Facultatea de Cibernetic, Statistic i Informatic Economic

Specializare: Informatic Economic

Anul IV, Grupa 1100

Academia de Studii Economice

Bucureti

Cuprins:
Introducere

Capitolul I : NOIUNI TEORETICE

1.1 Definiii. Caracteristici
1.2 Cauze i tipuri de omaj
1.3 omajul voluntar i involuntar. Rata natural a omajului
1.4 Costurile omajului. Legea lui Okun
1.5 Relaia inflaie-omaj

4
6
8
11
13

Capitolul II : OMAJUL N ROMNIA

15

Capitolul III : FENOMENUL SOMAJULUI IN UNIUNEA EUROPEANA

3.1 Particularitatile somajului european
3.2 Cauzele somajului European
3.3 Masuri si politici de reducere a somajului in UE
3.4 Situaia omajului n rile Uniunii Europene

20
20
21
23

Concluzii

25

Bibliografie

26

Introducere:

Obiectivul lucrarii este acela de a realiza o analiza a fenomenului somajului in Romania, in

perioada 2000-2007, in statele Uniunii Europene si o comparatie a fenomenului intre cele doua
locatii in perioada precizata.
Necesitatea lucrarii este data de evolutia complexa a fenomenului somajului in functie de o
multitudine de factori economici si sociali in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.
Structura lucrarii include 4 capitole in care se abordeaza problematica somajului.
Capitolul intitulat Notiuni teoretice realizeaza o descriere a fenomenului somajului, clasificari in
functie de mai multe criterii, prezinta cauzele fenomenului si alte aspecte teoretice ale fenomenului
somajului.
Capitolul intitulat Somajul in Romania prezinta evolutia fenomenului de somaj in Romania
in intervalul anilor 2000-2007 utilizand date statistice relevante si prezinta politica de combatere a
fenomenului.
Capitolul intitulat Fenomenul somajului in Uniunea Europeana prezinta particularitatile si
cauzele fenomenului de somaj in Uniunea Europeana, masurile si politicile de reducere a
fenomenului si situatia statistica a fenomenului de somaj in tarile Uniunii Europene.
Lucrarea se incheie cu concluzii in care se dezvolta comparatia dintre somajul din Romania si cel din
Uniunea Europeana.

Capitolul I : NOIUNI TEORETICE

1.1. Definiii. Caracteristici

Prin amploarea ngrijortoare, prin structurile complexe, dar mai ales prin dinamicile ce i
schimb ritmurile i sensurile, omajul a devenit o problem macroeconomic ce face obiectul unor
aprige dispute teoretice, metodologice i politico-ideologice.
Avnd n vedere c literatura de specialitate, statisticile oficiale i internaionale (Biroul
Internaional al Muncii, Comisia de Statistic ONU) trateaz omajul prin prisma unor multiple i
diferite modaliti de analiz i de evaluare, s-a creat o imagine confuz a fenomenului.
Iat, totui, cteva definiii acceptate care sintetizeaz caracteristicile omajului, prezentndu-l ca pe
una din problemele macroeconomice de maxim complexitate.
n unele manuale i tratate universitare, omajul este analizat ca sum agregat a tuturor
acelor persoane care au statut oficial de omer, adic, omajul const din numrul total al omerilor.
n acest caz, problema se deplaseaz spre persoana - omer.
Definiia cea mai folosit pe care o dau economitii omerului este urmtoarea: acea persoan care
caut un loc de munca remunerat, i care nu are un asemenea loc n mod curent. n diferitele
reglementri naionale i internaionale se folosesc i alte criterii delimitative ale omerilor. Aceasta
mai ales dac problema n cauz se leag de ajutorul de omaj i de criteriile acordrii acestuia.
Astfel, pentru ca o persoan s fie declarat omer trebuie s fie nscris pe listele oficiilor de plasare
a forei de munc i s fie disponibil de a ncepe lucrul imediat ce i s-ar oferi un loc de munc.
Biroul Internaional al Muncii (B.I.T.) consider c omerul poate fi definit ca acea persoan care:
este lipsit de munc, este apt de munc, caut loc de munc remunerat i este disponibil s
nceap lucrul imediat (n 15 zile).
Cel mai adesea, fenomenul contemporan omaj este abordat i analizat ca un dezechilibru al
pieei muncii la nivelul ei naional: ca loc de ntlnire i de confruntare ntre cererea global i oferta
global de munc. Aceast manier de abordare a omajului este, n fapt, o continuare a analizei
problemelor demografico-economice, pe de o parte, i a celor economico-financiare i investiionale,
pe de alt parte. Numai c att resursele de munc (oferta de brae de munc), ct i nevoia de munc
(cererea de munc) sunt filtrate prin exigenele i regulile unice ale remunerrii i salarizrii. De
aceea, indiferent de unghiul de abordare i tratare a lui, omajul este o disfuncie a pieei naionale a
muncii.
Piaa muncii este prin definiie inelastic. Aceasta n sensul c nici cererea de munc nu se modific
n aceeai msur cu modificarea salariului nominal, respectiv real, i nici oferta de for de munc
nu evolueaz ntotdeauna n raport de pre i de cost. Unii specialiti explic aceast caracteristic
prin aceea c cererea i oferta depind de muli ali factori dect cei economici.
Caracterul inelastic al ofertei de munc este acela care st la baza specificiti pieei muncii.
Procesele ce stau la baza determinrii volumului, dinamicii i structurii ofertei de munc sunt, mai
nti, de natur demografic.
Piaa muncii nu funcioneaz ca o pia obinuit (liber, zic unii autori) i din cauza restriciilor
legislative, a condiiilor impuse prin lege n limitele crora ea funcioneaz. n plus, funcionarea
4

acestei piee este influenat de aciunea specific a partenerilor sociali (patronat, sindicate), de
raportul de fore dintre ei.
Piaa contemporan a muncii se poate afla fie n situaia de echilibru (ocupare deplin), fie n cea de
dezechilibru, adic de subocupare i supraocupare. Pentru a nelege cele dou forme ale
dezechilibrului pe piaa muncii trebuie clarificai termenii de ocupare deplin, omaj voluntar i
omaj involuntar.
Ca fenomen macroeconomic, omajul reprezint ansamblul persoanelor (stocul de
populaie) active disponibile fr ocupaie, care caut de lucru; deci, el este format din excesul de
resurse de munc n raport cu cei ce pot fi ocupai, n condiiile de rentabilitate impuse de pia.
Sporirea sau diminuarea ocuprii ntr-o ar sau alta nu se identific cu scderea sau agravarea
omajului. Pentru a se realiza o imagine mai apropiat de adevr, este necesar s se ia n consideraie
i variaiile nivelurilor activitii populaiei. Deci, noiunea de omaj trebuie s fie corelat cu
indicatorii privind stocul i fluxurile populaiei active, ca i cu repartiia i durata omajului.
omajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte:
a. Nivelul omajului care se determin n funcie de doi indicatori, i anume: masa omajului i
rata omajului.
Masa omajului const din numrul persoanelor care, la un moment dat ntrunesc condiiile pentru a
fi incluse n categoria omerilor. Altfel spus, ea const din populaia activ disponibil, respectiv din
acea for de munc nonocupat.
Dac se are n vedere un anume orizont de timp (lun, trimestru, an) i numrul omerilor la
nceputul perioadei, atunci numrul omerilor la sfritul perioadei rezult din creterea (ajustarea)
cifrei iniiale cu intrrile n rndul omerilor i cu ieirile din rndurile acestora n acel orizont de
timp.
Rata omajului, ca mrime relativ a fenomenului, se calculeaz ca raport procentual ntre masa
omajului (numrul mediu al omerilor) i unul din parametrii de referin ai acestuia. Astfel de
parametri sunt: populaia activ, populaia activ disponibil, fora de munc (populaia ocupat plus
omajul), populaia ocupat, populaia ocupat ca salariai.
Se pare c cel mai concludent raport de exprimare a ratei omajului este cel n care se folosete ca
numitor fie fora de munc, fie populaia activ disponibil.
b. Intensitatea omajului este o alt caracteristic a fenomenului omaj. n funcie de aceasta se
poate distinge: omajul total, care presupune pierderea locului de munc i ncetarea total a
activitii; omajul parial, care const n diminuarea activitii unei persoane, n special prin
reducerea duratei sptmnii de lucru sub cea legal, concomitent cu scderea remunerrii; omajul
deghizat, specific mai ales rilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate aparent
cu productivitate mic.
c. Un alt element este durata omajului sau perioada de omaj din momentul pierderii locului de
munc pn la reluarea activitii. Nu exist o durat a omajului definit prin lege, dar n numeroase
ri exist reglementri ale perioadei pentru care se pltete indemnizaie de omaj. Aceast perioad
are o tendin de cretere, atingnd pn la 18-24 de luni.

d. Structura omajului sau componentele acestuia reprezint o alt caracteristic. Acestea se

formeaz prin clasificarea omerilor dup diferite criterii: nivelul calificrii, domeniul n care au
lucrat, categoria socio-profesional creia i aparin, sex, categorii de vrst etc. n urma studierii
omajului pe sexe i categorii de vrst s-a relevat c femeile sunt mai afectate de omaj dect
brbaii, de asemenea, tinerii de pn la 25 de ani i btrnii de peste 50 de ani n raport cu restul
populaiei active.
1.2. Cauze i tipuri de omaj

Deoarece fiecare cauz i tip de omaj implic o viziune special i, n consecin i msuri
adecvate de combatere trebuie ca aceste dou aspecte, care la prima vedere s-ar prea c ar trebui
tratate separat, s fie abordate n strns corelaie.
Ca un flux macrosocial global, omajul este generat de cauze ce in de situaia economic a
utilizatorilor, pe de o parte, i de statutul social al ofertanilor de munc, pe de alt parte.
n primul rnd, ca urmare a unei evoluii nefavorabile a activitilor social-economice sau ca
urmare a procesului de substituire a muncii prin capital, se produce pierderea locului de munc de
ctre o parte a populaiei ocupate.
n al doilea rnd, solicitrile suplimentare de munc ale noilor generaii ce au ajuns la vrsta
legal de munc nu pot fi onorate de utilizatorii de munc. Tnra generaie ntmpin greuti n
gsirea locurilor de munc (n cazul unei subocupri) din mai multe motive obiective sau subiective:
neconcordana pregtirii ei profesionale cu nevoile i exigenele impuse de activitatea economicosocial; reinerile unor ageni economici productori n a angaja tineri fr experien n munc, fr
s-i fi nsuit disciplina muncii etc.
n al treilea rnd, omajul apare, se suplimenteaz i ca urmare a solicitrilor de locuri de
munc din partea unor persoane ncadrate n vrsta a doua, care se decid s-i ofere munca lor pe
pia. Unele dintre aceste persoane nu au lucrat pn n momentul respectiv, altele au ntrerupt
activitatea pe o perioad relativ ndelungat.
Oricum, att unele, ct i celelalte persoane se decid s-i schimbe statutul social din neangajat n
angajat. La acest proces se poate aduga i cel al deschiderii unor afaceri pe cont propriu.
Pentru aprofundarea cauzelor omajului trebuie luate n consideraie, n unitatea lor,
asemenea procese demo-economice, economice, tehnico-tiinifice, cum sunt: evoluia populaiei
active; dinamica produciei naionale; rata de cretere economic i modificarea sensului ei; tehnicile
i tehnologiile folosite, progresul tehnico-tiinific; restructurrile agenilor economici, independent
de impulsurile acestora; conjunctura intern i internaional etc.
Apariia omajului, dar, mai ales, creterea i diminuarea lui au fost i sunt influenate de unele cauze
directe, fiecare dintre acestea dnd natere la forme particulare de omaj, cum sunt: ciclic, fricional,
structural, tehnologic, sezonier etc.
omajul ciclic este dependent de fluctuaiile ciclice pe termen mediu; n perioadele
conjuncturale defavorabile dimensiunile acestuia sporind, n timp ce n cele favorabile el se resoarbe
n bun msur.

 omajul structural este consecina adncirii diviziunii muncii, a specializrii activitii

economice i respectiv a structurrii pieei muncii. Modificrile structurale pot apare la nivelul
economiei naionale, dar i la nivel regional. Drept urmare, apar discordane ntre calificrile cerute
i cele de care dispun ofertanii de munc. Amploarea omajului structural depinde de trei factori: de
rapiditatea cu care apar modificrile n cererea i oferta de bunuri i servicii n economie. Cu ct ele
sunt mai rapide, cu att i dimensiunile omajului structural vor fi mai mari; de gradul de
concentrare regional a activitilor economice, sau lipsa de diversificare a produciei i a serviciilor;
de caracteristica spe-cific majoritii ofertanilor de munc imobilitatea.
Politicile i soluiile de combatere a omajului structural se concentreaz asupra ncurajrii de a
cuta de lucru n alte pri (domenii de activitate sau regiuni) prin diferenieri n salarizare i
ncurajarea recalificrii. Aceste msuri se ntreprind de ctre firme. Lor li se pot altura i cele
ntreprinse de autoriti (deci soluii de tip intervenionist) care constau n acordarea de avantaje
financiare (reduceri de impozite) pentru firmele care investesc n acele regiuni unde omajul este
ridicat, sau prin finanarea programelor pentru activitile cerute.
omajul tehnologic este legat de nlocuirea vechilor tehnici i tehnologii cu altele noi. O
asemenea operaiune este condiionat att de trecerea de la ramurile propulsatoare ale vechiului
mod tehnic de producie la cele ale noului mod tehnic de producie, ct i de procesul centralizrii
capitalului i concentrrii produciei.
omajul intermitent este cauzat de insuficiena mobilitii minii de lucru sau de decalajele ntre
calificrile disponibile i cele cerute; acesta este i consecina practicrii contractelor de angajare pe
perioade scurte. Asemenea contracte decurg din incertitudinea afacerilor, ca i din dorina
utilizatorilor de a face presiuni asupra salariailor i sindicatelor.
omajul de discontinuitate n munc se coroboreaz cu reglementrile privind concediile de
maternitate i alte aspecte ale vieii de familie.
omajul fricional se manifest cnd, unele persoane i prsesc serviciul avut n mod voluntar
sau prin concediere i n consecin, pentru o perioad de timp sunt omeri. Este posibil s gseasc
foarte repede un alt loc de munc (deoarece aceste locuri exist), dar prima slujb oferit sa nu fie
acceptat din motive ce in de ambele pri. Cei ce caut de lucru s doreasc un loc de munc cu un
salariu mai mare, iar cei ce ofer locul, s se abin s angajeze persoana pentru motivele care au
determinat concedierea ei. Este, de asemenea, posibil ca aceast cutare i ocupare a locului de
munc dorit s dureze i din lipsa de informare.
Pentru reducerea duratei omajului fricional se recomand o informare mai complet, prin oficiile
de plasare, referitoare la cererea i oferta de munc.
O alt soluie const n reducerea ajutorului de omaj, dar este puternic contestat motiv pentru care
poate fi apreciat ca fiind o soluie controversat.
omajul sezonier este specific n activitile economice care sunt influenate de factorii naturali
(agricultur, construcii), ceea ce se repercuteaz i asupra cererii de munc. Este, de regul, un
omaj de durat relativ scurt. Pentru combaterea lui se recomand msuri asemntoare celor
prevzute pentru omajul structural i n special facilizarea pregtirii pentru o activitate
complementar.
7

Cunoaterea cauzelor directe ale omajului i a tipurilor sale aprute n urma uneia sau alteia din
aceste cauze are o mare importan pentru aprecierea perspectivelor lui, ca i pentru formularea
cilor de ameliorare a ocuprii i a statutului social-economic al omerilor.
1.3. omajul voluntar i involuntar. Rata natural a omajului.
Ocuparea deplin sau lipsa de omaj semnific faptul c circa 97-98% din populaia activ
disponibil este utilizat efectiv (diferena de populaie activ este considerat a fi omaj natural).
Ocuparea deplin reprezint acel volum i acea structur a ocuprii, a utilizrii resurselor de munc,
care permit obinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor constituii n
diferite colectiviti.
omajul voluntar const din acea nonocupare datorat refuzului sau imposibilitii unor
persoane de a accepta retribuia oferit (este vorba de cea real) i/sau condiiile de munc existente.
Asemenea comportamente decurg din unele reglementri juridice, din uzane sociale, din caracterul
lent al adaptrii contractelor colective de munc la condiiile muncii i la procesele istorice,
demografice. omajul voluntar are la origine rigiditatea salariilor (nominale) la scdere. Aa se face
c salariile practicate sunt, n general, mai mari dect salariul de echilibru. Revendicrile salariailor
i ale sindicatelor mpiedic ajustarea salariilor prin scdere. n general, fondul de salarii are o
determinare n condiiile economico-financiare ale utilizatorilor de munc. Ca urmare, o parte din
oferta de munc rmne nerealizat, apare deci omajul voluntar.
Categoriile de persoane, care se ncadreaz n omajul voluntar sunt:
- persoanele angajate care prefer s-i nceteze temporar activitatea, apreciind c ajutorul de omaj
le poate asigura o existen decent (s reinem, n acest context, c economistul francez Jacques
Rueff remarca c ajutorul de omaj este cauza fenomenului omaj");
- omerii care ateapt locuri de munc mai bune dect cele oferite de ntreprinderi i instituii,
ct i fa de cele pe care le-au deinut;
- gospodinele hotrte, pe baza unui consens de familie, s se ncadreze, dar ezit nc s se
ncadreze n condiiile date (ca nivel de salariu, ca distan de domiciliu etc).

omajul involuntar const din acea parte a folosirii incomplete care decurge din rigiditatea
salariului, respectiv din acele persoane neocupate care ar fi dispuse s lucreze pentru un salariu real
mai mic dect cel existent, astfel c atunci cnd cererea efectiv de for de munc va crete va spori
i gradul de ocupare. omajul involuntar poate fi sugerat prin graficul de mai jos.
De regul, omajul este tratat i apreciat prin prisma celui involuntar. Aa c omajul const din acea
nonocupare, din acea folosire incomplet a minii de lucru, din acel ansamblu de persoane neocupate
care ar fi dispuse s lucreze pentru un salariu real mai mic dect cel existent, astfel c, atunci cnd
crete cererea efectiv de for de munc, va spori i gradul ei de ocupare.

Obinerea unei rate a omajului egal cu zero este un obiectiv care, pe de o parte, este
imposibil de atins ntr-o economie dinamic de pia, iar pe de alt parte, s-ar putea chiar s fie chiar
nedorit. omajul voluntar poate fi considerat un instrument prin intermediul cruia unele persoane
reuesc s i majoreze ctigurile individuale i ca proces prin care societatea atinge un nivel mai
nalt al produsului naional. n acelai timp, un anumit nivel de omaj involuntar este de neocolit, ca
urmare a schimbrilor intervenite n gusturile consumatorilor sau n tehnologia folosit. Aceste
schimbri provoac o anumit nepotrivire ntre cererea i oferta de mn de lucru, fapt ce impune o
modificare n alocarea resurselor dinspre anumite ocupaii i regiuni nspre altele.
Ct de mare este nivelul omajului voluntar i cel al omajului involuntar de neevitat - cu alte
cuvinte, care este nivelul ratei omajului pentru care se poate spune c exist ocupare deplin a
minii de lucru-este un element care difer de la ar la ar i de la perioad la perioad. O reducere
a omajului cu ajutorul - de exemplu al unor politici menite a crete cererea agregat, va determina o
cretere a ratei inflaiei; pentru acest fapt, acest nivel de omaj este denumit rata natural a omajului
( sau rata omajului care nu determin o accelerare a ratei inflaiei - NAIRU 1 ) i poate fi definit
astfel:
- rata omajului pentru care nu exist cerere sau ofert n exces de mn de lucru pe piaa muncii;
- rata omajului pentru care numrul de locuri de munc vacante este egal cu numrul de omeri;

n literatura de specialitate este prescurtat ca NAIRU - de la denumirea n limba englez Non Accelerating Inflation
Rate of Unemployment

- rata omajului ce ar fi obinut pe termen lung, n cazul n care ratele anticipate ale inflaiei ar
coincide cu cele efectiv realizate.
n ultimii ani, discuiile despre rata natural a omajului au cptat o vigoare deosebit, nu
numai n literatura de specialitate, ci i n practica economic. Aceasta din mai multe motive:
- deoarece construcia teroretic pe care se bazeaz servete la nelegerea cauzelor inflaiei;
- deoarece este utilizat ca baz empiric pentru previzionarea modificrilor n rata inflaiei;
- pentru c este un reper important n elaborarea politicilor economice.
Rata natural a omajului corespunde funcionrii normale a pieei muncii i este asociat
cu ocuparea total a forei de munc. omajul poate fi considerat excesiv, n orice ar, dac
depete nivelul su natural. Dac presupunem c omajul fricional i sezonier exist chiar i
atunci cnd piaa forei de munc este n echilibru este evident c rata natural a omajului este
afectat de factori ca: micarea voluntar a angajailor, micrile n i n afara forei de munc, durata
de timp n care omerii i gsesc slujbe acceptabile. Aceti ultimi factori variaz mult n cadrul
grupurilor demografice, astfel nct rata natural a omajului este puternic afectat de compoziia
demografic a forei de munc.
Atunci cnd o economie este n echilibru pe termen lung, omajul va fi la rata sa natural. Din
moment ce rata natural a omajului este un concept teoretic, ea nu poate fi direct observat, i, prin
urmare, trebuie estimat. Ec onomitii au dou modaliti diferite pentru a estima rata natural a
omajului. n primul rnd ei determin o ecuaie prin care coreleaz omajul agregat de rata inflaiei.
Conceptual, rata natural a omajului este prezent atunci cnd rata omajului nu crete i nici nu
scade. Astfel, atunci cnd inflaia este constant, ecuaia ce stabilete legtura ntre rata inflaiei i
omaj furnizeaz un estimator pentru rata natural a omajului. A doua metod de estimare a ratei
naturale a omajului se bazeaz pe datele istorice legate de rata omajului de-a lungul unor perioade
mari de timp. Aceste date sunt diferite n funcie de grupurile demografice. Se estimeaz ratele
omajului pentru aceste grupuri demografice i apoi se agreg aceste estimri.
Rata natural a omajului este analizat i din perspectiva legturii omajului cu inflaia:
atunci cnd rata inflaiei este stabil, constant, se vorbete de rata natural a omajului, numit i
NAIRU.
Teoria care st n spatele conceptului de rat natural poate fi privit ca o descriere a
comportamentului unei economii aflate n dezechilibru. Astfel, atunci cnd omajul este mai mic
dect rata natural, cererea pentru un anumit nivel al salariului real este mai mare dect ceea ce
firmele ar accepta s pltesc, n condiiile date ale preurilor i anticiprilor despre acestea.
Aceast incompatibilitate dintre dorinele n privina salariilor i planurile referitoare la
preuri se rezolv prin apariia unei spirale preuri -salarii, n cadrul creia angajaii nu primesc
salariile reale pe care le-ar dori, iar firmele nu ating nivelul de pre la care s-ar atepta. Ca urmare,
inflaia realizat va fi mai mare dect cea anticipat. Cum ns omajul nu poate fi prea departe de
nivelul ratei naturale, rezult c rata actual a inflaiei este o bun aproximare a anticiprilor n
legtur cu inflaia viitoare; de aceea, dezechilibrul existent se va rezolva printr-un nivel cresctor al
inflaiei.
n consecin, echilibrul-definit, n acest caz, ca o rat a inflaiei stabil la un nivel egal cu cel
anticipat - va fi obinut atunci cnd rata omajului va crete la nivelul ratei naturale, adic unde
comportamentul celor care stabilesc salariile va fi compatibil cu al celor care stabilesc preurile. Cu
alte cuvinte, ipoteza ratei naturale interpreteaz modificrile n rata inflaiei ca fiind un fenomen
determinat de dinamicile de pe piaa muncii, fenomen a crui magnitudine poate fi aproximat prin
msurarea ratei omajului.

10

Trei criterii pot fi avute n vedere n ncercarea de a evalua utilitatea conceptului de rata
natural a omajului.
nti, trebuie analizat dac deviaia omajului de la rata natural este un semnal util pentru
previzionarea modificrilor ratei inflaiei. Dei aceasta nu este o condiie necesar, ea nu este totui
i suficient pentru acceptarea ipotezei n discuie.
De aceea, un al doilea criteriu trebuie luat n considerare: pot fi explicate modificrile ratei
naturale de-a lungul timpului? Chiar n cazul unui rspuns pozitiv, realist este de acceptat ideea c
acest lucru nu va put fi realizat ntotdeauna n mod perfect.
Un al treilea criteriu trebuie analizat i anume rata natural este un instrument util lurii
deciziilor de politic economic n condiiile incertitudinii care acompaniaz, de regul, nivelul i
sensul su de modificare.

1.4. Costurile omajului. Legea lui Okun

Costurile pe care le implic omajul, directe sau indirecte, relev faptul c acest fenomen
constituie o risip de resurse umane i financiare generate de utilizarea icnomplet a a fondurilor de
producie, cu implicaii asupra costurilor sociale.
Costurile directe sunt evideniate sub forma vrsmintelor financiare ctre fondul destinat
proteciei sociale a omerilor, care, n principal este utilizat pentru plata ajutorului de omaj, alocaiei
de sprijin, calificrii i recalificrii omerilor.
Costurile indirecte sunt generate de diminuarea global a produciei i a veniturilor de care ar
putea s beneficieze ntreaga populaie. Ele mbrac forma unor pierderi de producie determinate de
neutilizarea unor capaciti i mijloace tehnice din dotare, ceea ce implic reducerea resurselor de
formare a veniturilor bugetare, deteriorarea calificrii i capacitii de munc, descurajarea
personalului n plan profesional, social i uman.
Pentru persoanele care devin omeri, costul omajului are un aspect economic i unul moral.
Economic pentru c intrarea n omaj nseamn reducerea veniturilor i deci i a posibilitilor de
consum pentru ntreaga familie. Totodat statutul de omer atrage dup sine stresul nervos, o stare
depresiv determinat de incertitudine i ateptare, toate acestea, spre deosebire de consecinele
economice, dei sunt foarte importante, nu se pot evalua.
Deosebit de complexe i cu urmri multiple sunt costurile somajului i la nivel de economie
i societate. De pild:
- omajul nseamn subutilizarea factorului de producie munc, ceea ce se repercuteaz negativ
asupra volumului produciei (producia actual scade cu mult sub cea potenial), iar scderea
produciei nseamn pierdere de venituri (salarii i profituri) cu toate urmrile sale legate de
consumul propriu zis i de investiii.
- Scderea general a veniturilor reduce ncasrile, respectiv intrrile la capitolul venituri din
bugetul statului, reducerea impozitelor pe venit, a taxei pe valoarea adugat, a taxelor i accizelor
etc.) ceea ce diminueaz volumul cheluielilor publice.
- Existena omajului sporete cheltuielile statului pentru funcionarea oficiilor de plasare, plata
ajutorului de omaj, alte cheltuieli sociale legate de calificare, de ngrijirea sntaii omerilor etc.
Aprecierea corect a costului omajului impune luarea n consideraie i a unor avantaje pe care le
implic acest fenomen Avantajele omajului sunt corelate cu urmtoarele aspecte:

11

- Determinarea salariailor s caute servicii mai bune, si sigure, care cer o calificare superioar, ceea
ce poate nsemna incitarea spre perfecionare cu consecinele corespunztoare asupra creterii
randamentului muncii.
- Crearea de mn de lucru mobil i adaptabil la cerinele impuse de modificrile activitii
economice, ceea ce contribuie la o eficien mai mare n alocarea resurselor pe termen scurt i o
cretere economic mai rapid pe termen lung.
n final, ns, dac pe de o parte se iau n consideraie costurile, iar pe de alt parte avantajele
fenomenului omaj, pe termen lung, rezultatul apare categoric negativ, deoarece costurile depesc
cu mult beneficiile, att n cazul celor direct implicai ct i al economiei i societii n ansamblu.

LEGEA LUI OKUN

n anii 60, economistul Arthur Okun a ncercat s determine dac ntre fenomenul omaj i
produsul naional brut exist vreo relaie de interdependen. Rspunsul la aceast dilem este
cunoscut n economie sub denumirea de legea Okun.
Deoarece persoanele ocupate particip la producerea bunurilor materiale i serviciilor, iar omerii nu
produc bunuri economice, se poate presupune c ridicarea nivelului omajului trebuie s fie nsoit
de reducerea volumului real al PNB. Existena interrelaiei negative ntre aceste variabile se exprim
prin tendina conform creia sporirea omajului este concomitent cu scderea volumului real al
P.N.B.
Schimbarea PNB = 3% - 2 x schimbarea nivelului omajului (rata omajului)
n formularea iniial a legii, Okun stabilea c o reducere cu un punct procentual a ratei
omajului, determin de regul o cretere a PNB cu aproximativ trei puncte procentuale. Practica
contemporan a stabilit c o scdere cu 1% a ratei omajului este asociat unei creteri de doar 2% a
PNB.
Venitul naional al unei economii nu depinde n mod direct de rata omajului. Totui, piaa
muncii este legat de rata omajului i astfel participa i la crearea Produsului Naional Brut. Pe
termen scurt, modificarea procentual a venitului poate fi exprimat ca sum a modificrii
procentuale a productivitii plus o constant, nmulit cu munca depus. La rndul su, munca
depus poate fi exprimat n funcie de ore lucrate, creterea populaiei, participarea forei de munc
sau ali factori relevani, minus modificarea absolut a ratei omajului.
Din aceast perspectiv este surprinztoare asocierea ntre modificarea ratei omajului i PNB.
Modificarea ratei omajului este doar unul dintre multiplii factori care influeneaz PNB-ul. De
asemenea surprinztor este faptul c o reducere cu 1% a ratei omajului poate determina o cretere
att de substanial cum ar fi 2%. Intuiia unui contabil ar sugera ca o scdere a ratei omajului cu
1% ar nsemna o cretere a ocuprii cu circa 1%, ceea ce ar determina o cretere a PNB cu mai puin
de un punct procentual. Motivul pentru care asocierea dintre rata omajului i PNB este att de
puternic este faptul c modificarea ratei omajului afecteaz i ceilali factori importani ce
influeneaz volumul PNB. De exemplu, o rata cresctoare a omajului determin reducerea orelor
lucrate de fiecare lucrtor i participarea forei de munc. Din moment ce toi aceti factori
contribuie la scderea PNB este clar de ce mici modificri ale ratei omajului pot determina
schimbri eseniale ale PNB.
Relaia dintre creterea economic real i modificrile ratei omajului este dat tot de legea
lui Okun. Aceasta afirm faptul c rata omajului scade cu 0,5% pentru fiecare procent de cretere a
PIB peste o rat a trendului de 2,2,5%.
12

 u= -0,5 (ry - 2,25)

Unde: u fluctuaiile ratei omajului;
Ry rata creterii economice.
Spre deosebire de alte relaii macroeconomice care s-au dovedit a fi instabile, legea lui Okun
a artat o remarcabil stabilitate n timp.

1.5. Relaia inflaie-omaj

Deoarece economia naional este un sistem complex, diferitele ei componente de echilibru:

creterea economic, ocupare-omaj, inflaie i raporturile economico-financiare externe sunt
corelate ntre ele i se intercondiioneaz reciproc. Conexiunile, ns, sunt complexe i contradictorii,
ceea ce nu permite stabilirea unor msuri care s le rezolve simultan i sigur. Se poate observa, ns,
existena unei relaii ntre cele patru componente i evoluia cererii agregate, pe termen lung, cci pe
termen scurt, pn la doi ani, ele au o stare independent. Pe termen lung, toate patru depind de
evoluia cererii agregate, care variaz n funcie de fazele ciclului economic.
n faza de expansiune a activitii economice (faza a doua), cererea agregat crete rapid i n
consecin diferena dintre producia efectiv i cea potenial se reduce. Dou dintre obiectivele
politicii macroeconomice nregistreaz rezultate bune: producia crete rapid, iar omajul se reduce.
n schimb, celelalte dou se nrutesc, deoarece, pe de o parte, inflaia crete prin cerere, iar pe de
alt parte, datorit creterii preurilor, produsele indigene devin mai puin competitive pe piaa
mondial (se reduce exportul), iar produsele strine apar mai ieftine pe piaa intern (crete
importul), ceea ce atrage dup sine un deficit n contul curent al balanei de pli.
Drept rezultat se deterioreaz i nivelul de echilibru al cursului de schimb al monedei naionale
(crete) ceea ce scumpete importurile i n acest fel se ntreine inflaia. Cnd se ajunge n punctul
de vrf al creterii economice (3), n ciuda efectelor pozitive pe care le nregistreaz producia i
omajul, inflaia i dezechilibrul balanei de pli devin probleme acute.
Cnd se depete punctul de vrf al creterii economiei i se trece la faza de recesiune (4), lucrurile
se petrec exact invers fa de tendinele descrise n faza (2). Scderea cererii agregate atrage dup
sine o micare negativ a activitii economice, nsoit de reducerea locurilor de munc i deci de
creterea omajului. n acelai timp, ritmurile inflaiei se domolesc, iar situaia balanei de pli se
mbuntete.
n asemenea mprejurri, autoritile implicate n politica economic se afl n faa unei mari
dileme. Dac se adopt politica creterii economice, prin ncurajarea cererii agregate, se rezolv
primele dou probleme, cu efectul principal reducerea omajului, dar apar pericole din partea
presiunilor exercitate de inflaie i de deficitul balanei de pli. Dac se adopt o politic de deflaie,
respectiv de reducere a cererii agregate, se reduce inflaia i se mbuntesc rezultatele n raporturile
economico-finaiciare externe, dar n schimb producia efectiv se reduce i crete omajul.

13

curba lui Phillips

n urma unei analize concrete a omajului, economistul neozeelandez A.W. Phillips a atras
atenia asupra existenei unei relaii invers proporionale ntre rata inflaiei i rata omajului, relaie
evideniat n graficul de mai sus. n timp, ns, stabilitatea relaiei lui Phillips a devenit incert,
astfel c numeroi economiti au ajuns la concluzia c pe termen scurt se poate vorbi despre o
anumit substituire ntre inflaie i omaj, dar aceasta este imposibil pe termen lung s-a dovedit c o
rat ridicat a omajului era nsoit de o rat ridicat a inflaiei.

14

Capitolul II : OMAJUL N ROMNIA

n Romnia, dei numrul locurilor de munca oferite prin intermediul ageniilor de recrutare
a crescut cu 30% fata de anul 2006, tot sunt puine. Cele mai frecvente locuri de munca sunt in
domeniul vnzrilor, pe cnd cele mai solocitate posturi sunt n domeniul IT, contabil, financiar i
resurse umane.

35
altele

26
vanzari/marketing
15
tehnologia
informatiei

5
Financiar/
Contabilitate
6
Stiinta/
Inginerie

6
Design/
Publicitate

7
Administrativ

Grafic nr.1: Structura ofertelor de munca de pe piata

Cei care cauta un loc de munca prin intermediul agentiilor de recrutare a fortei de munca
sunt, in general tineri si au studii superioare. In anul 2006 s-a inregistrat o crestere cu 290% a
numarului de locuri scoase la concurs. Un alt lucru imbucurator este acela ca respectiva crestere a
fost asigurata de firme mici si mijlocii. Aceasta ar putea sugera ca mediul de afaceri romanesc a
inceput sa renunte la sistemul de angajare prin relatii apeland din ce in ce mai mult la instrumente
profesioniste, care asigura obiectivitatea procesului de recrutare.
Specialistii au remarcat, fata de 2004, o crestere a interesului din partea candidatilor pentru
posturi in domeniul resurserlor umane. Este in continuare evidenta lipsa oricarei corelatii dintre
cererea si oferta de munca. Din partea angajatorilor a crescut oferta de posturi in domenii precum
vanzari, productie, tehnic, servicii.
Marea majoritate a ofertelor sunt pentru locuri de munca full-time. Numarul de candidati pe
aceste posturi are in schimb un procentaj mai mic, ceea ce inseamna ca, desi nu sunt agreate de
angajatori, totusi multi candidati pentru locuri de munca prefera posturile part-time. Situatia aceasta
se datoreaza in principal ponderii destul de mari a studentilor care isi cauta un loc de munca prin
Internet.

15

Grafic nr. 2:
Categoriile de locuri de munca

Cu toate acestea, potrivit datelor furnizate de Agenia Naional Pentru Ocuparea Forei de
Munc, numrul omerilor nregistrai la sfritul lunii septembrie 2007 era de 345,0 mii
persoane. Comparativ cu luna septembrie din anul 2006 numrul omerilor nregistrai la ageniile
pentru ocuparea forei de munc a fost mai mic cu 95,2 mii persoane. Din numrul total al omerilor
nregistrai, femeile reprezentau 45,8%.

Grafic nr.3: Sursa INSSE ( Buletin Statistic Trim II )

16

Rata omajului nregistrat n luna septembrie 2007 a fost de 3,9% n raport cu populaia
activ civil total (4,9% n luna septembrie 2006). Rata omajului pentru femei a fost cu 0,2 puncte
procentuale mai mic de ct cea nregistrat pentru brbai (3,8% fa de 4,0%). Rate ridicate ale
omajului s-au nregistrat n judeele: Vaslui (9,5%), Mehedini (8,4%), Teleorman (6,6%), Gorj
(5,9%) i Cara-Severin (5,8%). Cele mai sczute rate ale omajului au fost n judeele: Timi
(1,5%), Ilfov (1,7%), Bihor (1,8%), Constana (1,9%), Bistria-Nsud (2,1%) i Municipiul
Bucureti (2,2%).

Grafic nr.4 : Sursa INSSE ( Buletin Statistic Trim II )

Intitutul National de Statistica ne-a pus la dispozitie Anuarul Statistic 2006 pentru a privi in
ansamblu situatia somajului in Romania in ultimii ani. Astfel, observam ca rata somajului a scazut
considerabil in ultimii 7 ani, anul 2000 avand o rata a somajului de 10,5 %, fiind in continua scadere
(anul 2001 8,8% ; anul 2002 8,4% ; anul 2003 7,4% ;anul 2004 6,3%) ajungand ca rata
somajului in anul 2005 sa fie de 5,9%, ceea ce reprezinta o scadere considerabila fata de anul 2000.
17

De asemenea observam din numarul total al somerilor, femeile reprezentau in anul 2000
46,87%, in anul 2001 46,07%, in anul 2002 44,67%, in anul 2003 43,39%, in anul 2004 42,11%,
iar in anul 2005 41,87%.

Grafic nr. 5 : Numrul omerilor nregistrai i rata omajului nregistrat

Sursa : Anuarul Statistic 2006

Ceea ce devine alarmant pentru Romania reprezinta rata somajului in randul tinerilor care a
fost de 21% in anul 2006, fata de somerii de peste 25 de ani care au o rata a somajului de 6% in
2006.
Rata somajului BIM pe grupe de varsta si sexe
Clasificarea perioadelor
Anul
Anul
Anul
Anul
Grupe de
2002
2003
2004
2005
Sexe
varsta
UM: Procente
Procente Procente Procente Procente
15 - 24 ani
Total
21,7
18,5
21
19,7
Masculin
21,7
18,3
22,4
20,5
Feminin
21,7
18,7
18,9
18,4
25 - 64 ani
Total
6,8
5,8
6,5
5,9
Masculin
7,3
6,2
7,2
6,3
Feminin
6,2
5,3
5,7
5,5
1998 - 2007 INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

Anul
2006
Procente
21
21,6
20,2
6
6,8
5

18

Somajul este un fenomen negativ care, se manifesta cu precadere in zonele unde cifra
investitiilor este foarte scazuta sau egala cu zero.
Conform studiilor efectuate, populatia cea mai afectata de somaj este cea sub 25 de ani si cea
cu varsta cuprinsa intre 40 si 49 de ani. Ultima clasa in discutie este afectata in special de
numeroasele restructurari industriale. In ceea ce-i priveste pe tineri, somajul este determinat de
necorelarea sistemului educational si cel al recalificarilor cu cerintele existente pe piata, la momentul
respectiv.

Politica de combatere a somajului cuprinde derularea unor actiuni privind crearea de noi
locuri de munca, promovarea unor structuri economice performante, calificarea si recalificarea
persoanelor aflate in somaj. Astazi, Romania utilizeaza forta de munca in proportie de 56 procente,
fata de 64 la suta care este media europeana. Pentru progresul economiei, Romania trebuie
sa foloseasca forta de munca in proportie de 70 la suta, motiv pentru care crearea de locuri de munca
este primul obiectiv.
Pentru combaterea optima a somajului trebuie sa reducem semnificativ taxele, impozitele si
sa atragem prin intermediul unui mediu economic prosper, tot mai multi investitori care sa dezvolte
afaceri profitabile pentru poporul roman.

19

Capitolul III : FENOMENUL SOMAJULUI IN

UNIUNEA EUROPEANA
3.1 Particularitatile somajului european
Anii 90 au fost caracterizati in Uniunea Europeana de nivele ridicate ale somajului
comparativ cu situatia din perioadele anterioare si din alte tari dezvoltate. Principalele caracteristici
ale pietei muncii din Uniunea Europeana pot fi sintetizate astfel:

Crearea unui numar mic de locuri de munca intre 1976 1996: 4,9 milioane (250000 de locuri de
munca pe an), in conditiile in care cresterea populatiei active in UE a fost de 21 milioane
persoane (fara a tine cont de integrarea Germaniei orientale), adica 1,05 milioane de persoane
active pe an.
Scaderea cvasiconstanta a ratei de ocupare de la 65% in 1997, la 60% in 1996, in timp ce in SUA
aceasta rata era de 75% in aceiasi perioada.
Rigiditate si disparitati intre diferite piete nationale ale muncii: salarii minime nearmonizate,
reguli diferite privind acordarea si nivelul indemnizatiei de somaj, o larga varietete de
reglementari a Codurilor nationale ale muncii cu efecte asupra somajului de lunga durata si a
somajului din randul tinerilor.
Disparitati regionale ale somajului european. Regiunile in care somajul este cel mai redus
corespund partii occidentale a Germaniei, Olandei, sudul Angliei, Austriei si nordul Italiei,
Alsaciei si regiunii Rhone Alpes din Franta. Aceste regiuni, care sunt cele mai dinamice din
Europa, reprezinta ceea ce am putea numi nucleul dur al Europei locurilor de munca. Regiunile
cele mai indepartate: Finlanda, Irlanda, Spania, sudul Frantei si sudul Italiei, precum si partea
orientala a Germaniei sunt cele mai afectate de somaj.
Somajul afecteaza inegal diferitele categorii ale populatiei. Somajul in randul femeilor este in
medie mai ridicat decat cel in randul barbatilor in UE. Nu este si cazul Regatului Unit si al
Suediei, tari in care femeile sunt din ce in ce mai mult angajate part-time.
Somajul european este un somaj structural care depinde de procesul de formare a preturilor pe
piata de bunuri si de procesul de constituire a salariilor pe piata muncii.

Totodata trebuie mentionat faptul ca ratele de somaj sunt datele oficiale standardizate. Nivelul
real al somajului este mult mai mare daca se ia in considerare si numarul somerilor descurajati, dat
fiind gradul de deprimare al pietei muncii, precum si persoanele active care lucreaza part-time si care
din punct de vedere legal nu sunt considerate someri.
3.2 Cauzele somajului european
In analiza somajului in tarile Uniuni Europene este tot mai des avansata ipoteza conform
careia unul din determinantii principali il constituie incompatibilitatea dintre calificarile disponibile
pe piata muncii si cele cerute de intreprinderi. Acesta pare a fi principalul determinant al somajului

20

structural. Alaturi de aceasta cauza mai poate fi mentionat si costul ridicat al fortei de munca
necalificate comparativ cu cel al angajarii fortei de munca calificate.
Diferentele intre costul social si costul privat al mainii de lucru si gradul diferit de impozitare
(sistemele de asigurari sociale) existente la nivelul statelor membre explica intr-o anumita masura
discrepantele dintre ratele nationale ale somajului.
Factorii institutionali si migratiile de populatie pot explica persistenta unor puternice
diferente intre ratele de somaj europene. Desi, in Europa, libera circulatie a fortei de munca a fost
statuata inca din 1957 prin Tratatul de la Roma, fluxurile de populatie in interiorul UE sunt reduse.
In medie, pe ansamblul tarilor UE, 5% din populatie (circa 18 milioane) are o nationalitate diferita
de cea a tarii in care este rezidenta. Dar 2/3 sunt straini din afara UE si doar 1/3 vin din tari ale UE.
Obstacolele in calea migratiilor in interiorul UE sunt importante. Unul dintre ele il reprezinta
barierele lingvistice. Din acest punct de vedere trebuie mentionat ca europenii care migrazeaza in
interiorul UE au, cel mai adesea, un nivel ridicat de calificare si din aceasta cauza vorbesc una sau
mai multe limbi straine. Un alt obstacol il constituie costul ridicat al locuintelor in regiunile cele mai
dinamice, cost ce poate diminua, daca nu chiar anula avantajul care reprezinta salariile ridicate. Cea
mai importanta bariera in calea migratiei populatiei o reprezinta insa nearmonizarea reglementarilor
privind diplomele si calificarile in UE.
3.3 Masuri si politici de reducere a somajului in UE
In decembrie 1993 s-a adoptat Carta Alba, cuprinzand Strategia pe Termen Mediu vizand
Cresterea Economica, Competitivitatea si Ocuparea Fortei de Munca. Dezideratul principal al acestei
actiuni era introducerea de masuri menite sa revigoreze competitivitatea economiei europene. S-a
evidentiat o corelatie directa intre ritmul de crestere economica la nivel comunitar si nivelul la care
UE este apta sa creeze locuri de munca. Principala preocupare a fost sa creeze premisele pentru ca
piata muncii sa se poata adapta la rapidele mutatii in sistemele productive, in managementul
organizational si in obiceiurile de consum. Programul de actiune preconizat nu continea detalii
despre modificarile legislative la nivel comunitar, ci erau un tablou de actiuni pe care statele membre
trebuiau sa le aplice pentru a promova ocuparea fortei de munca cu sprijin comunitar. Atentia
principala era indreptata pe nevoia de a genera flexibilitate pe piata fortei de munca concomitent cu
mentinerea unui pachet acoperitor de drepturi sociale.
Programul de actiune se baza pe urmatoarele conditii esentiale:
economie integrata sanatoasa;
economie deschisa;
coeziunea sociala;
economii mult mai descentralizate;
imbunatatirea procesului educational si a calitatii programelor de calificare;
urmarirea reducerii costurilor indirecte ale fortei de munca;
cresterea sprijinului logistic si financiar al UE in domeniul
noilor tehnologii informatice si comunicationale;
modernizarea si flexibilizarea dialogului social pan-european.
Fondul Social European este principlul instrument financiar prin care se acorda sprijin statelor
membre in vederea aplicarii de scheme menite sa depaseasca problemele subutilizarii fortei de
21

munca. Sumele se aloca fiecarei tari membre in functie de rata somajului, numarul de someri pe
termen lung, prosperitatea nationala si regionala.
In domeniul politicii utilizarii fortei de munca, se face diferenta masurilor active de cele pasive.
Acestea din urma au drept obiectiv atenuarea efectelor sociale ale somajului fara a ataca cauzele
(indemnizatiile de somaj, cheltuielile angajate pentru pensionarea inainte de termen a somerilor in
varsta sau pentru inlocuirea muncitorilor in varsta cu cei tineri). Masurile active privesc actiunile de
pregatire si recalificare a somerilor, ajutoarele si subventiile acordate pentru crearea de locuri de
munca, cheltuielile angajate pentru ameliorarea activitatii agentilor de plasare a fortei de munca.
Pentru politicile de folosire a fortei de munca, s-au alocat in anii 90: 0,8% din PIB-ul comunitar
pentru masurile active si 1,45% din PIB pentru cele pasive. Tarile care destinau cea mai mare parte
din PIB masurilor active (peste 1%) erau: Danemarca, Irlanda, Olanda, Belgia si Germania. In aceste
tari, activitatile de formare si recalificare a somerilor erau cele mai importante. In privinta masurilor
active, se inregistrau mari disparitati intre tarile europene. In ordine descrescatoare a partii din PIB
destinata acestor cheltuieli, se aflau Irlanda, Spania, Belgia, Danemarca, Franta, Germania si Regatul
Unit.
Este evident ca somajul conjunctural sau ciclic poate fi redus cu ajutorul politicilor traditionale
de stimulare a cererii. Dar aceste politici raman fara efect asupra somajului structural. Printre
modalitatile de reducere a somajului structural se numara:
cresterea caracterului concurential al pietei de bunuri;
ameliorarea sistemelor educative si de pregatire;
revizuirea procedurilor de negociere colectiva a salariilor si a sistemelor de indemnizatii
pentru somaj;
sustinerea mobilitatii geografice pentru a reduce incompatibilitatea geografica dintre
calificarile disponibile pe pietele locale si regionale pe de o parte, si calificarile cerute de
intreprinderi, pe de alta parte;
imbunatatirea activitatii institutiilor insarcinate cu plasarea fortei e munca si cu difuzarea
informatiilor disponibile privind locurile de munca.
Comisia a formulat urmatoarele recomandari in vederea atenuarii efectelor generate de
introducerea monedei unice in planul social :
1
. imbunatatirea dialogului intre partenerii sociali carora le revine responsabilitatea stabilirii
salariilor si cresterii ocupari;
2. corelarea in zona euro a cresterii salariilor nominale cu necesitatea mentinerii stabiltatii
preturilor;
3. acordurile privind salariile trebuie sa tina cont de diferentele de productivitate dintre state;
4. impulsionarea de catre guvernele nationale a dialogului social;
5. elaborarea unor planuri nationale de actiune pentru cresterea ocuparii fortei de munca;
6. imbunatatirea sistemelor de formare si perfectionare;
7. reducerea nivelului fiscalitatii sociale suportate de salariati;
8. reducerea timpului de munca care sa nu genereze reducerea ofertei de munca si a
productivitatii;
9. eficientizarea activitatii oficiilor de plasare si orientare a fortei de munca;
10. incurajarea angajarilor part-time si a altor forme de angajare;
11. incurajarea pensionarii inainte de termen;
12. reforma sistemelor de asigurari sociale.
1

Dumitru Miron (coord.), Economia Uniunii Europene, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2002

22

In concluzie, problema somajului ramane o problema serioasa care are potentialul de a se perpetua si
dupa crearea uniunii monetare. In acest domeniu, rezolvarea deficientelor este plasata la nivelul
fiecarui stat si a partenerilor sociali, iar recomandarile institutiilor europene se mentin la nivelul unor
declaratii de principiu, precizarea unor solutii cu caracter general si a caror aplicare nu este in
masura sa reduca somajul.
3.4 Situaia omajului n rile Uniunii Europene
n februarie 2005 cele mai joase rate ale omajului s-au nregistrat n Irlanda (4,3%),
Luxemburg (4,4%), Austria (4,6%), Marea Britanie (4,6% n decembrie 2004) i rile de Jos (4,7%
n decembrie 2004). Cele mai ridicate rate ale omajului au fost n Polonia (18,1%), Grecia (10,5%
n septembrie 2004) i Spania (10,3%).
Dintre statele membre, 13 au nregistrat scderi ale ratei omajului, una a rmas constant, iar n 11
dintre ele au crescut. Cea mai semnificativ scdere se observ n Lituania (de la 11,6% la 8,9%),
Estonia (de la 9,9% la 8%) , Malta (de la 7,8% la 6,8%) i Slovacia (de la 18,5% la 16,2 %), n timp
ce Cipru (de la 5% la 5,6%), Portugalia (de la 6,3% la &, 9%) i Olanda ( de la 4,3% n decembrie
2003 la 4,7% n decembrie 2004) au nregistrat cele mai semnificative creteri.
n februarie 2005, comparativ cu februarie 2004, rata omajului printre brbai a sczut de la 7,5% la
7,4% n zona euro, iar n UE25 a sczut de la 8,1% la 7,9%. omajul n rndul femeilor a crescut de
la 10,6% la 10,7% n zona euro, n timp ce n UE25 a rmas constant, la 10,2%.
n februarie 2005 rata omajului pentru tinerii sub 25 de ani a fost de 18,5% n zona euro i de
18,8% n UE25. n aceeai luna a anului 2004 rata a fost de 18%, respectiv 18,8%. Cele mai joase
rate ale omajului n rndul tinerilor sub 25 de ani au fost nregistrate n Danemarca (7,4% n
ianuarie 2005, Olanda (7,4% n decembrie 2004) i Irlanda (7,9%), iar cele mai ridicate n Polonia
(37,6%), Slovacia (28,8%), Grecia (26,3% n septembrie 2004) i Italia (24% n decembrie 2004).
EUROSTAT a estimat c n luna februarie 2005 12,8 milioane de femei i brbai erau angajai n
zona euro i 19,1 milioane n UE25.
n februarie 2005 rata omajului n Statele Unite ale Americii a fost de 4,5%, iar n Japonia de 4,6%.
Zona euro:Belgia, Germania, Grecia, Spania, Frana, Irlanda, Italia, Luxemburg, rile de Jos,
Austria, Portugalia i Finlanda.
UE 25: Belgia (BE), Cehia (CZ), Danemarca(DK), Germania(DE), Estonia(EE), Grecia(EL), Spania
(ES), Frana (FR), Irlanda(IE), Italia (IT), Cipru (CY), Latvia (LV), Lituania (LT), Luxemburg (LU),
Ungaria (HU), Malta (MT), rile de Jos (NL), Austria (AT), Polonia (PL), Portugalia (PT),
Slovenia (SL), Slovacia (SK), Finlanda (FI), Suedia (SE) i Marea Britanie (UK).
Rata omajului(%) n Februarie 2005 n ordine cresctoare
IE

LU

AT

4.

4.

4.

cz

Zona
Euro
8.

IT
Dec 04
8.

8.

UK

NL

DK

CY

SI

HU

SE

MT

PT

EE

EE

Dec 04

Dec 04

Jan 05

4.6

4.7

5.

5.8

Ian05
5.8

6.3

6.

6.9

6.9

8.

8.0

EL

SK

PL

SepO4

18.

18.1

UE25

LT

Fl

LV

DE5

FR

EL

8.9

8.9

9.

9.

9.

9.8

10.

16.

23

Zona Euro, rata omajului din UE 25 i UE 15

Zona Euro
UE25
UE15

Sursa: EUROSTAT

24

Concluzii:

In urma studiului realizat se observa ca in ultimii ani in Romania s-a inregistrat

o scadere semnificativa a fenomenului de somaj, de la 10,5% in anul 2000 la 3,9% la
sfarsitul anului 2007.
In Uniunea Europeana situatia somajului variaza puternic de la o tara la alta,
astfel ca in 11 tari somajul a crescut in perioada analizata, in 13 tari a inregistrat o
scadere iar o tara a inregistrat o rata a somajului constanta. Fata de majoritatea tarilor
Uniunii Europene, in care tendinta a fost de crestere sau usoara scadere, in Romania se
observa ca rata somajului a scazut cu 6,6 procente in aproximativ 7 ani, ceea ce duce
la o rata de scadere anuala cu 0,943 puncte procentuale.
Un alt fenomen interesant este scaderea ponderii femeilor in cadrul structurii pe
sexe a somerilor. Aceasta pondere a scazut pe parcursul perioadei analizate si tendinta
este inca in scadere.

25

Bibliografie:

Richard G. Lipsey, K. Chrysti, Economie pozitiva, Editura Economica, Bucuresti, 1999

Dumitru Miron, Economia Uniunii Europene, Editura Luceafarul, Bucuresti, 2002.

M. Bacescu, A. Bacescu, Macroeconomie.Bazele macroeconomiei, Editura All, Bucuresti,

1993

P. Sammuelson, W. Nordhouse, Economie politica, Editura Teora, Bucuresti, 2002.

Anuarul Statistic al Romaniei 2006.

www.insse.ro Buletin Statistic Trimestrul II / 2007

26