Organizarea asistenei medicale rniilor cu leziuni OMF n cadrul etapelor de evacuare

Profesor: Dumitru Hu, doctor n medicin, confereniar universitar Au efectuat: Botnaru Dumitru, Pogor Rodica, gr. 3406

Subiectele temei:
Frecvena traumatismelor OMF prin arm de foc. Date generale despre formele de asisten medical a rniilor. Formele de baz ale organizrii asistenei medicale accidentaiilor. Principiile de baz ale organizrii asistenei medicale accidentaiilor. Principiile de clasificare a ajutorului medical a rniilor. Volumul asistenei medicale n dependen de calificarea lucrtorului medical. Examenul accidentaiilor cu traumatisme OMF. Formele i mijloacele de evacuare a rniilor la diferite etape.

Frecvena traumatismelor OMF prin arm de foc:

Rata ranitilor in fata in diferite razboaie (%): (.. , ) I razboi mondial 3,7 5,3 II razboi mondial 3,5 4,5 Razboiul in Coreea 8,5 Razboiul din Vietnam 10,5 15 Conflictul arabo-israelian (1973) 12 Dupa tipul structurilor afectate (%): Tesuturile moi 36,8 Dintii si apofizele alveolare 8,2 Mandibula 31,3 Maxila 9,5 Ambele maxilare 7,5 Osul zigomatic 6 Osul zigomatic si apofiza stiloida 0,7

 Dupa tipul canalului plagii (%): Transfixante 45,2 Oarbe 14,4 Tangentiale 20,4 Oarbe si tangentiale 20 Dupa raportul plagii cu cavitatea bucala (%): Comunicante 63,9 Necomunicante 36,1

Date generale despre formele de asisten medical a rniilor

Sistemul modern de tratament pe etape a ranitilor pe cimpul de lupta, presupune acordarea urmatoarelor tipuri de ajutor: primul ajutorul medical ajutorul premedical ajutorul medical primar ajutorul medical calificat ajutorul medical specializat Primele 2 tipuri de ajutor medical (primul ajutorul medical, ajutorul premedical) se acorda pe cimpul de lupta, ajutorul medical primar, in punctul medical de regiment, si ajutorul medical calificat in batalionul medico-sanitar. Ajutorul medical specializat, se acorda in spitale specializate. Pe cimpul de lupta, uneori, consecutivitatea acestor etape poate fi schimbata. Astfel, bolnavii pot fi indreptati direct in institutii cu ajutor medical calificat sau chiar specializat.

Formele de baz ale organizrii asistenei medicale accidentaiilor

Primul ajutor medical pe cimpul de lupta: Acest ajutor este acordat reciproc de catre soldati. Autoajutorul ranitilor in regiunea maxilo-faciala este efectuat rar deoarece este complicata determinarea locului si dimensiunii leziunii, precum si a aplicarii pansamentelor. Pentru acordarea primului ajutor, soldatii sunt echipati cu trusa medicala individuala si material de pansament. Timpul optimal de acordare a primului ajutor sunt primele 30 min dupa ranire, iar in caz de asfixie sau stop cardiac primele 5-10 min. Pe cimpul de lupta, se prevede urmatorul volum de ajutor, in cazul leziunilor maxilo-faciale: 1) Inlaturarea cauzelor care ar putea duce la deces: scoaterea de sub darimaturi, stingerea imbracamintei care arde, pozitionarea ranitului cu fata in jos sau pe spate, cu capul intors lateral spre partea afectata, pentru prevenirea asfixiei prin dislocare si prin aspiratie. 2) Aplicarea pansamentului pe plaga sau pe locul cu arsura 3) Administrarea antibioticelor (daca ranitul poate inghiti pastila) 4) Administrarea lichidelor ranitului (in cazuri grave prin picurare cu ajutorul unei bucati de tifon) 5) Aplicarea mastii antigaz speciale pentru bolnavii cu leziuni ale capului si evacuarea ranitului

La acordarea primului ajutor medical, la inceput trebuie de oprit hemoragia si inlaturate cauzele care pot duce la asfixie. In cazul plagilor cu hemoragii mici se aplica pansament compresiv, care trebuie sa fie destul de rezistent, pentru ca bolnavul sa poata fi transportat. Aceasta se realizeaza prin incrucisarea tifonului in regiunea fronto-parietala, apoi trecerea lui anterior si posterior de pavilionul urechii, acesta raminind neacoperit. In cazul fracturilor de mandibula, nu trebuie de aplicat pansament compresiv, deoarece acesta poate duce la deplasarea fragmentelor osoase si asfixie.

 Ajutorul premedical: Ajutorul premedical se efectueaza de catre felcerul batalionului sau de catre instructorul sanitar in punctul medical al batalionului, unde pot fi efectuate urmatoarele actiuni: 1) Controlul si schimbarea pansamentelor aplicate anterior, daca acestea s-au imbibat cu singe. 2) Administrarea analgeticelor si preparatelor cardiace bolnavilor gravi. La ranitii cu leziuni maxilo-faciale este ingreunata respiratia, de aceea in timpul administrarii morfinei, se administreaza si analeptice respiratorii (lobelina, cititon). 3) Fixarea limbii cu un ac, daca au aparut semne ale asfixiei prin dislocare. 4) Administrarea antibiticelor in forma de comprimate. Bolnavii care nu pot inghiti pastila, ea se farima si se administreaza impreuna cu apa. 5) Incalzirea ranitilor cu semne de soc (termofoare etc)

 Ajutorul medical primar in punctul medical de regiment: Primul ajutor medical cuprinde un complex de masuri curativoprofilactice indeplinite de catre medici la prima etapa medicala (prespitaliceasca) cu scopul inlaturarii sau diminuarii consecintelor ranirii ce prezinta pericol pentru viata, evitarii complicatiilor sau scaderii gravitatii acestora si pregatirii lezatilor pentru evacuarea ulterioara. In timpul actiunilor militare, punctul medical de regiment se afla la o distanta de 2 5 km de la prima linie si are urmatoarele functii: a) evacuarea ranitilor din punctele medicale de batalion b) primirea, inregistrarea si prelucrarea sanitara partiala a bolnavilor c) acordarea ajutorului medical primar si pregatirea ranitilor pentru evacuare In punctul medical de regiment se afla un medic-stomatolog, care are la dispozitia sa un set care contine un utilaj stomatologic pentru acordarea ajutorului stomatologic necesar. Mediculstomatolog acorda ajutor in primul rind ranitilor in regiunea maxilo-faciala.

Principalul obiectiv al ajutorului medical primar al ranitilor in regiunea maxilo-faciala este lupta cu socul, hemoragia si asfixia. Masurile antisoc se efectueaza dupa regulile generale ale chirurgiei de campanie. Stoparea hemoragiei se efectueaza prin ligaturarea vaselor care singereaza. Daca la ranit se determina hemoragie din cavitatea bucala, este necesar, la o iluminare buna, de inlaturat cheagurile de singe, corpii straini, de localizat vasul sanguin care singereaza si de ligaturat. In incapacitatea efectuarii ligaturarii vasului sanguin si hemoragiei intense, care nu permite evacuarea ranitului la etapa urmatoare, se efectueaza tamponada laringelui si cavitatii bucale si traheotomia inferioara.

Din toate formele de asfixie, cea mai raspindita este cea prin dislocare. Una din metodele efective de prevenire a asfixiei prin dislocare este fixarea limbii cu ligatura din matase, la o distanta de 1,5 2 cm de la virful limbii, cu scopul de a preveni ruperea ligaturii. In punctul medical de regiment, tuturor ranitilor li se administreaza ser antitetanic, antibiotice, la indicatie, ser antigangrenos, substante anticonvulsivante si bronhodilatatoare. In cazul fracturilor de mandibula pentru imobilizarea temporara a fragmentelor osoase se efectueaza pansamentul de transport, compus din capelina din cauciuc si pansamentul submentonier in prastie. Schimbarea pansamentelor in puncul medical de regiment se efectueaza numai la ranitii cu plagi infectate. Scoaterea pansamentului pentru precizarea diagnosticului nu se efectueaza.

 Ajutorul medical calificat: Ajutorul chirurgical calificat se acorda in batalionul medicosanitar, unde se afla un medic-stomatolog. Aici, in primul rind are loc selectarea ranitilor transportati din regiuni cu pericol biologic, care se indreapta in sectia de prelucrare speciala. Ceilalti raniti sunt impartiti, in dependenta de starea lor, in: cei care merg de sine statator si in cei care sunt dusi cu targa. Ajutorul chirurgical calificat in batalionul medico-sanitar se acorda in primul rind ranitilor maxilo-faciali in stare grava. Acestia sunt ranitii in stare de soc, cu hemoragie acuta, hemoragie prelungita, asfixie. Tratamentul socului se efectueaza in cortul antisoc, iar la necesitate, ranitii se transporta in sala de pansamente sau de operatie. In cazul hemoragiei prelungite, cind este imposibil ligaturarea vasului lezat, se efectueaza ligaturarea arterei carotide externe pe partea respectiva. Citeodata exista necesitatea de ligaturat arterele carotide externe de pe ambele parti. Dupa aceste interventii, bolnavii se lasa 1-2 zile in batalionul medico-sanitar, si apoi sunt transportati in institutiile specializate.

In cazul fracturii de mandibula, cu pastrarea pe fragmentele osoase a 2-3 dinti, se efectueaza imobilizarea de transport cu ajutorul ligaturii intermaxilare cu sirma de 0,2-0,3 mm diametru. Acest tip de imobilizare este contraindicat la bolnavi cu comotie cerebrala, sau cu pericol de hemoragie din cavitatea bucala. La aceasta etapa de evacuare se efectueaza clatituri bucale cu diferite solutii antiseptice, bolnavilor li se administreaza lichide si hrana. La ranitii maxilo-faciali se observa o hipersalivatie si deglutitie dificila. Pentru micsorarea salivatiei, se administreaza un comprimat de Aeron sau 6-8 picaturi de Belladonna. De asemenea, inainte de evacuare, cu acelasi scop, se administreaza 1 ml de sol. Atropina 0,1 %.

 Ajutorul medical specializat: Ajutorul medical specializat reprezinta un complex de masuri curativo-profilactice, efectuate cu scopul de a restabili, la maximum, functiile pierdute ale organelor si sistemelor, de a trata definitiv ranitii, inclusiv reabilitarea medicala. Acest ajutor este acordat in sectiile, spitalele, centrele medicale specializate existente sau instalate suplimentar in exteriorul focarului, de catre medici specialisti de profil ingust, dotati cu utilaj si materiale medicale speciale. Institutiile medicale destinate pentru acordarea ajutorului medical calificat si specializat se intrunesc sub o singura conducere si alcatuiesc etapa spitaliceasca.

Principiile de baz ale organizrii asistenei medicale accidentaiilor

Organizarea asistentei medicale consta in efectuarea la timp a unui complex de masuri consecutive si succesive in acordarea ajutorului medical si tratamentului ranitilor in imbinare cu evacuarea obligatorie a lezatilor din focare in institutiile medicale specializate. Aceasta trebuie sa corespunda urmatoarelor principii: acordarea ajutorului medical la timp acordarea ajutorului medical in mod consecutiv, cu respectarea succesiunii simplificarea maxima a numarului de etape medicale fractionarea (esalonarea) ajutorului medical si tratamentului lezatilor asocierea ajutorului medical cu evacuarea medicala apropierea maximal posibila a asistentei medicale de focarele cu pierderi sanitare in masa specializarea pe larg a institutiilor curativo-profilactice evacuarea ranitilor si bolnavilor dupa destinatie

Principiile de clasificare a ajutorului medical a rniilor

Sistemul modern de tratament pe etape a ranitilor pe cimpul de lupta, presupune acordarea urmatoarelor tipuri de ajutor: primul ajutorul medical ajutorul premedical ajutorul medical primar ajutorul medical calificat ajutorul medical specializat

Volumul asistenei medicale n dependen de calificarea lucrtorului medical

Numarul si calificarea cadrelor medicale este aleasa in dependenta de numarul ostasilor care participa intr-o actiune militara. Astfel, in dependenta de unitatea militara, asistenta medicala este asigurata de urmatorii specialisti: - 10 ostasi - grup (1 instructor sanitar) - 30 ostasi - pluton (3 instructori sanitari) - 90 ostasi - companie ( 9 instructori sanitari) - 300 ostasi - batalion ( felcer, instructori sanitari) - 1000 ostasi - regiment sau brigada (medic sef, medic curant, medic stomatolog)

Examenul accidentaiilor cu traumatisme OMF

Toti ranitii cu leziuni maxilo-faciale, indiferent de starea lor, sunt examinati in sala de pansamente a batalionului medico-sanitar de catre medicul-stomatolog, cu pansamentele inlaturate. Este necesar de examinat toti ranitii, deoarece unii pot avea starea generala aparent satisfacatoare, care nu corespunde cu gravitatea traumei, care poate da complicatii grave in timpul transportarii. Medicul-stomatolog efectueaza interogarea si examenul clinic al ranitilor, determina gravitatea traumatismului, precizeaza diagnosticul, efectueaza toaleta primara a plagii, efectueaza lavajul cavitatii bucale si determina indicatiile imobilizarii de transport a maxilarelor, indreapta unii raniti in sala de operatii pentru ligaturarea vaselor sanguine, efectuarea traheotomiei, in hematoamele gitului si edemele traumatice ale tesuturilor. Examinarea de catre medicul-stomatolog a ranitilor, ofera posibilitatea de a evidentia grupul de bolnavi care nu necesita o evacuare ulterioara. Acestia sunt ranitii cu leziuni superficiale ale tesuturilor moi ale fetei, fara defectul lor.

Formele i mijloacele de evacuare a rniilor la diferite etape

Dupa acordarea primului ajutor medical, are loc evacuarea ranitilor de pe cimpul de lupta. Trebuie de luat in considerare ca mai mult de jumatate din ranitii maxilofaciali, ies de pe cimpul de lupta de sine statator. In aceaste situatii, ei trebuie indreptati la postul de transport sanitar sau in punctul medical de regiment sau batalion, indicind cea mai sigura cale de urmat. Toti ranitii maxilofaciali, care nu se pot deplasa de sine statator, sunt concentrati in asa numitele adaposturi ale ranitilor locuri ferite de impuscaturi si explozii . Evacuarea ranitilor din aceste adaposturi, instructorul sanitar o realizeaza pe rind, in dependenta de gravitatea leziunilor, utilizind unitatile sanitare de transport. Pentru evacuarea de pe cimpul de lupta si din adaposturi a ranitilor se utilizeaza masini speciale de dimensiuni mici transportor. Evacuarea ranitilor se realizeaza in decubit lateral sau in pozitie sezinda, cu capul aplecat in jos.

Din punctul medical de regiment, in primul rind, se evacueaza ranitii cu leziuni maxilo-faciale, care necesita interventii chirurgicale calificate, mai ales cind sunt indicatii vitale. La punctul medical de regiment, se lasa ranitii care necesita aplicarea de pansamente. Ceilalti raniti, cu acelasi transport, sunt transportati in batalionul medico-sanitar pentru ajutor chirurgical specializat. In batalionul medico-sanitar, ranitii sunt impartiti in 2 grupe: ranitii usor cu traume izolate ale tesuturilor moi, fara defecte mari, fracturi ale apofizelor alveolare si dintilor, care constituie 30%, si sunt indreptati in spitale pentru raniti usor. ranitii de gravitate medie si gravi cu fracturi ale maxilarelor prin arme de foc, leziuni intinse ale tesuturilor moi sau pierdere de nas, buze, menton etc. Acesti bolnavi constituie 60-65 % din ranitii maxilofaciali. Ei sunt indreptati in spitale specializate. In cazul leziunilor asociate ale fetei si altor organe ale corpului (umar, coapsa), ranitii se evacueaza in spitale cu profil chirurgical larg. In timpul selectiei ranitilor, se determina ordinea, mijlocul de transport si in ce pozitie va fi transportat bolnavul (asezat sau culcat).

Bibliografie:
1) Materialele cursurilor 2) .., .., ... , .1980. 3) . . . 2003 4) .. , , M. 2003) 5) V. Dumitra, I. Dediu, N. Crstea, Managementul medical al dezastrelor : (compendiu) /, Chiinu 2010.