4 Capitolul 8 TABLOUL CLINIC $I TRATAMENTUL, EDENTATIEI PARTIALE 8.1. Tabloul elinic si diagnosticul edentatiei partiale Dentafia permanent complet 1a omul_contemporan este pre- entati de 28—32 de dinfi implantati a cite 14—16 in arcadele dentare superioara (la maxilé) si inferioaré (la mandibula). De- teglarea integritatii arcadei dentare prin lipsa de la I pina la 13 15 dinji se numeste edentatie partial, Prin urmare, edentatia par- fiald este o forma nozologicd de patologie a sistemului stomat. nat, La prezenta in arcada dentera a spatiului edentat (bresei) loate organele si fesuturile sistemului stomatognat pot sa se adap- teze la aceasta siluatie morfologica datoritd capacitatilor compen- satorii ale fiecarui organ al sistemului. In dependena de timpul ce s-a scurs de la pierderea dintilor, de numarul, importanta lor in tealizarea funcfiilor de baza si marimea breselor pot aparea si schimbari considerabile in toate verigile sistemului stomatognat. Edentajia partials, dupa datele organizatiei mondiale a ocroti- ii sinata{ii (O.M.O.S.), alaturi de caria dentara si leziunile pa- todontului, se clasifica 1a leziunile cele mai raspindite ale sistemu- lui stomatognat. De ea sufera pind la 75% din populatia diferitelor regiuni ale globului pamintese. Etiologia. Factorii care duc Ja aparitia edentatiei partiale, con- ilional pot fi repartizati in 2 grupe: 1) factorii congenitali si 2) factorii postnatali. Edentatia partial congenitala se caracterizea- zi prin lipsa mugurilor dentari sau al distructiei lor in stadiile in- cipiente de dezvoltare. Daca lipsese tofi dinfii—avem anodontie jar daca citiva—o hipodontie (oligodontie). In literatura de spe- cialitate aveste varietiti de lips a dinjilor se mai numesc edenta ii primare, la care se relera si dereglarile procesului de iormare i Situare # mugurilor dentari si de erupjie a dinfilor, care conduc Ia relentia dingilor in profunzimea osulut gi ca rezullul ta apariie elentaliei parfiale; aceasta varietate de edentafie se numeste si ial- 38, Edentajia partiald provocaté de factorit postnatali (dobindita) care se mai numeste edentatie secundara apare ca urmare a afec- iunilor odontale, parodontale, a proceselor inflematoare (osteomi lita etc.), intervenfitlor chirurgicale (inlaturarea tumorilor benig- igne), traumatismului, ete Tabloul clinic, Tabloul clinic’ in caz de edentajie partial va individual si se va gsi in dependenté de numérul dintilor lipsi, 13 Comanda 63 193de localizarea bresei si rolul dinfitor pe care I-au indeplinit in area: da dentard, stares fesuluritor dure si a parodontulut din ior tanfi, de tipul de ocluzie, timpul care s-a scurs de la pierderea din {ilor, factorul etiologic, virsta, starea genersla @ organismului et Luind in consideratie legatura strinsé morfoiunctionala dintre to te elementele sistemului stomatognat, edentajia partiala neapar va provoce diverse modilicari si in ‘alte componente, gradul pronunfare al cérora va depinde tot de acesti factori. Pentru eden: lajia parliala, ca yi peuliu orice palulogie, sin caracleristice a mite simplome, care pot fi depistate numai prin exemenul pacten tului, Simptomele edentatiei parfiale se impart in exobucale gi en bucale. Tn dependenta de localizarea hresclor in arcadele dentare numérul dintilor absen{i simptomele exobucale pot lipsi sau pot ave un grad divers de exprimare. Asa, de exemplu, la lipsa a 1—2 m lari sau 1—2 dinfi chiar din zona frontala, simptomele exobueal vor lipsi, deoarece in aga cazuri inalfimea treimii inferioare a fete nu va fi micgorata, iar fesuturile mot peribucale igi vor pastra p zitia obignuité, deoarece bresele sint mici. In caz de lipsa a um numa mare de din{i, cind bresele areadelor dentare sint intin sai cind este pierduta dimensiunea vertical’ de ocluzie, vor surve ni diferite simptome exobucale, La lipsa dinfilor irontali superi simptomul facial va fi exprimat prin prabusirea huzei_superioar spre oral. Lipsa dingilor laterali va duce la prabusirea _obrajil ereind aspectul de Pa. In acest caz dintele-stilp (P;) se adinceste in osul alveolar datorita intinderii ligamentelor alveolo deniare 51 a compresiei ligamentelor apicale pind vor apaiea piesin- uni egale celor diametral opuse. Pe dintele-stilp (Ps) la inceputul actiunii forjei de apasare va apa- re forta de tractiume, care actioneazi diametral opus fortei de apasa- re ducind la o compresie a ligamentelor alveolo-dentare in zona irei- mii superioare proximale-distale 5i treimii inferioare proximal-medi ale a parodonfiului gi la intinderea ligamentelor in celelalte dou zone. Aceste forle diametral opuse, acfioneazi pind in momentul produ- cerii pozitiei de intercuspidare maxima si depind de extinderea corpu- lui de punte si numarul dintilor-stilpi. Este dovedit cd ingustarea cor- pului de punte nu favorizeaza micsorarea presiunilor ocluzale. De aceea corpul de punte poate fi realizat cu dimensiuni in sens vestibu: looral egale cu cea a dinfilor naturali pe care ii inlocuieste. Fortele orizontale actioneaza in timpul migcarilor de_ masticatie {in sens orizontal pe suprafejele ocluzale ale dintilor laterali gi le vestibulare gi orale ale dintilor frontali. Prin urmare, forfele ori zontale actioneazii in dowd directii: orizontala-sagitala si orizontalé- transversala Deoarece fortele orizontale-sagitale actioneszd in directia antero- posterioard, aplicarea puntii dentare in zona frontal necesita con- fectionarea ‘corpului de punte in forms de arc. Presiunile care actio neaza asupra punfii dentare 1a maxild pot deplasa puntea anterior si {in sus, misedri diundtoare pentru dintit-stilpi (fig. 84). 14 Comanda 93 209Fig. $4. Forla orizontali—sagitali Fig. 85. Actiunea for(elor orizontal sh-acfiunea et asupra dinilor frontali ——transversaleasupra dinfilor-silpt fn dopetiden de curburacorpulul de pune Din aceste considerente 1a utilizarea unui corp de punte in forma de are e necesar de marit numérul dinfilor-sttlpi. d exercitata tn partile laterale, forja de asa sens nu acfio- neaza asupra dintilor-stilpi datorita punetelor de contact al ele- mentclor de agregare eu dinfii veeini Fortele orizontale-transversale actioneaz’ in directia_ vestibulo- orala. In zona frontala aceste forfe n-auo acliune nociva, datoritt puncielor de contact, pe cind in zonele laterale ele actioneazd mai mult vestibular si depind de gradul de pronunfare a arcului corpulul de punte; eu cit arcul este mai pronunfat, cu atit acliunea va fi ma daunatozre. De accea in zonele laterale se recomanda utilizarea cor- pului de punte realizat aproape de linia dreapta situat intre elemen- tele de agregare, pentru ca forfele sa-si exercite acfiumea asupra axti lui lung al dintilor-stilpi (fig. 85) For(ele orizontale-transversale intr-o mare masuri depind si de relicful ocluzal al corpului de punte, din care cauzté cuprafata ocli- zal a corpului de punte trebuie modelati in concordanfa cul a din- filor antagonisti avind un relief aplatizat cu pantele cuspizilor in- Clinate intr-un unghi mai mic de 20°. Includerea dinfilor-stilpi in puntile dentare este bazata pe for. {ele de rezerva a parodontului, Teoretic se admite ca din 100% ale posibilitatilor functionale ale organelor se consuma 50% in conditii normale, iar restul rimine in rezerva. Din acest punct d vedere se poate conchide ca suma coeficientilor dintilor inclusi_ tt corpul de punte trebuie si fie egal sau mai micd cu suma coefivi- entilor dintilor-stilpi. Acoasta metoda matematica poate fi usor di ierminata cu ajutorul tablilelor concepute de Agapoy, Oksman alfi autori, Insa la stabilirea sumei coeticientilor dinfilor inclu; in punte, dupa acesti autori, nu se fine cont de starea parodonti ui si de aceea indicii respectivi nu sint exacti (tabl. 2) In scopul aplicarii rationale a puntilor dentare sia includerii dintilor-stilpi in componenta lor, este necesard elaborarea until si: stem fiziologie echilibrat, care at permite crearea unor condifii n cesare pentru adaptare a dintilor stilpi i a dinfilor antagonist 210Pung. puns Om 9 so | 0 | aco | aco 20 so | vo | eo vo “ we oe seo | eo | oo | vo va u—¥i go | so] 90] vo soe so | eo | eo | sco svo— wie omne< ‘ayeqe 9p inpeaD SUCHE 9p INPRO) 2u 42720 2,20 378 ae ae Mh 2 gril ae) ‘ wns = * 14 43 ‘Fig. 86, Schema repaitziit presiunlt mastiatoare de 1a corpul de punt . De dinfesipy Explieayie ty ext Prin urmare, la includetea din{ilor-stitpi in componenfa puntii den- tare trebuie sa se tind cont de: starea paradontuluti dinfilor-stilpi; marimea si topografia bresei edentate; starea dinfilor antagonisti In vederea asigurarii acestor condifii, V. Kurleandski recoman- da ca in timpul examenului medical al pacientului sa fie completa- t& odontoparodontograma (tabl. 5). Tinindu-se cont de actiunea forjelor masticatoare pe supraiete- le punfii dentare si condifiile moriofiziologice, se pot crea sisteme fiziologice echilibrate. De exemplu, in cazul unei edentatii partiale de unde lipsese dinfii 765), presupunem cA parodontul dinjilor ce delimiteaza spafiul edentat la ambele extremitati este in norma. In acest caz ca dinfi-stilpi in puntea dentara se pot folosi dintii 84]. Su- ma rezistenjei fiziologice de limité a acestor dinfi este cgald eu 3,75 unitati conditionale. Cu alte cuvinte aceasta este limita pre unii masticatori{ pe care o pot suporta dintii-stilpi, incluzind si for- tele de rezerva. Antagonistii 876543/~cu paradontul normal vor actiona asupra protezei in timpul functiei, In dependent de actiunea forjelor masticatoare pe suprafata oc luzala a puntii dentare se va examina mai detaliat repartizarea Jortei funcfionale asupra parodontului din|ilor-stilpi. Admitem, cé presiunile masticatorii vor actiona prin bolul alimentar intre di fi z/ (fig. 86, a) 65 alias Suing coeitctentilor dintitor 56] cu parodontul sanatos este eg | 1a cu 4,75 unitafi conditionale, Insa in condifii normale se folosese numai 50% din posibilitatile functional, adica aproximativ 2.4 unt tafi, Prin actiunea presiunii_ 1a mijlocul corpului de punte, fiecare jorta aplicaté, deci cite 1,2 unitati, Re ite-stilp primeste 1/2 di ic zistenfa functional a parodontului dintelui 4] este de 1,75 1 taiji (Sau 1,3 la atrofia apofizet alveolare cu 1/4 din lungimea “ri | 212iar a dintelui 8 — 2.0 unita}i (sau 15° la atrofia apofizei alveolare cu 1/4). Com- parind marimea presiumii functio- nale de la dinfii antagonisti cu posibilitatile functionale ale pa- rodontului dintilor-stilp, se poate evidentia o echilibrare Tunctiona- 1a a acestui sistem care ne indi ca alegerea numai a doi dinti- stilpi 84 Dacd in funetie se includ din- ii 654] si presiunile masticatoare i sint exercitate pe mijlocul corpu- Riascce cnr eon 1 Ge pante,, ‘stima forfeler de fe pe dinfitstipi co. parodontal afec. presiune va fi egala cu 3,2 uni- tal: Explicajie In text fiecdrui dinte-stilp _revenin- du: 1,6 unitafi (fig. 86, b) | Prin urmare, si in cazul acesta, daci nu este afectat parodon- tul dinfilor-stilpi, ‘putem vorbi de o echilibrare functionala dintre dinlii-stilpi si antagonisti, Dac& parodontul dintilor-stilpi va avea © atrofie a apofizei alveolare eu 1/4 din lungimea radacinii, con- siderabil se va schimba si rezistenta lor functional’, Pentru dinte- le 4| rezistenta functionala va fi egala cu 1,3 unitati, iar lui fi re- vin 1,6 unitafi, adica forta de presiune este mai mare, deci dinte- le 4| ‘va suporta in permanen{a suprasolicitare funcfionala. Aceeasi itatie se constata si in cazul dintelui 8) (1,5 contra 1,6 unitati) Dispersarea suprasolicitarii functionale se poate produce cut inclu- jerea dintelui 3] ca stilp adaugator. Sa presupunem ca in functie includ din{ii 765| si presiunile masticatoare, ca si in eazul pre- dent, sint exercitate 1a mijlocul corpului de punte. In asa_caz ima fortei dezyoltate la zdrobirea bolului alimentar va fi egalé cu Bera af dest, feck dintesatp 8 eine cfte, 9.0 °ueltal ig. 87) In cazul acesta, chiar dacd parodontul dintilor-stilpi nu este le- dintele 4] (1,75 contra 2,0 unitati) se va gasi intr-o supraso licitare funclionala, pentru dispersarea cireia este necesari inclu- derea dintelui 3| ca dinte-stilp suplimentar. Am examinat trei cazuri particulare cind presiunile masticatoare exereita 1a mijlocul corpului de punte. Ins intensitatea presi lor masticatoare se schimba permanent, in dependent de migea- a bolului alimentar pe suprafala punfii dentare. Prin schimbarea itului de acfiune a forjelor masticatoare se schimb’ si marimea esiunii care o suporta fiecare dinte-stilp al punfii dentare. Se stic prin schimbarea actiunii fortelor de la centru, 2/3 din presiune ine punctului de mai aproape a unui dinte-stilp si numai 1/3 ce- iui mai IndepSrtat 213pee me is wis tS 45 Fig. 88, Schema separtizirii presiunii, masticatoare de Ja corpul, ée Pulte in dependents de locul exerciliril-presunil. Explicajie in text S& admitem c& bolul alimentar este situat in regiunea dintilor 87), 8 In asa. caz suma coeficientilor dintilor antagonisti va fi egalé cu 2,5 unitati. Prin urmare, dintelui-stilp 8| i va reveni 2/3 din 25 uniti{i, adicd 1,7 unitati, iar dintelui 4] = 1/3 din 2,5 unitati, adi c& 0,8 unitifi (lig. 88, a) Comparind aceste date cu unitifile condifionale ale din{ilor- stilpi 4] si 8], putem vorbi de o echilibrare funcjionala adecyati. AceeaSi situafie va fi si in cazul cind actiunea presiunii va reiesi de la dinfi 65): din 2,4 unitati conditionale respectiv dintelui 4] va reveni 1,6 unitifi, adicd 2/3, iar dintelui 8) —0,8 unititi, adi c4 1/3. In aceste cazuri, dack nu este afectat parodontul dinfilor stilpi, 1a fel avem o echilibrare functionala La deplasarea bolului alimentar pe dinlele-stilp medial cite dintele 4] presiunile masticatoare le va suporta numai parodontul acestui dinte. Forfa functionala ce reiese de 1a din{ii antagonislt | este egal cu 1,75 unita jonale, care vor fi acceptate de dintele-stilp 4], pe ‘eind dintelui 8| ii va'reveni — 0 (fig. 88, b) Prin urniare, dintele-stilp 4| foloseste si forjele sale de rezerva. Analizind toate aceste cazuri si reiesind din particularitatile fi ziologice ale actului de masticatie, care permanent deplaseaza bo- Jul alimentar pe tot corpul puntii, se poate presupune ca _ presiu« nea masticatoare de la dintii antagonisti va duce, ca regula, la suprasolicitare funcfionala a dintilor-stilpi din_punte. De aceea he tarirea privind utilizarea punfii dentare va fi determinata defini tiv de posibilitatea includerii si a dintelui 3| ca stilp suplimentar, In incheiere conchidem ci in cazurile menfionate drept condijie fost prezen{a dinjilor antagonisti naturali cu parodontul sinatos Dupa aceleasi legitati se va calcula echilibrul functional al dinti lor-stilpi inclusi in punte cu cei antagonisti, in fiecare caz clinic parte. 248.24. Specificul preparirit dintlor-stlpi ‘i amprentarea cimpatut protetic Prepararea dinfilor-stilpi incipient nu se deosebeste de prepara- ea, cate se efectuieaza in leziunile odontale coronare pentru uti- Jizarea diferitelor coroane de inveliy (proteze unidentare). Ulterior ii consté in: a)" obfinerea unei forme’ corecte, ul de microproteza ales ca elemente de agrega- sib) obfinerea paralelismului tntre axele coronare ale dintilor- lpi astfel incit toate elementele de agregare si se ageze uniform € dint Bask aralclismului intre dint etlpi ce poate efestua vi dual in caz cind sint folositi doi sau trei dinti. La includerea unui umir mai mare de dinti-stilpi pentru respectarea _paralelismului intre ei este necesara pregatirea unor modele de studiu pina la pre- jparare si examinarea lor in paralelograf. Aceasta ne va da_posibili litate sa apreciem cantitatea tesuturilor dure care vor fi slefuite pentru a obfine acest paratelism tatre dinf-sitipt si dacd este ne- ‘gesard aplicarea unui tratament proprotetic pentru aga tipuri de pro- teze dentare. Redarea paralelismului se poate efectua si prin prepararea din- lor-stilpi in forma de con cu o inclinatie a suprafetelor coroanci tre axul logitudinal nu cu mai mult de 10° (fig. 89) __ Respectarea paralelismului se mai poate realiza cu ajutorul pa- ralelograielor orale. Amprentarea. Cimpul protetic este 0 nofiune de baz si defi nesie tolalitatea elementelor morfologice cu care puntea dentard “reprezinta raportul de contact. Amprentarea transferd in negativ dinfii-stilpi preparati si restul lementelor cimpului protetic din cavitatea bucalé Varietatile amprentelor, impreun cu toate detaliile tehnice de obfinere a lor, sint deja cunoscute, Tehnica aprentarit depinde de preferin{ele specialistului si de materialele folosite. Deosehim: a) amprente obfinute intr-un timp; amprenti obtinuta cu un singur material amprentar; cu dowd mate: jale amprentare (duble) b) amprente obfinute in dot timpi (duble); ¢) amprente in ocluzie obtinute de 1a maxila si mandibulé. con- comitent, in ocluzia centrica Technica obfinerii amprente- Jor intr-un timp consti in in- troducerea de o singuré data a lingurii standard cu. materia- Jul amprentar in cavitatea bu: calla Amprenta objinuté cu un singur material amprentar se Fig. 89. Dintit preparaji in form dereduce la alegerea lingurii stan- dard, depunerea materialului amprentar ales in ea, introdu- cerea in cavitatea bucali si presarea pe arcada dentara. Tn cazul amprentei objinu- te cu doua materiale ampren- tare, din{ii_preparati se acope- Ta cu pasta fluidi din mate. rialul destinat in acest scop $i dupa aceasta se introduce in cavitatea bucalé Tingura.stan- dard cu material silicon viscos Jat penicu obfinerea amprentel in Amprentele objinute in dot beluzie timpi (duble) sint cele 1a ob- finerea carora diferite male Tile amprentare sint introduse in cavitatea bucala de doud ori. Telnica acestei amprentari include trei variante: 1) ping la prepararea dintilor, de pe arcada dentard se capala amprenia eu ajutorul unui material termoplastic sau elastic. Dupa Preparaies diutilur pe prima amprenta se aplicd al doilea materi- al amprentar si lingura este reintrodusa in cavitatea bucala; 2) dupa prepararea dinfilor materialul amprentar pregatit si depus in lingura este acoperit cu o fisie de tifon si se introduce in cavitatea bucala, Dupa intarire amprenta se indeparteaz: cada dentaré si se scoate tifonul. In locul lui se aplic: material si lingura iar este introdusi in cavitatea bucald; 3) dupa prepararea din{ilor se obtine prima amprenté. In tim- pul amprentarii lingura este migeata inainte si inapoi si se inde- pattesza de pe eimpul protetic, apo: se procedeaza ca si'in cozuri- le precedente. 4. Podshaldley (1970) considera ca folusiea unul material _am- prentar elastic pentru obfinerea prime! amprente influenfeazt ne- Rativ asupra calitatii amprentei, deoarece reintroducerea ei in ca- vitatea bucala poate comprima si deforma primul strat amprentar. Dupa indepartarea amprentei de pe cimpul protetic, primul strat, datorita clasticitafii, igi recapata pozifia inifiala yi ca rezullat avem micsorarea_dimensiunii imprimarilor dinfilor preparati. De accea Forgia (1970) recomanda pe imprimdrile ocluzale ale dinfilor, ip amprenta preliminara, sa se fact. gauri pentru iesirea surplusucilor amprentare excluzind astfel comprimarea primului strat Numerosi cercetitori: Myers (1970), Asgar_ (1971), Harcourt (1978), Sheldom (1978), Bruckner (1964) 51 alli recouiand’ contec {ionarea lingurilor individuale si apoi obfinerea amprentei defini Amprenta in ocluzie este indicata cind se pastreazd cel pujin o pereche de dinfi antagonisti. Pentru objinerea acestei amprente int folosite linguri standarde speciale (fig. 90). Tehnica ob{inerii acestei amprente consti in depunerea mate- sialului amprentar elastic in lingura si asezarea lui pe suprafejele 216ilor si a bontului dentar preparat, Cele dowd arca- sint aduse in contact (in pozifie de intercuspidare maxima) up intdirire amprenta este indepartaté de pe arcadele dentare, ji se acoperd cu un al doilea material amprentar si se reintro- ein cavitatea bucala (din now in pozitie de intercuspidare maxi ). Aceasté amprenta inregistreaz’ elementele morfologice ale pului protetic, precum si raporturile interocluzale in pozijie de tercuspidare maxima, 825. Determinarea i inregi ‘centrice sau a raportulul intermaxilar Coniectionarea protezelor dentare prevede fixarea modelelor de ru in aparate speciale (ocluzoare sau articulatoare) care imita iscdrile mandibulei din care cauzd sint numite si simulatoare, ‘acest scop este necesar si fie determinata ocluzia centricé sau spoariele intermaxilare, astfel ca protezele s@ fie confectionate tn ort cu. pozitia fiziologicé a mandibulei fafa de maxila numita gi de intercuspidare maxima in ocluzie centried. La etapa de ferminare si inregistrare 2 ocluziei centrice sau a rapoartelor iermaxilare, conform caracteristicilor funcfionale, pot fi deosebite situafii clinice, Prima situafie include arcadele dentare cu oc- ie stabila, datorita unui numar de dinti pe ambele arcade, intre fe se stabilesc contacte dentodentare multiple, stabile, in ‘ocluzia cu dimensiune vertical de ocluzie fiziologic’. “A doua si- include arcadele dentare cu ocluzie instabila din cauza con- felor premature si a interferentelor, cit si a reducerii contacte- dentodentare. Dimensiunea verticala de ocluzie poate fi pastra- sau modificata (micsorata). Pentru situatia a treia este carac- isticd lipsa ocluziei arcadelor dentare datorita numérului_redus dinfi restanji sau a repartizarii lor pe arcadele dentare in aga c& practic nu exista contacte dentodentare, dimensiunea verti- 18 de ocluzie, cit si planul de ocluzie, Prin urmare, determinarea ocluziei centrice sau a rapoartelor in maxilae este o elapa clini’, apreciata de medic conform situa d In cazul prezen(ei relajiei mandibulocraniene eu ocluzie stabilé luzia centried nu se va determina, iar modelele realizate sint si- te in pozitie centrica, inregistrind’ aceasta pozitionare prin trasa- pe modele cu creionul a mai multor linii verticale, ce au traiee- de ia un model La celalalt, pentru a le fixa corect’in articulator oeluzor. restanfi distali sint preparafi (este pierdut contactul todentar) si modelele nu pot fi pozifionate corect in ocluzia cen- 2, e necesar de inregistrat aceast relatie. Pentru aceasta se fo- ese diferite materiale: ceara, materialele amprentare termoplas ,elastice sau pasta de oxid'de zine, Materialul ales se introdu- in cavitatea bucala, aranjindu-l pe partea ocluzala a din{ilor lip- de contact si apoi arcadele dentare se aduc in contact (in pozi- a7ie de intercuspidere maxima). Dupa consolidarea materialului, dispozitivul este indepartat de pe arcadele denta- re si transferat pe modele. Prin urma- re, "cu ajutorul acestui dispozitiv mo- delele sint pozitionate in ocluzia cen- tried, apoi montate in articulator sau ocluzor. Pentru relajia intermaxilaré cu oc- luzie instabilé pozifionareamodelelor se poate efectua cu ajutorul: a) blocurilor din ghips, materiale termoplastice sau silicon viseos; b) sabloanelor de ocluzie wl Pozitionarea modelelor cu ajutorul {if sa sctafcl enc cl ah blocurilor din ghips sau a altor mate- " torul blocurilor din ghips tiale se efectueazd cind pe arcadele contacte dentodentare si dimensiune verticalé de ocluzie fara de glari. Matcrialul ales 3c introduce in partile Iaterale ale arcad dentare edentate care sint aduse dupa aceasta in pozitia de ocl centricd, Dupa intrirea materialului_ blocurile detagate de pe arcadele dentare si transferate pe modele (fig. 91). Pozijionarea modelelor in ocluzia centried mai frecvent se efeo tueazd cu ajutorul gabloanelor de ocluzie. In caz de prezena ma a unui contact dentodentar dimensiuinea verticala de ocluzie nu s determina. Aprecierea si inregistrarea relafiilor intermaxilare cent rice va fi efectuata prin aplicarea unor probe speciale. Determinarea 9i inregistrarea relatiilor intermaxilare centrice cazul absen{ei ocluziei impune consecutivitatea urmatoarclor etap adaptarea sabloanelor cu hordurile de ocluzie; determinarea dime i verticale de ocluzie; determinarea pozitie neutre a mandih lei sau a relatiei centrice gi fixarea ei. Adaptarea sablonului cu bordurile de ocluzie 1a maxilé un reste doud momente: obfinerea curburii vestibulare a bordurit ocluzie sia planului de ocluzie. Curbura vestibulara a bordutil de ocluzie constituie reperul il obtine medi cul si este folosit de citre tehni dentar pentru sit area suprafefelor vestibulare ale dintilor in protezele denta re. Obfinerea acestei curburi se efectueazé prin depuncrea uml strat de ceara sau taierea ci pe fata vestibulara a bordurii de oclt zie conform curburii_vestibulare a arcadei dentare naturale, Ace sli operatiune este efectuata prin adaptarea sablonului cu bord rile de ocluzie in cavitatea bucalé, urmarind restaurarea aspectull fizionomic si a funefiei fonetice. 1 Planul de ocluzie este ondulat in sens sagital si transvers: determinat de raportu! de ocluzie din zona frontalé 5 de relief 218supraietelor ocluzale ale dinfilor laterali; si practic prezinti cele trei curburi: sa gitala (Spee), transversalé (Monson- Wilson) si incizala. Determinarea planv: lui de ocluzie urméreste scopul redirii acestor curburi in protezele dentare. Planul de ocluzie, numit si plan pro- tetic, Ia absenta dinfilor este stabilit Ta un nivel si 0 directie specifica pentru zo- na frontalé si pentru zonele laterale. Ob- oclizie In dependenta de finerea acestui plan se realizeaza cu aju- dulmarginit buzel” six torul riglelor sau a aparatului Larin, re ceiat sus d€ prin depunerea sau taierea cerii pe fata Hhizes Smal jos de ocluzala. a bordurii, Tn zona irontala el © Macginea buzel are o directie paraleld cu linia bipupila- ra si este situat la nivell marginii libere buzei superioare sau sub ea cu 1,0—1,5 mm, E necesar de men- iat c& lungimea buzei superioare poate fi diferitd si in depen- a de aceasta marginea bordurii de ocluzie poate fi situata sub superioara 1a 2,0 mm, la nivelul ei sau mai jos de ea cu fn (fg. 92). In eazul cind sint prezenf! dint frontal, margi- de ocluzie este situata Ia nivelul Jor. In zonele laterale wl de ocluzie este paralel cu planul Camper (linia ce uneste la nezald anterioard gi central conductelor auditive externe) . 93). anda sustine cd distanta dintre planul Camper si cel_protetic egal aproximativ cu 26 mm. In caz cind sint pastrati dinti res- i laterali (si daca ei nu au migrat), planul protetic lateral te adus la nivelul suprafejelor ocluzale. Dupa adaptarea sablonului cu bordurile de oclu: lermina dimensiunea verticald de ocluzie. Aceasté dimensiune poate fi determinata cu ajutorul metodelor: jtomicd, antropometrica, anatomo-fiziologica. Practic se foloses- metoda’ anatomo-fiziologica. Pentru aceasta pe fafa pacientului 1-92, Situarea bordurii la maxila se Fig. 98. Planul_protetic: a—zona frontalé; b—zona laterel’; 219se noteaz cu creionul doud puncte: unul Ja baza nazala, iar tul — pe barbie. Dupa aceasta se determin’ pozitia de repaus ziologic relativ al mandibulei (postura) pentru care este caracteri stic 0 stare de echilibru muscular si o inocluzie fiziologica egala media cu 2—3 mm, insofita de o dimensiune verticala proprie etajului inferior al fefei, inregistrindu-se distanfa intre puncte notate, jabloanelor eu bordurile de ocluzie a_-mandibul lorm bordurii ocluzale superioare, prin depunerea ldierea cerii de pe suprafata bordurii inferioare, cépatind o distan mai micd cu 2—3 mm decit cea a pozitiei de postura a mandibul Determinarea pozifiei mandibulei in relafie centrica si fixarea se electueazi prin ghidarea mandibulei in relafie centric’ folosin diferite metode: deschiderea maxima a gurii si inchiderea rapi agezarea pacientului in decubit dorsal, pozitionarea mandibulei nual (mono si bimanual), instalarea degetelor ardtitoare pe supr fala ocluzala a bordurii in zonele posterioare, proba de degiutiti atingerea zonei palatului moale eu virful limbii 5. a Pentru determinarea pozitiei mandibulei in ocluzie centrica jean si Korbendau au propus urmatoarea metoda (citat dup F. Prelipceanu si 0. Doroga): a) deschiderea gurli la maximum gi mentinerea ei in aceasta pod tie cirea 30 de secunde; b) dupa aceasta se solicita thi Gerea lent a gurii si se dirijeaza migcarea de inchidere de catre dic, pind cind se simte saltul spre inapoi al condililor articulari primul contact ocluzal. Se repeta de mai multe ori migearile: de chidere maxima, relaxare, inchidere pina 1a primul contact, string rea maxilarelor. De menfionat c& in momentul pozitionarii mandibulei in rel fie centric in 90% cazuri nu coincide cu intercuspidarea maxim iar la 10% din indivizi mandibula stabileste relafii de_ intercuspi Te maxima in ocluzie centriea sf rdmine fixalé in pozilia respectiv De aceea, Pankey, Mann 3i Schuyler recomanda ca intercuspidar maxima $8 se realizeze cu. 0,1—1,5 mm mai anterior de poziti relatie centrica, iar conceptia gnatologica moderna recomanda si objina in toate’ cazurile coineidenta intre intercuspidarea maxima ocluzie centricd, ixarea acestei pozifii se va efectua cu ajutorul clamelor di sirma in forma de «U» sau prin incdlzirea in trei zone a borduri de ceara cu spatula pentru a asigura o buna solidarizare in mom: tul de contact. Metoda cea mai des utilizata este fixarea cu ajutorul unei pl fe de ceara bine incalzité, Ty acest scop pe suprafajx vclucala bordurii superioare, in regiunea primilor molari, se creeazd sant in forma de «W> cu ajutoral bisturiului sau al spatulei_ ascutite, i pe cea inferioard se aplicé 0 placufa de ceara bine incalzité. si ghideazi mandibula in ocluzie centrici. In rezultat ceara incalzit intra in santurile create, cApatind forma lor. Dupa intarires cet sint inlaturate surplusurile si se verifici exactitatea determinit 220ocluziei centrice. Sabloanele solidar zate la nivelul bordurilor de ocluzi sint transierate pe modele (fig. 94) si montate in ocluzor sau articulator. La confecfionarea protezelor mobili- zabile, pe suprafafa vestibularé a bor- durii superioare se traseaza repere pen tru precizarea dimensiunilor dintilor frontali si montarea lor. Reperele sint ty eciuge omarea, modsle- trasate sub forma unor linii cu ajutorul ul gabloanelor de ocluzie™ —spatulei asttel a) linia mediand se traseazd in di- je vertical dupa linia mediana a fetei, cit si dupa pozitia fre- jui buzei superioare, daca este situat median; ) linia caninilor se traseazd din ambele parti ale liniei medi- la distante variabile, care corespund cu comisurile gurii_ si prezinta locul de proiectie al virfului cuspidului caninului superior; ) linia surisului este marcata printr-o linie orizontala cu pla- i de ocluzie, ce corespunde cu nivelul pind unde se ridici margi- buzei superioare si constituie linia la care se va situa coletul Afar de metodele expuse, considerate ca metode clasice, tn ulti- timp au fost elaborate si alte metode, care permit determinarea ei centrice cu o mare precizie, bazate pe inregistrarea diferen- de potential electric al mugchilor si al unghiului gotic. In stop a fost propus aparatul AOFO( Rusia) cu dispozitiv in: pucal, care permite determinarea ocluziei centrice cu o precizie e£0,5 mm. Aparatul este inzestrat cu dispozitiv pentru inregistra- Semnalelor transmise de captorul de sfortare care este situat pe lac de sprijin in cavitatea bucala. Rezultatele contractarit muy- lor mobilizatori pot fi inregistrate in kilograme sau pot fi insert ortograma. Pentru aprecierea ocluziei centrice baza sabloanelor de ocluzie sconlectioneaza din acrilate, iar bordurile — din ceara, dupa me- fa cumoscula. Adaptarea sablonului superior se efectueaza ca si_a bonului cu bazd din ceara, apoi pe baza sablonului inferior se fi- paralel liniei bipupilare placa cu captor, iar pe baza sablo: i superior — tun teren metalic paralel placii cu eaptor egitite in asa fel, sabloanele de ocluzie se introduc in cavita- vbucala, iar pe captorul de sfortari se instaleazd un pivot de spri are corespunde dimensiunii verticale a etajului inferior al fefei ie de repaus a mandibulei, Dupa aceasta se recomanda paci- ului si string’ maxilarele, inregisirindu-se astfel gradul de con- stare a muschilor. Apoi inalfimea bordurii de ocluzie inferioare miyoreaza cu 0,5 mm si se schimba pivotul de sprijin cu altul mic cu 0,5 mm, dupa ce iardsi se inregistreazd gradul de con- re a muschilor. Aceasta operatie se efectueazé de mai multe 221Fig. 95. Inscrierea traicetoriei migcdcit_mandibulet tn plan sagital sl fratisversal: a— linia sagitala sau mediana: 5, 6, —linille Taleeale; = uunghiul gotie; d—miscarea mandibulet anterior din pozijia relatiel xt trie; e— migcarea mandibulet posterior ori, pind cind sforfarile muschilor incep si se_miicyoreze. Mics rea dimensiui ale a etajului inferior al’ feet chiar 0,5 mm provoacd miegorarea sforfarilor muschilor_mobilizatori mandibulei. Anume aceasta va fi si criteriul dupa care se va det mina dimensiunea verticala de ocluzie. Dupa aprecierea dimensiunii verticale de ocluzie, de pe baza g blonului inferior se schimba captorul de sfortari cu imitatorul fui pivot. Terenul de sprijin al bazei superioare se acoper cu un subjire de ceara sau este afumat si sabloanele ocluzale se intro: fn cavitatea bucald. Se propune pacientului si migte mandibula inte si inapoi pina 1a maximum inregistrind migcarile mandibulei plan’sagital, apoi din pozitia inijiald (corespunzatoare ocluziei trice) in directie transversala, Pe suprafata de sprijin la maxilé min Insemnari in forma de are (unghiul gotic) cu virful indr anterior, Anume virful arcului va reprezenta pozitia mandibul plan sagital si transversal in ocluzie centriea (fig. 95). Fixarea sabloanelor in ochuzie centri dele cunoseute. Taregistrarea ocluziei centrice si a relafiilor intermaxilere mai poate efectua si cu ajutorul functiografului Kleinrok, dupa t nica ocluzie mai sus cu unele modificari. se efectueazi dupa me 826, Etapele de realizare 4 puior dentare Puntile dentare pot fi realizate prin doua metode de care gi pinde numérul si consecutivitatea etapelor de coniectionare. Pri metoda, find socotita clasica, se caracterizeazé prin coniection separat’ a pieselor lucrarii: elementele de agregare si corpul pi care vor fi solidarizate prin lipire sau supraturnare. Metoda a d moderna presupune confecfionarea integralé a piesei prin turn elementelor de agregare sia corpului pun{ii concomitent sau py presarea acrilatulii, deci puntea va fi dintr’o bucata, 222Elapele clinico-tehnice. Consecutivitatea etapelor clinico-tehnice la realizarea punfilor dentare va depinde de metoda confectionarii, Varietatea lor (metalice, acrilice, ceramice, mixte) si de caracterul elementelor de agregare. La confectionarea puntilor dentare cu elemente separate deose- bim urmatoarele etape clinico-tehnice principale: 1 Clinie—prepararea din{ilor-stilpi, amprentarea si determinarea ocluziei centrice (relafiilor intermaxilare); protectia’ dinfilor _pre- parati HI Laborator — realizarea modelelor; confectionarea _sabloa- nelor de ocluzie in caz de lips a ocluziel (determinarea relatiilor inlermaxilare se va efectua In a doua etapa clinica); montarea ‘mo- delelor in ocluzor (articulator); modelarea dintilor-stilpi si confec~ tionarea elementelor de agregare. IM Clinic—proba elementelor de agregare; amprentarea cimpu- lui protetic impreuna cu elementele de agregare in vederea realiza- ri corpului de punte; determinarea ocluziei centrice sau a relati- ilor intermaxilare; protectia dintilor preparati IV Laborator—realizarea modelélor, pozijionarea lor in relajie centricd, montarea in aparatul simulator (ocluzor, articulator), mo delarea ‘machetei corpului de punte din ceara si inlocuirea cu metal. Obsinind corpul de punte, tehnicianul il va adapta la elementele de agregare si va efectua lipirea lor. V Clinic—proba puntii si individualizarea reliefului ocluzal. Daca va fi coniectionata o punte mixta, se va determina culoarea acrila- fului_cu cheia de culori respectiva; protectia din{ilor prepara|i. VI Laborator—finisarea si lustruirea pun{ii metalice: modelarea prealabila a fatetelor din ceara si inlocuirea ei cu acrilat, in vede: nari puntilor mixte. VII Clinic—proba definitiva si cementarea puntii pe dintii-stilpi La coniectionarea punfilor dentare dintr-o bucata (integre) se va respecta consecutivitatea etapelor clinico-tehnice in dependent de materialul si constructia protezei. Pentru puntile dentare metalice intreg turnate: I Clinie—prepararea dinjilor-stilpi, amprentarea, determinarea ocluziei centrice sau a relajiilor intermaxilare; protecia dintilor slefuiti. II Laborator —realizarea modelelor; daca puntea va fi turnata pe model, modelele vor fi confectionate din material termo-rezistent (si- olil, silamin etc), iar daca va fi turnata In afara modelului ultimut se va coniectiona din ghips dur sau alt material rezistent cu bon- turi detasabile sau fixe. Modelele realizate se vor monta in apa- ratul-simulator, se va_modela macheta puntii din eeara care va fi fnlocuit& prin metal. Dup& turnare puntea se va prelucra si va fi gata de proba. III Clinic — proba puntii si individualizarea ei; protectia din- {ilor_preparati IV Laborator —finisarea si lustruirea punti V Clinic—proba defi si cementarea punt dentare.Daca se va realiza 0 constructie mixti, se vor adauga ctapcle realizare a principiului fizionomic (iatetelor). Pentru puntile dentare din acrilat va fi respectata consecuti tatea urmatoarelor etape 1 Clinic — prepararea dintilor-stilpi, amprentarea, determin rea ocluziei centrice sau a relajiilor intermaxilare, determinarea lorii acrilatului, protectia din{ilor slefuiti, I Laborator—realizarea modelelor, montarea lor in simul tor, modelarea machetei puntii din ceara, inlocuirea cerit cu act lat, prelucrarea, finisarea si lustruirea punfii dentare IL. Clinie—proba punjii, individualizarea si cementarea Pentru puntile dentare ‘din porfelan prima etapa clinica va identica confectionarii din acrilat. In laborator se vor realiza mod Je cu dinfii-stilpi detagabili. Dupé modelarea punfii din ceramicé arderea ei in sobe speciale cu vacuum, puntea poate fi probatd. Di pa proba si individualizare in laborator se efectueazd » glazurared ier in clinied se efectueazi cementarea. 8.2.7, Varietiti de punti dentare Varietafile puntilor dentare sint determinate de anumite partic Jaritafi tetinologice si se realizeaza in situatii clinice deosebite, 9 liearea lor find conditionata de tabloul clinic al edentatiei partial de materialele disponibile si posibilitatile de execufie tehnica, de perienja medicului si a tehnicianului Metodele si tebnicile de lucru folosite pentru obtinerea lor si diferentiate si specifice fiecdrui tip de punte. Puntea din elemente separate, Aceste constructii sint confecti nate dupa metoda clasici, care prevede In prima etapa realizar ‘elementelor de agregare, iar in a doua — a corpului de punte si so lidarizarea lor prin lipire. Etapele clinico-tehnice depind de parti cularitaile constructive ale elementelor de agregare, metoda lor 4 sealizare si materialele utilizate. Ca elemente de agregare pot fi folosite toate varietatile de mic roproteze, insi mai des sint folosite coroanele de Invelis realizat prin metoda de stantare (fig. 96) Corpul de punte poate fi realizat in intregime din metal sau casete pentru fajete. La rindul sau corpul unte cu casete poate Th Ova) = cui fajete din acrilat, confectionate i laborator; ‘ — cu fatete din acrilat prefabricate; QOD iat porta prelates Gu dispositive'pentru dinti tubulari Fig. 96. Punte denter. — cu semicasete si fatete din acrilat; in’ dowd Buedit eu co- — — ctl cupe saul semicupe; roane metalice de in- —— Corpul de punte mai poate fi confecti vrelig.stanjate sf corp de pune "partial Tizionomte u realizalé prin lipire material nat cu bara metalicd liniard, acoperita cl izionomic sau: 224—cu bari metalied si dispozitive speciale pentru coroane fizionomice. Forma si aspectul corpului de punte sint determina- te de obiectivele urmarite in raport cu o serie de fac- ori pe care medicul ii analizeaza in timpul examenu- Iui elinie. Indicafii de conjectionare. Acest tip de punti den- practic pot fi utilizate la restabilirea integritatii areadelor den- fe in toate cazurile cind sint condifii de tratament cu punti den- re fixe. Avaniajele restaurarii edentafies parfiale prin pun{i cu elemente arate: a) transmiterea presiunii ocluzale pe cale fiziologicd prin axul al din{ilor-stilpi; b) restabilirea total. a functiei masticatoa- ©) restabilirea functici fonetice fari modifiedri de pronuntare a soanelor; d) In scurt timp sint integrate in functionalitatea si Jui stomatognat; e) necesita o slefuire usoaré a din{ilor-stilpi. Dexevantajele: a) sint mai putin igienice; ). nu restabilesc pe lin aspectul fizionomic; c) poate avea loc dezlipirea corpului de ite de elementele de agregare gi oxidarea locu! folosirea aliajelor de lipire pot conduce la aparii lenfial si deci # curentilor galvanic “Puntea dintr-o bucaté. Asa varietate de punte dentara, ca si cea slemente separate, poate fi ullizata eu aceleayi elemente de age ina’ puntea metalica de_ joncliune; ia diferentei de Indicafii de conjectionare. Aceste proteze sint indicate in toate ile cind in zonele laterale ale arcadelor dentare avem condi clinico-tehnice pentru asigurarea paralelismului dintre dinfii- pi, fixarea si stabilizarea constructiei. AVantaje: 4) durata etapelor clinice si de laborator este mai redusa; b) pacientuuli nu i se efectueazd adaptarea separatii a fiecd- clement de agregare; c) nu are loc fracturarea corpului de punte de la elementele de ag- are 5i oxidarea locului de jonetiune; @) sint realizate dintr-un singur aliaj si, ca urmare, nu vor crea Kili de aparitie a microcurenjilor. ecavanlsje: a) necesita o slefuire profunda a fesuturilor dure ale dintilor- fs ) impune prezenta unor dinti-stilpi cu coroane fnalte si crea- aralelismului strict intre ei untea metaloacrilica. Este reprezentat de tucrari protetice al- ite dintr-o porfiune metalicé si una acrilica, purtind denumires punte mixti, Portiunea metalica (macheta metalicé a puntii) le fi confectionata din doua bucd{i, ins in ultimul timp mai des realizala dintr-o bucata care include elemente de agregare yi de punte semifizionomie sau fizionomic. Comania 63 225Puntea metaloacrilicd semifizionomica dintr-o bucatd se cara rizeazi prin aceea c& partea oral este realizata din aliaje _m ce, iar partea vestibulara este fejuité cu acrilate. Atit la cor cit si la nivelul corpului de punte la prima etapa sint confectio te casete sau alte elemente de retentie, iar apoi fafete din acril prin metoda clasica. Dispunind de caracteristici semifizionomice, aceste punti au dica{ii limitate in restaurarea edentafiei parfiale atit pentru fronteld, cit si pentru cele laterale. Avantajele: sleluirea profunda a dinjilor-stilpi numai din pa vestibulara, caracterul fizionomic partial, suspendarea vizitei su mentare a pacientului pentru adaptarea elementelor de agregare. Dezavantaje: restabilirea parliala a indicilor fizionomici, pt litatea desprinderii acrilatului, modificarea culorii si necesitatea facerii dupa dot-irei ani Puntea metaloacrilica fizionomica. Este 1a fel o constructie ta la care componenta fizionomica acopera in totalitate compon metalic’. Pe toate supraiefele ei sint sisteme de retenfie repr tate de proeminenje sau sanjuri retentive. Asemienea consttuctie esie indicala pentru zona frontala, dinjii-stilpi au o inalfime necesara pentru slefuirea lor lao a me de 2,0—2,5 mm. Avantajele: restabilirea aspectului fizionomic si asigurarea retentii suficiente dintre acrilat si metal. Dezavantaje: indicatii limitate, deoarece reclama prezenta {ilor-stilpi cu coroane inalte gi slefuirea lor profunda De menfionat ci protetica dentara contemporana a perfect tehnicile de inserfie a acrilatului pe componenta metalica. Asi technica clasicd prevede modelares pe suprafata_componenjei lice a machetei din ceara, ambalarea in chinveta si inlocuirea ceri acrilat, Tehnica moderné de modelare prevede utilizarea acrilatel speciale sau a compositelor cu polimerizare direct pe suprafafa ponentei metalice. In acest scop pasta de acrilat sau composite depune direct pe supraiata componentei metalice strat cu strat, mata de modelare cu insirumente speciale. Depunerea stccesiva mireste realizarea nuanjelor coloristice solicitate, Metoda este fo te dificila din punct de vedere al execujiei tehnice, avantajul ei stind fn excluderea transparenjei componentei metalice si evit realizarii unor etape de Iaborator. Puntea metaloceramicd. Puntea dentari mixti metalocerami roprezint& forma cea mai moderna de tratament a edentajiei p ale, precinta calitili estetice salisfacatoare, restabileste. masti si Stabilizeaza ocluzia. Componenta metalica are o grosime uni ma a peretilor coroanelor de agregare — 0,2—0,4 mm, este aco rit’ cu un strat de ceramic& cu o grosime de 0,6—1,0 mm in 20 supraiefei vestibulare si de 1,5—2 mm ta nivelul marginilor inc le si a suprafefelor ocluzale. ‘Suecesiunea realizarii punfii metaloceramice: 226Fig. 98, Pune nelaloceramici fixatd in cavitatea bucal’ 4) modelarea machetei din ceara si inlocuirea ei cu aliajul cores- mnzator, care trebuie s& aiba un punct de topire mai ridicat decit junetul de ardere al por{elanului, si aiba un coeficient de dilatare contractie egal cu a porfelanului, sé formeze oxizi aproximativ lentici cu ai porjelanului pentru ‘aderen{a ceramicii pe suprafaja liajului respectiv, trebuie s& se toarne bine yi s4 se prelucreze ; b) aplicarea’porjelanului si arderea Iui in cuptor, care necesi- i depunerea gruntului cu o grosime de 0,25—0,3 mm pe suprafa- componente’ metalice si arderea lui in cuptor; depunerea dentin a sal(ului cu modelarea formel anatomice @ dinjilor inclusi nponenia punfiidentare si arderea In cuptor ramica arsé pe aliaj ramtne indestructibil fixata de aceasta. eelirile efectuate asupra fenomenclor de legatura dintre aliaj si mic’ permit elaborares a trel ipoteze: I Ipoteza legatusilor lizice care are la baza atracfia dintre dot i ce se produce prin fluctuafii spontane ale sarcinii electrice, lerminata de forjele Van der Wals (legatura fizicd umeda) 2 Ipoteza legaturii chimice care are 1a baza_schimbul reci de ioni metalici din ceramicd si ionii melalici ai aliajului la ivelul interierenjei celor dowd materiale care formeazd aya-numita ura fono-covalenta 3, Ipoteza lepaturli mecanice care se reduce Ia aceea cd pe sup- fala aliajulut exista retentii mecanice, invizibile pentru ochiul Ti- ; Inire care se insinueaza ceramicd in'stare pastoasa. Punfile metaloceramice reprezint& idealul fizionomic, datorita biliatii cromatice a nuantei coloristice, a transluciditajit si a lu- iui permanent. Ele sint biologic tolerabile, fiind inerte (fig. 98). Indicafiite utilizarit acestor constructii sint foarte largi. Practice ot fi folosite in orice forma clinica a edentatiei partiale ce poa- fi tratata printr-o protez conjunct, datorita posibilitafilor varia- ale depunerii porjelanului_pe suprafejele coroanelor si prepara lor conform particularitatilor clinice (fig. 99). Contraindicafii: volum coronar redus al dinfilor-stilpi, determi- de dimensiunes cervico-incizalé sau ocluzald foarte mica (in 207Fig. 99. Diferite forme ale scheletului metalic Ia prolezele dentare Tike _metaloceramice: a sehelet metalic -acoperit in. intregime cu ‘ceramicd; b, ¢, d— Sshelet metalic scoperit parjial ea ceramics acest caz suprafelele bonturilor preparate nu asigurd obfinerea fentivitajii protezei); nu se recomand’ persoanelor pind la virs 7 idealul fizionomic, sint inerte fafa de jesu turi, au o duritate sulicientd, stabilitate chimicad si 0 conductibil tate’ termica mica, pastreazd culoarea constanta gi, spre deosch de acrilat, porfelanul nu necesita retentii mecanice ample, deoar in timpul’ arderii are loc si o jonetiune chimied cu componenta talica. Dezavantaje: posibilitatea aparitiei unor fisuri sau fracturi, difionate de lipsa paralelismulut intre dinfi, eeea ce duce 1a Yor rea adaptarii si fixarii punfii de catre medic, grosimea miei a pe {ilor coroanei metalice, defecte ale compoueujel inetalive, uerespect rea tehnologiei de prelucrare a componenjei metalice, de oxidare si de depunere a grundului; grosimea mai mare decit cea previz a stratuluti de porjelan; porjelanul este fragil la aplicarea unor I vituri puternice sau cind pacientul a muscat obiecte tar Reparatiile fracturilor sau lisurilor sint foarte dificile sau chi imposibil de efectuat. Unii autori considera ca datorit’ durita{ii porjelanului, pot st veni microtraume, leziuni parodontale si coronare atit ale dintilt slilpi, cit gi ale dinjilor antagonisti Puntea din acrilat sau ceramica, Aceste punfi dentate, find co fectionate din acrilat cau portelan, sfnt total fizionomice. Indicafit edtre tratamentul cu. punti dentare din acrilat si micé avem numai in cazul edentajiilor unidentare sau cind lips cel mult doi zona frontala a arcadelor dentare, iar din} stilpi permit coniectionarea acestor consiruetii Contraindicatiile sint determinate de particularitatile acest punfi, care au o duritate comparativ mieé si deci nu pot fi ul 228,Ia fel sint contraindicate in eazurile de prezenti a ti- purilor de ocluzii adinei, traumatizante, la fel cind woo, —_intit-stilpi rezulta honturi prea scurte ce ny pot asi- trex. Sura retentic protezei; in cazuri de abraziuni dnatare nse avansale, cind se presupune exercitarea unor fore b ocluzale mari datorits contractiilor musculare puter: ¢ si la persoanele pind la virsta de 18 ani, -Avantajele punilor dentare din ceramic constau in aceea ci felanul are calitatea de a conferi coroanelor aspectul natural, varieti{ile de culori si nuantele translucide, di posibilitatea de ta leciunt de acura miei de small, pete de culoare etc., indivi- alizind tratamentul. Porfelanul isi pastreaza culorile in timp, logic este bine tolerat de fesuturile cavitaii bucale, este rezis. it la actiunes chimick si un bun izolator termic, protejind pulpa acjiunea mediului ambiant si are o duritate apropiatd de cea a itului, Avantajele puntilor dentere acrilice se reduc la insusiri- fizionomice si 0 tehnologie simpla de confectionare. Dezavantajele puntilor dentare din ceramica constau in provoca- abraziunii dinjilor antagonisti sau artificiali, sint fragile si au {elinicd compusa la confectionare Spre deosebire de porfelan, punijle din acrilat prezinté un deza- taj mai considerabil, motiv pentru care sint indicate mai mult punfi provizorii, Printre aceste dezavantaje vom enumera: irita- parodontului marginal; modificarea culorii in con; cavita- |bucale; perforarea, uzura sau fractura acrilatulut Puntea cu extensie. Caracteristic pentru aceasta constructie este area elementelor de agregare pe o singura parte a corpului de ite, deci corpul de punte nu are 1a ambele extremitati elemente agregare (Tig. 100). “Puntea ci extensie poate fi realizata atit prin metoda clasica, si prin metoda contemporan’, Dupa pozilia corpului de punte de elementele de agregare deosehim: punte cu extensie mezia- cind corpul de punte este situat mezial fata de elementele de ag- are; pumte cu extensie distala, cind corpul de punte este situat ial fata de elementele de agregare. In literatura de specialitate, puntea cu extensie reprezinté un ject de discutie: unii aulori admit ulilizarea acestel constructii, 0 accept pe cea cu extensie meziald respingind pe cea cu ex- je distala, alfii accept ambele variante. Tn urma observatiilor efectuate de-a lungul anilor s-a constatat punfile cu extensie pot fi utilizate in vederea rezolvarii urmitoa- edentafii: pentru puntea cu extensie meziala — absenta in lui Iateral, elementele de agregare fiind fixate pe doi dinti inul si primul premolar; absen{a primului premolar, ca dinti-stilpi indu-se al dotlea premolar si primul molar. In aya situalie sup- la ocluzala a extensiei (pentru primul premolar) trebuie s& pre- e relieful natural al dintelui absent eu cei doi cuspizi, santuri, le si pante. Nu se recomanda exlensia ce are margine’ incizala ; te pentru zonele laterale ale arcadelor dentare. Ele(canin) in locul suprafejei ocluzale, deoarece va acfiona ca un pl inclinat nociv. Pentru puntea cu extensie distald vom avea indicajii 1a zolvarea edentafiilor terminale tn urmatoarele situafii: cind este ne cesar de restabilit un singur dinte solidarizat la dowd elemente agregare; cind dintii-stilpi pe care sint fixate elementele de agrege- itd coroane voluminoase (suprafete intinse) cu 0 foal iplantare parodonto-radiculara; cind arcada dentard ania nist este scurtati sau reprezentind 0 protezd mobil sau mobi bila, ce nu dezvolta presiuni ocluzale mari in masticatie si in in cuspidare; pentru un premolar sau molar in extensie 1a 0 punte sul totala fixata pe un numar mare de dinji-stilpi; 1a pacienti tineri edentafii molare unilaterale ce au hemiarcada opusa integra. Puntea mobilizabild. Aceste constructii protetice sint din cat tia puntilor dentare prevazute cu alte mijloace de fixare decit ce ce agrega puntea prin cementare. Puntea mobilizabild se agregi dintit-stilpi prin diferite sisteme, care pot fi desprinse de pe cimpt protetic in mod curent de catre pacient si pastreazd toate caract rele si calitafile unei punti Indicafii eatre tratamentul protetic cu punfi- mobilizabile avea in cazurile: cind ocluzia este adinca si prevede confecfionare unui corp de punte tn sa; cind pierderile de substan{a osoasé in rt giunea anterioard edentata trebuie restabilite printr-o gingie arti fcalé. Dect puntea mobilizabild este indicat atunci ctnd "nu poate construi corect o punte fixi, sau cind mucoasa pe care buie sa fie asezat corpul de punte’are nevoie deo supravegt atenta Corpul de punte poate fi agregat de dinfii-stilpi prin urmatoar le elemente: a) sistemul telescopat, format dintr-o capa metalie cementata pe bontul preparat, peste care se aplicé 0 coroana de Yelig solidarizata cu corpul de punte, permitind asticl —culisare acestuia; b) sistemul de coroane pivotate, constituit dintr-un dispoz tiv radicular cu teaca fixat prin cementare in canalul radicular r-un pivot atagat la corpul de punte. Indepartarea si aplicar punfii este posibila datorita culisérit pivotului in teaca dispozitiv Jui radicular; c) sisteme de culise matrice si patrice); matric poate fi solidara cu clementul de agregare, iar patricea cit corp unte — sau invers; atagata la coroana dintelui-stilp, de_ partes spafiului edentat, matricea are forma unei cutii semideschise, care culiseaza patricea — in forma de T — fixata la corpul punti) d) sistemul incrustatiei in incrustatie, format dintr-o incrustatie al sald la corouna dinlelui-sitlp, pe supravata proximal’-ocluzalé sa numai a suprafefei ocluzale. Pe suprafata ochizalé se face o ca tate in forma de semicilindru sau paralelipiped dreptunghiular s triunghitlar in care se angreneaza o alta incrustatie unité cu pl punt, e) sistemul de crosete divizate pentru fixarea, punt legind corpul de punte de din{ii-stilpi cu ajutorul crosetelor turns te sau elastice, Mai des sint intrebuinjate croyetele Roach sai setele Ackers. 230Avantajele acestor constructii se reduc la detasarea [ara difi- ltifi de pe dinfii-stilpi, sint igienice, presiunea masticatoare este smisd la dinfi-stilpi, iar volumul lucrarii este mai mic compa- iv cu alte Iucrari mobilizabile si, in sfirsit, stabilitatea lor fn ul masticatiei este satisfacdtoare Dezavantajele punfilor mobilizabile se refer 1a construcfiile, reclama o exactitate absolula in suprapuneree elementelor de , glisajul corpului de punte in timpul insertiel si dezinserti- piesele de ancoraj capita in timp o glisare slabitd care duce la bilitatea protezei amenintind durabilitatea ef Puntea demontabild. Aceste constructii fac parte din grupul pun- or dentare mobilizabile (avind aceleasi indicatii), insa spre deo: bire de cele mobilizabile au corpul de punte caracteristic pentru untile dentare fixe. Fixarea lor pe dintii-stflpi se efectueazd prin teme mecanice speciale. Detasarea puntii de pe cimpul protetic si fixarea ei necesita in- wwenfia medicului, Cel mai irecvent utilizat este sistemul surub- lita cu ajutorul céruia se solidarizeazd fie elementele de agrega- ‘la dinfi-stilpi, fie corpul de punte la elementele de agregare. Puntea fixaté fizico-chimic. Acest tip de punte este alcatuit’ din rp de punte metalic nefizionomic, corp de punte mixt partial fi jnomic sau din corp de punte total fizionomic si din elementele de gare in forma de dod prelungiri metalice ce sint aplicate ta jul suprafetelor proximale orientate spre spatiul edentat al ce- doi din{i-stilpi si pe suprafelele orale sau in forma de ineluse ce copera suprafetele distala, meziala, vestibulara si orala de la ni- lu] ocluzal pind 1a ecuator. Fixarea acestor tipuri de pun{i se obtine numai la nivelul pre girilor metalice sau al inelelor. Pentru aceasta tesuturile dentar malful) sint slefuite 1a 0.10.2 mm corespunzitor _ elementelor eagregare si gravate chimic (cu acid ortofosioric). Pe suprafete- de contact ‘metzlice ale elementelor de agregare, care vin in con- eu smalful, sint incluse elemente retentive. “Fixarea acesiui tip de punti pe dinfii-stilpi se obfine prin imbi- adeziva, utilizindu-se un material din grupul risinilor compo- (evicrol,” consise, adaptic, izapast, superflex si allele) Drept indicatii pentru tratamentul’ cu punti dentare fixate fizi chimie servese bresele areadelor dentare intercalate reduse (lip- 1-2 din{i) ctnd dintii-stilpi nu sint atacati de procese patolo- ¢ $1 sint condifit necesare de tixare. ‘Avantajele si dezavantajele utilizarii acestor punti reies din par larit&{ile lor de constructie; in primul rind, ele nu solicité pre- ea din{ilor-stilpi si sint fizionomice, insa ‘au indicatii limitate, ezinta dificultafi Ia confectionare si reclama prelucrarea chimicd anumitor zone coronare. Puntea provizorie, Acest tip de punte reprezinté o lucrare inter- diard in cadrul unui tratament complex, de lungd durata, sco- ciruia consti in restaurarea integritalii arcadelor dentare, pe rioada cit se confectioneaza Iucrarea definitiva, restabilirea func- 231{iei fizionomice, fonetice, parfial a celei masticatoare si de men| re a raporturilor intermaxilare, cit si in protectia provizorie a lor vitali slefuiti. Ele pot ii confectionate extemporal, din a autopolimerizabile prin dou metode: a) directa; b). indirecta.. Metoda directa. Poate fi realizata prin dowd tebnick pararea dintilor-stilpi si dupa aceasta operatiune. Daca va fi res zata prima tehnicd, atunei pind la prepararea din{ilor-stilpi se r lizeazi o amprent de pe arcada dentara. Dupé slefuire, in ampr objinuti se umplu imprimirile dinjilor stilpi gi locul bregei cu rilat autopolimerizabil de culoarea aleas& si se aplicd in cavita bucalé peste bonturile dentare, Dupé 5—10 minute se prenta din cavitatea bucala si, dupa polimerizarea deliniti rilatului, puntea se scoate din’ amprenta, se prelucreaz: adapteaza gi se fixeazi provizoriu. Metoda ‘a doua se reduce la aceea cd dupa slefuirea dintil stilpi, pe ei se adapteaz’ coroane provizorii, fabricate de indus! medical, far corpul de punte se confecfioneaza, din dinft-stand din acrilat care dupa adaptare se unesc cu acrilat autopolimerit bil de coroanele deja adaptate pe dintii-stilpi Metoda indirecta. Aceasti metoi dinfilor, obfinerea amprentei si realizarea in laborator a model lui pe care se va confectiona’ puntea necesara conform teh cunoscute. Puntea provizorie poate fi realizala pind 1a extractia din{ilor zati, cit si dupa exiractia lor. In primul caz dupé amprentare confectionarea modelului dintii care vor fi extrasi sint inlaturati pe model si dupa aceasta se realizeazd puntea, conform tehnicii snuite, 828, Proba punfilor dentare Aprecierea clinic’ a puntilor dentare se efectueazd {ie vizuala la etapa clinica a probei componentel metalice, cil Ja etapa probei definitive inainte de cementare. Aceasta analizi vede examenul punfilor dentare in cavitatea bucala cuprinaind matorii indici: 1) insertia pun{ii pe dintii-stilpi; 2) examinarea tactelor elementelor de agregare cu dinfii-stilpi la nivelul colet si contactele cur dintii vecini; 3) examinarea raportului corpulut punte cu apofiza alveolara; 4) examinarea rapoartelor cu dintii tagonisti 1a nivelul suprafe{elor ocluzale. Insertia punfii pe dintii-stilpi prevede aplicarea et in pozitie recta pe clmpul protetic. operatie ce depinde de corectitudinea ini plinirii lucrarilor 1a etapele clinice, side laborator, de respect paralelismului 12 prepararea dintilor-stilpi, turnarea pieselor si special de modul cum se face lipirea corpului de punte la eles le de agregare 1a puntile din doua bucati. Puntile dentare se intr pe dintii-stilpi in axul lor vertical. In unele cazuri cind exist’ cien{é de paralelism, provocata de divergen{a sau convergenta turilor, se recomanda ca introducerea punfii sa se faca oblic, 232hontul distal sau mezial, ca apoi printr-o usoard migcare de re- si translatie sa se insere si pe al doilea bont in pozitie corec- . Uncori, pentru a putea introduce puntea este nevoie si se slefu: fased din lungimea bonturilor sau din grosimea lor. Dupa repetate plicare a constructiel, retinindu-se convingerea c& exi- sli greseli telinice in solidarizarea elementetor de agregare, in ca- untilor realizate prin metoda clasica se trece la dezlipirea arial sau totala a corpului de punte si repetarea etapei prece- dente. In cazul realizarii pun{ilor dintr-o singur’ bucat’, se objine O nov amprenti si puntea se reface. In unele cazuri punfile se insera pe dintii-stilpi, dar pot balan. de aceea daca retusdrile efectuate nu lichideazd’aceste dezavan- iaje, ele, ca si in exemplul precedent, se refac. Examinarea contactelor elementelor de agregare in zona cole- lui dintilor-stilpi si cu din{ii vecini depinde de felul microprote- lor gi se executd atit 1a proba elementeler de agregare, cit si la proba puntii. Examinara raportulul corpului de punte cu apofiza _alveolard cuprinde controll spafiului necesar pentru protectia papilei inter- dentale si se verifica cu ajutorul sondei in unghi, verificind nisele pentru autocurditire, cit si incadrarea puntii in morfologia arcadei spective. Corijarea acestor contacte se efeclueazd prin slefuirea onpului de punte. Examinarea rapoartelor corpului de punte cu din{fi_antegonisti a nivelul suprafejclor ocluzale prevede crearea echilibrului ocluzal prin slefuire conform conceptiei ocluziei functionale, care cuprinde erificarea contactelor ochuzale in intercuspidare maxima, la mis cirile de propulsie, de lateralitate, a curbelor ocluzale de compen: are si a dimensiunii verticale de oclueie. Examen! contactelor ocluzale fn intercuspidare maxima se efec- tueaza prin inregistrarea punctelor de contact cu ajutorul hirtiei de articulatie la nivelul cuspizilor, foselor ocluzale si al crestelor mar ginale, 1a grupele de dinti frontali si laterali, Echilibrarea ocluza- se efectuieazi prin slefuirea contactelor premature pina la reali- rea contactelor statice corespunzind urmatorilor parametri: a) virfurile cuspidiene vestibulare ale premolarilor si molarilor inferiori intr in contact cu crestele marginale ale premolarilor si molarilor superiori, iar cuspizii palatinali intré in contact cu fosele distale ale premolarilor inferior’ gi cu fusele centrale ale molari- Jor cu o singurd excepfie: cuspizii disto-vestibulari ai molarilor inferi- articuleaza cu fosa centricd a antagonistilor superiori, iar cuspizit isto-palatinali articuleaza cu crestele marginale apartinind antago- nistilor inferior’; b) marginea ocluzala a incisivilor si caninilor mandibulari for meaza o linie ce trece prin virful cuspidului caninului, continuindu- distal pin la crestele sagitale ale cuspizilor vestibulari ai pre- molarilor si molarilor inieriori, Contactele pe suprafe(ele palati- nale ale incisivilor si caninilor superiori se fac astfel incit fiecare 283dinte mandibular intilneste doi antagonisti, cu exceptia primului in- cisiv inferior; 4 ©) examentil miscarii de propulsie reprezint traiectoria pe care © efectueaza mandibula atunei cind inferiori alunect ye suprafefele palatinale ale incisivilor superiori din pozitia de inter- cuspidare maxim’, pind 1a contactul cap-la-cap. Pacientului i se propune si-si aducd mandibula din intercuspidare maxima pin’ la ozitia cap-la-cap, inregistrind contactele ctr ajulorul hirtiei de at- iculatie. Situatia este consideraté normala cind pe supraietele p1- latinale ‘ale incisivilor superiori ramtn puncte de contact, iar in po- Zilia cap-la-cap cel putin contacteaza din{ii centrali frontali san toli_patru. Echilibrarea ghidajului anterior al ocluziei se efectueaz’ prin slefuirea contactelor premature, pind cind se reuseste eliminarea tu- iuror obstacolelor de pe traiectoria propulsiei lucratoare, cu restabi- lirea relatiilor corecte intre incisivi. Propulsia trebutie si se efec tueze in mod armonios, in plan sagital median, insolita de inocu zia dinfilor laterali; d) examenul migcarilor de lateralitate reprezinta traiectoria pe care o efectueaza mandibula atunci cind dinfit inferiori alunect I: teral pe suprafefele interne ale cuspizilor vestibulari ai dintilor su- periori, cit si pe suprafata palatinala a caninului, Pentru echilibra: rea migedrilor de lateralitate este necesar de stiut ca 1a deplasarea mandibulei spre dreapta, aceasta devine partea lucriitoare, in timp ce partea stinga devine inactiva. Din acest punct de vedere existd trei teorii care explica echilibrarea functionala, Teoria de echilibrare a lui Gysi, coniorm careia 1a deplasarea mandibulei lateral existé contacte multiple pe euspizii partii lucr’- toare si nelucratoare: pe partea lucratoare cuspizii vestibulari man dibulari alunecd de la punctele de sprijin pe versantele interne ale cuspizilor vestibulari superiori pind la virlurile cuspidiene (inclu af i inguali mandibulari — pe versantele in terne ale cuspizilor palatinali pina in pozitia cap-la-cap; pe partes inactivé cuspizii vestibulari mandibulari_aluneca_pe versantele ex- terne ale cuspizilor palatinali superiori pind la virfurile cuspidiene, iar cuspizii vestibulari superiori, cit si cei linguali inferiori, nu se intilnese. Teoria proieciiet contactelor de grup. Particip toti__dinfii ali si caninil astfel, ineit pe partea lucratoare cuspizil vestibi» luneca de la punciele de sprijin pe versantele interne ale cus: pizilor vestibulari superiori pind vin in contact virf Ja virf cu cus pizii vestibulari ai dintilor superiori. Pe partea inactiva cuspizit nu irebuie sii se intilnenscd Teoria proiecfiei canine. La migearea de lateralitate in aia ra caninului poate s8 participe si un alt dinte frontal asticl ineit caninul injerior aluneci de la punctul de sprijin pe iata palatinali a caninului superior pind la virful lui, Pe partea lucratoare, elt 3i cea inaetiva In zona premolarilor si molarilor cuspizii nu contac teaza, formind un spatiu de inocluzie. 234Echilibrarea migcdrilor de lateralitate se efectueazi la fel cut ajutorul hirtiei de articulatie. Daca puntea dentara este confectio- nati numai pe o hemiereada, supratafa ocluzald se echilibreaza form semnelor caracteristice hemiareadei opuse Examenul curzelor ocluzale-sagitale (Spee) si transversale (Monson—Willson) se efectueaz cu ajutorul unei rigle pe modele- le cu punjile dentare confectionate, In acest scop rigla va fi ageza- ta pe fiecare hemiaread# a mandibulei in plan sagital de la nivelul caninului pina la cuspizii distali ai ultimului molar si in plan transversal prin unirea cuspizilor vestibulari si linguali ai dinjilor Fsteralt pe ambele hemiarcade determining caracterul curbelor o¢ luzale. Examinarea dimensiunii verticale a puntii se efectueazai reiesind din starea de repaus relativ (posturd) al mandibulei cind avem un pafiu de inocluzie egal cu 2—3 mm, La acest examen sint_utiliza- fe aeeleasi metode ca si Ie determinarea dimensiunit verticale de zie. 8.3, Tratamentul edentatiei parfiale itorul protezelor partiale mobilizabile acrilice si scheletate Cimpul protetic edentat partial 1a utilizarea protezelor mobil abile, Tabloul clinic al edentatic! parjiale, dupi cum a fost men ional, este foarte variat si complex, in functie de numarul dintilor absenli, intinderea, locelizarea breselor, de factorii etiopatogenetici ‘saul constitufionali’ care au determinat sau favorizat pierderea din- flor, de timpul ce s-a scurs, de tipul de ocluzie, virsta ete. Noliunea de cimp protetic cuprinde {otalitatea elementelor siste- ‘mului stomatognat care vine in contact cu proteza partial’: dintii ‘restanti, apofizele alveolare edentate, bolta palatina, mucoasa ca- itatii bucale. Dupa structura morfologica si functional, clemen- le cimpului protetic sint clasificate in doua grupe: 1) dinti tanfi cu parodontul lor, care alcatuiesc suportul —dentoparodontal; 2) fibromucoasa si oasele maxilaretor, care aledtuiese suportul mu Suportul dentoparodontal pentru protezele partiale mobilizabile, i pentru punjile dentare fixe, reprezinta un element valoros de si ancorare, care asigura’ mentinerea si stabilitatea proteze- in dependen{a de numarul dinfilor restanti si repartizarea lor grafic’, de implantarea lor si valosrea parodontala, Ia fel si de morfologia coronara Numarul dintilor restanti si repartizarea lor topograticd au rol biologic, mecanic si functional important, care intluenjeaz’ stabi- lizarea protezei. Teoretic, un numir mare de din{i restanti este mat vorabil pentru fixarea si stabilizarea protezelor, dar acest numar este cu atit mai important, cu cit este mai bine esociat de reparti- 235,zarea lor topografica. Astfel, dinfit stanti grupali ofera condifii mai put favorabile decit acelasi numar de dit restan{i repartizafi in diferite Locuri areadel dentare, Din|ii restanti pot fi prezenti num Fig. 101. Impirtires suprafejei pe un segment al arcadei dentare s: eee eee anne aa: pot fi situafi in mai multe locuri, li, TH "sont subecualo. Exempla, un numar de 5—6 dingi rial tuati pe un singur segment (front sau lateral) au o valoare de stabilis re cu mult mai mica decit find situati in diferite locuri, desi i situa{i impreuna, au rezisten{a mai mare decit dintii izolafi. Inu le situafii ei chiar pot. fi solidarizafi prin acoperirea lor cu ajul rul microprotezelor unite intre ele. Valoarea parodontala a dintilor restanti se apreciazé in dep den{i de gradul de rezisten{é pe care o are dintele in alveola si fala de forjele care actioneaza asupra lui. Valosrea parodontala te caracteristici fiecirui dinte, fiind determinata de: 1) gradul implantare radiculara in alveoli; 2) morfologia radiculara (hun mea, grosimea si numérul r&dacinilor); 3) raportul coroand-ride cina (abrazia patologica, atrofia apofizei alveolare). Examinarea clinicé a starii parodontului se bazes {ia _gingiei si aprecierea gradului de mobilitate a prinir-un examen radiografic. © inpurtmja valoroesé pentru slubilizarea protezet par(ih mobilizabile o are pozitia de implantare a dintilor restanti, care stie c& in edentafiile parficle pot s-si_modifice pozitia Aceast# modificare depinte de numerosi factori printre care mentiona: 1) virsta pacientului; 2) structura apofizei alveolar 3) anomaliile de pozitie primere; 4) contaciele statice i dinami dintre perechile de din{i antegonisti; 5) timpul ce s-a scurs de exiracjia dintilor etc. Valoarea proteticé 2 modilicdrilor de pozi 2 dintilor restanfi_poate fi oprectata in sens negativ. In 25a ca este necesar de a lua masuri proprotetice corespunzatoare. Morfologia coronara a dintilor restan{i si indeosebi 2 celor re limiteaz# spatiul edentat, are importan| deosebita pentru stabi lizarea protezei, datorita faptului cé pe et se aplici elementele stabilizare si men{inere a protezei, [ali ce ce morfologia coronar 4 dinfilor restanfi impune 0 analiza in dependenta de situart acestor dispozitive. Suprafejele vestibular’ yi oral ale coroanei dintelui, pe c2 se aplici elementele de stabilizare gi mentinere a protezei, sir convexe in plan orizontal si vertical. Daca pe aceste supralefe vt trasa o linie vertieala yi una orizontala care vor trece prin com jalea maxima, vom objine patru patrale. Numerotarea patratel te inceputd din partea bresei: primul si al doilea palate form 24 zona supraccuatorialé, iar al treilea si al patrulea — cea sube atoriala (fig. 101). pe insp intelui, cit 236Zona cuprinsi intre ecuatorul dintelui si colet, numité zona su- itoriala, reprezinta purtea retentiva a coroanei unde vor fi_ap- ale brafele clastice ale crosetelor, iar intre ecuator si marginea lizala, numiti zona supraecuatoriala si care reprezinté partea relentiva, vor fi aplicate brafele rigide ale erosetelor. “Pentru plasarea acestor segmente ale elementelor de stabiliza- pe mai mulfi dinti-stilpi se va determina ecuatorul de inserfie joscut ca ecuator protetic) obtinut dupa un ax comun al tutu. dinfilor restan{i si care nu corespunde cu ecuatorul anatomic al iui dinte, datorita pozitiilor inclinate de implantare a fiecdrui fe lnstalarea elementelor de stahilizare in zonele respective ale foanei dintelui depinde de meloda de coniectionare (prin indoi- din sirma sau turnare), eit si de varietafile constructive ale cro lor Coroanele dinjilor restan{i care mu prezint& zone de retentie de- ate de forma analomicd sau de pozitia de implantare, se aco- A cu microproteze pe care se creeazd zone de retenfie artificiale Suportul mucoosos, ca si cel dentoparodontal_ serveste ta fixare, bilizare si receptia presiunii masticatoare in tratamentul cu feze parfiale mobilizabile. Fibromucoasa cimpului protetic este _aderat de os si este for- din epiteliu pavimentos pluristratifieat de tip malpighian cu rosime $1 elasticitate variabila in diferite zone. , Bupa cum a fost menfionat, deosehim mucoasa imobila, pasiv Grosimea si elasticitatea fibromucoasei cimpului protetic deter~ ind gradul sau de rezilienta si comportare fati de sprijinul pro- ezelor. Reiesind din aceste consideratii, Supple grupeaza fibromu- oasa in patru clase: Clasa 1. Fibromucoas’ sinitoasi cu grosime si rezilienti_ mo: jerata, amortizeaza socurile care rezulté in timpul masticaliei si luce tendinfele de deplasare a protezelor. Clase a II-a, Fibromucoasa atrofiata, subfire, cu un grad de re ilien{a redus, inapta si suporte presiuni ce iniluenfeaza nefavora- ‘Irealizarea actului de masticatie. Clasa a IiI-a. Fibromucoasé gros friabila, cu un grad mare de ilien{a care va favoriza deplasarea protezelor. Clasa a 1V-a, Fibromucoasa hipertrofiata, mobilé; din aceasta face parte 9i fibromucoasa flotsnta sau in creastd de cocog, fe trebuie Indepartata chirurgical pentru a putea asigura stabill- tea si eficienta protezelor. Dup& cum se vede din clasificarea lui Supple, ri jucoasei cimpului protetic are o importan{a deosebi 1 cu proteze mobilizabile. In dependenta de gradul de rezilien{& fibromucoasei, Liund deserie patru zone la maxila; — zona fibroasi periferica situatd pe coama apofizelor alveo- ecu un grad de rezilienfé scazut; "= zona fibroasé mediana, 1a nivelul suturii intermaxilare unde jcoase este subjire si aderenta, sensibila Ia presiuni; 237— zona rugelor palatine transverse in treimea anterioara bolfii palatinale, acoperitd de o mucoasd cu un grad de rezili medie, datorité Stratului de {esut adipos subiacent; ——zona glandulara situatd in treimea posterioard a boli latinale, din ambele parti @ liniei mediane cu un grad mare de zilienta (zonele Schroder) La nivelul mandibulei, desi gradul de rezilienla este de ase nea variabil, este mai greu de realizat o sistematizare a lui dato particularitatilor de structura ale cimpului protetic. Rezilien{a mucoasei dupa V. Kulajenko este de 05—2,5 dupa Steigher — de 0,4—2,0 mm, dupa Kelescian — de 0409 Zonelé acoperite de mucoasd groas’ sub care se afl un strat s mucos abundent, prezinté o limita fiziologied creseuld gi pot sup ta presiuni cu valori mai mari. Baza osoasi a cimpului protetic edentat partial _prezinta pecte variate care depind de: cauzele extractiilor; timpul scurs de extractia dinfilor; virsta pacientului; starea generald de troficaci te a fesuturilor; 5) modul cum s-au efectuat extractiile ete. Suportul osos ofera in si intervine Ia stabilizarea prot lor ivbilizabile in condilii fuarle diferile (favorabile sau_ neta rabile) dependente de dimensiunile si formele apofizelor alveola cit gi a bolle’ palatinale In dependen{é de factorii care acfioneaz’i asupra suport 0508, apofizele alveolare pot avea dimensiuni voluminoase sau rofiate, care apreciazi intr-o mare masurd si configuratia bolt palatinale, Suportul osos la fel a fost supus unor clasificdiri in dependen| de valoarea lui la stabilizarea gi sprijinul protezelor mobilizabil Clasiticaren suportulul osos dupi Lefoyeux, 1972 eltat dy F, Prelipceanu si 0. Doroga). La maxila apofizele alveolare sint grupate tn patru clase: I— apofize inalte, retentive, cu versante vestibulare si ling le extinse, paralele intre ele, far exostoze; 1 —apofize medii, eu versante vestibulare ugor oblice, pierderea de substan{a osoasa si resorbtie centripeta; III —apofize cu valoare proteticd slaba, afectate prin resot accentuata, determinata in special de proteze necorespunzatoar IV —apolize cu valoare protetica negativa, denivelate, disp te parjial sau total prin purtarea nor proteze vechi, cu ‘suprata mucozala redusa si incongruente. Tuberozitaitile maxilare: a) favorable, retentive cu versante paralele intre ele; b) de valoare medic, acceptabile, cu un relief perceptibil, uti zabile in favoarea stabilitafii protezelor; c) tuberozitaji cu valoare negativa, caracterizate prin abs oricdrui relief, inapte s& asigure stabilitatea protezelor; d) tuberozitati care impun o modelare plastica chirurgical pentru a inlétura retentivitaile exagerate, care impiedica prot 238saul ereeaza inlerferen{a cu arcada antagonista, Bolta palatinala: a) bolta extinsé cu suprafata orizontala larga, asigurind adezi- 1e maxima, firs torus palatin, cu sutura intermaxilard insensibi la presiuni, cu zonele Schréder putin depresibile; prezinta 0 bu- baz de sprijin pentru viitoarea protezd: b) bolta palatinala cu valoare proteticd medie, suficient de lar- i dar impartita de sutura intermexilara, eu relief sensibil 1a pre~ june si care trebuie despovarata, foliata; ¢) bolta palatinald ogivala, cu o valo-re protetica seazuta, c.- acterizalé prin ubsen{a supratefelor orizuntale yi prin precen|a a jou’ versante oblice inapte sa asigure stabilizarea: 4) bolta ogivala, cu zonele lui Schréder intinse si foarte depre- bile, separate printr-o sutura intermaxilard foarte ascufita, luind ineori forma unui torus palatin accentuat; acest tip de bolté nu ermite adeziunea, La mandibula se deosebese urmatoarele clase ale apotizelor al- are: 1—apofize cu valozre proteticd foarte bund, pufin rezorbate, mnvexe, limitate de versante vestibulare si linguale extinse, nedu- etoase, [dra exostoze sau torus mandibular, cu Tinitle oblice inter~ sterse; cle pot fi utilizate pentru ameliorarea retenfei protezelor, I—apofize cu valoare proteticd medie, dar inca apte s con- ibuie la stabilizarea si menfinerea protezeior; Ill —apotize alveolare cu valoare scdzuté, eu 0 resorbtie accen- lata prin inactivitate sau prin purtarea unor proteze incongruen- neechilibrate; 1V—apofize alveolare eu valoare protetica negativa, cu conca- itati atit in plan frontal, cit si sagital. Liniile oblice interne i ex- ferne se aflé in apropierea coamei apofizei alveolare, iar gaura jentoniera este inclusi in suprafata de sprijin; corticala osoasé zinta sensibilitate la presiune. Tuberculii piriformi sint impartiti in: —tuberculi piriformi favorabili stabilizérii si mentinerii_prote- lor, fermi, aderenti 1a planul profund, convecsi gi acoperifi cu 0 wucoasa sanatoasi; — tuberculi piriformi mai putin favorabili stabilizdrii si menti il protezelor, dar inca apii de a fi utiliza{i protetic; mai pujin mnvecsi, mai mobili, mai depresibili; —tuberculi piriformi cu valoare proteticd foarte sedizuta, fie jatorita existentei unui ligament pterigo-mandibular aecentual, cu p inserfie nefavorabild, fie calitatii delicitare a tesutului submucos au unei deformari consecutive purtérii prelungite a unei proteze jechilibrates — tuberculit_ piriformi cu o valoare negativa, ei fiind inutiliza- ili pentru sprijinul gi stabilitatea protezelor. 239)| J, Pietrokovski dupa profilul in secfiune al apofizei alveolar la maxila si mandibula deosebeste apotize triunghiulare, parabol ve si trapezoidale. "Alara de cele expuse 1a aprecierea bazei osoase, trebuie si ia in consideratie dot factori importan(i: relieful si structura os Relieful osos al cimpului protetic este ugor de spreciat prin spectie. In ceea ce priveste structura osoasd, ea poate fi apreci radiografie, prin constatarea gradului de densitate. Structura osoasé are un rol important in suportarea pre: masticatoare care revin de la proteza mobilizabila. Se stie ca este un fesut rigid datorita elementelor minerale, este flexibil toritd substanfet organice gi este tenace datorila {esulului c tiv. Componenta elementelor osoase este ins intr-o continua schin bare prin raportul diferit de fosfat si carbonat de calcu aflat controlul proceselor anabolice si catabolice. De aceea cind se ap ciazd valoarea factorului 030s, trebuie sa fie Iuaté in considera virsta pacientului gi starea general a organismului Cunoasterea starii, in ansamblu, a tuturor elementelor cimp tui protetie are un rol important in vederea tratsmentulul prot 3i a sealiziuii condifiilor biv-inecano-lunclionale in viiloared prot 24 mobilizabila. 8.3.1. Protezele partiale nobilizabile acrilice Elementele componente ale protezei parfiale mobilizabile acriti Proteza par{iali. mobilizabila este aledtuitd din mai mul elemente solidarizate intim, care formeazd un corp solid, rigid, deformabil, rezistent 1a presiunile masticatoare. Elementele componente sint: 1) dintii artificiali; 2) clement de ancorarc, mentinere si stabilizare; 3) baza_proterci prezental de geile protezei consolidate printr-o placa aerilica, 4 Dinjii artificiali, Aceste elemente formeaza segmente din arcé pe care o restaureaza si reprezinta elementele functionale princip le ale protezclor parfiale mobilizabile, deoarece prin interme Jor se restabilesc functiile sistemului stomatognat, Celelalte pi ale protezei sint auxiliare si participa 1a mentinerea dinfilor arti in spatiile edentate. Dingit artificiali sint fabrica{i industrial din acrilate si port materiale care trebuie sé corespunda principalelor cerinte: narea lor cu din{ii naturali cum dupa forma exterioard (culoar forma, marime), aga yi dupa eficacitates masticatoare. Ei treb si corespund’ urmatoarelor cerin{e medi tate satisficatoare Ia uzura; lipsa de calita ifice la aefiunea mediului bucal; si aiba o toleranta biologiea: culoare gi eficacitatea masticatoare s& corespunda dinfilor natu usor sa se supuna prelucrarii mecanice; sa pastreze o culoare stanté; sa aiba o structura densa, omogend 240Dintii din acrilate sint fabricati in condifii industriale prin in- juceres acrilalului in. slanfe metalice si polimerizarea sub pre i mari la o temperatura de 200—250°C. Ei sint comercializati form de garnituri, asezali in ceard plastic’, pe placule pen: pul frontal si grupul lateral sau in cutii speciale. Pe pldcuja rei garnituri sau cutii sint notate: marca fabricii, culoarea, di- siunea si forma ‘Aegerea culorii, formei si a marimii dinjilor arlificiali la eden- il partial se efectueaza dupa prezenta dintilor naturali in cavi- 2a bucal’, care se inscriu in figa de comanda. Dinjii din porjclon aint realizati industrial prin coaecrea maset ramice la temperaturi inalte (peste 1000°C}. Ei sint modelati in ie-prese metalice speciale. La Inceput se umple partea corona- a dintelui, apoi tdieloare sau ocluzala in ambele stan{e, dupa ce ja-pres este presata si tncdlzit pind la 180—200°C, pind cind ditatea porfelanului va fi de 1~2%. Astfel macheta dintelui ca td o duritate necesara, care permite scoaterea lui din forma fa- deformatii. Surplusurile sint inlaturate si dintelui i se di o for i necesard. Dupi ce pe suprafata dintelui este aplicat smal{ul, idu-i coloristica necesara si ars in cuptorul cu vacuum la tempe- ira respective. Pentru unirea dinjilor artificiali din porjelan cu materialul ba: protezci, pe suprafafa de contzct a dintelui cu saua protezei se glizeaza sisteme mecanice sub forma de crempoane butonate, ci- ec sau cavitafi retentive (dinfi dintorici) Dinfii din porjelan reprezinta caracteristici superioare compara- cu cei din acrilat, datorita particularitafilor fizico-chimice; com: ia chimicd este ‘snorganies; structura este omogena, densi; ei impenetrabili la lichidul gi flora microbiané bucala; au rezis mecanica foarte mare, sint duri, nu se abraziazd; sint biolo- toleran{i pentru mucoasa bucaldi; ‘au nuanje coloristice variate, raletele foarte lucioase. lementele de ancorare, menjinere si stabilizure, Menjinerea si ilizarea protezelor partiale mobilizabile se datoreste prezen{ei yentelor de mentinere si stabilizare. Dup’ importanja lor care rcité, ele pot fi clasificate in: 1) elemente de stabilizare fabri (clementele principale); 2) elemente anatomice morfofunctio- (auxiliare) ale cimpului protetic, reprezentate de fenomenul de june, de relenjie ahaluilcd yl de luuicilales musculars peti licarea protezei pariale mobilizabile acrilice mai freevent utilizate crogetele din sirma coniectionate in laborator. Aceste fe sint confectionate din sirma de wipla elastica, cu diametrul 8 mm, avind scopul de mentinere si stabilizare, si nicidecum de sprijin rosetele din sirma sint aledtuite din trei segmente (fig. 102): segmeniul dentar, aplicat pe fala vestibulara a dintelui tn , subecuatoriala, retentiva (bratul crosetei); nda on—segmentul elastic, de forme si dit siuni variate care asigura clasticitatea (co pul crasetei); i — segmentul de fixare in baza protea acrilice (apofiza crosetei) 4 Crosetele din sirmé utilizate La protes Fig, 102. Crosetul din Ye partiale mobilizabile acrilice trebuie s Yims F—segmentel corespunda, urmatoarelor _ cerin{e: a) qatar: *amemche mentul dentar si aiba contact intim cu fes fixare urile dentare, iar virial. (extremitatea lil ria segmentului) s& fie agezat sub 20 cu retenfie favorabila si si cuprindd suprafaja vestibulard cu o putin 2/3 din dimensiunea ei in sens meziodistal; b) segment elastic nu prezintd contact cu parodontul marginal al dintelui-si gi este agezat in zona supraecuatoriala; c) segmental de fixare forma specifica retentiva pentru a se fixa in baza acrilica. Trebuie de subliniat ci nu se admite incalzirea sirmei la fl cara tnainte si dupa modelare, deoarece se modifica structura n talului insofité de scdderea elasticitajii In Ilieratura de specialilate sint linainate si pregentate titudine de crosete din sirma, unele mai simple, altele mai plexe, In prezent mai frecvent utilizate stat urmitoarele tipuri de sete: 1. Crosetul cervico-ocluzal deschis dental (fig. 103). Prezial un croset cu un singur brat elastic, care este in contact cu suprafaja vestibulara. a dintelui-stilp in zona subecuatoriala rel tiva. Este recomandat pe dinfii-stilpi care nu au ecuator acce it la maxila, cit si la mandibula. 7 2. Crosetul cervico-alveolar deschis dental (fig. 104). Pr {8 un dispozitiv cu un singur brat de o clasticitate marita, core te in contact cu suprafaja vestibularé a dintelui-stilp in zona 3 ecuatoriala retentiva. te indicat pe dintii-stilpi care au un grad redus de impl re in apofiza alveolara gi prezinta retentivitati ma 3. Crogetul cervico-ocluzal intors (fig. 105). Segmentul dent este aplicat pe suprafa(a vestibulard supraecuaioriala, iar extn ecuatoriala orientatZ spre edentatie. ( Fig. 103. Crogelul cervi- Fig, 104, Crogelul corvi- Fig. 105, Crogetul o co-ocluzal deschis dental co-alveolar desehis “den ‘co-ocluzal fntors tal 242Gr ig. 106. Crosetul inelar Jackson Fig. 107. Crogetul Adams Este indicat pe molari cu o retentivitate maxima le nivelul ves: ulomezial. 4, Crosetul inelar Jackson (fig. 106) si Adams (fig. 107). Jac- on, pentru ancorarea protezelor mobilizabile, cit si a aparatelor xiontice pe din{ii 6 ai hemiarcadei intregi, a propus un croget lar. Segmentul dentar este situat orizontal ‘in zona subecuatori- i, Indreptindu-se spre marginile proximate, mezial yi distal, si mnsversind suprafaja ocluzalé prin nisele masticatoare se coboa- pe supratata orali a dintelui si se include cu segmentele reten- rein baza protezei. Adams, pentru mérirea elasticitafii acestui croset, a realizat la tremitatile proximale ale ansei vestibulare dowd bucle. 5. Crosetul mucoalveolar, Acest croset este realizal in edentati- le terminale si nu prezinta contact eu dinfii-stilpi, deoarece este licat pe versantul vestibular al apofizei alveolare. Este indicat situafiile cind apofiza alveolar anterior este bine dezvoltata si ‘un profil retentiv. Se realizeazi dintr-o ansé dubli de sirma ib forma unei bucle, ale carei capete pornese gi se intore in ga- -protezel, it practic aceste croyete mai sint cunoscute sub denumirea de lot 6, Crosetul dento-gingival Kemeny. Este asemanator cu crosetul oalveolar, insi el partial cuprinde lea vestibulard in zona subecuatorialé. Este indicat in aceleayi uafii clinice ca si crosetul mucoalveolar. 7. Crosetul telescopic (fig. 108). Este compus din dou’ elemen- ploictice, u capa cilindiied, care este cementats pe dintele-anco: sinu redi forma lui anatomica; 0 coroana artificiala realizata amprenta obfinuta de pe capa cementata pe bont si fixata sta- in saua protezei, Coroana poate sa redea in intregime forma jatomica si morfologia dintelui-stilp si si fie montata in baza pro i sau poate fi fixata mumai in saua protezei, iar deasupra ef s& montati dintit artificial Asa sistem de crosete este indicat cind pe arcada dentara sint licini tratate, care se gasese deasupra nivelului mucoasei cu mm. 243,Fig, 109. Sisterul Dolder Fig. 108. Crogetul telescopic 8, Sistemul Dolder (fig. 109). Este realizat pe doua radicin mandibulare, pe care se confectioneaza cape metalice, apoio bar ovala cu extremitafile libere in forma de pivofi radiculari, care lipese cu capele. Bara se fixeazd in canalele radiculare 5i pe ra dacini cu cement de fixare capatind denumirea de sistem de spriji pe bare (tip Dolder sau Limore). Baza protezei, Reprezinta elementul protezei parfiale mobiliz bile pe care se fixeazd dinfii_ artificiali si elementele principale ancorare, mentinere si stabilizare, indeplinind rolul de transmit Fe a presiunilor masticatoare suportului mucoosos. Baza protezc, fi ind aledtuité din geile protezei unite cu o placa prin contactul i tim cu suprafaja mucozala, intre care se interpune lichidul or favorizeaza fenomenul de adeziune, element ce participa 1a menti nerea si stabilizarea protezei pe cimpul protetic. Un rol important 1a realizarea protezelor partiale mobilizabil ill are limitele bazei, care depind de urmatorii factori: numarul din filor restan{i in cavitatea bucala si gradul lor de mobilitate; str tura suportului osos; grosimea si rezilien{a fibromucoasei cimpult protetic; topografia ‘edentatiei; virsta pacientului. Limitele baz proteze’ pot fi maximale, iar in unele cazuri reduse. Pentru o st diere mai profundd vom descrie limitele maximale ale bazci prot zei atit pentru maxil4, cit si pentru mandibula: Limitele bazei protezei la maxitd, Baza protezei 1a maxild es alcdtuita din seile protezei si placa palatinala care vin In conta cu suprafaja mucozalai a cimpului protetic, cit si eu dinjii restan| Placa acopera bolta palatinala, seile-apofizele alveolar edent in intregime. Marginile vestibuiare ale seilor ajung pina Ia fundi sacului vestibular, in zona mucoasei neutre, aflindu-se intr-un tact intim. In zona posterioara seile acopera tuberozitatile maxil (1a edentajiile terminale) trecind in plaed cu limitele in zona lini ei A. Marginile palatinale ale plicii prezinta contact cu coletul di filor restanti frontali, iar in zona laterala se termina pe supratel le orale ale dintilor restanti pind in zona supraecuatoriala, Scile protezei partiale mobilizabile acrilice, pe ling’ factorii i porlanti enumerati in dependen{a de gradul de atrofie al apofi alveolare, restabilesc volumul sc¥zut in zona edentata, Daci zona frontala exista o apofiza alveolara dezvoltata, versantul ves bular al seii poate lipsi complet sau il poate acopéri pina la ju 244itea indlfimii (in situalii cind grosimea acestui segment ar modi- a pozitia buzei superioare) Limitele bazei protezei ia mandibuld. Seile protezei vor acope- i suprata{a mucozala a cimpului protetic edentat, iar marginile tibulare in aceste zone ajung pind la fundul sacului vestibular, nivelul mucoasei neutre. Posterior, in functie de valoarea prote- ied a tuberculului periform, seile acopera treimea anterioara a stuia, coborindu-se pind la linia oblicd interna intinzindu-se ori- tal pe fundul de sec lingual. Seile sint unite cu placa linguala, ein zona dintilor restanti se inlinde pe suprafetele lor orale pf {in zona supraecuatoriald. Baza protezet mobilizabile dupd materialul din care este con- fectionctai poate fi acrilicd, metalica, mixta. Baza acrilicd. Acrilateie utilizate pentru confectionarea bazelor olezelor prezinti culori cu mai multe nuante coloristice asemani- fe cu Mucoasa cavitétii bucale sau sint transparente. Ca mate- ile pentru realizarea bazei protezei sint elaborate acrilate sub di : etacril, acrel, ftorax, acronil, bacril, acrilat trans- Penir a fi asigurata rezistent’ 1a solicitarile mecanice, baza otezei trebuie sa aiba o grosime de 2 mm. Aceasta grosime In 20- i apofizelor alveolare poate fi marité sau micgorati in dependen- de gradul de atrofie. tezeipartiale mobilizabile acrilice, avind micgoreard spatiul oral, incomodind migcirile limbi obrajilor in timpul mastieatiei si fonajiei. Acrilatul, find un ria nducdtor de temperatura, tulbura perceperca excitafiilor termice rece si fierbinte. Totodaiéi acoperind o suprafata inlinsii a cim- ului protetic, 1a inceputul folosirii acestor proteze se pierde rea _perceperii senzatiilor gustative. Aceste dereglari diminuea- cu timpul datorita activitafii corelative a receptorilor mucoasei, acoperifi de baza protezei. In unele cazuri baza acrilicé a pro: ei poate provoca o alergie local sau chiar generala a organismu- Perceperea excitafiilor termice intr-o masura varecare pot ii strate, dacé haza protezei va fi realizatd din materiale care au conductibilitate termicd bund, cum sint aliajele metalelor nobi- fi mobile, Baza protezei din aceste aliaje este cumoscuté sub de rea de baz metalicd. Baza metalica a fost propusa ine& in secolul al XVIUT-lea, insii inologia confectiondrii prin stantare n-a contribuit la raspindi- acestei_ metode, find imprecisé. In prezent, datorita _fo- iii materialelor si aparatelor ce permit o precizitate inalta ta area aliajelor, baza metalica este utilizat pe larg. Baza protezei de asemenea poate fi mixta, cind supralaja muco- li este metalica, iar pe versantele oral si vestibular si in zona fizei alveolare cdentate sint realizate puncte retentive pentru area acrilatului. 245Baza metalicd este indicatd, ctnd se fractureazi frecvent baa acrilicd la pacienfii cu o musculatura masticatoare puternicd, in c de bruxism, la pacientii cu alergie de Ia acrilate si in cazurile d ocluzie adine’. Transmitearea presiunilor masticatoare de la baza protezei, prit intermediul fibromucoasei, 1a suportul osos, in unele cazuri nu per mite realizarea bazelor atit acrilice, cit si metalice, fiind depend te de condifiile topograto-anatomice nelavorabile. Aceste condi sint prezentate de fibromucoasa ckmpului protetic subfire, neresil ent, incapabila sé suporte presiuni masticatoare, exostoze i tor suri, Toate acestea reclama coniecjionarea unei baze diferentia folosind materiale elastice, care sint aplicate pe faja mucozala (pr teze acrilice cu cdptugeala) Materialul elastic contr: coasei si micgorarea presiunil masticatoare asupra cimpului_ pri tic, prin intermediul amorlizarii. El poate fi aplicat pe supraiai mucozala a bazei acrilice partial sau total Actualmente sint utilizate materiale elastice sub denumirea 4Ortosil», intors;e—erogetal ; d—crogelil «Ls; e— crogetul «Sx; j —crogelul «T>; g—erogetul >; h— crogetul «R> Aceste crosete sint aplicate pe dinfii posteriori cu un grad dt retentivitate marité si cu situare deficitard, datorita posibilitay divizarii elementelor componente. In lini generale ele sint com: pusc din urmatoarele elemente: corpul, pintenul ocluzal, brat opozant, braful retentiv si doi conectori secundari (unul ‘unit ri: ‘gid, far ‘altul — semitabil) Corpul crosetelor il constituie portiunea asezaté pe fafa pro- ximali a dintilor-stilpi_ in zona supraecuatoriala — (neretentiva) unit& prin conectorul secundar rigid cu. saua scheletului metali la nivelul parodontului marginal 1a o distanta dependenta de gra dul de retentivitate a dintelui, de cel pufin 1,5 mm Din corpul erogetelor porneste pintemul ocluzal gi brat o zant care sint plasa{i si au aceeasi directie, forma $i indicafii « clementele similare ale erosetului Ackers. Bratul retentiv (activ) este variat ca forma si este unit cu nectori secundari, care au forma curbata (cu partea concava entaté spre bresa arcadei dentare) si dou extremitafi: una den tard si alta mucozala. Extremitatea dentara este unita cu brafal retentiv in zona subecuatoriald a dintelui care, transversind col tul la o distan{a de 0,5—I mm, trece in extremitatea mucozala, formind 0 curburd plasat in dreptul apofizet alveolare ce se uney te cu saua protezel. In dependent de lungimea, grosimea si for ma conectorului esie objinut gradul de elasticitate a crosetelor. Varietifile crogetelor Roach de grupa I sint utilizate in prac: Rentru efieienfa Jor mecanics $i efectul fizionomie optimal ) { Din crosetele Roach de grupa a I-a fac parte crosetele meziv- distale simple si compuse, care se aplicd pe din{ii frontali, crose: tele unibare cu contact partial sau total, cit si crosetul inelar (fig. 121). Aceste crogete sint situate supraecuatorial, asigurin sprijinul si mai putin retentia protezelor scheletate. (i 260rupul II. Crogetul aplicat pe ding frontali; a — uni a sptteat pe digit Yateralls e-—crogelunidentar. cu Naci dentar parfiaty deroget unidentar en contact dentar totaly e —eroset inter eee Crosetcle Ney. Aceste crogete au fost elaborate si clasificate in laboratorul (firma) Ney in anul 1956, care fi poarté si numele. fosetele Ney au fost elaborate pentru diferite forme a coroanelor infilor-stilpi, far a fi acoperifi in prealabil cu _microproteze, entru asigurarea stabilizdrii protezelor scheletate. Din punct de lere al concepfiei de aplicare, acest tip de crogete reprezinti o binare dintre crosetele circulare si divizate. Autorii sistemului osctar Ney le-au grupat si clasificat in numar de 6, claborind lotodata si indicafiile aplicarii lor. In literatura de specialitate unii autori (V. Kopeikin, E. Gavri- A. Scerbakov, L. Perzaskevici s. a.) descriu 5 tipuri de croge- i¢ Ney, din motive c& crosetul nr. 4 este realizat prin tehnica cla- icd (brajele sint realizate separat si apoi lipite de corp). _ Croyetul Ney nr. 1, Este asemanator cu crosetul circular cu ei brafe Ackers, insi’ bra{ul opozant ca si brajul retentiv este lestic si situat in zona subecuatoriala a’ dintelui-stilp. Ambele fale asigurd o menfinere dublé si reciprocd, find aplicate pe fafetele vestibulare si orale ale dintelui-ancora. Este indicat si lizat 1a fel ca si crogetul Ackers (fig. 122a). Crosetul Ney'nr. 2. Deriva din crosetul divizat Roach cu brajul tic in forma de avind ambele brate clastice si tot di izate in «T> cu cite un conector secundar propriu. Acest croset ic indicat pe premolari si molari cu retractie gingivala si cu re: nlivitati marite, cit si pe din{ii 1a care ecuatorul protetic trece apropierea suprafetei ocluzale. Conectorii elastici sint aplicati zona gingival, Mai rational se considera utilizarea lui in eden- lille terminale (fig. 122, b) Crosetul Ney nr. 3. Prezinté o combinare dintre crosetul nr. 2, avind dou’ brafe retentive; unul mai pufin elastic unit id cu corpul crosetului, avind forma brajului de la crosetul nr. 1 altul cu un grad de elasticitale marita (unit prin conectorul Se- WOF © Fig. 122. Sistemul erogetar Ney. Explicatie tn text 261cundar cu saua protezei) fiind reprezentat de un «Ts, Brafele sint aplicate in dependen{a de retentivitatea dintelui-ancora _astfel: braful mai putin elastic nr. 1 este aplicat pe suprafata vestibulard sau orali a dintelui cu retentivitate mai mic&, iar bratul elastic nr, 2— pe suprafata cu retentivitate marita Acest croset este indicat in edentatiile terminale, cind dinfii- stilpi_au_inclinafie orala sau vestibulara, iar ecuatorul protetic aie diecfii diferile pe supratejele orala yi vestibulara (fig. 122, c). Crogetul Ney nr. 4. Acest croset este realizat prin metoda d turnare si lipire: corpul si pintenele ocluzal_ sint turnate, iar brax {ele sint’confectionate din sirma prin indoire; fiind aplicate pe supratetele vestibulara si orald, se lipese de corp. Acest croset es: te indicat pe dinfii cu retentivitate situata in apropierea marginil ocluzale a suprafetelor vestibulare si orale. Crogetul Ney nr. 4 nu este utilizat In practiced datorit’ proprieta{ilor mecanice scézute, care nu permit menfinerea salisfacdtoare a protezei pe eimpul pro- tetic (fig. 122, d) Crosetul Ney nr. 5. Este cunoscut sub numele de croset ineler cu actiune inversa posterioard si deriva din crosetele circulare, Acest croset este alcdtuit dintr-un conector secundar excentric unit rigid cu saua sau placuta protezei, pozitionat, mai ales, me ziooral pe dintele-stilp. Bratul crosetului porneste din corp, avind doua portiuni: una rigid’, aplicata supraecuatorial, din care por- neste pintenul ocluzal agezat in foseta distal sau meziala, pre lungindu-se cu bratul elastic, care transversind ecuatorul prote: tic se termina in zona retentiva mezialé sau distala, Acest cros este indicat fn edentajitle terminale, cind dinfit-stilpi au inclina- fie vestibularé sau orala, cit si pe dinti cu coroane clinice miei Sau cu forma conied (Fig. 122, ) Crosetul Ney nr. 6. Este aseminitor cu crosetul precedent, are aceleasi caracteristici si se deosebeste prin prezenta a doi ocluzali situati distal si mezial. Fiind unit rigid cu saua_protez prin intermediul conectorului secundar, incepe cu dowa apofize duble de Ia gaua sau bara protezei, care continud in brajele cro: setului, Crosetul Ney nr. 6 este indicat pe molari inclinati, cu ect atorul protetic ridicat in partea inclindrit si lasat in jos In opus, Are cel mai lung brat din toate crogetele si este des numit eroset inelar circular (fig. 122, 1) Crosotul continu. Prezinta un disporitiv metalic care are 0 Iutime de 2—3 mm si o grosime de 1 mm, iar lungimes este varia 48 si depinde de numérul dintilor pe care este aplicat. Crosetul continu poate cuprinde de la 2 pind 1a 6—8 dinti-stilpi, chiar si toatd arcada dentard, realizind astfel un sistem de imobilizare dinfilor. El se plaseazi deasupra tuberculilor dentari pe supta- fa{a oral a dinfilor anteriori si supraecuatorial pe cei laterali (fig. 123). 262,fel Fig, 124, Forme de culise pol fi realizate gherufe incizale, care ese oral de la nivelul pArfilor proximale si se termind pe su- afaja unghiurilor proximale ale marginilor incizale, Sisteme speciale. Aceste sisteme prezinté dispozitive mecanice iplexe aleatuite din doud componente: una fixata Ia dintii-stl alta la proteza scheletata. Realizarea sistemelor speciale pre je la prima etapa confectionarea pieselor dentare fixe cu parti poneite speciale si realizarea scheletului metalic 1a etapa 3 a. In prezent sint cunoscute si descrise o multitudine de astfel sisteme. Unele din ele sint mai simple, altele mai complexe, majoritatea prezinta 0 serie de insusiri comune, ceea ce per- fe clasificarea lor in felul urmator: culise, telescoape, capse, cu célareti, disjunctori de forte. Calisele sint aledtuite din dowd par{i: una realizati pe supra: ja proximal sau oral a piesei dentare fixe, iar alta — inclu schelelul metalic al protezei scheletate. Dupii modul de solida are de piesele dentare fixe, culisele se pot clasifica in extraco- are i intracoronare. Forma lor in sectiune transversala este rts eilindricd, ovata, trapezotdala, in forma Titeretor T, H, Y ig. 124) Partea inclusd in proteza scheletaté patrunde in interior! cu- i realizate in proteza fix’ sau o cuprinde avind aceeasi forma secliune transversala. Mentinerea protezelor scheletate se dato le frictiunii care se ‘realizeazd intre aceste doua parti ce culi- iz cu o mare precizie una in cealalta, Deplasarea acestor com- ite una fata de alta poate fi limitatdé complet, partial sau iecarea poate fi Hberd. In dependents de aceasta pot Ti reparti- te presiunile masticatoare pe cimpul protetic: dento-parodontal, it, mucoosos (fig. 125) In prezent sint fabricate industrial machetele parjilor compo- ile ale culiselor din’ materiale care ard [ari a forma cenugi olietilena, acrilat) sau pot fi modelate in laborator; culisele solidarizate 1a macheta scheletului ja microprote- le de pe dinfii-stilpi utilizing Sistemele de culise sint uti ¢ care le posedais 4 avantajelor multipleFig. 125. Culise realizate In prpoteze dentare (firma SAE): a—culise extrasoto: nate solidarizate de suprafejele proximate ale din{llor Timitanti; b —culise inci: se tn proteza scheletats eu oprltarl de milgedrt a) se opun deplasarii protezelor; b) datorita dimensiunilor re: duse si asezarii lor pe dintit-stilpi si in saua protezei nu sint vie zibile si sint bine tolerate de pacien{i; c) imbunatatesc functia pro tezelor din toate punctele de vedere; d) realizeazé o imobilizan a dintilor plasati in planuri diferite. Un rol important in conceptia si descrierea culiselor le revine: lui Schrdder, Colobin, Brown, Schatzmann, Gremeakina, Sorin 5.8 Sistemul de telescoape ca i in protezele partiale mobilizabile acrilice este constituit din cape cilindrice sau cilindroconice, ce mentate pe dinfii de ancora si coroane de invelig care restabilese forma anatomica a dinfilor-stilpi find solidarizate cu saua protezei scheletate (fig. 126) Sistemul de telescoape are o suprafaja de frictiune mare care se creeaza intre aceste doud elemente, cea ce reprezinta o conde Fig. 126, Sistemul de telescoape (firma SAE): a—capele cilindro-conice xe pe model; b—suprafejele interne ale coroanelor solidariaate de. gelle-protea schelelate 264fie favorabilé pentru menfinerea gi stabilizarea prote- zei pe cimpul protetic. ‘elescoapele pot fi utilizate atit pentru sprijinul mixt rigid al protezelor scheletate terminale, eit si pen- tru sprijinul dento-parodontal al protezelor scheleta- te intercalate. Telescoapele au fost elaborate, perfec- tionate gi descrise de Bottger si Engelhart. Capsele sint formate din doua par{i componente ca gi culisele si pot fi considerate ca matrice si patri- ce. Sint indicate pe dintii cu distruc{ii coronare ma: ve, dar cu radacini recuperabile (Tig. 127). La prima etapa a confectionarii capselor pe dintii atacati sint realizate cape radiculare eu patrice cilin- drice sau ovale cementate pe dintii-stilpi. La a doua clapa se confectioneazi matricele solidarizate de seile protezei scheletate cu. forma corespunzatoare patricu si sectionata (lamelata) partial in sens axial (pentru iormarea petalelor elastice), apt ce permite legatura dintre ambele parti ale capsei. Matricele sint solidarizate la geile iotezei scheletate conform situarii patricelor pe dinfii-stilpi _ Barele cu cdilarefi. Sint compuse din piese dentare fixe alcatu- ile dintr-o bara solidarizata la coroanele care acoper dintii-stilpi aut 1a dispozitivele radiculare ale acestor dinti si o gutierd apli- 8 in saua protezel scheletate care incalecd bara. Bara are dimensiun! si forme varlate; ea poate fi: rotunda, ovo: idala, dreptunghiulerd ete., iar dimensiunile depind de numirul dinjilor care lipsesc si de topografia edentatiei; grosimea bar ariazi de 1a 1,5—4 mm. Bara este solidarizaté de elemen- ele fixe in asa’mod ca sa urmeze profilul apofizei alyeolare la istanté de aproximativ 1—2 mm. Pentru realizarea frictiunii ire bard si gutierd, polul mic al barei este orientat inspre apo: fia alveolara. Gutiera se mai numeste si cAléref, fiind o copie de forma si nisiuni externe ale barei. in dependent de situarea caléretu: pe polul superior al barei, Dolder descrie dowd variante: sistem rigid, in care gutiera are contact intim cu polul superi- al barei si nu permite infundarea protezei in fibromucoasa cim pului protelic; este indicat iu protezele ew sprijin dentoparodon- fal; 2) sistem rezilient, realizat cu un spatiu intre calareti si po- ul superior al barei, dependent de gradul de rezilienta a fibro- mucoasei, ce permite infundarea protezei, realizind un sprijin mixt, itomucozal Sistemele de bare cu calarefi au fost concepute de Schroder si Rumpel, perfectionate si descrise de mai multi cercetatori, printre care Dolder, Ackerman, Cilimone, Lipsit 5. a. In general toate sistemele sint aseminatoare intre ele si se deosebesc doar prin lementele fixe, forma si localizarea barelor realizate pentru op- 265Fig. 128 Sisteme de bere (Firms ealizat cu clemen- sab): “a — bar ie de cele suprafejele dtaftior a scheletat® aplic timizarea aspectului fizionomic si a forte de frec{iune intre cele dowd componente. In prezent, datorita tehnologiilor moderne in hare pot fi stil zate elemente’ de culise sau pot fi realizate mixt, fapt ce. influen feazi menfinerea protezei scheletate in cavitatea bucala (fig. 128). Barele sint indicate in edentatiile frontale, laterale si subtota- le cu inalfimea spatiului protetic corespunzator pentru " utilizares barei, sei cu calaret si a dinfilor artificiali, Inaltimea minimalé intre apofiza alveolard edentatd si dintii antagonisti trebuie fie fn jurul 1a 6 mm pentru a asigura mentinerea, sprijinul si s bilizarea protezei. Aga proteze au aspect fizionomic optim gi sin bine tolerate de pacienti Disjunctoare de forfe. Aceste dispozitive au fost elaborate pen- tru protezele scheletate terminal, avind ea scop si permit’. mis carea seilor protezei fal4 de dinfii-ancora si sint cunoscute ca sisteme articulare. Acestea se impart in disjunctoare de forte: amortizatori si balamale, si sint reprezentate de dispozitive mec nice complexe, fabricate Sau confectionate in laborator. Primul sistem a fost propus de Ott, care prin intermediul unel henzi mucozale sectionate longitudinal a separat saua_protezel terminale de elementele de menfinere, sprijin si stabilizare 266or EDO ig. 129. Sistermul Ott: a — banda Fig. 180. Fracfionar de tore Roach ied solidarizaté de gaua proteze) Prin sage{i sink indicate migcarile Feglate de fraefionar ig. 129). In dependenja de lajimea, grosimea si lungimea ben- metalice in timpul presiunilor masticatoare saua protezei se funda pe fibromucoasa cimpului protetic. _ Disjunctoarele (iracfionarele) de forje permit simultan sau con: tiv migedrile protezei in timpul funcfiei in plan vertical si de afie in jurul unui ax orizontal datorit’ modului de articulare izare 2 forfei masticatoare. Din categoria disjunctoarelor fac fe dispozitivele Roach, Crismani, capsa Ceka 5. a. Dispocitivul Roach, (Hig. 130) este alcituit dintr-o bard drep hiulard solidarizata deo coroan’ fixa perpendicular la mijlo- suprafelei_ proximale. La virful barei se alli un dispozitiv ro- i, iar in saua protezei sint incluse placi lamelate transversal sagital. Dispoxitivul Crismani, este aseminator cu dispocitivul Roach aleatuit dintr-o culisa si o bara EB Disluncloarle de forte permit seilor_protezei migcari de infun- in plan vertical si de revenire dupa incetarea presiu joare datorit’ modului de consolidare dintre cele doud parti com- ente ale disjunctoarelor. Din aceasti categorie de disjunctoare parte amortizatorul Daibo, Beat-Miller, sistemul telescopic rt 5. a. (fig. 131). Ca gi precedentele constructii, _amortizatoa- le sint dispozitive mecanice plasate intre dinfii-ancora si eile pro- Jor. dh lat 6 Fig, 131. Amortizatoare de forte: a— smortizatorul Beat: ‘Maller; @—amortizatorul Dalbo 267Balamalele sint folosite ca _elemen de legatura intre crosete si seile prot zelor find compuse dintr-o parte solid zata de croyet, iar alta — de soua pr tezei, find articulate cu un ax trans sal (fig. 132). Balamalele sint indica in edenta(iile mandibulare terminale cin lipsese molar 1 otera sehewats Elemente cu acflune inuirevid. Ao cite ante de ecogete pam dispozitive sint cunoscute si sub mum Tnermedial balartakior de mijloace antibaseulante, datorita fe tului ci sint folosite peniru preveni bascularii protezei scheletate. Ele sint reprezentate de pariile ponente ale protezei, care se opin tendinfelor de deplasare teia de pe cimpul protetic. Ca elemente ce se opin bascula fi pintenii ocluzali, brajul relentiv al crosetei, crosetul continu gherujele incizale, ‘placujele dentomucozale si'sistemele speciale d mentinere. Un roi important 1a mentinerea, sprijinul si. stabilizarea. pro scheletate, ca i ale protezelor parfiale mabilivabile acrilice are retentia anatomicd Seile protezei scheletate si dinfii artificiali. Seile protezci sch tate, impreuna cu clementele de legatura dintre ele, alcdtuiese bau protezei pe care sint montati dintii artficiali si de care se fixes clementele de mentinere, sprijin si stabilizare prin legaturi speciale Baza protezei, primind’ presiunile masticatoare de la dint arll Je transite cimpului protetic prin intermediul dinjilor-ancol (sprijin dento-parodontal), | fibromucoasei(sprijin - mucoosos) mixt (sprijin dentomucozal). In comparatie cu protezele parjiale mobilizabile protezelor scheletate are un volim mai redus. Limitele hazet depin de topografia edentaliei, numarul dintilor restanti si gradul de zilienta a fibromucoasei Biomecanica protezelor scheletate. Sub acfiunea forjelor mas catoare protezele scheletate, cas ele parjial_mobilizabil acrilice, se deplaseaza in diferite Gradul de deplasare di pinde de faciorii care © provoacé si de cei care se opun deplasae Comparind deplasarea protezelor scheletate cu a celor pari mobilizabile acrilice, vom ajunge Ia concluzia ca ele se depla: in aceleasi direcfii, dar gradul deplasarii este varial, datoriti Iq tului ca yolumul bazei este mai mic si ca in. componenta lor sia folosite dispozitive moderne de mentinere, sprijin si stabilizare, re permit divizarea forlelor masticatoare pe eimpul proietic prin eo neclorii secundari, Alegerea legaturii (rigide, » semilabile sau | bile) intre conectorii secundari si elementele de mentinere, sprit si stabilizare depinde de starea parodontului dintilor-stipi, an gonistilor si fibromucoasei cimpului protetic, Tn general, _ cop acesior legaluri este unul — la migedrile masticatoare proteza reduced 1a minim influenja negativaasupra sistemului stomatoguat 268‘ug. 135, Onemtares.apotizlor alveolare dupa Elbrecht: nl "> —descendentf “f — conea Primi care au fundamentat teoretic problema privind —interac- a protezei scheletate cu {esuturile cimpului protetic au fost ipel (1930) gi Kantorowiez (1949). fumpel, in edentafile uniterminale, compara gaua protezei cu o , care este unita rigid in regiunea dintelui-ancora si clastica al, inchipuita ca punte cu extensie. La aplicarea forjei_asupra ei, partea distali se infundi pe cimpul protetic, iar partea din Yerea zonei dintelui-ancora, torsioncaz’é dintele-stilp caitre terior. antorowiez compara proteza scheletald cu o bara unita bilate- id in forma de arc, eu extremitiile libere sprijinite pe haz lic. Studiile statice a demonstrat ca plasarea protezei pe cim- protetic este variaté si depinde de zona aplicarii presiunilor. S. Svart, reiesind din conceptia lui Kantorowicz, face urmatoa- coneluzi: aplicarea fortei P pe saua protezei la o departare de 1/3 de intele-ancora va duce la receptia presiunii de catre acesta si romucoasé cu 1/2 P, pentru ambele suporturi; ) Ia aplicarea forte: P 1a mijlocul yeii, presiunea pe dintele- cota va fi egal cu 1/4 P, iar pe fibromucoasi — cu 3/4 P; ) la aplicarea forfei intre centrul si treimea distala # seii toa- esiunea va reveni fibromucoasei: ) aplicarea forjei in treimea distala a seli determina tractiona- si torsionarea dintelui-ancora, accentuind infundarea seilor in lunes distala din cauza c& presiunea dezvoltata este egala cu P, cetirile lui Baer au ardtat ci in edentajiile terminale o ar- dentara artificial mai lung’ mareste posibilitatea infundari ‘in por{iunea sa distala si scade tendinta de torsionare a din ancora. lbrecht menfioneaz c& biomecanica seilor terminale depinde de itarea apofizelor alveolare pe care o clasificd in: orizontala, ident, ascendentd, concavai (fig. 133). 269Orientarea orizontala a apofizelor alveolare permite o iniundare uniforma a seilor pe cimpul protetic. Orientarea descendent permite crearea condifiilor de deplasare spre posterior si o infundare mai profunda in partea distala cu aparitia fenomenului de torsionare a dintelui-ancora. Orientarea ascendenta creeaza conditii de deplasare a seilor anterior, iar orientarea concavé nu permite deplasarea seii in plan sagital Concluziile practice din aceste observafii au condus la necesi- tatea elahoririi uner misuri de menajare a elementelor protezei pe dinjii restanji si fibromucoas8, zone pe care ea se sprijind simul- tan, Aceste masuri pot fi realizate prin reducerea suprafelei de re- cepfie a presiunilor, scurtarea areadelor dentare artificiale si rea lizarea unor mijloace eficiente de solidarizare a elementelor de an- cord cu seile protezei. La reslizarea protezelor scheletate terminate majoritaten cerce tutorilor recomanda crearea unor aga condi{ii ce ar permite ca din- ii de ancora si fibromucoasa in timpul funetiei si receptioneze pre- siuni egale. Aceste condifii, ins, sint foarte greu de realizat dato- Tila morfofiziologiei diferite a parodontului dintilor restanti sia fibromucoasei. Trebuie de reamintit ca parodontul si fibromucoasa in condiii fiziologice au rezilient& diferita, care variaz’ cu atit mai mult in situatii patologice. In mod normal rezilien{a parodontului es- te de 0.02 0.09 mm, iar a mucoasal de 1a 0.3 pind Ia 25 mm, de pasind astiel dupa Kérber, de 10 ori si mai mult rezilienta parodon- tului. Problema biomecanicii protezelor scheletate in edentatiile Iate- tale poate fi rezolvati in mod conditional ca si biomecanica punt jor dentare. Cereetirile lui V. Kopeikin au aritat ci forfele masticatoare de Ja protezele scheletate actioneazd mai pufin asupra _parodontului dinfilor-stilpi, dectt forfele masticatoare de Ia punjile dentare, dato- rita faptulul ed o parte din prestuni este receptata de dintit Tule rali, iar alta de conectorul principal care o transmite pe cealalti hemiarcada. 8.3.8. Restaurarea formelor clinice ale edentatiei parfiale prin proteze mobilizabile inale. Asemenea situatii clinice pot fi caracteri zate prin edentafii uniterminale si biterminale, localizate la mandi- bula, maxila sau bimaxilar. In edentatiile terminale exista 0 varie- tate ‘de forme clinice determinate de intinderea bresei: a) edenta- fie terminalé: uni, bi sau trimolard; b) edentajic terminala intin sa: molard —premolara. completa; c) edentatie terminal extinsi: molar — premolari — canina Necesitatea tratamentului protetic este determinata de forma clinicd a edentatiei, Astfel, in edentatiile terminale unidentare, i terventia nu este necesara, pe cind in cole bimolare este indi deoarece exist’ posibilitatea aparifiei ocluziet disfunctionale, al 270Rezolvarea proteticé a edentajiilor terminale urmareste atinge- rea urmatoarelor obiective a) restaurarea integritatii arcadelor dentare; b) restaurarea funcfiei masticatoare; c) restaurarea cimpului protetic in volum; 4) prevenirea abraziei si a mobilitatii patologice a dinjilor restanji si, indeosebi, a dinfilor-stilpi; e) prevenirea aparitiei -tulburdrilor lunctionale ale articulatiel temporomandibulere si a_disfunctiilor ocluzale; 1) crearea confortului cavitatii bueale; g) asigurarea sta- bilitatii protezelor pe cimpul protetic. Realizarea acestor obiective este posibila prin alegerea utila a sprijinului si aplicarea corecta a elementelor componente ale prote- zei scheletate pe cimpul protetic, in dependenté de particularitatile lui morfofiziologice. Pentru aceasta este necesar un examen minu. ios al cimpului protetic cu referire 1a valoarea dinjilor restanti si in special a celor destinati sa fie stilpi, # caracteristicelor fibromu- coasei gi a bazei osoase. O deosebita ‘atenfie se atrage 1a starea apofizelor alveolare, tuberozitatilor maxilare sia tuberculului p form. Aceasta este necesar, deoarece conceperea protezelor scheleta. te in edentatiile terminale trebuie s asigure sprijinul, forma bazei protezei si ancorarea corespunzatoare. Din punct de vedere hiomecanic si functional, proteza scheletata in cadrul edentatiilor terminate poate {i realizata cu sprijin muco 9808 satt mixt (mucoosos si dentoparodontal), iar cele partiale mo- bilizabile acrilice, ca regula, numai cu sprijin mucoosos. Sprijinul mixt prevede repartizarea presiuinilor masticatoare in- tre suportul dento-parodontal si mucoosos. Echilibrarea acestor_ pre- siuni pe cimpul protetic este realizaté prin conectorii secundari, ca- re asigura o conexiune rigida sau semilabili, dependenta de starea Parodontului din{lor-stlpi, « ibromucoasei 9f de intinderea eden atic Daca parodontul dintilor-stilpi este afectat, se recomanda solida- rizarea bi-tridentara sau in grup a dinjilor-stilpi. Solidarizarea din- filor restan{i se va objine prin crosete cu pinteni ocluzali, croyete continue cu gheruje ocluzale si incizale, microproteze de ‘acoperire realizate pe 2—3 dinfi, punti dentare. In acelasi timp microproteze- le si puntile dentare In nivelul elementelor de agregare pot rea- lizate cu sisteme speciale de fixare gi stabilizare. Daca rezilienta romucoasei este crescutd, se recomanda realizarea unei conexiuni rigide a seilor terminale, iar dacé are o rezilienté normala, conec- orul secundar poate fi conceput astfel ca presiunile si se exercite in mai mare masura asupra suportului mucoosos. Tn genere echi- librarea presiunilor pe cimpul protetic trebnie sa se realizeze pe seen suplafaja de sprijin, care suporta mai usor aceste presiuni pi va asigura astfel starea normala a elementelor cimpului protetic. In conceperea limitelor seilor protezei, trebuie si se aiba in ve- dere o extindere a lor maxima, cuprinzind la mandibula treimea an terioard a tubercului piriform, iar la maxila tuberozitatile in intre- gime, astiel incit presiunea masticatoare sa se reducd l@ maximum pe unitatea de suprafa{a mucoosoasi « ctmpului protetic.Reducerea presiunilor asupra seilor terminale se poate ol si prin micgorarea suprafe(ei ocluzale a arcadelor dentare pul montarii dintilor artificiali, folosind canini si premolari, in I de premolari si molari, ea si eliminarea ultimului molar din’ arcad terminala. In edentatiile biterminale proteza scheletaté este reprezentat de doua sei unite intre cle si mijloacele de stabilizare descrise a terior. Proteza scheletatd in edentafiile uniterminale este asemé toare cu cea din edentafiile biterminale si este reprezentatd de o §3 piasataé pe hemiarcada intrerupta, iar pe cea neintreruptd pot aplicate crosetele: Jackson, Adams, modificate eu pinteni ocluzal sau Bonwili Conceperea si realizarea protezelor scheletate in edentafiile t minale nu este o problema simpla si trebuie facut cu mult namint, finind seama de biomecanica acestor constructii. Edentajiile laterale intercalate reprezinta forma clinica cea m frecvent intilnita. In functie de numirul dintilor lips’, bregele p fi reduse, intinse sau extinse, situate la ambele hemiarcade sau mi mai_pe una. Pentru conceperea protezei scheletate, ca si in edentafiile termi nale, o importana deosebitd o are analiza particularitajilor morf fiziopatologice a. clementelor cimpului protetie: forma apofizel alveolare, gradul de rezilienta a fibromucoasei, starea parodontal dinfilor restan{i si in special a celor ce delimiteaza bresa, cit si celor antagonisti. Restaurarea integritajti areadelor dentare in edentatiile Lateral intercalate poate fi realizata prin construetii conjuncte si mobil zabile. In dependenta de posibilitatile terapeutice si_ morfofizion tologice ale cimpului protetic Appelagate clasificd edentafitle lat rale in felul urmator (cit. dup’ F. Prelipceanu, O. Doroga); 1, Edentatii laterale reduse cu dinti limitanti avind parodontt sanatos. In astfel de situafii clinice, autorul arati ca este prefer 4a terapia prin constructii conjuncte, dar ea se poate realiza prin proteze partiale mobilizabile, cu sprijin dentoparodontal, satis Haeatoare sub aspect biomecanofunctional; 2. Edentatii laterale cu dinfi limitan{i prezentind fie un parodor deficitar sau /si un spatiu edentat intins, sau/ si 0 atrofie accentu ta a apofizelor alveolare, sau/si o presiune ocluzalé _antagoni excesivd. In condifiile clinice enumerate se recomanda proteza pa ial mobilizabila scheletata, care permite totodata si retentia din lor restanti prin sistemele sale de ancorare si mobilizare; 3, Edentatiile laterale extinse cu brege lungi, la care unul sa ambi dinti care marginesc spatiul edenial sint ‘inapti si supor fara prejudicii o constructie conjuncta. Un exemplu ilustrativ acest sens este dat de situatia clinic’ in care dintele posterior e al doilea sau al treilea molar, dar atipic, iar cel anterior este dinte cu radaciné scurtd, cum’ este incisivul lateral. Proteza par al mobilizabila isi gaseste, in astfel de situatii clinice, indicatia s major et 272Dupa cum se vede din clasificarea lui Applegate in edentafitle terale intercalate pe larg sint indicate si protezele scheletate. Con- eperea lor trebuie sa asigure sprijinul, forma bazei si aneorarea cotespunzatoare. Din punct de vedere biomecanic, functional, pro- teza scheletata poate fi realizata cu sprijin mucoosos, dentoparodon- tal si mixt. Din punet de vedere teoretic, unii autori, ca gi in cadrul dentatiflor terminale, se declaré impotriva sprijinului mucoosos, ar- mentindu-si pozitia prin faptul cé geile se infunda pe cimpul determina atrofia apofizelor alveolare si, ca urmare, se pierde contactul ocluzal cu dinfii antagonisti inclusi in arcada_ar lificialé, raminind doar in contact numai dinti restanti naturali fi- ind astiel suprasolicitaji cu urmari nelavorabile pentru sistemul sto- matognat (abrazia fesuturilor dure sau apari patolo- In practices, insa, in edentafiile laterale intercalate extinse free yent se aplica 'proteze cu sprijin mucoosos cu Timitele bazei marite, eeea ce permite ca pe o unitate de supratata de sprijin a bazei s& © presiune mai micd, Ca exemplu de acest tip de proteze pot etvi protezele partiale mobilizabile acrilice sau protezele scheleta- te cu elemente de legatura intre sei in forma de placufe pentru re- jarea nor presiuni masticatoare asupra sa. In edentafiile laterale intercalate la fel pe larg sint utilizate protezele scheletate cu sprijin dento-parodontal sau mixt. Proteze- le scheletate cu sprijin pur dento-parodontal _sint realizate pentru elasa a Ill-a ale edentafiilor dupa Kennedy. Pentru celelalte clase, et si in cazul prezentei dintilor restan{i cu parodontul afectat este ari o echilibrare a presiunilor masticatoare intre dinfii-stilpi apofizele alyeolare ce se realizeazi prin suportul mixt. Cind pa- odontul dinfilor restanti este afectat, proteza scheletata este con- fecfionati ca o protezd-sina cu rol dublu: de imobilizare a dinfilor restan{i si de echilibrare a prestunilor masticatoare intre ambele su- fete de sprijin. ile unilaterale este reprezentata de o sa plasata pe hemiarcada intrerupti, iar pe cea neintrerupta pot ieate crosetele Jackson, Adams, Bonwil, sistemul telescopat etc. ncazul cind dinfii restan{i prezinti un anumit grad de mobilitale, ele crosetelor pot fi prelungite sub forma unor conectori dentar ali sivestibulari, formind un sistem de imobilizare pentru t Ginfii afectafi. Aceste condifii pot fi realizate gi fn cazul cdentatiilor inlercalate bilaterale. Ca elemente de mentinere, sprijin si stabilizare, in aceste situa- il pol fi recomandate dispozitivele cunoscute, in dependenta de in- jeatile pentru aplicarea lor. Pentru dintii situati distal maj a autorilor recomanda crogetele meziodistale (unidentare si biden- tare), inelare, continui, Ney nr. 6. Edentatia frontal’ reprezint forma cea mai_pufin frecventa. Numai circa 3% din edentatii prezintd forme clinice de edentatii irontele pure. JB comnts so 273Spre deosebire de alte forme clinice ale edentajiei parfiale cadrul edentatiei frontale pacientii se adreseazé de urgent’ la me cul specialist, deoarece lipsa dinfilor frontali este insojita de 4 burari fizionomice, fonetice si in majoritatea cazurilor de per bari psihice. Tabloul clinic al edentatiei frontale este variat, dependent numérul dintilor absenti, gradul si forma de atrofie a apofize alyeolare, ctirhura apofizelor, caracteristicile supraacoperirii_ fr tale etc. ‘Tratamentul protetic in asemenea cazuri poate fi reali prin proteze fixe si mobilizabile. Din punet de vedere funcfio pratezele fixe au proprietati majore iafa de cele mabilizahile, in ele nut pot fi aplicate in toate situafiile elinice. Protezele mobilizabile sint indieste in urmatoarele situalit nice: 1) in edentafiile frontale extinse; 2) cind din{ii care margi edentafia sint inapti pentru suportul presiunilor mastieatoare; 3) adolescenti in perioada de formare a sistemului stomatognat; 4) prezen{a unei resorbjii accentuate a apofizei alveolare ce impi realizares unei gingii artificiale; 5) cind este necesarii utilizarea pi tezelor provizorii Proteza scheletata in edentatiile frontale este reprezentata de a de la care pornese barele sau placutele mucozale. Pentru fri tea tendinjei de basculare sint indicate elemente de ancorare alit dintii-stilpi, ett, si lao distan{é cit mai posibil posterior pe amb extremitatii distale ale arcadelor dentare. Pe dinfii ce marginese bi ga_se coniectioneazé crosete tip Ackers, crosete biproximale di zate in S, T. De asemenea pot fi realizate sisteme speciale: der, bare cu calareti, iar pe dinfii laterali—crosete circulare, Bonwil cullise ete. Edentajiile pure de clasele I-a, II-a, IJ-a si a TV-a dup Ken dy, in practicd sint intilnite mai rar.’ Mai freevent ele sint rept zentate cu subdiviziunile respective. Aceasta face ca tabloul clini caracterul cimpului protetic si fie deosebit de diverse, punind ‘mai des in discutie posibilitatile terapiei numai prin constr protetice mobilizabile. Protezele scheletate pentru aga situatii nice sint realizate dupa principiile cunoscute cu o imbinare rati 1i a elementelor protezei, referitor La situa{ia cliniek dati 8.3.4. Etapele clinico-tehnice la confectionarea protezelor scheletate Aceste ctape sint dependente de tehnica de confectionare a s Ielului metalic. Din punct de vedere tehmnic, scheletul metalic po fi realizat prin doua tehnici: 1) din elemente fabricate pentru rite parti ale protezei (bare, arcuri, crosete, sei ete.) sau model separat si dupa aceea lipite intre cle. Procedeul este simplu si pt te fi reprezentat ca o mefoda clasica; 2) prin turnarea intreg 274Jel metalic. Turnarea poate fi realizata pe modele dublicate si fara lor. Procedeul este reprezentat ca 0 metodi moderna. Etapele clinice pentru ambele tehnici sint identice, iar cele de orator — diferite. Etapele clinico-tehnice 1a confectionarea protezei scheletate prin 1. Clinic, Amprentarea cimpului protetic; 2 Laborator. Realizarea modelelor gi confectionarea sabloanclor bordutile de ocluzie; 8, Clinic. Determinares octuziet centrice sau a relaillor inter- rilare; Clinic-laborator. Analiza modelelor 1a paralelograt si schita- ‘lementelor protezei scheletate. Daci vor fi folosite piese fab- atunei ele dupa schema realizata vor fi ajustate pe model i ma lipite (sudate). In lipsa pieselor fabricate ele se vor con- iona din sirma sau se vor modela segmentar din cearé specia- jar dupa turnarea din aliaje se va face adaptarea pe model si Laborator. Prelucrarea scheletului metalic, lustruirea si po- fea, montarea dintilor artificiali. 7. Clinic, Proba machete protezei cu acrilat, prelucrarea si lustrui- ic. Aplicarea protezei pe cimpul protetic. spele clinico-tehnice 1a confectionarea protezei scheletate in- turnate (metoda modern’): . Clinic. Amprentarea cimpului protetic. 2, Laborator. Realizarea modelelor. Dacé conform tabloului cli- fe necesar de a obtine o amprenta functionald, atunci pe mo- se confecjioneazd lingura individual’, iar in clinicd se obfine rent functionala de pe care in lahorator se va confectiona lul definitiv. Pe modelele definitive se confectioneaza sablonul bordurile de ocluzie. 3, Clini. Determinares oeluzet eentree sau ¢ relator inter are. Clinic-laborator. Analiza modelelor 1a paralelograt si schiita- elementelor protezei scheletate, realizarea modelului dublicat si elarea machetei scheletului din cear’ special’, turnarea lui din aje, prelucrarea si lustruirea. 5, Clinic. Proba scheletului metalic. 6 Laborator. Montarea dinfilor artificiali 7. Clinic. Proha machetei protezei ic. Aplicarea protezei pe eimpul protetic. Studiul modelului ta paratelograf. Daca modelul de studiu este jionat din ghips obignuit,atuncl cel definitiv,— din. ghips ial, dur (superghips). Modelul definitiv este studiat la parale- 275Fig. 134. Schema paralelografului lograf (fig, 134). Paralelogratul este alcdtuit din soclul stabiliz reprezentat de un dispozitiy metalic, cu o anumité greutate confera stabilitatea aparatului; suportul pentru modelul din ghi cu articulafia reglabils multidirectional cu o masuta de Iucru labila inzestrata cu sisteme pentru fixarea modelului. Suportul asezat pe dispozitivul soclului stabilizator si permite plasarea in toate directiile pe toata suprafata dispozitivului. Stilpul verti al paralelografului solidarizat lateral la soclul stabilizator, ir-un dispozitiv special permite realizarea migcértior in plan vs cal la diferit nivel; la extremitatea superioaré a stilpului verti este solidarizat (sau articulat) bra{ul orizontal; la cealalta tremitate a brajului orizontal, este articulata tija verticala fli paralela cu stilpul vertical si fnzestrat’ cu un sistem de menghi in care sint fixate piescle anexe reprezentate de: a) tija detect aseminatoare cu un cilindru plin, cu ajutorul careia se orient inclinarea masufei de Iucru pe care este lixat modelul pind se bileste axul comun al dinjilor-sitlpi purtitori de crosete; _b) portcreion, care are la extremitate un gralit, cu ajutorul cdruia {raseazi ecuatorul tuturor din{ilor restantis ¢) tijele retentivome! in numar de trel, sub forma de ciliidru, asemandtoare eu tija tectoare, dar la o extremitate prezentaté de un disc cu raza 0,25 mm, 0,50 mm si 0,75 mm, eu ajutoral cérora se masoard r tivitatea’ subecuatoriala coronara fata de axul comun; d) tijar si, reprezentata de o lama cu o extremitate in muchie — bi Care poate fi coborita manual pentru a razui ceara de pe model reveni la pozifia inifiali automat, datorita actiunii unui resort. 276Cu ajutorul paralelogratulut se executd urmitoarele operatiuni: marea axului de insertie si dezinsertie al protezei; fixarea i alese a axului de insertie gi dezinsertie al protezei pentru roducerea ef; determinarea si trasarea ccuatorului protetic; de- minarea zonelor retentive unde vor fi situate extremitatile brate- lastice ale crosetelor; alegerea constructie! proteze! si trasarea oiectului_ pe model Determinarea axuritor de inserfie si dezinserfie ale proteze. il de insertic si dezinsertie al protezei, dupa E. Gavrilov, este neciat drept directie de aplicare si inlaturare a protezei, care pre- miscarea protezet de la primul contact al elementelor de an- are cu dinfii-stilpi pin& la fibromucoasa cimpului_prote- ic cind pintenii ocluzali_ sint situati in locasurile lor, iar seile it amplasate eu precizie pe suprafata cimpului protetic. Inlitura- a protezei este apreciatd ca migcare in directie opusd, adicd de la entul desprinderii seilor de pe fibromucoasa clmpului _protelic ii la pierderea contactului elementelor de ancorare cu dintii- pi ‘Autorii manualului respectiv considera ci axurile de insertie si insertie ale protezei prezinta o traiectorie bine determinata, care ite aplicarea si inlaturarea protezei de pe clmpul protetic {ari stacol. ‘Axul de inserfie si dezinsertie al protezei poate fi: 1) strict ver- 1 (cind proteza este aplicaté concomitent pe toti dintii-stilpi tn in vertical); 2) vertical spre dreapta (cind proteza este aplicata inceput pe dinfii-stilpi din partea dreapta si apoi pe cei din stin- 3) vertical spre stinga; 4) vertical — posterior; 5) vertical — erior. Determinarea corecti a axului de inserjie si axului de dezinser- al protezei depinde de alegerea pozitiei modelului in paralelo- f. Aceasta operatiune este realizata prin una din cele trei_ me- cunoscute: a) liberi; b) apreciere a inclinarii medi a axelor lilor-stfIpi; c) de alegere. Metoda liberd. In cazul acestei metode modelul se. fixeazd pe ula reglabilé fn aga fel ca suprafata ocluzala a dinfilor-stilpi fie perpendicular cu tija detectoare, Dupa hlocares masu(ei reg- le, tija detectoare este tnlocuité cu tija portereion care are un fit, cu ajutorul caruia se traseazd ecuatorul protetic 1a fiecare -stilp. Aceasti metod era practicata in trecut 1a confectiona- protezelor scheletate cu crosete din strmi, cind erau prezenti Ainft-stiiptrelativ paraleliintre e. La folosrea acestet metode iatorul protetic ocupa o pozitie nefavorabili creind o situatie iil pentru aplicarea erosetelor si fixarea protezelor. Metoda de apreciere a inctindrit medii a axuritor dinjitor-stifp. tealizarca acestei metode soclul modelului este taiat in aga mod |suprafefele lui verticale sa fie paralele intre ele. Modelul se aga- [pe masuja reglabila, se fixeazi cu ajutorul dispozitivelor speci si misufa se inclini In toate directiile pind ce se gaseste axul ical al unuia din dintii-stilpi. Dup& aceasta masuta realabilé se 27Fig. 195. Delerminarea inclindrii medit a axelor diniier-silpi: a — axa medie (C)) a dinjilorstipt (A, B); b—axa’comuns (Esra ae. Jor tuturor dinjier-sitiph blocheazi in asa mod ca tija detectoare s4 coincida cu lungi axului dintelui-stilp trasind in prelungirea acestui ax o linie pe praiata laterala a soclului modelului (fig. 135-0) Dupa aceasté operajiune se gaseste axa vertical ta al d dinte-stllp de pe aceeasi hemiarcada care la fel este trasata in p lungire pe soclul modelului. Liniile trasate vertical sint ua cu doua linié orizontale paralele in aga fel, ca unghiurile for £4 fie egale intre ele. Aceste linii orizontale se trascaza la o dep tare maximal posibila. Intre aceste dou linii este trasate 0 linie verticald (C,), care le imparte pe fiecare tn doud jumatai le, Aceasta linie vertical (C;) gi va fi axa medie al acestor dinti stilpi. Dupa aceeasi metod’ se apreciazd si axa medie a di {ilor-stilpi de pe hemiarcada opusa. Axele mijlocii determinate f Ginfii-stfipi de pe fiecare hemiareada sint trasate pe soclul se apreciazd media, care va prezenta axa medie comund a tut Ginjilor-stilpi. Conform acestei lini medii masufa reglabila se cheaza delinitiv in aceasta pozitie si se traseazd ecuatorul prot al tuturor dintilor-stilpi (lig. 135, b). In literatura de specialitate aceasté metoda este cunoscutd metoda Novac, care a propus ca orientarea axului fiecdrui, dit siilp sa fie realizaté cu ajutorul unei tije din sirma cu lungime 20 mm, fixata cu ceara 1a mijlocul suprafetei ocluzale a lied dinte-stilp. Pentru o orientare mai bund soclul lateral alm lui este insemnat eu cifra J, iar cel posterior — II, Y. Kulajenko si S. Berezovski, pentru determinarea axei com @ dintilor-stilpi, ‘au propus folosirea cunoscutului principiu metric asemanator triunghiurilor, conform caruia linille axelor di filor neparaleli_ se intretaie formind un unghi, iar bisectoarea’ este trasati pe soclul modelului (fig. 136). Tolust aceastd metoda creeazd o situafie delicila pentru apli rea crosetelor pe dinfii frontali din punct de vedere fizionomic, 278j. 196, Determinarea bisectoarei Fig, 187. Detecminarea _retentivititit iS Kulajenho gh Deeavaki. ——dinfilorstiipl. a= comtactal jel de- —riunghiul format ta supra: tecloare eu porfiunea cea mal_ con axelor dintelui posterior vex a dintelui; b—distanja dintre anterior (C). Bisecioares OA tija_detectoare si dinte in. forma axa tnedie a ambilor dint friunghiulara Metoda de alegere. Conform acestei metode pozitia modelului pe asula reglabil’ se stabileste in asa fel ca dinlii-stilpi s& prezinte ntivita{i favorabile pentru plasarea bratelor elastice ale cro lor. Pentru a da modelului © pozifie favorabil, se foloseste tija toare inclinind masuja reglabild pind la un contact puncti- m al tijei cu portiunea cea mai convex a dintelui, eind spre let apare un spatiu de forma triunghiulard (fig. 137). In acest seop modelul fixat pe masuta reglabil® ‘se tnclina de ii multe ori in toate directiile pin’ ce 1a contactul dinjilor cu Ja detectoare apar zone retentive pe suprafetele verticale ale din- or-stilpi. Se poate intimpla, ca la unul sau mai mulfi dinfi-stilpi fie zone retentive favorahile pentru plasarea bratelor elastice ale telor, iar pe al{ii—nesalisfacdtoare. Prin ugoara inclinare in ‘a modelului cu partea unde sint dinti cu zone retentive nesa- fécdtoare, apar zone retentive. Determinarea pozitiei in care toti stilpi prezint& retentivitaji favorabile este realizata fn urma i multor inclinari. Determinarea acestei pozitii va coincide si axele de insertie si dezinserfie ale protezei, iar msuta reglabila blocheaz’ pentru ca toate operatiile urmitoare sd se execute fn asta pozitie. F. Graddock (1956), 1. Oshorne, L. Lammine (1974) socot ca rafionala alegere a elementelor reientive poate fi efectuata tn de- ents de topogratia breselor orcad! dentare. Ei propun ca in lentajiile terminale si fronizle modelul sa fie inclinal cu segmen- I edentat in jos. Dac avem dou’ sau mai multe brese (in. zone- frontale si laterale), modelul se inclina in jos cu partea care rezinti o stabilizare mai insuficienta. In cazurile de edentatii lerale intercalate modelul se va inclina in. directia dinfilor_mai bili. In unele cazuri pentru o aplicare mai fizionomicd a crage- lor la edentafia frontala se recomanda de a inclina modelul pos. jor. _ Fisarea pozifiet alese a axului de inserfie si dezinserfie al prote- pentru reproducerea ei, Pentru indeplinirea sarcinilor de labora. 279tor trebuie sé fie prevazutd posibilitatea reproducerii pozitiet deter minate a modelului. In prezent sint cunoscute mai multe metode de fixare a porifi alese, Ins toate metodele prevad trasarea diferitelor linii, reali zarea san{uriior pe soclul modelului, frezarea gaurilor pe mod sai folosirea diferitelor instalatoare dupa care se poate reproduc pozitia modelului in paralelograt. Una din metodele de fixare a pozifiei zlese este urmatoares dupa ce s-a gasit axul de insertie a protezei si s-a blocat masit reglabila, cu ajutorul tijei detectoare se traseaz’ pe soclul model lui linit verticale in zonele anterioar, posterioara si laterale. Ci ajutoral bisturiului de-a Iungul fieearei lini. se realizeaza_ sanju triunghiulare, care vor fi reproduse si pe modelul duplicat. Ulteri in laborator se efectueazi duplicarea modelului Pentru pozijionarea modelului duplicat in paraleiogral, tija d tectoare se suprapune cu fiecare sant in parte prin migcati usoar ale masujei reglabile, pind la objinerea paralelismului intre tija fiecare sant fara a se schimha pozitia modelului. Aceasta pozi este blocaté considerindu-se ci este reprodus axul de insertie dezinserfie al protezei A. Rebossio a propus metoda de frezere @ géurilor, 1a model superior in zona palatinala, iar la cel inferior la centru, in can se va instala o buesé cilindricd corespunzatoare diametrului ti detectoare. In timpul dublarii modelului ea va trece in mode duplicat i ne va permite pozitionarea corceté 9 modelului fn par lelograf. Determinarea si trasarea ecuatorului protetic. Dupa determin: rea pozitiei modelului si blocarea masutei reglabile, tija detecto re este Tnlocuitd cu tija portereion cu grafit care, fiind adusa | fiecare dinte-stflp 5i plasata in jos pind la nivelul coletului pastrin contactul cu dintele, inscrie ecuatorul protetic eu partea laterala grafitului; de avut grija cé extremitatea grifului s& treaca ttre fes tonul gingival si colet Ecuatorul protetic in literatura de specialitate mai este numil linia ecuatoriala unica, ecuatorul comun (V. Kurleandski, I L. Hofmann-Axthelm, 1964, T. Hanoczky, 1966), linia de hota (G. Gavrilov, 1973), linia de ghidaj (A. Doronin, 1966, S. Svar 1968; W. Cummer, 1942), inaltimea conturulul, dintelui (E. Ken: nedy, 1942), linia orizontala (L. Blatterfein, 1938), linia de ceree- tare (I. Ney, 1949, 1965; F. Graddock, 1956; V. Kopeikin, 1989). Noi considerdim c& col mai reusit este termenul de ecuator pr telic, care in majoritatea cazurilor nu coincide cu pozitia ecuato rului anatomic al dintelui. Totodata, ecuatorul protetic —impar dintele in doua zone: zona subecuatorialé cuprinsa intre ecuatortl protetic si colet, numita ca zona retentiva; zona supraecuatoria- Ii situatd tntre ecuatorul protetic gi marginea ocluzala a dintelu numita ca zona neretentiva, de sprijin, Aceste zone, in dependené de pozitionarea lor, vor servi 2 alegerea tipurilor de crosete. 280QO BOO8 Fig, 198, Varietaji de topografie @ ecuatorului_protetic: a—mediu; b,-¢—dlagonal; d—inalt: e— jos: f-—zona apropiata de baza pro fezei (1) si zona tndepartata (2) 1. Rlatterfein a stabilit unele caractere ale traseului ecuatoru- lui protetic in dependen{i de inclinarea modelului, deosehind cinci vatieldti de amplasare a Iui pe suprafejele dintelui si de atitu- dine {ata de edentatie (fig. 138) In fealitate traseu! ecustorului protetic nu este epuizat numai prin aceste variante si poate s& fie reprezentat printr-o topogratie atiata dependenta de pozitia de inclinare « modelului, de migrari si forma anatomicd a dinfilor-stilpi. In unele situatii traseul ecus. orului protetic este reprezentat de o curbs deformata atipica, care mite ca limitele zonelor retentive si neretentive s& fie de 6 con atic compusa, ce prezinté dificulta{i pentru aplicarea elemen- or crosetului, Determinarea zonelor retentive. Pentru aceasta operatie, tija tereion cu grafit este tnlocuitd cu tija retentivometricd de di- siuni corespunziitoare formei crosetulsii si staren parodontulut telui-stilp. Retentivometrele de 0,25 mm sint folosite pentru cro- Je rigide, iar cele de 0,50 si 0,75 mm — pentru crosetele elas- Tija retentivometriea trebuie sa vind in contact cu linia ecuato- protetic, iar circumferinta discului va fi ridicati sau cobortta in zona retentiva pind si ea va intra in contact cu suprafata sub- ecuatoriald a dintelui (fig. 139) Locul in care discul atinge dintele, reprezinta zona de reten- fie care se inseamna cu crefonul, unde si va fi plasat braful re- entiv (extremitatea elastic’) al crosetulut. Alegerea construcfiet protezet si trasarea protectului pe modet. Proiectul definitiv al protezei scheletate este elaborat dupa exame nul cimpului protetic, modelului de studiu si analiza modelului ta aralelogral. Elaborarea proiectul: ¢ din sinteza acestor par- ticularitati si contine corelatia, intre situa- tia cimpulut protetic si clementele compo- nente ale protezei scheletate. Desenul scheletului protezei se traseazi pe model cu creionul in urmatoarea ordine: a) conturarea seilor; b) conturarea elemen- lelor de legatura; c) conturarea elemente- lor de menfinere,’ sprijin gi stabilizare. Fig. 139, Determinaces. zonelor retentive ev auto i ftenivonelilor: a ncoreeay B= coreld 28Dupa trasarea proiectului, modetul este transferat in Laborato pentrit realizarea eta pelor respective Proba scheletului metalic si a machetei protezei_ scheletate Scheletul metalic lustruit si adaptat pe model se aplica pe cimpul protetic. Aceast& operatiune se realizeaza prin doud momente: a) examenti] scheletului pe model; 2) proba tn cavitatea bucal menuil scheletului pe model urméreste scopul de a controla: integritatea modelului 1a nivelul dinjilor restanfi, calitatea prelucré Tii_mecanice si electrochimice, forma elemenielor componente plasares lor pe elmpul protec, tipul axelor de Insert si dent sertie Proba tn cavilulea bucald se face dupa o toalet perfect’ a vittii bucale, iar scheletul este prelucrat cu solufii antiseptice. Dit pa ce scheletul este introdus pe cimpul protetic, atragem atentia I urmitoarele obiective: verificarea rapoartelor elementelor de s bilizare cn dintit restan{i, in special a pintenilor ocluzali si a ghe rufelor incizale, a bratelor opozante si retentive, a relafiilor de oc zie, raportului conectorului principal si ai celor secundari cu mucoa- sa ‘cimpului protetic. Se controleaza, in special, suprafefele muc zale ale acestora gi raportul lor eu mucoasa. Dacd este necesar, se efectueazd corectarea prin slefuirea pune: telor evidentiate cu hirtia de articulatie Dupa proba scheletului, tehnica moderna de confectionare a pto tezelor scheletate, in cazurile edentatiilor terminale, vizeaza ne cesitatea amprentirii functionale pentru o ecl asia presiunilor_masticatoare. Tehnica amprentarii_ tunctiond in aga situa(ii clinice consti in aplicarea prealabild a scheletul pe model, desenarea limitelor functionale ale seilor acti aplicarea’ pastei acrilice autopolimerizabile peste seile metalice cor form limitelor desenate. Dupa polimerizarea acrilatului, seile at lice se prelucreaza si se adapteaza in cavitatea bucali ca st lin gura individuala, Amprentarea se efectueaz’ cu materiale amprentare destinal pentru amprentarea functional care sint aplicate pe suprafata m cozala a seilor si introduse tn cavitatea bucala pe cimpul protet efeciulndu-se modelarea_periferi lui protetic prin diferite miscari: deschiderea larg a gurii, presiuni cu virful limbii pe mu coasa jugalé si pe din{ii frontali in_vederea mobilizarit planseulu bucal 1a amprentarea mandibulel. Dupa intarire amprenta se tm Tatura din cavitatea bucala, urmind ca, in laborator, s& se cor ze modelul pe care a fost éxecutat scheletul dupa urmatorul proc deu: a) modelul se sectioneazé la 1 mm distal de ultimul ¢ pe ambele hemiarcade dentare; b) se indeparteaz’ segmentele fionate care reprezinta apofizele alveolare edentate si se reaplic scheletul metalic fmpreuna cu amprenta secundaré pe segmentil modelului primar; in locul segmentelor indepartate se toarna ut model secundar, rezultind un asa-numit model corectat sau ficat, Daca este necesar se determina si se fnregistreaz’ ocluzi cenitici sau relafiile intermaxilare in corespundere cu situatia di 282cd dup% ce modelele se ghipseazi in articulator sau ocluzor si monteaza dinjii dup metoda cunoscuta. Proba machete protezei scheletate se cfectueazd pentru a veri- ica repoartele de ocluzie, realizarea corecta a extinderii seilor si a cadelor dentare artificiale, forma, culoarea si agezarea dintilor in raport cu apofiza alveolara, cu cerin{ele fizionomice si fonetice. Aplicarea protezei scheletate finite in cavitatea bucala, Aceastd petatiune consti in verificarea extrabucala si intrabucalaé a pro- tezei. La verificarea extrabucala a protezei se controleaz’ _prezen surplusurilor de acrilat pe suprafetele interne ale crosetelor, ca ar putea si ingreuieze insertia protezei, se verifici calitatea fi- nisdrit sia Luslruirit Aplicarea protezei in cavitatea bucald se efectueazd prin inser- ia ci pe cimpul protetic dupa axul de inserfie determinat, aga ca in azul probei scheletului metalic. Dupa aceasta se verifica’ stabili- atea si meninerea protezei. La controlul stabilitafii se aplicé pre- juni digitale pe arcadele dentare, atragind atentia 1a posibilitatea parifier ienomenului de basculare, apreciind totodata cauza, Gradul de mentinere a protezei se verified prin incercarea de esprindere, ca regula, prin tracliune vertical in axul de dezinser- je. Mentinerea se considera suficient dacd in timpul, misearilor junclionale proteza nu_se desprinde de pe cimpul protetic. Dupa bligatoriu se efectueazi individualizarea ocluziet conform lor funcfionale, urmarind realizarea contactelor simultane multiple pe tofi dinfii artificiali si naturali in ocluzia tried’ si de mtercuspidare maxima, atragind atenfia 1a aspectul izionomic si fonetic.