Marca

In Evul Mediu, marca se dezvolta in stransa legatura cu activitatea corporatiilor. Alaturi de marcile de fabrica folosite pentru produsele coporatiei au aparut si marcile de comert ale distribuitorilor de produse. Statutele din 1236 si cele din Monza 1231- prevedeau obligatiia producatorilor de marcare a produselor. In aceasta perioada sunt cunoscute 2 tipuri de marci: 1. Marci individuale permiteau individualizarea produselor unui mestesugar in cadrul corporatiei 2. Marcile corporative (colective) folosite de breasla cu functia de garantie (certificare) a calitatii produselor. Revolutia franceza (1789) a dezvoltat, in Franta, brezlele sau corporatiile care au impus adaptarea unei noi legi privind marca (1803), a introdus pentru prima data depozitul marcilor. In Romania, prima lege in materie dateaza din 1879 legea asupra marcilor de fabrica is de comerciu- ea este rezultatul unei obligatii asumate prin tratatul comercial incheiat cu Austro-ungaria in 1875. Legea dun 1879 consacra caracterul facultativ al marcilor, exceptie faceau anumite produse farmaceutice is produse care priveau igiena si salubritatea publica, in materia carora Guvernul putea declara marca obligatorie. Marca se depunea la grefa Tribunalului de Comert su aceasta depunere garanta un drept de proprietate exclusiva pe o durata de 15 ani care se putea prelungi. Legea din 1879 a fost abrogata prin legea asupra marcilor de fabrica, decomert is de servicii nr. 28/1967. Prin aceata lege se protejaau ca marca si semnele sonore si se prevedea faprtul ca marcile se inreistreaza avand la baza pricipiul prioritatii de inregistrare.

Legea 28/1967 a fost abrogata prin L 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, lege care a fost ulterior consistent modificata prin L 66/20100 si republicata in M. Oficial nr. 350/27 mai 2010.

Sisteme de protectie a marcilor si de dobandire a dreptului la marca

Se cunosc mai multe sisteme: 1. Sistemul declarativ ( realist sau prin prioritate de folosinta) 2. Sistemul atributiv (constitutiv sau prin prioritate de inregistrare) 3. Sistemul mixt (dualist, complex sau al efectului atributiv amanat) Sistemul declarativ In acest sistem marca se dobandeste de catre cimerciantul care a oferit primul pe piata prudusele indentificate prin semnul ales ca marca. Acest gen de apropriere nu este supus niciunei formalitati, depozitul marcii fiind totusi permis, insa cu caracter declarativ si nu atributiv. Sistemul atributiv In acest sistem prioritatea de folosinta cedeaza in gata prioritatii inregistrarii. Acest sistem ofera avantajul securitatii raporturilor juridice si este pregerat de legislatiile moderne. Sistemul este imbratisat si de legea romana in vigoare. In acest sistem dreptul asupra marcii se dobandeste prin constituirea unui depozit si inscrierea marcii intr-un registru public, dreptul fiind atribuit persoanei care inregistreaza prima cerere si nu persoanei care foloseste prima semnul ales ca marca. Data nasterii dreptului asupra marcii se poate stabili cu precizie si se poate verifica sumplu prin consultarea registrelor. Dezavantajele sistemului - pot fi corectate prin decaderea mardcilor si anularea marcilor inregistrate cu rea credinta.

Sistemul mixt In acest sistem depozitul constituit se transforma intr-o dovada definitiva asupra marcii doar dupa trecerea unei anumite perioade de timp si sub conditia indeplinirii anumitor formalitati.

Protectia in plan international 1. Conventia internationala pentru protectia proprietatii industriale - Paris 1883. Aceasta impune tratamentul national strainului resortisant intr-una din celelalte tari membre ale conventiei. 2. Acordul TRIPS 1994 3. Aranjamentul de la Nissa privind clasificarea internationala a produselor si serviciilor in vederea inregistrarii marcilor (1957) 4. Aranjamentul de la Viena, care instituie o clasificare internationala a elementelor figurative ale marcii 1973.

Curs nr.....

In mod generic, dreptul proprietatii intelectuale cuprinde drepturi de autor si drepturi conexe drepturilor de autor, iar pe de alta parte, drepturi de proprietate industriala drepturi ce privesc brevetele de inventii, marcile si indicatiile geografice, desenele si modelele industriale, modelele de utilitate, topografii de circuite integrate. Drepturile de autor si drepturile conexe In antichitate, desi nu existau reglementari legale cu privire la dr. de autor, nu se poate afirma ca aceasta era necunoscut.

In antichitatea romana, furtul de manuscrise era mai aspru pedepsit fata de furtul de alte bunuri. Problema protectiei dr. de autor nu se punea nici in Grecia antica unde, de exemplu, operele lui Esquil au fost completate si modificare in timp de alti autori . Interesul pentru protectia dr. de autor era limitat in antichitate, intrucat mijloacele de reproducere si multiplicare ale unei opere erau foarte limitate. Acest lucru avea sa se schimbe odata cu inventarea literelor mobile pentru tipar ale germanului Gutemberg. Primul act normatic a aparut inAnglia in anul 1710 Statutul Reginei Ana. Aparitia acestei reglementari s-a datorat unui lobby intens facut de societatea librarilor. Prin aceasta reglementare autorului i se conferea un drept de exploatare a operei sale pe o perioada determinata. Protectia autorilor era conditionata de inscrierea operei intr-un registru al societatii librarilor. In Franta, in 1725, intr-un proces in care librarii din Paris se confruntau cu librarii din provincie, s-a aratat intr-o pledoarie a unui avocat(Louis DErincourt): Manuscrisul reprezinta un bun ce apartine autorului, fiind un fruct al muncii sale personale, trebuind sa aiba astfel posibilitatea de a dispune liber de el pentru a obtine, fie onoarea la care spera, fie profitul necesar pentru satisfacerea nevoilor sale, ba chiar si a celor cu care acesta are legaturi de sange, de prietenie sau de recunostinta. In anul 1761, nepoatele lui La Fontaine au obtinut de la Consiliul Regal un privilegiu pentru publicarea fabulelor acestuia. In timpul revolutiei franceze au fost abolite toate privilegiile si reglemetarea materiei s-a realizat sub incidenta a doua legi succesive din anul 1791 si 1793, din care se desprind doua idei fundamentale: Autorilor le este conferit un drept exclusiv asupra operelor lor Iar, acest drept este limitat in timpt se se intinde pe tot parcursul vietii, iar dupa moartea acesora, pe o perioada de 10 ani.

Instorilcul legislatiei privind dr. de autor in Romania

Prima lege este legea asupra presei din 13 aprilie 1862, care a fost modificate in 1866, 1874, 1885, 1904. Art 1. -> autorii , compozitorii de muzida, pictorii sau desenatorii care vor sapa sau litografisi tablourile ori desenele lor in tot cuprinsul vietii lor se vor bucura ca de o proprietate a lor de dritul exclusiv de a reproduce si a vinde operele lor, fiindu-le acest drit recunoscut dupa legile in fiinta. Art.2 -> drepturile autorilor se transmit mostenitorilor pentru o perioada de 10 ani dupa moartea acestora. Danctiunea aplicata celor care publicau o opera fara consimtamantul autorilor era plata unei amenzi egala cu valoarea de 1000 de exemplare din editia originala si confiscarea exemplarelor.

Tratatul TRIPS acordul privind aspectele legate de comert ale drepturilor de proprietate intelectuala semnat la Maraches (1964) ratificat de Romania prin L ..... Eglementarea este data de dezvoltarea foarte rapida si spectaculoasa a tehnologiilor si fluxurilor economice cu impact direct asupra proprietatii intelectuale. Astfel, s-a evidentiat necesitatea extinderii cadrului juridic international cu copul de a se reglementa protectia creatiilor in domeniul informatic, dar si pentru a se asigura mijloace eficiente de respectare a drepturilor in acest domeniu.

Tratatul organizatiei mondiale ale proprieteaii intelectuale Geneva 20 decembrie 1996 ratificat de Romania prin L 205/2000.

Acest taratat isi propune sa asigure o protectie a drepturilor autorilor de o maniera cat mai eficienta si uniforma, precum si un echilibru intre drepturile autorilor si interesele publice. Organizatia Mondiala a proprietatii intelectuale (OMPI) este un organism international al caru scop declarat este de a promova utilizarea operelor si protejarea lor.

...... ....... .....

Protecita dreptului de autor in plan international

Protectia internationala a drepturilor de autor se asigura in prezent cu ajutorul a doua feluri de instrumente juridice: Conventiile internationale multilaterale Conventiile interantionale bilaterale

Cea mai veche si mai importanta conventie multilaterala in domeniu este conventia de la Berna pentru protectia operelor literare si artistice di anul 1886. Conventia a intrat in vigoare la 5 decembrie 1887 si a fost ulterior completata si revizuita in mai multe randuri prin: Actul aditional si declaratia interpretativa de la Paris (1896) Actul de la Berlin (1908) completat la Berna in 1914 Actul de la Roma (1928) Actul de la Bruxelles (1948) Actul de la Stockholn (1967) Actul de la Paris (1971) amendat in anul 1979

Romania a aderat la Conventia de la Berna prin L 77/1998, in forma revizuita de la Paris (1971) si modificata .a 28 septembrie 1979. Tarile carea au aderat la conventie se diferentiaza in functie de forma de revizuire de care sunt legare, astfel majoritatea acestor state aplica actul de la Paris. Exista si state care au ramas legarte de celelalte forme de revizuire. Conventia de la Berna consacta o serie de principii in materia dr. de autor:

Principiul tratamentului national Principiul tratamentului unionist (principiul minimului de protectie) Principiul independentei protectiei in cadrul uniunii

Principiul tratamentului national consta in acordarea de catre un stat a aceleiasi protectii unei opere apartinand unui resortisant din oricare din celelalte stat membre ale conventiei ca si unei opere nationale. In 1923, legea proprietatii literare si artistice, completata in 19 de L privind contractul de editare si dr. autorului asupra operelor literare. Legea din 1923, o lege considerata printre cele mai inaintate din Europa la momentul adoptari, asigura autorii de opere literare sau stiintifice dreptul exclusiv de a publica, reprezenta sau executa operele lor, autoriza adaptarile, reproducerile in orice mod al acestora, a exploata singuri sau a vinde operele lor total sau partial, a le darui sau a le transmite altora prin testament . Legea consacra si un drept moral al autorului, numit de control care nu putea fi instrainat si la care nu se putea renunta. Dupa moartea autorului, mostenitorii acestuia se bucurau de protectia dr. de autor pt o perioada de 30 de ani. Legea din 1923 a fost abrogata prin Decretul 321/1956 privind drepturile de autor. Decretul 321/1956 a fost abrogat prin L 8/1996 prinvind dr. de autor si de. Conexe, lege care a suferit o serie de modificari si completari.

Drepturile morale si de autor

A u un caracter perpetuu Sunt inalienabile, imprescriptibile Nu pot fi urmarite pe calea executarii silite (insesizabile)

Potrivit legii (......), autorul unei opere are urmatoarele dr morale:

1. Dreptul de divulgare 2. Dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei (dr la paternitatea operei) 3. Dr. de a decide sub ce nume va fi adusa opera la conostinta publica (dr. la nume) 4. Dr. de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modigicari, prcum si oricarei atingeri aduse operei daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa. (dr. la inviolabilitatea operei sau dr. la integritatea operei) 5. Drepul de a retracta opera, despagubund, daca este cazul, pe titularii dr. de utilizare prejudiciati prin exercitarea retractarii.

1. Dreptul de divulgare In doctrina, se considera ca dr. de divulgare este cel mai atasat de persoana autorului dintre toate drepturile recunoscute acestui. Divulgarea operei are efecte deosebit de importante, atat in plan juridic, cat si in plan social, deoarece de modul in care va fi cunoscuta opera depinde si perceptia publica asupra autorului. Odata cu exercitarea dr. de divulgare, dr. patrimoniale de autor devin din simple expectative reguli pripriu-zise.

2. Dr. la paterniatatea operei. Acest drept implica doua aspecte: unul pozitiv vizeaza dr. autorului de a revendica oricand calitatea de autor asupra operei sale, si altul negativ dr. autorului de a se opune oricarui act de contestare a acestei calitati de catre terte persoane.

3. Dreptul la nume. In virtutea acestui drept, autorul poate sa-si foloseasca numele propriu, sa aduca opera la conostinta publica sub pseudonim sau fara indicare de nume.

In situatia folosirii unui pseudonim transparent care nu ascunde in mid suficient identitatea reala a autorului, se aplica dreptul comun in materie.

4. Dr. la inviolabilitatea operei. Modificarile sau atingerile aduse continutului se formei operei devin ilegale atunci cand acestea se realizeaza fara voia autorului. 5. Dr. de retractare a operei. Reprezinta contraponderea dr. de divulgare si consecinta directa a caracterului absolut si discretionar al acestuia. Supa moartea autorului, exercitiul dr. de divulgare a dr. la paternitatea operei, precum si a dr. la inviolabilitatea operei, se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile pe o perioada nelimitate. In lipsa mostenitorilor, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor, iar in lipsa acestui organism, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri din fomeniul respectiv de creatie.

Drepturi patrimoniale de autor. Autorul unei opere are dr. exclusiv de adecide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii.

Autorul are de. patrimonial distinct si exclusiv de a autoriza: 1. Reproducerea operei 2. Distribuierea operei 3. Importul in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate cu consimtamantul autorului dupa opera. 4. Inchirierea operei

5. Imprumutul operei 6. Comunicarea publica (directa sau indirecta) a operei prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispozitia publicului astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales in mod individual de catre public. 7. Radiodifuzarea 8. Retranmiterea prin cablu ... 9. Realizarea de opere derivate

Autorii de opere de arta grafica sau plastica si autorii de opere fotografice beneficiaza de un drept de suita, reprezentand dreptul de a incasa o cota din pretul net de vanzare obtinut la orice revanzare a operei, ulterioara primei instrainari de catre autor, precum si dr. de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera lui. Dreptul de suita se aplica tuturor actelor de revanzare a tipurilor de opere mai sus mentionate care implica in calitate de vanzator, precum si orice comerciant de opere de arta. Sumele datorate in temeiul dr. de suita se calculeaza conform unor cote fara a putea depasi 12500 euro sau contravalorare lor in lei. Durata protectiei dr. patrimoniale de autor. Dr de autor asupra unei opere se naste din momentul crearii sale, oricare ar fi modul sau forma concreta de exprimare. Daca opera este creata in parti, serii, volume, episoade sau in orice alte forme de exprimare creatica, termenele de protectie vor incepe pentru fiecare in parte de la data crearii................................. .........................

Daca nu exista mostenitori, exercitiul dr. patrimoniale se transmite organismulu de gestiune colectiva mandatat in timpul vietii de catre autor, iar in lipsa unui asemenea organism, organismului cu cel mai mare numar de membrii din domeniul respectiv de creatie. In cadrul operelor comune, fdreptul de autor dureaza pe toata perioada vietii autorilor si 70 de ani de la moartea ultimului coautor.

In cazul in care contrubutiile coa]utorilor sunt distincte, durata dr. patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecarui coautor. In cazul operelor colective, durata dr. patrimoniale este de 70 de ani de la aducerea operelor la cunostinta publica In cazul in care aceasta nu se realizeaza in timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata dr. patrimoniale expira dupa trecerea a 70 de ani de la acest moment. Durata dr patrimoniale asupra operelor aduse la cunostinta publicului in od legal, sub pseudonim sau fara indicarea numelui autorului, este de 70 de ani de la data aducerii la cunostinta publicului a operelor. In cazul in care identitatea autorilor este adusa la cunostinta publicului inainte de aducerea ..... ... pseusonimul aratat de autor nu lasa nicio urma de indoiala cu privire la identitatea acestuia, se aplica dreptul comun in materie. Termenele de protectie se calculaeza incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator mortii autorului sau aducerii la cunostinta publicului, dupa caz. Durata protectiei drepturilor echivalente Persoana care dupa incetarea protectiei dr. de autor aduce la cunostinta publicului in mod legal pentru prima oara a operei nepublicata inainte beneficiaza de protectia echivalenta cu cea a dr. patrimoniale de autor. Durata protectiei acestor dr. este de 25 de ani incepand din momentul in care operea a fost adusa pentru prima oara la cunostinta publica, in mod legal.

Transmiterea dr. patrimoniale de autor

L 8/1996 consacra CAP VII cesiunii dr. patrimoniale de autor. In cadrul cectiunii I a acestui capito sint prevazute o serie de dispozitii comune. Exista in lege reglementarea cu privire la contractul de editare, de reprezentae teatrala sau executie.

...................... ............... .................... ...............

Obigatiile partilor: 1. Obl. de a preda originalul operei 2. Obl de garantie Cerionarul-editor are urmatoarele obligatii principale: 1. Obl. de a reproduce opera 2. Obl. de a difuza opera] 3. Obl. de a plati remuneratia cuvenita titularului dr. de autor 4. Obl de instituire a originalului operei Caracterele juridice ale contractului de editare Contr de editare este un contract sinalagmatic (bilateral) intrucat ambelor parti le revin dr. si obl. din momentul incheierii contractului. Dupa scopul urmarit la incheierea contractului de editare, acesta face parte, in principiu, din categoria contractelor cu titlu oneros, intrucat ambele parti urmaresc obtinerea de foloase patrimoniale. Consideram ca acest caracter tine de natura contractului de editare si nu de esenta sa, astfel acest contract poate fi unul cu titlu gratuit in masura in care editorul nu se obliga la plata remuneratiei intrucat cedentul urmareste un alt scop decat cel patrimonial, cum ar fi: apreciere, recunoastere, notorietate, glorie in plan stiintific sau literar, etc. Contractul de editare este un contract intuitu persone atat in ceea ce priveste persoana autorului, cat si cea a editorului. Din punct de vedere al modalitatii de formare, contractul de editare este consensual, simplul acord de voina al partilor fiind necesar si suficient pt incheierea lui.

Cu toate acestea, legea art 51 impune o serie de clauze obligatori la incheierea contractului de editare.

Aceste clauze se refera la: a) Durata cesiunii b) Natura exclusiva sau neexclusiva si intinderea teritoriala a cesiunii c) Numarul maxim si minim al exemplarelor d) Remuneratia autorului e) Numarul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit f) Tremenul pentru aparitia si difuzarea exemplarelor fiecarei editii sau dupa caz ale fiecarui tiraj g) Termenul de predare al originalului operei de catre autor h) Procedura de control al numarului de exemplare produse de catre editor Existenta acestor clauze obligatorii nu trebuie sa ne duca la concluzia ca forma scrisa a contractelor nu este ceruta ad validitatem, intrucat legea prebede sanctiunea anularii pentru lipsa clauzelor prevazute la lit a, b si d, la cererea partii interesate.

Drepturile conexe de autor Sunt titulari de dr. conexe artistii intrepreti sau executanti pentru propriile interpretati ori executii, producatorii de inregistrari sonore si de inregistrati audio-vizuale pentru propriile difuzari, si organismele de radiodifuziune si televiziune pentru emisiuni si servicii de programe. Drepturile conexe apartinand artistilor intreppreti sau executanti Prin artisti interpreti sau executanti intelegem: actori, muzicieni, dansatori, si alte persoane care canta, prezinta, danseaza, joaca, interpreteaza, regizeaza, dirijeaza, ori executa in orice alta modalitate literara sau artistica un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietati, de circ ori de marionete. Artistul interpret sau executatn are urmatoarele dr. morale:

a) Dreptul de a pretinde recunoasterea paternitatii propriei interpretati sau executii b) Dr de a pretinde ca numele sau pseudonimul sau sa fie indicat ori comunicat la orice spectacol si la fiecare utilizare a inregistrarii acesteia c) Dr. de a pretinde respectarea calitatii prestatiei sale si de a se opune oricarei deformari, falsificari sau altei modificari substantiale a interpretarii ori executiei sale sau oricarei incalcari a dr. sale, care ar prejudicia gravonoarea sau reputatia sa. Dupa moartea artistului interpret sau executant, exercitiul dr. sale morale se transmite prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe durata nelimitata. In lipsa mostenitorilor, exercitiul dr. revine organismului de gestiune colectiva (OGC) care a administratdr. Artistului executant in timpul vietii sal, ori, in lipsa unui asemenea organism, organismului de gestiune colectiva cu cel mai mare numar de membri din domeniul respectiv. Artistul interpret sau exectutant are o serie de dr. patrimoniale exclusive, el poate autoriza sau interzice urmatoarele: a) Fixarea interpretarii sau executiei sale b) Distribuirea interpretatii sau a executiei fixate c) Inchirierea d) e) Imprumutul f) Importul in vederea comercializarii g) Radiodifuzarea si comunicarea publica a interpretarii sau executiei sale, cu exceptia cazului in care interpretara ori exectuei a fosr deja fixata sau radiodifuzata (in acest caz, artistul are dr. numai la o remuneratie echivalenta) h) Punerea la dispozitia publicului a interpretarii sale sau a executiei sale fixate astfel incat sa poate fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod individual, de catre public. i) Netransmiterea prin cablu a interpretatii sau a executiei fixate. Durata dr. patrimoniale ale artistilor interpreti sau executatni este de 50 de ani de la data interpretarii sau executiei. Totusi, daca fixarea interpretarii sau executiei in decursul acestei perioade foace obiectul unei publicari licite sau a unei comunicari publice licite, durata dr. este de 50 de ani de la data la care a avut loc pentru prima oara oricare dintre acestea.

Termenul de 50 de ani se calculeaza incepand cu data de 1 ianuari a anului urmator faptului generator de drepturi.