Testul 17 Subiectul I: Tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional Public

1.1 Definii noiunea de izvor de DIP Izvorul de drept internaional public poate fi definit ca fiind un instrument juridic (tratatul sau cutuma internaional), care dau form exterioar normelor juridice internaionale, prin acordul de voin al subiectelor dreptului internaional public, in primul rand statele. 1.2 Analizai tratatul internaional ca izvor de Drept Internaional Public Incepand cu perioada interbelic i in special dup cel de-al doilea rzboi mondial, tratatul internaional reglementeaz majoritatea domeniilor vieii internaionale.Tratatul internaional reprezint un izvor principal al dreptului internaional public i, este cel mai important in reglementarea relaiilor dintre subiectele dreptului internaional. O prim consacrare juridic a tratatului internaional o putem remarca in Convenia de la Viena din anul 1969 cu privire la dreptul tratatelor, care a recunoscut rolul fundamental al tratatelor in istoria relaiilor internaionale i importana din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaional i ca modalitate de dezvoltare a cooperrii panice intre naiuni,oricare ar fi regimurile lor constituionale. Convenia de la Viena (1969) nu exclude nici posibilitatea incheierii tratatelor in form nescris, adic oral (aa-numitele gentlemens agreements). Acestea ins in mai degrab de domeniul trecutului decat de present. 1.3 Argumentai formele i elementele tratatelor Exista 2 forme pricipale de tratate: scrise si verbale. Datorita prioritatii sale forma scrisa a devenit dominanta in practica internationala. Multe tratate contin dispozitii detaliate, uneori cu utilizarea unor indici numerici, formule, harti etc.Tratatele scrise au o foarte mare importanta la delimitarea frontierilor cu statele vecine. Cu toate acestea nici acordurile incheeate in forma verbal nu au disparut din practica statelor. Ele erau utilizate pentru a schimba rangul unei misiuni diplomatice din legatie in ambasada, fie pentru stabilirea relatiilor diplomatice.Denumirea acordurilor orale este gentlemens agreements. Doctrinarii au pareri diferite cu privire la natura juridical a acestor tratate: unii le recunos cu aceeasi valoare juridica ca si tratatele scrise iar altii le neaga acest caracter. Elementele tratatelor international se impart in esentiale si accesorii. Elementele essential sunt: partile contractante, acordul de vointa al partilor, obiectul si scopul tratatului. Partile contractante trebuie sa fie intotdeauna statele, organizatile international interguvernamentale sau alte entitati carora le este caracteristica calitatea de subiect de drept international. Acordul de vointa a partilor trebuie sa fie liber si neviciat Obiectul il formeaza drepturile si obligatiile partilor create prin normele stabilite de tratat. Obiectul trebuie sa fie licit si realizabil. Scopul reprezinta obiectivele urmarite de partile contractante prin incheerea contractului.

Subiectul II: Misiunile diplomatice 2.1 Definii noiunea misiunii diplomatice Misiunea poate fi i funcia, i rolul, precum i ansamblul de activiti specific funciei sau rolului. Misiunile diplomatice sunt ndeplinite de ageni diplomatici,demnitari i funcionari ai statului. 2.2 Formulai structura i competena misiunilor diplomatice Pe baza practicii internaionale se poate vorbi de urmtoarea schem a misiunii diplomatice: cancelaria, secia politic, secia economic i comercial, biroul militar, secia sau biroul cultural, secia sau biroul de pres, secia consular. Cancelaria ocup locul principal n misiunea diplomatic. Aici se primesc, sunt pregtite i trimise toate documentele care cad n competena efului de misiune, unde se coordoneaz munca tuturor celorlalte secii. Secia economic i comercial vizeaz dezvoltarea relaiilor economice, n general, a celor comerciale n special, ntre cele dou state. Secia ataatului cultural este de dat relativ mai recent i se ocup de cunoaterea i afirmarea cultural n exterior, dar i procesul invers. Biroul ataatului militar are att funcii de reprezentare, dar i de observare, precum i colaborare n acest domeniu. Competenele misiunilor diplomatice aa cum reiese din art. 3 al Conveniei de la Viena constau n special n: A reprezenta statul acreditant n statul acreditar; A ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si n limitele administrate de dreptul internaional; A duce tratative cu guvernul statului acreditar; A se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia evenimentelor din statul acreditar i a raporta cu privire la aceasta statului acreditant; A promova relaii de prietenie i a dezvolta relaii economice culturale i tiinifice ntre cele dou state. 2.3 Evaluai funciile misiunii diplomatice permanente Cele mai importante funcii ale misiunilor diplomatice sunt: 1)Funcia de negociere ine prin excelen de esena activitii diplomatice. Prin ea se apr interesele ambelor state ncercnd a se pune de acord, a gsi puncte de interes comun n probleme bilaterale sau multilaterale. De multe ori negocierea este sinonim cu diplomaia. 2)Reprezentarea se manifest prin participarea agenilor diplomatici la evenimentele vieii publice, simboliznd statul acreditant, atitudinea de aprobare pe care acesta o adopt fa de momentele semnificative ale vieii publice din ara de reedin. 3) Funcia de observare i informare. Observarea i permite agentului diplomatic s se informeze i s trimit guvernului su rapoarte periodice. 4)Funcia de cooperare internaional vizeaz realizarea de raporturi ct mai bune, meninerea unei atmosfere ct mai amicale, contribuia la colaborarea internaional pe toate planurile. 5)Funcia de protejare a intereselor statului acreditant i a cetenilor acestuia, a persoanelor fizice i juridice. 6)Funcia consular. Este o practic de dat relativ recent, n doctrin interpretndu-se c statul acreditant poate nfiina n ambasad o secie consular, fr a cere autorizarea statului acreditar.