Sunteți pe pagina 1din 12

Stilul în redactarea

materialelor de relații
publice
Conf. dr. Mariana Cernicova-Bucă
,,Le style c-est l-homme même” (Stilul este omul însuși.) – formulă
celebră, citată din discursul de recepție rostit de Georges-Louis
Leclerc, baron de Buffon (naturalist, matematician, biolog, filosof şi
scriitor francez), cu prilejul primirii sale în Academia Franceză, 1753.
Stilul de comunicare reprezintă modalitatea prin care o persoană
Stilul de transmite, folosind elemente verbale, nonverbale și paraverbale,
informații în cadrul interacțiunilor sociale.

comunicare În cazul organizațiilor, alegerea stilului are o importanță deosebită.


Contextul comunicării determină și stilul adoptat.
Pentru interacțiunile verbale, stilul poate fi: asertiv, non-asertiv,
agresiv, manipulator.
Tipuri de stil: asertiv, non-
asertiv, agresiv, manipulator (I)
• Stilul asertiv (atitudinea constructivă) – reprezintă capacitatea de autoafirmare, de exprimare onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii, fără
agresivitate și fără a-i leza pe ceilalți:
• subiectul are capacitatea de a-și urmări propriile interese, fără a încălca nevoile celorlalți,
• știe să asculte și este dispus să se facă înțeles,
• se bazează pe propriile forțe în atingerea obiectivelor,
• această atitudine permite atingerea scopurilor propuse fără a provoca resentimente din partea celorlalți și, de cele mai multe ori, persoana reușește să
câștige simpatia acestora.
• Stilul non-asertiv (atitudinea de fugă pasivă) – tendința de a se ascunde, de a fugi mai degrabă decât de a-i înfunta pe alții. Se poate manifesta astfel:
• printr-un exces de amabilitate și conciliere,
• prin tendința de a amâna luarea unei decizii (adesea chiar prin imposibilitatea de a lua o decizie),
• teamă maladivă de a nu fi judecat de ceilalți,
• supărare resimțită în cazul unui eventual eșec.
• Pentru a evita aceste lucruri individul preferă să se supună hotărârii celorlalți, însă această dorință nu exclude apariția sentimentelor de ciudă, mânie mocnită
sau ranchiună.
Tipuri de stil: asertiv, non-asertiv,
agresiv, manipulator (II)
Stilul agresiv (atitudinea de atac) – tendința de a fi mereu în față, de a avea ultimul cuvânt, de a se impune cu orice preț, indiferent dacă sunt lezate sau supărate alte persoane:
➢ pentru a domina, persoana se folosește de orice mijloc (de exemplu, îi contrazice pe ceilalți, îi umilește, are atitudine sau comportament șocant, este răzbunător, își asumă
riscuri excesive),
➢ această atitudine stimulează agresivitatea și antipatia partenerilor și are ca efect, pentru persoana în cauză, sentimentul de a nu fi iubită, respectată și apreciată de ceilalți –
aceste lucruri sporesc agresivitatea. Practic vorbim despre un cerc vicios al agresivității.
Stilul manipulator (atitudinea de manipulare) – reprezintă preferința individului pentru un rol de culise, tendința de a aștepta momentul potrivit pentru a ieși la lumină și pentru
a se pune în valoare. Apare tendința de a căuta intenții ascunse în spatele oricăror afirmații ale celorlalți:
➢ persoana evita să spună deschis ceea ce gândește,
➢ își schimbă opiniile în funcție de cele ale interlocutorului,
➢ îi place să fie în jurul persoanelor puternice (lucru ce apare ca o compensare pentru propriile slăbiciuni) sperând să obțină beneficii,
➢ urmărește ca ceilalți să facă ceea ce și-ar dori individul să facă, dar acest lucru să nu presupună confruntări deschise,
➢ joacă roluri diverse ca semn al insuficientei maturizări sociale, sau a unui statut social slab, precar, nesatisfăcător,
➢ se teme de judecata celorlalți și de marginalizare.
Oral vs. scris

Verba volant...
... Scripta manent.
Orice este scris – SMS, mesaj pe chat, email sau (mai ales) scrisoare expediată prin
poștă trebuie să țină cont de cerințele contextului.

Formal/oficial – informal/colocvial?

Depinde de destinatar, de relație, de subiect!


Sugestie de lectură: https://10steps.org/viter-dutiliser-un-style-dcriture-informel-882
(3 minute de citit ☺)
❖În secolul XXI a devenit relevantă diferențierea documentelor
Scrisoarea în funcție de format: electronic vs. letric. Un document
în format letric este acel document imprimat (listat) pe suport

letrică și fizic de hârtie.


❖Ambele formate, însă, pot avea imagine identică, cel
electronic putând fi, la nevoie, imprimat pentru arhivare.
e-mail-ul ❖ În comunicarea organizațională, forma scrisorii este mai
rigidă, comparativ cu utilizarea scrisorii în scop privat.
❖ Noţiunea de corespondenţă include forma scrisă pe care o iau
relaţiile dintre două sau mai multe persoane (de obicei sub
forma unor scrisori). După cum scrisorile se adresează unor
persoane juridice sau fizice, acestea alcătuiesc obiectul
Corespondența corespondenţei oficiale sau private. Pentru organizații ne
interesează îndeosebi corespondența oficială.
organizațională
❖ Corespondenţa oficială cuprinde totalitatea scrisorilor şi actelor
care circulă între persoane juridice sau între o persoană fizică şi
o persoană juridică, în scopul stabilirii unor relaţii între ele.
Actele emise de o autoritate (persoană juridică) sunt
considerate acte oficiale.
Între scrisoare şi act există următoarele deosebiri:
− scrisoarea este o comunicare adresată în scris unei
persoane; actul este o dovadă scrisă prin care se
constată un fapt, se reglementează o obligaţie etc.
− actul are titlu, scrisori purtătoare de titlu se întâlnesc
mai rar;
− actul are specificat în cuprinsul său titularul în folosul
căruia se face constatarea;

Scrisoare vs. − majoritatea actelor sunt tipizate; în cazul scrisorilor,


tipizarea este rar întâlnită;
− scrisorile sunt înregistrate în Registrul de intrare-ieşire;
actele au numere proprii de ordine, pe baza cărora se

act ţine evidenţa emiterii şi circulaţiei lor (în Registrul de


intrare-ieşire sunt înregistrate scrisorile însoţitoare ale
actelor);
− scrisorile pot fi redactate şi semnate de orice
funcţionar cu delegaţie de corespondent; actele nu pot fi
întocmite şi semnate decât de funcţionari investiţi printr-
o dispoziţie expresă a unui act normativ cu aceste
drepturi;
− actul circulă de la autor la beneficiar însoţit de o
scrisoare; când nu se foloseşte scrisoarea însoţitoare,
actul nu poate fi înmânat beneficiarului decât prin luare
de semnătură
Clasificarea corespondenței (I)
Corespondenţa oficială se poate clasifica după mai multe criterii:
➢ a) după criteriul de circumscriere:
➢ corespondenţa internă (intre compartimente sau responsabili ai aceleaşi organizaţii);
➢ corespondenţa externă (către sau de la o instituţie spre mediul exterior – altă instituţie sau persoană).
b) după domeniul de activitate:
➢ corespondenţa juridică (contestaţia, întâmpinarea, notificarea, plângerea, cererea de chemare în judecata etc.);
➢ corespondenţa administrativă (referatul, rapoartul, darea de seamă, procesul verbal, decizia, ordinul, dispoziţia);
➢ corespondenţa protocolară (invitaţii, scrisori de felicitare, felicitări, corespondenţa tehnica a departamentelor de
protocol etc.);
➢ corespondenţa comercială (cererea de ofertă, oferta, comanda, reclamaţia economică, avizul de însoţire a mărfii,
scrisoarea de garanţie etc.);
➢ corespondenţa diplomatică (nota diplomatică, scrisorile de acreditare, protestul diplomatic, minuta diplomatică,
nota verbala etc.).
Clasificarea corespondenței (II)

c) după scopul ei:


➢ corespondenţa de solicitare (cererea economică, juridică etc.);
➢ corespondenţa de informare (oferta, reclama, raportul, darea de seama etc.);
➢ corespondenţa de constatare (procesul verbal etc.);
➢ corespondenţa de decizie, îndrumare, control (ordinul, decizia);
➢ corespondenţa de reclamaţie (reclamaţia economică, juridică);
➢ corespondenţa însoţitoare de acte.
d) după criteriul accesibilităţii:
➢ corespondenţa secretă (transmisă prin mijloace de Securitate organizate, folosită în sistemul instituţionalizat (Birou
Documente Secrete – BDS);
➢ corespondenţa deschisă (transmisă pe cale obişnuită şi care poate lua toate formele materiale ale corespondenţei –
scrisoarea, faxul, e-mail, telefax etc.).
Clasificarea corespondenței (III)

e) după iniţiativa trimiterii scrisorii:


➢ scrisoarea iniţială;
➢ de răspuns;
➢ de revenire.
f) după criteriul suportului:
➢ corespondenţa clasică - scrisoarea;
➢ corespondenţa telegrafică - telegrama, telexul;
➢ corespondenţa electronică - e-mail-ul.
g) după modul de întocmire:
➢ documente tipizate;
➢ documente netipizate.
Temă de reflecție:
când ați primit ultima
scrisoare din partea unei
organizații? Ce tip? Ce părți?
Ce stil?