Sunteți pe pagina 1din 11
Capitotul 12 APLICAREA IMPLANTURILOR IN PROTETICA DENTARA Desi_sint inregistrate progrese considerabile clinico-tehnologi- ce in protetica dentara modern in domenial protezarii mobiliza- bile ‘sint bine eumoscute limitele funcfionale ale acestor protere care due la un sir de probleme psihologice si emofionale declan gate de aceste constructii. Pe de alta parte este hine cunoscuta ati tudinea pacientului fafa de propunerea de a prepara doi din{i in tacli in cazul rezolvarii edentajiilor intercalate reduse. Un mare avantaj yi sperau{a pentru pacienfi 1a solujionarea acestor proble- me prezintd aplicarea implanturilor dentare. In scopul restabili- rit_integr adelor dentare aplicarea implanturilor dau po- sibilitate de a utiliza mai pe larg protezele fixe, care reabilites- 24 mai amplu si perfect cerinfele functionale si fizionomice ale sistemului stomatognat. Conform datelor din literature mondiald 24,3% din numarul total al pacientilor cu edentafii partiale o con- stituie cei cu edentafii terminale, din care cauza implanturile con- tribuie mult la ameliorarea condijiilor de protezare conjuncta, si reabilitare morfofunctionala a sistemului stomatognat Pe parcursul ultimilor ani s-au inregistrat progrese insemi te in implantologia dentara, atit_in domeniul materialelor utiliza- te, sistemelor de implante cit $i in domeniul protezirii. lata de ce icarea anumitor sisteme de implante aprobate gi acceptate ait din punct de vedere biologie cit si clinic constituie un mijloc sigur la refacerea morfofunctionalé a’ sistemului stomatognal. Actual- mente, sint mai frecvent utilizate urmatoarele tipuri de implanturi fabricate din diverse materiale: 1) endoosoase; 2) subperiostale; 3) endodontoendoosale; 4) intramucozale, 12,1, Implanturile aplicate intr-o sedin{a operatorie Implanturile endoosale. Aceste implanturi intraosoase sint de mai multe tipuri: in forma de ace, lame, surub, cilindru. Implan- turile endoosale sint confectionate din diverse ‘aliaje: crom-cobalt, tantal, sticlé-carbon, titan, ceramica ete. Aceste tipuri de implanturi pot fi folosite aparte sau in combinafie cu dinfii naturali, in depen denta de tipul de edentatie care necisita restaurare. 402 Fig. 190, Tur de implaniuel: 1 — ae tripodal Sciatom; 2 — suru plant’ lameler'Lincow;, 4—cambi-fleinrich; 5 ~-subperiostal; 6 —endodento-endosal Implantologia moderna isi ia inceputul in. 1940 cind Formigini a introdus implantul-surub, care permite realizarea unei_ suprafe fe de contact mai mere a ‘implantului cu struclura osoas’, obfi- nindu-se 0 repartizare satisfacitoare a presiunilor masticatoare. In 1967 Chereheve a aplicat un alt tip de implant-surub realizat din crom-cobalt, care a devenit destul de popular. "Ulterior ins sa constatat ci din cauza marimei si formei excesive a spiralei cu care era inzestrat, implantul nu rézista la fortele ocluzale late- rale si nu se mai foloseste in practicd. In 1971 Heinrich propune implanturile-surub de 3 tipuris mari, medii si mici cu 3—8 spire, fiecare cu lungimea 8—10 mm (fig.’ 190). Aceste implanturi pose: di 0 duritate gi 0 rezisten}é care corespund cerinfelor biomeca ce. Introducerea lor in structurile osoase impune utilizarea unui insttumentar special adecvat. Actualmente existi 0 diversitate mare de implanturi-surub ca forma, dimensiuni si material care sint comercializate gi se realizeaza in truse speciale. Ficcare tru- si contine in afard de implanturi tot instrumentarul necesar. Tmplanturile ace: Aceste implanturi intraosoase In formé de ac au fost recomandate de Scialom—confectionate din tantal find de diferite dimensiuni: scurte, medii si lungi, cu grosimea de 1.2 mm, Implanturile ace sint autoforante, ingurubindu-se _diver- gent in structurile osoase, in zona unde urmeaza sa fie aplicate. xtremitatile libere ale implanturilor se indoae si se situeaza pa- ralel fiind unite cu ajutorul unui buson din teflon care serveste ca punct de sprijin pentru proteze indicata, Implanturile lamelare. in anul 1966 Lincow a propus implan- tul-lama confecjionat din crom-nichel-vanadium. Acum aceste im- planturi sint confectionate din titaniu, au o suprafsta de contact mare eu structurile osoase si sint rezistente la forjele ocluzale Orificiile Lamelor permit integrarea implantului cu osul, iar forma lor asigura un contact mai mare eu suprafata osoasa. In acest 26" 403 mod forfele de masticatie sint dispersate, permitind in acelasi timp 0 adaptare Ia condifiile morfologice | ale crestelor edentate, Utilizarea acestor implanturi se recomanda in edentatiile intinse terminile. Exist forme variate de implanturi specifice zonelor to- pografice anatomice. Partea introdusa in os este lamelard, ingus- 44, pina Ia 1,5 mm, iar inaltimea poste fi modificaté. Lun; implantului este diversa, din ea pulind fi desprinse unul sau mai multe bonturi (capul implantului). De menfionat ca circa 82 la suta din implaniurile aplicate 0 constituie cele lamelare, Avanta- jele utilizarii acestor forme de implanturi constau in rezisten{a lor maria la forjele orizontale, datorita contactului cu fesuturile osoase pe o suprafajé mai mare. Perforatiile implantulut ofera posibilitatea aparifiei procesului de osteogeneza. Una din problemele aparute 1a utilizarea cestor implanturi o constituie biocompatibilitatea, In anul 1975 Hodosh a introdus implantul din sticla-carhon, ‘care a fost coniectionat din carbon pur, aplicat pe un mangon ‘din ofel. Aceste implanturi au fost fo- losite pentru inlocuirea unui singur dine. Ceramica folosita in acest scop din 1980 este indicat ca material-inert, din punct de vedere al biocompalibilitatii, De remarcat ins ci’ ceramica este casanta, creind astfel probleme de rezisten{i la forjele mastica- toare. Pentru rezolvarea casabilitalii si sporirea duritajii Kawaha- ra (1980), Koth (1982) au aplicat formele monocristal-safir. Stu diile au aratat c& acest tip de implant au fost bine tolerate. Supra- fata dintre implant si os a aritat atit zone de osteointegrare eit si fesut fibros conjunctiv (Fukuyama, 1986). Rata de succes a im planturilor de safir este de aproximativ 90% dupa Kath (1983) si 70—80% dupa Albrektsson (1986). Implanturile endoosale-lama sint indicate 1) atrofia apofizelor alveolare de gradul I—II pe verticala; 2) cind grosimea apolizet alveolare este nu mai micd de 3,0 mm pentru implantul-lama si 6,0 mm pentru implantul endoosal-suruh, 3) cind spatial interocluzal tntre zona edentata si antagonist este de 12,0 mm; 4) cind structure fesutului osos corespunde virstei. Implantul combi-Heinrich ori implantul cu lame stabilizatoare. Avantajul utilizarii_acestui implant consta in faptul cé este do- tat cu aripioare stabilizatoare care impiedicd infundarea lui in je sutul osos atunci cind exist presiuni masticatoare puternice. Im- plantul fiind introdus 1a adincimea cuvenita se stabilizeazd de la aripioarele indoite peste corticala osoasa, facindu-se apoi suturi mucoperiostala. O problema deosebit de importanta o reprezinta calitatea ma terialelor din care sint confectionate implanturile. O rezisten| extrem de mare la coroziune si toleranta buna fala de tesuluri au implanturile confectionate’ industrial din {ental si titania. O larg’ rispindire ‘au cipatat implanturile endosubperiostal propuse de Laboratorul de Implantologie Clinied si Experimenta 1a din orasul Kaunas, Lituania, Aceasta varielate de implant con: 404 sti dintr-o plac subperiostala si picioruge endoosale. In dependen- {a de particularitajile edentatie’ si gradul de atrofie al tesutului osos, implanturile endo-subperiostale sint de 10 varieti{i. Acest tip de implanturi se confectioneazi individual prin metoda tur- nari utilizindu-se aliaje crom-cobalt-molibden, Implanturile subperiostale, Implanturile subperiostale se apli c& pe osul maxilar ori mandibular, find acoperite de mucoasé. Pesie aceste implanturi se aplica ‘ulterior proteza. Implanturile subperiostale au fost introduse de catre Gerahkoli si Goldberg in anul 1949 la pacientii cu atrofii considerabile a esutului osos. Accasta varietate de implonturi cate realizata in laborator de edt re tehnicianul dentar dupa amprentarea suprafetei osoase a cim- pului protetic, fiind ulterior introduse subperiostal in doud etape. La prima ctapa se executd secionarea si decolarea mucoperiosti lui urmaté de amprentarea suprafetei osoase a cimpului_ protetic fiind folosit un material elastic sub forma de pasta fluid’. Dupa amprentare plaga este suturatd. La a doua etapa pe modelul ob: finut se confecfioneaza implantul dintr-un alia} de cobalt-crom- molibden, care dupa pregatirea respectivd se aplicd pe —suportul osos urmat de protezare conform indicajilor prevacute de tabloul clinic. Indicajiile utilizarii implanturilor subperiostale: 1) atrofia apofizei alveolare de gradul TI; 2) apofize alveolare conturate cu o corticald bine pastrata; 3) spafiul interocluzal dintre apofize elveolera gi din{ii anta. gonisti — 12 mm; 4) grosimea procesului alveolar pe tot parcursul nu mai mica de 3,0 mm; 5) straiul fibromucos pronuntat. Implanturile endodontoendosale. Implanturile endodontice sint folosite pentru a stabiliza dinfit cu parodontul redus functional cind raportul coroand-radacind este modifieat in [avoarea coroa- nei, Strok in 1943 a comunicat despre metoda de fixare a dinfi mobili prin intermediul tijelor din vitallium. Mai tirziu Vammer, Happe, Lentrodt, Heitmann au numit aceasié metodd de imobi zarea-fixare transdentard. La utilizarea acestei metode se folosesc implanturi in forma de tijd spiralate la viri cu o lungime totali de 36 mm gi grosimea de 1,2; 1,4; 1,7 mm_confectionate din titan sau tantal. Tetstseh in 19852 props. implanturi | endodontoondo: sale confectionate din oxid de aluminiu acoperite cu ceramica mo hocristalind. Aceste implanturi au diametrul de 2.0—2,5 mm, sint indicate, in’ deosebi, 1a rezectia apical a radacinei. implanturile endodontoendosale mai sint numite boilogice, din motivul cd nu contacteazi cu mediul cavitatii bucale, Fixarea transdentala este indicata in cazul resorbtiei tesutului osos alveolar, — periodontite: lor recuperate, parodontitelor cu mobilitatea dinjilor de gradul II-III, fracturi radiculare si coronariene, eind linia de demarcaj este situalé la nivelul treimei superioare a radacinei oti mai jos de festonul gingival, precum gi la replantarea dintelui in alveola 405 in caz de traumatism. Una dintre condiliile principale 1a _fixerea transdentalé este prezenja parodontului intact in zona apicalé a cel putin 3—4 mm. Exisla fixere transdentara efectuata in una si in doua etape. Mai frecvent se aplicd implanturile endodentoendo- sale a dintilor vitali in doud etape. Se eiectueaza implantarea transdentara a dinfilor 31[13, folosind instrumente speciale. Pe 33 baza radiogramei se determina adincimea _introducerii _implantu- lui endodontoendosal. Cu ajutorul unui sfredel ce depageste cu 0,1 mm diametrul implantului ce trece prin canalul radicular pina la apex, apoi cu ajutorul unui sfredel cu diametral mai mic cu 0,03—0,05 mm decit cel al implantului se formeazd un canal in fesutul osos pind Ia nivelul indicat de datele radiogramei. Hemo tagia este oprita aplicind ser fiziologic racit, ori apa oxigenaté, Se determina lungimea canalului radicular ‘si partea endosalé a implantului; canalul radicular se usuca, apot'implantul se fixeaz’ cu cement, Dupa solidificarea cementului restul implantului se tn- Tatura prin sectionare. Daca se respect strict regulile de implan- tare endodoritoendosala dintele devine stabil. Implanturite submucozale. Acesie implanturi numite si intra mucozale sint utilizate pentru a imobiliza protezele mobile. Se fo- losesc foarte rar, indeosebi la maxila. Sint indicate la pacienti pentri care factorul fizionomic are o importanjé cardinala (lec tori, actori, la pacienfii cu reflexul de voma accentuat). De obi- cei implantul este plasat pe partea palatinald a maxilei in regite nea premolarilor si caninilor, in zonele cu cel mai pronuntat strat mucoperiostal. Se introduc de la 6 pind la 8 implanturi pentru o proteza. 12.2. Implanturile aplicate in dou sedin{i operatorii Implante cndoosale tip Brancmark. In ultimii 10 ani tot mai des sint utilizate implanturile-radacina tip Branemark care sint introduse intraosos in dowd sedinje operatorii. Aceste implanturi sint compuse din rédacina proprit-zisa In forma de surud cu un canal central, in care se introduce prin ingurubare bontul artifici- al; un surub'de acoperire care se aplied peste capatul implantultl formind un capison de protectie in perioada cit radaeina-implant ramine acoperita’ de mucossi; bontul artificial (suport pentru vi itoarea protezd), de reguld de forma cilindried ori cilindro-conicd, care va fi agreat prin insurubare 1a implantul-radaciné in a doua sedin{a operatorie. Branemark a lansat conceptia_implanturilor Osteointegrate, considerind ci prin introducerea intraosoasé. a im. plantului-ridicin se produce o jonc{iune anatomica si functions 1a intre os si suprafaja implantului, asigurind astfel un. suport ficient pentru viitoarea protezi. In scopul crearii osteointegrérii este necesar ca osul si se prepare cu minimum de lezare tisulara Implanturile tip Branemark introduse in prima sedinfé opera: torie si lasate intraosos 0 perioadi de 3 luni la mandibuld si 6 luni la maxila, sint redescoperite tntr-o a doua sedinfé operat: 406 rie in care se atageaza bontul artificial pentru ancorarea construc- {iilor protetice. Timpul estimat intre 3—6 luni dupa insertia im- plantului este timpul de vindecare a fesutului osos. Pronosticul iavorabil pe parcursul acestei perioade se va menjine prin con trolul asupra distribuirii forfelor masticatoare, prin realizarea unor constructii_ protetice ce ‘corespund principiilor ocluziei func- tionale cit si_prin mentinerea barierei muco-periostale intr-o stare perfecta de igiend. Sistemele de implante Core-Vent, Micro-Vent, Screw-Vent. Aceste sisteme prezinta implanturi cilindrice, previzute cu ot ci fn zona apical, Ele se realizeazi in doud etape chirurgicale. Implanturile respective au fost realizate de Gerald Niznic in [984, din aliaje de titan: titan 90%, aluminiu 6%, vanadiu 4%, Suprafe- ele implaniurilor Core-Vent’ si Micro-Vent sint tratate prin sab- lare, pentru a le fi marita suprafala de osteointegrare. Aceste im- planturi sint prevazute in zona apicala (cilindricd) cu 4—8 orifi- ci pentru patrunderea osului in golul implantului in timpul oste- ointegrarii. In jumAtatea coronara implantul este inzestrat cu 3— 4 spire de surub. Se prezinté in trei diametre: 3,5 mm; 4,5 mm; 5,5 mm si in patru lungimi: 8, 10,5; 13 si 16 mm. Studiile’ facute asupra rezultatelor aplicdrii acestor sisteme de implanturi cilin- drice au ardtat 93 1a suta rezultate bune dupé 4 ani (au fost su. puse controlului 15.115 implanturi). 12.3 Indicatii, contraindicafii la utilizarea implanturilor La stabilirea indicafiilor pentru fixarea implantului aloplastic este necesar sii {inem cont de anumifi factori care ar putea sé in- fluenteze reusita implantarii: virsta si starea generala a pacien- tului, zona topografic’ unde urmeazé si fie aplicat implantul. In dependent de funcjia care va trebui s-o exercite implantul si pre- siunea masticatoare aplicati se va alege forma si materialul’ adec- vat ale implantului, {inind cont de datele loco-regionale. Fara indoiala ca starea general a pacientului reprezinta.factorul ho: taritor care decide daca implantul poate sau nu poate fi realizat. Din categoria pacienfilor 1a care implantul aloplastic este contra- indicat fac parte persoanele cu o rezistenté sciizutd a organismu- lui, O contraindicajie absolut o constiluie pacien{ii care suferd de diabet, afectiuni cardiace, boala de colagen, alectiuni hepatice, tumort maligne in regiunea maxilo-faciala, macroglosie, bruxism, alcoolism, alergrii, afectarea sistemului osos, ocluzie patologica, corticodependenta,” precum si pacien{ii ciirora li s-au administrat radia{ii ionizante in zona sistemului stomatognat. Examenul local include aprecierea inaltimii si latimii apofizei alveolare, a gradului de atrofie osoasa. Implantul are nevoe de o suprafaldi de Tixare suficient de mare, care si asigure o bund sta- bilitate, din care considerente grosimea partii superioare a pro- cesului alveolar trebuie sd constituie nu mai_putin de 3 mm in ca- zul aplicérii implantului-lama si nu mai putin de 6 mm la aplica- 407 tea implantului-surub, iar spatiul dintre procesul alveolar edentat gi antagonisti trebuie sa fie egal cu 12 mm. O mare importanja are rapertul pe caro viilorul implant tl poate avea cu plangeul fo- selor nazale, cu sinusul maxilar, canalul mandibular, gaura men- tonier, etc. Este bine cunoscut’faptul cd atit structura stratului spongios cit si al celui compact este mai redus ca grosime la ma- xild decit la mendibula. Trebuie ulterior depistate relaliile cu din- fii veeini si in special starea osului. Existenta unor procese pato- logice la nivelul cavitafii bucale (chist, grenulom, osteite sau al- te leziuni cronice) constituie contraindicafii relative. De mentionat c& afectiunile parodontale cu un grad avansat al leziunilor, dea semenea constituie contraindieajii de eplicare a implenturilor. Ne- glijarea igienei bucale constituie © contraindicalie cetegorica de aplicare a implantului. La determinarea indicajiilor utilizarii_ im planturilor trebue sé se fina seama de prezenfa lucrarilor prote- tice sau a obturafiilor metalice capabile sé genereze curenti gal- vanici. Lipsa de substanta osoasa, cavitati sinusale mari, atrofii ne regulate ale apolizelor alveolare postextractionale de multe ori compromit reusita implantarii. Din punct de vedere topegratic implantul este indicat daca distanja de la apofiza alveolard: pind la sinusul maailar ori cenalul mandibuler constituie au mai putin de 10,0 mm, cu o zona de rezerva de 2—3,0 mm atit pe verticalé cit si'pe orizontalé si cu un raport adeevat dintre stratul compact si cel spongios. Deci succesul utilizarii unui implant realizat cu Fespectarea siricté @ tehnicii de implantare depinde in mare ma- suré de reactivitatea organismului pacientului, de materialul din care este coniectionat implantul, tehnica de ‘implentare, relafiile ocluzale functionale. Implanturile se aplica in edentafia terminala unilateral sau bileterald cind lipsese 3 yi mai mulji din{i, cid proleza mobilize: bila este foarte greu acceptata de pacient; in edentafii laterofron- tale cu lipsa ceninului, in edenta{ii unidentare, mai ales in zona frontald cind dintii vecini sint intacti si necesita un sacrificia ma- re de fesul dentar, precum yi in edentatia totala cu 0 atrofie co siderabilé a. procesului alveolar, 1a pacientii cu idiosinerazie ¢ ite, 1a indivizii predispusi la vom, in cazul unor profes (lectori, pedagogi, artisti) Particularitatile examenului medical. Examenul pacientulei tn cepe cu explorarea generali, onamneza vietii, obtinerea radiogra- fiei_panoramice, snaliza general a singelui cu obinerea cuagu: logramei. O deosebits atentie se atribuie statusului stomatologic {mobilitatea dinjilor, gradul de atrofie gi de rezilienta a mucoa: tipul ocluziei, particularitatile edentatiel, gradul de atrofie a pro- cesului alveolar edentat, spatiul dintre’procesul alveolar edentat si antagonigti). In conchuzie trebuie de mentionat ca _folosirea implanturilor este condifionata de starea sii generale a pa cientului, starea dinfilor si a structurilor osoase, structura si den 408 sitatea_stratului spongios si a celui cortical, precum si respecta- rea cerin{elor tehnice, chirurgicale si protetice. Schema dupa care se executd examenul medical al poi lui se reduce la urmatoarele etape 1, Anamneza, Este necesar ca in cadrul anamnezei si se con- semneze antecedentele patologice, holile eu caracter generel, avind drept consecin{i diminuarea rezisten{ei si modificarea reactiviti tii organismului 2. Inspecjia prin care se pune in evidenta leziuni odontele, au- marul si repartifia topograficd a din{ilor restanti, relatitle de’ oc- luzie si dimensiunea spatiului interocluzal, zonele edentale, aspec- tul si'starea mucoasei, calitatea luerarilor protetice existente. 3. Pelparea va determina forma, indljimea si léjimea apofize- lor alveolare; cu ajutorul sondei se va determina grosimes: fibro- mucoasei de pe virful apofizei alveolare. 4. Examenul radiografic va permite concretizarea starii struc- turilor osoase, coraportul dintre stratul spongios si cel cortical, topografia foselor nazale, sinusului maxilar si al_canalului man: dibular, gradul de atrofie @ procesului alveolar. Examenul radio- grafic diferentiazd 3 grade de atrolie 2 apofizei alveolare edentate: 1 —inalfimea procesului alveolar constituie mai mult de 10 mm de la canalul mandibular ori sinusul maxilar pind la virful apofi zei; I —de la 7 pind 1a 10 mm; II] —de la 3 pind la 7 ma; IV— mai pufin de 3 mm. 5. In caz de necesitate se infaptuiese investigajiile de labora lor ce, preceds inferven(ile operaloril {analiza singelui, euagulo grama _ Tehnica operatorie a implanturilor. Cel mai des _utilizate sint implanturile aloplastice endoosale lamelare si cele cu surub heli- coidale (82%) pe care se vor putea fixa msi usor protezele mobile si_puntile fixe. Tehnica operatorie a implanturilor consta din ur: matoarele ctape: a) anestezie locala, folosindu-se lidocaind cu o premedicatie concomitentd (nu in toate cazurile) cu seduesen ori relanium 2 ml intramuscular plus 1 ml de promedola si 0,5. ml atropina; b) sectiunea longitudinala a mucoasei coamei apofizei alyelare, deccolarea acesteia, aprecierea cimpului protetic si sta- bilirea punctelor unde urmeazé sa fie introduse implanturile res pective; c) forarea fesutului osos cu freze, folosindtt-se turatii foar te mici, pind la 70 pe minut pentru a evita supratncalzirea (esu- tului osos pentru racire fiind utilizat serul fiziologic sau furaci lina; d) prima foratie se face la 3—4,0 mm de la dintele marginal pentru a evita traumatizarea rédacinei; ¢) introducerea implentu- lui; f) controlul paralelismului implantului introdus si atitudinea faji de antzgonisti (implantul-lama corect introdus are o zona de protectie de {esut osos de 2,0 mm deasupra si 2,0 mm pind 1a ca nelul mandibular ori sinusul maxilar) Daca se aplicd implant-gurub {esutul osos este forat cu un pro- tarou la fel folosind turafii reduse. Implanturile tip Scialom sint tu 409 autoforante. Foarte responsabili este perioada postoperatorie pe parcursul céreia pacientul este supus controlului peste o zi, in cindu-i periajul activ si clatituri ale cavitatii bucale cu antiseptic. Conform indicafiilor se administreazi antibiotice, analgetice, an histamine. Plaga se prelucreaza cu o solujie diluata de iod. La a saptea zi se inlétura suturile si se trece la protezare conform in- dicatiilor. Plasarea implantului in structurile osoase ale arcadei dentare edentate. Din punct de vedere al biodinamicii functionale un rol aparte il are plasarea implantului in arcada dentar’ edentata coraport cu dintii-antagonisti. Clinic putem avea urmatozrele va- riante: 1. Implantul in contact eu din{ii antagonisti artificiali. 2, Implantul in contact cu antagonistii, reprezentati prin im- plant. La aceasté varianta se recurge in anumite situatii (1a bol: navi cu reflexul de voma pronuntat, la lectori, actori etc.),— cind creasta alveolara este bine pronunjata, cu structuri osoase fa vorabile. 3, Implantul in contact cu dintii, antagonisti naturali. In de- penden{a de variantele enumerate din punct de vedere al biome: canicii functionale, 0 mare insemnétate are pozitia capului im: plantului in coraport cu din{ii antagonisti. Una din cele mai fa vorabile variante este cind antagonistii implantului stint dinfi_ a tificiali. Cea mai nefavorabila varianti o aver cind antagonist sint reprezentanti prin implant, deci avem contact implant — im- plant. In varianta cind antagonistii implantului sint dinjii_ natu- rali, pentru a evita unele urmari nedorite, provocate de presiuni- le masticatoare implantul se plaseazd astfel ca capul acestuia si contacteze cu suprafata ocluzalé ttre din{ii 6 si 7. Luind in Considerafie cele expuse mai sus putem avea urmatonrele situai 1. Edentatie uniterminalé 1a mandibuld mérginita de dintele 5. Este o indicafie relativa pentru aplicarea implantului; in de- pendenja de starea antegonistilor capul implantului se plaseatt astfel pentru a contacta pe pozitia dintre din{ii antagonisti 6 si 7. 2. Edentafie uniterminal’ la mandibuld mérginita cu dintele 4 iar Ia maxila arcada dentard se slirseste cu dintele 6. Implantul se plaseaza astfel ca si contacteze 1a mijlocul suprafefei ocluza- le a dintelui 6, iar dac& arcada maxilara se termina cu dintele 7 atunci capul implantului se plaseaza intre dintit 6 si 7. 3. Edentatie uniterminala la mandibulé marginitd cu dintele 3; se aplicd implant cu 2 bonturi, care se plaseaza astiel c& un bont contacteazé cu antagonistii in’ regiunea dintelui 5 iar al doilea bont intre dintii 6 si 7. 4. Edentatie uniterminalé la mandibula marginita cu dintele 2 In acest caz putem proceda ca in varianta precedent’ ori plasim implantul astfel ca capul implantului s& se introducd in locul din- telui 3 iar al doilea bont in regiunea dintelui 6. 410 5. Edenta{ie totala 1a mandibuld —putem rezolva situafia prin 2 variante: a) implante in regiunea dintilor alg b) implante in regiunea dinfilor 753 | 357. 124 Particularitafile protezarii cu utilizarea implanturilor aloplastice Tinindu-se cont de indicafiile deserise mai sus 1a 0 siptamind dupa introducerea implantului aloplastic, se procedeaza la reali- zarea construciiei protetice care dureazi’ 2—3 s&ptmtni. Contind alit pe eficacitatea yi proprietalile protezelor fixe cit si pe pro- nosticul protezarii cu aplicarea implanturilor mai solicitate sint constructiile fixe. Este bine stabilit c& regeneratul primar osos apare dup dou’ luni de la interventia chirurgicala si pentru a evita traumele oc- luzale exercitate asupra implenturilor la confectionarea lucrarii protetice se tine cont de particularitatile biodinamice si ocluzale. Etapele clinice si de laborator sint in dependenta de particula- ritatile constructive ale protezei indicate. Pind 1a. confectionarea definitiva a lucrarii protetice se aplicd o punte proteticd acrilaté provizorie, La amprentare cu. materiale elastice se procedeazd du- pa ce dinfir naturali folosifi ca sprijin au fost preparati, apoi obti- nem un model de lucru. din ghips cu o duritate sporita si ulterior se confectioneaza. proteza indicata. Implantul trebuie si primeas- cA presiunile masticatoare in axul vertical, deaceea este necesar ca determinarea rapoartelor inter-maxilare $8 precede implantarea, In acest sens consider’m implanturile tip lamelar drept cea mai indicat& forma de implanturi aplicate in zonele terminale edenta- te ale mandibulei, Materialele din care se realizeaza suprafejele ocluziale ale protezelor trebuie sa fie cit mai putin traumatizante. Freevent se aplicd protezele metalo-acrilice gi metalo-ceramice respectindu-se cu strictefe raportul dintre protezd si apofiza alve- olara, Partea ocluzala a protezei nu trebuie si depaseascd supra- fala premolarului. In construcfiile metaloacrilice atil coroana de sprijin pe implant cit si partea intermediard se confectioneaza avind un guleras metalic ce formeaza un spatiu de 1—1,5 mm in- tre proteza si apofiza edentata, creind condijti favorabile igienice. In construcfiile metaloceramice fefele ocluzale ale dintilor laterali spriginite pe implanturi se confectioneaza cu circa 0,1 mm in de- rocluzie, finind seama de tipul ocluziei si particularitafile stereo- tipului de masticatie. Astfel se objine un relief functional-ocluzal din punct de vedere al stabilita{ii ocluziei functionale. Tinind cont de duritatea stratului de glazurd 1 Septelici recomanda la o sap- tamind dupa cementarea lucrérii, folosind datele ocluzogramei, si se objina un contact multiplu in’ toate fazele de ocluzie dinamice aul ce exclude aparitia ocluziei traumatice, prin slefuirea sclectivi a stratului de glazura. In cazul implanturilor combinate, cu sprijin si pe din{ii natu: rali se recomanda realizarea elementelor de agregare inainte de implantare. Pe implanturile unidentare in surub se recomanda ap: licarea unor coroane provizorii, imediat postoperator. La pacienfit cu edentatie total’ si 0 atrofie considerabila, in deosebi, 1a mandibuld, pentru mari 'randamentul functional si de stabilizare a protezei mobile enterior se aplica implanturi tripoda ie tip Scialom ori in surub cu crearea unui sistem de sprijin tip Dollder pe care se sprijin& proteza mobilizabila. Prin urmare, realizarea constructici protetice trebuie _astiel efectuata incit ea sd se integreze in functionalitatea —sistemului stomatognat. Controlul si ingrijirea igienic. La pacienfii purtitori ai unui implant. aloplastic, supravegherea si controlul evolutiet trebuie sa fie continuu. Controlul periodic se face prin inspectie si palpare. Pentru a aprecia starea structurilor osoase in zona implantulti se efectueazé 0 radiografie de control. Un implant corect execi- tat, respectindu-se regulile biodinamicii masticatoare si igiena bu- cala asigurd o funcionalitate perfecté. La examenul local, culos- rea normalé a mucoasei, lipsa pungilor in zona coletului implan- tului, lipsa durerii la apasare si a rezorb{iei osoase cu stabiliza- rea implantului denotd un pronostie favorabil Pentru o ingrijire eficienti » protezelor spriginite pe_implan- te pacientului i se recomanda ca in periuta dentara obignuita sa se inlature rindurile extreme de fire, pastrindu-l pe cel din centr Cu o astfel de periula ugor se cura{a coletul implantului, cu mig- cari in axul vertical al acestuia, de la gingie spre marginea co- roenei, Nu se recomanda de aplicat periajul cu paste ce conjin ioni de clor, care influenteazi negativ asupra implantului_ mela- lic, generind aparitia microcurentilor. Pacientului i se mai reco- manda clétituri cu solutii antiseptice, si um periaj activ diminea- a gi seara, Se recomanda un control periodic 1a Tiecare 6 Iu Pronosticul. implantarii in mare masuré depinde de respectarea igienei cavitifii bucale, Lucrarea cu aplicarea implantului este consideratd reusitd dacé objinem 75 la sutd rezultate bune din nu- marul total al pacientilor.