Tehnologii de prelucrare

Curs 6

Tehnologii de obinere a produselor si pieselor

Produse si piesele componente ale acestora Produsul este o entitate fizic creat pe baza unui proiect, care poate fi oferit pieei si care ar putea s satisfac cerinele sau necesitile utilizatorului acestuia. Produsul poate fi format dintr-o singur pies sau din mai multe piese asamblate. Piesa este orice component a unui ansamblu care are o anumit atribuie sau realizeaz o aciune. Piesele componente trebuie s fie caracterizate prin calitate, ndeplinind anumite criterii: rezisten, fiabilitate, ergonomie, estetic si pre de cost. Obinerea de piese componente de calitate depinde de factorii si etapele enumerate, ntre care procedeul si tehnologia de producere a acestora sunt dominante.

 Procedeul si tehnologia de obinere a unei piese depind de urmtorii parametri: Importana piesei se refer la locul i rolul pe care l are aceasta n cadrul ansamblului. Exemplu: Se consider un etrier de la sistemul de frnare al unui automobil. De buna funcionare a piesei va depinde sigurana pasagerilor automobilului. Se recomand pentru obinerea piesei turnarea su presiune. Complexitatea piesei se refer la geometria pe care o are o pies: grosimea pereilor, numrul, forma si dimensiunile golurilor din pies, precizia si toleranele extrem de mici. Exemplu: Se consider o carcas din material plastic a unui sistem de msur de precizie. Forma si dimensiunile trebuie s satisfac condiiile de funcionalitate si precizie care definesc ansamblul. Se recomand procedeul de obinere prin injecie. Forma si dimensiunile definesc gabaritul si aspectul exterior al ansamblului. Exemplu: Barele de protecie ale automobilelor sunt confecionate din materiale composite (material plastic si fibre cu rezisten mare). Procedeul de obinere este injecia de materiale composite.

 Materialul se alege in funcie de condiiile de rezisten, mediul in care funcioneaz si regulile esteticii. Exemplu: Se consider carcasa unui robot de buctrie. In acest caz piesele sunt confecionate din material termoplastic, datorit posibilitilor compleze de definire a formei si culorii produsului. Starea suprafeei se refer la gradul de finisare al materialului si al stratului cu care acesta este acoperit. Exemplu: n cazul accesoriilor sanitare acestea trebuie s aib un grad nalt de luciu (lustruire cu past de lustruit), urmat de o acoperire galvanic de protecie impotriva oxidrii. Principalele metode de obinere a pieselor (cu referire la materialul principal) sunt: turnarea, forjarea, matriarea, stamparea, ambutisarea, electroeroziunea, tierea electroeroziv cu fir, jet de ap si laser; pentru materiale plastice: injecia, extrudarea, suflarea cu aer, prelucrarea prin vidare; prelucrrile mecanice.

 Turnarea reprezint metoda tehnologic de fabricaie a unei piese prin solidificarea unei cantiti determinate de material in stare topit, introdus intr-o cavitate de configuraie si dimensiuni corespunztoare unei forme de turntorie. In urma solidificrii, rezult forma final a piesei Materialele utilizate pentru turnare: - fontele, oelurile, materiale si aliajele neferoase; - materialele plastice (termoplastele), - rsini epoxidice (duroplaste), - betoane si mortare de gips. Principalii parametri de materialelor pieselor turnate sunt: - fluiditatea; - tensiunea superficial; - coeficientul de contracie.

 Etapele tehnologice ale procesului de turnare sunt urmtoarele: Fabricarea formelor. Fabricarea formelor depinde de tipul formei de turnare: form din nisip cu sau fr liani, form tip coaj, form metalic. Prepararea materialului. Materialul care se toarn se topeste in cuptoare de topire inclzite electric. Turnarea. Turnarea propriu-zis se face in urmtoarele moduri: - direct in forma de turnare, in cazul formelor din nisip sau din coji (ceramice); - in sisteme de alimentare ale matrielor, in cazul turnrii sub presiune la rece; Rcirea si solidificarea. Rcirea si solidificare sunt componente ale unei etape de care depinde calitatea piesei obinute Extragerea piesei din form. Extragerea piesei se face in urmtoarele moduri: - prin distrugerea matriei si recuperarea piesei turnate; - prin eliminarea piesei din form fr distrugerea matriei.

 Curirea. Curirea se realizeaz prin: tiere (maselote, materiale din canalele de umplere); polizare (indeprtarea bavurilor); sablare cu alice de plumb, oel sau materiale plastice. Controlul. Controlul se realizeaz prin inspecie cu lumin alb, teste de presiune, inspecie cu particule magnetice, teste radiografice, ultrasonice, cu raze X si . Tratamentul termic. Exemple: tratamente de detensionare pentru eliminarea tensiunilor si evitarea fisurrilor; tratamente termice de recoacere, normalizare sau clire pentru modificarea si imbuntirea structurii. Finisarea piesei turnate. Finisarea piesei se face prin sablare pentru debavurare sau uniformizarea si imbuntirea calitii suprafeelor, lustruire pentru finisri de inalt calitate, sau prelucrri mecanice pentru aducerea piesei turnate la geometria si dimensiunile impuse de proiect.

Fig. 1. Tehnologia turnrii pieselor

Fig. 2. Cuptor pentru meninerea la cald a topiturii

Fig. 3. : Main de turnare sub presiune cu nveli i hot de absorbie

 Avantajele procesului de turnare sunt: obinerea de piese cu forme interioare si exterioare complexe. obinerea de piese din materiale care nu pot fi prelucrate prin alte procedee; simplificarea proiectarii formei pieselor sau subansamblurilor; turnarea este un procedeu tehnologic adaptat la producia mare sau de mas (blocuri motor, carcasele cutiilor de viteze, etc.); obinerea de piese de dimensiuni si mase extrem de mari ( pan la 200 tone). Dezavantajele procesului de turnare sunt: Contracia conduce la modificarea dimensiunilor pieselor finite, si adeseori a formei geometrice; Porozitatea se manifest prin incluziuni gazoase care afecteaz rezistenta structural a materialului; Fisurarea conduce la rebutarea piesei turnate; Apariia de structuri de turnare casante care trebuie modificate pentru a se obine piese cu caracteristici de rezisten si elasticitate ridicate; Costuri de producie ridicate;

Proiectarea formei pieselor turnate

Proiectarea trebuie s se in cont de urmtorii factori: dimensiunile, complexitatea, forma si mrimea suprafeelor acesteia; forma piesei cu referire la criteriile de rezisten, procedeul de turnare si condiiile specifice procesului de turnare; materialul din care se confecioneaz piesa; prelucrrile mecanice la care urmeaz s fie supus piesa; Respectarea regulilor de proiectare;

 Tehnologia de proiectare permite obinerea forme virtuale ale pieselor si fac posibil proiectarea mai usoar a modelelor, formei i miezurilor acesteia.

Fig. 4. Fazele procesului CAD ale unei piese turnate

 Folosirea maselotelor pentru evitarea defectelor de contracie. ntruct orice material se contract in timpul solidificrii este posibil apariia defectelor n masa de material. De aceea se procedeaz la creterea progresiv a seciunii nspre partea superioar, seciunile mari fiind n apropierea maselotei, figura 5.

Fig. 5. Folosirea maselortelor pentru evitarea defectelor de turnare

 Utilizarea unei grosimi a pereilor ct mai mic. Grosimea pereilor influeneaz viteza de rcire a materialului topit si apariia defectelor de turnare. La stabilirea grosimii pereilor trebuie s se in cont de fluiditatea materialului topit, eforturile din pies si granulaia (cu cat aceasta este mai fin cu atat rezistena este mai mare). Trecerea gradual ntre perei de grosimi diferite. Proiectarea optim a pieselor turnate impune o grosime unifom a pereilor acestora, care conduce la rcire si solidificare uniform, evitarea tensiunilor si a defectelor de contracie, porozitate i structur grosolan.

Fig. 6. Trecerea gradual ntre perei de grosimi diferite

 Evitarea ngrorii zonelor de contact dintre perei. n cazul razelor de racordare prea mari sau la contactul multiplu dintre perei in zona de cotact grosimea piesei se mreste. Acest lucru favorizeaz apariia defectelor de cotracie sau a suflurilor, figura 7. Pentru evitarea acestui fenomen procedeaz astfel: - se micsoreaz razele de racordare sau se racordeaz si exteriorul piesei, fig. 7 a; - se decaleaz pereii, se practic o degajare in peretele exterior sau se creaz o un alezaj din faza deturnare, fig. 7 b.

Fig. 7. Evitarea ngrorii zonelor de contact ntre perei

Deformrile plastice
Forjarea este operaiunea de prelucrare a unui metal sau aliaj, prin deformare plastic, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei, figura 8. Forjarea modific forma si dimensiunile grunilor n sensul alungirii acestora. Astfel se creaz o structur fibroas a crei rezisten este cresctoare in direcia curgerii mbuntindu-se proprietile fizice ale materialului forjat. Forjarea se realizeaz prin deformare la cald sau la rece, liber, in forme sau plci profilate sau in matrie. Fig. 8. Procedee de forjare

Mecanismul forjrii
Sub aciunea forei de forjare (de batere) materialul se deformeaz plastic. In timpul deformrii grunii materialului i modific geometria marunindu-se i alungindu-se. Datorit curgerii plastice a materialului se formeaz o reea de cristale alungite aranjate succesiv, care formeaz linii continue de deformare, figura 9. Fenomenul poart numele de fibraj. n urma crerii acestei structuri fibroase materialul cpt rezisten mecanic mai mare decat a materialului neforjat.

Fig. 9. Reele de cristale obinute prin forjare

 Parametri care influeneaz forjarea sunt: Maleabilitatea (ductilitatea). Maleabilitatea este proprietatea mecanic a materialelor si aliajelor de permite deformaii plastice mari sub aciunea forelor exterioare, fr a se distruge integritatea materialului, dar modificndu-se forma i dimensiunile. Forjabilitatea. Forjabilitatea este o caracteristic tehnologic si reprezint capacitatea unui material de a curge si a se deforma cu grade mari de deformare, sub aciunea unei fore exterioare de compresiune, far a se fisura. Temperatura de forjare. Temperatura de forjare depinde de calitatea materialului care se forjeaz. Fora de forjare. Fora de forjare este o caracteristic a materialului forjat si depinde de temperatura de forjare. Cu cat aceasta este mai mare cu att fora este mai mic. Limita pan la care se poate inclzi materialul depinde ins de structura si proprietile acestuia.

 Avantajele forjrii: forjarea se aplic, teoretic, tuturor materialelor metalice si nemetalice; metoda se utilizeaz de la piese cu dimensiuni foarte mici (zeci de grame), la piese foarte mari (zeci de tone); asigur eliminarea incluziunilor, segregaiilor si a defectelor interne; orientarea grunilor si deformarea lor conduce la realizarea unei structuri fibroase; acest structur confer piesei rezisten mecanic mare, rezisten maxim la impact si la oboseal; Dezavantajele forjrii costuri de producie mari (matrie si echipamente de forjare); apariia de tensiuni reziduale n timpul prelucrrilor mecanice; productivitate redus in cazul forjrii manuale libere sau in matrie deschise;

Stamparea
Stamparea este un procedeu de deformare plastic a semifabricatelor prin imprimarea pe suprafaa semifabricatului a unei amprente identic cu cea a poansonului figura 10, a. Amprenta are o adncime de zecimi de milimetru. Exemple de piese stampate sunt monezile, cozile tacmurilor sau alte elemente amprentate pe o suprafa, figura 10, b.

Fig. 10. Procedee de stampare i tipuri de piese stampate

Ambutisarea
Ambutisarea este operaia tehnologic prin care un semifabricat cu supraf. plan este transformat ntr-o pies de form alveolar, prin deformare plastic. Deformarea se realizeaz la rece pentru table cu grosimi mici i la cald pentru table groase.
Fig. 11. Matri de ambutisare i tipuri de piese ambutisate ntr-o trecere

Fig. 12. Ambutisarea multipl i exemple de piese ambutisate

Extrudarea
Extrudarea este un procedeu tehnologic de obinere a pieselor finite sau semifabricatelor prin curgerea materialelor metalice sub aciunea unei presiuni mari, care foreaz materialul s ptrund n matri, figura 13. Extrudarea se utilizeaz att in cazul materialelor metalice i a materialelor nemetalice (materiale plastice, sticl, carbon), ct i pentru produse alimentare (produse de carmangerie, zaharoase).

Extrudarea direct - sensul de deformare a materialului extrudat este identic cu sensul forei, fig 13 a ; Extrudarea invers cu sensul de deformare opus sensului forei, figura 13, b ; Extrudarea combinat compus din cele dou moduri de extrudare, fig. 13, c . Extrudarea transversal caracterizat prin refularea materialului dupa o direcie perpendicular pe direcia forei, figura 13, d . Extrudarea hidrostatic caracterizat prin aciunea indirect a forei de apsare asupra semifabricatului, prin intermediul unui mediu fluid, fig 13, e . Extrudarea prin impact (cu soc) care se caracterizeaz prin aciunea cu vitez foarte mare a pistonului asupra semfabricatului. Extrudarea cu soc se aplic atat in cazul extrudarii directe cat si a celei indirecte, figura 13, f.

Extrudarea la rece

Fig. 13. Procedee de extrudare la rece

Fig. 14. Tipuri de piese extrudate

Extrudarea la cald
Este un procedeu similar cu forjarea sau deformarea prin rulare. Temperaturile inalte si presiunile mari duc la uzare agresiv a matrielor. Din acest motiv pentru reducerea frecrii se utilizeas lubrifiani de tip uleiuri grafitate, pulbere de sticl Extrudarea la cald se realizeaz in urmatoarele moduri: extrudarea direct a pieselor cu profil plin, figura 4.4, a; extrudarea direct a pieselor cu profil complex cu goluri, figura 4.4, b; extrudarea invers a pieselor, figura 4.4, c.

Fig. 15. Procedee de extrudare la cald

Fig. 16. Seciuni, matrice, profile extrudate la cald

 Prin acest procedeu se pot obine semifabricate profilate si piese similare ca form cu cele obinute in cazul extrudrii la cald. Tehnologia de extrudare are urmtoarele etape:
inclzirea materialului pan la topirea acestuia; extrudarea propriu-zis; rcirea piesei extrudate.

Extrudarea materialelor plastice

Fig. 17. Instalaie de extrudare materiale plastice

Fig. 18. Profile de materiale plastice extrudate

Injecia
Injecia este o tehnologie de fabricaie a pieselor din materiale plastice, prin formarea piesei intr-o cavitate a unei matrie. Formarea se realizeaz prin introducerea sub presiune a materialului topit in cavitatea care are forma piesei finite, dup care acesta este rcit si piesa este eliminat din matri, fig. 19. Injecia se realizeaz pe masini de injecie, figura 19. Principalele componente ale acesteia sunt: dispozitivul de inchidere, capul de injecie, sistemul de inclzire, sistemul de rcire, etc.

Fig. 19. Procedeul de injecie

Fig. 19. Maina de injecie

 Procedeul se aplic urmtoarelor tipuri de materiale: materiale termoplaste, materiale termorigide, materiale neferoase. Materiale termoplaste. Cateva din materialele termoplaste sunt: - polistirenul este cel mai utilizat material utilizat pentru obinerea pieselor prin injecie; Acesta are rezisten mecanic si durabilitate mari si pre de cost redus. - ABS (acrilontril butadien stiren) este un material cu stabilitate dimensional bun, fiind utilizat intr-o gam extrem de variat de produse (de la jocuri de tip Lego la carcase pentru produse electronice; - relon, nylon sunt materiale care au rezisten chimic bun, rezistente la temperatur, cu elasticitate si rezisten bun; - polietilen si polipropilen, sunt materiale cu rezisten si flexibilitate bun (de ex. cutii si recipieni); - PVC (policlorura de vinil).

 Materiale duroplaste (termorigide) Piesele din materiale duroplaste se caracterizeaz prin rezisten electric si termic foarte bune. Cteva din aceste materiale sunt: - bachelita (fenolformaldehid) este utilizat pentru piese care trebuie s aib rezisten bun la temperaturi ridicate (de exemplu comutatoare, doze electrice, prize, etc.); - aminoplastele sunt materiale similare cu bachelita, producandu-se aceleasi tipuri de piese care au rezisten termic si electric foarte bune; Materiale neferoase. Din aceast categorie fac parte aliajele de aluminiul si alamele. Acestea se utilizeaz pentru piese relativ mici. Avantajul este c piesele obinute prin acest procedeu au precizie mai mare, iar preul de cost este mai sczut decat a celor obinute prin turnare in forme de nisip.

Obinerea pieselor prin suflare cu aer

Ambalajele tip sticl din material plastic, cunoscute sub numele de PET se fabric din tereftalat de polietilen (PET). Aceasta se caracterizeaz prin molecule lungi care formeaz lanuri de molecule. Temperatura de topire a PET-ului este de 245oC- 265oC. Tehnologia de obinere a PET-urilor presupune urmtoarele etape: - obinerea unei preforme (semifabricat) care are definit geometria gatului, recipientului si rezerva de material pentru obinerea recipientului - obinerea formei finite a recipientului prin nclzirea semifabricatului si suflare de aer in semifabricatul prenclzit. Deformarea la forma finit se realizeaz in matri, cu ajutorul instalaiilor se formare.

Fig. 20. Tehnologia de fabricaie a recipienilor

Obinerea pieselor prin vidare

Formarea cu ajutorul vidului este un proces de formare termoplastic prin care o foaie de material plastic se transform intr-o pies tridimensional, cu ajutorul temporaturii si vidului sau/si presiunii. Tehnologic aceast metod are urmtoarele etape:
nclzirea foii de material plastic pn la maleabilizare (materialul devine deformabil plastic); introducerea foii n matri si formarea produsului, prin vidarea zonei dintre foaie si matri (materialul ia forma matriei pe care se muleaz); rcirea produsului cu ajutorul sistemului de rcire a matriei si eliminarea acestuia din matri, prin suflare de aer

Piesele obinute prin acest procedeu sunt componente utilizate cu precdere la ambalajele din industriile: alimentar (ex. pahare, farfurii), cosmetic, medical (ex. ambalaje pentru seringi, pilule), electronic (ambalaje pentru compomente), produselor casnice, jucrii, echipament sportive, automobile, confecii, etc.. Avantajele procedeului sunt:
procedeul este economic pentru serii mici si mijlocii; matrie simple cu puine componente; posibilitatea de a se obine suprafee ale pieselor colorare direct, utilizandu-se foi din materiale colorate sau placate.

Fig. 21. Metode de formare prin vidare

Prelucrri mecanice
Prelucrarea mecanic este o metod prin care se modific forma geometric a semifabricatelor. Modificrile presupun indeprtarea materialului in anumite zone pan la realizarea formei finite a piesei.
Clasificare: Suprafee profilate realizate prin:
strunjire de copiere; frezare prin copiere; pilotare prin comand numeric CNC; broare;

1) Dup tipul suprafeelor care se prelucreaz: Suprafee cilindrice realizabile prin:

strujire; gurire; alezare; rectificare circular. frezare; Mortezare strunjire frontal; rectificare plan.

Suprafee plane realizabile prin:

2) Dup fineea operaiei: a) Degrosare; b) Finisare; c) Suprafinisare: - lustruire; - honuire; - lepuire;

Strunjirea
Strunjirea este procedeul tehnologic de prelucrare, prin care se obin piese cu seciune circular si suprafee de tipul:
laterale de revoluie (cilindrice, conice); frontale plane; profilate.

Strunjirea se realizeaz cu ajutorul utilajului numit strung, fig. 22 Piesa este fixat intr-un dispozitiv numit universal de strung. Scula cu care se realizeaz strunjirea este cuitul de strung, figura 22, a. Miscrile care le realizeaz strungul pentru a se realiza procesul de strunjire sunt urmtoarele: universalul are miscare de rotaie n ambele sensuri; sania longitudinal, a crei deplasare este paralel cu axa piesei; sania transversal a crei deplasare este perpendicular pe axa piesei; portscula care este fixat pe sania transversal si care fixeaz scula (cuitul de strung). In figura 22, d si e sunt prezentate forme de piese tip flans. Parametri de aschiere sunt:
viteza de rotaie msurat in m/s sau rot/min; avansul, care reprezint viteza de deplasare de-a lungul axei, msurat in mm/min; adncimea de aschiere, reprezintand grosimea aschiei, msurat in mm.

Fig. 22. Elemente caracteristice ale strunjirii

 Cateva din criterii de proiectare a pieselor strujite sunt: Evitarea pe cat posibil a formelor subiri si lungi. Prinderea se face de partea cilindric, fig. 23, a. Prinderea piesei in universal prin intermediul unei suprafee cilindrice, pentru a creste stabilitatea piesei fixate pe masin si precizia prelucrrii. Evitarea strujirii suprafeelor conice care sunt costisitoate si nlocuirea acestora cu suprafee cilindrice, fig. 23, c.

Fig. 23. Criterii de proiectare a pieselor strunjite

Frezarea
Frezarea este procedeul tehnologic de prelucrare prin care se obin piese care au suprafeele plane, unghiulare sau curbe. Prelucrarea se realizeaz pe o masin care se numeste masin de frezat, cu ajutorul unei scule care are mai muli dini, numit scul de frezat (frez). In figura 24, h este prezentat o masin de frezat cu axa vertical iar in figura 24, g este prezentat o masin de frezat cu axa de rotaie orizontal. Miscrile efectuate de masima de frezat din figura 24, g sunt: - scula execut o miscare de rotaie; - masa execut o miscare de rotaie dup cele dou axe, Ox si Oy; In funcie de forma frezei exist urmtoarele tipuri de frezri:
frezare cilindric, figura 24, a; frezare frontal, figura 24, b; frezare cilindro-frontal, figura 24, c; frezare profilat, figura 24, d;

Parametri de aschiere prin frezare sunt:

viteza de rotaie msurat in m/min sau rot/min; avansul msurat in mm/min. Avansul poate fi in sensul miscrii de rotaie sau in sens opus micrii de rotaie; adncimea de aschiere, msurat in mm.

Fig. 24. Elemente caracteristice ale frezrii

Criterii si reguli de proiectare:

n cazul adncimilor mari de frezare, acestea nu trebuie s depseasc de trei ori diametrul frezei, In situaii in care pereii inali nu pot fi evitai se apeleaz la soluii de tipul, figura 25, b:
- nclinarea peretelui; - degajarea peretelui si micsorarea suprafeei prelucrate la minim; - degajarea peretelui si frezarea unui canal la baz.

In cazul frezrilor din figura 25, c se evit muchiile vii, folosindu-se urmtoarele soluii:
- alegerea unei raze de racordare egal cu faza frezei; - gurirea prealabil a piesei in zona muchiei si apoi frezarea pieselor;

Asigurarea posibilitii de asezare si a stabilitii acesteia pe masin, figura 25, d. Se prefer ca suprafeele de prelucrat s fie paralele cu suprafaa de aezare. La piese cu suprafee plane mari se vor utiliza bosaje care micsoreaz suprafaa prelucrat si imbunteste posibilitatea de asezare a piesei finite, figura 25, e. Accesibilitatea sculei la locurile de prelucrat si folosirea degajrilor pentru realizarea frezrii pe intreaga suprafa, figura 25, f. Pentru colurile exterioare se vor evita razele de racordare care necesit scule profilate si prelucrare precis ( procedeu costisitor), in favoarea teiturilor, fig. 25, g.

Fig. 25. Elemente de proiectare a pieselor frezate

Gurirea, lrgirea i lamarea

Gurirea este procedeul prin care se obin suprafee cilindrice interioare (numite si guri sau alezaje). Prelucrarea acestora se realizeaz utilizand masini de gurit, figura 26, h si folosind scule numite generic burghie. In funcie de forma gurii de prelucrat, figura 26, f burghiele se impart astfel: -pentru gurire direct burghiu, fig. 26, b; -pentru lrgirea gurii - lrgitor sau alezor, figura 26, c; -pentru lamare lamator, adancitor, figura 26, d; -pentru tesire tesitor, figura 26, e. Parametri de gurire sunt: -viteza de rotaie msurat in m/min sau rot/min; -avansul msurat in mm/min; -adncimea de gurire msurat n mm.

Fig. 26. Elemente caracteristice ale guririi

Criteriile de proiectare a pieselor gurite sunt urmtoarele: Utilizarea cu precdere a burghieror standardizate. Folosirea gurilor strpunse in locul celor nfundate deoarece rcirea, lubrifierea si eliminarea aschiilor se realizeaz mult mai usor. Reducerea numrului de dimensiuni de guri utilizate la o pies, evitndu-se schimbarea de prea multe ori a burghielor. Suprafaa de intrare a burghiuluitrebuie s fie perpendicular pe axa burghiului pentru ca acesta s nu alunece la intrare, fig. 27, a-d. Este indicat ca suprafaa de ieire s fie tot perpendicular pe ax pentru ca indeprtarea bavurii sa se fac cu usurin, figura 27, b-d. In cazul gurilor cu diametre mici si lungi (lungimea mai mare decat 3 D), se prefer gurile in trepte, figura 27, g.

Fig. 27. Elementele de proiectare a pieselor gurite

Filetarea Filetarea este procedeul tehnologic de prelucrare prin aschiere cu ajutorul cruia se obin filetele. Acestea sunt exterioare si interioare, figura 28, a, b. Filetarea se realizeaz manual, pe masini unelte universale (strung), figura 28, c, sau masini automate. Sculele pentru filetare sunt:
pentru guri filetate: tarod, figura 28, d; pentru arbori: filier, figura 28, c; pentru filetarea pe strung se folosesc cuite pentru filetate exterioar, fig. 28, f si interioar fig. 4.28, g.

Fig. 28. Elemente caracteristice ale filetrii

Procedee de finisare
Finisarea suprafeelor este un procedeu de prelucrare prin care se indeprteaz o cantitate foarte mic de material de pe aceasta. Finisarea se utilizeaz pentru imbuntirea calitii suprafeelor piesei, care sunt superioare unei suprafee prelucrate prin alte procedee mecanice. Procedeele cele mai utilizate pentru finisare sunt: rectificarea, honuirea si lepuirea, lustruirea, finisarea electrochimic. Rectificarea Rectificarea este un procedeu de finisare a unei suprafee prin ndeprtarea unui strat subire de material. Rectificare se efectueaz cu urmtoarele scopuri: - prelucrarea suprafeelor cror duritate este atat de mare incat nu se mai poate prelucra economic prin alte procedee de prelucrare; - imbuntirea calitii suprafeei prelucrate: - indeprtarea materialului in exces. Exist urmtoarele metode de rectificare: rectificarea plan, rectificarea circular intre vrfuri si fr vrfuri.

Fig. 29. Procedee de rectificare

 Rectificarea plan este un procedeu de finisare prin care se obin suprafee plane de calitate superioar. Se realizeaz cu ajutorul mainilor de rectificat plan. Micrile care le realizeaz maina sunt: Piatra de rectificat execut urmtoarele miscri:
- miscare de rotaie; - miscare de deplasare lateral, pentru a acoperi intraga suprafa a piesei; - miscare perpendicular pe axa piesei, care definesc adncimea de prelucrare;

Piesa execut o miscare de deplasare longitudinal. Parametri de prelucrare prin rectificare plan sunt:
viteza de rotaie a pietrei de rectificat [rot/min]; viteza de avans longitudinal (viteza de deplasare longitudinal a mesei) [mm/min]; avansul transversal (mrimea cu care se deplaseaz transversal masa port-pies sau scula); adncimea de achiere [mm].

Fig. 30. Elemente caracteristice rectificrii plane

 Rectificarea circular este un procedeu de prelucrare de finisare a pieselor circulare, care se realizeaz pe masina de rectificat circular (rotund). Exist dou metode de rectificare circular: Rectificarea ntre vrfuri este un procedeu de prelucrare la care piesa este fixat pe masa mainii ntre dou varfuri. Miscrile necesare pentru rectificarea ntre vrfuri sunt: piesa are o miscare de rotaie n jurul axei i miscare de translaie de-a lungul acesteia; piatra de rectificat are la rndul ei o micare de rotaie n jurul axei si o deplasare radial. Rectificarea fr vrfuri este un procedeu de rectificare n care piesa este prins intre doi cilindri (unul de antrenare si al doilea piatra de rectificat) si rotit, figura 31, b. Aceasta are o miscare de avans, in acest fel realizndu-se rectificarea piesei pe toat lungimea. Piesa se sprijinit pe un suport cu ajutorul cruia se regleaz adncimea de achiere.

Fig. 31. Elemente caracteristice rectificrii circulare

Criteriile de proiectare a pieselor rectificate sunt urmtoarele:

Rectificarea plan. n cazul pieselor plane regulile principale de proiectare pentru ca piesele s poat fi rectificate n condiii optime sunt urmtoarele: Este indicat ca suprafeele piesei care se rectific s fie situate majoritar pe aceeai parte a piesei. Pentru a se putea utiliza masa magnetic pentru fixarea piesei se vor folosi materiale paramagnetice pentru fabricarea pieselor.

Fig. 32. Elemente de proiectare a pieselor rectificate plan

Fig. 33. Elemente de proiectare a pieselor rectificate rotund (rectificare ntre vrfuri)