Autobiografia unui yoghin - de Paramhansa Yogananda

2013 DC = 313 Dwapara

Cap.3 Sfantul cu doua corpuri

continuare de la Cap.2 Moartea Mamei si amuleta mistica - Tata, daca promit ca ma voi intoarce acasa de buna voie, pot sa vizitez Benaresul? Marea mea iubire pentru calatorii imi era arareori impiedicata de Tata. Imi permitea, chiar si cand eram doar un baietel, sa vizitez multe orase mari si locuri de pelerinaj. De obicei, eram insotit de unul sau mai multi prieteni de-ai mei; calatoream confortabil cu bilete de clasa intai procurate de Tata. Pozitia lui ca functionar la caile ferate era intru totul satisfacatoare pentru nomazii familiei. Tata a promis ca imi va cantari cererea. A doua zi m-a chemat si mi-a inmanat un bilet dus-intors de la Bareilly la Benares, cateva rupii si doua scrisori. - Vreau sa propun o afacere unui prieten din Benares, Kedar Nath Babu. Din pacate, i-am pierdut adresa. Insa cred ca tu vei putea sa-i dai scrisoarea asta prin intermediul prietenului nostru comun, Swami Pranabananda. Swami, fratele meu spiritual (discipol al aceluiasi Guru, Lahiri Mahasaya n.t.), a dobandit un inalt nivel spiritual. Vei avea de beneficiat de pe urma companiei lui; al doilea ravas iti va face introducerea. Ochii Tatei au scanteiat cand a adaugat: - Si baga la cap, nu mai fugi de acasa! Am pornit cu entuziasmul celor doisprezece ani ai mei (desi timpul nu mi-a diminuat deloc placerea de a vedea locuri noi si chipuri neobisnuite). Ajungand la Benares, m-am indreptat imediat spre locuinta lui swami. Usa din fata era deschisa; mi-am croit drum catre o camera lunga ca un hol de la etajul al doilea. Un barbat mai degraba corpolent, care purta numai o panza in jurul soldurilor, sedea in postura lotusului, pe o platforma usor inaltata. Capul si fata neridata erau proaspat rase; un zambet beatific ii juca pe buze. Ca sa-mi risipeasca gandul ca l-as fi deranjat, m-a intampinat ca pe un vechi prieten. - Baba anand (Beatitudine tie, dragul meu). Salutul lui venea din inima si cu o voce ca de copil. Am ingenunchiat si i-am atins picioarele. - Sunteti Swami Pranabananda? A dat din cap. - Esti fiul lui Bhagabati? Aceste cuvinte au fost rostite inainte sa fi avut timp sa iau scrisoarea Tatalui din buzunar. Uluit, i-am intins ravasul de introducere care acum parea in plus.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii)

- Bineinteles ca am sa-l gasesc pe Kedar Nath Babu pentru tine. Din nou sfantul m-a surprins cu clarviziunea lui. A privit scrisoarea si a facut cateva remarci afectuoase la adresa parintelui meu. - Stii, ma bucur de doua pensii. Una la recomandarea tatalui tau, pentru care am lucrat odinioara la biroul cailor ferate. Cealalta este datorita recomandarii Tatalui meu Ceresc, fata de care mi-am dus la buna implinire indatoririle lumesti din aceasta viata. Am gasit aceasta remarca foarte criptica. - Ce fel de pensie primiti, domnule, de la Tatal Ceresc? Va arunca bani in poala? El a ras. - Vreau sa spun o pensie care consta in pace nemasurata o rasplata pentru multi ani de meditatie profunda. Acum nu mai imi doresc deloc bani. Putinele mele necesitati materiale sunt implinite cu generozitate. Vei intelege mai tarziu semnificatia celei de-a doua pensii a mele. Incheind brusc conversatia, sfantul a devenit grav si nemiscat. Un aer misterios l-a invaluit. La inceput ochii ii straluceau, ca si cum ar fi remarcat ceva interesant, apoi au devenit absenti. M-am simtit stingherit de laconicitatea lui; inca nu-mi spusese cum puteam sa-l intalnesc pe prietenul Tatalui meu. Usor agitat, m-am uitat in jurul meu prin camera goala, in care nu mai era nimic in afara de noi doi. Privirea mea pierduta s-a fixat asupra sandalelor sale de lemn, care erau sub platforma pe care statea. - Domnisorule01, nu te ingrijora. Persoana pe care doresti s-o vezi va fi cu tine in jumatate de ora. Yoghinul imi citea mintea lucru nu prea dificil de facut in momentul respectiv! Din nou a cazut intr-o tacere enigmatica. Ceasul m-a informat ca cele treizeci de minute trecusera. Swami s-a trezit. - Cred ca Kedar Nath Babu se apropie de usa. Am auzit pe cineva urcand scarile. Uluirea s-a trezit brusc in mine; gandurile mele vajaiau pline de confuzie: Cum e posibil ca prietenul Tatalui meu sa fi fost chemat in acest loc fara ajutorul unui mesager? Swami nu vorbit cu nimeni in afara mea de cand am sosit! Am parasit brusc camera si am coborat scarile. La jumatatea lor am intalnit un barbat subtire, cu pielea alba, de inaltime medie. Parea grabit. - Sunteti Kedar Nath Babu? Vocea imi era modulata de entuziasm. - Da. Nu esti tu fiul lui Bhagabati care m-a asteptat aici ca sa ma intalneasca? A zambit prietenos. - Domnule, cum de s-a intamplat sa veniti aici? Eram deranjat si derutat de prezenta lui inexplicabila. - Totul este un mister astazi! Acum mai putin de o ora tocmai imi terminasem baia in Gange cand Swami Pranabananda s-a apropiat de mine. Nu am idee cum de-a stiut ca eram acolo atunci. - Fiul lui Bhagabati te asteapta la mine acasa, mi-a spus el. Vrei sa vii cu mine? Am acceptat bucuros. In timp ce mergeam mana in mana, in mod ciudat, swami in sandalele lui de lemn era capabil sa mearga mai repede ca mine, desi eu purtam acesti pantofi solizi pentru drum.
articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii) 2

- Cat iti va lua ca sa ajungi la mine acasa? Pranabanandaji s-a oprit brusc ca sa-mi puna aceasta intrebare. - Cam jumatate de ora. - Mai am ceva de facut momentan. M-a privit enigmatic. Trebuie sa te las in urma. Poti veni la mine acasa, unde fiul lui Bhagabati si cu mine te vom astepta. - Inainte sa pot obiecta, a tasnit iute depasindu-ma si disparand in multime. Am venit aici cat am putut de repede. Aceasta explicatie n-a facut decat sa-mi mareasca uluirea. Am intrebat de cata vreme il cunostea pe swami. - Ne-am intalnit de cateva ori anul trecut, insa nu l-am mai vazut in ultima vreme. Am fost foarte bucuros sa-l vad din nou astazi la ghat-ul de imbaiere. - Nu-mi pot crede urechilor! Oare imi pierd mintile? L-ati intalnit intr-o viziune sau chiar l-ati vazut, i-ati atins mana si ati auzit zgomotul facut de picioarele lui? - Nu stiu ce vrei sa insinuezi! S-a inrosit manios. Nu te mint. Nu poti sa intelegi ca nu puteam sa stiu de faptul ca ma astepti aici decat de la swami? - Pai, pe omul acela, Swami Pranabananda, nu l-am scapat din ochi nici un moment de cat am ajuns aici acum o ora. I-am turnat toata tarasenia. A facut ochii mari. - Traim in aceasta epoca materiala sau visam? Nu m-am asteptat niciodata sa fiu martorul unui asemenea miracol in viata mea! Am crezut ca acest swami nu era decat un om obisnuit, iar acum aflu ca isi poate materializa inca un corp si actiona prin intermediul lui! Am intrat impreuna in camera sfantului. - Uite, acelea sunt chiar sandalele pe care le purta la ghat, a soptit Kedar Nath Babu. Nu purta decat o panza in jurul soldurilor, asa cum il vad acum. Pe cand vizitatorul se pleca in fata lui, sfantul s-a intors spre mine cu un zambet incurcat. - De ce esti stupefiat de toate astea? Unitatea subtila a lumii fenomenelor nu este ascunsa adevaratilor yoghini. Ii vad si conversez instantaneu cu discipolii mei din indepartata Calcutta. Si ei pot transcende in mod similar orice obstacol al materiei grosiere la vointa. Probabil ca swami acceptase sa-mi spuna despre puterile lui de radio si televiziune astrala 02 intr-un efort de a trezi ardoarea spirituala in pieptul meu tanar. Insa in loc de entuziasm, nu am simtit decat o frica coplesitoare. Intrucat eram destinat sa-mi incep cautarea divina prin intermediul unui anumit guru Sri Yukteswar, pe care inca nu-l intalnisem nu am simtit nici o inclinatie sa-l accept pe Pranabananda ca invatator al meu. L-am privit cu indoiala, intrebandu-ma daca in fata mea era el sau dublura sa.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii)

Swami Pranabananda Sfantul cu doua corpuri Un discipol avansat al lui Lahiri Mahasaya Maestrul a incercat sa-mi indeparteze nelinistea aruncandu-mi o privire care sa-mi trezeasca sufletul si spunandu-mi cateva cuvinte inspiratoare despre gurul sau. - Lahiri Mahasaya a fost cel mai mare yoghin pe care l-am cunoscut vreodata. El era Insasi Divinitatea in carne si oase. Daca un discipol, reflectam eu, putea materializa inca un corp la vointa, oare ce miracole nu i-ar fi fost posibile maestrului sau? - Iti voi spune cat de nepretuit este ajutorul unui guru. Obisnuiam sa meditez impreuna cu un alt discipol timp de opt ore in fiecare noapte. Trebuia sa lucram la biroul cailor ferate in timpul zilei. Intrucat imi era dificil sa imi indeplinesc indatoririle la birou, imi doream sa-mi dedic tot timpul lui Dumnezeu. Am perseverat timp de opt ani, meditand jumatate de noapte. Am avut rezultate minunate; perceptii spirituale incredibile imi iluminau mintea. Insa intotdeauna ramanea un mic voal intre mine si Infinit. Chiar si cu ardoare supraomeneasca, imi era negata uniunea ultima irevocabila. Intr-o seara i-am facut o vizita lui Lahiri Mahasaya si i-am cerut staruitor interventia divina. Insistentele mele au continuat tot timpul noptii. - Guru angelic, agonia mea spirituala este atat de mare incat nu mai pot trai fara sa-L intalnesc pe Marele Preaiubit fata in fata! - Ce pot eu face? Trebuie sa meditezi mai profund. - Te rog pe Tine, o Maestrul meu Indumnezeit! Te vad materializat in fata mea in corp fizic; binecuvinteaza-ma ca sa Te percep in forma Ta infinita! Lahiri Mahasaya si-a intins mana intr-un gest binevoitor. - Te poti duce acum sa meditezi. Am intervenit pe langa Brahma 03 in favoarea ta.

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii)

Cu o bucurie nemasurata m-am intors acasa. In meditatia din acea noapte mi-am atins Telul arzator al vietii mele. Acum ma bucur neincetat de pensia spirituala. Dupa acea zi, Creatorul Beatitudinii nu a mai ramas niciodata ascuns ochilor mei in spatele nici unui paravan al iluziei. Chipul lui Pranabananda este scaldat in lumina divina. Pacea unei alte lumi mi-a patruns in inima; toate fricile disparusera. Sfantul a mai facut o marturisire. Cateva luni mai tarziu m-am intors la Lahiri Mahasaya si am incercat sa ii multumesc pentru ca imi oferise darul infinit. Apoi i-am mai mentionat ceva. - Guru Divin, nu mai pot lucra la birou. Te rog elibereaza-ma. Brahma ma mentine permanent in extaz. - Aplica pentru o pensie la compania ta. - Si ce motiv sa indic, dupa o perioada atat de mica? - Spune ceea ce simti. A doua zi am depus cererea. Doctorul a intrebat care erau motivele cererii mele premature. - La birou, ma trezesc cu o senzatie coplesitoare ascendenta in coloana 04. Imi patrunde intregul corp, facandu-ma incapabil sa-mi realizez indatoririle. Fara alte intrebari, medicul m-a recomandat calduros pentru o pensie, pe care am si primit-o curand. Stiu ca vointa divina a lui Lahiri Mahasaya a lucrat prin doctor si functionarii de la caile ferate, inclusiv tatal tau. Ei s-au supus automat directivei spirituale a marelui guru si m-au eliberat pentru ca sa pot avea o viata de comuniune neintrerupta cu Cel Preaiubit 05. Dupa aceasta revelatie extraordinara, Swami Pranabananda s-a retras intr-una din lungile sale taceri. Cand ma pregateam sa plec si i-am atins picioarele cu veneratie, mi-a dat binecuvantarea lui: - Viata ta apartine caii renuntarii si practicii yoga. Te voi revedea mai tarziu, impreuna cu tatal tau. Anii au adus implinirea ambelor predictii. 06 Kedar Nath Babu mergea langa mine in intunericul care devenea tot mai dens. I-am dat scrisoarea lui Tata pe care companionul meu a citit-o la lumina unui stalp de iluminat. - Tatal tau imi sugereaza sa preiau o pozitie la biroul din Calcutta al companiei cailor ferate. Cat de placut e sa contemplu posibilitatea de a primi macar una din pensiile de care se bucura Swami Pranabananda! Insa imi este imposibil; nu pot parasi Benaresul. Din pacate inca nu am ajuns la nivelul la care sa pot sa-mi manifest un al doilea corp!

articol preluat de pe Dwapara Sat Sangha - o confrerie spirituala din Dwapara Yuga (Epoca Electricitatii)

01Choto Mahasaya este termenul prin care mi se adresau unii sfinti indieni. Se traduce ca
domnisor. 02In felul sau, stiinta fizica sustine validitatea legilor descoperite de yoghini prin intermediul stiintei mentale. De exemplu: o demonstratie a faptului ca omul are puteri de televiziune a fost facuta pe 26 noiembrie 1934 la Universitatea Regala din Roma. Dr. Giuseppe Calligaris, profesor de neuro-psihologie, a apasat anumite puncte pe corpul unui subiect si acesta a reactionat dand descrieri minutioase ale altor persoane si obiecte de pe partea opusa a unui zid. Dr. Calligaris a spus celorlalti profesori ca daca anumite zone de pe piele sunt activate, subiectul primeste impresii extra-senzoriale care ii permit sa vada obiecte pe care altfel nu ar putea sa le perceapa. Pentru a face subiectul sau capabil sa perceapa lucruri de pe partea opusa a unui perete, profesorul Calligaris a apasat un punct de pe partea dreapta a toracelui timp de cincisprezece minute. Dr. Calligaris a spus ca daca alte puncte de pe corp ar fi apasate, subiectii ar putea vedea obiecte aflate la orice distanta, indiferent daca au mai vazut acele obiecte vreodata inainte sau nu. 03Dumnezeu in aspectul sau de Creator; provine din radacina sanscrita brih, a expansiona. Cand poemul Brahma a lui Emerson a fost publicat in Atlantic Monthly in 1857, majoritatea cititorilor au fost uluiti. Emerson isi radea in barba. El a zis: Spuneti-le sa zica Iehova in loc de Brahma si atunci nu vor mai fi atat de perplecsi. 04In meditatie profunda, prima experienta a Spiritului este pe altarul coloanei vertebrale si apoi in creier. Extazul se revarsa asemenea unui torent si este coplesitor, insa yoghinul invata sa ii controleze manifestarile exterioare. 05Dupa pensionarea sa, Pranabananda a scris unul din comentariile cele mai profunde la Bhagavad Gita, disponibil in limbile bengaleza si hindi. 06Vezi capitolul 27.