Sunteți pe pagina 1din 308

CUPRINS

I. ELEMENTE DE TEORIA GENERAL A DREPTULUI

CAPITOLUL 1 DEFINI IA I SISTEMUL DREPTULUI

13

15

1.1. Semnifica iile no iunii

de drept

15

1.2. Diviziunile dreptului

16

1.3. Ramurile dreptului

18

1.4. Principalele sisteme de drept

21

Întreb ri i teste

24

Bibliografie

24

CAPITOLUL 2 NO IUNEA DE STAT

26

2.1. Defini ia statului

26

2.2. Statul de drept i func iile sale

27

2.3. Forma statului

28

Întreb ri i teste

31

Bibliografie

31

CAPITOLUL 3 NORMA JURIDIC

32

3.1. Defini ie i tr s turi specifice

32

3.2. Structura normei juridice

33

3.3. Clasific ri ale normelor juridice

35

3.3.1. Criteriul ramurii de drept

35

3.3.2. Criteriul for ei juridice a actului normativ

36

3.3.3. Criteriul structurii logice

36

3.3.4. Criteriul sferei de aplicare

38

3.3.5. Criteriul conduitei prescrise

39

5

3.4.

Ac iunea normei juridice 41

3.4.1. Ac iunea în timp a normelor juridice

41

3.4.2. Ac iunea în spa iu a normelor juridice

46

3.4.3. Ac iunea normelor juridice asupra persoanelor 47

3.5. Izvoarele de drept 48

3.5.1. Actele normative

48

3.5.2. Obiceiul (cutuma)

50

3.5.3. Jurispruden a (practica judiciar )

51

3.5.4. Doctrina 51

3.6. Interpretarea normelor juridice 52

3.6.1. Defini ia i necesitatea interpret rii 52

3.6.2. Clasificarea interpret rii normelor juridice 54

3.6.3. Metode de interpretare a normelor juridice

Întreb ri i teste

57

62

Bibliografie

65

II. CARACTERIZAREA GENERAL A DREPTULUI CIVIL ROMÂN

67

1. DEFINI IA I OBIECTUL DREPTULUI CIVIL

69

2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL

74

3.

DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE

RAMURI DE DREPT

77

Întreb ri i teste

80

Bibliografie

82

III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 1 P R ILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

83

87

1.1. No iune 87

1.2. Capacitatea de folosin a persoanei fizice 88

1.2.1. No iune

88

1.2.2. Începutul capacit ii de folosin

90

1.2.3. Sfâr itul capacit ii de folosin

91

1.2.4. Îngr diri ale capacit ii de folosin

95

1.3. Capacitatea de exerci iu a persoanei fizice 98

1.4. Persoana juridic

103

1.4.1.

No iune

103

6

1.4.2.

Clasific ri ale persoanelor juridice

107

1.4.3. Înfiin area persoanelor juridice

1.4.4. Reorganizarea persoanei juridice

1.4.5. Încetarea persoanei juridice

Întreb ri i teste Bibliografie

Întreb ri i teste Bibliografie

109

110

111

114

116

CAPITOLUL 2 CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

117

2.1.

Drepturile subiective civile. Clasific ri

117

2.1.1. Criteriul opozabilit ii

117

2.1.2. Criteriul con inutului

119

2.1.3. Criteriul gradului de certitudine conferit titularilor

126

2.2.

Obliga iile civile. Clasific ri

126

2.2.1. Criteriul obiectului

126

2.2.2. Criteriul gradului de opozabilitate

129

2.2.3. Criteriul sanc iunii

130

2.2.4. Criteriul structural

131

Întreb ri i teste

134

Bibliografie

136

CAPITOLUL 3 OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. BUNURILE

138

3.1. No iunea de

138

3.2. Clasific ri ale bunurilor

139

3.2.1. Bunuri mobile i bunuri imobile

139

3.2.2. Bunuri aflate în circuitul civil i bunuri scoase din circuitul civil

142

3.2.3. Bunuri determinate individual i bunuri determinate

143

3.2.4. Bunuri fungibile i bunuri

145

3.2.5. Bunuri consumabile i bunuri

146

3.2.6. Bunuri frugifere i bunuri nefrugifere

147

3.2.7. Bunuri corporale i bunuri

148

7

3.2.8.

Bunuri divizibile i bunuri indivizibile

148

3.2.9.

Bunuri principale i bunuri

Întreb ri i teste Bibliografie

Întreb ri i teste Bibliografie
Întreb ri i teste Bibliografie

149

149

151

CAPITOLUL 4 IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET

152

152

4.2. Faptele juridice licite 153

153

4.1.

Clasificare

4.2.1. Gestiunea de afaceri

4.2.2. Plata lucrului nedatorat 155

4.2.3. Îmbog irea f r just cauz (f r just temei) 156

4.3. Faptele juridice ilicite 157

158

4.3.1. R spunderea pentru fapt proprie

4.3.2. R spunderea civil delictual pentru fapta

altei persoane 160

4.4. Evenimentele 163

Întreb ri i teste Bibliografie

Întreb ri i teste Bibliografie

164

165

IV. ACTUL JURIDIC CIVIL

CAPITOLUL 1 NO IUNE I CLASIFICARE

167

169

1.1. No iunea de act juridic civil

169

1.2. Clasific ri ale actelor juridice civile

170

1.2.1. Criteriul num rului p r ilor

170

1.2.2. Criteriul scopului urm rit la încheierea lor

173

1.2.3. Subclasificarea actelor juridice încheiate

cu titlu oneros

174

1.2.4. Subclasificarea actelor juridice încheiate cu titlu gratuit

175

1.2.5. Criteriul efectelor produse

177

1.2.6. Criteriul

importan ei

178

1.2.7. Criteriul

con inutului

179

8

1.2.8.

Criteriul formei de încheiere

179

1.2.9. Criteriul momentului producerii efectelor

182

1.2.10. Criteriul raportului existent între ele

183

1.2.11. Criteriul reglement rii i denumirii lor legale

183

1.2.12. Criteriul

modului de executare

184

1.2.13. Criteriul leg turii cu modalit ile

185

Întreb ri i teste

186

Bibliografie

188

CAPITOLUL 2 MODALIT ILE ACTULUI JURIDIC CIVIL

2.1

2.2

Termenul

Condi ia

190

190

2.1.1. Clasific ri 191

2.1.2. Efectele termenului 193

194

2.2.1. Clasific ri 194

 

2.2.2. Efectele condi iei

199

2.2.3. Compara ie între termen i condi ie

202

2.3

Sarcina

203

2.3.1. Clasific ri i efecte

203

2.3.2. Compara ie între condi ie i sarcin

Întreb ri i teste

204

205

Bibliografie

207

CAPITOLUL 3 CONDI IILE ACTULUI JURIDIC CIVIL

208

3.1. No iune 208

3.2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil 209

3.3. Consim mântul

210

3.3.1 Consim mântul i voin a juridic

210

3.3.2. Condi iile consim mântului

213

3.3.3. Viciile de consim mânt

216

a) Eroarea

216

b) Dolul

221

c) Violen a

223

d) Leziunea

225

3.4. Obiectul actului juridic civil

227

3.5. Cauza actului juridic

230

3.6. Forma actului juridic civil

232

3.6.1.

No iune

232

9

3.6.2.

Forma cerut ad validitatem

234

3.6.3. Forma cerut ad probationem

235

3.6.4. Forma cerut pentru opozabilitate fa de ter i

235

Întreb ri i teste

236

Bibliografie

238

CAPITOLUL 4 EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

239

4.1. No iune 239

4.2. Principiul for ei obligatorii 239

241

4.3. Principiul irevocabilit ii actului juridic civil

4.3.1. Con inut 241

4.3.2. Excep iile de la irevocabilitatea contractelor 243

4.3.3. Excep iile de la irevocabilitatea actelor unilaterale 244

4.4.

Principiul relativit ii efectelor actului juridic civil

246

4.4.1.

Con inut

246

4.4.2.

Avânzii-cauz

247

 

a)

Succesorii universali i succesorii cu titlu universal

247

b)

Succesorii cu titlu particular

248

c)

Creditorii chirografari 249

4.4.3.

Excep ii aparente de la principiul relativit ii efectelor actelor juridice civile

250

4.4.4.

Stipula ia pentru altul

257

Întreb ri i teste

259

Bibliografie

 

261

CAPITOLUL 5 NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL

262

5. 1. No iune

 

262

5.2.

Delimitarea nulit ii de alte cazuri de ineficacitate a actului juridic

263

 

5.2.1 Raportul dintre nulitate i rezolu iune

263

5.2.2 Raportul dintre nulitate i reziliere

265

5.2.3 Raportul dintre nulitate i caducitate

265

5.2.4 Raportul

dintre

nulitate

i revocare

266

10

5.3.

Clasific ri ale nulit ii

267

5.3.1 Clasificarea nulit ii dup întinderea efectelor sale

267

5.3.2 Clasificarea nulit ii dup cum este sau nu prev zut de lege

268

5.3.3 Clasificarea nulit ii în func ie de felul

condi iei de validitate nerespectate

269

5.3.4 Clasificarea nulit ii în func ie de natura interesului ocrotit

269

5.4. Cauzele nulit ii

272

5.5. Efectele

nulit ii

273

5.5.1 Principiul retroactivit ii

274

5.5.2 Principiul repunerii în situa ia anterioar

276

5.5.3 Principiul conform c ruia un act nul nu poate produce nici un efect

277

Întreb ri i teste

 

280

Bibliografie

281

V. PRESCRIP IA EXTINCTIV

1. CONSIDERA II GENERALE

283

285

1.1. No iune

285

1.2. Justificare

288

1.3. Reglementare

289

1.4. Efecte

290

2. DOMENIUL PRESCRIP IEI EXTINCTIVE

292

3. TERMENELE DE PRESCRIP IE EXTINCTIV

294

4. CURSUL PRESCRIP IEI

297

4.1. Începutul prescrip iei

extinctive

297

4.2. Suspendarea prescrip iei extinctive

300

4.3. Întreruperea prescrip iei extinctive

303

4.4. Repunerea în termen

305

4.5. Împlinirea prescrip iei extinctive

307

Întreb ri i teste

308

Bibliografie

312

11

I. ELEMENTE DE TEORIA GENERAL A DREPTULUI

ELEMENTE DE TEORIA GENERAL A DREPTULUI

CAPITOLUL 1 DEFINI IA I SISTEMUL DREPTULUI

CAPITOLUL 2 NO IUNEA DE STAT

CAPITOLUL 3 NORMA JURIDIC

14

1 DEFINI IA I SISTEMUL DREPTULUI

1.1 Semnifica iile no iunii de drept

Ca membru al unei colectivit i, omul a sim it nevoia de a crea, la început în form embrionar i apoi din ce în ce mai evoluat , reguli, norme care s îi cârmuiasc existen a, astfel încât interac iunea cu ceilal i oameni s îl prejudicieze cât mai pu in (s îi provoace cât mai pu ine neajunsuri). Astfel, ac iunile sale au încetat a mai fi cu des vâr ire libere, ci au început s fie restric ionate de diferite reguli, menite s fac posibil coexisten a în cadrul unei colectivit i. Când colectivitatea de oameni s-a organizat ca stat, aceste reguli au articulat un sistem, o construc ie normativ pe care o denumim drept.

În primul s u sens, no iunea de drept desemneaz totalitatea regulilor de conduit impuse de stat în scopul reglement rii rela iilor inter-umane. Acesta este sensul dreptului obiectiv, deoarece se define te prin raportare la obiectul s u (regulile de conduit ). Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit moment dat, într-un stat, constituie dreptul pozitiv. Astfel, dreptul pozitiv românesc cuprinde toate reglement rile adoptate de statul român i aplicabile ast zi. Dreptul pozitiv nu cuprinde, deci, reglement ri ie ite deja din vigoare sau înc neadoptate.

În al doilea sens, no iunea de drept reprezint prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a

15

avea o anumit conduit i de a pretinde celorlal i o anumit conduit . Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii ca: ”am dreptul la burs ” sau “am dobândit dreptul de proprietate”. Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se define te prin raportare la persoana care exercit prerogativa respectiv .

În sfâr it, într-un al treilea sens, cuvântul drept desemneaz tiin a social care studiaz statul i regulile adoptate de el, institu iile politice i juridice, principiile generale de conducere i reglementare a societ ii. Este sensul în care folosim aceast no iune când ne referim la disciplina de studiu “drept civil”. Din punct de vedere etimologic, cuvântul “drept” provine din latin , dar nu din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul (jus) ci din latinescul directum, luat în sensul s u figurat, i anume:

f r ocoli uri, potrivit regulii, corect, potrivit drept ii.

1.2 Diviziunile dreptului

Normele juridice care alc tuiesc dreptul sunt interdependente, apar in unui organism unitar. Ele nu pot fi nici în elese, nici interpretate f r luarea în considerare a întregului sistem c ruia îi apar in. În pofida unit ii sale, dreptul obiectiv cunoa te, totu i, o serie de diviziuni. O prim diviziune a dreptului îl împarte în drept intern (expresie a voin ei unei societ i date, organizate ca stat) i drept interna ional.

drept

public i drept privat. Astfel, dreptul public cuprinde normele

Dreptul intern cunoa te împ r irea tradi ional

în

16

juridice care guverneaz organizarea statului, raporturile dintre stat i particulari precum i raporturile dintre diferitele organisme ale statului. În raporturile cu cet enii s i, statul î i exercit puterea suveran ; acestea sunt, îndeob te, raporturi de subordonare. Spre exemplu, raportul juridic dintre stat i un contribuabil este un raport juridic fiscal, apar inând dreptului public. Statul, prin organismele sale, este cel care fixeaz i percepe impozitul care urmeaz a fi pl tit, i tot el stabile te sanc iunile aplicabile în caz de neplat . Dreptul privat cuprinde normele care guverneaz raporturile dintre paticulari. Astfel sunt, de exemplu, raporturile ce se nasc între cump r tor i vânz tor cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cump rare. Raporturile de drept privat sunt, de obicei, raporturi de egalitate juridic , în sensul c nici una dintre p r i nu î i poate impune voin a juridic celeilalte. Statul poate îns participa i el la asemenea raporturi juridice, atunci când ac ioneaz nu în virtutea puterii sale suverane, ci ca persoan juridic . Spre exemplu, un minister poate încheia un contract de prest ri-servicii cu o echip de zugravi, care se angajeaz ca, în schimbul unei remunera ii, s zugr veasc o anumit cl dire a ministerului. Cu toate c la acest raport juridic particip i statul, acesta este un raport juridic de drept privat, în care p r ile sunt pe picior de egalitate juridic . Fiecare diviziune a dreptului intern se subîmparte în ramuri de drept. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe ramuri de drept se g sesc la intersec ia dintre cele dou diviziuni, cuprinzând atât norme de ordine public menite s r spund unui interes general, al întregii comunit i, cât i norme de drept privat, ce r spund unor interese particulare.

17

Dreptul interna ional cuprinde, la rândul s u, dreptul interna ional public, având ca obiect de studiu raporturile dintre state, i dreptul interna ional privat, având ca obiect rela iile private dintre cet eni ai unor state diferite ori care au bunuri sau interese în state diferite.

1.3. Ramurile dreptului

Ramura de drept este un ansamblu de norme juridice legate între ele prin obiectul de reglementare (grupul de rela ii sociale pe care îl reglementeaz ) i metoda de reglementare. Iat cele mai importante ramuri de drept public:

Dreptul constitu ional cuprinde normele juridice care reglementeaz organizarea i componenele autorit ilor statului, sistemul electoral, drepturile i îndatoririle fundamentale ale cet enilor. Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementeaz organizarea i desf urarea activit ii organelor administra iei de stat i a serviciilor publice. Dreptul fiscal cuprinde normele juridice care reglementeaz rela iile referitoare la întocmirea, aprobarea i executarea bugetului de stat, dezvoltarea economico-social i acoperirea unor nevoi publice. Dreptul penal cuprinde normele juridice care incrimineaz faptele antisociale grave, denumite infrac iuni, pedepsele aplicabile infractorilor i alte m suri ce se pot lua în cazul s vâr irii acestor fapte. De re inut c victima unei infrac iuni poate fi un particular ; dar raportul juridic de drept penal nu se na te între autorul infrac iunii i victima infrac iunii, ci întotdeauna între stat, ca

18

reprezentant al societ ii, i infractor. De aceea, raportul juridic de drept penal nu este niciodat un raport între particulari.

Dreptul procesual penal cuprinde normele juridice care reglementeaz desf urarea procesului penal atât în faza procesului penal cât i a judec ii. Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care reglementeaz activitatea de judecare a cauzelor civile i de executare a hot rârilor pronun ate în aceste cauze. Dreptul securit ii sociale reglementeaz raporturile juridice de asigurare social (asigurarea de s n tate, ajutorul de omaj, indemniza iile de na tere, dreptul la pensie etc.) i pe cele de asisten social (ajutoare sociale pentru persoanele cu venituri mici, cantine sociale, institu ii de asisten social , protec ia persoanelor cu handicap etc.) Ramurile de drept privat cuprind, în principiu, normele juridice care reglementeaz raporturile dintre particulari. Cu toate acestea, unele ramuri de drept privat au în componen a lor i norme de ordine public , menite a servi unui interes general i care reglementeaz raporturi juridice în care intervine i societatea organizat ca stat. Dreptul civil cuprinde normele juridice care reglementeaz raporturile patrimoniale i nepatrimoniale stabilite între persoane fizice i juridice aflate pe picior de egalitate juridic . Este cea mai cuprinz toare ramur a acestei diviziuni a dreptului, din care s-au despris, în timp, celelalte ramuri de drept privat.

Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementeaz raporturile juridice ce izor sc din actele i faptele considerate de lege ca fiind fapte de comer , precum i

19

raporturile juridice la care particip persoanele ce au calitatea de comerciant. Dreptul muncii cuprinde normele ce reglementaz raporturile sociale de munc n scute din contractul individual de munc . Asemenea raporturi juridice privesc: felul muncii, locul muncii, salarizarea, celelalte drepturi i obliga ii ale salaria ilor i angajatorilor etc. Dreptul muncii cuprinde, în subsidiar, i o serie de norme de ordine public (cum ar fi, de exemplu, normele de protec ia muncii sau normele privind examenul medical obligatoriu al salaria ilor). Dreptul familiei cuprinde normele care reglementeaz raporturile decurgând din c s torie, rudenie, filia ie, adop ie, precum i normele privind ocrotirea minorilor sau a persoanelor f r discern mânt. i dreptul familiei cuprinde o serie de norme de ordine public , de protec ie a interesului general (în special normele de ocrotire a unor categorii de persoane). Chiar i dup integrarea normelor de drept al familiei în Codul civil, ramura dreptului familiei î i va p stra autonomia, în raport cu dreptul civil.

Drept obiectiv

Drept public:

în raport cu dreptul civil. Drept obiectiv Drept public: Drept privat : - drept constitu ional

Drept privat:

- drept constitu ional

- drept administrativ

- drept fiscal

- drept penal

dreptul securit ii sociale

- -
-
-

dreptul procesual

- drept civil

- dreptul muncii

- drept comercial

- dreptul familiei

20

1.4. Principalele sisteme de drept

De i dreptul intern este rezultatul voin ei suverane a societ ii respective, organizate ca stat, exist totu i unele coordonate fundamentale comune tuturor sistemelor de drept. Mai mult decât atât, prin conven ii interna ionale i prin constituirea unor organisme interna ionale, ori aderarea la asemenea organisme (cum este, de exemplu, Uniunea European ), statele consimt s î i armonizeze sistemele interne de drept cu unele reglement ri unitare, înl turând diferen ele de reglementare i accenuând elementele comune. Cu toate acestea, pot fi înc deosebite anumite familii de drept, cu tradi ii i mecanisme de func ionare diferite. Astfel, în dreptul comparat se recunoa te, îndeob te, existen a a trei mari sisteme de drept: dreptul romano-germanic, dreptul anglo-saxon i dreptul religios.

Dreptul romano-germanic (continental), c ruia îi apar ine i sistemul nostru de drept, este dreptul Europei continentale, dar î i g se te aplicarea i în unele ri din America Latin , Orientul Apropiat sau nordul Africii. R d cinile sale se afl în dreptul roman i în cutumele germanice. Caracteristic pentru dreptul romano-germanic este faptul c izvorul fundamental de drept este actul normativ, legea în sens larg, adic regula scris , adoptat de organele abilitate ale statului. Potrivit art. 123 alin. 2 din Constitu ie, “judec torii sunt independen i i se supun numai legii”. A adar, singurul temei al solu iei date de judec tor îl constituie legea. i Codul civil cuprinde prevederi în aceste sens. Astfel, art. 4 prevede c “este oprit judec torului de a se pronun a, în hot rârile ce d , prin cale de dispozi ii generale i reglementare, asupra

21

cauzelor ce-i sunt supuse”. Cu alte cuvinte, judec torul nu legifereaz niciodat . El se ocup strict de cazul pe care îl are de judecat, iar hot rârea lui este aplicabil numai la acest caz. Aceasta însemn c :

- pe de o parte, solu ia dat într-o spe nu este obligatoriu identic cu solu iile care s-au dat, în trecut, în spe e similare;

- pe de alt parte, solu ia dat într-o spe nu devine obligatorie

pentru solu ionarea în viitor, a unor spe e similare. Judec torul se supune numai legii i propriei lui con tiin e. Dreptul romano-germanic cunoa te diviziunea dreptului în drept public i drept privat. Din punct de vedere procesual, el se caracterizeaz prin existen a mai multor trepte de jurisdic ie:

instan de fond, instan de apel i instan suprem .

Dreptul anglo-saxon (sistemul common-law) a ap rut în Anglia i s-a extins în toate fostele colonii britanice (S.U.A., Australia, Noua Zeeland , Canada, cu excep ia provinciei Quebec etc.). El este un drept jurispruden ial, adic un sistem în care izvorul principal de drept îl constituie precedentele judiciare. Judec torul nu este inut s respecte un corp de legi impus de un organ legiuitor, ci are libertatea de a aprecia, de la caz la caz, care este solu a cea mai corect pentru litigiul pe care îl are de solu ionat. El va trebui îns s se conformeze solu iilor care s-au mai dat în trecut unor spe e similare. Se consider c acest sistem face posibil aplicarea a dou principii complementare:

- principiul flexibilit ii, deoarece judec torul, nefiind încorsetat de legi abstracte, poate da o solu ie mai nuan at adaptat împrejur rilor concrete ale cauzei

22

i

- principiul predictabilit ii, în sensul c , de principiu, prin analiza precedentelor judiciare în materie se poate prevedea care va fi solu ia judec torului. În subsidiar, i în sistemul common-law se pot întâlni legi scrise, îndeosebi în domeniile de ordine public .

Un al treilea sistem de drept îl constituie sistemul religios. Orice sistem de drept este influen at de religie, iar multe norme juridice au fost, la origine, norme religioase. “Spectacolul armoniei universale a naturii, care domin i învinge toate fenomenele, a fost luat de instinctele omului ca model al armoniei sociale a c rei nevoie se impune suferin elor sale, i s-a confundat cu ea, astfel c aceea i putere supranatural , care se oglinde te în armonia cosmic , s apar ca impunând i normele conduc toare ale raporturilor dintre oameni”, scria M. Cantacuzino. Dar dincolo de aceast leg tur general dintre drept i religie, unele sisteme de drept î i g sesc izvorul propriu-zis în textele religioase, ceea ce le particularizeaz în raport cu celelalte sisteme. Astfel, dreptul hindus î i are izvorul în textele sacre i anume în cele patru Vede, c r ile sfinte ale brahmanilor, cuprinzând norme de conduit i sanc iuni corespunz toare pentru fiecare înc lcare a acestora. Oarecum similar, în dreptul musulman întâlnim ca izvor principal de drept Coranul, completat cu un corp de reguli perene denumite sunna.

23

Întreb ri i teste

Explica i urm toarele no iuni: drept pozitiv, drept obiectiv, drept subiectiv, drept intern, drept interna ional, drept public, drept privat.

Motiva i apartenen a dreptului penal la dreptul public.

Motiva i apartenen a dreptului procesual civil la dreptul public i a dreptului civil la dreptul privat.

Cum

istoric,

aplicabilitatea unui sistem de drept întemeiat pe cel

roman într-o serie de ri nord-africane, ca Algeria, Maroc sau Tunisia? Dar în provincia canadian Quebec?

explica i,

din

punct

de

vedere

Bibliografie

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Bucure ti, Editura Cartea Româneasc , 1921,

p. 5 - 35;

HAMANGIU, C.

Tratat de drept civil român, vol. I,

ROSETTI-

Bucure ti, Editura All, 1996, p. 1- 8;

B L NESCU, I. B ICOIANU, Al.

POPA, N.

Teoria general a dreptului, Bucure ti, Editura Actami, 1996,

p. 44 - 97;

24

BOBO , Gh.

Teoria general a dreptului,

Cluj-Napoca, Editura. Dacia, 1994,

p. 8 - 20;

TEF NESCU, I.T. “Partea introductiv – Elemente de teoria general a dreptului”, p. 13 - 49, în Drept civil, vol.I, Bucure ti Editura Lumina Lex, 2000, coordonator – R.Dimitriu;

URS, I.

Drept civil. Partea general .

Drept civil, Bucure ti, Editura Oscar

ANGHENI, S.

Persoanele, Bucure ti, Editura. Oscar

TEF NESCU, D.

Print, 1998, p. 13 - 17;

ZL TESCU, V.D.

Print, 1999, p. 9 - 11; Drept privat comparat, Bucure ti, Editura Oscar Print, 1997,

p. 109 – 126; 291 - 329.

25

2 NO IUNEA DE STAT

2.1. Defini ia statului

În mod tradi ional, statul este definit prin referire la trei elemente esen iale: popula ia, teritoriul i puterea public (suveranitatea). Popula ia în raport cu care statul î i exercita puterea suveran este o grupare de indivizi reuni i prin leg turi de cet enie i prin stabilirea domiciliului pe teritoriul statului. Teritoriul este por iunea de p mânt, de ap , precum i din spa iul aerian în limitele (grani ele) c reia se exercit puterea suveran . Puterea public (suveranitatea) este, în esen , puterea statului de a-i comanda pe indivizii care intr în compunerea popula iei sale ca i de a exclude de la o astfel de comand orice alt putere din afara grani elor sale. Cu anumite circumstan ieri, ea se exercit i asupra str inilor care intr pe teritoriul statului. Elementul de baz al mecanismului statului îl constituie organul de stat. Organul de stat a fost definit ca fiind acea parte component a aparatului de stat, investit cu competen i putere i care se caracterizeaz prin aceea c cei care o compun au o calitate specific (parlamentari, func ionari publici ori magistra i).

26

2.2. Statul de drept i func iile sale

Statul i dreptul, ca fenomene sociale, au ap rut concomitent. Regulile de conduit care existau în comuna primitiv , anterior apari iei statului, nu pot fi considerate a constitui norme juridice, un sistem închegat de drept, deoarece numai posibilitatea de a fi adus la îndeplinire, la nevoie, prin for a de constrângere a statului, confer caracter juridic unei reguli de comportament. La rândul s u, statul este organizat i func ioneaz în temeiul unor norme juridice. Prin organele puterii legislative, executive i judec tore ti, statul emite norme de drept i urm re te aplicarea lor. Statul de drept este expresia intercondi ion rii i echilibrului dintre stat i drept, întregul mecanism statal func ionând pe baza unei ordini de drept, fixate prin lege. Într-un stat de drept puterea de stat a fost cucerit pe cale constitu ional (legal ) i exercitarea ei se realizeaz în conformitate cu normele de drept. Puterea politic este de inut vremelnic i cu garantarea unor libert i fundamentale ale cet eanului.

Statul are trei func ii esen iale, fiec reia dintre acestea corespunzându-i puterea (competen a) de a o înf ptui:

func ia legislativ , constând în adoptarea normelor juridice generale, încredin at Parlamentului; func ia executiv , constând în aducerea la îndeplinire a acestor norme, încredin at , de regul , efului de stat i Guvernului; func ia jurisdic ional , constând în solu ionarea litigiilor care apar cu prilejul aplic rii normelor juridice, încredin at instan elor judec tore ti.

27

În linii generale, separa ia puterilor în stat (în sensul c puterea legislativ , cea executiv i cea judec toreasc nu sunt exercitate de acelea i persoane sau organisme) este considerat caracteristica esen ial a statului de drept. Statul, prin organismele sale, î i exercit func iile fundamentale în dou planuri:

- în plan intern, prin ap rarea propriet ii, a ordinii publice, a drepturilor i liberta ilor cet enilor, a suveranit ii i independen ei na ionale;

- în plan extern, prin dezvoltarea raporturilor de colaborare cu alte state, sub aspect economic, politic, cultural, militar etc.

2.3. Forma statului

Forma de stat exprim modul de formare, organizare i func ionare a puterilor statului. Laturile componente ale formei de stat sunt: forma de guvern mânt, structura de stat i regimul politic.

a) Formele de guvern mânt sunt: monarhia i republica. Monarhia poate fi:

- absolut , dac monarhul întrune te în persoana sa toate puterile statului. Este forma de guvern mânt cea mai r spândit în perioada medieval ;

- constitu ional , dac puterile monarhului sunt limitate prin Constitu ie; monarhul conduce al turi de parlament i de guvern. Mai mult decât atât, în unele sisteme monarhice europene, monarhul tinde s p streze doar competen e de reprezentare i de p strare a tradi iei.

28

Republica poate fi, în func ie de raporturile dintre puterea legislativ i cea executiv , parlamentar sau preziden ial . În republica parlamentar eful statului este ales de parlament (este, spre exemplu, cazul Cehiei sau al Italiei) în timp ce în republica preziden ial eful statului este ales în mod direct de c tre popor (cazul Fran ei). În unele sisteme constitu ionale, considerate republici semi-preziden iale, eful statului este ales direct de popor, dar puterile sale sunt limitate.

b) Structura de stat exprim organizarea puterii pe un

anumit teritoriu, exercitarea puterii i raporturile dintre ele. Sub aspectul structurii de stat, exist :

-

state unitare, unde exist o singur putere suveran pe întreg teritoriul, un singur parlament, un singur guvern, un singur rând de organe judec tore ti. Potrivit art. 1 alin. 1 din Constitu ie, România este un stat unitar;

-

state compuse, care pot fi federa ii (cum este cazul S.U.A., Iugoslavia etc.), în cazul c rora statele federale au o independen limitat sau confedera ii (cum este cazul Elve iei), în cazul c rora independen a statelor membre este mai accentuat , acestea p strându- i, în principiu, suveranitatea;

-

uniuni de stat, care pot fi personale (cum este cazul Uniunii dintre ara Româneasc i Moldova, în perioada 1859-1862) sau reale (cum este cazul Uniunii Austro-Ungare sau al rii Române ti cu Moldova, între

1862-1864)

c)

Regimul politic reprezint ansamblul metodelor i

mijloacelor de conducere a societ ii în asigurarea echilibrului dintre interesele statului i ale cet eanului. Astfel, exist regimuri politice democratice (în cazul statelor de drept) i regimuri

29

autoritare (în cazul c rora drepturile i libert ile individuale sunt foarte restrânse, în beneficiul unei puteri discre ionare - absolute - a efului de stat).

Forma

de

stat

Forma de guvern mânt

efului de stat). Forma de stat Forma de guvern mânt monarhie absolut constitu ional republic

monarhie

absolut constitu ional constitu ional

republic

parlamentar preziden ial preziden ial

stat unitar

stat compus

stat compus federa ie confedera ie

federa ie confedera ie

uniune de state

uniune de state

personal

real

Structura

de

stat

Regimul

politic

ie confedera ie uniune de state personal real Structura de stat Regimul politic democratic autoritar 30

democratic

autoritar

30

Întreb ri i teste

Comenta i afirma ia lui Montesquieu: “Totul ar fi pierdut dac acela i om sau acela i corp de judec tori ar poseda, ca executor, puterea pe care i-a dat-o ca legiuitor”.

Analiza i amplasarea pe schema componentelor formei de stat a urm toarelor state: Fran a, S.U.A., Iugoslavia, Marea Britanie, Irak, Elve ia.

Bibliografie

POPA, N. Teoria general a dreptului, Bucure ti, Editura Actami, 1996, p. 98 - 111;

URS, I.

Drept civil. Partea general . Persoanele,

ANGHENI, S.

Bucure ti, Editura Oscar Print, 1998,

p.

18 – 25;

DELEANU, I.

Drept constitu ional i institu ii politice.

DUCULESCU, V. C LINOIU, C. DUCULESCU, G.

Tratat, vol. I, Bucure ti, Editura Europa Nova, 1996, p. 93 – 100; Drept constitu ional comparat, Bucure ti, Editura Lumina Lex, 1996, p. 21-53;

CIOBANU, D. Drept constitu ional i institu ii publice. Statul, Bucure ti, Editura Hyperion, 1991,

p. 26 – 72;

DELEANU, I.

Separa ia puterilor în stat – dogm sau realitate?, în revista “Dreptul” nr. 2-3/1990,

p.

15 – 21;

DELEANU, I.

Premisele i mecanismele statului de drept,

ENACHE, M.

în revista “dreptul”, nr. 12/1993, p. 32 - 41

31

3 NORMA JURIDIC

3.1. Defini ie i tr s turi specifice

Normele juridice sunt celulele din care este alc tuit dreptul obiectiv. Ca i normele morale, religioase, de polite e etc., normele juridice sunt reguli de conduit social , de a c ror respectare depinde buna func ionare a societa ii, ca organism. Toate normele sociale au caracter obligatoriu, altfel ele nu ar fi reguli, ci simple recomand ri. Dar, în cazul fiec reia dintre acestea, sanc iunea în caz de nerespectare are aceea i substan cu norma îns i. A adar, sanc iunea, în caz de nerespectare a unei norme morale va fi moral , în caz de nerespectare a unei norme religioase va fi de natur religioas .a.m.d. Într-adev r, exist i sanc iuni sociale non-juridice: oprobiul public, excomunicarea, izolarea social etc. Sanc iunea în caz de nerespectare a unei norme juridice are natur juridic . Aceasta înseamn , în virtutea leg turii indisolubile dintre drept i stat, c o atare sanc iune nu poate fi aplicat decât în cadrul unei societ i organizate ca stat i c implic , obligatoriu, interven ia organismelor competente ale statului, deoarece “nimeni nu î i poate face dreptate singur”. În concluzie, normele juridice au o particularitate care le deosebe te de toate celelalte categorii de norme sociale: la nevoie, ele pot fi aduse la îndeplinire prin for a de constrângere a statului. În multe cazuri, normele juridice au fost, la origine, norme morale sau religioase i au c p tat caracter juridic doar o dat cu apari ia statului.

32

Norma juridic se define te ca fiind o regul de conduit

general , impersonal i obligatorie, care poate fi îndeplinit , la nevoie, prin for a coercitiv a statului. Din aceast defini ie decurg tr s turile esen iale ale normei juridice:

a) norma juridic are caracter general; ea prescrie (prevede, impune) o conduit tipic (un model de comportament) ce se adreseaz tuturor persoanelor care îndeplinesc condi iile din ipoteza normei;

b) norma juridic are caracter impersonal, în sensul c ea nu se adreseaz direct unei persoane. Chiar i în ipoteza în care vizeaz un organism unipersonal, norma juridic nu are în vedere persoana care, vremelnic, ocup func ia respectiv , ci institu ia în sine

Spre exemplu, normele constitu ionale care privesc atribu iile Pre edintelui sau ale Avocatului Poporului nu se adreseaz , în concret, persoanei care îndepline te, temporar, func ia public respectiv , ci institu iei îns i;

c) norma juridic are un caracter obligatoriu, ea putând fi impus subiectului de drept prin constrângere.

3.2. Structura normei juridice

Structura logic a normei juridice cuprinde urm toarele elemente: ipoteza, dispozi ia i sanc iunea.

a) Ipoteza reprezint acea parte a normei juridice care desemneaz împrejur rile concrete în care urmeaz s se aplice norma, categoria de persoane c rora li se aplic , condi iile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea normei;

33

b) Dispozi ia reprezint cel mai important element al normei. Ea cuprinde conduita impus subiectelor de drept: ce anume trebuie s fac , ce anume nu trebuie s fac , ce anume pot s fac acestea;

c) Sanc iunea cuprinde consecin ele nerespect rii

comandamentului (prescrip iei) din dispozi ie. Sanc iunea poate fi absolut determinat , dac organul de aplicare nu are de f cut o individualizare a sanc iunii (spre exemplu, cazul nulita ii, sanc iune foarte frecvent în dreptul civil) sau relativ determinat , dac organul de aplicare trebuie s aprecieze care este, în raport cu împrejur rile concrete ale faptei, sanc iunea potrivit . În acest caz, norma nu cuprinde decât limita minim i cea maxim a sanc iunii. Spre exemplu, pedeapsa aplicabil în cazul s vâr irii unei infrac iuni poate varia între 2 i 5 ani închisoare. Sanc iunile pot fi, de asemenea, alternative sau cumulative. În primul caz, organul de aplicare are de ales între dou sau mai multe variante de sanc iuni, în func ie de împrejur rile concrete ale faptei. Spre exemplu, art. 353 alin. 1 din Codul penal prevede c

“sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepse te cu închisoare de la o lun la 3 luni sau cu amend ”.

Dimpotriv , întâlnim sanc iuni cumulative când pentru aceea i fapt sunt stabilite sanc iuni de categorii diferite. Spre exemplu, art. 174 din Codul penal prevede c “uciderea unei persoane se pedepse te cu închisoare de la 10 la 20 de ani i interzicerea unor drepturi”.

34

O norm juridic tipic , ce cuprinde toate cele trei elemente de structur , ar avea, ca principiu, urm toarea formulare:

Dac …… atunci ……, altfel …….

Dac faci parte dintr-o anumit categorie de persoane, îndepline ti anumite condi ii sau te afli în anumite circumstan e, atunci trebuie, nu trebuie sau po i s ai o anumit conduit , altfel urmeaz s supor i anumite consecin e. Pu ine sunt îns normele care au aceast formulare. În cadrul procesului de interpretare a normei de drept, este adesea necesar o reformulare mental a normei, astfel încât s fie cu putin determinarea celor trei elemente de structur .

3.3. Clasific ri ale normelor juridice

Pentru clasificarea normelor juridice sunt utilizate mai multe criterii, între care cele mai însemnate sunt:

3.3.1. Criteriul ramurii de drept

În baza acestui citeriu se disting norme de drept civil, de drept penal, de drept administrativ, de drept constitu ional, de drept comercial etc. Nu întotdeauna normele juridice cuprinse în acela i act normativ apar in aceleia i ramuri de drept. Spre exemplu, vom întâlni norme de drept penal i în legi civile, comerciale sau de drept al muncii, atunci când se prev d o serie de fapte sanc ionate ca infrac iuni. Normele juridice apar inând unora dintre ramurile de drept pot avea o structur atipic . Este cazul normelor de drept penal care

35

cuprind descrierea faptei care constituie infrac iune i, în partea a doua, prev d pedeapsa cu care o asemenea fapt se pedepse te. Aceasta nu poate conduce îns la concluzia c normele de drept penal nu cuprind “dispozi ia” (ca element de structur ), pentru c ea este subîn eleas , constând în interdic ia s vâr irii faptelor descrise ca infrac iuni.

3.3.2. Criteriul for ei juridice a actului normativ

Normele juridice pot fi cuprinse în legi, decrete, hot râri guvernamentale, ordonan e i ordonan e de urgen ale guvernului, alte acte normative, cum ar fi deciziile organelor administra iei locale. Este util determinarea apartenen ei normei juridice la un anumit act normativ, în vederea aplic rii principiului ierarhiei actelor normative, în virtutea c rora normele juridice cuprinse în acte normative cu o for juridic inferioar trebuie s fie conforme cu normele juridice cuprinse în actele normative de o for juridic superioar .

3.3.3. Criteriul structurii logice

Dup cum am v zut, nu întotdeauna normele juridice cuprind toate cele trei elemente de structur . Din punctul de vedere al structurii logice, normele juridice pot fi complete, atunci când, expres sau subîn eles, cuprind ipoteza, dispozi ia i sanc iunea sau incomplete, atunci când se completeaz cu alte norme juridice cuprinse în acela i act normativ sau în altul. Normele incomplete care se completeaz cu alte norme juridice adoptate deja se numesc norme de trimitere. Spre exemplu, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public i regimul juridic al acesteia prevede:

36

“Domeniul public este alc tuit din bunurile prev zute la art. 135 alin. (4) din Constitu ie, din cele stablite în anexa care face parte din prezenta lege i din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de intees public i sunt dobândite de stat sau de unit ile administrativ-teritoriale prin modurile prev zute de lege”. Textul face o tripl trimitere, urmând ca dispozi iile lui s

fie completate cu prevederile Constitu iei, enumerarea din

anexa la lege, precum i cu orice alte legi care declar anumite bunuri ca fiind de uz i interes public. Normele care se vor completa cu alte norme juridice, neadoptate înc , dar care urmeaz s apar , se numesc norme în alb.

Astfel, spre exemplu, art. 1 din Legea nr. 203/1999 privind permisele de munc prevede c “permisul de munc este

documentul oficial care se elibereaz în condi iile prezentei legi, pe baza c ruia str inii se pot încadra în munc în România”, iar art. 10: “procedura de eliberare i de anulare

a permiselor de munc se va stabili prin norme

metodologice emise de Ministerul Muncii i Protec iei Sociale, Ministerul Afacerilor Externe i Ministerul de Interne, aprobate prin hot râre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul

Oficial al României, Partea I”. Aceast norm în alb a fost completat prin apari ia Normelor metodologice privind procedura de eliberare i anulare a permiselor de munc , aprobate prin Hot rârea Guvernului nr. 434/2000.

37

3.3.4. Criteriul sferei de aplicare

Dup sfera aplic rii lor, normele juridice pot fi generale, speciale i de excep ie. Normele generale au sfera cea mai larg de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramur de drept. Astfel, normele dreptului civil au caracter de maxim generalitate pentru normele altor ramuri de drept privat, cum ar fi dreptul comercial sau dreptul muncii. Dup cum vom mai avea ocazia s ar t m, normele dreptului civil constituie pentru acestea din urm dreptul comun, de la care normele comerciale sau de drept al muncii, având un caracter special, derog .

A deroga înseamn a se abate de la o prevedere general , a reglementa o anumit problem în chip diferit de reglementarea- cadru.

i normele de excep ie au caracter derogatoriu. Ele se aplic strict în împrejurarea descris în ipoteza normei, împrejurarea în care regula, consacrat într-o norm general sau special , nu- i g se te aplicarea. Spre exemplu, potrivit art. 802 din Codul civil, “Dona iunea este un act de liberalitate prin care donatorele d irevocabil un lucru donatarului care-l prime te”. Deci, în materia dona iilor, regula este irevocabilitatea (imposibilitatea revenirii bunului la donator). De la aceast norm - cu caracter de regul - derog norma - cu caracter de excep ie - prev zut în art. 829 din Codul civil: ”Dona iunea între vii se revoc pentru neîndeplinirea condi iilor cu care s-a f cut, pentru ingratitudine i pentru na tere de copii în urma dona iunii”. În concluzie, în cele trei situa ii de excep ie enumerate în ipoteza normei, dona ia se poate revoca.

38

3.3.5. Criteriul conduitei prescrise

Din punctul de vedere al conduitei prescrise în ipoteza normei, normele juridice pot fi imperative i dispozitive. Normele imperative sunt cele care stabilesc o conduit univoc i strict determinat la care subiectul de drept este obligat sau care îi este interzis subiectului de drept. Normele imperative se mai numesc norme de ordine public . Ele sunt majoritare în dreptul public. În dreptul privat, de i predomin normele dispozitive, exist îns i numeroase norme de ordine public , de la care p r ile nu pot deroga prin prevederi contractuale. Astfel, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate deroga prin conven ii particulare de la normele care intereseaz ordinea public i bunele moravuri”. Exist dou categorii de norme imperative: norme onerative, care impun sau ordon subiectului de drept o anumit conduit i norme prohibitive, care interzic subiectului de drept o anumit conduit . Un exemplu de norm onerativ este cea cuprins în art. 33 alin. (2) din Constitu ie care prevede: “Statul este obligat s ia m suri pentru asigurarea igienei i a s n t ii publice”. Dimpotriv , art. 37 alin. (4) cuprinde o norm prohibitiv : “Asocia iile cu caracter secret sunt interzise”.

Normele dispozitive sunt normele de la care subiectele de drept pot deroga, aplicarea lor fiind l sat la aprecierea acestora. Normele dispozitive pot fi permisive sau supletive. Normele permisive permit subiectelor de drept s aib o anumit conduit , dac vor. Ele instituie anumite facult i sau drepturi în beneficiul subiectelor de drept.

39

Spre exemplu, art. 329 alin. 1 din Codul de procedur penal prevede: “Procurorul i p r ile pot renun a la martorii pe care i-au propus”. Normele supletive stabilesc o anumit conduit care este obligatorie pentru p r i numai dac acestea nu i-au manifestat voin a de a adopta o conduit diferit . Ele suplinesc voin a p r ilor, atunci când aceasta nu s-a manifestat. Spre exemplu, potrivit art. 1319 din Codul civil, “predarea trebuie s se fac la locul unde se afla locul vândut în timpul vânz rii, dac p r ile nu s-au învoit altfel”. A adar, p r ile pot prevedea în contractul de vânzare-cump rare c predarea bunului se va face în locul care corespunde cel mai bine intereselor lor (la domiciliul creditorului, la domiciliul debitorului, la domiciliul unui ter , la banc etc.), dar, dac nu au prev zut nimic