Universitatea “SPIRU HARET” BUCUREŞTI

Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică ConstanŃa

Specializarea DREPT
Anul universitar 2008/2009

Disciplina:
DREPTUL SOCIETĂłILOR
Anul de studiu : III/zi şi III/f.r.

CONłINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

- semestrul I -

I. Introducere în studiul dreptului comercial

1. Introducere în studiul dreptului comercial
2. Izvoarele dreptului comercial
3. Actele obiective şi subiective de comerŃ
4. Comerciantul individual. CondiŃii. IncapacitãŃi. IncompatibilitãŃi.
5. Fondul de comerŃ

II. SocietăŃile comerciale

1. Personalitatea juridică
2. Contractul de societate
3. Constituirea societăŃilor comerciale
4. FuncŃionarea societăŃilor comerciale
5. Modificarea societăŃilor comerciale
6. Dizolvarea şi lichidarea societăŃilor comerciale
7. Procedura insolvenŃei

BIBLIOGRAFIE RECOMANDATÃ:

1. Cãrpenaru, Stanciu D. – DREPT COMERCIAL ROMAN, EdiŃia a VIII-a revãzutã şi

adãugitã, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008
2. Georgescu, I.L. – DREPT COMERCIAL ROMAN, Volumul I şi II, Editura ALL BECK,
Bucureşti, 2002
3. Motica, Radu I.; Bercea, Lucian – DREPT COMERCIAL ROMAN ŞI DREPT BANCAR –
Volumul I : DREPT COMERCIAL ROMÂN, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001
4. Turcu, Ion – TEORIA ŞI PRACTICA DREPTULUI COMERCIAL ROMÂN, Volumul
I şi II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998
5. CODUL COMERCIAL ADNOTAT, Editura Tribuna, Craiova, 1994
DREPTUL SOCIETĂłILOR
1
 SUPORT DE CURS
Semestrul I –

I - INTRODUCERE ÎN STUDIUL DREPTULUI COMERCIAL

ConsideraŃii asupra evoluŃiei dreptului comercial

NoŃiunea, obiectul si definiŃia dreptului comercial

Dreptul, ca ansamblu de norme juridice care reglementeazã raporturi sociale şi ordoneazã
conduita subiecŃilor acestor raporturi, este divizat, dupã domeniul de reglementare si interesul
ocrotit, în drept public şi drept privat.
În timp ce dreptul public reglementeazã ordinea publicã şi se referã la organizarea şi
activitatea statului şi a puterilor publice constituite în stat, precum şi la raporturile juridice stabilite
între guvernanŃi şi cei guvernaŃi, dreptul privat se ocupã de ordinea juridicã privatã, reglementând
raporturi sociale de interes individual, particular, stabilite între persoane fizice sau juridice private.
La rândul sãu, dreptul privat este divizat în douã mari ramuri – dreptul civil şi dreptul
comercial.

1.NoŃiunea de comerŃ
Etimologic, termenul de comerŃ provine din limba latinã, cuvântul “commercium” formându-
se prin juxtapunerea a douã cuvinte : “cum” şi “merx, mercis”, având semnificaŃia “cu marfã”.
Din punct de vedere semantic, conceptul de comerŃ are multiple semnificaŃii.
Astfel, în limbajul uzual, prin comerŃ se întelege activitatea constând în cumpãrarea,
vânzarea sa schimbul de mãrfuri, bunuri, valori sau servicii.
În sens economic, comerŃul reprezintã o activitate de distribuŃie a produselor finite, a
valorilor şi a serviciilor aferente, realizatã în scopul obŃinerii unui profit.
Din perspectiva care ne intereseazã, sunt însã de reŃinut semnificaŃiile distincte pe care
aceastã noŃiune le dobândeşte în domeniul juridic.
În accepŃiunea sa juridicã, aşa cum rezultã din prevederile art.3 din Codul comercial român,
care reprezintã dreptul comun în materie comercialã, noŃiunea de comerŃ cuprinde atât operaŃiunile
privind circulaŃia bunurilor de la producãtor la consumator, cât şi operaŃiunile din sfera producerii si
consumului acestor bunuri, precum şi serviciile conexe tuturor acestor operaŃiuni.
NoŃiunea juridicã de comerŃ este, deci, mai largã decât cea economicã, având o sferã de
cuprindere mai mare.
În acelaşi timp, trebuie sã remarcãm cã accepŃiunea juridicã a noŃiunii exclude o serie de
activitãŃi economice, cum ar fi cele exercitate de meseriaşi, agricultori sau unii liber profesionişti,
astfel cum rezultã din prevederile art.5 şi 6 din Codul comercial, chiar dacã aceste activitãŃi întrunesc
criteriile de calificare ale accepŃiunii economice de comerŃ.

2. Obiectul dreptului comercial

Obiectul dreptului comercial este definit în doctrina internaŃionalã de drept comercial fie prin
referire la normele juridice aplicate comercianŃilor (sistemul subiectiv, întrucât se raporteazã la
subiectul raportului juridic), fie prin referire la normele juridice aplicabile comerŃului, adicã acelor
operaŃiuni şi acte calificate prin lege ca fapte de comerŃ, indiferent cine le sãvârşeşte (sistemul
obiectiv, întrucât pune accentul pe operaŃia comercialã care constituie obiectul raportului juridic).
2
 Sinteza acestor concepŃii ne permite sã remarcãm cã obiectul dreptului comercial este format
din douã categorii de norme juridice:
- unele care reglementeazã activitãŃile comerciale, a cãror sferã nu este însã rezervatã doar
comercianŃilor;
- altele care definesc statutul comerciantului, inclusiv dobândirea, exercitarea si încetarea
calitãŃii de comerciant.

3. DefiniŃia dreptului comercial

A defini dreptul comercial nu este un demers facil. În primul rând, este necesar sã facem
distincŃie între materia juridicã şi disciplina de studiu, ambele purtând aceeaşi denumire, deşi ultima
este doar un instrument de cercetare ştiinŃificã a normelor juridice încorporate materiei comerciale.
Din cele arãtate în legãturã cu noŃiunea de comerŃ şi obiectul dreptului comercial rezultã
elementele pe baza cãrora se poate defini dreptul comercial, ca ramurã a sistemului nostru de drept.
Dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat, care reglementeazã
raporturile juridice izvorâte din sãvârşirea actelor juridice, faptelor si operaŃiunilor considerate de
lege ca fapte de comerŃ, precum şi statutul profesional si raporturile juridice la care participã
persoanele ce au calitatea de comerciant.

EvoluŃia dreptului comercial în România

În România, pentru o lungã perioadã de timp, comerŃul a fost condus potrivit unor reguli
cutumiare, fie de sorginte localã, fie strãinã, preluate ca urmare a raporturilor cu negustori strãini.
Primele legiuiri scrise din Tãrile Române (Pravila lui Vasile Lupu şi Îndreptarea legii a lui
Matei Basarab) nu curpindeau reguli comerciale cu caracter special, fiind aplicabile atât
comercianŃilor, cât şi necomercianŃilor. Acestea apar în Codul lui Andronache Donici din 1814, care
reglementa şi “daraverile comerciale” şi “iconomicosul faliment”.
Codul Caragea (1817 – Muntenia) şi Codul Calimach (1828 – Moldova) se caracterizeazã şi
ele prin aceeaşi parcimonie în materie comercialã, ultimul remarcându-se totuşi prin reglementarea
vânzãrii comerciale, a primelor societãŃi comerciale (“tovãrãşii neguŃãtoreşti”) şi a “rânduielii
concursului creditorilor” – a falimentului.
Dupã aparitia Codului comercial francez (1807), acesta a fost aplicat în Muntenia şi
Moldova, prin receptarea lui de cãtre Regulamentele organice din 1831. În 1864, dupã constituirea
statului unitar român, a fost adoptatã Condica de comerciu a Principatelor Unite Române, care
reproduce şi ea modelul francez.
În anul 1887, a fost adoptat Codul comercial român, care este şi astãzi în vigoare. Acest act
normativ este inspirat din Codul comercial italian (1882), dar şi din legislaŃia comercialã germanã şi
belgianã.
Codul comercial român din 1887, cu modificãrile ulterioare, s-a aplicat pânã în 1948 când,
datoritã naŃionalizãrii şi instaurãrii relaŃiilor socialiste de proprietate şi a economiei planificate
centralizate, a fost considerat ca fiind cãzut în desuetudine, rãmânând aplicabil numai în raporturile
de comerŃ exterior.
Dupã prãbuşirea, în decembrie 1989, a sistemului comunist şi consecutiv declarãrii României
ca stat al economiei de piaŃã, Codul comercial şi-a redobândit atributele de principalã reglementare a
raporturilor comerciale. Desigur cã, urmare a faptului cã prin evoluŃia istoricã, unele instituŃii ale
sale sunt depãşite şi datoritã faptului cã dezvoltarea complexã a vieŃii comerciale moderne solicitã
mãsuri adecvate, s-a simŃit nevoia emiterii unor noi acte normative care sã contureze drumul
României spre economia de piaŃã.

3
 Un prim act normativ de acest gen a fost Decretul-Lege nr.54/1990, care a creat primele
forme de organizare privatã a activitãŃii comerciale sub forma întreprinderilor mici, asociaŃiilor cu
scop lucrativ, asociaŃiilor familiale şi persoanelor fizice cu activitate independentã.
Aceste forme au constituit primele forme embrioare ale economiei de piaŃã. Dar era necesarã
şi o reformã de structurã, prin care fostele unitãŃi economice sã fie transformate în agenŃi ai
economiei de piaŃã. Acest fapt s-a realizat prin adoptarea Legii nr.15/1990 privind reorganizarea
unitãŃilor economice de stat în regii autonome şi societãŃi comerciale.
Astfel, au apãrut în România post-revoluŃionarã primele societãŃi comerciale cu capital
integral românesc. Urmare a acestei transformãri, s-a instaurat în relaŃiile dintre noile entitãŃi juridice
principiul libertãŃii contractuale, bazate pe reglementãri ale dreptului comun, cuprinse în Codul
comercial şi Codul civil.
Au urmat acte normative prin care s-a creat cadrul juridic de reorganizare a economiei pe
principiile pieŃei. Astfel, au fost adoptate reglementãri privind societãŃile comeciale, reorganizarea
judiciarã şi falimentul, concurenŃa, valorile mobiliare şi pieŃele reglementate (bursele) de valori şi
multe altele.
Acest proces legislativ este încã în plinã desfãşurare, o serie de acte normative fiind
completate şi modificate în decursul timpului sau chiar înlocuite cu noi prevederi. Se poate deja
afirma cã reforma dreptului comercial, în aceastã perioadã de tranziŃie, a fost concentratã pe trei mari
direcŃii: eliminarea actelor normative ce constituiau structura sistemului socialist de drept,
reformarea vechilor instituŃii ale dreptului comercial, pentru a le adapta evoluŃiei internaŃionale din
ultimii 50 de ani şi, într-o etapã mai recentã, armonizarea legislaŃiei române la aceea a Uniunii
Europene (acquis comunitaire).

Izvoarele dreptului comercial

În sens formal, prin izvor de drept comercial se înŃelege forma de exprimare a normelor
juridice care reglementează "materia comercială".
Art. 1 din Codul comercial prevede: "În comerŃ se aplică legea de faŃă. Unde ea nu dispune
se aplică Codicele civil".
Interpretând această prevedere se poate constata că legiuitorul a stabilit, pe de o parte,
izvoarele principale ale dreptului comercial şi, pe de altă parte, ierarhizarea acestora.
Totodată, se poate observa că interpretarea pozitivă a textului trebuie să conducă la concluzia
că, în activitatea de comerŃ se aplică, în primul rând, legile comerciale (Codul comercial şi legile
speciale) şi unde acestea nu dispun, se aplică dreptul civil (Codul civil şi legislaŃia specială).
Practica comercială a dovedit că cele două izvoare întemeiate pe dreptul scris nu sunt
suficiente, mai ales în cazul lacunelor (lipsa unei dispoziŃii din legea comercială care să se aplice sau
să se adapteze la speŃa respectivă).

În funcŃie de natura lor, izvoarele dreptului comercial sunt clasificate în douã categorii:
- izvoare normative (izvoare formale de drept; izvoare creatoare), reprezentate de lege;
- izvoare interpretative (informale, reprezentate de uzanŃele comerciale, destinate interpretãrii
actelor normative sau a voinŃei pãrŃilor în raporturile juridice comerciale).

1. Izvoare formale
Izvoarele formale ale dreptului comecial sunt Codul civil, Codul comercial şi legile
comerciale speciale.
Cu privire la corelaŃia dintre aceste izvoare formale, este de precizat cã se aplicã principiul
“specialia generalibus derogant”, potrivit cãruia norma specialã derogã de la legea generalã.
4
 Astfel, în virtutea acestui principiu, legile comerciale speciale sunt de aplicaŃie prioritarã faŃã
de Codul comercial, care constituie dreptul comun în materie comercialã.
Atunci când şi Codul comercial nu conŃine reguli pentru anumite situaŃii juridice, devin
aplicabile prevederile Codului Civil. Potrivit art.1 C.com., “În comerŃ se aplicã legea de faŃã. Unde
ea nu dispune, se aplicã codicele civil”.
EvoluŃia recentã a dreptului comercial a evidenŃiat faptul cã principalul sãu suport legislativ
nu se mai aflã în codul comercial, ci, mai ales, în legile comerciale speciale.
Printre cele mai importante acte normative, care reglementeazã materia comercialã, edictate
în aceastã perioadã de revigorare a dreptului comercial, se enumerã:
- Legea nr .26/1990 privind registrul comerŃului;
- Legea nr.31/1990 privind societãŃile comerciale;
- Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenŃei;
- O.U.G nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobatã prin Legea
nr.277/2007;
- Legea nr. 32/2000 privind societăŃile de asigurare şi supravegherea asigurărilor;
- Legea nr. 297/2004 privind piaŃa de capital;
- O.U.G. nr.44/2008 privind desfăşurarea activităŃilor economice de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale;
- Legea nr.21/1996 privind concurenŃa;
- Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale;
- Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite
- Legea nr.58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin;
- Legea nr.59/1934 asupra cecului.

2. Izvoare informale
Izvoarele informale, interpretative sunt reprezentate de uzanŃele comerciale, de doctrinã şi
jurisprudenŃã.
UzanŃele constituie reguli de conduitã comercialã, nãscute din practicã prin repetabilitate,
constanŃã şi continuitate şi care sunt respectate întocmai ca o normã juridicã obligatorie.
UzanŃele nu au caracter normativ, deci ele nu constituie un izvor formal de drept. Au, de
regulã, un caracter convenŃional (producând efecte prin voinŃa pãrŃilor sau în tãcerea legii şi a
contractului) şi interpretativ (menit sã lãmureascã voinŃa pãrŃilor, potrivit regulilor de conduitã pe
care le consacrã). Aşa sunt, de exemplu, uzanŃele portuare (cum ar fi uzanŃa normei de încãrcare în
portul ConstanŃa).
În ceea ce priveşte doctrina şi jurisprudenŃa, deşi acestea constituie factori puternici de
interpretare a legii, ele nu constituie un izvor recunoscut al dreptului în general şi, deci, nici al
dreptului comercial.

Actele obiective şi subiective de comerŃ

I. Definirea faptelor şi actelor de comerŃ

Legiuitorul român s-a îndepãrtat de concepŃia subiectivã care calificã dreptul comercial ca un
drept al comercianŃilor (un drept profesional), optând pentru structurarea materiei în jurul
conceptului de act de comerŃ privit ca o operaŃiune comercialã obiectivã, care îşi pãstreazã
caracterul comercial independent de calitatea participanŃilor la raportul juridic comercial.
Codul comercial român, spre deosebire de cel italian şi francez, reglementeazã “faptele de
comerŃ” şi nu “actele de comerŃ”.
Prin aceasta, legiuitorul a urmãrit sã supunã legilor comerciale nu numai raporturile rezultate
din actele juridice, ci şi raporturile izvorâte din faptele juridice stricto sensu (de exemplu : nu numai
5
cotractele comerciale, ci şi faptele licite – îmbogãŃirea fãrã justã cauzã, plata nedatoratã, gestiunea de
afaceri şi faptele ilicite sãvârşite de comercianŃi în legãturã cu activitatea lor comercialã).
Codul comercial nu defineşte faptele de comerŃ, limitându-se doar la o enumerare a acestora.
În doctrina de drept comercial s-au emis două opinii privind caracterul enumerării legale
menŃionate în art.3 C.com.
Într-o opinie, s-a considerat că enumerarea este limitativă, afirmându-se că sunt fapte de
cometrŃ numai actele şi operaŃiunile expres prevăzute de art.3 C.com., fără a se putea adăuga alte
noi categiorii la cele existente.
Într-o altă opinie, la care achiesăm, se afirmă caracterul enunŃiativ, exemplificativ al
enumerării faptelor de comerŃ, şi nu limitativ. Argumentul este următorul : Codul comercial a
consacrat ca fapte de comerŃ cele mai frecvente acte juridice şi operaŃiuni care, illo tempore,
constituiau baza activităŃii comerciale. Această concluzie rezultă şi din modul de redactare a art.3
C.com., care nu dispune imperativ “sunt fapte de comerŃ”, ci prevede că “legea consideră ca
fapte de comerŃ”.
Doctrina şi jurisprudenŃa au recunoscut ca fapte de comerŃ şi alte acte şi operaŃiuni care nu
sunt prevăzute expres în Codul comercial. De exemplu : activitatea hotelieră, publicitatea,
producŃia de film şi televiziune etc.
Faptele de comerŃ pot fi definite ca fiind actele juridice, faptele juridice şi operaŃiunile
economice prin care se realizeazã producerea de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de
servicii sau o interpunere în circulaŃia mărfurilor, cu intenŃia de a obŃine profit.

II. Clasificarea faptelor de comerŃ

În doctrinã, s-a propus o clasificare a faptelor de comerŃ în trei categorii : fapte de comerŃ
obiective, fapte de comerŃ subiective şi fapte de comerŃ unilaterale sau mixte.
Faptele de comerŃ pot fi clasificate urmărind cele două sisteme consacrate în diferitele
legislaŃii, respectiv, sistemul obiectiv propriu legislaŃiei franceze şi italiene, şi sistemul subiectiv,
însuşit de legislaŃia germană şi de celelalte sisteme de drept de inspiraŃie germană.
Potrivit sistemului obiectiv un "fapt" este calificat "de comerŃ" dacă în mod obiectiv, în
conŃinutul lui există una din operaŃiunile pe care legiuitorul însuşi le califică ca fiind "de comerŃ",
deoarece se întemeiază pe ideea de interpunere (intermediere) în schimb. Independent de calitatea
persoanei care-l îndeplineşte (comerciant sau necomerciant), actul este comercial prin natura lui şi
produce efecte jurid ice în temeiul legii.
Potrivit sistemului subiectiv un "fapt" este calificat "de comerŃ" dacă este sãvârşit de un
comerciant. Calitatea de comerciant a subiectului determină natura juridică a faptului de comerŃ.

Totodată, în raport de scopul actului juridic, doctrina a mai relevat existenŃa faptelor
(actelor) unilaterale sau mixte, care prezintă caracter comercial numai pentru una dintre părŃi şi
civil sau de altă natură pentru cealaltă parte.

III. Faptele (actele) de comerŃ obiective

Faptele de comerŃ obiective sunt acele operaŃiuni sau acte juridice prevăzute de
legiuitor în art. 3 din Codul comercial, calificate astfel în funcŃie de natura sau funcŃia lor
economică şi, în unele cazuri, de forma lor.
În art. 3 C.com. este prevăzut un număr de 20 de operaŃiuni (acte, fapte) pe care legiuitorul
le califică "de comerŃ". Enumerarea făcută de legiuitor este absolut limitativă şi relativ
demonstrativă.
Trăsătura comună a celor 20 de "fapte de comerŃ" obiective, prevăzute de art. 3 C.com. este
intermedierea (interpunerea în schimb), la care se poate adăuga caracterul speculativ.
6
 Astfel, fapte de comerŃ obiective pot fi împãrŃite în trei categorii:
1. OperaŃiuni de interpunere în schimb sau circulaŃie.
2. OperaŃiunile care privesc organizarea şi desfãşurarea activitãŃii de producŃie, adicã
întreprinderile comerciale.
3. OperaŃiunile conexe sau accesorii.

1. OperaŃiuni de intermediere în schimb sau circulaŃie

Din această categorie fac parte cumpãrarea şi vânzarea comercialã (art.3 pct.1 şi 2 C. com.) şi
operaŃiunile de bancã sau schimb (art.3 pct.11 C.com.).

Cumpărarea şi vânzarea comercială

Art.3 pct.1 şi 2 C. com. prevede: “Legea considerã ca fapte de comerŃ:
a. Cumpararile de producte sau marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa
ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si
cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale Statului sau alte titluri de
credit circulind in comert;
b. Vanzarile de produse, vanzarile si inchirierile de marfuri, in natura sau lucrate,
si vanzarile de obligatiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulind in
comert, cind vor fi fost cumparate cu scop de revinzare sau inchiriere.”
DefiniŃia vânzării este prevăzută în art. 1294 C.civ, potrivit căruia, o parte numită vânzător,
se obligă să transmită celeilalte părŃi, numită cumpărător, proprietatea unui bun în schimbul unui
preŃ.
Codul comercial instituie anumite condiŃii speciale referitoare la obiectul şi finalitatea
vânzãrii-cumpãrãrii comerciale.
Potrivit textelor legale menŃionate anterior, vânzarea şi cumpãrarea comercialã pot avea ca
obiect :
c. Productele, care sunt produse naturale ale pãmântului, obŃinute prin culturã sau
exploatare directã sau produsele animalelor;
d. Mãrfurile, care sunt produse ale muncii, destinate schimbului prin vânzare-
cumpãrare;
e. Titlurile de credit, care sunt înscrisuri în baza cãrora titularii lor au calitatea de
a exercita drepturile încorporate de ele.
În ce priveşte bunurile imobile, în concepŃia doctrinarã tradiŃionalã s-a apreciat cã acestea nu
pot forma obiectul vânzãrii-cumpãrãrii comerciale, argumentul fiind omisiunea legiuitorului de a
include imobilele în enumerarea din art.3 C.com.
În prezent, atât doctrina, cât şi jurisprudenŃa au abandonat aceastã concepŃie în favoarea
uneia moderne, care admite caracterul comercial al vânzãrii sau închirierii bunurilor imobile care fac
parte dintr-un fond de comerŃ.
Trãsãtura caracteristicã a cumpãrãrii şi vânzãrii comerciale o constituie intenŃia de revânzare
sau închiriere : cumpãrarea este fãcutã în scop de de revânzare sau închiriere, iar vânzarea este
precedatã de o cumpãrare fãcutã în scop de revânzare.
Numai în măsura în care cumpărarea sau vânzarea apare ca o operaŃiune de intermediere, ea
dobândeşte şi calificare comercială.

OperaŃiunile de bancă şi schimb

Potrivit art. 3 pct. 11 C.com., sunt fapte de comerŃ "operaŃiunile de bancă şi schimb".
OperaŃiunile de bancă sunt operaŃiuni de intermediere ce au ca obiect sume de bani, credite
ori titluri de credit.
7
 Activitatea bancară, reglementatã de O.U.G nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi
adecvarea capitalului, este realizată de Banca NaŃională a României şi de bãnci, organizaŃii
cooperatiste de credit, bănci de economisire şi creditare în domeniul locativ, bănci de credit ipotecar
şi instituŃii emitente de monedă electronică.
Potrivit art.18 alin.(1) din O.U.G nr. 99/2006, sunt activitãŃi bancare propriu-zise: atragerea
de depozite şi de alte fonduri rambursabile; acordarea de credite; ; operaŃiunile de plăŃi; emiterea şi
administrarea instrumentelor de credit şi a mijloacelor de plată.
Sunt activitãŃi bancare conexe sau accesorii : tranzacŃionarea în contul propriu sau al
clienŃilor instrumente ale pieŃei monetare (cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit),
tranzacŃionarea cu valutã, contracte futures şi options financiare, cu instrumente având la bază
cursul de schimb şi rata dobânzii, cu valori mobiliare şi alte instrumente financiare transferabile,
leasingul financiar, participarea la emisiunea de valori mobiliare şi alte instrumente financiare şi
prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni, servicii de consultanŃă cu privire la structura
capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni
şi achiziŃii, servicii de consultanŃă financiar-bancarã, închiriere de casete de siguranŃă, operaŃiuni cu
metale şi pietre preŃioase şi obiecte confecŃionate din acestea etc.

OperaŃiunile de schimb sunt reprezentate de operaŃiunile valutare: încasările, plăŃile,

compensările, transferurile, creditările, precum şi orice tranzacŃii exprimate în valute şi care se pot
efectua prin transfer bancar, în numerar, cu instrumente de plată sau prin orice alte modalităŃi de
plată practicate de instituŃiile de credit în funcŃie de natura operaŃiunii respective.
Regimul juridic al operaŃiunilor valutare este reglementat de Regulamentul Bãncii NaŃionale
a României nr.4/2005 privind regimul valutar.

2. OperaŃiunile care privesc organizarea şi desfãşurarea activitãŃii de producŃie

(întreprinderile comerciale)
Dupã activitatea pe care o desfãşoarã, întreprinderile comerciale – organisme economice şi
sociale de organizare autonomã a unei activitãŃi - se clasificã în douã categorii :
- întreprinderi de producŃie, care cuprind întreprinderile de construcŃii (art.3 pct.8 C.com.)
şi întreprinderile de fabrici şi manufacturã (art.3 pct.9 C.com.)
- întreprinderi de servicii, care cuprind întreprinderile de furnituri; întreprinderile de
spectacole publice; întreprinderile de comisioane, agenŃii şi oficii de afaceri;
întreprinderile de editurã, imprimerie, librãrie şi obiecte de artã; întreprinderile de
asigurare; întreprinderile de depozit în docuri şi antrepozite.

Întreprinderile de construcŃii (art. 3 pct. 8 C.com.)

Întreprinderile de construcŃiuni sau de reparaŃii de imobile organizează forŃa de muncă
cu ajutorul căreia îşi desfăşoară activitatea, interpunându-se între client (beneficiar) şi
lucrători. Din acest punct de vedere, întreprinderea de construcŃii speculează "mâna de lucru",
obŃinând profit. Organizarea activităŃii cât şi obiectul acesteia sunt considerate "fapte de
comerŃ".
Adesea, întreprinderile de construcŃii şi reparaŃii de imobile execută lucrările care fac
obiectul contractului de antrepriză de lucrări pentru construcŃii, cu materiale proprii. În această
situaŃie, întreprinderea este comercială în virtutea criteriului fundamental, fiind vorba despre
cumpărarea de mărfuri spre a le revinde "... fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în
lucru..." (art. 3 pct. 1 C.com.).
Întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie (art. 3 pct. 9 C.com.)
Întreprinderile de fabrici şi de manufactură au ca obiect de activitate transformarea
unor bunuri (materie primă), prelucrarea şi obŃinerea unor produse industriale sau de
8
 manufactură. De exemplu, întreprinderea de Ńesătură, care transformă firele de mătase în
produs finit - mătasea.
Sunt calificate ca fiind comerciale şi acele întreprinderi care transformă (lucrează)
materia primă oferită de client (beneficiar), chiar dacă activitatea lor nu este de "producŃie" ci
presupune "prestări-servicii", deoarece clientul plăteşte numai manopera.
Întreprinderile de furnituri de lucruri, mărfuri etc. (art. 3 pct. 5 C.com.).
Caracteristica generală a acestor întreprinderi constă în continuitatea prestaŃiilor:
furnizarea de îmbrăcăminte, de alimente, de combustibil etc.
Întreprinderile de furnituri presupun o activitate organizată prin care furnizorul, în
schimbul unui preŃ determinat anticipat, asigură prestarea unor servicii sau predarea unor
produse la termene succesive.
Întreprinderile de furnituri au ca obiect de activitate, fie furnizarea (livrarea) de produse
pe baza unui contract care poate fi numit contract de furnizare (livrare), fie prestarea de servicii
potrivit unui contract de locaŃie de servicii.
Deosebirea esenŃială între contractul de furnizare (livrare) şi contractul de vânzare-
cumpărare constă în faptul că furnizarea reprezintã o obligaŃie continuă a întreprinderii
(furnizarea de energie electrică, gaze etc.) sau la termene succesive, preŃul fiind determinat
anticipat. Aşadar, furnizorul are o obligaŃie de "a da" (transmiterea dreptului de proprietate) şi
două obligaŃii de "a face" - predarea mărfurilor şi garantarea pentru viciile mărfurilor şi pentru
evicŃiune.
În cazul furnizării de servicii, întreprinderea are obligaŃia de " a face", de a presta
servicii cu caracter continuu pe baza unui contract de locaŃie de servicii.
Întreprinderile de spectacole publice (art. 3 pct. 6 C.com.)
Întreprinderile de spectacole publice sunt acele întreprinderi a căror activitate este
calificată de "comerŃ" deoarece ele organizează munca altora şi se interpun între artist pe de o
parte, şi spectator pe de altă parte. În activitatea de spectacole, sunt calificate acte de comerŃ:
închirierea sălii de spectacole, contractele de publicitate, contractele cu artiştii etc.
Întreprinderile de comisioane, agenŃii si oficiuri de afaceri (art. 3 pct. 7 C.com.)
Întreprinderile "de comision" au ca obiect încheierea de afaceri (vânzãri, cumpãrãri,
transport etc.) în nume propriu, dar pe seama comitentului, în baza contractului de comision
(art.405-412 C.com.).
Întreprinderile de agenŃii şi oficii de afaceri (de exemplu, ahenŃii de turism, de
publicitate etc.) realizeazã operaŃiuni de intermediere de afaceri între comercianŃi şi clientelã :
demersuri pentru obŃinerea de informaŃii, procurarea de clienŃi, încasarea unor creanŃe etc.
Întreprinderile de editurã, imprimerie, librãrie şi obiecte de artã, când altul decât autorul sau
artistul vinde (art. 3 pct. 10 C.com.)
Aceste operaŃiuni privesc valorificarea drepturilor de autor, prevãzute de Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Întreprinderea de editură îşi desfãşoarã activitatea pe baza contractului de editurã, prin
care autorul cedeazã editorului dreptul de a reproduce şi difuza opera sa (ştiinŃificã, literarã,
artisticã), în schimbul unei remuneraŃii.
Aşadar, întreprinderea de editură este un intermediar care, la rândul lui, încheie două
contracte: un contract cu întreprinderea de reproducere a operei (lucrării) care urmează a fi
publicată şi un al doilea contract, cu întreprinderea de difuzare (librărie).
Dacă cele două contracte de reproducere şi de difuzare se încheie direct de către autor,
operaŃiunile desfăşurate de acesta nu sunt considerate "fapte de comerŃ", deoarece lipseşte
activitatea de interpunere (intermediare) specifică comerŃului.
Întreprinderile de imprimerie efectueazã activitatea de multiplicare a operelor literare,
ştiinŃifice, artistice etc., indiferent de tehnica folositã.
9
 Întreprinderile de librãrie comercializeazã cãrŃi primite în depozit sau comision.
Întreprinderile de vânzare a obiectelor de artă intermediază relaŃiile dintre autor,
artist şi cumpărător şi sunt comerciale numai dacã vânzãtorul este o altã persoanã decãt artistul
care a creat operele puse în vânzare.
Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat (art. 3 pct. 13
C.com.)
Legiuitorul a prevãzut numai transportul pe apă sau pe uscat pentru că, la timpul
redactării Codului comercial, nu exista şi transportul aerian. În prezent, textul trebuie aplicat şi
transportului aerian, reglementat prin Codul aerian.
Întreprinderile de transporturi îşi organizează activitatea în aşa fel încât prin transportul
de mărfuri şi/sau de persoane, (dar mai cu seamă de mărfuri), se manifestă ca un intermediar
între expeditor-furnizor şi destinatar-beneficiar, făcând un serviciu expeditorului (furnizor) în
favoarea terŃului beneficiar (destinatarul).
Activitatea întreprinderii de transport se desfăşoară, în principal, pe baza contractelor
de transport. Contractul de transport poate fi încheiat de cărăuş, fie direct cu furnizorul
expeditor, fie cu o întreprindere specializată în operaŃiuni de expediŃie, deci cu expeditorul
(Oficiul Poştal). ExpediŃionarul este un comisionar deci el îşi desfăşoară activitatea de
intermediere.
Întreprinderile de asigurare (art. 3 pct. 17 şi 18 C.com.)
Potrivit art. 3 C.com., sunt fapte de comerŃ asigurările terestre, chiar mutuale, în
contra daunelor şi asupra vieŃii (pct.17) precum şi asigurările, chiar mutuale în contra
riscurilor navigaŃiunii (pct. 18).
Activitatea de asigurare este realizată numai de societăŃile de asigurare.Asigurările
sunt legale (obligaŃia de asigurare este legală) şi facultative.
În comerŃ, interesează în special asigurările facultative. Prin contract, asiguratorul - în
schimbul unei prime de asigurare plătită de asigurat - îşi ia asupra lui riscul asigurat, urmând
să plătească asiguratului indemnizaŃia de asigurare, dacă riscul se va realiza.
În raporturile de drept comercial, în unele cazuri, asigurarea poate avea şi caracter
obligatoriu (este cazul, de exemplu, consignatarului, care deŃine şi păstrează marfa altei
persoane, sau, în unele situaŃii, chiar a cărăuşului).
În alte cazuri, deşi nu este obligatorie, asigurarea se impune ca o măsură de
conservare, de păstrare a integrităŃii bunurilor ce aparŃin altei persoane (de exemplu, obligaŃia
depozitarului de asigurare a mărfii).
Asigurările mutuale, sunt acele asigurări prin care mai multe persoane se asociază în
scopul suportării împreună a riscurilor. Capitalul social se formează din primele de asigurare
depuse de asociaŃi.
Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit
(warante) si asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele (art. 3 pct. 20 C.com.)
Textul art. 3 pct. 20 C.com. se referă, pe de o parte, la organizarea activităŃii de
depozit sub forma unei întreprinderi şi, pe de altă parte, la operaŃiunile de depozitare şi la
documentele vizând marfa aflată în depozit.
Documentele, înscrisurile eliberate şi care atestă existenŃa mărfii în depozit sunt:
- recipisa de depozit, care se eliberează deponentului (proprietar) atestând
dreptul de proprietate al titularului asupra mărfii depozitate:
- warantul (scrisoare de gaj) sau buletin de gaj, care este documentul ce atestă
că marfa face obiectul unui contract de gaj şi deci titularul warantului are un drept de
gaj (garanŃie reală) asupra mărfii în depozit,
- talonul care rămâne la administraŃia depozitului.

10
 2. OperaŃiunile conexe sau accesorii
Categoria faptelor de comerŃ conexe, care dobândesc comercialitate datoritã legãturii pe care
o au cu acte sau operaŃiuni considerate de lege fapte de comerŃ, nefiind comerciale prin natura lor,
include: contractele de report asupra titlurilor de credit; cumpãrãrile sau vânzãrile de pãrŃi sociale
sau de acŃiuni ale societãŃilor comerciale; operaŃiunile de mijlocire în afaceri; cambia sau ordinele în
producte sau mãrfuri; operaŃiunile cu privire la navigaŃie; depozitele pentru cauzã de comerŃ; contul
curent şi cecul; contractele de mandat, comision şi consignaŃie.

Contractele de report asupra titlurilor de credit. OperaŃiunile de bursă.

Potrivit art. 3 pct. 3 C.com. sunt fapte de comerŃ contractele de report asupra
obligaŃiunilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comerŃ.
Reportul, reglementat de art. 74-76 C. com., reprezintă contractul prin care o
persoanã (reportatul) deŃinãtoare de titluri de credit (acŃiuni, obligaŃiuni etc.) şi care nu
doreşte sã le înstrãineze definitiv, dã în report (vinde temporar) aceste titluri unei alte
persoane (reportatorul), în schimbul unui preŃ ce se plãteşte imediat. În acelaşi timp, pãrŃile
se înŃeleg ca la un anumit termen reportatorul sã revândã reportatului titluri de credit de
aceeaşi specie, primind pentru aceasta ceea ce a plãtit plus o primã (constituind preŃul
serviciului prestat).
Astfel, reportul constituie un act juridic complex : un schimb actual şi real de titluri
contra bani şi un schimb, pe termen, de bani contra titlurilor de aceeaşi specie.
Aceste operaŃiuni se încadrează într-o categorie mai cuprinzătoare a operaŃiunilor
speculative de valori, în urcare sau în coborâre a titlurilor de credit, formând aşa zisele
"operaŃiuni de bursă".
Cumpărarea şi vânzarea de părŃi sociale şi acŃiuni ale societăŃilor comerciale (art.3 pct.4
C.com.)
Obiectul acestor operaŃiuni îl constituie fracŃiunile capitalului social al societãŃilor pe
acŃiuni sau în comanditã pe acŃiuni (acŃiuni reprezentate prin titluri de credit negociabile), al
societãŃilor cu rãspundere limitatã (pãrŃi sociale nereprezentate prin titluri).
AchiziŃionarea şi înstrăinarea acŃiunilor şi părŃilor sociale ale societăŃilor comerciale
prezintă caracterul unui act de comerŃ, ce are ca efect dobândirea sau pierderea calitãŃii de
asociat sau acŃionar într-o societate comercială, indiferent dacă operaŃiunea a fost făcută în
scop de speculaŃie comercială, ori numai în vederea unui plasament de capital.
OperaŃiunile de mijlocire în afaceri comerciale (art. 3 pct. 12 C. com.)
Mijlocirea în afaceri comerciale reprezintã o acŃiune de intermediere între doi
parteneri de afaceri, în scopul de a înlesni încheierea unui act juridic pentru care aceştia sunt
interesaŃi.
Mijlocitorul nu este un reprezentant al pãrŃilor, ci un intermediar, un auxiliar de
comerŃ (independent).
OperaŃiunea de mijlocire (samsăria) este un fapt (act) de comerŃ conex sau accesoriu
faptului (actului) principal, numai în mãsura în care se referã la afaceri comerciale.
Cambiile şi ordinele de producte sau mărfuri (art. 3 pct. 14 C.com.)
Cambia şi biletul la ordin sunt, prin ele însele, fapte de comerŃ, fără a distinge dacă
părŃile sunt sau nu comercianŃi sau dacă sunt emise pentru acte civile sau comerciale.
Cambia si biletul la ordin sunt titluri de credit care cuprind obligaŃia de a face să se
plătească (cambia) sau de a plăti (biletul la ordin) o sumă de bani determinată, la scadenŃă şi
la locul stabilit în însuşi înscrisul cambial.
Ordinul în producte sau mãrfuri este o cambie a cãrei particularitate constã în faptul
cã obligaŃia are ca obiect o anumitã cantitate de producte sau mãrfuri, însã acest gen de
cambie nu a cunoscut o aplicare practicã.
11
OperaŃiunile cu privire la navigaŃie
Potrivit art.3 C.com., sunt fapte de comerŃ construcŃia, cumpãrarea, vânzarea şi
revânzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioarã şi exterioarş şi tot ce priveşte
echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas (pct.15), precum şi expediŃiile maritime,
închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerŃul pe
mare şi la navigaŃie (pct.16).
Toate aceste fapte (acte) juridice sunt calificate de comerŃ potrivit criteriului
accesorialităŃii, întrucât privesc comerŃul pe mare şi navigaŃiunea.
Depozitele pentru cauză de comerŃ (art. 3 pct. 19 C.com.)
Depozitele pentru cauză de comerŃ sunt fapte de comerŃ conexe sau accesorii, ori de
câte ori privesc depozitarea unor mărfuri care au fost cumpărate în scop de revânzare.
Faptul principal de comerŃ este contractul de vânzare-cumpărare, iar accesoriul este
depozitul care va fi considerat "fapt de comerŃ" conex.
Contul curent şi cecul
Potrivit art. 6 alin. 2 C.com. "Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de
comerŃ în ce priveşte pe necomercianŃi afară dacă ele n-au o cauză comercială".
Contul curent este contractul prin care pãrŃile convin ca, în loc sã lichideze separat şi
imediat creanŃele lor reciproce, îzvorând din prestaŃiile efectuate una cãtre cealaltã, lichidarea
sã se realizeze la un anumit termen (legal sau onvenŃional), prin achitarea soldului de cãtre
partea debitoare.
Cecul este un instrument de platã prin care o persoanã (trãgãtor) dã oridin unei bãnci
(tras) la care are disponibil sã plãteascã o sumã de bani unei persoane (beneficiar) sau la
ordinul acesteia.
Interpretând "per a contrario" textul de lege sus-menŃionat, rezultă că, ori de câte ori
deschiderea unui cont curent şi operaŃiunile care se efectuează în conŃinutul acestuia, cât şi
cecul au o cauză comercială, operaŃiunile respective sunt calificate fapte de comerŃ accesorii
sau conexe actului principal care este, după natura sa, de comerŃ.
Contractele de mandat, comision şi consignaŃie
Potrivit art.374 C.com., mandatul este contractul prin care o persoanã (mandatar) se
obligã sã încheie acte juridice în numele şi pe seama altei persoane (mandant), de la care
primeşte împuternicirea. Este cosiderat fapt de comerŃ numai în mãsura în care actele juridice
încheiate au ca obiect afaceri comerciale.
Contractul de comision este contractul prin care o parte (comisionar) se obligã, din
însãrcinarea altei persoane (comitent), sã încheie acte juridice în numele sãu, dar pe seama
comitentului, în schimbul unei remuneraŃii (comision). Este considerat fapt de comerŃ numai
în mãsura în care actul juridic încheiat de comisionar cu terŃul reprezintã fapt de comerŃ şi
pentru comitent (art.405 C.com.)
Potrivit art.1 din Legea 178/1934, contractul de consignaŃie (estimatoriu) este
convenŃia prin care o persoană numită consignant transmite alteia, numită consignatar o
cantitate de mărfuri în prealabil estimate (preŃuite), cu mandatul de a fi vândute pe contul
celei dintâi şi cu obligaŃiunea, fie de a întoarce preŃul stabilit prin convenŃie, fie de a restitui
mărfurile în natură, dacă nu au fost vândute.
Contractul de consignaŃie prezintă un caracter specific, care face ca operaŃiei de
vânzare să i se suprapună o operaŃie de depozit şi una de comision. Astfel, contractul de
consignaŃie apare ca un contract mixt, formând un tip de contract "sui generis".

IV. Faptele (actele) subiective de comerŃ

12
 Faptele (actele) subiective de comerŃ reprezintă acea categorie de fapte juridice pe care
legiuitorul le califică " de comerŃ" deoarece sunt sãvârşite de un comerciant. Prin urmare, calitatea
de comerciant a subiectului determină natura juridică a faptului (actului) săvârşit (încheiat).
Faptele subiective de comerŃ sunt prevăzute în art.4 C.com., într-o formulare generală.
Astfel, legiuitorul dispune: "Se socotesc, afară de acestea (n.n. – cele prevăzute în art.3) ca fapte de
comerŃ, celelalte contracte şi obligaŃiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă
contrariul nu rezultă din însuşi actul".
Art.4 C.com. instituie o prezumŃie legală de comercialitate pentru toate obligaŃiile
comerciantului, indiferent de izvorul lor – contract, fapte juridice licite sau ilicite.
ExcepŃii de la prezumŃia de comercialitate sunt următoarele:
1. Natura civilă a obligaŃiilor
În afara actelor şi operaŃiunilor legate de activitatea exercitată ca profesie, comerciantul
săvârşeşte şi acte de natură civilă, ce nu sunt supuse regimului juridic de drept comercial.
Se includ în această categorie actele juridice care, prin structura şi funcŃia lor esenŃială, sunt
civile civile , chiar dacă persoana care le săvârşeşte are calitatea de comerciant: testamentul,
acceptarea ori renunŃarea la moştenire, căsătoria, adopŃia, recunoaşterea unui copil din afara
căsătoriei.
2. Necomercialitatea rezultă din însuşi actul săvârşit de comerciant
Comerciantul este îndreptăŃit să încheie şi acte juridice străine de activitatea sa profesională,
putând să imprime acestora un caracter necomercial, prin propria sa manifestare de voinŃă, care
poate fi expresă sau tacită.
De exemplu, comerciantul poate cumpăra bunuri necesare uzului său personal ori al familiei sale
ori poate împrumuta o sumă de bani destinată unui scop străin comerŃului.
IntenŃia de a înlătura prezumŃia de necomercialitate şi cunoaşterea de către cocontractant a
acestei intenŃii trebuie să existe la momentul încheierii actului.

V. Faptele de comerŃ unilaterale sau mixte

Potrivit art. 56 C.com., "dacă un act este comercial numai pentru una din părŃi, toŃi
comercianŃii sunt supuşi, în ce priveşte acest act, legii comerciale, afară de dispoziŃiunile privitoare
la persoana chiar a comercianŃilor, şi în cazurile în care legea nu dispune altfel".
Această regulă este logică, deoarece ar fi imposibil ca o singură operaŃie juridică să fie
reglementată pe de o parte, de dispoziŃiile Codului comercial sau ale legislaŃiei speciale comerciale,
iar pe de altă parte, de legislaŃia civilă (generală sau specială). Potrivit art.898 C.com.: "Chiar când
actul este comercial numai pentru una din părŃi, acŃiunile ce derivă dintr-însul sunt de competenŃa
jurisdicŃiei comerciale".La fel şi în materie de prescripŃie a dreptului material la acŃiune a ( art. 945
C.com.) se aplică dispoziŃiile legii comerciale, chiar dacă ele vizează numai una din părŃi.
Din conŃinutul art. 56 C. com., partea finală rezultă următoarele excepŃii:
1. DispoziŃiile legii comerciale privind persoana comerciantului
NecomercianŃilor nu le sunt aplicabile dispoziŃile legile comerciale referitoare la dobândirea
şi exercitarea calităŃii de comerciant.
2. DispoziŃiile pe care însăşi legea comercială le exclude de la aplicare
Nu se aplică dispoziŃiile legii comerciale atunci când legiuitorul a statuat în mod expres în
acest sens.
De exemplu, în materia obligaŃiilor comerciale cu pluraliate de debitori, ca regulă, art. 42 C.
com. stabileşte prezumŃia de solidaritate a codebitorilor.
Derogând de la această regulă, art.42 alin.3 C.com. exclude aplicarea prezumŃiei de
solidaritate în situaŃia codebitorilor necomercianŃi, pentru care obligaŃia asumată nu este

13
 solidară, ci divizibilă, deoarece izvorăşte dintr-un act care, în privinŃa lor, nu este faptă de
comerŃ.

Identificarea corectã a caracterului unui act juridic, de a fi comercial sau de altã naturã,
prezintã importanŃã atât pentru stabilirea legii aplicabile, dar şi pentru stabilirea instanŃei competente
sã soluŃioneze litigii izvorâte din încheierea sau executarea unor astfel de raporturi juridice.

Comerciantul individual

CondiŃii
Codul comercial român nu cuprinde o definiŃie legalã a comerciantului, ci calificã anumite
persoane ca fiind comercianŃi.
Astfel, potrivit art. 7 C.com., “Sunt comercianŃi aceia care fac fapte de comerŃ, având
comerŃul ca o profesiune obişnuită, şi societăŃile comerciale".
Deci, au calitatea de comerciant persoanele fizice care sãvârsesc fapte de comerŃ ca
profesiune obişnuitã (comercianŃii individuali), precum şi persoanele juridice (comercianŃi colectivi),
sub forma societãŃilor comerciale, indiferent dacă acestea sunt cu capital integral privat, cu capital de
stat şi privat ori numai cu capital de stat.
La aceste categorii de persoane calificate ca fiind comercianŃi, în temeiul art.1din Legea nr.
26/1990, se adaugă: companiile naŃionale şi societăŃile naŃionale, regiile autonome, grupurile de
interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter
comercial şi organizaŃiile cooperatiste.

Conform art.7 C.com., sunt comercianŃi aceia care fac fapte de comerŃ, având comerŃul ca
profesiune obişnuită.
Calitatea de comerciant a persoanei fizice nu se deduce din aparteneŃa sa la un anumit grup
profesional, ci prin operaŃiunile (faptele de comerŃ) pe care le săvârşeşte în mod profesional.
CondiŃiile legale privind dobândirea şi exercitarea calităŃii de comerciant-persoană fizică sunt
prevăzute de O.U.G. nr.44/2008 privind desfăşurarea activităŃilor economice de către persoanele
fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderilefamiliale.
Din analiza dispoziŃiilor art.7 C.com. rezultã condiŃiile ce trebuie îndeplinite de o persoanã
fizicã pentru a dobândi calitatea de comerciant:
- realizarea actelor de comerŃ cu titlu profesional şi în nume propriu;
- obŃinerea unei autorizaŃii administrative prealabile;
- înregistrarea în registrul comerŃului;
- existenŃa capacitãŃii depline de exerciŃiu.

A. Realizarea actelor de comerŃ cu titlu profesional şi în nume propriu constituie o

condiŃie de fond pentru dobândirea calitãŃii de comerciant.
Sãvârşirea actelor de comerŃ trebuie sã îmbrace anumite particularitãŃi, în absenŃa cãrora,
efectul dobândirii calitãŃii de comerciant nu se produce.
Sãvârşirea faptelor obiective de comerŃ
În ce priveşte natura faptelor de comerŃ vizate de legiuitor, este evident cã acestea trebuie sã
fie fapte obiective de comerŃ, conform art.3 C.com., întrucât sãvârşirea faptelor subiective de
comerŃ presupune deja existenŃa calitãŃii de comerciant, potrivit art.4 C.com.
Pentru a dobândi calitatea de comerciant, sãvârşirea faptelor de comerŃ trebuie sã fie
efectivã, simpla intenŃie de a realiza asemenea fapte nefiind suficientã (de exemplu, obŃinerea unei
14
autorizaŃii administrative sau înregistrarea în registrul comerŃului sau expunerea unor semne
distinctive comerciale la intrarea unui imobil, neurmate de executarea efectivã a unor fapte de
comerŃ, nu conferã calitatea de comerciant).
Sãvârşirea faptelor de comerŃ trebuie sã aibã un caracter licit. Orice acte sau operaŃiuni
contrare ordinii publice sau bunelor moravuri sunt nule (art.5 C.civ.) şi nu produc niciun efect (quod
nullum est nullum producit efectum).
Sãvârşirea faptelor de comerŃ cu caracter de profesiune obişnuitã
Aceastã condiŃie presupune, în primul rând, cã faptele de comerŃ trebuie sã fie efectuate în
mod repetat şi obişnuit, iar în al doilea rând, cã activitatea desfãşuratã prin efectuarea de fapte de
comerŃ trebuie sã constituie exerciŃiul unei profesiuni independente. Astfel, nu este suficientã o
activitate întâmplãtoare şi discontinuã, ci este necesarã o activitate permanentã, sistematicã şi
omogenã, sãvârşitã ca profesiune. Aceasta este justificarea utilizãrii de cãtre legiuitor, în art.7
C.com., a sintagmei „profesiune obişnuitã”, dealtfel redundantã.
ExerciŃiul comerŃului trebuie sã se realizeze în scopul obŃinerii unui profit, excluzându-se de
principiu activitatea nelucrativă.
Sãvârşirea faptelor de comerŃ în nume propriu
O persoanã fizicã nu devine comerciant decât dacã sãvârşeşte fapte de comerŃ obiective cu
caracter profesional, în nume propriu, independent şi pe riscul sãu.
Aceastã condiŃie asigurã delimitarea, din punct de vedere juridic, a comerciantului de
auxiliarii folosiŃi de acesta în activitatea sa, care sunt reprezentanŃi ai comerciantului. Întrucât
auxiliarii care au putere de reprezentare sãvârşesc fapte de comerŃ nu în nume propriu, ci în numele
şi pe seama altuia, ei nu au calitatea de comerciant (de exemplu : prepuşii, reprezentanŃii etc.).

B. ObŃinerea unei autorizaŃii administrative prealabile

Deşi în mod tradiŃional, s-a afirmat cã autorizarea administrativã este o condiŃie pentru
exercitarea comerŃului şi nu pentru dobândirea calitãŃii de comerciant, noile evoluŃii legislative
impun o reconsiderare a acestei opinii.
Legea nr.300/2004 prevede cã persoana fizicã ce desfãşoarã activitãŃi economice în mod
independent şi asociaŃia familialã trebuie sã deŃinã autorizaŃia eliberatã în condiŃiile legii şi au
dreptul sã efectueze numai activitãŃile pentru care sunt autorizate. Mai mult, exercitarea activitãŃilor
economice fãrã autorizaŃia administrativã constituie contravenŃie şi se sancŃioneazã conform legii.
ObŃinerea unei autorizaŃii administrative prealabile are semnificaŃia atestãrii calitãŃilor şi
competenŃelor profesionale ale solicitantului, precum şi a îndeplinirii condiŃiilor legale de exercitare
a unei profesiuni, fiind deci o condiŃie prealabilã, de formã, pentru dobândirea calitãŃii de
comerciant.

C. Înregistrarea în registrul comerŃului

Potrivit art.1 din Legea nr.26/1990, comercianŃii au obligaŃia ca, înainte de începerea
comerŃului, sã cearã înmatricularea în registrul comerŃului.
Aceeaşi obligaŃie revine, în conformitate cu art.16 din Legea ne.300/2004, şi persoanelor
fizice care desfãşoarã activitãŃi economice în mod independent.
Aceastã obligaŃie este ulterioarã obŃinerii unei autorizaŃii administrative.
Având în vedere cã persoanele fizice devin comercianŃi la momentul obŃinerii autorizaŃiei
administrative, rezultã cã înregistrarea acestora în registrul comerŃului reprezintã o obligaŃie
profesionalã şi nu o condiŃie pentru dobândirea calitãŃii de comercianŃi.

D. Capacitatea comerciantului persoană fizică

O persoană fizică dobândeşte capacitatea de a fi comerciant de la împlinirea vârstei de 18 ani.

15
 Concret, art. 13 din Codul comercial, dispoziŃie încă în vigoare, se referă la imposibilitatea
celor ce exercită puterea părintească să continue comerŃul în interesul unui minor, în lipsa unei
autorizări speciale dată în principiu prin intermediul instanŃei. Din text rezultă că minorul însuşi nu
poate desfăşura activitate comercială şi deci, că nu poate avea calitatea de comerciant.
Nici minorul cu capacitate de exerciŃiu restrânsă (limitată), cu vârsta între 14-18 ani, nu poate
fi comerciant, chiar dacă, pentru unele acte juridice (de exemplu, contractul de muncă), minorul are
capacitate deplină de exerciŃiu începând cu vârsta de 16 ani, nefiind nevoie de încuviinŃarea
prealabilă a reprezentantului legal.
Pe aceeaşi linie de idei şi pentru aceleaşi raŃiuni, se consideră că nu au capacitatea de a fi
comercianŃi nici interzişii judecătoreşti, atâta vreme cât nici aceştia nu au capacitate de exerciŃiu
deplină, neavând practic discernământul faptelor pe care le realizează, datorită stării de alienaŃie
mintală. De altfel, însăşi legea precizează în mod expres, în art. 14 din codul comercial că persoanele
puse sub interdicŃie nu pot fi comercianŃi şi nici nu pot continua un comerŃ.
Capacitatea de exerciŃiu deplină a femeii căsătorită înaintea vârstei de 18 ani este recunoscută
numai pentru actele de drept civil, cu scopul de a se asigura egalitatea între soŃi în timpul căsătoriei
şi pentru a fi reprezentanta legală a minorilor care rezultă din căsătorie. Cum capacitatea comercială
reprezintă o formă specialã a capacitãŃii juridice şi cum regulile de excepŃie sunt de strictă
interpretare, nu se poate considera că femeia căsătorită are capacitate comercială, doar pentru că,
prin căsătorie, aceasta a dobândit capacitate de exerciŃiu.
O situaŃie specială o au persoanele cu privire la care s-a instituit curatela, potrivit art. 152 C.
fam. Teoretic, persoanele puse sub curatelă nu sunt incapabile cu privire la exercitarea comerŃului.
DispoziŃiile legale nu prevăd incapacitatea de a efectua acte de comerŃ pentru persoanele aflate sub
curatelă.
Practic, este mai greu ca o persoană aflată într-o astfel de situaŃie să exercite o activitate de
comerŃ, chiar dacă actele (faptele) juridice se încheie de către curator, în numele şi pe seama
persoanei aflate sub curatelă.

IncompatibilităŃi, decăderi şi interdicŃii

1. IncompatibilităŃi
Activitatea de comerŃ, datorită caracterului său speculativ, este incompatibilă cu anumite
funcŃii sau profesii.
Astfel, nu pot fi comercianŃi, datorită funcŃiei pe care o deŃin: parlamentarii, funcŃionarii
publici, în condiŃiile specifice impuse de statutul propriu, magistraŃii (judecătorii, procurorii),
militarii etc.
Ceea ce conduce la incompatibilitatea cu calitatea de comerciant, în exemplele prezentate,
este tocmai funcŃia îndeplinită, şi nu neapărat natura activităŃii prestate.
Totodată, nu pot fi comercianŃi, datorită profesiei (cu luarea în considerare a naturii prestaŃiei
realizate), acele persoane care exercită profesiuni liberale: avocaŃi, notari, medici etc.
Se consideră că activitatea pe care o desfăşoară cei care prestează o profesiune liberală nu are
caracter speculativ, chiar dacă se obŃine, evident, un câştig.
2. Decăderi
Decăderile au în vedere - în esenŃă - faptul că o persoană poate deveni comerciant în măsura
în care în cadrul profesiunii respective (de comerciant) reputaŃia sa nu este atinsă de săvârşirea unor
fapte ce l-ar putea face nedemn pentru o astfel de calitate. În aceste condiŃii, decăderile privesc în
general fapte infracŃionale săvârşite de comercianŃi şi care, în mod direct sau indirect au legătură cu
activitatea pe care o prestează.
În acest sens, potrivit dispoziŃiilor legale, persoanele care au fost condamnate penal pentru
una dintre faptele (infracŃionale) prevăzute de lege - art. 1 lit. i) - p) din Legea nr. 12/1990,
16
modificată - nu mai pot exercita profesiunea de comerciant. Evident este nevoie de o hotărâre
judecătorească prin care să se fi interzis condamnatului exercitarea profesiei de comerciant, ca o
pedeapsă complimentară ( în condiŃiile art. 64 Cod penal).
3. InterdicŃii
InterdicŃiile pot fi legale sau convenŃionale.
InterdicŃiile legale se referă la anumite activităŃi care nu pot face obiectul comerŃului
particular (privat) şi care sunt monopol de stat, (de exemplu: prelucrarea tutunului, prospectarea şi
extracŃia cărbunelui, a minereurilor feroase), sau activităŃi care sunt considerate infracŃiuni, (de
exemplu: fabricarea sau comercializarea unor droguri sau narcotice în alt scop decât de
medicament).
InterdicŃiile convenŃionale sunt stabilite sub forma clauzelor inserate în contract şi produc
efecte, evident, între părŃile contractante.
De exemplu, într-un contract de vânzare a fondului de comerŃ se poate stabili o clauză prin
care vânzătorul fondului de comerŃ se obligă ca o anumită perioadă de timp, socotită din momentul
cesionării fondului, să nu efectueze acelaşi gen de comerŃ sau să nu se stabilească în acel loc pentru
exercitarea aceluiaşi comerŃ.
Tot astfel, incompatibilităŃi convenŃionale pot rezulta din clauze de exclusivitate, prin care un
distribuitor se obligă faŃă de producător să nu vândă decât anumite produse (în speŃă, cele fabricate
de producător), deci distribuitorul este incompatibil de a "desface" alte categorii de produse.
InterdicŃiile pot fi generale sau speciale. InterdicŃiile generale sunt cele care privesc orice
comerciant, în timp ce interdicŃiile speciale, funcŃionează conform legii, dar numai cu privire la
anumite categorii de comercianŃi. Astfel de interdicŃii, de exemplu, funcŃionează cu privire la
comerciantul agent comercial permanent, căruia în calitatea sa de intermediar independent i se
poate impune o anumită restrângere de activitate printr-o clauză de neconcurenŃă expresă, cuprinsă
în contractul de agenŃie.

Activitatea desfăşurată de comerciantul persoană fizică

A doua condiŃie pe care trebuie să o îndeplinească o persoană fizică pentru a fi comerciant, se
referă la activitatea pe care o desfăşoară. Persoana fizică trebuie să exercite în mod obişnuit, cu titlu
de profesie fapte de comerŃ.
Aşadar, potrivit criteriului obiectiv de definire a comerciantului, persoana fizică dobândeşte
această calitate dacă săvârşeşte fapte de comerŃ cu caracter constitutiv sau esenŃial de comerŃ şi în
mod excepŃional fapte conexe (auxiliare) de comerŃ. De exemplu, dacă o persoană împuterniceşte, o
altă persoană fie să facă comerŃ în numele comerciantului, fie să semnează o cambie ori să constituie
garanŃii personale sau reale, persoana împuternicită nu poate fi calificată, comerciant.
Faptele de comerŃ trebuie să fie o permanenŃă a activităŃii persoanei care îşi face o "profesie"
din activitatea de comerŃ, acŃionând cu conştiinŃa calităŃii pe care o are.

Desfăşurarea comerŃului în nume propriu

Aşadar, persoana care exercită o activitate de comerŃ în numele şi pe seama altei persoane, nu
dobândeşte calitatea de comerciant.
Astfel, nu sunt comercianŃi auxiliarii de comerŃ (prepusul, procuristul, vânzătorul, comisul-
voiajor), deoarece actele de comerŃ pe care le încheie nu sunt în nume propriu ci, în numele şi pe
seama comerciantului la care sunt angajaŃi sau pentru care lucrează.

Desfăşurarea comerŃului pentru obŃinerea unui profit

Ceea ce interesează este elementul subiectiv, în sensul intenŃiei comerciantului de a obŃine un
profit, şi nu neapărat obŃinerea efectivă şi imediată a profitului.

17
 De asemenea, nu interesează ca desfăşurarea comerŃului de către comerciant să fie unica sa
sursă de venituri. Astfel, de exemplu, este foarte posibil ca un comerciant persoană fizică să fie şi
angajat în cadrul unei unităŃi, beneficiind astfel, în baza contractului individual de muncă de un
anumit salariu.

Desfăşurarea comerŃului pe riscul comerciantului

A cincia condiŃie care trebuie îndeplinită de comerciantul persoană fizică este ca acesta să
acŃioneze pe riscul său şi, cu răspundere nelimitată.
Riscul este specific oricărei afaceri, important este ca această persoană fizică să depună toată
diligenŃa în înlăturarea sau în diminuarea efectelor riscurilor în afaceri..
Răspunderea nelimitată este caracteristică pentru comerciantul persoană fizică. Comerciantul
debitor răspunde pentru datoriile ce izvorăsc din fapte (acte) de comerŃ, cu întreaga sa "avere" , cu
toate bunurile mobile şi imobile prezente şi viitoare care se găsesc în patrimoniul său, ca persoană
fizică. Creditorii ale căror creanŃe izvorăsc din faptele de comerŃ ale comerciantului se află în
concurs şi pe aceeaşi poziŃie cu ceilalŃi creditori ai comerciantului, creditori ale căror creanŃe
izvorăsc din acte (fapte) civile.
Creditorii "comerciali" nu beneficiază, în principiu, de garanŃii legale pe baza cărora să fie
satisfăcuŃi (îndestulaŃi) cu preferinŃă. În patrimoniul debitorului comerciant nu există bunuri
corporale sau incorporale care să fie urmărite pentru satisfacerea creanŃelor "comerciale".

Statutul juridic al comerciantului

Comerciantul beneficiază de anumite drepturi şi are obligaŃii, care, împreună, formează
conŃinutul statutului juridic al comerciantului.
Cele mai importante obligaŃii ale comerciantului sunt: înregistrarea în registrul comerŃului şi
întocmirea registrelor comerciale.
Înregistrarea în registrul comerŃului
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată, comercianŃii au
obligaŃia ca, înainte de începerea activităŃii, să ceară înmatricularea în registrul comerŃului, iar în
cursul exercitării şi la încetarea comerŃului sau, după caz, a activităŃii respective, să ceară înscrierea
în acelaşi registru a menŃiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.
Registrul comerŃului este un document public, asigurând publicitatea activităŃii
comercianŃilor cu scopul protejării intereselor comercianŃilor dar, mai cu seamă, a terŃelor persoane.
Modificările care apar în cadrul operaŃiunilor realizate de comerciant sau cu privire la fondul de
comerŃ în totalitate ori a elementelor componente, sunt opozabile terŃelor persoane numai de la data
înscrierii lor, în registrul comerŃului.
Înregistrările în registrul comerŃului se fac fie pe baza unei încheieri a judecătorului delegat
sau a hotărârii tribunalului în cazurile prevăzute de lege.
Controlul legalităŃii operaŃiilor efectuate de către registrul comerŃului se face de un judecător
delegat anual de către preşedintele tribunalului judeŃean sau al municipiului Bucureşti, evident
dintre judecătorii tribunalului respectiv.
Modul de Ńinere, şi completare a registrului comerŃului şi a cartotecii se stabilesc unitar
pentru toate oficiile.
Înregistrarea comerciantului persoană fizică în registrul comerŃului se face pe baza unei
cereri de înregistrare.Cererea de înmatriculare va fi semnată de comerciant sau de o persoană
împuternicită prin procură specială, procură care trebuie întocmită în formă autentică.
În mod obligatoriu, cererea de înmatriculare va fi însoŃită de acte doveditoare ale datelor pe
care le cuprinde.
Comerciantul persoană fizică va semna în registrul comerŃului, în prezenŃa judecătorului
delegat sau a directorului oficiului registrului comerŃului pentru a se dovedi specimenul de
18
semnătură. În absenta comerciantului, semnătura acestuia poate fi înlocuită prin prezentarea unui
specimen legalizat de notarul public.
Pe parcursul exercitării comerŃului, comerciantul este obligat să evidenŃieze în registrul
comerŃului o serie de modificări prevăzute în Legea nr. 26/1990, republicată.
În cazul în care comerciantul are sucursale şi/sau filiale, este obligat să ceară înregistrarea
acestora la Oficiul registrului comerŃului de la sediul fiecărei sucursale sau filiale, arătându-se şi
Oficiul registrului comerŃului unde a fost înregistrat sediul principal.

Efectele înregistrării
În dreptul român, drept de inspiraŃie franceză, înregistrarea în registrul comerŃului a firmei şi
a celorlalte date, are efect declarativ cu privire la calitatea persoanei, creându-se o prezumŃie relativă
de comercialitate cu privire la faptele pe care aceasta le săvârşeşte şi cu privire la calitatea de
comerciant.
În dreptul german, înregistrarea are efect constitutiv cu privire la calitatea de comerciant a
persoanei care solicită acest lucru, iar din punct de vedere probatoriu, înregistrarea echivalează cu o
prezumŃie absolută de comercialitate a faptelor pe care le săvârşeşte persoana calificată comerciant.

Fondul de comerŃ

Expresia "fond de comerŃ" este folosită rareori de legiuitor, atât în dreptul român, cât şi în cel
francez.
În prezent, expresia “fond de comerŃ” este utilizată de legiuitor în Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenŃei neloiale, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001.
Potrivit art. 11 lit. c) din acest act normativ “constituie fond de comerŃ ansamblul bunurilor
mobile şi imobile corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenŃie, vad
comercial) utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităŃii sale”.
Fondul de comerŃ este un element al patrimoniului societăŃii. Patrimoniul reuneşte şi alte
valori de activ, de pasiv şi, în particular, bunuri imobile.
Aceiaşi societate poate să aibă mai multe fonduri de comerŃ dacă activităŃile sunt diferite.
Reglementările legale, ele însele, disting diferitele domenii (ramuri de activitate a întreprinderii).
NoŃiunea de fond de comerŃ se deosebeşte de aceea de sucursală. Legea societăŃilor
comerciale nr. 31/1990, republicată, prevede în art. 43 alin. 1 că sucursale sunt dezmembrăminte fără
personalitate juridică ale societăŃilor comerciale fiind calificate sedii secundare ale acestora la fel ca
şi agenŃiile, reprezentanŃele sau alte sedii secundare.
Sucursala se caracterizează prin două trăsături definitorii: absenŃa personalităŃii juridice şi
autonomia de gestiune.Fiind lipsită de personalitate juridică, sucursala se deosebeşte de filială, care,
este o persoană juridică independentă, dar care depinde din punct de vedere economic şi de o
"societate mamă" care administrează un grup de societăŃi.
ConsecinŃele calificării sucursalelor ca structuri fără personalitate juridică, dar cu
autonomie de gestiune, se concretizează în faptul că:
- dispun de o clientelă proprie (datorită autonomiei de gestiune) şi au un fond de comerŃ
distinct de al întreprinderii;
- tribunalele au competenŃa de a soluŃiona litigiile ce aparŃin sucursalelor;
- trebuie să procedeze la înmatricularea lor în registrul comerŃului.

Elementele fondului de comerŃ

19
 Elementele fondului de comerŃ pot fi grupate în două categorii: elemente corporale şi
incorporale.
a) Elemente corporale.
Pe de o parte, în această categorie sunt incluse materiale, utilajele, echipamentele, imobilele,
deci bunurile corporale care servesc comerciantului la exploatarea fondului. Aceste elemente sunt
socotite elemente ale fondului de comerŃ, numai în măsura în care pot atrage clientela.
Materialele, echipamentele, nu sunt întotdeauna în proprietatea titularului fondului de
comerŃ. În practică adesea, acestea sunt închiriate sau utilizate pe baza contractului de “credit-bail”.
Pe de altă parte, sunt considerate elemente corporale ale fondului de comerŃ mărfurile care se
află în stoc în magazinul titularului fondului.
Mărfurile se disting de materiale, utilaje, nu numai prin natura lor, ci şi prin destinaŃie.
De exemplu, o maşină de scris va fi considerată "marfă" dacă se vinde ca material de birou.
În schimb, dacă însă cu ajutorul ei titularul fondului îşi desfăşoară activitatea, ea va fi calificată
"material" sau "utilaj" în dotarea biroului comerciantului, în acest caz fiind considerată parte
componentă a fondului de comerŃ.
b) Elemente incorporale
Elementele incorporale ale fondului de comerŃ sunt: firma, emblema, clientela, vadul
comercial (achaladange), drepturile de proprietate industrială, drepturile de autor, know-how etc.

Firma
Firma este definită ca fiind numele sau, după caz, denumirea folosită de comerciant în
realizarea operaŃiilor ce fac obiectul comerŃului său şi sub care se semnează.
Este un atribut de identificare a comerciantului
Firma poate fi: individuală, pentru comercianŃii persoane fizice sau socială, pentru societăŃile
comerciale.
Firma comerciantului poate fi: originară (constitutivă) sau derivată (dobândită de la adevăratul
titular).
În cazul unei firme derivate, dobânditorul firmei trebuie să înscrie în firmă menŃiunea
„succesor”. În cazul societăŃilor pe acŃiuni şi societăŃilor în comandită pe acŃiuni nu se cere
menŃiunea de „succesor”. În cazul societăŃilor în nume colectiv, comandită simplă şi asociaŃiilor
familiale, există obligativitatea menŃionării calităŃii de „succesor”.
Noutatea firmei – condiŃii de validitate
Conform articolului 38 din Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată, „orice firmă nou
trebuie să se deosebească de cele existente”. Dacă o firmă nouă este asemănătoare cu alta, trebuie să
se adauge o menŃiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei,
fie prin identificarea felului de comerŃ.
Disponibilitatea firmei
Este verificată de către Biroul Unic înainte de întocmirea actelor constitutive. Se va refuza
înscrierea unei firme care poate produce confuzie cu alte firme deja înregistrate. Firmele şi
emblemele radiate din registrul comerŃului nu sunt disponibile pentru o perioadă de 2 ani de la data
radierii (art. 39 alin. 3 din Legea nr. 26/1990, modificată şi republicată).
Liceitatea firmei
Potrivit art. 40 din Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată, nici o firmă nu va putea
cuprinde o denumire întrebuinŃată de comercianŃii din sectorul public.
ConŃinutul firmei
comerciantul persoană fizică – firma se compune din numele comerciantului scris în întregime
sau din numele şi iniŃiala prenumelui acestuia;

20
 asociaŃiile familiale – firma trebuie să cuprindă numele membrului de familie la iniŃiativă căruia
se înfiinŃează asociaŃia familială, cu menŃiunea „asociaŃie familială”, scrisă în întregime
(modificare adusă de Legea nr. 161/2003);
societate în nume colectiv – firma se compune din numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃi, cu
menŃiunea „societate în nume colectiv” scrisă în întregime;
societate în comandită simplă – firma conŃine numele a cel puŃin unuia dintre asociaŃii
comanditaŃi, cu menŃiunea „societate în comandită simplă” scrisă în întregime;
societate pe acŃiuni şi societate în comandită pe acŃiuni – forma conŃine o denumire proprie
însoŃită de menŃiunea „societate pe acŃiuni” sau „S.A.”;
societate cu răspundere limitată – firma conŃine o denumire proprie la care se poate adăuga
numele unuia sau mai multor asociaŃi, însoŃită de menŃiunea „societate cu răspundere
limitată” sau „S.R.L.”
Transmiterea firmei
Firma se poate transmite numai odată cu fondul de comerŃ. Transmiterea firmei se poate face
atât prin acte juridice „inter vivos” cât şi „mortis causa”.
Apărarea firmei
Comerciantul beneficiază de următoarele acŃiuni:
acŃiunea în contrafacerea sau uzurparea firmei;
acŃiunea în concurenŃă neloială;
acŃiunea în daune (despăgubiri) materiale şi morale.
Înregistrarea firmei
Comerciantul se bucură de protecŃie juridică numai dacă firma a fost înregistrată la Registrul
ComerŃului. Conform articolului 30, alin. 3 din Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată, dreptul
de folosinŃă exclusivă este protejat din momentul înregistrării firmei.

Emblema
Emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi
gen sau o întreprindere de alta de acelaşi gen.
Caracterele emblemei
emblema, spre deosebire de firmă, nu este obligatorie;
emblema deosebeşte un comerŃ de alt comerŃ, un stabiliment de alt stabiliment, o
întreprindere de altă întreprindere;
noutatea emblemei (articolul 43 din Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată);
disponibilitatea emblemei se verifică de către Biroul Unic înainte de întocmirea actelor
constitutive;
emblemele se scriu în primul rând în limba română; pentru a nu se confunda cu firma,
emblema va fi scrisă cu litere mai mari, în aşa fel încât mărimea literelor firmei să fie jumătate din cea
a literelor cu care este scrisă emblema.
Transmiterea emblemei: emblema se poate transmite separat de fondul de comerŃ.
Înregistrarea emblemei: dreptul de folosinŃă exclusivă asupra emblemei se dobândeşte prin
înscrierea ei în Registrul ComerŃului.
Utilizarea emblemei: emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclamă, oriunde ar fi
aşezate (pe facturi, scrisori, note de comandă, tarife, prospecte, afişe, publicaŃii), şi în orice alt mod
numai dacă vor fi însoŃite în mod vizibil de firma comerciantului.
Apărarea emblemei
Emblema poate fi protejată prin următoarele acŃiuni: acŃiunea în “revendicare”, în cazul
uzurpării emblemei de către alt comerciant:
acŃiunea în concurenŃă neloială;
acŃiunea în daune materiale şi morale pentru prejudiciul cauzat;
21
 acŃiunea penală în cazul când fapta săvârşită de alt comerciant legată de emblema unui
comerciant întruneşte elementele constitutive ale vreunei infracŃiuni.

Clientela
Reprezintă totalitatea persoanelor fizice şi juridice care se află în raporturi juridice cu
un comerciant. Din punct de vedere contabil se exprimă sub forma unei cifre.
Factorii care influenŃează clientela se grupează în două categorii:
• factori interni care fac parte din fondul de comerŃ:
- obiectivi (de exemplu: locul unde este amplasat magazinul sau sediul comerciantului,
calitatea imobilizărilor productive, calitatea produselor)
- subiectivi (legaŃi de regulă de personalul întreprinderii, de exemplu: fidelitatea, calitatea
prestaŃiei efectuate, dinamismul, publicitatea etc.)
• factori externi care influenŃează clientela şi supravaloarea firmei, ca de exemplu elementele
legate de concurenŃă, piaŃa deŃinută, posibilitatea obŃinerii creditelor etc.
Drepturile comerciantului asupra clientelei
Comerciantul nu are un drept subiectiv asupra clientelei, dar, cu toate acestea, clientela este
evaluată în momentul transmiterii de către comerciant a fondului de comerŃ; deci comerciantul
consideră că are o clientelă proprie.
Există o situaŃie specială, în cazul magazinelor colective: clientela aparŃine în egală măsură
tuturor celor care-şi exploatează comerŃul în magazinul respectiv. Ceea ce se evaluează în acest caz
este vadul comercial care a absorbit clientela, confundându-se cu aceasta.
DependenŃa juridică şi materială a clientelei
Apare atunci când comerŃul este exploatat în cadrul altei întreprinderi (cazul magazinelor
amplasate în gări, staŃii PECO etc.).

Vadul comercial (achalandage) reprezintă puterea sau capacitatea comerciantului de a

atrage clientela.

Drepturile de proprietate intelectuală (industrială)

Fondul de comerŃ poate să conŃină ca elemente incorporale:

mărci de fabrică, de comerŃ sau de servicii;

brevete de invenŃie;

desene şi modele ale produselor;

know-how (savoir-faire);

programe din domeniul informaticii (dreptul de autor).

Mărcile de fabrică sau de comerŃ

Sunt semne, desene şi chiar denumiri care individualizează produsele unui fabricant sau
mărfurile unui comerciant, deosebindu-le de produsele ce aparŃin altui comerciant.
CondiŃii de validitate
• CondiŃii de fond
 Noutatea mărcii. CondiŃia noutăŃii este relativă, spre deosebire de brevetele de
invenŃie la care noutatea trebuie să fie absolută. Aceasta înseamnă că noutatea va fi apreciată în
raport cu mărcile care beneficiază de anterioritatea folosinŃei şi al depozitului în condiŃiile legii. Din
acest principiu rezultă că se pot adopta mărci care au fost folosite, dar care au intrat în domeniul
public “prin abandon”, mărci folosite de alŃii, însă pentru industrii sau produse de comerŃ deosebite.
Ceea ce interesează este impresia generală pe care o lasă privirea unei mărci. Aprecierea
posibilităŃilor “confuziunii” mărcilor aparŃine instanŃei, care este suverană.

22
 Specializarea mărcii constă în calitatea mărcii de a individualiza şi de a distinge mărfurile
unui comerciant. Nu este suficient ca o marfă să fie nouă, originală, faŃă de toate celelalte înscrise şi
folosite în aceeaşi ramură de comerŃ sau industrie, ci trebuie ca marca să distingă provenienŃa
mărfurilor sau produselor unui anumit comerciant.
• CondiŃii de formă
Marca trebuie înregistrată la OSIM (Oficiul de Stat pentru InvenŃii şi Mărci) înregistrarea
având efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra ei.
CompoziŃia mărcii. Principiul libertăŃii alegerii. Persoana (comerciantul) care doreşte să-şi
protejeze produsele prin intermediul unei mărci are deplină libertate în alegerea semnelor, cu unica
limitare că nu pot face obiectul unei mărci private denumirile generice sau necesare ale produselor,
adică acele cuvinte cu care, în general, sunt denumite produsele.
Pot fi adoptate ca mărci:
 Numele, cu condiŃia ca întrebuinŃarea lui ca marcă să se facă sub formă deosebită.
 Denumirile pot forma obiectul unei mărci, cu condiŃia să fie originale. Şi în acest caz
există limitări, în sensul că nu pot fi adoptate denumirile generale ale produsului respectiv
sau denumirile cu caracter geografic.
 Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru unele produse lichide; rămâne la libera
apreciere a instanŃelor de a considera culoarea ca un element distinctiv.
Transmiterea mărcii
Dreptul asupra unei mărci este de natură patrimonială şi, în acelaşi timp este un element al
fondului de comerŃ; ca atare, poate face obiectul transmisiunii prin acte juridice ca: vânzare-
cumpărare, donaŃie, testament etc., transmiterea poate fi cu efect parŃial sau total.
Comerciantul se bucură de protecŃie juridică dacă marca a fost înregistrată la OSIM; protecŃia
juridică produce efecte timp de 10 ani.

Brevetul de invenŃie - reprezintă, alături de firmă, emblema şi marca de fabrică sau de

comerŃ, un drept, un bun incorporabil al fondului de comerŃ.
CondiŃii de validitate
• CondiŃii de fond
Noutatea trebuie să fie absolută, adică invenŃia să fie originală.
Brevetele se împart în două categorii: principale şi de perfecŃionare.
• CondiŃii de formă
Brevetul trebuie să fie înregistrat la OSIM. ProtecŃia asupra invenŃiei operează timp de 20 de
ani.
Drepturile rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice de vânzare-cumpărare,
donaŃie, licenŃă, testament.

Operaţiuni asupra fondului de comerţ

OperaŃiunile juridice care pot fi realizate asupra fondului de comerŃ sunt, în principal:
vânzarea, donaŃia, locaŃiunea şi garanŃia reală mobiliară.
Deşi legea nu o prevede în mod expres, există şi o altă operaŃiune juridică, respectiv, aportul
în societate al fondului de comerŃ (ca o vânzare de tip particular).
Aceste acte juridice pot avea ca obiect fondul de comerŃ în totalitatea lui sau numai elemente
corporale ori incorporale (cu excepŃia firmei care nu se poate înstrăina decât împreună cu fondul de
comerŃ).
23
 În al doilea rând, transmiterea fondului de comerŃ potrivit art. 41 din Legea nr. 26/1990,
republicată şi modificată, se face prin testament sau moştenire legală.
CondiŃii pe care trebuie să le îndeplinească dobânditorul fondului de comerŃ:
 în primul rând, o condiŃie de formă, de publicitate;
 în al doilea rând, două condiŃii de fond, una relativă la numele comercial (firma) care
trebuie să cuprindă menŃiunea "succesor" a dobânditorului fondului de comerŃ şi
consimŃământul expres al proprietarului precedent sau al moştenitorilor săi.
DispoziŃia analizată nu vizează decât comercianŃii persoane fizice, în anumite condiŃii,
societatea cu răspundere limitată şi celelalte "structuri" (regii autonome, organizaŃii cooperatiste)
care au obligaŃia înmatriculării şi înscrierii firmei în registrul comerŃului.
Formalitatea publicităŃii este cerută pentru a asigura opozabilitatea actului juridic faŃă de
terŃele persoane şi, în mod special, pentru protejarea drepturilor creditorilor cedentului fondului de
comerŃ.

Vânzarea - cumpărarea fondului de comerŃ

În lipsa unor reglementări cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun, vânzarea este
supusă regulilor care guvernează vânzarea bunurilor mobile, cu condiŃia, îndeplinirii publicităŃii,
prevăzută de Legea nr. 26/1990, republicată şi modificată.
Dacă o dată cu fondul de comerŃ se înstrăinează şi imobilul în care se exploatează fondul,
desigur acesta va fi supus regulilor privind vânzarea imobilelor, inclusiv publicitatea în registrul de
carte funciară care se află la grefa tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul (potrivit
Legii nr. 7/1996).
Dacă se vinde fondul de comerŃ în totalitatea lui, creanŃele şi debitele nu se transmit
dobânditorului (cumpărătorului), pentru că acestea nu sunt elemente componente ale fondului de
comerŃ.
În schimb, în practică, se pot transmite cumpărătorului contractele de muncă încheiate de
vânzător cu salariaŃii săi, contractele de furnizare de energie electrică etc., necesare continuării
activităŃii de către cumpărător.
• ObligaŃiile vânzătorului, respectiv de predare a bunului vândut şi de garanŃie contra
evicŃiunii se concretizează în predarea titlurilor referitoare la elemente corporale şi
necorporale ale fondului de comerŃ şi în obligaŃia pe care şi-o asumă vânzătorul de a nu-l
"tulbura" pe cumpărător, printr-un fapt personal de concurenŃă calificată neloială.
ObligaŃia de garanŃie pentru evicŃiune (dacă o terŃă persoană pretinde că are un drept asupra
fondului de comerŃ), obligaŃia ce-i revine oricărui vânzător există şi în cazul vânzării fondului de
comerŃ, evicŃiune care poate să provină dintr-un fapt personal al celui care pretinde că are un drept
asupra fondului de comerŃ (în totalitatea lui) sau numai cu privire la anumite elemente ale acestuia.
Vânzătorul, după caz, are şi obligaŃia de garanŃie pentru "utila" folosinŃă a lucrurilor, dacă în
fondul de comerŃ ce face obiectul vânzării există bunuri corporale, garanŃia pentru viciile acestor
lucruri operează, în baza dispoziŃiilor din Codul comercial, privind contractul de vânzare-cumpărare
comercială (art. 70 şi următoarele).
În cazul neîndeplinirii obligaŃiilor de către vânzător, răspunderea operează în condiŃiile
dreptului comun, cumpărătorul având următoarele posibilităŃi:

să ceară executarea silită a obligaŃiilor de către vânzător, în natură sau, după caz, prin
echivalent (despăgubiri);

să ceară rezoluŃiunea (desfiinŃarea) contractului plus daune-interese (despăgubiri)
pentru prejudiciul cauzat;

să invoce excepŃia de neexecutare în cazul când cumpărătorul nu şi-a executat încă
obligaŃiile proprii.
Cumpărătorul, la rândul lui, este obligat:
24

să plătească preŃul;

să preia fondul de comerŃ;

să suporte cheltuielile vânzării dacă nu s-a prevăzut altfel.

Aportul în societate a fondului de comerŃ

Fondul de comerŃ poate constitui aport la capitalul social al unei societăŃi comerciale, fiind un
aport în natură de bun incorporal.
Aportul în societate al fondului de comerŃ se deosebeşte de vânzarea-cumpărarea acestuia
întrucât, în cazul aportului, în locul fondului de comerŃ, asociatul primeşte părŃi sociale sau acŃiuni,
pe câtă vreme în cazul vânzării, vânzătorul primeşte de la cumpărător (dobânditor) preŃul fondului de
comerŃ vândut.

LocaŃiunea fondului de comerŃ

O altă operaŃiune juridică privitoare la fondul de comerŃ este locaŃiunea (închirierea).
ObligaŃiile locatorului
• obligaŃia de predare a bunului
• obligaŃia efectuării reparaŃiilor necesare pentru ca bunul închiriat să poată fi folosit,
cu excepŃia cazului când părŃile contractante au convenit ca aceste reparaŃii să fie
efectuate de locatar (art. 1420 pct. 2 C. civ.).
• obligaŃia de garanŃie împotriva evicŃiunii care provine atât din fapta proprie cât şi din
fapta terŃei persoane.
În cazul evicŃiunii (tulburarea folosinŃei) care provine de la o terŃă persoană legea distinge
între tulburarea de fapt şi tulburarea de drept.
Potrivit art. 1426 C. civ., în cazul unei tulburări de fapt locatarul se poate apăra singur prin
intermediul acŃiunilor posesorii.
În cazul tulburărilor de drept, locatarul îl poate chema în garanŃie pe locator pentru a
răspunde în cazul când terŃa persoană dovedeşte că are un drept asupra bunului închiriat.
În cazul evicŃiunii, locatarul are dreptul să ceară, fie rezilierea contractului cu obligarea
locatorului la plata daunelor-interese, fie reducerea corespunzătoare a chiriei, dacă evicŃiunea este
parŃială.
Totodată locatorul răspunde şi pentru viciile lucrului închiriat, în baza art. 1442 C. civ.,
indiferent dacă viciile existau la momentul încheierii contractului sau au apărut ulterior, deoarece
locatorul se obligă să asigure folosinŃa lucrului, obligaŃie care se execută în mod succesiv.
În cazul neîndeplinirii obligaŃiei de garanŃie pentru viciile lucrului, locatarul are ca şi în cazul
precedent două posibilităŃi:
 fie să ceară rezilierea contractului, cu plata de daune-interese;
 fie să pretindă reducerea corespunzătoare a chiriei, potrivit gradului de folosinŃă a
bunului închiriat.
ObligaŃiile locatarului
• obligaŃia de a se folosi de bunul închiriat, ca un bun proprietar şi potrivit destinaŃiei
determinată prin contract.
• obligaŃia de plată a chiriei stabilite (art. 1429 C. civ.), la termenele prevăzute în
contract.
În cazul neexecutării obligaŃiei de plată a chiriei, locatorul poate să ceară fie executarea silită
a obligaŃiilor, fie rezilierea contractului cu plata daunelor-interese cuvenite pentru prejudiciul ce i-a
fost cauzat.
• obligaŃia restituirii lucrului, la încetarea locaŃiunii, în starea în care a fost predat.

25
 • obligaŃia a locatarului este aceea de a apăra lucrul (fondul de comerŃ) împotriva uzurpărilor
(art. 1433 C. civ.) de tot felul ce provin de la terŃe persoane.
Locatarul are obligaŃia de a-l înştiinŃa pe locator, pentru a se putea înlătura orice tentativă de
uzurpare (folosire fără drept) din partea terŃelor persoane. În caz contrar, locatarul va răspunde faŃă
de locator pentru prejudiciul ce i s-a cauzat (de exemplu, prin prescripŃia extinctivă a dreptului la
acŃiunile posesorii dacă a pierdut termenul legal privind introducerea acŃiunilor posesorii).
Potrivit dreptului comun, există posibilitatea sublocaŃiunii şi cesiunii contractului de
locaŃiune.
SublocaŃiunea bunului închiriat se poate realiza numai dacă nu s-a interzis prin contractul de
locaŃiune, posibilitatea sublocaŃiunii, s-a cerut, în prealabil, consimŃământul locatorului (dacă în
contract s-a prevăzut acest lucru) şi sublocaŃiunea nu contravine prevederilor contractului de
locaŃiune (mai cu seamă, cu privire la destinaŃia bunului închiriat).
Contractul de sublocaŃiune produce efecte între părŃile contractante. Aşadar, locatorul
(proprietar) este terŃ faŃă de contractul de sublocaŃiune şi deci nu există acŃiune directă între acesta şi
sublocatar.
Cu toate acestea, locatorul beneficiază de o garanŃie specială (privilegiu) potrivit art. 1730 C.
civ. şi în virtutea acestei garanŃii el poate sechestra bunurile mobile corporale (de exemplu, mărfurile
- componente ale fondului de comerŃ - în limita chiriei datorate pentru trecut şi pentru chiria
viitoare).
Cesiunea contractului de locaŃiune
Ca natură juridică, cesiunea este, de fapt, o vânzare a dreptului de folosinŃă.
Cesiunea contractului de locaŃiune este admisibilă în aceleaşi condiŃii ca şi în cazul
sublocaŃiunii, şi în plus, fiind vorba despre o cesiune de creanŃă trebuie să fie îndeplinite condiŃiile
de formă prevăzute de art. 1393 C. civ. necesare opozabilităŃii cesiunii faŃă de terŃele persoane (în
principal faŃă de locator) respectiv, cesiunea trebuie să fie notificată locatorului (debitorului cedat)
sau acceptată în formă autentică de către acesta.

II. SOCIETĂłILE COMERCIALE

NoŃiune, natură juridică şi clasificare

Societatea comercială poate fi privită cel puŃin în două sensuri:

• ca o instituŃie juridică în sine, considerată a fi un organism, constituit de regulă pe baze
asociative, cu scopul obŃinerii unui anumit profit de către cei care s-au asociat, şi în
vederea realizării unei activităŃi comerciale;
• ca un contract, cu caracteristici proprii, determinate de specificul scopului pentru care s-
a realizat acordul de voinŃă.

Clasificarea societăŃilor comerciale

Conform Legii nr. 31/1990, clasificarea societăŃilor comerciale se face după natura lor, în
societăŃi de capitaluri şi societăŃi de persoane. Alături de societăŃile de persoane şi cele de capital,
ca societate de graniŃă, care împrumută atât trăsături specifice societăŃilor de persoane cât şi de la
cele de capital s-a constituit societatea cu răspundere limitată.
În doctrina de specialitate, s-au propus şi alte criterii de clasificare ale societăŃilor
comerciale, respectiv:
• în funcŃie de răspunderea asociaŃilor:
- societăŃi în care asociaŃii au răspundere limitată;

26
 - societăŃi în care asociaŃii au răspundere nelimitată.
• în funcŃie de structura capitalului social:
- societăŃile comerciale cu capitalul social împărŃit în acŃiuni;
- societăŃile comerciale cu capitalul social împărŃit în părŃi de interese.
• în funcŃie de titlurile de valoare:
- societăŃi comerciale care emit titluri de valoare;
- societăŃi comerciale care nu pot emite astfel de titluri.
Toate aceste clasificări sunt circumscrise împărŃirii societăŃilor comerciale în societăŃi de
persoane şi de capital, cu luarea în considerare a elementelor specifice societăŃii cu răspundere
limitată.
SocietăŃile comerciale pot fi clasificate şi având în vedere modul lor de reglementare. Din
acest punct de vedere, există:
• societăŃi comerciale reglementate de Legea generală, (Legea nr. 31/1990, republicată);
• societăŃi comerciale reglementate în legi speciale cum sunt: societăŃile bancare,
societăŃile agricole, societăŃile de asigurări.

Formele societăŃilor comerciale

SocietăŃile de persoane
În societatea de persoane, ceea ce interesează e calitatea asociaŃilor şi nu capitalul aportat de
aceştia în societate. La baza înfiinŃării unei societăŃi de persoane există încrederea între asociaŃi, fapt
ce determină ca relaŃia care conduce la constituirea unei societăŃi de persoane să fie "intuitu
personae".
Sunt societăŃi de persoane: societăŃile în nume colectiv şi societăŃile în comandită simplă.
Societatea în nume colectiv şi societatea în comandită simplă se constituie prin contract de
societate (art. 5 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată).

Trăsăturile societăŃilor în nume colectiv

AsociaŃii - SocietăŃile de persoane sunt, în general, societăŃi cu număr mic de asociaŃi
(minimum 2 asociaŃi) şi sunt considerate în doctrină “societăŃi închise”.

Capitalul social - În societăŃile de persoane legea nu prevede un minimum de capital
social, dar acesta, firesc, trebuie să existe chiar din momentul constituirii societăŃii,
pentru că altfel nu ar putea dobândi personalitate juridică. Orice persoană juridică trebuie
să aibă un patrimoniu.

Aporturile la capitalul social - În societăŃile de persoane se admite a se aporta orice fel
de bunuri: numerar, în natură (bunuri corporale sau incorporale) şi creanŃe. Cu privire la
aportul în muncă sau în industrie, deşi este admis în societăŃile de persoane, acesta nu
reprezintă un aport la capitalul social.

PărŃile sociale - Capitalul social este divizat în părŃi sociale, numite în doctrină “părŃi de
interese”, de valoare egală, care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile şi, în
principiu, sunt netransmisibile. Cesiunea părŃilor sociale sau transmiterea lor în caz de
deces al unui asociat operează numai dacă în actul constitutiv al societăŃii s-a prevăzut în
mod expres continuarea activităŃii cu moştenitorii celui decedat.

Răspunderea asociaŃilor - Răspunderea asociaŃilor este solidară şi nelimitată.
Răspunderea este solidară, în sensul că dacă patrimoniul social nu este suficient pentru plata
datoriilor societăŃii, creditorii pot urmări pe oricare dintre asociaŃi pentru acoperirea creanŃelor.
Asociatul care a plătit va avea acŃiune în regres (recurs) împotriva celorlalŃi coasociaŃi debitori,

27
fiecare urmând să răspundă în funcŃie de modul cum au convenit să participe la beneficii şi pierderi.
În lipsa unei asemenea prevederi contractuale, asociaŃii vor răspunde proporŃional cu cota de
participare la capitalul social.
Aşadar, solidaritatea asociaŃilor există numai în raport cu creditorii societăŃii. În schimb,
între asociaŃi, obligaŃiile sunt divizibile, în funcŃie de modul de participare la beneficii şi pierderi al
fiecărui asociat.
Răspunderea este nelimitată, în sensul că fiecare asociat răspunde pentru datoriile societăŃii,
inclusiv cu bunurile proprii, aşa încât, în momentul constituirii societăŃii, asociaŃii trebuie să declare
“averea proprie”, deci bunurile mobile şi imobile pe care le au în patrimoniul propriu.
Deşi asociaŃii răspund nelimitat, totuşi aceştia pot invoca un beneficiu de discuŃiune.
Potrivit acestui drept, asociaŃii acŃionaŃi de către creditori pot solicita acestora să urmărească, în
primul rând, societatea pentru acoperirea creanŃelor şi, numai dacă aceasta nu plăteşte, să fie
urmărite bunurile fiecărui asociat (art. 3 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată).

Conducerea, administrarea şi controlul - Conducerea societăŃilor de persoane revine
adunării generale a asociaŃilor. Hotărârile în adunările generale se adoptă, de regulă, cu
unanimitate de vot.
Administrarea şi reprezentarea societăŃilor în relaŃiile cu terŃii se fac de către unul sau
doi administratori (geranŃi) care, de regulă, sunt asociaŃi, dar pot fi şi terŃe persoane.
Controlul activităŃii economico-financiare se realizează, de regulă, de către asociaŃi,
aceştia având posibilitatea să desemneze unul sau mai mulŃi cenzori.

Dizolvarea - Dizolvarea societăŃilor de persoane se produce pentru cauze generale,
comune tuturor formelor de societăŃi comerciale, dar şi pentru unele cauze specifice,
respectiv: moartea, incapacitatea, falimentul, retragerea sau excluderea unui asociat, în
condiŃiile prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Cu privire la cauzele specifice de dizolvare se impune o precizare legată de falimentul unui
asociat. Datorită existenŃei acestei cauze s-a pus problema dacă în societăŃile de persoane asociaŃii
dobândesc calitatea de comerciant.

Trăsăturile societăŃilor în comandită simplă

În general, trăsăturile analizate pentru societăŃile în nume colectiv se regăsesc şi în cazul
societăŃilor în comandită simplă. Cu toate acestea există unele diferenŃieri datorită particularităŃilor
societăŃii în comandită simplă.
Societatea în comandită simplă presupune două categorii de asociaŃi:
- asociaŃii comanditari;
- asociaŃii comanditaŃi.
AsociaŃii comanditari sunt cei care au puterea de comandă a societăŃii, care finanŃează
societatea, fără a participa în mod direct la coordonarea şi administrarea patrimoniului acesteia.
AsociaŃii comanditaŃi lucrează sub comanda comanditarilor, ei fiind aceia care
administrează efectiv societatea.
AsociaŃii comanditari răspund numai în limita aportului la capitalul social, pe câtă
vreme asociaŃii comanditaŃi răspund în mod solidar şi nelimitat, ca şi asociaŃii în societatea în
nume colectiv.
Societatea este legal constituită dacă în denumirea sa cuprinde numele a cel puŃin unuia
dintre asociaŃii comanditaŃi.
Societatea în comandită simplă îşi încetează existenŃa în cazul decesului, dispariŃiei, punerii
sub interdicŃie a unui asociat, dacă în contract nu există o clauză de continuare a societăŃii cu
moştenitorii. La fel ca şi în cazul societăŃilor în nume colectiv, excluderea sau retragerea asociaŃilor
comanditaŃi este cauză de dizolvare a societăŃii.

28
 În ambele cazuri nu se admite societatea de tip unipersonal. O societate în nume colectiv
este valabil constituită dacă are cel puŃin doi asociaŃi, în timp ce o societate în comandită simplă e
valabil constituită dacă are cel puŃin un asociat comanditar şi un asociat comanditat.

Avantajele şi dezavantajele societăŃilor de persoane

SocietăŃile de persoane prezintă următoarele avantaje:
 asociaŃii pot aporta la capitalul social bani, bunuri şi creanŃe;
 pentru constituirea societăŃii, legea nu prevede un minim de capital social;
 controlul activităŃii societăŃii se face de asociaŃi, nefiind nevoie de cenzori.

SocietăŃile de persoane prezintă următoarele dezavantaje:

 răspunderea asociaŃilor este solidară şi nelimitată;
 părŃile sociale nu pot fi negociate;
 în principiu, părŃile sociale nu se pot transmite nici măcar moştenitorilor, cu excepŃia
cazului când s-a prevăzut în actul constitutiv acest lucru;
 sunt societăŃi închise, terŃele persoane neavând posibilitatea de a dobândi calitatea de
asociaŃi, decât în cazurile prevăzute în actul constitutiv.

SocietăŃile de capital

SocietăŃile de capital presupun ca element de esenŃă capitalul aportat de către asociaŃii-

acŃionari, capitalul având mai multă relevanŃă decât calităŃile asociaŃilor.
Sunt societăŃi de capital: societăŃile pe acŃiuni şi societăŃile în comandită simplă pe acŃiuni.

SocietăŃile pe acŃiuni

Constituire – se constituie în baza unui act constitutiv, ce trebuie să cuprindă
obligatoriu atât elementele specifice ale contractului de societate, cât şi cele ale
statutului de funcŃionare.
Specific societăŃilor pe acŃiuni este faptul că ele se pot constitui atât prin subscripŃie
instantanee, la fel ca orice altă societate comercială, membrii fondatori aportând la capital sumele
de bani şi, eventual alte bunuri la care s-au obligat cât şi prin subscripŃie publică în baza unui
prospect de emisiune.

AcŃionarii - SocietăŃile pe acŃiuni sunt societăŃi mari ce presupun un număr mare de
acŃionari la constituire. Ele au o existenŃă valabilă în măsura în care există minim 5
acŃionari.

Capitalul social - obligatoriu la constituire, stabilit prin lege, este minim 25.000 de
euro, în echivalent lei calculat la cursul de schimb comunicat de BNR la data
subscrierii. Capitalul social se poate constitui numai în bani şi în natură.
Este posibil să nu fie vărsat întreg capitalul la constituire. Legea impune ca la constituire să
fie vărsat minim 30% din aportul fiecărui acŃionar la capitalul social subscris, urmând ca
diferenŃa să fie achitată în termen de 12 luni (în cazul constituirii societăŃii pe acŃiuni prin
subscripŃie simultană).

AcŃiunile - Capitalul social este împărŃit în acŃiuni, reprezentate prin titluri negociabile
şi transmisibile atât pe pieŃe financiare organizate (cum sunt bursele de valori), cât şi pe
pieŃe neorganizate, mai cu seamă când acŃiunile nu sunt cotate la bursă. AcŃiunile sunt
transmisibile atât prin acte juridice “inter vivos” (vânzare, donaŃie), cât şi prin acte
juridice “mortis causa” (testament).

29
 AcŃiunile sunt nominative (atunci când în conŃinutul lor este înscris titularul dreptului) sau la
purtător (simpla deŃinere a acestora valorând titlu de proprietate).
O societate de capital poate emite ca titluri de valoare atât acŃiuni, cât şi obligaŃiuni.

Răspunderea acŃionarilor
Principala obligaŃie a acŃionarilor se referă la plata acŃiunilor subscrise.
Răspunderea acŃionarilor pentru datoriile societăŃii este limitată la valoarea acŃiunilor pe care
le deŃine fiecare.

Conducerea, administrarea şi controlul
Conducerea societăŃii se face pe principiul majorităŃii voturilor acŃionarilor şi nu al
unanimităŃii. Organul de conducere este adunarea generală a acŃionarilor, care poate fi ordinară
şi extraordinară.
Administrarea societăŃii se realizează, de regulă, de către un consiliu de administraŃie şi,
eventual, de un comitet de direcŃie. Este posibil ca administrarea societăŃii să poată fi efectuată şi
numai de un singur administrator (conform art. 134 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată).
Controlul activităŃii societăŃii se realizează, în mod obligatoriu, de o comisie de cenzori
formată din minimum 3 cenzori şi tot atâŃia supleanŃi, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un
număr mai mare. În toate cazurile numărul cenzorilor trebuie să fie impar (conform art. 154 alin. (1)
din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată).

Dizolvarea
Dizolvarea societăŃilor de capital se produce pentru cauze generale, comune tuturor societăŃilor
comerciale, dar şi pentru cauze speciale, în situaŃia în care nu mai sunt îndeplinite condiŃiile
prevăzute de lege la constituire, respectiv:
 dacă numărul minim de acŃionari a scăzut sub limita prevăzută de lege;
 dacă limita minimă a capitalului social s-a redus şi nu s-a dispus completarea lui în
termenul prevăzut de lege.

SocietăŃile în comandită pe acŃiuni

SocietăŃile în comandită pe acŃiuni presupun împărŃirea acŃionarilor în două categorii:
comanditaŃi şi comanditari.
ComanditaŃii au răspundere solidară şi nelimitată pentru debitele societăŃii, în timp ce
comanditarii au o răspundere limitată doar la aportul lor la capitalul social. În rest, toate celelalte
trăsături specifice societăŃilor pe acŃiuni se regăsesc şi în cazul societăŃilor în comandită pe acŃiuni.

Avantajele şi dezavantajele societăŃilor de capital

Societăţile de capital prezintă următoarele avantaje principale:

- răspunderea acŃionarilor este limitată la valoarea acŃiunilor subscrise;
- acŃiunile sunt titluri negociabile şi transmisibile.

Societăţile de capital prezintă următoarele dezavantaje principale:

- existenŃa un număr minim de acŃionari, respectiv cinci;
- existenŃa unui capital social minim prevăzut de lege.

Societatea cu răspundere limitată

Societatea cu răspundere limitată este o formă intermediară de societate comercială între
societăŃile de persoane şi societăŃile de capitaluri deoarece, în unele privinŃe, se aseamănă cu
societăŃile de persoane, iar sub alte aspecte cu cele de capitaluri, prezentând însă şi particularităŃi
proprii care îi justifică autonomia.
30
 Trăsăturile societăŃii cu răspundere limitată
• Constituire
Societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o societate constituită – pe baza
deplinei încrederi – de două sau mai multe persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a
desfăşura o activitate comercială, în vederea împărŃirii beneficiilor, şi care răspund pentru obligaŃiile
sociale în limita aportului lor.
Societatea cu răspundere limitată se constituie în baza unui act constitutiv care cuprinde
elementele specifice contractului de societate, dar şi cele specifice statutului de funcŃionare. În cazul
societăŃilor cu unic asociat, actul constitutiv va presupune, evident, numai statutul de funcŃionare.
• AsociaŃi
Societatea cu răspundere limitată se bazează pe încrederea asociaŃilor ca şi în cazul
societăŃii în nume colectiv. Datorită acestui fapt, numărul asociaŃilor este limitat, iar părŃile sociale
nu sunt liber cesibile.
Societatea cu răspundere limitată este o structură juridică destinată unui număr mic de
asociaŃi, legea impunând ca numărul de asociaŃi să nu fie mai mare de 50.
• Capitalul social
În cazul societăŃilor cu răspundere limitată, legea stabileşte un capital minim pentru
constituire, respectiv 2 milioane lei.
Capitalul social se constituie din aporturile aduse de asociaŃi la constituire, aporturi care pot
consta în bani sau în natură, legea neadmiŃând în cazul societăŃilor cu răspundere limitată şi aportul
în creanŃe, conform art. 16 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.
• PărŃile sociale
Capitalul social, în cazul societăŃilor cu răspundere limitată este împărŃit în părŃi sociale,
considerate a fi titluri de valoare nenegociabile, care nu sunt liber transmisibile, operând, în cazul
cesiunii acestora regulile specifice stabilite de art. 197 din Legea nr. 31/1990, republicată.Valoarea
nominală minimă a unei părŃi sociale este stabilită de lege la 100.000 lei, părŃile sociale în care este
împărŃit capitalul social fiind întotdeauna de valoare egală.
• Conducerea, administrarea şi controlul
Conducerea societăŃilor cu răspundere limitată este asigurată de adunarea generală a
asociaŃilor, aceasta având atribuŃii esenŃiale cu privire la funcŃionarea societăŃii. În adunarea
generală, hotărârile se adoptă, de regulă, cu majoritate absolută de voturi, în afara cazurilor expres
prevăzute de lege când se cere o majoritate calificată.
Administrarea societăŃii se realizează prin intermediul unuia sau mai multor
administratori, numiŃi prin actul constitutiv, sau aleşi de adunarea generală din rândul asociaŃilor
sau ca persoane din afara societăŃii.
Controlul este asigurat fie prin intermediul cenzorilor (numirea acestora fiind obligatorie în
cazul în care numărul asociaŃilor este mai mare de 15, conform art. 194 alin. 2 din Legea nr.
31/1990, republicată), fie direct de către asociaŃii care nu au şi calitatea de administrator.
• Răspundere
După cum rezultă şi din denumire, în societatea cu răspundere limitată răspunderea
asociaŃilor este limitată. La fel ca şi în cazul societăŃii pe acŃiuni, aceştia răspund pentru obligaŃiile
sociale numai în limita aporturilor la capitalul social.
• Dizolvare
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă atât pentru cauze generale, comune tuturor
societăŃilor comerciale, cât şi pentru cauze specifice, multe dintre acestea regăsindu-se însă şi în
cazul societăŃilor de persoane: moartea, incapacitatea, interdicŃia, retragerea, excluderea unui asociat,
31
dacă nu există în actul constitutiv clauză de continuare a activităŃii cu moştenitorii celui decedat sau
dacă, rămânând un singur asociat, nu se hotărăşte transformarea societăŃii în societate cu răspundere
limitată cu unic asociat.

Societatea cu unic asociat

Legea română recunoaşte şi societăŃile unipersonale, sub forma societăŃilor cu răspundere
limitată cu un singur asociat, situaŃie care poate fi calificată ca o ficŃiune juridică recunoscută şi
răspândită în practica societăŃilor comerciale.
Asociatul unic poate să fie atât persoană fizică, cât şi persoană juridică. O persoană, fizică
sau juridică, nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată. Asociatul
unic este cel care exercită atribuŃiile adunării generale existentă în cazul societăŃilor cu mai mulŃi
asociaŃi. Asociatul unic poate fi administratorul societăŃii. De asemenea, pentru a beneficia de
drepturi de asigurări sociale de stat, el poate încheia un contract de asigurare cu direcŃia teritorială
de muncă şi protecŃie socială, urmând să verse contribuŃiile datorate statului în baza acestui contract.

Avantajele şi dezavantajele societăŃilor cu răspundere limitată

Societăţile cu răspundere limitată prezintă următoarele avantaje principale:

 asociaŃii răspund numai în limita aportului adus la capitalul social al societăŃii;
 controlul activităŃii poate fi realizat chiar de către asociaŃi, cu excepŃia cazului când
trebuie desemnat cel puŃin un cenzor (dacă numărul asociaŃilor este mai mare de 15);
 asociatul se poate retrage din societate în condiŃiile prevăzute în actul constitutiv şi în
Legea societăŃilor comerciale nr. 31/1990, republicată;
 pentru finanŃarea şi dezvoltarea societăŃii, societatea comercială cu răspundere limitată
poate apela la noi aporturi de capital de la o persoană din afara societăŃii, care este
interesată ca astfel să se asocieze. În consecinŃă, capitalul social al societăŃii se va majora,
iar terŃa persoană va dobândi calitatea de asociat
SocietăŃile cu răspundere limitată prezintă următoarele dezavantaje:
 cesiunea părŃilor sociale se face numai în concordanŃă cu dispoziŃiile legale şi potrivit
dispoziŃiilor statutare sau ale actului constitutiv unic. FaŃă de alte persoane, cesiunea
părŃilor sociale se face numai dacă există consimŃământul asociaŃilor care reprezintă
cel puŃin 3/4 din capitalul social, în actul constitutiv fiind posibil de stipulat chiar
clauze mai drastice pentru cesiune (de exemplu, aprobarea acesteia cu unanimitate
de voturi);
 aportul la capitalul social poate să constea fie numai în numerar, fie în natură şi
numerar. În societăŃile cu răspundere limitată aportul în creanŃe sau în industrie (în
muncă) este interzis. Potrivit art. 16 din Legea nr. 31/1990, republicată, aporturile în
numerar sunt obligatorii la constituirea oricărui tip de societate.
 relaŃiile dintre asociaŃi au la baza încrederea reciprocă ce există între aceştia, aspect ce
apropie mai mult, din acest punct de vedere, societăŃile cu răspundere limitată de
societăŃile de persoane, dar, totodată restrânge sfera de mişcare a asociaŃilor, în
special în ce priveşte luarea deciziilor.

Contractul de societate
Contractul de societate este un acord de voinŃă prin care două sau mai multe persoane
convin să constituie un fond comun din aporturile individuale, pentru a desfăşura o activitate
comercială în urma căreia să obŃină un profit pe care să-l împartă între ei, de regulă, în funcŃie
de valoarea aportului adus de fiecare la constituirea fondului comun (capitalul social).

32
 Ceea ce este specific contractului de societate este prezenŃa elementului subiectiv, care
constă în intenŃia, fiecărui asociat de a afecta societăŃii aportul său individual, în schimbul împărŃirii
beneficiului realizat de societate ca urmare a desfăşurării activităŃii în comun.

Caracterele juridice ale contractului de societate

Contractul de societate este un contract cu titlu oneros, comutativ şi formal.

CondiŃiile generale (de fond) impuse pentru validitatea contractului de societate comercială

Contractul de societate trebuie să îndeplinească condiŃiile generale de fond, comune tuturor

contractelor (cele prevăzute în art. 948-968 C. civ., respectiv capacitatea părŃilor, consimŃământul,
obiectul şi cauza).
În plus, în contractele de societate trebuie să fie avute în vedere şi aspectele referitoare la
aporturile la capitalul social, participarea asociaŃilor la beneficii şi pierderi, precum şi concretizarea
condiŃiilor referitoare la "affectio societatis”.

Capacitatea juridică a părŃilor

Orice act juridic, deci şi contractul de societate comercială se încheie în mod valabil dacă
subiectele participante au capacitate juridică civilă. Asociatul – persoană fizică sau juridică – trebuie
să aibă capacitate de folosinŃă şi de exerciŃiu deplină.

ConsimŃământul
ConsimŃământul este o latură a voinŃei asociaŃilor de a se asocia şi de a desfăşura în comun o
activitate comercială în scopul obŃinerii unui profit pe care să-l împartă.
VoinŃa asociaŃilor trebuie să fie conştientă şi liber exprimată, cu scopul de a produce efecte
juridice, şi să nu fie afectată de vreun viciu de consimŃământ, respectiv de eroare, dol sau violenŃă.

Eroarea presupune o falsă reprezentare a realităŃii cu privire la persoana sau persoanele
cu care se asociază cel al cărui consimŃământ se află în eroare sau cu privire la identitatea
obiectului contractului sau la calităŃile esenŃiale ale acestuia.
Practic, având în vedere faptul că în cazul societăŃilor de persoane, contractul de societate
este un contract „intuitu persoane”, relevanŃă majoră are eroarea cu privire la persoana
cocontractantă.

Dolul reprezintă o eroare provocată de asociaŃi, prin folosirea unor mijloace dolosive,
frauduloase.
S-ar putea pune problema existenŃei dolului în cazul subscrierii de acŃiuni pe baza unui bilanŃ
fals, întocmit astfel cu intenŃia de a induce în eroare un asociat şi a-l determina să subscrie la
capitalul social.

ViolenŃa se manifestă ca o formă de constrângere datorată unei ameninŃări cu un rău fizic
sau psihic.
Acest viciu de consimŃământ poate fi analizat însă, doar din punct de vedere teoretic. Practic,
este greu de imaginat că o persoană consimte să se asocieze cu o altă persoană care a folosit
constrângerea fizică sau morală pentru a o determina să-şi exprime consimŃământul.
În toate situaŃiile când se constată existenŃa vreunui viciu de consimŃământ sancŃiunea va fi
nulitatea relativă, a contractului astfel încheiat.

Obiectul contractului - nu se confundă cu obiectul societăŃii.

33
 Obiectul contractului de societate comercială constă în prestaŃiile la care s-au obligat părŃile
contractante, în timp ce obiectul societăŃii constă în activităŃile pe care urmează să le realizeze
societatea, respectiv: producŃie, comerŃ, import-export, prestare de servicii, executare de lucrări.
Ca în cazul oricărui contract, şi în contractul de societate comercială, obiectul trebuie să fie
determinat sau determinabil, să constea într-o prestaŃie a celui ce se obligă, să fie real, posibil,
licit, moral şi să nu contravină regulilor d convieŃuire socială.
Obiectul este ilicit ori de câte ori se prevăd activităŃi, operaŃiuni contrare legii sau dacă este
inserată în contract aşa-numita "clauză leonină", prin care se prevede, fie că una din părŃi participă la
încasarea beneficiilor în totalitatea lor, fie că un asociat nu va fi obligat să suporte eventualele
pierderi (ceea ce înseamnă că acesta va participa numai la profit nu şi la pierderi).
În principiu, obiectul contractului de societate se concretizează în obligaŃia de aport a
asociaŃilor.
Dacă obiectul contractului de societate comercială lipseşte, este ilicit sau imoral sau
contravine regulilor de convieŃuire socială, sancŃiunea va fi nulitatea absolută a contractului.
Este de observat că soluŃia nulităŃii absolute funcŃionează chiar dacă, în cuprinsul art. 56 din
Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, între cauzele care conduc la nulitatea unei societăŃi
comerciale este enumerată numai lipsa actului constitutiv sau nerespectarea condiŃiilor prevăzute de
lege cu privire la forma actului constitutiv.
Nulitatea contractului de societate, are drept efect desfiinŃarea actului constitutiv. În aceste
condiŃii, se poate aprecia că actul constitutiv lipseşte, or conform art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990,
republicată şi modificată, lipsa actului constitutiv poate avea ca efect nulitatea unei societăŃi
înmatriculate în registrul comerŃului, în baza hotărârii tribunalului.

Cauza (scopul) contractului

MotivaŃia încheierii contractului de societate constă în crearea unei comunităŃi de bunuri
afectate realizării activităŃii de comerŃ, cu scopul obŃinerii unui profit care urmează a fi împărŃit între
asociaŃi, fie în funcŃie de cota de participare la capitalul social, fie în funcŃie de înŃelegerea
asociaŃilor care pot stabili un alt procent de participare a fiecăruia la împărŃirea beneficiilor.
Cauza contractului de societate trebuie să fie reală, licită, morală şi în concordanŃă cu
regulile de convieŃuire socială. Nerespectarea acestor condiŃii are drept consecinŃă nulitatea
absolută a contractului de societate încheiat, asociaŃii fiind repuşi în situaŃia anterioară realizării
acordului de voinŃă.
Dacă desfiinŃarea contractului, ca efect al constatării nulităŃii, se produce după începerea
activităŃii, asociaŃii vor fi îndreptăŃiŃi atât la restituirea aportului fiecăruia la capitalul social cât şi la
repartizarea beneficiilor şi, eventual, a pierderilor înregistrate până la momentul desfiinŃării.

Aportul la capitalul social - condiŃie de fond specială a contractului de societate

comercială
În sensul art. 1492 alin. 2 C. civ., aportul constă în aducerea în comun a unui bun. Se poate
aporta fie dreptul de proprietate asupra bunului, fie numai folosinŃa asupra acestuia. Deşi formularea
cuprinsă în textul de lege este imprecisă, totuşi este evident că prin aport se înŃelege transmiterea
unui drept din patrimoniul celui care aportează în patrimoniul societăŃii comerciale sau chiar
prestarea unui serviciu. În contraprestaŃie, asociatul va primi una sau mai multe părŃi sociale sau
acŃiuni.
Termenul „aport” are un dublu sens:
- aport în sens de obligaŃie de aportare;
- aport în sens de bunuri care formează obiectul raportului obligaŃional de aportare.
Aporturile formează patrimoniul iniŃial al societăŃii (capitalul social).

34
 OperaŃiunea juridică de aportare se prezintă sub forma unui contract cu titlu oneros şi
translativ de drepturi.
Dacă aportul constă în transmiterea dreptului de proprietate, aportatorul are aceleaşi
obligaŃii ca vânzătorul, inclusiv obligaŃia de garanŃie pentru vicii şi pentru evicŃiune.
Societatea comercială, este, la rândul ei, obligată să atribuie asociatului părŃi sociale sau
acŃiuni care conferă titularului drepturi patrimoniale de creanŃă cu privire la dividende, precum şi
drepturi nepatrimoniale (respectiv, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale
societăŃii).
DiferenŃa între "vânzare" şi "aportare" constă în faptul că, în cazul vânzării, părŃile
contractante cunosc existenŃa şi întinderea prestaŃiilor, în timp ce în cazul aportării asociatul
cunoaşte numai valoarea bunurilor pe care le aportează primind în contraprestaŃie părŃi sociale sau
acŃiuni, dar nu cunoaşte cu certitudine dacă va încasa beneficii. ObŃinerea de beneficii depinde de
activitatea societăŃii, care este influenŃată de aşa numitele "riscuri în afaceri".
Dacă obligaŃia de aportare se referă la transmiterea dreptului de folosinŃă, asociatul are
aceleaşi obligaŃii ca şi locatorul din contractul de locaŃiune.
Aporturile care formează patrimoniul iniŃial al societăŃii pot fi inegale şi de natură diferită.
În toate cazurile aporturile trebuie să fie efective. AbsenŃa aporturilor sau fictivitatea unui aport
poate să antreneze nulitatea absolută a contractului de societate.

Obiectul obligaŃiei de aportare

Aportul în numerar
Aportul în numerar este aportul în bani (lichidităŃi) şi este cel mai utilizat.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, aporturile în numerar sunt
obligatorii la constituirea oricărei forme de societate.
Aportul în numerar nu trebuie confundat cu finanŃarea societăŃii, prin efectuarea unor
depuneri de bani de către asociaŃi. Conform art. 68 din Legea nr. 31/1990, republicată, aportul la
capitalul social nu este purtător de dobânzi.

Aportul în natură
Aportul în natură poate să constea în: bunuri imobile, mobile, fond de comerŃ, brevete de
invenŃie, în general orice bunuri care sunt în circuitul comercial şi pot fi transmise în patrimoniul
unei societăŃi comerciale.
Aportul în natură este posibil la orice formă de societate comercială.
Evaluarea aportului în natură se poate face convenŃional sau de către experŃi.

Aportul în creanŃe
Aportul în creanŃe este posibil numai în cazul societăŃilor de persoane.
În legislaŃia română, legiuitorul ocrotind-o pe cesionară (respectiv societatea comercială) a
dispus prin art. 84 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, ca cedentul (asociatul) să răspundă în
mod solidar cu debitorul cedat pentru efectuarea plăŃii creanŃelor cedate. Cedentul dispune însă de
acel beneficiu de discuŃiune în sensul că poate să pretindă societăŃii cesionare să-l urmărească pe
debitorul cedat şi numai dacă acesta este insovabil cedentul să fie obligat la plată.

Aportul în muncă (industrie)
Aportul în muncă constă în angajamentul pe care şi-l asumă asociatul de a desfăşura o
activitate în societate punând la dispoziŃia acesteia cunoştinŃe, tehnici profesionale, deci de a efectua
o muncă în contul societăŃii sau de a presta un serviciu, inclusiv diligenŃele sau demersurile făcute de
fondatori în timpul constituirii societăŃii.
Aportul în muncă (industrie) are următoarele trăsături:

reprezintă o prestaŃie cu caracter succesiv şi pentru viitor;

35
 Potrivit art. 16 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată, prestaŃiile în muncă nu pot constitui
aport la formarea sau majorarea capitalului social. Aporturile în muncă nu fac parte din capitalul
social pentru că ele nu pot servi drept garanŃie (gaj) pentru creditori, dar sunt socotite aporturi în
societate în patrimoniul social.

aportul în muncă nu conferă asociatului dreptul la părŃi sociale ci doar dreptul de a
participa la beneficii şi la împărŃirea activului social, rămânând obligat să participe la
pierderi.

evaluarea aportului în muncă se poate face convenŃional şi, în lipsa vreunei stipulaŃiuni,
se aplică art. 1511 alin. 2 C. civ. potrivit căruia, aportul în muncă reprezintă partea cea
mai mică în numerar sau în natură adusă de un alt asociat.
Aportul în muncă este exclus în cazul societăŃilor cu răspundere limitată şi admisibil doar la
societăŃile de persoane.

Capitalul social
Suma aporturilor asociaŃilor, mai puŃin aportul în muncă formează capitalul social.
Bunurile care compun capitalul social au un regim juridic diferit de cel aplicabil celorlalte
bunuri care se află în patrimoniul societăŃii.
Capitalul social prezintă un dublu interes: juridic şi contabil.
Din punct de vedere juridic, capitalul social reprezintă gajul creditorilor sociali.
Capitalul social poate fi majorat din noi aporturi, fie din dividende, sau din rezervele
societăŃii. Capitalul social prezintă interes şi pentru asociaŃi deoarece dreptul la dividende şi la
conducerea societăŃii (adoptarea deciziilor) depinde de procentul pe care îl deŃine fiecare asociat din
capitalul social.
Din punct de vedere contabil, capitalul se distinge de activul patrimonial. În momentul
constituirii societăŃii, activul patrimonial se identifică cu capitalul social. Disocierea între capital şi
patrimoniu apare imediat după înregistrarea în contabilitate a primelor datorii ale societăŃii, respectiv
cele care izvorăsc din cheltuielile ocazionate cu înfiinŃarea societăŃii. Ulterior, în măsura în care
societatea obŃine beneficii (profit), activul patrimonial creşte, depăşind capitalul social.
Capitalul social nominal se delimitează de fondurile proprii.Fondurile proprii cuprind
capitalul şi rezervele. Acestea sunt sumele investite de asociaŃi spre deosebire de sursele exterioare
de finanŃare (împrumuturile).

Participarea la profit şi pierderi

NoŃiunea de beneficii
Scopul constituirii unei societăŃi comerciale este, în principal, obŃinerea de profit care
urmează să fie împărŃit între asociaŃi. Ceea ce particularizează societatea comercială este faptul că,
pe lângă obŃinerea de profit şi împărŃirea lui, societatea urmăreşte şi obŃinerea unei economii.
Singurele structuri instituŃionale de drept privat care nu urmăresc împărŃirea profitului şi nici
a economiilor sunt asociaŃiile cu scop nelucrativ.
Profitul poate fi definit ca un câştig pecuniar sau un câştig material care ajută la formarea
averii asociaŃilor. Această definiŃie nu este în toate cazurile valabilă căci, beneficiile pot consta nu
numai în sume de bani ci şi în alte bunuri materiale. Există societăŃi care împart asociaŃilor cu titlu
de beneficii bunurile pe care le-au produs (de exemplu, societăŃile constituite în agricultură).

Raportul dintre profit şi dividende

36
 Profitul nu se confundă cu dividendele. Dividendul este cota-parte din profit ce se va plăti
fiecărui asociat. Aşadar, dividendul este o parte din profit şi deci nu se poate confunda cu acesta.
Dividendele constau totdeauna în sume de bani.

ÎmpărŃirea profitului şi suportarea pierderilor

Măsura diviziunii este determinată de valoarea aporturilor sociale, dacă nu se convine altfel,
legea interzicând ca un asociat să perceapă totalitatea câştigurilor realizate şi să fie scutit de
participarea la pierderi (clauză leonină). O asemenea clauză va fi nulă.
IntenŃia de a se asocia reprezintă voinŃa părŃilor de a aduce şi exploata ceva în comun,
împărŃind foloasele şi riscurile (pierderile ce ar rezulta).
Efectul principal al contractului de societate este crearea societăŃii comerciale, ca persoană
juridică, ca entitate distinctă de persoana asociaŃilor.

Constituirea societăŃilor comerciale

Orice societate comercială se constituie parcurgându-se, în principal, două etape:
• redactarea actului constitutiv şi, după caz, autentificarea acestuia în condiŃiile impuse de
lege;
• înmatricularea societăŃii în registrul comerŃului

Actul constitutiv al societăŃilor comerciale. Forma actului constitutiv

Actul constitutiv al societăŃii în nume colectiv sau al societăŃii în comandită simplă este
contractul de societate, iar al societăŃii pe acŃiuni, societăŃii în comandită pe acŃiuni sau societăŃii cu
răspundere limitată este contractul de societate şi statutul. Contractul de societate şi statutul pot fi
încheiate sub forma unui singur înscris, numit “act constitutiv unic”. Indiferent de denumirea pe
care o are actul constitutiv înseamnă de fapt, contractul care se încheie între asociaŃi.

Regulă: Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată. Se semnează de toŃi asociaŃii
sau, în caz de subscripŃie publică, de fondatori.

ExcepŃii: Actul constitutiv se încheie în formă autentică în cazurile:
 printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;
 societăŃii în nume colectiv sau în comandită simplă;
 societăŃii pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie publică.
Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la Oficiul registrului comerŃului. În
alte condiŃii, data certă a actului constitutiv întocmit sub forma unui înscris sub semnătură privată se
dobândeşte pe baza încheierii notarului public sau a unui birou de avocatură.La autentificarea actului
constitutiv sau, după caz, la darea de dare certă se va prezenta dovada eliberată de oficiul registrului
comerŃului privind disponibilitatea firmei şi declaraŃia pe proprie răspundere privind deŃinerea
calităŃii de asociat unic într-o societate cu răspundere limitată.

Fondatorii
Din punct de vedere teoretic, un aspect comun tuturor formelor de societăŃi comerciale este
aceea legată de noŃiunea de „fondatori ai societăŃii”.
Legea face referire în două situaŃii la noŃiunea de fondator:

sunt fondatori, în temeiul art. 6 din Legea nr. 31/1990, republicată, semnatarii actului
constitutiv, precum şi persoanele care au un rol determinant în constituirea societăŃii

sunt fondatori persoanele care demarează constituirea unei societăŃi pe acŃiuni prin
subscripŃie publică, întocmind prospectul de emisiune pe care urmează să îl dea
publicităŃii.

37
 Pentru ca o persoană să poată fi considerată fondator, conform Legii nr. 31/1990, republicată,
ea trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
 să aibă capacitate deplină de exerciŃiu;
 să nu fi fost condamnat pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals şi uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare/luare de mită sau orice altă infracŃiune
reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată.

ConŃinutul actului constitutiv

Indiferent de forma de societate, actul constitutiv trebuie să cuprindă unele menŃiuni
comune, cum ar fi:

identificarea asociaŃilor;

denumirea societăŃii şi forma acesteia;

sediul principal şi eventualele sedii secundare (sucursale, puncte de lucru, birouri, agenŃii
etc.). În legătură cu sediul, art. 16 din Legea nr. 31/1990 republicată, modificată prin
Legea nr. 161/2003, prevede că la acelaşi sediu vor putea funcŃiona mai multe societăŃi,
dacă cel puŃin o persoană este, în condiŃiile legii asociat în fiecare dintre aceste societăŃi;

obiectul de activitate, cu precizarea domeniului principal de activitate;

capitalul social subscris şi vărsat de asociaŃi;

organele de conducere, de administrare şi de control ale societăŃii;

modul de participare la profit şi pierderi;

cauzele de dizolvare şi modalitatea de lichidare a patrimoniului societăŃii.
Orice act constitutiv trebuie semnat de fondatori.

În cazul societăŃilor de persoane şi al societăŃilor cu răspundere limitată, art. 7 din
Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte următoarele elemente care, în mod obligatoriu,
trebuie cuprinse în actul constitutiv, alături de cele generale:
• numele şi prenumele, locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăŃenia asociaŃilor, persoane
fizice; denumirea, sediul şi naŃionalitatea asociaŃilor, persoane juridice;
Dacă se constituie o societate în comandită simplă, actul constitutiv trebuie să prevadă
noŃiuni distincte cu privire la cele două categorii de asociaŃi: comanditaŃi şi comanditari.
• forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăŃii.
• obiectul de activitate al societăŃii.
Potrivit art. 7 lit. c din Legea nr. 31/1990, republicată, în actul constitutiv trebuie să se
precizeze domeniul şi activitatea principală a societăŃii respective, indicându-se, totodată, şi codul de
identificare CAEN.
• capitalul social subscris şi cel vărsat, cu menŃionarea aportului fiecărui asociat, în
numerar, în natură şi, după caz, în creanŃe, precum şi data când se va vărsa integral
capitalul subscris.
Dacă se constituie o societate cu răspundere limitată, se vor preciza numărul şi valoarea
nominală a părŃilor sociale, precum şi numărul părŃilor sociale atribuite fiecărui asociat pentru
aportul său.
• asociaŃii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaŃi,
persoane fizice sau juridice, puterile ce li s-au conferit acestora şi dacă ei urmează să le
exercite împreună sau separat;
• partea fiecărui asociat la beneficii şi pierderi;
• sucursalele, agenŃiile şi reprezentanŃele sau alte asemenea unităŃi fără personalitate
juridică, denumite „sedii secundare” sau dezmembrăminte ale societăŃii;
• durata de funcŃionare a societăŃii, care poate fi determinată, pentru o anumită perioadă de
timp sau nedeterminată;
38
 • modul de dizolvare şi de lichidare a societăŃii.

În cazul societăŃilor de capital, conform art. 8 din Legea nr. 31/1990, republicată,
trebuie avute în vedere, în mod obligatoriu, şi următoarele menŃiuni:
• identificarea asociaŃilor potrivit celor arătate pentru societăŃile de persoane şi cu
răspundere limitată. Dacă se constituie o societate în comandită pe acŃiuni, se vor
identifica separat asociaŃii comanditari şi asociaŃii comanditaŃi;
• forma de societate, denumirea şi sediul acesteia şi, atunci când este cazul, emblema
societăŃii, cu aceleaşi precizări ca şi în cazul celorlalte forme de societate;
• obiectul de activitate al societăŃii, precizându-se domeniul şi activitatea principală;
• capitalul social subscris şi cel vărsat.
La constituire, capitalul social vărsat de fiecare acŃionar nu va putea fi mai mic de 30%
din cel subscris cu excepŃia cazului când prin lege se prevede altfel (de exemplu, în cazul
societăŃilor bancare sau al societăŃilor pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie publică). Legea
impune însă ca diferenŃa de capital subscris, să fie vărsat într-un termen de 12 luni de la înregistrarea
societăŃii respective;
În situaŃia în care acŃionarul nu-şi respectă obligaŃia de vărsare completă a diferenŃei de
capital social în termenul impus de lege, conform art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată,
acŃionarul culpabil este obligat la plata dobânzilor legale, care se calculează de la momentul în care
trebuia să se facă vărsământul.
• valoarea bunurilor ce constituie aport în natură, modul de evaluare a acestora şi numărul
de acŃiuni acordate pentru acestea.
Aportul în natură la capital social, trebuie să fie transmis societăŃii în constituire din chiar
momentul subscrierii acestuia;
• numărul şi valoarea nominală a acŃiunilor cu specificarea dacă sunt nominative sau la
purtător.
Dacă acŃiunile sunt de mai multe categorii se va stabili în mod distinct pentru fiecare
categorie în parte, numărul, valoarea nominală şi drepturile conferite acŃionarilor. Valoarea nominală
a unei acŃiuni nu poate fi mai mică de 1.000 lei.
• administratorii societăŃii, precizându-se dacă aceştia sunt persoane fizice sau juridice.
Totodată, actul constitutiv trebuie să prevadă garanŃia pe care administratorii au obligaŃia să
o depună, precum şi puterile ce le sunt conferite şi modul în care aceştia urmează să-şi exercite
prerogativele (împreună sau separat). Este posibil ca unii administratori să se bucure de drepturi
speciale de reprezentare şi de administrare, caz în care se va face menŃiune expresă în acest sens.

În cazul societăŃilor în comandită pe acŃiuni, societăŃi în care administrarea şi
reprezentarea sunt asigurate de acŃionarii comanditaŃi, se vor menŃiona în mod expres:
• datele de identificare ale acestora;
• cenzorii societăŃii, dacă sunt persoane fizice sau persoane juridice, arătându-se datele
referitoare la identitatea lor, întocmai ca şi în cazul administratorilor.
În cazul societăŃilor de capital constituite prin subscripŃie instantanee, desemnarea
cenzorilor prin actul constitutiv are caracter obligatoriu; în cazul societăŃilor pe acŃiuni constituite
prin subscripŃie publică, cenzorii sunt numiŃi în cadrul adunării constitutive, având în vedere faptul
că art. 27 din Legea nr. 31/1990, republicată, enumeră printre atribuŃiile adunării constitutive şi
numirea administratorilor şi a cenzorilor.
• durata societăŃii, cu aceleaşi precizări ca şi în cazul celorlalte forme de societăŃi
comerciale;
• modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;
• avantajele specifice rezervate membrilor fondatori persoane fizice;

39
 • determinarea acŃiunilor ce aparŃin acŃionarilor comanditari, în cazul societăŃii în
comandită pe acŃiuni;
• operaŃiunile încheiate de asociaŃi în contul societăŃii ce se constituie şi pe care aceasta
urmează să le preia, precum şi sumele ce trebuie plătite pentru acele operaŃiuni;
• modul de dizolvare şi de lichidare a societăŃii.

Aspecte specifice privind actul constitutiv şi constituirea societăŃilor pe acŃiuni prin

subscripŃie publică
SocietăŃile pe acŃiuni se pot constitui fie prin subscripŃie instantanee, fie prin subscripŃie
publică.
În cazul subscripŃiei instantanee, procedura de constituire, este, în principiu, identică cu cea
care intervine în cazul constituirii oricărei forme de societate comercială.
În cazul subscripŃiei publice, Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte o etapă prealabilă,
care, practic, presupune însăşi procedura de realizare a subscripŃiei.

Prospectul de emisiune
Procedura de constituire a societăŃilor pe acŃiuni prin subscripŃie publică debutează cu
întocmirea unui înscris numit prospect de emisiune care trebuie să îndeplinească condiŃiile de
validitate de fond, de formă şi de procedură prevăzute de lege.
Scopul acestei faze procedurale este de a atrage economiile publicului pentru a subscrie
acŃiuni necesare formării capitalului social al societăŃii.

CondiŃiile de fond privind prospectul de emisiune
Fondatorii societăŃii care au decis subscripŃia publică întocmesc un prospect de emisiune,
care cuprinde în conŃinutul său, în principal, elementele pe care trebuie să le cuprindă însuşi
actul constitutiv al unei societăŃi pe acŃiuni, mai puŃin datele referitoare la administrarea şi
controlul societăŃii. Totodată, în cuprinsul prospectului de emisiune trebuie stabilită, în mod expres,
data închiderii subscripŃiei.

CondiŃii de formă privind prospectul de emisiune
Prospectul de emisiune se întocmeşte în formă scrisă şi autentică, fiind semnat de către
toŃi membri fondatori. CondiŃia de formă impusă de lege prospectului de emisiune reprezintă o
condiŃie de validitate pentru însuşi actul prealabil necesar la constituirea unei societăŃi pe acŃiuni prin
această modalitate.

CondiŃii de procedură privind prospectul de emisiune
 Fondatorii vor depune prospectul de emisiune la Oficiul Registrului ComerŃului din
judeŃul în care urmează a se stabili sediul societăŃii, actul astfel întocmit fiind supus unui
control jurisdicŃional, asigurat de judecătorul delegat de la Oficiul Registrului
ComerŃului. Judecătorul delegat va controla îndeplinirea condiŃiilor de fond şi de formă
ale prospectului de emisiune.
În situaŃia în care din conŃinutul unui prospect de emisiune lipseşte unul din elementele
stabilite de lege pentru actul constituiv al unei societăŃi pe acŃiuni (mai puŃin aspectele legate de
administrator şi cenzor), acesta va fi lovit de nulitate.
În măsura în care constată că prospectul cuprinde în conŃinutul său toate elementele impuse
de lege, este semnat de către toŃi membrii fondatori şi îmbracă forma autentică, judecătorul delegat
va autoriza publicarea prospectului.

Subscrierea acŃiunilor

40
 Prin intermediul subscrierii o persoană, denumită subscriitor, acceptă oferta fondatorilor
de a face parte dintr-o societate pe acŃiuni, aportând o sumă de bani, cel puŃin egală cu nivelul
nominal al unei acŃiuni al cărei proprietar va deveni astfel.
Din punct de vedere al subscriitorului, actul său are valoarea unui act unilateral de voinŃă, o
declaraŃie proprie prin care se angajează să facă parte ca acŃionar din viitoarea societate ce urmează a
fi constituită. Ca operaŃiune în sine însă, subscrierea apare ca act bilateral, fiind rezultatul realizării
acordului între oferta fondatorilor şi acceptarea subscriitorilor.
Subscrierea de acŃiuni este un act de comerŃ, el fiind premergător constituirii unei societăŃi
comerciale.
Persoanele care acceptă prospectul de emisiune îşi subscriu acŃiunile cu care intervin în
societatea pe exemplarele prospectelor de emisiune vizate de judecătorul delegat.
Subscrierea propriu-zisă a acŃiunilor presupune:
• atributele de identificare ale subscriitorului (nume, prenume/denumire,
domiciliu/sediu);
• numărul acŃiunilor subscrise;
• data în care s-a realizat subscrierea;
• declaraŃia expresă că subscriitorul cunoaşte şi acceptă prospectul de emisiune,
astfel cum acesta a fost formulat.

Adunarea constitutivă

Voinţa asociaţilor şi a subscriitorilor de a constitui o societate pe acţiuni prin subscripţie

publică este expres manifestată în cadrul adunării constitutive.

Convocare
Adunarea constitutivă se întruneşte după închiderea subscrierii pe baza convocării,
acŃiune ce revine în sarcina membrilor fondatori.
În acest sens, membrii fondatori au obligaŃia ca într-un termen de maximum 15 zile de la
momentul închiderii subscrierii să convoace adunarea constitutivă, publicitatea convocării fiind
asigurată prin Monitorul Oficial şi prin intermediul a două ziare de largă răspândire.
Convocarea publică trebuie realizată cu cel puŃin 15 zile înainte de data fixată pentru
desfăşurarea adunării constitutive. ÎnştiinŃarea trebuie să cuprindă cel puŃin data şi locul de
desfăşurare a adunării şi precizarea problemelor ce vor fi supuse discuŃiei.

Participarea acceptanŃilor
La adunarea constitutivă au dreptul să participe, alături de membrii fondatori, numai
persoanele care au acceptat subscripŃia. În acest scop, legea impune membrilor fondatori
(împuterniciŃi cu organizarea adunării constitutive) să afişeze la locul unde urmează a se desfăşura
adunarea, o listă a acceptanŃilor subscripŃiei, cu menŃionarea numărului de acŃiuni corespunzătoare
pentru fiecare dintre acceptanŃi. Lista se afişează cu cel puŃin 5 zile înainte de data fixată pentru
desfăşurarea adunării constitutive.
Adunarea constitutivă va avea loc la momentul stabilit în înştiinŃare, dar nu mai târziu de 2
luni de la momentul în care s-a încheiat subscripŃia.
Pentru ca o adunare constitutivă să fie legal constituită, în cadrul ei trebuie să participe cel
puŃin jumătate plus unu din numărul total de acceptanŃi.
AcceptanŃii pot participa la adunarea constitutivă şi printr-un reprezentant, împuternicit
pentru o asemenea operaŃiune printr-o procură specială. Legea nu admite însă ca un împuternicit să
reprezinte mai mult de 5 acceptanŃi.

Modul de votare
41
 În cadrul adunării constitutive, fiecare acceptant are dreptul la un singur vot, neavând nici
un fel de relevanŃă numărul acŃiunilor subscrise.
AcceptanŃii care au subscris aporturi în natură nu pot participa la vot în situaŃia în care se
hotărăşte cu privire la evaluarea aporturilor lor în natură. Această regulă funcŃionează chiar şi în
situaŃia în care acceptanŃii în cauză au subscris şi acŃiuni în numerar, sau au calitatea de reprezentanŃi
ai altor acceptanŃi, fie ei chiar dintre aceia care au subscris numai acŃiuni în numerar.
În adunarea generală hotărârile se adoptă cu votul a jumătate plus unul din numărul
celor prezenŃi, acceptanŃi şi membri fondatori.

Capitalul social
O societate comercială pe acŃiuni se poate constitui numai în măsura în care întregul
capital prevăzut în prospectul de emisiune a fost subscris.
În ceea ce priveşte vărsarea efectivă a capitalului subscris, art. 20 alin. (1) din Legea nr.
31/1990, republicată, pentru aportul în numerar fiecare acceptant are obligaŃia de a vărsa cel
puŃin jumătate din valoarea acŃiunilor subscrise, diferenŃa urmând a fi vărsată într-un termen de
maximum 12 luni de la momentul înmatriculării societăŃii. Dacă există şi aporturi în natură,
acestea trebuie predate integral în momentul constituirii societăŃii.
Aportul în creanŃe este exclus în cazul societăŃii pe acŃiuni care se constituie prin subscripŃie
publică.
Vărsămintele astfel efectuate de către acceptanŃii subscriitori se predau persoanelor special
împuternicite în acest scop prin actul constitutiv al societăŃii.
În situaŃia în care în urma subscripŃiei publice a rezultat o valoare mai mare sau mai
mică decât cea stabilită pentru capitalul social în prospectul de emisiune, membrilor fondatori le
revine obligaŃia de a supune aprobării adunării constitutive modificarea capitalului social la nivelul
subscripŃiei.

Sediile secundare
Aşa cum le defineşte legiuitorul în art. 43 din Legea nr. 31/1990, republicată, sucursalele şi
celelalte sedii secundare sunt “dezmembrăminte” fără personalitate juridică ale societăŃilor
comerciale. Termenul “dezmembrăminte” folosit de legiuitor, înseamnă, de fapt, părŃi
componente, unităŃi, structuri fără personalitate juridică care aparŃin unei societăŃi
comerciale.
Sucursala se caracterizează prin faptul că este dependentă total – juridic şi patrimonial – de
societatea în cadrul căreia funcŃionează, beneficiind de o anumită autonomie de funcŃionare, având
sediu propriu şi propriile atribute de identificare.
Sediile secundare nu au personalitate juridică pentru că nu au un patrimoniu propriu.
Drepturile asupra bunurilor pe care le posedă aparŃin societăŃii-mamă.

Filialele
Filialele sunt societăŃi comerciale cu personalitate juridică şi se constituie într-una din
formele de societăŃi comerciale prevăzute de lege, urmându-se aceeaşi procedură (art. 42 din
Legea nr. 31/1990, republicată).

Nulitatea
Prin intermediul Legii nr. 31/1990, republicată, s-a introdus o instituŃie nouă, “instituŃia
nulităŃii societăŃilor comerciale”. CompetenŃa în domeniul declarării nulităŃii revine tribunalului
din raza teritorială a sediului social.

42
 Nulitatea unei societăŃi înregistrate poate interveni numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute
de art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003.
Sunt cazuri de nulitate a societăŃilor comerciale:
• inexistenŃa sau nerespectarea condiŃiilor de formă;
• lipsa formei autentice a actului constitutiv în cazurile prevăzute de art. 5 alin. (5);
• atunci când toŃi fondatorii au fost la momentul constituirii societăŃii incapabili.
Legea se referă la o condiŃie care are în vedere, pe de o parte, pe toŃi asociaŃii, iar pe de altă
parte, momentul constituirii, respectiv momentul înmatriculării. Dacă numai unii dintre asociaŃi sunt
incapabili, societatea se poate constitui şi poate exista, deoarece orice persoană interesată poate
invoca ulterior o neregularitate cu privire la asociaŃi printr-o acŃiune în regularizare, aşa cum este
posibil ca însuşi judecătorul delegat să se autosesizeze cu privire la unii dintre asociaŃi şi să solicite
regularizarea înainte de înregistrare.
• atunci când obiectul de activitate este ilicit sau contrar bunelor moravuri;
• când lipseşte încheierea de înregistrare pronunŃată de judecătorul delegat;
• când lipseşte autorizarea administrativă de constituire a societăŃii;
• dacă în actul constitutiv nu există menŃiuni cu privire la denumirea societăŃii, obiectul de
activitate, aporturile asociaŃilor şi capitalul social subscris de asociaŃi, orice persoană
interesată poate invoca nulitatea societăŃii respective;
• dacă s-au încălcat dispoziŃiile imperative ale legii privind capitalul social subscris şi
vărsat;
• atunci când numărul de asociaŃi este sub limita minimă impusă de lege.
Nulitatea societăŃilor comerciale este remediabilă. În acest sens, legea stabileşte că dacă,
până la momentul punerii concluziilor pe fond în cazul cererii pentru declararea nulităŃii societăŃii,
cauzele de nulitate au fost înlăturate, instanŃa nu mai poate dispune nulitatea societăŃii respective.
Deşi legea face referire la nulitatea relativă, atât cauzele care duc la nulitatea societăŃii, cât şi faptul
că orice persoană interesată este în drept să invoce nulitatea, creează concluzia că în realitate
nulitatea ce poate interveni este absolută.
În aceste condiŃii, nulitatea este absolută dar remediabilă, ca o derogare de la dreptul comun
aplicabil nulităŃii absolute.
Hotărârea instanŃei judecătoreşti de fond poate fi atacată, dar numai cu recurs. În momentul
în care hotărârea rămâne irevocabilă şi ea constată nulitatea şi o declară, societatea comercială
intră în lichidare, fiind aplicabile dispoziŃiile generale cu privire la lichidarea societăŃii comerciale.
Hotărârea declarativă de nulitate funcŃionează numai pentru viitor, legea stabilind că
societatea încetează fără efect retroactiv.
Dispozitivul hotărârii de declarare a nulităŃii este comunicat prin grija tribunalului la Oficiul
registrului comerŃului, urmând ca mai departe acesta să dispună publicarea hotărârii respective în
Monitorul Oficial. Prin hotărârea de declarare a nulităŃii sunt numiŃi şi lichidatorii acelei societăŃi.
Şi în materia nulităŃii se pune problema opozabilităŃii faŃă de terŃi. Până la momentul
publicării, situaŃia desfiinŃării societăŃii nu este opozabilă terŃilor decât în măsura în care se face
dovada că aceştia au avut cunoştinŃă de faptul că s-a declarat nulitatea societăŃii. În tăcerea legii, se
poate considera că şi până la a 16-a zi din momentul publicării hotărârea de declarare a nulităŃii
societăŃii nu este opozabilă unui terŃ în măsura în care acesta face dovada imposibilităŃii luării la
cunoştinŃă cu privire la publicitatea în Monitorul Oficial.
În planul producerii efectelor, art. 59 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte
faptul că declararea nulităŃii unei societăŃi comerciale nu aduce atingere actelor încheiate până
la acel moment în numele societăŃii, în sensul că toate aceste acte continuă să-şi producă
efectele între părŃi.

43
 În ceea ce priveşte răspunderea asociaŃilor, în cazul nulităŃii se aplică regulile generale
pentru obligaŃiile societăŃilor desfiinŃate. Astfel, asociaŃii răspund în cazul societăŃilor de persoane –
nelimitat şi solidar, iar în cazul societăŃilor de capital şi al societăŃilor cu răspundere limitată, în
limitele aportului lor la capitalul social.

FuncŃionarea societăŃilor comerciale

Fiind persoană juridică, oricare societate comercială presupune existenŃa celor trei elemente
constitutive, respectiv:

un patrimoniu propriu;

organizare de sine stătătoare;

un scop bine determinat.
În privinŃa persoanelor juridice, principiul libertăŃii de asociere este înŃeles în limitele
specialităŃii capacităŃii lor de folosinŃă. Capacitatea juridică a persoanei juridice este limitată la
obiectul de activitate; ea nu poate încheia decât acele acte juridice care au legătură cu obiectul de
activitate.

Patrimoniul şi aportul la capitalul social al societăŃii

În ceea ce priveşte patrimoniul, conform art. 65 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată,
tot ceea ce se aportează de către asociaŃi la capitalul social se consideră a intra în patrimoniul
societăŃii, societatea dispunând, de regulă, de un drept de proprietate asupra bunurilor aportate, de la
momentul înregistrării sale.
În cazul în care asociaŃii nu depun aportul la capitalul social fixat, fie la momentul în care
fac subscrierea, fie la momentul ulterior stabilit de lege ori de actul constitutiv, ei răspund pentru
toate daunele pricinuite societăŃii. Legea concretizează cazul întârzierii la vărsarea capitalului în
numerar stabilind că, neefectuarea vărsămintelor atrage automat obligarea asociatului culpabil,
cel puŃin la plata dobânzilor legale din ziua în care vărsământul trebuie să fie efectuat. Nimic
nu împiedică însă o societate sau un terŃ, păgubiŃi de asociatul care nu a vărsat aportul, să solicite,
alături de dobânda legală, şi alte despăgubiri.
Principiul conform căruia din momentul înregistrării societatea deŃine un drept de proprietate
asupra aportului la capitalul social este stabilit de lege printr-o normă dispozitivă. Aceasta face ca
prin actul constitutiv să existe posibilitatea ca părŃile să transmită societăŃii şi alte drepturi asupra
bunurilor aportate.
În cazul aportării unor bunuri în natură (mobile, imobile, corporale sau incorporale)
asociatul răspunde faŃă de societate atât pentru evicŃiune cât şi pentru viciile lucrului, potrivit
dreptului comun.
Dacă se transmite dreptul de proprietate, societatea dobândeşte proprietatea din momentul
realizării acordului de voinŃă, chiar dacă bunul nu a fost încă predat.
Aportul pe care asociaŃii îl aduc la capitalul social nu este purtător de dobânzi. Dacă acest
capital social se micşorează, iar micşorare are efecte asupra dreptului ce revine asociaŃilor,
repartizarea beneficiilor societăŃii nu este posibilă decât după reîntregirea capitalului social. În acest
sens, art. 69 din legea nr. 31/1990 stabileşte că atunci când se constată o pierdere a activului net,
capitalul social va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire
din profit.

44
 Acordarea dividendelor
În cadrul dispoziŃiilor legii cu privire la funcŃionarea societăŃii comerciale, se regăseşte şi
definiŃia legală a noŃiunii de “dividende”.
Conform art. 67 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, dividendul este
acea cotă parte din profit ce se plăteşte fiecăruia dintre asociaŃi, proporŃional cu cota de
participare a asociaŃilor respectivi la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se
prevede altfel.
Astfel, este posibil ca prin actul constitutiv, pentru unii asociaŃi să se creeze un regim juridic
mai favorabil în ceea ce priveşte cota de participare la beneficii (de exemplu, Ńinând cont de
calitatea pe care o au aceştia în cadrul societăŃii).
Când dividendele se plătesc altfel decât în condiŃiile legii, peste limitele stabilite în temeiul
legii sau prin actul constitutiv, legea impune obligarea celui care le-a primit la restituire, în măsura
în care societatea face dovada că asociaŃii care le-au primit au cunoscut neregularitatea
distribuirii sau ar fi trebuit să o cunoască, în raport cu situaŃia de fapt existentă. În acest sens,
legea recunoaşte un drept la acŃiune în restituire, drept la acŃiune care se prescrie în termenul
general de prescripŃie (3 ani de la distribuirea dividendelor).
Dividendele se plătesc la data stabilită de Adunarea generală, sau stabilită de legi
speciale, dar, nu mai târziu de 8 luni de la data aprobării situaŃiei financiare anuale aferente
exerciŃiului financiar încheiat. În cazul în care acest termen nu este respectat de către societatea
comercială, aceasta va fi obligată la plata unor penalităŃi de întârziere în favoarea asociaŃilor
îndrituiŃi la dividende, penalităŃi calculate la nivelul dobânzii legale.
În cazul în care anterior efectuării plăŃii dividendelor, asociatul îşi cesionează părŃile sociale,
dreptul asupra dividendelor ulterior cesiunii aparŃine cesionarului, în măsura în care părŃile nu au
stabilit altfel.

Rezervele societăŃii
Rezervele sunt sumele de bani deduse din beneficiul net al societăŃii, “puse de-o parte” de
către societate, pentru a acoperi, la nevoie, creanŃele creditorilor.
Rezervele pot fi legale şi facultative.
 Rezervele legale
Rezervele legale formează fondul de rezervă al societăŃii comerciale, fond a cărui valoare
nu poate fi mai mică de o cincime din capitalul social. În vederea constituirii fondului de rezervă,
se va prelua anual din profitul societăŃii minimum 5%, până la atingerea plafonului de o
cincime din capitalul social.
 Rezervele facultative
Rezervele facultative privesc fie realizarea de investiŃii, fie desfăşurarea unor activităŃi de
marketing sau pentru acoperirea unor pierderi din activul patrimonial generate de împrejurări
obiective care implică un risc.
Din rezervele facultative nu se pot acoperi prejudiciile produse patrimoniului social din
cauza unor fapte culpabile ale administratorilor, cenzorilor sau gestionarilor societăŃii.

Organizarea societăŃilor comerciale

FuncŃionarea societăŃilor comerciale presupune existenŃa unor organe de conducere, de
administrare şi de control.
Orice societate comercială, de regulă prin actul constitutiv, îşi stabileşte propriile organe,
respectiv:

45
  organe de conducere – adunarea generală fiind singura în măsură să hotărască cu privire
la problemele fundamentale ale societăŃii;
 organe de administrare – administratorii;
 organe de control – cenzorii.
Dacă orice tip de societate comercială impune asigurarea conducerii şi administrării,
obligativitatea numirii cenzorilor prin actul constitutiv intervine numai în cazul societăŃilor de
capital şi a societăŃilor cu răspundere limitată, în măsura în care sunt mai mult de 15 asociaŃi.
Ca reglementare generală, administratorul societăŃii este cel care reprezintă o societate în
relaŃiile cu terŃii. Toate aspectele generale legate de activitatea şi răspunderea administratorului sunt
guvernate de regulile de drept comun din materia mandatului şi de regulile specifice din Legea
nr. 31/1990, republicată.
Administratorul dobândeşte mandatul de reprezentare în baza actului constitutiv, sau în baza
hotărârii adunării generale, el fiind în drept să execute toate operaŃiunile ce se impun în vederea
aducerii la îndeplinire a obiectului de activitate a societăŃii, dar în limitele mandatului conferit de
către actul constitutiv sau hotărârea adunării generale..
De asemenea, există posibilitatea ca administratorul să transmită din prerogativele sale unei
alte persoane, dar numai dacă acest drept i-a fost recunoscut în mod expres fie prin actul constitutiv,
fie printr-o hotărâre a adunării generale.
În cazul în care administratorii nu respectă mandatul încredinŃat de ceilalŃi asociaŃi, de
exemplu, în cazul în care un administrator substituie o altă persoană pentru a asigura
reprezentarea societăŃii, deşi această facultate nu i-a fost recunoscută, răspunde faŃă de
societate. Dacă în urma operaŃiunilor, societatea suferă anumite prejudicii, administratorul mandatar
şi înlocuitorul submandatar, sunt ŃinuŃi răspunzători în solidar pentru pagubele produse societăŃii. În
schimb, dacă în urma operaŃiunilor efectuate de către submandatar se obŃine beneficii pentru
societate, societatea este în drept să pretindă beneficiile astfel rezultate de la submandatar.
Când o societate este administrată de mai multe persoane, legea stabileşte situaŃii concrete
în care administratorii răspund solidar, respectiv:

pentru îndeplinirea hotărârii adunării generale, având calitatea de organ executiv faŃă
de organul de conducere care este adunarea generală.

pentru stricta îndeplinire a oricărei îndatoriri pe care legea sau actul constitutiv le
impune.

pentru realitatea vărsămintelor efectuate de asociaŃi. Administratorii răspund pentru
constatarea în patrimoniul societăŃii a existenŃei efective a capitalului;

pentru existenŃa reală a dividendelor plătite, în sensul că în măsura în care la o
societate comercială se plătesc dividende în condiŃiile în care nu s-a obŃinut profit, cei
ŃinuŃi răspunzători pentru efectuarea plăŃii sunt administratorii.;

pentru existenŃa, precum şi pentru corecta completare a registrelor.

Obiectul de activitate
În cadrul oricărei societăŃi comerciale, prin actul constitutiv trebuie să se stabilească obiectul
de activitate, realizându-se distincŃia între obiectul principal şi obiectul secundar.
SoluŃia este explicabilă pentru că în materia societăŃilor comerciale funcŃionează principiul
specializării capacităŃii de folosinŃă. O societate comercială se constituie cu scopul de a realiza
obiectul de activitate propus.

Funcţionarea societăţii în nume colectiv

AsociaŃi. IncompatibilităŃi

46
 Dacă specificul funcŃionării societăŃilor de persoane este dat de regula unanimităŃii, asociaŃii,
uniŃi în cadrul societăŃii prin interese comune, nu pot interveni în operaŃiunile efectuate în cadrul
societăŃii, dacă interesele lor proprii nu concordă cu cele ale societăŃii.
În acest sens, Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte o serie de incompatibilităŃi pentru
asociaŃi, astfel:
• În cazul în care un asociat are - într-o operaŃiune determinată - interese contrarii
acelora ale societăŃii, el nu poate participa la deliberarea sau luarea deciziilor cu
privire la problema în cauză.
Nerespectarea unei asemenea dispoziŃii atrage răspunderea asociatului, dar această
răspundere are caracter asociatul răspunzând numai în măsura în care votul său a fost hotărâtor
pentru adoptarea acelei decizii.
Altfel spus, legea nu sancŃionează în mod direct comportamentul asociatului cu interese
contrarii faŃă de societate, ci numai în măsura în care, în urma participării active a acestuia la
vot, decizia adoptată de către asociaŃi a prejudiciat societatea.
• Pentru asociaŃii din societăŃile în nume colectiv, legea stabileşte o interdicŃie cu
privire la participarea acestora ca asociaŃi în cadrul oricărei alte forme de
societăŃi cu răspundere nelimitată, în măsura în care o asemenea societate ar fi
concurentă sau ar avea acelaşi obiect de activitate, această interdicŃie
funcŃionând în măsura în care nu există o acceptare expresă din partea celorlalŃi
asociaŃi;
• art. 82 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, interzice asociaŃiilor să realizeze
orice operaŃiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerŃ sau într-unul
asemănător, fără consimŃământul prealabil al celorlalŃi asociaŃi.
AsociaŃii pot efectua acte de concurenŃă, dintre cele prevăzute la art. 82 alin. 1 din Legea nr.
31/1990, dacă există consimŃământul celorlalŃi asociaŃi, consimŃământ care poate să fie exprimat în
mod expres după constituirea societăŃii sau tacit înaintea constituirii.
În cazul nerespectării condiŃiei consimŃământului prealabil al celorlalŃi asociaŃi pentru
prestarea unor activităŃi concurente, asociatul culpabil poate suporta următoarele consecinŃe:

excluderea din cadrul societăŃii;

obligarea sa la plata unor despăgubiri faŃă de societate.
De asemenea, este posibil ca societatea să considere că acel asociat, deşi culpabil, a
lucrat în contul societăŃii, şi, ca atare să-şi asume toate actele pe care acesta astfel le-a încheiat.
Dreptul societăŃii de a se îndrepta împotriva asociatului culpabil este un drept
prescriptibil, art. 82 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, stabilind un termen de prescripŃie de 3 luni, care
începe să curgă din momentul în care societatea a luat cunoştinŃă de faptul că asociatul în cauză are
calitatea de asociat în cadrul unei alte societăŃi concurente cu răspundere nelimitată sau cu un obiect
identic de activitate, sau desfăşoară activităŃi pe cont propriu sau pe contul unei alte persoane cu un
obiect similar sau apropiat, fără ca evident, în prealabil, să-şi fi dat consimŃământul.

Aportul asociaŃilor
În cadrul societăŃilor în nume colectiv, capitalul social poate fi constituit din aport în bani,
în natură şi în creanŃe.
Aportul în industrie este posibil dar numai ca aport la dezvoltarea patrimoniului societăŃii, şi
nicidecum la capitalul social.
 Aportul în numerar şi în natură
În cadrul capitalului social al societăŃii în nume colectiv, aportul în bani are caracter
obligatoriu. În cazul societăŃilor în nume colectiv, ca de altfel şi în cazul societăŃii în comandită
simplă, legea nu impune un plafon minim al capitalului social la constituire.
47
 În cazul aportului în natură sau în bani executat de asociaŃi în cadrul unei societăŃi în nume
colectiv, dacă acest aport aparŃine mai multor persoane, cei cu drepturi comune asupra
bunurilor aportate rămân legaŃi solidar şi în ceea ce priveşte obligaŃia ce se naşte cu privire la
aportul respectiv.

Aportul în creanŃe şi răspunderea asociatului

În cazul în care asociaŃii aportează la capitalul social propriile creanŃe pe care le au
împotriva unui debitor al lor, aceştia se consideră că şi-au îndeplinit obligaŃia de aportare
numai în măsura în care debitorul cedat a plătit debitul pe care îl avea direct către societate.
Art. 84 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, introduce o formă de garantare a creanŃelor
pentru cesionarul societate în nume colectiv, în sensul că stabileşte răspunderea cedentului asociat
în situaŃia în care plata nu s-a putut obŃine de la debitorul cedat, deşi s-a realizat urmărirea
debitorului.
Într-o asemenea situaŃie, asociatul va răspunde, în sensul că va fi obligat la plata sumei
datorate şi neplătite de debitorul cedat, cu dobânda legală calculată de la momentul în care debitul a
devenit scadent. De asemenea, asociatul poate fi obligat, în acelaşi temei, şi la acoperirea tuturor
prejudiciilor pe care le-a cauzat societăŃii prin neexecutarea vărsământului aportului la care s-a
obligat.

Aportul în industrie
Dacă mult timp s-a discutat cu privire la aportul în industrie şi măsura în care acesta ar fi
admisibil în cazul societăŃilor cu răspundere limitată, odată cu modificarea Legii nr. 31/1990 prin
O.U.G. nr. 32/1997, s-a stabilit în mod expres caracterul de excepŃie al aporturilor în muncă.
Astfel regula generală, stabileşte că prestaŃiile în muncă nu pot constitui aport la
formarea sau la majorarea capitalului social. Cu toate acestea, conform art. 15 alin. 5 din Legea
nr. 31/1990 republicată asociaŃii din cadrul societăŃilor de persoane se pot obliga la aport în muncă,
fără însă ca acest aport să se constituie ca aport la constituirea sau majorarea capitalului social. În
aceste condiŃii, asociaŃii care aportează muncă rămân obligaŃi pentru aportul respectiv, fără însă ca
acesta să se regăsească în cadrul capitalului social.
Legea recunoaşte în favoarea asociaŃilor care aportează muncă în societate şi drepturi
specifice cu privire la participarea la beneficii şi la activul social al societăŃi, fiind obligaŃi, în
egală măsură să participe şi la pierderile societăŃii, conform celor stabilite prin actul constitutiv.
 Cesiunea aportului de capital social
Ca principiu, posibilitatea de cesionare în tot sau în parte a aportului la capitalul social
este posibilă numai în măsura în care actul constitutiv conferă această prerogativă asociaŃilor.
Cesiunea părŃilor sociale începe să-şi producă efectiv efectele din momentul în care
menŃiunea cu privire la cesionarea părŃilor sociale a fost înregistrată în registrul comerŃului.
În cazul unei cesionări astfel realizate, actul de cesiune încheiat între cedent şi cesionar nu îl
liberează pe cel dintâi de datoriile pe care le are faŃă de societate, acesta continuând a fi Ńinut
răspunzător în situaŃia în care era debitor faŃă de societate pentru nevărsarea integrală a aportului.
Mai mult decât atât, cedentul continuă să rămână răspunzător şi faŃă de terŃi pentru
operaŃiunile în curs de executare.
Administrarea societăŃii în nume colectiv - este asigurată, de regulă, de către asociaŃi.
Dacă în cadrul societăŃii sunt numiŃi mai mulŃi administratori, dreptul de a reprezenta societatea
aparŃine fiecăruia dintre asociaŃii respectivi.
În situaŃia în care persistă divergenŃe între administratori, pentru adoptarea unei decizii, legea
permite adoptarea deciziei cu votul asociaŃilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului
social, altfel deciziile trebuie să fie adoptate cu unanimitate de voturi.

48
 Există o situaŃie de excepŃie concepută de Legea nr. 31/1990, republicată, respectiv cazul în
care se impune adoptarea unor acte urgente. Dacă se îndeplineşte condiŃia urgenŃei, decizia
poate fi adoptată de un singur administrator, dar numai în situaŃia în care ceilalŃi
administratori se află în imposibilitate, chiar momentană, de a participa efectiv la
administrarea societăŃii. Starea de urgenŃă se analizează în funcŃie de producerea sau
nonproducerea unui prejudiciu societăŃii prin adoptarea deciziei.
În situaŃia în care un administrator ia o decizie cu privire la o anumită operaŃiune care
depăşeşte limitele normale ale faptelor de comerŃ pe care le realizează de regulă societatea, el
are obligaŃia ca, în prealabil, să înştiinŃeze pe toŃi ceilalŃi administratori despre necesitatea
îndeplinirii acelei operaŃiuni.

Răspunderea asociaŃilor
AsociaŃii răspund în cadrul unei societăŃi în nume colectiv nelimitat şi solidar pentru
obligaŃiile sociale ale societăŃii.
Răspunderea asociaŃilor are însă şi un caracter subsidiar, în sensul că un creditor al
societăŃii se va îndrepta mai întâi împotriva societăŃii însăşi, aceasta urmând a răspunde ca persoană
juridică de sine stătătoare pentru obligaŃiile proprii. În situaŃia în care societatea nu plăteşte datoria în
termen de 15 zile de la data punerii sale în întârziere, creditorul se poate îndrepta împotriva oricărui
asociat pentru întregul debit. Această soluŃie, rezultă în mod expres din textul art. 3 alin. 2 din Legea
nr. 31/1990, republicată.
Dacă din acest punct de vedere, obligaŃiile asociaŃilor din societatea în nume colectiv se
aseamănă cu cele ale fidejusorului din cadrul relaŃiilor de drept civil, este de observat, în schimb, că
asociaŃii răspund integral şi nelimitat pentru societate, nefiind admisă invocarea de către unul
din asociaŃi a unui beneficiu de diviziune în situaŃia în care debitorii societăŃii îl urmăresc
pentru întregul debit;

asociaŃii răspund solidar, în două sensuri:
 în primul rând ei sunt solidari pentru societate, în sensul că în situaŃia în care societatea
nu-şi achită propriile datorii faŃă de creditorii săi, aceştia din urmă sunt în drept să
se îndrepte împotriva asociaŃilor
 pe de altă parte, nimic nu împiedică pe debitor ca şi ulterior celor 15 zile, acesta să
continuă să urmărească societatea şi nu pe asociaŃii din cadrul ei.
AsociaŃii răspund numai patrimonial pentru toate operaŃiunile efectuate de societate,
răspunderea lor fiind în acest caz solidară şi nelimitată. În măsura în care o persoană lucrează în
numele societăŃii, fără însă a fi mandatată expres prin voinŃa celorlalŃi asociaŃi să reprezinte
societatea, ceilalŃi asociaŃi nu vor mai răspunde pentru societate pentru operaŃiunile astfel efectuate,
reŃinându-se o răspundere proprie a celui vinovat de efectuarea unor acte, pe care însă nu era în drept
să le încheie.
Actul astfel încheiat de persoana fără drept obligă societatea numai în măsura în care cel cu
care s-a încheiat actul nu avea cunoştinŃă de lipsa de calitate a reprezentantului societăŃii.
Se poate considera că obligaŃia asociaŃilor de a acoperi pasivul social al societăŃii este o
obligaŃie legală, care funcŃionează de plin drept, în baza întrunirii simplei calităŃi de asociat în
cadrul unei societăŃi în nume colectiv.
Asociatul care a intrat în societate ulterior constituirii societăŃii, va fi obligat să acopere
pasivul social al societăŃii, care ar fi putut rezulta şi din datorii asumate de societate, chiar anterior
aderării noului asociat la societatea respectivă.

FuncŃionarea societăŃilor în comandită simplă

49
 Comanditari şi comanditaţi
Regimul juridic specific funcŃionării societăŃilor comerciale în comandită simplă este direct
influenŃat de existenŃa celor două categorii de asociaŃi: asociaŃi comanditari şi asociaŃi
comanditaŃi.
În aceste condiŃii, responsabilitatea pentru operaŃiunile societăŃii revin, în principiu,
asociaŃilor comanditaŃi, aceştia fiind însă şi cei care direcŃionează efectiv activitatea societăŃii. În
acest sens, art. 88 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte în mod clar că administrator al
unei societăŃi în comandită simplă nu poate fi decât un asociat comanditat
În ceea ce priveşte situaŃia comanditarului, acesta poate încheia operaŃiuni în contul
societăŃii, numai în măsura în care este împuternicit în baza unei procuri speciale, înregistrate la
Registrul comerŃului, de către reprezentanŃii societăŃii (respectiv administratorul - asociat
comanditat). În cazul în care totuşi, asociatul comanditar execută operaŃiuni în contul societăŃii fără o
asemenea procură specială pentru acea operaŃiune, se consideră că el a lucrat ca un comanditat şi, ca
atare, dobândeşte mai departe o răspundere de tipul celei a asociaŃilor comanditaŃi. Astfel, asociatul
comanditar va răspunde nelimitat şi solidar cu ceilalŃi asociaŃi comanditaŃi pentru toate
obligaŃiile societăŃii, pe care aceasta şi le-a asumat de la momentul în care asociatul
comanditar a efectuat o operaŃiune în contul societăŃii fără procură specială a
administratorului societăŃii.

Drepturile asociaţilor comanditari

Prin lege, comanditarului i se recunosc următoarele drepturi:
• să îndeplinească servicii în administrarea internă a societăŃii.
• să realizeze acte de supraveghere.
• să participe la numirea şi revocarea administratorilor.
• să acorde, în limitele actului constitutiv, autorizarea administratorilor pentru
operaŃiuni ce depăşesc puterile lor.
• să solicite copii de pe situaŃiile financiare anuale
• să supună controlului exactitatea datelor înscrise în actele financiare ale societăŃii,
având posibilitatea să cerceteze registrele şi orice alte documente justificative ale
societăŃii.

Răspunderea asociaŃilor în societăŃile în comandită simplă

Art. 3 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte că la fel ca şi în cazul societăŃii în
nume colectiv, asociaŃii comanditaŃi dintr-o societate în comandita simplă răspund solidar şi
nelimitat pentru obligaŃiile sociale.
În schimb, asociaŃii comanditari, conform art. 3 alin. 3 din lege, răspund numai până la
concurenŃa capitalului social subscris, aceştia neavând o răspundere personală faŃă de creditorii
sociali, aşa cum există în cazul asociaŃilor comanditaŃi.
În situaŃia în care, asociaŃii comanditari nu varsă aportul la care s-au obligat, în bani sau în
natură, creditorii sociali pot avea împotriva comanditarilor vinovaŃi o acŃiune oblică.

FuncŃionarea societăŃilor pe acŃiuni

50
 AcŃiunile - sunt titluri de valoare emise de către o societate comercială de capital
constituită în condiŃiile legii (Legea nr. 31/1990, republicată).

Caracteristicile acţiunilor
• Orice acŃiune are o valoare nominală, stabilită în actul constitutiv, care reprezintă o
fracŃiune din capitalul social al societăŃii respective. Valoarea nominală minimă a unei
acŃiuni este de 1.000 lei.
• AcŃiunile sunt indivizibile.
În cazul acŃiunilor deŃinute de mai mulŃi coproprietari, caracterul indivizibil al acŃiunii se
menŃine, deoarece coproprietarii au obligaŃia, prin lege, să desemneze un reprezentant care să
exercite toate drepturile specifice acŃiunilor, indiferent dacă este vorba de acŃiuni nominative sau
acŃiuni la purtător. Calitatea de coproprietar al acŃiunilor naşte şi obligaŃii, toŃi coproprietarii fiind
răspunzători în solidar pentru efectuarea vărsămintelor datorate pentru acŃiunea respectivă.
• AcŃiunile au valoare egală, conferind titularilor lor drepturi egale.
Prin excepŃie, există acŃiuni care conferă titularilor lor drepturi preferenŃiale, respectiv
acŃiunile cu dividend prioritar.
• Ca titluri de valoare, acŃiunile sunt titluri negociabile, ele încorporând valoare în
conŃinutul lor.
Prin esenŃa lor, acŃiunile se pot transmite de la un titular la altul, situaŃiile în care
negociabilitatea acŃiunilor este restrânsă fiind expres şi limitativ prevăzut de lege sau de actul
constitutiv.

Categorii de acţiuni
În funcŃie de modul de transmitere, acŃiunile pot fi:
• acŃiuni nominative – atunci când în cuprinsul titlurilor de valoare se stabileşte titularul
dreptului asupra acelei acŃiuni;
• acŃiuni la purtător - adică acele acŃiuni pentru care simpla deŃinere materială reprezintă
dreptul asupra acŃiunii,

MenŃiuni obligatorii în cuprinsul acŃiunii

Pentru a fi considerată valabilă, acŃiunea va cuprinde menŃiunile obligatorii impuse de lege.
Dacă acŃiunile sunt nominative, suplimentar, în conŃinutul acŃiunii, trebuie să figureze şi
elementele de identificare ale acŃionarului (dacă este persoană fizică, numele, prenumele,
domiciliul şi codul numeric personal, iar dacă este persoană juridică denumirea, sediul, numărul de
înmatriculare şi codul unic de înregistrare).
Orice acŃiune pentru a fi valabilă trebuie semnată de administrator. Respectiv de cel puŃin
doi administratori, în cazul în care administrarea societăŃii este asigurată de mai mulŃi administratori.
Dacă o societate comercială nu emite acŃiuni pe suport material, ea va elibera, la solicitarea
acŃionarului sau din oficiu, un certificat de acŃionar care va cuprinde obligatoriu toate menŃiunile ce
trebuie să se regăsească în conŃinutul unei acŃiuni, precum şi numărul, categoria şi valoarea nominală
a acŃiunilor acelui acŃionar, poziŃia la care este înscris acŃionarul în registrul acŃionarilor şi numărul
de ordine al acŃiunilor astfel emise.
Această modalitate stabilită de lege dă conŃinut ideii de titluri cumulative, deoarece
certificatul de acŃionar nu numai că face dovada calităŃii titularului lui, dar, prin elementele pe care le
conŃine, face dovada şi cu privire la titlurile deŃinute de acel acŃionar.

Transmiterea acŃiunilor

51
 Transmiterea dreptului de proprietate asupra acŃiunilor nominative se face, de
principiu, în baza unei declaraŃii semnate de cedent şi cesionar, declaraŃie care se înregistrează în
registrul acŃionarilor.
În cazul în care acŃiunile nominative se emit în formă materială (pe suport de hârtie), în
vederea transmiterii dreptului de proprietate, alături de declaraŃia semnată de cedent sau cesionar
(sau un mandatar al acestora), trebuie realizată şi o menŃiune cu privire la cesiune, direct pe titlu
(deci în cuprinsul acŃiunii), menŃiune semnată de cedent şi cesionar.
Transmiterea acŃiunilor emise în formă dematerializată şi care sunt tranzacŃionate pe o
piaŃă de capital, se supun regulilor specifice stabilite conform O.U.G. nr. 28/2002, aprobată şi
modificată.
Subscriitori cât şi cesionarii ulteriori răspund solidar pentru plata acŃiunilor, dreptul la
acŃiune împotriva acestora prescriindu-se într-un termen de 3 ani de la momentul când s-a făcut
menŃiunea referitoare la transmiterea acŃiunilor în registrul acŃionarilor.
Dreptul de proprietate asupra acŃiunilor la purtător, se transmite prin simpla tradiŃiune,
fără nici un fel de formalitate suplimentară.
 AcŃiunile cu dividend prioritar fără drept de vot
Titularul unei acŃiuni cu dividend prioritar beneficiază de:
• dreptul de a primi propriul său dividend, înaintea oricăror altor reŃineri din beneficiile
societăŃii, calculate la încheierea exerciŃiului financiar;
• drepturile obişnuite ce reveni oricărui titular de acŃiuni ordinare, mai puŃin dreptul de a
participa la vot în cadrul adunărilor generale.
AcŃiunile cu dividend prioritar nu pot depăşi 1/4 din capitalul social, iar valoarea lor
nominală va fi aceeaşi cu cea stabilită pentru acŃiunile ordinare.

Drepturile titularilor de acŃiuni

În baza acŃiunilor pe care le deŃin, acŃionarii beneficiază în cadrul societăŃii de anumite
drepturi specifice, astfel:
• dreptul la vot
• dreptul la dividende
În afara acestor drepturi esenŃiale pentru un acŃionar, în doctrina de specialitate se face
referire şi la dreptul acŃionarilor de a fi informaŃi, având în vedere faptul că în cadrul adunărilor
generale se prezintă rapoartele cenzorilor şi ale administratorilor cu privire la activitatea
desfăşurată de aceştia. De asemenea, art. 173 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte că
administratorii sau, după caz, societăŃile de registru, au obligaŃia de a pune la dispoziŃia
acŃionarilor sau a oricăror alŃi solicitanŃi, registrele societăŃii.
La fel ca şi dreptul la informare, se recunoaşte acŃionarilor şi un alt drept nepatrimonial,
respectiv acela de a participa la adunările generale ale societăŃii. Pe cale de consecinŃă,
exercitând acest drept, acŃionarii au posibilitatea de a-şi exercita un drept esenŃial, respectiv dreptul
la vot.
În sfârşit, în cazul lichidării societăŃii, acŃionarii au un anumit drept asupra părŃii
corespunzătoare acŃiunilor ce le deŃin, în urma lichidării.

ObligaŃiunile
ObligaŃiunile reprezintă bunuri incorporale şi apar ca titluri de valoare emise de
societăŃile de capital, în baza cărora titularul dobândeşte anterior un drept faŃă de societate,
deoarece cel ce le dobândeşte practic realizează un împrumut al societăŃii.
Ca şi în cazul acŃiunilor, obligaŃiunile pot fi nominative sau la purtător.

52
 Valoarea nominală a obligaŃiunilor emise de o societate pe acŃiuni nu poate fi mai mică de
25.000 lei.
În cazul în care se emit mai multe obligaŃiuni într-o singură emisiune, se impune ca valoarea
nominală a acestora să fie egală şi să confere titularilor lor aceleaşi drepturi.
ObligaŃiunile pot fi nominative sau la purtător, şi pot fi emise fie pe suport de hârtie, fie
prin înscriere în cont (obligaŃiuni dematerializate).
O societate pe acŃiuni nu poate face emisiune de obligaŃiuni pentru o sumă mai mare de
3/4 din capitalul vărsat şi existent conform ultimului bilanŃ.
ObligaŃiunile pot fi emise şi prin subscripŃie publică, realizându-se o ofertă publică. În
acest caz se va întocmi un prospect de emisiune, ce trebuie publicat de administratorul societăŃii.
Adunarea generală în cadrul societăŃilor pe acŃiuni
La fel ca în orice societate comercială, conducerea societăŃii este asigurată prin intermediul
adunării generale a acŃionarilor, pornind de la faptul că şi la baza constituirii unei societăŃi pe acŃiuni
stă tot voinŃa persoanelor care se asociază, reunind aporturile lor în vederea obŃinerii unui profit.
Conform legii române, adunările generale la nivelul unei societăŃi pe acŃiuni pot fi ordinare
sau extraordinare şi se desfăşoară la sediul societăŃii, dacă prin actul constitutiv nu se dispune
altfel.

Adunarea generală ordinară

Adunarea generală ordinară prezintă caracter obligatoriu, în sensul că ea trebuie să se

întrunească cel puŃin odată pe an, într-un termen de maximum 4 luni de la momentul în care s-a
încheiat exerciŃiul financiar pentru anul precedent.
Caracterul obligatoriu al adunării generale ordinare se manifestă şi cu privire la problemele
ce urmează a se discuta în cadrul ei. Practic, adunării generale ordinare îi revin în sarcină
discutarea tuturor problemelor ce interesează şi afectează existenŃa şi funcŃionarea societăŃii pe
acŃiuni, mai puŃin cele referitoare la modificarea actului constitutiv, aspecte ce Ńin de atribuŃiile
specifice ale adunării generale extraordinare. Deşi, în aceste condiŃii adunarea generală se poate
pronunŃa asupra unei game foarte largi de probleme, prin lege există o serie de aspecte cu privire la
care este obligată să decidă. În acest sens, s-a considerat că enumerarea atribuŃiilor ce revin adunării
generale are caracter enunŃiativ şi de ordine publică
Astfel, conform art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, adunării generale îi
revin următoarele atribuŃii:

să discute, să aprobe sau să modifice situaŃiile financiare anuale, după ascultarea
raportului administratorilor, cenzorilor sau auditorilor financiari şi să fixeze
dividendul;

să aleagă administratorii şi cenzorii;

să fixeze sumele ce se cuvin administratorilor şi cenzorilor pentru activitatea pe care
o prestează dacă remunerarea lor nu a fost fixată prin chiar actul constitutiv;

să se pronunŃe asupra gestiunii administratorilor;

să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi programul de activitate pentru
următorul exerciŃiu financiar;

să hotărască cu privire la gajarea, închirierea sau desfiinŃarea uneia sau mai multor
unităŃi ale societăŃii.
Enumerare cuprinsă în art. 111 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu privire la
atribuŃiile adunării generale ordinare nu are caracter limitativ. Nimic nu împiedică acŃionarii ca, fie
prin actul constitutiv să stabilească şi alte atribuŃii specifice în sarcina adunării generale ordinare,
53
fie chiar în cadrul de desfăşurare a adunării generale să se hotărască prin voinŃa acŃionarilor şi alte
aspecte legate de “viaŃa societăŃii”. EsenŃial este faptul că cele cinci atribuŃii distinct enumerate de
art. 111 alin. (2) din lege au caracter obligatoriu, în sensul că, şi în situaŃia în care ele nu sunt
prevăzute ca atare în actul constitutiv al societăŃii, adunarea generală ordinară a societăŃii respective
are obligaŃia să decidă cu privire la ele.
Adunarea generală ordinară este legal constituită în măsura în care în cadrul ei participă
acŃionari care reprezinte cel puŃin jumătate din capitalul social. Dacă nu se obŃine o asemenea
majoritate de la prima convocare, se va recurge la o a doua convocare, adunarea generală
fiind valabil constituită indiferent de prezenŃa acŃionarilor.

Adunarea generală extraordinară

Spre deosebire de adunarea generală ordinară, în cadrul adunării generale extraordinare se
hotărăşte, în principiu, cu privire la aspecte ce Ńin de modificarea societăŃii. Astfel, art. 113 din
Legea nr. 31/1990, republicată, enumeră următoarele atribuŃii care presupun intervenŃia decizională
a adunării generale extraordinare:

modificarea formei juridice a societăŃii;

modificarea sediului societăŃii;

schimbarea obiectului de activitate al societăŃii.

înfiinŃarea sau desfiinŃarea unor sedii secundare, fără personalitate juridică, dacă prin
actul constitutiv nu se prevede altfel.

prelungirea duratei societăŃii.

dizolvarea anticipată a societăŃii;

Adunările generale speciale

Hotărârea adunării generale speciale îşi produce însă efectele juridice numai în măsura în
care este ulterior aprobată de adunarea generală a tuturor acŃionarilor.
Pot fi considerate ca fiind adunări generale speciale adunările acŃionarilor care beneficiază
de acŃiuni preferenŃiale cu dividend prioritar. În condiŃiile în care titularii unor acŃiuni cu
dividend prioritar, conform art. 95 din Legea nr. 31/1990, republicată, nu beneficiază de drept la vot,
rezultă că, în legătură cu problemele care îi interesează în mod direct, legate de specificul acŃiunilor
pe care le deŃin, trebuie totuşi să se pronunŃe într-un cadru restrâns, cadru ce se realizează tocmai
prin intermediul adunărilor speciale.
De altfel, art. 96 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte în mod expres faptul că titularii
fiecărei categorii de acŃiuni (acŃiuni obişnuite sau preferenŃiale) se reunesc în adunări speciale,
în condiŃiile stabilite de actul constitutiv. Pornind însă de la faptul că acŃiunile preferenŃiale nu dau
în mod direct dreptul la vot, este normal ca hotărârile pronunŃate de adunările speciale să fie
supuse aprobării adunării generale extraordinare, conform art. 116 alin. (3) din Legea nr.
31/1990, republicată.
Se poate considera astfel că, adunările speciale nu reprezintă decât organe cu caracter
deliberativ.

Hotărârile adunării generale

Adoptarea hotărârilor
O hotărâre a adunării generale poate fi adoptată:

54

cu votul acŃionarilor ce deŃin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în
adunare, în cazul adunărilor generale ordinare;

cu votul acŃionarilor care să reprezinte cel puŃin jumătate din capitalul social, în cadrul
adunărilor generale extraordinare care se desfăşoară la prima convocare;

cu votul unui număr de acŃionari care să reprezinte cel puŃin 1/3 din capitalul social, în
cadrul adunărilor generale extraordinare ce se desfăşoară la a doua convocare.
Normele referitoare la cvorumul necesar în vederea adoptării unei hotărâri a adunării
generale au caracter supletiv, în sensul că prin actul constitutiv se pot stabili alte reguli pentru
adoptarea valabilă a unei hotărâri, dar numai peste limita stabilită de lege.
Adunările generale hotărăsc, de regulă, prin vot deschis.
Prin excepŃie, în situaŃia hotărârilor referitoare la alegerea membrilor consiliului de
administraŃie şi a cenzorilor, revocarea acestora sau orice altă hotărâre privitoare la răspunderea
administratorilor, legea impune votul secret.
Norma are caracter imperativ, spre deosebire de cea referitoare la regula generală, din
modul de redactare al textului fiind de dedus că hotărârea cu privire la alte aspecte, chiar dacă, de
principiu, se poate adopta cu vot deschis, nimic nu împiedică intervenŃia votului secret, în măsura
în care prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

Efectele şi opozabilitatea hotărârilor adunării generale

Hotărârile adunării generale au caracter obligatoriu atât pentru acŃionarii care au
participat la vot, cât şi pentru cei absenŃi sau cei care au votat contra.
Prin publicitatea hotărârilor se asigură şi opozabilitatea acestora faŃă de terŃi, art. 130
alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, stabilind că hotărârile adunărilor generale se depun în
termene de 15 zile la Oficiul registrului comerŃului, pentru a se realiza menŃiunile corespunzătoare
în registru şi, ulterior, se transmit spre publicare în Monitorul Oficial. Legea stabileşte şi o situaŃie
în care nu este necesară publicarea efectivă a hotărârii, respectiv cazul în care hotărârea implică
modificarea actului constitutiv, când se poate publica numai actul adiŃional ce cuprinde textul
integral al clauzelor modificate.
Punerea în executare a hotărârii se realizează numai după îndeplinirea formalităŃilor
legate de publicitatea hotărârii. Având în vedere faptul că în ordine cronologică, publicitatea
prin Monitorul Oficial se realizează ulterior înregistrărilor menŃiunilor la registrul comerŃului,
rezultă că, practic, o hotărâre a adunării generale devine executorie şi se consideră a fi opozabilă
terŃilor numai în măsura în care este publicată în Monitorul Oficial.
Considerăm totuşi că această dispoziŃie nu are în vedere şi situaŃia în care terŃii aveau deja
cunoştinŃă despre conŃinutul efectiv al hotărârii. Altfel spus, în cazul în care un terŃ ia cunoştinŃă
de conŃinutul real al unei hotărâri înainte ca aceasta să fie publicată, hotărârea îi este
opozabilă, deoarece publicitatea nu este direct producătoare de efecte juridice, ci urmăreşte
încunoştinŃarea persoanelor ce nu au participat direct la adunarea generală despre ceea ce s-a
hotărât în cadrul acelei adunări generale.

AcŃiunea în anularea hotărârilor adunării generale

Dacă prin lege se recunoaşte obligativitatea absolută şi faptul că efectele hotărârii adunării
generale se produc faŃă de toŃi acŃionarii, legea stabileşte, în contrapartidă, posibilitatea atacării
hotărârii adunării generale de către oricare dintre acŃionarii care nu au fost prezenŃi la
adunare sau care au votat împotriva hotărârii, în măsura în care aceştia au solicitat să se
insereze opoziŃia lor în procesul-verbal de şedinŃă. AcŃiunea este de competenŃa tribunalului
din raza teritorială a sediului societăŃii şi poate fi introdusă într-un termen de 15 zile de la
momentul publicării hotărârii în Monitorul Oficial.

55
 Administrarea societăŃii pe acŃiuni

Numire şi revocare
Societatea comercială poate fi administrată de unul sau mai mulŃi administratori, asociaŃi
sau neasociaŃi, numiŃi prin actul constitutiv sau de adunarea generală ordinară.
Mandatul administratorilor este revocabil, adunarea generală ordinară fiind competentă
conform legii să revoce din funcŃie administratorul.
Administratorii sunt temporari, în actul constitutiv stabilindu-se, de regulă, durata
mandatului acestora.
Chiar dacă acŃionarii sunt în drept să stabilească durata mandatului administratorilor prin
intermediul actului constitutiv, şi legea, la rândul ei stabileşte anumite reguli în acest domeniu.
Astfel:

în cazul primilor administratori, durata mandatului acestora nu poate fi mai mare de
4 ani;

în cazul în care în actul constitutiv nu este precizată durata mandatului
administratorilor, conform art. 137 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicată, aceasta
va fi de 2 ani.
De principiu, administratorii sunt reeligibili, adunarea generală fiind în drept ca şi după
expirarea mandatului să numească aceiaşi administratori. Nimic nu împiedică însă ca în actul
constitutiv să fie prevăzute anumite interdicŃii sau limitări cu privire la eligibilitatea
administratorilor.
Administrarea unei societăŃi comerciale poate fi asigurată de administrator persoană fizică
sau juridică.
În cazul în care administrator este o persoană fizică, acesta trebuie să îndeplinească cel
puŃin calităŃile impuse de lege fondatorului. Dacă este numită sau aleasă administrator o persoană
care ulterior se regăseşte într-unul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 6 din lege, cel în
cauză va fi decăzut din drepturile de administrator. În mod similar, aceste soluŃii sunt aplicabile
şi pentru orice reprezentant al societăŃii comerciale pe acŃiuni.
În cazul în care administrator este desemnată o persoană juridică, aceasta trebuie să
îndeplinească, de asemenea, aceleaşi condiŃii care se impun şi în cazul fondatorilor persoane
juridice. Administratorul persoană juridică va desemna o persoană fizică, aceasta având rolul de
reprezentant permanent al administratorului în cadrul societăŃii administrate
În cazul în care reprezentarea este asigurată de un administrator persoană juridică,
reprezentantul acestuia - persoană fizică va avea aceiaşi răspundere ca şi administratorul
persoană fizică. În cazul intervenŃiei unei forme de răspundere patrimoniale reprezentantul
urmează a răspunde în solidar cu administratorul persoană juridică ce l-a delegat la societatea
administrată.
De principiu, administratorul persoană juridică este în drept să-şi revoce reprezentantul
persoană fizică, într-o asemenea situaŃie fiind însă obligat ca în locul acestuia să numească, în
acelaşi timp, un alt reprezentant.
Activitatea administratorilor se desfăşoară în baza unui contract de administrare ce se
încheie între părŃi, contract a cărui natură juridică şi regim juridic îşi găseşte esenŃa în contractul de
mandat.
Obligaţiile administratorilor

Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte obligaŃii specifice ce incumbă administratorului, la

momentul în care acesta preia reprezentarea societăŃii.
ObligaŃia de a depune o garanŃie

56
 Fiecare administrator este obligat să depună o garanŃie pentru administraŃia sa, a cărei valoare
este stabilită în actul constitutiv ori, în lipsa unei clauze exprese în acest sens, aprobată de adunarea
generală a acŃionarilor. Indiferent de situaŃie însă, garanŃia nu poate fi mai mică decât valoarea
nominală a 10 acŃiuni sau decât dublul remuneraŃiei lunare de care beneficiază
administratorul.
În cazul administratorului - acŃionar, garanŃia se poate constitui şi prin depunerea
efectivă, în materialitatea lor a celor 10 acŃiuni, în măsura în care administratorul solicită în mod
expres acest lucru. Într-o asemenea situaŃie, acŃiunile în cauză se indisponibilizează,
administratorul acŃionar nefiind în drept să le înstrăineze şi ele rămân în păstrarea societăŃii pe
toată durata mandatului de administrator al acŃionarului.
Preluarea funcŃiei de administrator nu este posibilă fără depunerea garanŃiei. În acest sens,
art. 140 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte că garanŃia trebuie depusă înainte de
preluarea funcŃiei de către administrator, în caz contrar administratorul fiind considerat
demisionar.
ObligaŃia de a depune specimen de semnătură
Legea impune ca specimenul de semnătură al administratorilor să fie depus la registrul
comerŃului.
Specimenul de semnătură se depune de către administratori împreună cu certificatul
eliberat de cenzori din care rezultă că administratorii şi-au îndeplinit obligaŃia de depunere a
garanŃiei, deci că astfel au acceptat mandatul ce le-a fost conferit de adunarea generală.
Astfel, o societatea comercială nu poate realiza în favoarea administratorilor, directorilor săi,
sau soŃilor acestora, rudelor şi afinilor acestora până la gradul al patrulea următoarele operaŃiuni:

acordarea unor împrumuturi propriu – zise;

acordarea unor avantaje financiare

garantarea unor împrumuturi;

garantarea executării unor obligaŃii personale faŃă de terŃe persoane.

dobândirea de către societate a unei creanŃe ce aparŃine unui terŃ împotriva
administratorilor, directorilor, soŃilor acestora, rudelor şi afinilor până la gradul al patrulea ai
acestora.
Legea interzice preluarea unei asemenea creanŃe de către societate numai în măsura în care
preluarea s-ar realiza cu titlu oneros. În aceste condiŃii, dacă societatea ar primi o asemenea
creanŃă cu titlu gratuit din partea terŃului creditor al administratorului, directorului, soŃului acestora,
rudelor sau afinilor acestora, preluarea ar fi perfect valabilă, ne fiind posibil a se considera că astfel
s-ar crea beneficii suplimentare în favoarea celor care realizează administrarea societăŃii sau a
rudelor acestora.
Astfel de interdicŃii funcŃionează şi în cazul în care operaŃiunea de creditare s-ar realiza
în favoarea unei societăŃi comerciale sau civile în care administratorul, directorul, sau, soŃul
acestora, rudele şi afinii acestora până la gradul al patrulea ar avea calitatea de administratori
sau asociaŃi sau calitatea de asociaŃi, deŃinând minimum 20% din capitalul social subscris (deci
ar avea un interes evident în acea societate). Legea stabileşte interdicŃia creditării şi în cazul în care,
de exemplu, administratorul împreună cu soŃul acestuia şi o rudă până la gradul al patrulea, deŃin
cel puŃin 20% din capitalul social al societăŃii comerciale care solicită operaŃiunea de creditare.
Pe cale de excepŃie, operaŃiunile de creditare, astfel cum acestea sunt enumerate de lege, se
admit în favoarea administratorilor, directorilor, soŃului acestora, sau rudelor şi afinilor până la
gradul al patrulea al acestora, sau în favoarea societăŃilor comerciale şi civile în cadrul cărora aceştia
au interese conform legii, în următoarele situaŃii:

în cazul operaŃiunilor a căror valoare exigibilă cumulată este inferioară echivalentului
în lei al sumei de 5.000 euro;
57

în cazul în care operaŃiunea este încheiată de societate, în cadrul activităŃilor curente pe
care aceasta le desfăşoară (de exemplu, o bancă ce în mod normal desfăşoară activităŃi
de creditare a unor persoane fizice).
Într-o asemenea situaŃie, operaŃiunea este legală numai în măsura în care societatea nu
creează un regim mai favorabil administratorului sau directorului său, soŃului sau rudelor şi
afinilor acestora, sau societăŃilor comerciale în care aceste categorii de persoane au interese.
Administratorul care intervine în deliberarea cu privire la operaŃiuni în care el personal, soŃul,
sau rudele şi afinii acestuia au interese contrarii, răspunde pentru toate daunele care au rezultat
ca urmare a intervenŃiei sale pentru societate.
Consiliul de administraŃie

• Membrii consiliului
Conform art. 137 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, in cazul in care administrarea
este asigurată de către mai mulŃi administratori, ei vor constitui un consiliu de administraŃie.
Consiliul de administraŃie este un organ colegial de gestiune al societăŃii.
Conform art. 142 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, o persoană nu poate funcŃiona
concomitent decât în maximum 3 consilii de administraŃie.
Această interdicŃie nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administraŃie deŃine
cel puŃin o pătrime din totalul acŃiunilor societăŃii respective sau este administrator unic al
unei societăŃi ce deŃine o pătrime din capitalul social, soluŃia legiuitorului fiind explicabilă prin
faptul că astfel se permite acŃionarului - administrator, care deŃine o pondere însemnată în societate,
să intervină direct în administrarea societăŃii.
Conform art. 145 alin.4 din Legea nr. 31/1990, republicată, acŃiunea împotriva
administratorilor va putea fi exercitată de către orice acŃionar sau de către Ministerul
FinanŃelor.
În cazul în care locul ocupat în cadrul consiliului de administraŃie de către un administrator
devine vacant, indiferent de motivul care a condus la o asemenea vacantare (retragere,
incompatibilitate, decădere, revocare, etc), până la convocarea adunării generale competentă a numi
sau alege un alt administrator, legea permite numirea unui administrator provizoriu. Această
numire se realizează de către ceilalŃi administratori împreună cu cenzorii, care urmează să
delibereze cu privire la această problemă în cadrul unei întruniri care este valabil realizată dacă în
cadrul ei participă două treimi din numărul celor în drept să hotărască (respectiv, considerăm
noi, 2/3 din numărul membrilor consiliului de administraŃie şi 2/3 din numărul total al cenzorilor).
Decizia se adoptă dacă se obŃine majoritatea absolută. DispoziŃiile legii cu privire la numărul
participanŃilor şi modul de adoptare a deciziilor privind numirea unui administrator provizoriu au
caracter dispozitiv, actul constitutiv fiind posibil a deroga de la acestea.
În cazul în care administrarea societăŃii este asigurată de către un singur administrator
şi acesta doreşte să se retragă, numai adunarea generală este în drept să hotărască cu privire la
o nouă numire sau alegere a unui administrator, legea impunând convocarea de urgenŃă a
adunării generale. În cazul în care unicul administrator decedează sau intervine o inaptitudine
fizică a acestuia de a mai exercita administrarea societăŃii, este posibilă o numire provizorie a
unui administrator, numire ce se realizează de către cenzori, cu condiŃia însă ca aceştia să
convoace ulterior, de urgenŃă, adunarea generală pentru numirea definitivă a unui administrator.

• AtribuŃiile consiliului de administraŃie

Consiliul de administraŃie are atât atribuŃiile comune pentru toŃi administratorii, indiferent
de forma de societate, cât şi o serie de atribuŃii specifice.

58
 O atribuŃie specială este aceea prevăzută în art. 158 din Legea nr. 31/1990, republicată,
potrivit căruia, dacă administratorii constată reducerea capitalului social cu mai mult de
jumătate, ca urmare a pierderilor din activul net, sunt obligaŃi să convoace adunarea generală
extraordinară pentru a hotărî:
 fie reconstituirea capitalului social;
 fie reducerea capitalului social, corespunzător cu suma rămasă în urma înregistrării
pierderilor din activul net;
 fie dizolvarea societăŃii.
În măsura în care instanŃa, în baza expertizei pe care a dispus-o, constată pierderea suferită de
societate din activul net, va autoriza administratorii să convoace adunarea generală prin
intermediul unei încheieri. Această adunare generală extraordinară astfel autorizată, este în drept să
hotărască cu privire la reducerea capitalului social în limita valorii rămasă în urma pierderilor
suferite de societate, sau după caz, dizolvarea societăŃii, indiferent de numărul acŃionarilor
prezenŃi. În principiu, consiliul de administraŃie poate să decidă cu privire la orice operaŃiune
legată de gestiunea societăŃii.
De asemenea, conform art. 150 din Legea nr. 31/1990, administratorul nu poate dobândi
sau înstrăina liber bunuri de la sau către societate, şi nu poate desfăşura operaŃiuni de închiriere
sau leasing, decât în măsura în care valoarea acestora nu reprezintă mai mult de 10% din
valoarea activelor nete ale societăŃii.
În cazul în care valoarea operaŃiunilor este mai mare de 10% din activul net, pentru realizarea
în mod valabil a operaŃiunii, legea impune obŃinerea anterioară a aprobării adunării generale
extraordinare.
Astfel, se impune aprobarea adunării generale extraordinare atunci când:

dobândirea bunurilor de la fondatori sau acŃionari intervine în termen de 2 ani de la
constituirea sau autorizarea începerii activităŃii societăŃii şi

dobândirea s-a realizat în schimbul unei sume sau contravalori echivalentă cu cel puŃin o
zecime din valoarea capitalului social subscris.
Valoarea bunurilor de la fondatori sau acŃionari se va stabili în baza unei expertize, iar
hotărârea adunării generale extraordinare va fi menŃionată în registrul comerŃului şi va fi
publicată în Monitorul Oficial şi într-un ziar de largă răspândire.

• Întrunirea Consiliului de administraŃie

Consiliul de administraŃie se consideră valabil întrunit dacă la şedinŃă participă cel puŃin
jumătate din numărul total de administratori. Textul legii are caracter dispozitiv supletiv, în
sensul că, prin actul constitutiv al societăŃii se poate fixa un număr mai mare de participanŃi pentru
ca acel Consiliu să fie valabil întrunit.
Consiliul de administraŃie se întruneşte ori de câte ori este necesar pentru realizarea
mandatului primit de la adunarea generală, dar nu mai puŃin de o dată pe lună. ŞedinŃele
Consiliului de administraŃie au loc, de regulă la sediul societăŃii, fiind însă posibilă desfăşurarea
acestora şi la un alt loc prestabilit, dacă acest lucru este expres admis de actul constitutiv al
societăŃii.
La şedinŃele Consiliului de administraŃie sunt convocaŃi şi cenzorii societăŃii, conform art.
151 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Consiliul de administraŃie este condus de un preşedinte, desemnat potrivit dispoziŃiilor
prezente în actul constitutiv. În lipsa unor prevederi ale actului constitutiv, preşedintele Consiliului
de administraŃie poate fi ales de membrii acestuia.
Preşedintele consiliului de administraŃie poate fi şi directorul general sau directorul
societăŃii, acesta asigurând şi conducerea conducând şi comitetului de direcŃie.

59
 Totodată preşedintele consiliului de administraŃie conduce adunarea generală a
acŃionarilor.
Preşedintele consiliului de administraŃie reprezintă societatea în relaŃiile cu terŃele
persoane, încheind acte juridice în numele şi pe seama acesteia.
Legea impune ca la fiecare şedinŃă a Consiliului de administraŃie să se întocmească un
proces verbal de şedinŃă, care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu:
 ordinea deliberărilor;
 deciziile adoptate;
 numărul de voturi întrunite de fiecare decizie;
 opiniile separate .
Comitetul de direcŃie
• Membrii
Alături de consiliul de administraŃie, legea română recunoaşte şi posibilitatea numirii unui al
doilea organ colegial, respectiv comitetul de direcŃie, căruia, conform art. 143 alin. 1 din Legea nr.
31/1990, republicată, consiliul de administraŃie îi poate delega o parte din atribuŃiile şi
prerogativele sale.
Membrii comitetului de direcŃie sunt, la rândul lor administratori, deoarece comitetul de
direcŃie se alege din rândul consiliului de administraŃie.
Odată cu alegerea comitetului de direcŃie, Consiliul de administraŃie stabileşte şi
remuneraŃie la care au dreptul membrii comitetului. Cu toate acestea, decizia Consiliului de
administraŃie cu privire la remunerarea membrilor comitetului de direcŃie este supusă unei ratificări
ulterioare a adunării generale. Prin excepŃie, o asemenea aprobare nu este necesară atunci când în
actul constitutiv al societăŃii este prevăzută o limită maximă pentru remuneraŃia membrilor
comitetului de direcŃie, iar consiliul de administraŃie a stabilit o remuneraŃie ce nu depăşeşte această
limită. Astfel, se consideră că, practic, există o aprobare implicită pentru remunerarea membrilor
comitetului director, dată de către acŃionari, prin chiar actul constitutiv al societăŃii, până la o
anumită limită.
• Deliberările în cadrul comitetului de direcŃie
Comitetul de direcŃie se întruneşte cel puŃin o dată pe săptămână.
În cadrul comitetului director, deciziile se adoptă cu majoritatea absolută a voturilor
membrilor săi.
Conform art. 143 alin. 6 din Legea nr. 31/1990, republicată, în comitetul de direcŃie votul nu
poate fi dat prin delegaŃie.
FuncŃionarii societăŃii
Sunt funcŃionari ai societăŃii, conform legii, directorii executivi ai societăŃii respective,
acestora revenindu-le sarcina de a realiza operaŃiunile curente ale societăŃii.
Conform art. 144 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, numirea funcŃionarilor
societăŃii, este de competenŃa consiliului de administraŃie. Norma legală are caracter dispozitiv,
prin actul constitutiv al societăŃii existând posibilitatea acordării prerogativei de numire a
funcŃionarilor societăŃii şi către un alt organism.
Conform art. 148 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, directorii executivi nu vor putea
fi membri în consiliul de administraŃie al societăŃii, legea stabilind astfel o incompatibilitate între
calitatea de director executiv şi cea de administrator. Pe cale de consecinŃă, nu pot avea calitatea de
directori executivi nici membri comitetului de direcŃie.

Auditul financiar, auditul intern şi cenzorii

60
 Asigurarea unui control activităŃii desfăşurate de către societate are în vedere atât interesul
acŃionarilor, cât şi al terŃilor, care numai astfel se pot angaja, în cunoştinŃă de cauză, în eventuale
relaŃii contractuale.
Potrivit dispoziŃiilor Legii nr. 31/1990, situaŃiile financiare ale societăŃilor comerciale care
intră sub incidenŃa reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene şi standardele
internaŃionale de contabilitate, vor fi auditate de către auditori financiari, persoane fizice sau
persoane juridice, în condiŃiile prevăzute de lege.
În cazul societăŃilor comerciale ale căror situaŃii financiare anuale nu sunt supuse, potrivit
legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a acŃionarilor va hotărî contractarea auditului
financiar sau numirea cenzorilor.

Numirea cenzorilor
Astfel, art. 159 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, republicată impune ca cel puŃin unul dintre
cenzori să aibă calitatea de contabil autorizat în condiŃiile legii sau de expert contabil.
În cazul societăŃilor pe acŃiuni, numirea cenzorilor are caracter obligatoriu. De regulă,

numărul de cenzori şi identificarea acestora se realizează prin actul constitutiv, ei fiind aleşi de

adunarea constitutivă.

Într-o societate pe acŃiuni trebuie numiŃi minimum trei cenzori, şi tot atâŃia cenzori supleanŃi.

Norma juridică ce stabileşte această regulă are caracter supletiv, deoarece prin actul constitutiv

se poate deroga, în sensul că pot fi numiŃi mai mult de trei cenzori şi tot atâŃia supleanŃi, cu

condiŃia ca numărul acestora să fie întotdeauna număr impar.

Durata mandatului unui cenzor este, conform art. 159, de 3 ani, neexistând nici un fel de
limitare cu privire la realegerea lor după expirarea mandatului. Realegerea cenzorilor este posibilă
în cadrul adunării generale ordinare.
Votul necesar pentru revocarea cenzorilor însă este cel specific în cadrul adunărilor
extraordinare.

AtribuŃiile cenzorilor
În sarcina cenzorilor legea reŃine următoarele obligaŃii:
 să supravegheze gestiunea societăŃii;
 să verifice dacă situaŃiile financiare sunt legal întocmite şi în concordanŃă cu registrele
societăŃii;
 să verifice dacă registrele sunt regulat Ńinute şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut
potrivit legii;
 să întocmească raportul către adunarea generală a acŃionarilor;
 să convoace adunarea generală, când nu a fost convocată de administrator;
 să aducă la cunoştinŃa administratorilor sau Adunării generale neregulile din activitatea
societăŃii;
 să participe la adunările generale ale acŃionarilor, fără drept de vot;
 să vegheze ca dispoziŃiile legii şi ale actului constitutiv să fie respectate;
 să constate depunerea garanŃiei de către administratori.

Răspunderea cenzorilor

61
 În exercitarea funcŃiei lor, cenzorii răspund civil contractual, conform regulilor generale din
domeniul contractului de mandat. AcŃiunea în răspundere contra cenzorilor (ca de altfel şi contra
fondatorilor, administratorilor şi directorilor societăŃii) aparŃine societăŃii, care va decide cu privire la
introducerea ei în instanŃă în cadrul adunării generale a acŃionarilor. Răspunderea cenzorilor este o
răspundere solidară.

FuncŃionarea societăŃii în comandită pe acŃiuni

AcŃionarii comanditari şi acŃionarii comanditaŃi

În principiu, regulile aplicabile societăŃii pe acŃiuni funcŃionează şi în cazul societăŃii în
comandită pe acŃiuni. Având în vedere însă existenŃa celor două categorii de acŃionari, respectiv
comanditarii şi comanditaŃii, capitolul 5 din Legea nr. 31/1990, republicată, are în vedere şi
anumite dispoziŃii specifice:
• asociaŃii comanditaŃi răspund nelimitat şi solidar pentru datoriile societăŃii, lor fiindu-le
aplicabile interdicŃiile specifice asociaŃilor din societăŃile în nume colectiv;
• comanditarilor le vor fi în schimb aplicabile dispoziŃiile specifice comanditarilor din
societăŃile în comandită simplă.
Administrarea societăŃii
Administrarea societăŃii va fi asigurată numai de către acŃionari comanditaŃi, neexistând
posibilitatea, ca aceştia să fie persoane care nu au calitatea de acŃionari aşa cum se întâmplă în
cazul societăŃii de capital.
Revocarea administratorilor este de competenŃa adunării generale a tuturor acŃionarilor,
comanditaŃi şi comanditari, în baza hotărârii luate cu majoritatea cerută pentru adunările
extraordinare.
În situaŃia revocării unui administrator, acesta - şi după încetarea mandatului său - are o
răspundere nelimitată faŃă de terŃi pentru obligaŃiile contractate în timpul mandatului său.

FuncŃionarea societăŃilor cu răspundere limitată

Drepturile asociaŃiilor în cadrul societăŃilor cu răspundere limitată

Principalele drepturi ale asociaŃilor în societatea cu răspundere limitată sunt:
• dreptul la informare cu privire la societate;
• dreptul la vot;
• dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la gestiunea patrimoniului societăŃii;
• dreptul de a acŃiona în justiŃie;
• dreptul de a se retrage din societate;
• dreptul la profit.

Dreptul la informare cu privire la societate

AsociaŃii au dreptul de a obŃine de la administrator orice informaŃii necesare adoptării unor
hotărâri care sunt de competenŃa adunării generale.
Dreptul de informare presupune obŃinerea de către oricare dintre asociaŃi a unei copii de pe toate
documentele prezentate de administrator.
Dreptul la vot
Oricare asociat poate să intervină în viaŃa societăŃii, în principal, prin exercitarea dreptului la
vot în cadrul adunărilor generale ale asociaŃilor.
Art. 193 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, stabileşte cu valoare de principiu, faptul
că fiecare parte socială dă dreptul la un vot.
62
 Dreptul la vot se exercită, de regulă, personal de către fiecare asociat. Cu toate acestea, cu
valoare de excepŃie, legea română recunoaşte şi posibilitatea exerciŃiului acestui drept prin
corespondenŃă, în măsura în care o asemenea posibilitate este prevăzută în mod expres de actul
constitutiv.
Având în vedere faptul că legea nu stabileşte în mod expres nici o interdicŃie, rezultă că
dreptul de vot poate fi exercitat şi prin mandatar, dar cu procură specială.
Dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la gestiunea patrimoniului
societăŃii
Dreptul de a acŃiona în justiŃie
AsociaŃii beneficiază de următoarele acŃiuni în justiŃie:
• acŃiunea individuală împotriva administratorului.
Fiecare asociat, în mod individual, beneficiază de o asemenea acŃiune în cazul în care
administratorul, printr-o faptă personală, a cauzat un prejudiciu unui asociat (de exemplu, nu i-a
plătit la timp dividendele cuvenite, deşi s-a dispus partajarea şi distribuirea către asociaŃi). O
asemenea acŃiune are întotdeauna caracter personal.
• acŃiunea colectivă împotriva administratorului
Această acŃiune permite tuturor asociaŃilor sau numai unora dintre ei de a obŃine repararea
prejudiciului cauzat de administratorul societăŃii. Despăgubirile la care va fi obligat
administratorul se plătesc societăŃii comerciale, şi nicidecum asociaŃilor care au acŃionat în
justiŃie.
• acŃiunea individuală sau colectivă împotriva hotărârilor adoptate de adunarea
generală a asociaŃilor
Această acŃiune este formulată împotriva societăŃii şi are ca obiect anularea hotărârii adunării
generale, dacă aceasta contravine actului constitutiv al societăŃii sau contravine legii.
Dreptul de a se retrage din societate
Oricare asociat se poate retrage din societate dacă nu este de acord cu hotărârea adunării
generale privind modificarea actului constitutiv al societăŃii. Retragerea din societate poate interveni
dacă:
 s-a prevăzut în statutul societăŃii dreptul de retragere;
 există acordul tuturor asociaŃilor;
 pentru motive temeinice, instanŃa judecătorească a admis o asemenea soluŃie.
Asociatul care se retrage din societate are dreptul la profit până în ziua retragerii, însă
încasarea se va face în momentul repartizării lor, conform prevederilor statutare.
Asociatul care se retrage nu are dreptul la o parte proporŃională din patrimoniul social, ci
numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
Dreptul la profit
Asociatul are dreptul la încasarea profitului atât în timpul funcŃionării societăŃii, cât şi în
cazul dizolvării şi lichidării acesteia.
• în timpul funcŃionării societăŃii, dreptul asociaŃilor de a participa la profit se
concretizează în dreptul la dividende.
În fiecare an, dacă rezultatele societăŃii permit acest lucru, adunarea generală a asociaŃilor
poate să decidă distribuirea către asociaŃi a unei fracŃiuni din profit. Astfel, dividendele se
acordă numai în măsura în care, la nivelul societăŃii, se obŃin venituri reale, constatate ca atare prin
bilanŃul contabil.
De regulă, dividendele se atribuie în funcŃie de părŃile sociale deŃinute, fiecare asociat
primind o sumă de bani proporŃională cu numărul de titluri pe care le deŃine. În actul constitutiv al
societăŃii se poate însă stabili şi o repartiŃie inegală a profitului. Singura limitare în privinŃa
63
repartizării profitului este aceea referitoare la interzicerea clauzelor leoniene prin care un asociat ar
fi exclus categoric de la beneficii.
• Cu ocazia dizolvării şi lichidării societăŃii, fiecare asociat va primi din activul
patrimoniului societăŃii ceea ce a aportat la capitalul social (de regulă, sub forma unei
sume de bani), după plata tuturor datoriilor pe care le are societatea faŃă de terŃele
persoane.

ObligaŃiile asociaŃiilor în cadrul societăŃilor cu răspundere limitată

Participarea la pierderi
Participarea la pierderile societăŃii se face, de regulă, în funcŃie de numărul de părŃi sociale
deŃinute de fiecare asociat; totuşi, actele constitutive ale societăŃii pot deroga de la această regulă
stabilind o participare inegală a asociaŃilor la pierderile societăŃii.
În actul constitutiv al societăŃii trebuie să se prevadă cota în procente de participare a
asociaŃilor la pierderi. Singura limitare este aşa-numita clauză leoniană, prin care un asociat nu
poate fi descărcat în totalitate de pierderi la fel ca şi atunci când s-ar dispune ca un asociat să suporte
în totalitate pierderile.

Obligaţia de non-concurenţă
ObligaŃia de non-concurenŃă a asociaŃilor decurge, de regulă, dintr-o clauză contractuală.
Pentru administrator, obligaŃia de non-concurenŃă este prevăzută în lege.
ObligaŃia de non-concurenŃă poate fi prevăzută şi în contractul de muncă ori de câte ori
asociaŃii au în acelaşi timp şi calitatea de angajat al societăŃii respective.
Pentru a se stabili o clauză de non-concurenŃă, trebuie să se respecte două reguli
fundamentale:
 limitarea clauzei în timp (durată) şi spaŃiu (teritoriu);
 stabilirea unor limite concrete cu privire la activitatea care nu trebuie să fie exercitată
de asociaŃi.

Răspunderea asociaţilor în societatea cu răspundere limitată

În principiu, asociaŃii nu sunt răspunzători de gestiunea societăŃii atâta vreme cât aceasta este
în sarcina administratorului.
Cu toate acestea, legea stabileşte două situaŃii în care se reŃine direct răspunderea
asociaŃilor, amândouă în legătură cu aportul asociaŃilor la capitalul social, respectiv:
• în momentul constituirii societăŃii, dacă declară fals în legătură cu aportul la capitalul
social, adică aportează bunuri care nu-i aparŃin din punct de vedere juridic (va răspunde
faŃă de societate pentru evicŃiune).
• dacă valoarea aportului în natură este mai mică decât cea declarată de asociatul care s-a
obligat la acel aport.

Adunările generale
AtribuŃii:

numeşte celelalte organe ale societăŃii sau le revocă;

fixează limitele de competenŃă a organelor numite de ea;

exercită controlul asupra activităŃii organelor societăŃii;

decide modificarea actului constitutiv al societăŃii, în concordanŃă cu necesităŃile
decurgând din scopul urmărit.

64
 Adunarea asociaŃilor din societăŃile cu răspundere limitată reprezintă organul de decizie
suprem al societăŃii constituită din totalitatea asociaŃilor.
Ca regulă generală, în adunarea generală o hotărâre se adoptă cu votul asociaŃilor
reprezentând majoritatea absolută a asociaŃilor şi a părŃilor sociale, în afară de cazul când în
actul constitutiv se prevede altfel.
Adunarea generală se convoacă la sediul societăŃii ori de câte ori este nevoie, dar cel puŃin o
dată pe an. Convocarea se face de către administratorul societăŃii. Prin excepŃie, convocarea adunării
asociaŃilor se poate face şi de către un asociat sau un număr de asociaŃi care reprezintă cel puŃin 1/4
din capitalul social, cu obligaŃia de a arăta scopul convocării. De asemenea, cenzorii sunt obligaŃi să
convoace adunarea generală când aceasta nu a fost făcută de către administrator.
Convocarea adunării generale se face în forma în care este prevăzută în actul constitutiv. În
lipsa unei asemenea stipulaŃii convocarea se face prin scrisoare recomandată. Convocarea adunării
generale trebuie făcută cu cel puŃin 10 zile înainte de ziua fixată pentru Ńinerea şedinŃei.
Hotărârile asociaŃilor se iau în adunarea generală. Există posibilitatea ca votarea să se facă şi
prin corespondenŃă.
În situaŃia în care adunarea generală legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din
cauza neîntrunirii majorităŃii cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra ordinii de
zi, oricare ar fi numărul de asociaŃi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaŃii
prezenŃi.
Hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toŃi asociaŃii, inclusiv pentru cei care
nu au participat la vot sau pentru cei care au votat împotrivă. Spre deosebire de hotărârile adunării
generale a acŃionarilor, pentru hotărârile adunării asociaŃilor legea nu cere aducerea acestora la
cunoştinŃă a terŃilor.
În cazul în care printr-o hotărâre a adunării asociaŃilor unui asociat i se încalcă drepturile,
acesta are posibilitatea de a cere în instanŃă anularea hotărârii.
În situaŃia societăŃii cu răspundere limitată cu unic asociat, atribuŃiile adunării generale sunt
exercitate de asociatul unic.
Administratorii societăŃii

Numire şi revocare
Societatea poate fi administrată de unul sau mai mulŃi administratori, asociaŃi sau
neasociaŃi, numiŃi prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale.
ReprezentanŃii societăŃii sunt obligaŃi să depună la registrul comerŃului semnăturile lor în
termen de 15 zile de la data înmatriculării, dacă au fost numiŃi prin actul constitutiv, iar cei aleşi în
timpul funcŃionării societăŃii în termen de 15 zile de la alegere.
În ce priveşte revocarea administratorilor, aceasta se poate face prin votul tuturor
asociaŃilor, dacă administratorii au fost numiŃi prin actul constitutiv sau cu votul majorităŃii absolute
a asociaŃilor şi a părŃilor sociale, dacă administratorii au fost desemnaŃi de către adunarea asociaŃilor.
În cazul revocării administratorului numit prin actul constitutiv, practic intervine o modificare a
actului constitutiv prin înlocuirea unui administrator, fapt ce determină adoptarea unei hotărâri cu
unanimitate de voturi.
În situaŃia în care prin actul constitutiv sunt numiŃi doi sau mai mulŃi administratori,
asociaŃii pot stabili ca aceştia să îşi exercite mandatul împreună sau individual. În cazul în care ei
lucrează împreună, deciziile se iau cu unanimitate de voturi, iar în caz de divergenŃă vor decide
asociaŃii în cadrul adunării generale.

AtribuŃii
Administratorii societăŃii cu răspundere limitată, pot face toate operaŃiunile cerute pentru
aducerea la îndeplinire a obiectului societăŃii, afară de restricŃiile stabilite prin actul constitutiv.

65
 Art. 198 din Legea nr. 31/1990, republicată, prevede obligaŃia administratorilor de a Ńine un
registru al asociaŃilor societăŃii. Nerespectarea acestei obligaŃii atrage răspunderea personală şi
solidară a administratorilor pentru prejudiciile cauzate societăŃii.
Administratorii au obligaŃia, prin lege, de a convoca adunarea asociaŃilor.
Dacă prin actul constitutiv nu s-a stabilit care dintre administratori este şi reprezentant al
societăŃii, dreptul de reprezentare aparŃine fiecăruia dintre ei.

Răspundere
Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate societăŃii, sau chiar terŃelor persoane,
indiferent dacă este asociat sau neasociat.
Dacă sunt mai mulŃi administratori ei răspund solidar. În cazul răspunderii solidare,
oricare dintre administratori poate fi obligat pentru acoperirea întregii pagube.
Administratorul care a acoperit paguba are posibilitatea unei acŃiuni în regres împotriva
celorlalŃi administratori, pentru a fi despăgubit de ceilalŃi, fiecare participând la acoperirea pagubei
proporŃional cu vina pe care o are.
AcŃiunea în răspundere împotriva administratorilor aparŃine şi creditorilor societăŃii, însă
aceştia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societăŃii.
Administratorul răspunde penal în cazul săvârşirii unor fapte considerate infracŃiuni atât de
către Codul penal şi cât şi de legile extrapenale care conŃin dispoziŃii.

Controlul gestiunii societăŃii

Potrivit art. 199 din Legea nr. 31/1990 republicată, actul constitutiv poate stabili alegerea
unuia sau mai multor cenzori de către adunarea asociaŃilor.
Dacă numărul asociaŃilor trece de 15, numirea cenzorilor este obligatorie. Durata
mandatului lor este de 3 ani şi pot fi realeşi.
În cazul acestui tip de societăŃi nu se impune numirea a minim trei cenzori şi toŃi atâŃia
supleanŃi. În consecinŃă, în cazul societăŃilor cu răspundere limitată poate exista un singur cenzor şi
un supleant. În cazul mai multor cenzori desemnaŃi numărul acestora trebuie să fie impar.
Şi în cazul societăŃii cu răspundere limitată trebuie respectată condiŃia ca unul dintre cenzori
sau singurul cenzor să fie contabil autorizat sau expert contabil.
Cenzorii societăŃii trebuie să fie asociaŃi cu excepŃia cenzorului contabil care poate fi şi un
neasociat.
Cenzorii se aleg de către adunarea asociaŃilor. Legea nu prevede posibilitatea numirii
cenzorilor prin actul constitutiv, ca în cazul societăŃilor pe acŃiuni. Cu toate acestea nu există nici un
impediment legal ca desemnarea cenzorilor într-o societate cu răspundere limitată să se facă direct
prin actul constitutiv.
În lipsa cenzorilor, controlul gestiunii societăŃii se asigură de către asociaŃi.

Transmiterea părŃilor sociale

Transmiterea părŃilor sociale implică şi transmiterea calităŃii de asociat în societatea cu
răspundere limitată.
Legea nr. 31/1990 republicată, reglementează transmiterea părŃilor sociale între asociaŃi şi
către persoane din afara societăŃii. Transmiterea părŃilor sociale se poate face prin acte inter vivos
sau mortis causa, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. În practică, cel mai adesea este întâlnită
transmiterea părŃilor sociale prin acte între vii, cu titlu oneros şi îmbracă forma cesiunii.
Între asociaŃi părŃile sociale pot fi transmise în orice condiŃii (indiferent de numărul
voturilor asociaŃilor). Cesiunea părŃilor sociale între asociaŃi presupune încheierea unui contract
între asociatul cedent şi asociatul cesionar.
Pentru protejarea terŃilor, legea cere înscrierea cesiunii în registrul comerŃului. Prin actul
constitutiv este posibil ca cesiunea părŃilor să fie interzisă.
66
 FaŃă de terŃi părŃile sociale se transmit dacă există consimŃământul asociaŃilor care
reprezintă cel puŃin 3/4 din capitalul social. În actul constitutiv asociaŃii pot să prevadă unanimitatea
voturilor, dar nu pot coborî sub limita legală de 3/4.
Cesiunea produce efecte faŃă de terŃi numai în momentul înscrierii ei în registrul
comerŃului.

Excluderea şi retragerea asociaţilor

Excluderea şi retragerea asociaŃilor din societatea în nume colectiv

SituaŃii de excludere
Luând în considerare atât dispoziŃiile speciale cât şi regulile generale în domeniul excluderii,
se poate considera, în temeiul art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, că un asociat poate fi
exclus dintr-o societate în nume colectiv în următoarele situaŃii:
• în cazul neîndeplinirii obligaŃiilor ce-i revin cu privire la aportul la capitalul social al
societăŃii;
• în cazul în care prin faptele sale fraudează societatea sau se serveşte de semnătura socială
sau de capitalul social în folosul său sau al altora, fără a fi îndrituit expres de către ceilalŃi
asociaŃi în acest sens;
• în cazul în care, un asociat devine legalmente incapabil (respectiv este lipsit de
capacitate de exerciŃiu), în situaŃia în care asociatul este o persoană fizică, sau este
declarat în stare de faliment, atunci când asociatul este o persoană juridică;
• în cazul în care asociatul se amestecă fără drept în administrarea societăŃii (respectiv în
situaŃia în care încheie, de exemplu, acte în numele societăŃii, fără ca ceilalŃi asociaŃi să-
i fi acordat un asemenea drept în mod expres);
• în cazul în care asociatul întrebuinŃează capitalul social, bunurile sau creditele societăŃii
în folosul său sau al unei alte persoane fără consimŃământul scris al celorlalŃi asociaŃi;
• în cazul în care asociatul face acte de concurenŃă împotriva societăŃii;
• în situaŃia în care un debitor al asociatului face opoziŃie împotriva hotărârii adunării
generale de prelungire a duratei de existenŃă a societăŃii şi instanŃa admite această
opoziŃie.

Consecinţele excluderii
Conform art. 224 din Legea nr. 31/1990, republicată, asociatul exclus participă la
pierderile societăŃii şi se bucură de beneficiile rezultate din societate, până la momentul în care
este exclus din societate. Cu toate acestea, asociatul exclus nu poate pretinde efectiv aceste
beneficii, decât la momentul în care se realizează repartizarea lor conform actului constitutiv.
La momentul excluderii, asociatul exclus nu beneficiază de o parte din capitalul social al
societăŃii (respectiv partea care i s-ar fi cuvenit în baza aportului vărsat la capitalul social), ci numai
de contravaloarea acestuia, respectiv o sumă de bani care să reprezinte exact valoarea aportului său
la capitalul social al societăŃii care l-a exclus.

Retragerea unui asociat din societatea în nume colectiv
Retragerea unui asociat reprezintă un act unilateral de voinŃă din partea acelui asociat. Ca
atare, trebuie să îmbrace toate caracteristice legale ale unui asemenea act unilateral de voinŃă.
Conform art. 226, retragerea unui asociat dintr-o societate în nume colectiv (ca de altfel, din
orice societate de persoane sau societate cu răspundere limitată), poate interveni exclusiv în
următoarele situaŃii:
• în cazurile prevăzute de actul constitutiv.
67
 • cu acordul tuturor celorlalŃi asociaŃi. Şi acest caz de retragere are tot caracter
convenŃional. Astfel, se poate considera că asociatul care doreşte să se retragă din
societate are această posibilitate, dacă îşi manifestă voinŃă în cadrul unei adunări generale
a asociaŃilor, iar aceştia, cu unanimitate, sunt de acord cu solicitarea de retragere a
asociatului în cauză.
• pe cale judecătorească, în urma unei hotărâri a instanŃei care constată că asociatul are
motive temeinice pentru a solicita retragerea din societate. Este de observat că acest caz
de retragere, are caracter excepŃional şi subsidiar. Astfel, numai în situaŃia în care actul
constitutiv nu prevede nimic în legătură cu retragerea unui asociat, şi în situaŃia în care
asociatul care doreşte să se retragă nu primeşte acordul celorlalŃi asociaŃi, acesta poate
solicita tribunalului o hotărâre prin care să constate că motive temeinice îl determină să
renunŃe la calitatea de asociat în cadrul acelei societăŃi şi să dispună retragerea asociatului
din societate. Aprecierea temeiniciei motivelor invocate de asociat pentru a solicita
retragerea, rămân exclusiv la aprecierea instanŃei.
Hotărârea dată de tribunal cu privire la cererea de retragere a unui asociat este supusă numai
recursului, termenul de recurs fiind de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Şi hotărârea cu privire la retragerea asociatului este supusă înregistrării la Oficiul registrului
comerŃului.

Efectele retragerii unui asociat
La momentul retragerii din societate, asociatul va putea beneficia de anumite drepturi
proprii pentru părŃile sociale pe care le deŃine în societate, drepturi a căror valoare se stabileşte
fie pe cale convenŃională, fie în baza unei expertize. În măsura în care însăşi retragerea nu poate
funcŃiona pe bază convenŃională şi, ca atare, ea trebuie să fie impusă de instanŃă, credem că la acelaşi
moment se poate decide şi cu privire la evaluarea drepturilor care se cuvin asociatului în urma
retragerii sale din societate, prin intermediul unui expert, intervenind astfel o expertiză judiciară.
Modificarea societăŃilor comerciale
Atâta vreme cât o societate comercială exprimă voinŃa celor care s-au asociat, modificarea
societăŃii comerciale se concretizează practic în modificarea actului constitutiv, acesta fiind cel care
exprimă formal acordul de voinŃă al asociaŃilor.
În acest sens art. 204 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, face referire expresă la faptul
că ceea ce se modifică este actul constitutiv, de regulă, în baza hotărârii adunării generale,
adoptată de asociaŃi în condiŃiile legii. VoinŃa adunării generale astfel cum aceasta rezultă din
hotărâre, se concretizează într-un act adiŃional la actul constitutiv.
În mod excepŃional, modificarea poate interveni însă şi în baza unei hotărâri judecătoreşti
în următoarele situaŃii:

în cazul în care prin hotărâre judecătorească se dispune excluderea unui asociat,
situaŃie în care prin aceeaşi hotărâre instanŃa dispune şi cu privire la structura
participării la capitalul social a celorlalŃi asociaŃi;

în cazul în care instanŃa judecătorească admite solicitarea de retragere a unui asociat,
atunci când la nivelul adunării generale nu s-a realizat unanimitatea asociaŃilor cu
privire la acest aspect, caz în care, instanŃa se pronunŃa şi cu privire la structura
participării la capitalul social al celorlalŃi asociaŃi, după retragere.
În aceste două situaŃii, temeiul modificării actului constitutiv, este reprezentat de hotărârea
judecătorească, nefiind necesară nici un fel de altă formalitate, anterior menŃionării modificării în
registrul comerŃului.

Modificarea formei şi duratei societăŃii

68
 Prin modificarea societăŃii comerciale se înŃelege inclusiv modificarea formei societăŃii. O
asemenea modificare nu duce la crearea unei persoane juridice noi, ci la modificarea persoanei
juridice existente, în condiŃiile în care existenŃa societăŃii se explică prin acordul de voinŃă a unor
persoane care se asociază.
Modificarea duratei societăŃii prezintă relevanŃă în cazul în care aceasta operează la nivelul
societăŃilor de persoane şi a societăŃilor cu răspundere limitată. Astfel, art. 206 din Legea nr.
31/1990 permite creditorilor particulari ai asociaŃilor din asemenea societăŃi, să facă opoziŃie
împotriva hotărârii adunării asociaŃilor de prelungire a duratei societăŃii, peste termenul fixat
iniŃial.
Creditorii particulari au la îndemână o astfel de opoziŃie numai în măsura în care drepturile
lor au fost stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii asociaŃilor de prelungire a duratei
societăŃii.

Modificarea capitalului social

Reducerea capitalului social

Potrivit art. 207 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, reducerea capitalului social se
poate face:

prin micşorarea numărului de părŃi sociale sau de acŃiuni;

prin reducerea valorii nominale a părŃii sociale sau a acŃiunii;

prin dobândirea propriilor acŃiuni, urmată de anularea lor.
Capitalul social se mai poate reduce, cu condiŃia ca reducerea să nu fie motivată de
pierderi prin:

scutirea în tot sau în parte a asociaŃilor de anumite vărsăminte datorate de aceştia;

restituirea către acŃionari a unei părŃi din aportul lor iniŃial, proporŃional cu reducerea
capitalului social. Conform art. 204 din Legea nr. 31/1990, o astfel de procedură de
reducere a capitalului social nu funcŃionează în cazul în care societatea a emis
obligaŃiuni, decât proporŃional cu valoarea obligaŃiunilor rambursate;

alte procedee prevăzute de lege (de exemplu, în cazul retragerii sau excluderii din
societate).
Reducerea capitalului social presupune două momente:
adoptarea hotărârii adunării generale cu privire la reducere, în condiŃiile legii. Legea
impune ca prin hotărârea adoptată de adunarea generală să se respecte capitalul social
minim necesar pentru existenŃa societăŃii, atunci când legea îl prevede;
procedura efectivă de reducere.
În hotărârea adunării generale, se impune a fi cuprinse în mod obligatoriu:
- motivele pentru care urmează a opera reducerea;
- procedeul ce va fi utilizat, dintre cele prevăzute de lege, şi cu respectarea condiŃiilor legii.
O dată adoptată hotărârea, ea este supusă publicării în Monitorul Oficial.
Împotriva hotărârii publicate, orice creditor al societăŃii este în drept să facă opoziŃie, cu
condiŃia ca, creanŃa sa să fie constatată printr-un titlu obŃinut anterior publicării hotărârii.
Procedura de reducere efectivă a capitalului social este posibilă numai după scurgerea unui
termen de 2 luni de la momentul publicării hotărârii în Monitorul Oficial al României.

Majorarea capitalului social

Majorarea capitalului social presupune două etape principale:
adoptarea hotărârii de majorare a capitalului social;
desfăşurarea procedurii propriu-zise de majorare a capitalului social.

69
 Conform art. 219 din Legea nr. 31/1990, republicată, procedura efectivă de majorare a
capitalului social trebuie realizată în termen de un an de la data adoptării hotărârii adunării
generale privind majorarea capitalului social, în caz contrar, hotărârea adunării generale fiind lipsită
de efect.
Legiuitorul se raportează la cazul societăŃilor pe acŃiuni şi face referire la două proceduri de
majorare a capitalului, respectiv:

emisiune de noi acŃiuni;

majorarea valorilor nominale a acŃiunilor existente.
Atât în cazul emisiunii de noi acŃiuni, cât şi în cazul majorări valorii nominale a acŃiunilor,
majorarea efectivă a capitalului social se poate realiza prin:
- încorporarea în capitalul social a rezervelor societăŃii, mai puŃin rezervele legale;
- încorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune;
- compensarea unor creanŃe pe care anumiŃi debitori le au asupra societăŃii, prin acordarea
către aceştia a unor acŃiuni din capitalul social în situaŃia în care creanŃele sunt lichide şi
exigibile.
Majorarea capitalului social poate interveni fie printr-o subscripŃie simultană, fie prin
subscripŃie publică.
În cazul în care majorarea intervine ca urmare a subscripŃiei publice, acŃiunile nou emise pot
fi oferite spre subscriere publicului, numai după expirarea termenului înăuntrul căruia acŃionarii
existenŃi îşi pot manifesta dreptul de preferinŃă.
În cazul în care majorarea funcŃionează prin subscripŃie publică, se impune întocmirea
prospectului de emisiune, care trebuie să cuprindă semnătura autentică a cel puŃin doi dintre
administratori. Prospectul de emisiune în formă autentică se depune la Oficiul Registrului
ComerŃului, în vederea autorizării acestuia spre publicare de către judecătorul delegat.
Cu privire la exactitatea datelor cuprinse în prospectul de emisiune, ca de altfel cu privire la
toate înscrisurile efectuate în vederea majorării capitalului social, sunt ŃinuŃi răspunzători, în mod
solidar, administratorii societăŃii.
Majorarea capitalului social este posibilă prin aport în natură sau în numerar, art. 215 din
Legea nr. 31/1990 stabilind în mod expres neadmiterea aportului în creanŃe.
În cazul în care majorarea capitalului social se face prin aport în natură, adunarea generală
care dispune cu privire la majorarea capitalului este chemată să desemneze şi experŃii în vederea
evaluării aporturilor. Adunarea generală hotărăşte cu privire la majorare numai după depunerea
raportului de expertiză de către experŃii desemnaŃi şi în funcŃie de concluziile acestora.
Legea impune ca în cuprinsul hotărârii adunării generale cu privire la majorarea capitalului
social prin aport în natură să se regăsească:
- descrierea aporturilor;
- numele celor ce aportează în natură;
- numărul de acŃiuni emise în schimbul aportului în natură.

Fuziunea, dizolvarea şi divizarea societăŃilor comerciale

Dizolvarea societăŃilor comerciale

Dizolvarea societăŃilor comerciale reprezintă o etapă în procesul de încetare a personalităŃii
juridice a acestora, formată dintr-un ansamblu de operaŃiuni care au ca urmare, de regulă,
lichidarea patrimoniului societăŃilor în cauză.
Dizolvarea se poate produce:
• pe baza unei hotărâri a asociaŃilor;
• prin hotărârea instanŃei judecătoreşti;

70
 • în virtutea legii (de drept).
Legea societăŃilor comerciale prevede cauze comune, generale de dizolvare a societăŃilor
comerciale şi cauze specifice fiecărei forme.

Cauze comune de dizolvare a societăŃilor comerciale

Potrivit art. 227 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, sunt cauze comune de dizolvare
a societăŃilor comerciale următoarele:
• trecerea timpului stabilit pentru durata societăŃii;
• imposibilitatea realizării obiectului sau realizarea acestuia (dizolvare de drept);
• declararea nulităŃii societăŃii;
• hotărârea adunării generale (dizolvare voluntară);
• hotărârea tribunalului;
• falimentul societăŃii;
• alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăŃii.

Dizolvarea societăŃilor de capital
 Dizolvarea societăŃilor pe acŃiuni
Conform art. 228 din Legea nr. 31/1990, republicată, societatea pe acŃiuni se dizolvă:
• în cazul şi în condiŃiile prevăzute de art. 158, respectiv, dacă administratorii
constată pierderea unei jumătăŃi din capitalul social;
• când capitalul social se micşorează sub minimul legal. Dizolvarea nu
operează dacă în termen de 9 luni de la data constatării pierderii sau reducerii
capitalului social acesta este reîntregit sau este redus la suma rămasă ori la
minimul legal sau când societatea se transformă într-o altă formă de societate
la care este suficient capitalul existent.
• când numărul acŃionarilor scade sub minimum legal, cu excepŃia cazului
când acesta se completează, potrivit dispoziŃiilor legale.
 Dizolvarea societăŃii în comandită pe acŃiuni
Societatea în comandită pe acŃiuni se dizolvă în cazul şi în condiŃiile prevăzute pentru
societatea pe acŃiuni, condiŃii referitoare la valoarea minimă a capitalului social şi la numărul minim
de asociaŃi sau acŃionari.

Dizolvarea societăŃilor de persoane
 Dizolvarea societăŃii în nume colectiv
Conform art. 229 din Legea nr. 31/1990, republicată, societăŃile în nume colectiv se dizolvă
prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi, când datorită
acestor cauze numărul asociaŃilor s-a redus la unul singur şi nu există clauză de continuare cu
moştenitorii.
 Dizolvarea societăŃii în comandită simplă
SocietăŃile în comandită simplă de dizolvă prin falimentul asociatului comanditat sau
comanditar ori prin incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul acestuia.
În acest din urmă caz, în lipsă de convenŃie contrară, societatea va plăti moştenitorilor partea
ce li se cuvine, după ultimul bilanŃ aprobat, în termen de trei luni de la notificarea decesului
asociatului, afară dacă moştenitorii săi nu preferă să rămână în societate în calitatea avută de autorul
lor.

Dizolvarea societăŃii cu răspundere limitată
Societatea cu răspundere limitată se dizolvă în cazul pierderii unei jumătăŃi din capitalul
social, sau după caz al micşorării sub minimul legal de 2.000.000 lei ori prin falimentul,
incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociaŃi când datorită acestor
cauze, numărul asociaŃilor s-a redus la unul singur.
71
 Sunt exceptate următoarele situaŃii:
• în termen de 9 luni de la data constatării pierderii sau micşorării capitalului social, acesta
este întregit sau este redus la suma rămasă ori la minimul legal de 2.000.000 lei;
• în actul constitutiv există clauză de continuare a activităŃii societăŃii cu moştenitorii celui
decedat;
• asociatul rămas în urma deschiderii procedurii falimentului faŃă de ceilalŃi asociaŃi ori a
incapacităŃii, excluderii, retragerii sau decesului acestora, hotărăşte continuarea existenŃei
societăŃii sub forma societăŃii cu răspundere limitată cu asociat unic.

Efectele dizolvării
Din punct de vedere procedural, legiuitorul prevede în art. 233 alin.1 din Legea nr. 31/1990,
republicată, că dizolvarea societăŃii are ca efect deschiderea procedurii lichidării patrimoniului
societăŃii. Prin excepŃie, dizolvarea are loc fără lichidare în cazul fuziunii ori divizării totale a
societăŃii sau în alte cazuri prevăzute de lege, cum ar fi dizolvarea societăŃii cu răspundere limitată
cu asociat unic, caz în care patrimoniul societăŃii se transmite asociatului unic.
În societăŃile în nume colectiv, în comandită simplă şi în cele cu răspundere limitată
asociaŃii pot hotărî cu cvorumul şi majoritatea prevăzute pentru modificarea actului constitutiv, odată
cu dizolvarea şi modul de lichidare al societăŃii, atunci când sunt de acord cu privire la repartizarea
şi lichidarea patrimoniului societăŃii şi când asigură stingerea pasivului sau regularizarea lui în acord
cu creditorii.

Fuziunea şi divizarea societăŃilor comerciale

Fuziunea şi divizarea reprezintă, de principiu, modalităŃi de reorganizare a unei societăŃi
comerciale. În consecinŃă, atât fuziunea cât şi divizarea apar ca rezultat al voinŃei asociaŃilor şi
conduc la modificarea societăŃilor implicate în astfel de operaŃiuni.
Prin excepŃie, există situaŃii în care intervine o încetare a societăŃii comerciale, respectiv în
cazul fuziunii prin contopire şi în cazul divizării totale.
De principiu, fiind vorba despre o modificare a societăŃii, fuziunea sau divizarea se hotărăşte
de fiecare societate în parte, în condiŃiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv. În
cazul societăŃilor în lichidare, fuziunea sau divizarea este posibilă până la momentul în care începe
repartiŃia între asociaŃi a părŃilor ce se cuvin prin lichidare. Actul principal al procedurii de fuziune
sau de divizare îl reprezintă proiectul de fuziune sau, după caz, divizare.
Formele fuziunii
Fuziunea se poate realiza prin absorbŃie sau prin contopire.
a) Fuziunea prin absorbŃie
Fuziunea prin absorbŃie presupune absorbirea de către o societate a unei alte societăŃi,
astfel încât îşi încetează existenŃa numai societatea absorbită. În cazul fuziunii prin absorbŃie, se
consideră că fuziunea a intervenit la data înscrierii în registrul comerŃului a menŃiunii privind
majorarea capitalului social al societăŃii absorbante. Societatea absorbantă dobândeşte toate
drepturile societăŃii absorbite şi este Ńinută de obligaŃiile societăŃii pe care o absoarbe.
b) Fuziunea prin contopire
Pe scurt, această operaŃiune juridică şi economică se caracterizează prin reducerea la o
singură unitate a două sau mai multe entităŃi deosebite anterior. Această alianŃă care duce la
crearea unei noi entităŃi, presupune punerea în comun a aporturilor societăŃilor care au fuzionat,
asemănându-se astfel cu contractul de societate. Cel mai bun instrument de realizare a acestei
înŃelegeri perfecte este crearea unei societăŃi noi. În cazul fuziunii prin contopire, se consideră că
fuziunea a intervenit la data înmatriculării în registrul comerŃului a noii societăŃi rezultate.

72
 Formele divizării
Divizarea se poate realiza prin divizare totală, caz în care societatea supusă divizării îşi
încetează existenŃa sau prin divizare parŃială, caz în care societatea iniŃială ce se divizează se
reorganizează şi, alături de aceasta, se înfiinŃează noi societăŃi rezultate din divizarea societăŃii
iniŃiale, sau partea divizată se transmite către alte societăŃi existente. Divizarea presupune practic
împărŃirea, în tot sau în parte, a patrimoniului.
a) Divizarea totală
Divizarea totală presupune transmiterea patrimoniului integral al societăŃii divizate către alte
societăŃi existente sau către societăŃi care se constituie.
b) Divizarea parŃială
Divizarea parŃială presupune transmiterea unei părŃi din patrimoniu către o altă societate
existentă sau care se constituie, în schimbul unui asemenea aport, societatea divizată primind
părŃi sociale ce se atribuie asociaŃilor societăŃii reorganizate prin divizare. În cazul în care prin
divizare se înfiinŃează alte societăŃi comerciale, divizarea se consideră că a intervenit la momentul
înmatriculării în registrul comerŃului a ultimei societăŃi rezultate ca urmare a divizării. În cazul în
care prin divizare patrimoniul societăŃii divizate, în tot sau în parte, se absoarbe de către o altă
societate existentă se consideră că divizarea a avut loc la data înscrierii în registrul comerŃului a
menŃiunii privind majorarea capitalului social al societăŃii absorbante.
Transmisiunea patrimoniului
Atât în cazul divizării totale, cât şi în cazul divizării parŃiale, transmisiunea patrimoniului se
poate face cu titlu universal sau cu titlu particular.
Efectul principal al fuziunii, cât şi al divizării totale, îl reprezintă dizolvarea fără
lichidare a societăŃii care astfel îşi încetează existenŃa. O dată cu dizolvarea fără lichidare,
patrimoniul societăŃii care încetează se transmite universal către societatea sau societăŃile
beneficiare, în starea în care se găseşte la momentul fuziunii sau divizării.
În schimbul transmiterii universale, societatea care a preluat, va atribui asociaŃilor
societăŃilor care îşi încetează existenŃa acŃiuni sau părŃi sociale. Este posibil ca asociaŃii de la
societatea sau societăŃile care îşi încetează activitatea prin fuziune sau divizare totală să beneficieze,
în schimbul transmisiunii universale a patrimoniului, şi de sume de bani, care însă nu pot depăşi
10% din valoarea nominală a acŃiunilor sau părŃilor sociale pe care le-au primit de la societatea
în favoarea căreia s-a transmis. Totodată, asociaŃii societăŃii care dispar prin fuziune sau divizare
totală dobândesc calitatea de asociaŃi ai societăŃii beneficiare, în condiŃiile determinate prin
contractul de fuziune.
Atât în cazul fuziunii prin contopire, cât şi al fuziunii prin absorbŃie societatea care se
constituie, ori societatea absorbantă este Ńinută de toate obligaŃiile societăŃii absorbite care nu sunt
achitate în timpul fuziunii. CocontractanŃii societăŃii absorbite au calitatea de terŃi faŃă de societatea
absorbantă, fiind astfel în drept să invoce o simulaŃie, ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

Procedura de fuziune şi de divizare

Fuziunea şi divizarea presupun următoarele momente principale:
- hotărârea privind întocmirea proiectului de fuziune sau de divizare;
- hotărârea adunării generale cu privire la fuziune sau divizare.

Proiectul de fuziune sau de divizare

Întocmirea proiectului de fuziune sau de divizare se hotărăşte de către adunarea generală a
acŃionarilor de la nivelul fiecărei societăŃi supuse fuziunii sau divizării.

73
 Proiectul de fuziune sau de divizare se semnează de reprezentanŃii societăŃii şi se depune
la Oficiul registrului comerŃului unde este înmatriculată fiecare societate participantă la
operaŃiune.
În cazul în care intervine o divizare totală sau o fuziune prin contopire, proiectul de
fuziune sau de divizare va fi însoŃit de o declaraŃie a societăŃilor în cauză cu privire la modul în
care acestea înŃeleg să-şi stingă pasivul. Proiectul de fuziune sau de divizare astfel întocmit se
vizează pentru legalitate de către judecătorul delegat de la Oficiul Registrului ComerŃului. P
Proiectul de fuziune sau de divizare se publică în Monitorul Oficial al României, pe
cheltuiala părŃilor. Publicitatea trebuie să intervină cu cel puŃin 30 de zile înaintea datei la care
urmează să aibă loc adunarea generală a societăŃilor supuse fuziunii sau divizării, şi care vor
hotărî cu privire la fuziune sau divizare.
ObligaŃia de informare ce revine administratorilor, prin punerea la dispoziŃie a datelor,
trebuie executată de către administratori cu cel puŃin o lună anterior datei de desfăşurare a
adunării generale extraordinare ce va hotărî cu privire la fuziune sau divizare.
Practic, astfel acŃionarii se pot informa cu privire la:
- conŃinutul proiectului de fuziune sau de divizare;
- situaŃia financiară a societăŃii, inclusiv rapoartele de gestiune pe ultimele trei exerciŃii
financiare şi situaŃia financiară existentă cu trei luni înainte de data întocmirii proiectului
de fuziune sau de divizare;
- o evidenŃă care să cuprindă toate contractele în curs de executare a căror valoare
depăşeşte 100.000.000 lei, în cazul în care se urmăreşte divizarea societăŃii.
Totodată, administratorii trebuie să întocmească o dare de seamă la dispoziŃia
acŃionarilor – asociaŃilor, prin care să justifice economic şi juridic necesitatea fuziunii sau divizării
şi în care să stabilească raportul de schimb al acŃiunilor, respectiv părŃilor sociale, în funcŃie de
expertiza realizată de experŃii desemnaŃi de judecătorul delegat cu privire la raportul de schimb.
În cazul fuziunii prin absorbŃie, legea stabileşte o răspundere în sarcina administratorilor
şi experŃilor cu privire la orice eroare comisă în cadrul operaŃiunii de fuziune.
Publicitatea proiectului de fuziune se impune şi pentru a da posibilitate creditorilor
societăŃii să intervină. Astfel aceştia sunt în drept să formuleze opoziŃie în condiŃiile legii, în
măsura în care deŃin o creanŃă anterioară publicării proiectului de fuziune sau de divizare.
Introducerea opoziŃiei suspendă executarea fuziunii sau a divizării până la data
rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
Prin excepŃie, suspendarea se înlătură în măsura în care societatea debitoare dovedeşte plata
obligaŃiilor sau oferă garanŃii acceptate de creditori. De asemenea, este posibilă înlăturarea
suspendării şi în cazul în care creditorii sunt de acord să accepte un angajament pentru plata
datoriilor de la societatea debitoare.
Hotărârea adunării generale de fuziune sau divizare
Fiecare dintre societăŃile participante la fuziune sau divizare hotărăşte cu privire la fuziune
sau divizare într-un termen de maximum 2 luni. Termenul începe să curgă:
- de la data scurgerii termenului până la care se putea face opoziŃie şi o astfel de opoziŃie
nu a intervenit (respectiv 2 luni ulterioare scurgerii termenului de 30 de zile de la
momentul publicării proiectului de fuziune sau de divizare), sau, după caz,

74
 - de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii cu privire la opoziŃia creditorilor
societăŃii, în cazul în care opoziŃia a suspendat executarea fuziunii sau a divizării, dar prin
hotărâre irevocabilă s-a respins opoziŃia.
În cazul în care, prin fuziune sau divizare, se constituie o societate nouă, în cadrul acestei
adunări generale se aprobă şi actele constitutive ale societăŃii nou înfiinŃate.
Când fuziunea sau divizarea are ca efect mărirea obligaŃiilor pentru asociaŃii din oricare
din societăŃile participante, legea impune reguli specifice legate de adoptarea hotărârii, respectiv se
impune unanimitate de voturi.
Perioada intermediară
Realizarea fuziunii necesită îndeplinirea unor formalităŃi complexe într-un interval de timp
relativ lung. Se poate scurge un interval de câteva luni între data când se evaluează patrimoniul
transferat, stabilirea raportului de schimb al părŃilor sociale şi data realizării definitive a fuziunii.
Or, în timpul acestei perioade intermediare, existenŃa şi pasivul societăŃii care urmează a-şi
înceta existenŃa se modifică, în aşa fel încât situaŃia patrimonială din momentul realizării
definitive a fuziunii nu mai coincide cu cea existentă în momentul depunerii bilanŃului de fuziune.
Valoarea titlurilor emise de societatea absorbantă în beneficiul societăŃii absorbite poate
evolua, dar nu neapărat în acelaşi sens. Rezultă că evaluarea aporturilor şi calculul părŃilor sociale
sau acŃiunilor emise riscă să fie din nou făcută în raport de valoarea lor la momentul realizării
operaŃiei definitive de fuziune.
Patrimoniul societăŃii absorbite este transmis societăŃii beneficiare în starea în care se găseşte la

data realizării definitive a operaŃiunii de fuziune, cu excepŃia hotărârii contrare a adunării

generale a asociaŃilor. Drepturile asociaŃilor, stabilite în proiectul de fuziune rămân neschimbate,

chiar dacă activul net al societăŃilor în cauză s-a modificat în timpul perioadei intermediare.

Lichidarea societăŃilor comerciale

Aspecte comune lichidării pentru toate formele de societăţi comerciale

În sens larg, prin lichidare, doctrina juridică înŃelege toate operaŃiunile care au drept scop
terminarea afacerilor în curs în momentul declarării dizolvării, astfel încât să se poată obŃine
realizarea activului, plata pasivului şi repartizarea activului patrimonial net între asociaŃi. FaŃă de
acest înŃeles, într-un sens restrâns se consideră că lichidarea cuprinde operaŃiile efectuate între
momentul declarării dizolvării şi momentul repartizării activului patrimonial net între asociaŃi.
Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd
norme în acest scop, sunt obligatorii următoarele reguli:
• până la preluarea funcŃiei de către lichidatori, administratorii continuă mandatul lor, cu
excepŃia prerogativelor prevăzute la art. 228;
• actul de numirea a lichidatorilor sau sentinŃa care îi Ńine locul şi orice act ulterior care ar
aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul
registrului comerŃului pentru a fi înscrise şi date spre publicare.
Lichidatorii răspund la fel ca şi administratorii, iar împotriva deciziilor lor creditorii pot face
opoziŃie.

75
 Din modul în care legea reglementează procedura lichidării, rezultă că această fază
existenŃială a societăŃii comerciale este guvernată de următoarele principii:
a) Lichidarea este prevăzută în favoarea asociaŃilor
Per a contrario, lichidarea nu poate interveni la cererea creditorilor (nici sociali, nici
personali ai asociaŃilor). Astfel, asociaŃii nu pot obŃine repartizarea nici unei sume cuvenite lor prin
lichidare, mai înainte de achitarea creditorilor sociali. Faptul că lichidarea este o procedură
organizată de lege în favoarea asociaŃilor se poate argumenta şi prin aceea că asociaŃii au dreptul de
a numi pe lichidatori prin actele constitutive.
b) Lichidarea este obligatorie
Lichidarea este o consecinŃă logică şi necesară declarării dizolvării.
Este de amintit faptul că, în doctrina de specialitate s-au conturat şi alte puncte de vedere.
Într-o opinie, s-a considerat că lichidarea este facultativă iar nu obligatorie, deoarece, pe de o parte,
fiecare asociat are dreptul recunoscut de lege de a cere lichidarea, şi, pe de altă parte, lichidarea
poate fi înlăturată dacă asociaŃii hotărăsc fuziunea cu altă societate ori prelungirea duratei acesteia.
Într-o altă opinie, lichidarea este obligatorie fiind de neconceput ca o societate să rămână în
faza de dizolvare.
Cel mai important efect al lichidării este, totuşi, încetarea calităŃii de subiect de drept a
societăŃii comerciale. Acest efect produs prin lichidare, pe data radierii societăŃii din registrul
comerŃului face ca, ope legis, personalitatea juridică a societăŃii să înceteze.
Aşa cum s-a arătat, după terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să întocmească bilanŃul
contabil de lichidare şi să propună repartizarea activului între asociaŃi. Asociatul nemulŃumit
poate face opoziŃie în termen de 15 zile de la notificarea bilanŃului contabil de lichidare şi a
proiectului de repartizare. După expirarea acestui termen, sau după ce sentinŃa asupra opoziŃiei a
rămas irevocabilă, bilanŃul contabil de lichidare şi repartizare se consideră aprobat şi eliberează pe
lichidatori.

Drepturile şi obligaŃiile lichidatorilor

În desfăşurarea operaŃiunii de lichidare, lichidatorii au următoarele obligaŃii:
 să facă un inventar şi să încheie un bilanŃ, care să constate situaŃia exactă a activului şi
pasivului societăŃii;
 să păstreze patrimoniul societăŃii, registrele ce li s-au încredinŃat de administratori şi
actele societăŃii;
 să întocmească un registru cu toate operaŃiunile lichidării, în ordinea datei lor;
 să ceară asociaŃilor care răspund nelimitat sau care nu au efectuat integral vărsămintele,
dacă sunt debitori faŃă de societate, sumele la care erau obligaŃi;
 să ceară radierea societăŃii din registrul comerŃului în termen de 15 zile de la terminarea
lichidării.

Lichidatorii au următoarele drepturi:
 să execute şi să termine operaŃiunile de comerŃ referitoare la lichidare;
 să stea în judecată în calitate de reclamant sau de pârât în interesul lichidării
patrimoniului societăŃii;
 să vândă prin licitaŃie publică bunurile mobile şi imobile ale societăŃii, să facă tranzacŃii;
 să lichideze şi să încaseze creanŃele societăŃii.
AsociaŃii au dreptul de a hotărî prin actul constitutiv regulile de lichidare a societăŃii.
Termenul în care trebuie terminată lichidarea este de cel mult trei ani, tribunalul, în
cazuri excepŃionale având posibilitatea să prelungească termenul, cu încă doi ani.
Lichidatorii, după terminarea lichidării patrimoniului societăŃii, trebuie să întocmească
bilanŃul de lichidare şi să propună repartizarea activului între asociaŃi.

76
 AsociaŃii pot fi plătiŃi în contul părŃilor sociale pe care le deŃin, numai după achitarea
creditorilor sociali.

OperaŃiuni specifice procedurii de lichidare

Procedura lichidării este instituită în favoarea asociaŃilor, potrivit art. 246 alin. 4 din Legea
nr. 31/1990, republicată, şi i se aplică “regulile stabilite prin actul constitutiv şi prin lege, în măsura
în care nu sunt incompatibile cu lichidarea”.
Pe întreaga durată a lichidării, personalitatea juridică a societăŃii comerciale în cauză
subzistă intactă. Societatea foloseşte în continuare firma înregistrată, singura restricŃie impusă
de art. 246 alin. 5 constând în obligaŃia ca toate actele ce emană de la societate să arate că
aceasta este în lichidare.

Înlocuirea organelor de administrare
Ca efect al dizolvării societăŃii, administratorii trebuie să fie înlocuiŃi prin lichidatori.
Numirea acestora poate fi voluntară sau judiciară.
Pentru a decide, instanŃa trebuie să asculte pe toŃi asociaŃii şi administratorii.
Împotriva sentinŃei pronunŃată de instanŃă se poate declara numai recurs în termen de 15 zile
de la pronunŃare.
Actul de numire a lichidatorilor sau sentinŃa care-i Ńine locul, precum şi orice act ulterior care
ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie depusă la Oficiul registrului comerŃului pentru a fi
înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial, prin grija lichidatorilor.
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice.
Lichidatorii persoane fizice sau reprezentanŃii permanenŃi – persoane fizice – ai societăŃii
lichidatoare trebuie să fie lichidatori autorizaŃi.
Administratorii sunt obligaŃi să-şi continue mandatul până la intrarea în funcŃie a
lichidatorilor, fără a mai avea dreptul de a întreprinde noi operaŃii în numele societăŃii comerciale.
După publicarea în Monitorul Oficial a numirii lichidatorilor, nici o acŃiune nu mai poate fi
exercitată pentru societate sau în contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor.

Predarea gestiunii
Potrivit regimului general – instituit de art. 247 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată,
predarea gestiunii se realizează în temeiul inventarului şi bilanŃului.
Aceste documente trebuie să constate situaŃia exactă a activului, cât şi a pasivului societăŃii.
Îndată după intrarea în funcŃie, lichidatorii au datoria ca, împreună cu administratorii societăŃii, să
întocmească inventarul şi să încheie bilanŃul, semnând aceste acte.
Lichidatorii sunt obligaŃi să primească şi să păstreze patrimoniul şi actele societăŃii. Ei
trebuie să Ńină un registru cu toate operaŃiile lichidării, în ordinea datei lor.

Restrângerea obiectului gestiunii
Lichidatorii sunt îndreptăŃiŃi să exercite acele atribuŃiile care le sunt conferite de adunarea
generală a asociaŃilor, printr-o hotărâre adoptată cu aceeaşi majoritate care este necesară şi pentru
numirea lor.
Activitatea lichidatorilor poate fi prelungită pe durata anului în care a avut loc numirea lor.
Lichidatorii trebuie să execute şi să termine operaŃiile referitoare la lichidare. În cazul în care
întreprind noi operaŃii comerciale care nu sunt necesare scopului lichidării, sunt răspunzători
personal şi solidar de executarea lor.
Lichidatorii pot fi acŃionaŃi în judecată – ca reprezentanŃi ai societăŃii comerciale - în
interesul acesteia, dar numai pentru actele de lichidare.
Pentru a recupera sumele datorate societăŃii, lichidatorii trebuie să urmărească pe debitorii
societăŃii. LichidităŃile vor servi pentru satisfacerea creditorilor sociali şi a drepturilor cuvenite
asociaŃilor.
77
 Bunurile din patrimoniul societăŃii vor fi transformate în numerar, scop în care lichidatorii au
dreptul să vândă – prin licitaŃie publică – imobilele şi orice avere mobiliară; vânzarea bunurilor
nu se va face în “bloc”, ci numai singular, fiecare bun în parte.
Lichidatorii trebuie să facă tranzacŃii în numele societăŃii, să lichideze şi să încaseze
creanŃele societăŃii, chiar în caz de faliment al debitorilor, dând chitanŃă.

Lichidarea pasivului social
Sumele obŃinute de lichidatori în condiŃiile anterior examinate servesc, în mod prioritar,
pentru stingerea datoriilor societăŃii comerciale.
În reglementarea Legii nr. 31/1990, republicată, activitatea de lichidare şi de repartizare a
patrimoniului social este de competenŃa lichidatorilor, iar nu a instanŃei judecătoreşti. Implicarea
directă a instanŃei judecătoreşti în operaŃiunea de lichidare este greşită.
CompetenŃa instanŃei de judecată în faza lichidării societăŃilor comerciale este strict
reglementată de lege în două cazuri:
• formularea unei cereri pentru numirea lichidatorilor, atunci când nu se poate întruni
unanimitatea voturilor asociaŃilor, asupra persoanei acestora (art. 256 alin. 2);
• atunci când asociaŃii formulează o opoziŃie la bilanŃul de lichidare întocmit de lichidatori
(art. 257 alin. 2).

Drepturile creditorilor sociali
Cumulativ cu obligaŃia lichidatorilor de a asigura stingerea datoriilor sociale, creditorii
societăŃii comerciale sunt ei înşişi în măsură să-şi valorifice drepturile corespunzătoare. Lichidarea
se face în interesul asociaŃilor, dar fără a vătăma pe creditori.
Atunci când nu recurg la procedura declarării societăŃii în stare de faliment, creditorii dispun
de acŃiuni în justiŃie, pe care le pot îndrepta atât împotriva lichidatorilor, cât şi contra asociaŃilor.
Contra lichidatorilor, creditorii societăŃii au dreptul de a exercita acŃiunile care decurg din
creanŃele ajunse la termen. Posibilitatea urmăririi este însă mărginită numai “până la concurenŃa
bunurilor existente în patrimoniul societăŃii”.
Creditorii sociali se pot îndrepta asupra asociaŃilor pentru plata sumelor datorate din
valoarea aporturilor la capitalul societăŃii, dacă asociaŃii nu au făcut vărsămintele la capitalul social.
Drepturile asociaŃilor
AsociaŃii au dreptul de a-şi recupera valoarea aporturilor subscrise la data înfiinŃării
societăŃii comerciale sau cu prilejul majorării ulterioare a capitalului social.
În faza dizolvării societăŃii, drepturile asociaŃilor pot fi satisfăcute doar după acoperirea
pasivului social.
Creditorii pot cere ca sumele realizate în cursul lichidării să fie depuse la CEC ori la o
societate bancară. Aceste sume pot fi repartizate chiar în timpul lichidării, dar după îndeplinirea
tuturor obligaŃiilor societăŃii scadente sau care vor ajunge la scadenŃă, în măsura în care rămâne un
disponibil de cel puŃin 10% din cuantumul lor.
Împotriva deciziei prin care lichidatorii repartizează astfel asociaŃilor numeralul, creditorii
societăŃii pot introduce opoziŃie la instanŃa competentă, în termen de 15 zile de la data deciziei.
OpoziŃia suspendă decizia de repartizare.

Întocmirea şi executarea situaŃiei financiare finală
Faza de lichidare a societăŃii comerciale se încheie prin întocmirea situaŃiei financiare finale.
Aceasta trebuie să stabilească modul de repartizare a activului între asociaŃi. SituaŃia financiară
finală va fi semnată de lichidatori.
Registrele tuturor societăŃilor comerciale lichidate trebuie păstrate timp de cinci ani,
termenul calculându-se de la data depunerii lor, în condiŃiile arătate mai sus.

Radierea societăŃii comerciale din registrul comerŃului

78
 După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societăŃii din registrul
comerŃului, radiere care se poate face şi din oficiu.
La data îndeplinirii formalităŃilor de radiere, personalitatea juridică a societăŃii încetează,
atât în raporturile dintre asociaŃi, cât şi faŃă de terŃele persoane.

79