Sunteți pe pagina 1din 5

DREAPTA SI STANGA

Studiul lui Norberto Bobbio are ca tema principala diferentierea dintre dreapta si stanga, pornind de la clarificarea distinctiei termenilor. La baza acestei carti se afla criza politica din Italia, de la mijlocul anilor 90. Autorul doreste sa clarifice ambiguitatea diferentelor dintre cei doi termeni, pornind de la ideea ca dinamica sociala a condus la schimbari radicale, accentuand faptul ca ambele se bazeaza pe ideea de libertate, dar doar stanga introduce conceptul de egalitarism. Cei doi termeni se exlud reciproc si sunt atotcuprinzatori. Din punct de vedere istoric, dreapta-stanga sunt echivalate dualismului libertate-autoritate, insa cei doi termeni nu pot fi redusi doar la ideologii. Existenta dreptei si a stangii nu exclude centrul si pozitiile intermediare.Bobbio imparte doctrinele si miscarile in: cele de extrema stanga, - in care intra miscarile egalitare si autoritare (de ex. iacobismul), cele de centru stanga care sunt egalitare si liberale ( socialismul liberal), cele de extrema dreapta care sunt antiliberale precum fascismul si nazismul si cele de centru dreapta care admit egalitatea doar in fata legii. Abordarea duala a Tertului exclus este diferita de cea triadica, Tertul inclus devine dominant in multe sisteme democratice. Insa, modelul dualist persista in practica, stanga considerand centurl drept o dreapta mascata si invers. Aceste combinatii triadice sunt active mai ales in perioadele de criza. Nu exista o singura stanga, ci o multitudine de stangi, asa cum exista si mai multe drepte.

Autorul sustine ca dualismul dreapta-stanga nu se limiteaza doar la antiteza comunism-capitalism si faptul ca disparitia comunismului din activitatea politica nu a dus la disparitia stangii. In fond, toata ambiguitatea din jurul celor doua notiuni este doar o confuzie generata de nuanta si de evolutia extremelor in contextul istoric. Bobbio Norberto aminteste ca indulgenta si intransigenta nu sunt proprii niciuneia dintre directii si ca pentru ca dreapta sa existe, trebuie sa existe si stanga. Niciuna dintre cele doua directii nu poate exista in absenta celeilalte. La caderea comunismului a existat ideea ca stanga a fost anihilata complet. Despre extremisti si moderati Autorul sustine ca opozitia extremism-moderatism nu este acelasi lucru cu dreapta-stanga, deoarece nu se refera la natura ideilor sustinute,ci la radicalizarea lor. Moderatismul este considerat dusmanul comun, deoarece este inclinat spre schimbari lente, nu pe treceri bruste si radicale precum extremismul. Democratia este vazuta cu scepticism de extremisti, iar Bobbio spune ca cel mai persistent si mai semnificativ punct comun al celor doua extreme din punct de vedere istoric (comunismul si fascismul) a fost antidemocratismul. Dualismul stanga-dreapta se men ine intact. Apartenenta la stanga sau la dreapta este disputata chiar si in cadrul partidelor, indiferent de orientarea lor generala i astfel ncadrul aceleiai formaiuni politice se regaseste o aripa dreapta alturi de o aripa stanga. (Nu

sunt calitati intrinseci ale universului politic. Sunt locuri ale spatiului politic. ) Din punct de vedere estimativ, trebuie stabilit care dintre cele dou pozitii este pozitiva sau negativa. In mod tradi tional , dreapta era conside rata pozitiva i st anga negativa. Cu toate acestea, n alte contexte politice, stanga devine pozitiv, iar prin opizitie dreapta devine negativa. Observatorul neutru va c uta sa in eleag contextul, n vreme ce militantii vor ncerca s atribuie propriului program o valoare pozitiv , negativ nd n consecin programul adversarilor. Norberto Bobbio contesta opinia lui Laponce, conform careia impartirea pe verticala (joasa-inalta) exhiba forta superioara celei pe orizontala (stanga-dreapta), sustinand ca aceste parti coexista in politica. Numai intr-un caz extrem, precum un razboi civil, se anuleaza una dintre axe cea verticala; iar in cazul totalitarismului cea orizontala. Laponce considera ca stanga are mereu conotatii pozitive in politica si negative in religie si ca a fi de o parte sau de alta presupune o judecata de valoare a respectivei persoane. Bobbio combate acest mod de a pune problema i nu este de acord cu transferul demonstrativ pe care Laponce l face, de la politica, asimilat st ngii, la religia asimilata dreptei i la victoria acesteia n confruntarea dintre cele doua. Bobbio il citeaza pe Dino Cofrancesco, care considera ca prin devalorizarea marxism-leninismului intelesul maniheist al opozitiei dreapta-stanga a luat sfarit,fara asi pierde complet sensul. Deci, dreapta si stanga nu mai

pot reprezenta Binele sau Raul, desi vor pastra unele aspecte contextuale. In aceasta viziune, traditie defineste dreapta, insa emanciparea stangii nu este privita drept negativa. Dreapta este aparatoarea traditiei, iar stanga cauta sa se elibereze de constrangerile traditionale. Cofrancesco face o clasificare atitudinala a mentalitatilor politice ca fiind: -clasice (conservatorismul, liberalismul, socialismul tiinific) -romantice (anarhia liberala, fascismul siradicalismul de dreapta, traditionalismul) Le consider atotcuprinztoare, insa nu le suprapune dreptei si stngii. Fascismul (si radicalismul de dreapta),traditionalismul si conservatorismul sunt de dreapta; anarhia liberala si socialismul stiintific sunt de stanga iar liberalismul poate fi de stanga sau de dreapta, in functie de context. Elisab etta Galeotti recurge la termenii ierarhieegalitate i nu inegalitate-egalitate pentru a nu mpinge liberalismul mult prea c tre dreapta, prin negarea inegalitatilor intrinsece, ceea ce l determin pe Bobbio sa sublinieze dificultatea de a analiza in deplina obiectivitate dualismul dreapta-stnga. Revelli considera ca nu esti de dreapta sau de stanga, asa cum ai zice ca esti << comunist >>, <<liberal>> sau <<catolic>> si ca dualismul refuza doar imaginea cercului, orice pozitie regasindu-se intr-un sens sau celalalt. Ravelli propune cinci criterii de diferentiere intre dreapta si stanga: -temporal (progres-conservare),

-spatial (egalitate-inegalitate), -dupa persoane(autodirectie-heterodirectie), - functional (clase inferioare-clase superioare), -dupa cunoastere(rationalism-irationalism) In concluzie, egalitatea este criteriul care diferentiaza stanga de dreapta, insa si el este relativ,doctrinele egalitare fiind diverse. Desi spunem despre stanga ca este egalitarista, nu inseamna ca putem spune ca este egalitara. dar care doctrina politica nu are o legatura mai mica sau mai mare cu egalitatea? Pe langa idealul egalitatii exista si cel al libertatii. Libertatea egala este un alt concept expus in carte, Bobbio explicand ca o prevedere egalitara nu limiteaza intotdeauna libertatea. De exemplu, cand femeile au obtinut dreptul de vot, ele nu au luat libertatea barbatilor de a vota.