Psihologie politica 21.02.

2005
Curs 3 Semestrul II

Sistemul electoral in democratie − votul universal

Deseori institutiile se indreapta impotriva populatiei. Vorbim de puterea instrainata.

Daca postulezi omul ca valoare suprema:
→ votul universal devine baza legitimitatii puterii.
→ votul universal a inceput sa se aplice prin secolul al XIX lea.
Teoretic el era postulat ca secret si puternic, in realitateacest lucru s−a implementat
foarte greu (la inceput femeile nu aveau drept de vot).
In istoria acestor tari femeile au inceput sa voteze foarte tarziu: ex. In Franta
(catalogata ca o tara cu un puternic istoric in democratie, totusi votul pentru femei a fost
introdus in 1944), in SUA feile voteaza abia din 1920, in Germania 1871 (s−a
generalizat dupa primul razboi mondial).
→ exista mai multe tipuri de vot universal:
 Votul cenzitar: se refera la avere:
– voteaza doar cei care au de la o anumita avere in sus. - --
− daca esti bogat esti mai legat de tara (asa e considera).
 Votul capacitar:
− se refera la planul cultural.
− participa la vot doar cei care au un grad de cultura, intructie.
− voteaza numai cei care sunt capabili sa citeasca constitutia si sa o explice.
 Votul limitat de sexe: inegalitatea celor doua sexe in diviziunea muncii sociale.
 Votul limitat de varsta: in ambele sensuri, si la tineri si la batrani.
 Votul de indignitate: dacai fost condamnat in tribunal.
 Votul limitat de rasa.
 In mai multe tari nu participa la vot militarii.

Critici ale democratiei:

 Democratia nu poate exista in mod obiectiv. Practic nu putem crea un regim in
care poporul sa se conduca singur.
 In mod obiectiv un popor nu se poate conduce pe el insusi, atunci in mod fatal
poporul acorda suveranitatea lui unui reprezentant, ales democratic → Democratie
reprezentativa → paradox: poporul nu conduce, nu are o garantie ca acel ales va
reprezenta interesele poporului, ale alegatorului.Tot jocul cade pe seama
reprezentantilor.
 Reprezentantii apartin de partide. Atunci partidele sunt cele care isi disputa
efectiv puterea.
 Prin definitie partidul inseamna partizanat. Orice partid are programul sau propriu
si o masa de alegatori, deci apara niste interese ale unei categorii de oameni, dar
nu a poporului.
 Reprezentativitatea este deci, principalul element criticat in democratie.
 Singurul moment in care poporul este suveran este votul, daca dupa vot vrea sa
schimbe ceva, ei bine nu are posibilitatea acesta. Trebuie sa astepte pana la
 urmatorul vot, pentru ca dupa vot reprezentantii numai pot fi controlati in nici un
fel.
 ″Democratia, din problemade putere a poporului, a devenit puterea tehnicii de
guvernare.″
 Americanii sustin ca: democratia reprezinta tehnica luarii deciziilor.
 Democratia a devenit un consens pasiv al poporului (votezi o data si apoi deciziile
sunt luate de reprezentanti). De acum: ″cine″ ia decizia s-a transformat in ″cum″
se ia decizia.
 ″Democratia este o metoda politica, instrument constitutional de obtinere a
deciziilor politice. Ideea unui guvern al poporului trebuie inlocuita cu ideea unui
guvern aprobat de popor.″
 Giovanni Sartori -″Eficienta democratiei depinde inainte de toate si mai ales de
eficienta si de priceperea conducatorilor ei. Democratia este sistem politic in care
poporul exercita suficient control pentru a fi capabil sa-si schimbe conducatorul,
dar nu suficient control sa se guverneze pe el.″
Democratia → Tehnocratie: casta conducatoare va fi alcatuita din specialisti de elita,
capabili sa ia decizii.
aIn mod fatal deciziile politice sunt partinitoare , selecta interese. → tehnocratie:
specialistul va decide conform datelor stiintifice, nu conform intereselor diferitelor
clase sociale.
Decizia nu va mai reflecta interese de clasa si nici nu va mai sprijini dezvoltarea
in sensul ala sau in sensul celalalt.
Tehnocratia → societate depolitizata, unde partidele devin un non-sens →
societate dezideologizata.