Actorul si Tinta a lui Declan Donnellan mi-a relevant multe etape de lucru prin care nu am trecut sau pur

si simplu nu le-am luat foarte in serios, in lucrul meu cu personajele. Aduc in prim-plan scena Duniasa- Lopahin, scena din primul act din Livada cu visini de Cehov. Scena a intrat in examnul de actorie pt semestrul I. Etapele de lucru: - Citirea textului la masa si discutiile cu partenerul pe marginea textului - Stabilirea mizelor- ce o costa si cat o costa pe Duniasa venirea stapanei, aparitia lui Epihodov, marturisirea secretului ei cel mai apasator in acel moment lui Lopahin. Aici mizele mele nu aveau doua fete. Donellan spune ca mizele trebuie sa fie duble. Ale mele erau dor semi-mizeo singura miza statea in picioare si nu era dubla. Voi fi vazuta ca fiind talentata in examen? Miza mea era una mare..imi doream cu disperare sa fiu bine in scena. Daca nu s-ar fi intamplat asta as fi fost nefericita. Aveam totusi o miza dar din pacate asta era miza mea izvorata din orgoliul actorului nicidecum din punerea mea in situatia Duniasei. - Tintele mele in scena cat si in repetitii erau in contiunua schimbare dar nu erau cele ale personajuluitintele mele tineau de cat de mult se rade in sala, de cat de atent este publicul si alte tinte care imi omorau personajul. Datorita inteligentei mele artistice am reusit intr0un final sa salvez momentul sis a incep sa-mi vad si partenerul si sa preiau din ce imi da el. - Cercetarea mea in privinta personajului nu a fost una riguroasa. Deductiile mele despre personaj prin prisma celolrlalte personaje nu erau foarte logice. Nu m-am intrebat niciodata cum ar fi opusul Duniasei. Nu am folosit exercitii de extremitate pe care Donellan le pomeneste in cartea sa. - Nu stiam unde sunt si nu lucram cu toate simturile. Nu simteam un conflict in permanenta cu spatiul.

- Ascultam partenerul dar nu intelegeam si eram lipsita de reactii. Tot ce auzeam erau bataile inimii mele si dorinta sa termin ce am inceput cat mai rapid. Asta se intampla in examen. Repetii bune am avut in care am auzit partenerul am reactionat si am lasat spatiul sa ma gaseasca. - Corpul meu nu se putea misca nestingherit, nu aveam control asupra respiratiei, uitam sa respir, eram rigida si lipsita de forma. Asta pentru ca nu ma incalzisem f bine inainte si pentru ca nu m-am deprins cu acest obicei. - Am avut replici in care nu stiam ce spun si erau lipsite de energie si ma lasam in voce. - O alta problema este ca am venit cu o ide preconceputa despre personaj. Duniasa este asa. Si nu m-am gandit sa fiu eu in situatia Duniasei.

Ce am invatat din abordarile mele trecute si cum inteleg construirea unui rol prin perspective lui Donnellan Cel mai important este sa ai Tinta. In orice actiune in orice vorba rostita Mizele sa fie duble Sa nu mai contezi tu ca actor ci omul din tine in situatia personajului Trupul trebuie ingrijit si mintea antrenata ca sa poti functiona cu toate simturile. Studiul asupra personajului sa fie riguros si nu tratat cu superficialitate Daca nu ai trait experinte asemanatoare personajului sa lasi imaginatia sa lucreze Sa auzi partenerul si sa-l vezi. Tinta este intotdeauna in exterior si iti modifica interiorul Sa-ti lasi inteligenta artistic sa faca lucruri pe care sa nu le blochezi cu mintea analitica Sa-ti pui problem mereu. Sa nu alegi drumul cel mai usor. Sa gasesti cai ofertante Sa descoperi placerea jocului nu stresul cauzat de privirile celorlalti

 Un motiv pentru care copii mici ne fac sa ne simtim asa de tandri este ca ne acorda atat de multa atentie. Un copil mic ne vede cu atata puritate incat simtim ca existam cu o zona in plus. Dar in momentul in care copilasul incepe sa se intrebe cum este vazut, aceasta curiozitate omnivora se toceste. Pentru actor, nimic nu este mai important decat aceasta calatorie inversa D. Donnellan -