rugaminti si lamentatii - "Fanica, daca ma iubesti, daca ai tinut tu la mine macar un

moment in viata ta, scapa-ma, scapa-ma de rusine", trece la amenintarea cu sinuciderea -

"Trebuie sa-mi cedezi, ori nu si atuncea mor si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri
poate sa se intample orice".
Penduland intre sot si amant cu inteligenta si abilitate, conduce din umbra manevrele
politicii, toti fiind constienti de puterea si influenta ei -"al dumneavoastra, coane Fanica
si-al coanii Zoitica"- (PristandA). Are asupra barbatilor o seductie aparte, care o face
intelegatoare, generoasa, savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui atavencu atunci
cand isi recapata "scrisorica", asigurandu-se cu abilitate de devotamentul acestuia pentru
a conduce festivitatea alegerilor, consolandu-! ca aceasta "nu-i cea din urma amera ".
etateanul turmentat inc"ina si el# "in cinstea coanii $oitic"ii ca e dama buna%".
&nd este st&p&n' pe situa(ie, vrea s'-i dovedeasc' lui a(avencu c' este o femeie bun',
iert'toare, tolerant', dar )i cere )n sc"imb s' conduc' manifesta(ia public' )n cinstea
alesului, neuit&nd s'-i aminteasc', nu f'r' ironie,faptul c' *asta nu-i cea din urm'
amer'+. ,estul acesta s'v&r-it cu naturale(e -i f'r' ranc"iun' e una din armele seduc(iei
pe care o e.ercit' asupra tuturor b'rba(ilor de la Tra"anac"e la et'(eanul Turmentat,
acesta din urm' v'z&nd )n ea *o dam' bun'+.
omicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea,
faptele si vorbele doamnei Tra"anac"e, iar in mod direct din didascalii sau din
opiniile celorlalte persona/e, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga
varietate a comicului.
Zoe este un persona/ caricatural, principalele trasaturi decurgand din manifestarea
diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Zoe
vrea sa para o doamna distinsa, o sotie fidela si o familista autentica, insa esenta
caracterului sau este minciuna, adulterul si perfidia. Atunci cand pierde scrisoarea
de amor este disperata din cauza pericolului de prabusire a intregului esafoda/ de
moralitate pe care si-l construise cu atata abilitate.
omicul de situatie defineste structura imorala a eroinei. 0oamna Tra"anac"e
avea, de 1 ani, o relatie amoroasa cu prefectul 2tefan Tipatescu si este, in piesa,
prete.tul dramatic din cauza caruia se declanseaza toata agitatia deoarece pierde,
din neatentie, scrisorica de amor primita de la amant. 0ocumentul devine
instruments santa/ului politic in mana lui atavencu, adversarul politic al sotului
si al amantului ei. atavencu o ameninta ca publica scrisoarea in "3acnetul
arpatilor", daca nu capata in sc"imb postul de deputat. a urmare, Zoe se
dovedeste o luptatoare "otarata si foloseste tot arsenalul de arme feminine ca sa-si
salveze onoarea. Pentru a-l convinge pe Tipatescu sa accepte candidatura lui
atavencu, ea recurge la rugaminti si lamentatii -"Fanica, daca ma iubesti, daca ai
tinut tu la mine macar un moment in viata ta, scapa-ma, scapa-ma de rusine", dupa
care trece la amenintarea cu sinuciderea - "Trebuie sa-mi cedezi, ori nu si atuncea
mor si daca ma lasi sa mor, dupa ce-oi muri poate sa se intample orice". u o
energie impresionanta la o femeie ce parea sensibila si nea/utorata, ea se
dovedeste a fi o combatanta apriga si ameninta# "Am sa lupt cu tine, om ingrat si
fara inima".
0esi in epoca femeile nu aveau dreptul la vol, ea isi impune candidatul, pe 4ae
atavencu, in numele unui interes strict personal, acela de a capata scrisoarea de
amor, altfel si-ar fi distrus prestigiul si pozitia sociala, viata ti"nita si lipsita de
gri/i de care beneficia din pi in# "0a, il aleg eu. 5u sunt pentru atavencu, barbatul
meu cu toate voturile lui trebuie sa fie pentru atavencu. 6n sfarsit, cine lupta cu
atavencu lupta cu mine...". Penduland intre sot si amant cu inteligenta si
abilitate, conduce din umbra manevrele politicii, toti fiind constienti de puterea si
influenta ei - "al dumneavoastra, coane Fanica si-al coanii Zoitica"- (Pristanda).
Are asupra barbatilor o seductie aparte, care o face intelegatoare, generoasa,
savarsind cu delicatete gestul de iertare a lui atavencu atunci cand isi recapata
"scrisorica", asigurandu-se cu abilitate de devotamentul acestuia pentru a conduce
festivitatea alegerilor, consolandu-! ca aceasta "nu-i cea din urma amera".
etateanul turmentat inc"ina si el# "6n cinstea coanii $oitic"ii ca e dama buna%".
aracterizarea Zoei se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si
gandurile eroinei, precum si direct de catre celelalte persona/e. Pe langa dialog si
monolog, o modalitate aparte o constituie referirile lui aragiale, cuprinse in
didascalii (parantezele autorului) ori indicatii scenice (sugestii regizorale), prin
care dramaturgul isi "misca" persona/ele, le da viata si credibilitate, facandu-le
atat de reale, incat traiesc si in zilele
noastre.
0idascaliile sunt, la aragiale, adevarate fise de caracterizare directa. 0e pilda,
atunci cand Zoe il intalneste pe Tra"anac"e prima oara dupa aflarea despre
e.istenta scrisorii, dramaturgul noteaza# "(incepand sa se /eleasca si cazandu-i ca
lesinata in brate)", pentru a sugera siretenia femeii de a parea sensibila si distrusa
de suparare, iar putin mai /os , "(top o ingri/esc)", care trimite aluziv la ideea ca
Zoe se bucura de simpatia barbatilor, asupra carora e.ercita o seductie deosebita.
Tertipurile feminine ale Zoei sunt surprinse sugestiv# "(incepand sa se /eleasca si
cazandu-i ca lesinata in brate)", ("zdrobita)", "(revenindu-i deodata toata energia)
", "(cu energie crescanda) .
6n comediile sale, 6.7.aragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia
cuvantul este cea mai sincera e.primare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se
poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul# "4iciodata gandirea n-
are alt vra/mas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si
credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".
6on 7uca aragiale (!189-!:!9) a ramas definitiv in literatura romana printr-o
opera monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si sc"ite, prin
intermediul carora scriitorul face o adevarata radiografie a societatii romanesti,
inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din punct de vedere
tematic, cat si al limba/ului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. 2arcastic
si necrutator, aragiale satirizeaza sc"pitor incultura, imoralitatea, coruptia,
prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, toate acestea fiind
imbracate in mantia transparent a unei spoieli de cultura, a unui parvenitism
provocator, atitudini ce se manifesta nu numai la indivizi izolati, ci la intregi
categorii sociale.
6n comediile sale, 6.7.aragiale ramane fidel propriei conceptii, conform careia
cuvantul este cea mai sincera e.primare a gandirii, riscul cel mai mare prin care se
poate demasca prostia, incultura, demagogia si fariseismul# "4iciodata gandirea n-
are alt vra/mas mai cumplit decat vorba, cand aceasta nu-i vorba supusa si
credincioasa, nimic nu arde pe ticalosi mai mult ca rasul".
omedia "; scrisoare pierduta" de 6.7.aragiale s-a /ucat cu un succes rasunator
pe scena Teatrului 4ational din <ucuresti, la data de != noiembrie !11>.
"; scrisoare pierduta" este o cornedic realista de moravuri sociale si politice, in
care aragiale ilustreaza dorinta de parvenire a burg"eziei in timpul campaniei
electorale pentru alegerea de,deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati
in campanie electoraia, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei - atavencu
si grupul de "intelectuali independenti" - si membrii partidului de guvernamant-
2tefan Tipatescu, Zoe, Za"aria Tra"anac"e, Farfuridi si <ranzovenescu, persona/e
ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a satiriza moravurile politice ale
vremii.
4ae atavencu, avocat, directorul ziarului "3acnetul arpatilor", seful opozitiei
politice din /udet, ilustreaza tipul demagogului si al parvenitului. 5l este
reprezentantul unei adevarate "scoli" de frazeologie patriotarda (fals patriotism -
n.n.) manifestare ce are la baza lipsa de continut a ideilor e.primate cu emfaza.
atavencu este fondator si presedinte al 2ocietatii 5nciclopedice "Aurora
5conomica 3omana", a carei prescurtare - A.5.3.- este sugestiva pentru statutul
de societate fantoma, prin care isi insuseste ilegal sume importante de bani.
0ovada ilegalitatilor financiare este polita falsificata pe care o gaseste, fara efort,
Tra"anac"e, prin care atavencu isi Tnsusise fraudulos 8??? de lei din fondurile
societatii# ",irurile astea doua cu care onorabilul d.atavencu a ridicat cinci mii
de lei de la 2otietate, sunt tot pentru enteresul tarii@".
omicul de caracter releva insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea,
faptele si vorbele acestui politician, iar in mod direct din didascalii sau din relatiile
cu celelalte persona/e, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a
comicului.
4ae atavencu este ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea
diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparentd.
Patron de ziar si conducatorul opozitiei politice, atavencu vrea sapara un
cetatean onorabil, dator sa informeze opinia publica despre moravurile amoroase
ale prefectului, dar in esenia este un santa/ist /osnic, folosind scrisoarea ca unealta
in dorinta de parvenire, aceea de a obtine postul de deputat ("Areau... mandatul de
deputat, iata ce vreau# nimic altceva%").
2ef al partidului de opozitie, 4ae atavencu se comporta fara niciun scrupul in
lupta political. 5l a/unge in posesia scrisorii de amor pierdute de Zoe prin
inselaciune si viclenie# il surprinde pe etateanul turmentat citind o scrisoare si,
recunoscand scrisul prefectului, atavencu il invita "la o tuica", il imbata si-i fura
documentul. 6n ambitia sa nemarginita de a parveni, de a ocupa un loc in
Parlament, atavencu nu se sfieste sa cerseasca postul de deputat in sc"imbul
scrisorii, recurgand la santa/# "vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme,
vreau ceea ce merit in orasul asta de gogomani unde sunt eel dintai ... intre
fruntasii politici B... C Areau... mandatul de deputat, iata ce vreau# nimic altceva%".
omicul de limba/ ii ilustreaza prostia, deoarece el se autoinclude intre
"gogomanii" politici din fruntea /udetului.
Parvenit, santa/ist, grosolan si impostor, se conduce dupa deviza "scopul scuza
mi/loacele", pusa insa, din pricina inculturii, pe seama "nemuritorului ,ambetta",
pe care-l confunda cu 4iccolo Dac"iavelli, acesta fiind, de altfel, celebru pentru
acest principiu al succesului in parvenitism. atavencu este infumurat si
impertinent atata timp cat se afla in posesia scrisorii, arma santa/ului ("Da omoara
vampirul% prefectul asasin% a/utor%"), dar devine umil, slugarnic si lingusitor atunci
cand pierde scrisoarea# "6n sanatatea iubitului nostru prefect% 2a traiasca pentru
fericirea /udetului nostru%".
Prin comicul de situatie reies, in mod indirect, si alte trasaturi ale lui atavencu.
7ipsit de demnitate si de coloana vertebrala, el conduce manifestatia festiva in
cinstea rivalului sau politic, 0andanac"e, fara niciun scrupul, intuind ca sansa de a
castiga in viitor este legata de Zoe.
0emagogia este principala trasatura de caracter a lui atavencu -"nu bratul care
loveste, vointa care ordona e de vina"-, iar atunci cand ea imbraca forme
patriotarde, persona/ul este de un ridicol desavarsit# "4u voi, stimabile, sa stiu de
5uropa d-tale, eu voi sa stiu de 3omania mea si numai de 3omania...".
omicul de limba/ se manifesta mai ales in discursurile politicianului, care
reliefeaza persona/ul semidoct, dar infatuat, plin de importanta. Atunci cand ia
cuvantul la adunarea electorala care precede alegerile, atavencu isi construieste
cu ipocrizie "o poza" de patriot ingri/orat de soarta tarii, rostind cu greu cuvintele
din cauza emotiei care-l ineaca, dramaturgul evidentiind aceste atitudini ridicole
prin didascalii# "Tertati-ma, fratilor, daca sunt miscat, daca emotiunea ma apuca
asa de tare... suindu-ma la aceasta tribuna... pentru a va spune si eu... (plansul il
ineaca mai tare.)... a orice roman, ca orice fiu al tarii sale... in aceste momente
solemne... (de abia se mai stapaneste) ma gandesc... la tarisoara mea... (plansul l-a
biruit de tot) la 3omania... (plange)... la fericirea ei%... la progresul ei%... la viitorul
ei% (plans cu "o"ot. Aplauze zguduitoare)". 6gnoranta lui atavencu este evidenta
atat din nonsensul afirmatiilor - "6ndustria romana e admirabila, e sublima putem
zice, dar lipseste cu desavarsire"E "2ocietatea noastra, dar, noi, ce aclamam noi@
Aclamam munca, travaliul care nu se face deloc in tara noastra". Aceeasi lipsa
elementara de cultura rezulta si din confuzii semantice, atavencu numindu-i
"capitalisti" pe locuitorii capitalei, iar el autocaracterizandu-se "liber-sc"imbist",
cuvant care defineste pe cel care promoveaza libertatea comertului, neamestecul
statului in treburile intreprinzatorului capitalist si nicidecum sensul de fle.ibil in
conceptii.
Prin comicul onomastic, se sugereaza, indirect, firea de ma"alagiu, de
palavragiu a lui atavencu, intrucat cata inseamna persoana rautacioasa,
cicaiitoare, iar cuvantul cataveica numeste o "aina cu doua fete, de unde reies,
indirect, ipocrizia si demagogia individului.
Asadar, principalele mi/loace artistice de caracterizare a persona/ului sunt sursele
comicului, foarte variate si sugestive, in conturarea trasaturilor etice remarcandu-
se comicul de situatie, de caracter, de limba/ si de nume. 0ialogul si monologul
constituie modalitati de caracterizare indirecta, ca si vorbele, faptele si gandurile
persona/ului, caracterizarea directa fiind facuta de catre celelalte persona/e sau de
catre dramaturg. Prin didascalii (parantezele autorului) si indicatii scenice
(sugestii pentru regizor), care sunt adevarate fise de caracterizare directaFindirecta,
dramaturgul isi "misca" persona/ele, le da viata si credibilitate, facandu-le atat de
reale, incat traiesc si in zilele noastre.
6n studiul intitulat "omediile d-lui aragiale", Titu Daiorescu apara valoarea
artistica a operei si demonstreaza ca intreaga creatie artistica ilustreaza realitatea
politica si sociala a epocii, dand astfel o replica usturatoare inamicilor scriitorului#
"aci pentru orice om cu mintea sanatoasa este evident ca o comedie nu are nimic
a face cu politica de partidE autorul isi ia persoanele sale din societatea
contemporana cum este, pune in evidenta partea comica asa cum o gaseste, si,
acelasi aragiale, care astazi isi bate /oe de fraza demagogica, si-ar fi batut /oe ieri
de islic si tombatera si isi va bate /oe maine de fraza reactionara, si, in toate aceste
cazuri va fi in dreptul sau literar incontestabil." riticul sustine in continuare rolul
moralizator al artei, care isi propune sa indrepte tarele si moravurile politice si
sociale, iar in cazul lui aragiale acestea se cori/eaza prin ras.