Universitatea "Dunarea de Jos", Galati

Facultatea de Istorie, Filosofie si Teologie

Specializarea Sociologie
An III

Cultura juridica si influenta acesteia

asupra formarii si dezvoltarii personalitatii
si societatii

Student: Mastacan Oana

2015
INTRODUCERE

In acest referat imi propun sa analizez care este influenta pe care cultura
juridica o are atat la nivelul personalitatii cat si la nivelul intregii societati.
In cea mai simpla si acceptata definitie a sa, sociologia juridica studiaza
realitatea sociala a Dreptului, juridicul fiind un subsistem al sistemului social care
actioneaza in interdependenta cu celelalte subsisteme sociale precum cel economic,
politic, etc.
Cultura juridica este suma tuturor cunostintelor juridice, normelor si legilor si
toate posibilitatile prin care putem folosi aceste cunostinte in diferite relatii sociale.
Consider ca cultura juridica influenteaza formarea si dezvoltarea atat a
societatii cat si a personalitatii indivizilor: in primul rand cultura juridica influenteaza
personalitatea prin formarea unui model de atititudini si comportamente care ne
invata cum sa ne purtam cu grupurile si oamenii cu care intram in contact, legile fiind
cele care reglementeaza aceste comportamente si atitudini; societatea, pe de alta
parte, este influentata de aceasta cultura juridica prin faptul ca ea este reglata si
ordonata de cultura juridica, aceasta oferindu-i o alternativa la haos, prin legi si
norme.

I. Obiectul si problematica sociologiei juridice

Primele definitii ale sociologiei juridice purtau amprenta sociologiei dreptului si erau
diferite in functie de formatia stiintifica de care erau formulate. Daca era vorba despre juristi,
definitia se indrepta spre dominatia dreptului asupra societatii, iar, daca era vorba despre sociologi,
acestia puneau accentul pe conditionarea sociala a dreptului.

Cele mai multe definitii initiale nu disociau stiinta dreptului de sociologia dreptului si, in
felul acesta sociologia juridica era considerata "o incursiune agreabila in domenii inrudite cu
dreptul, care nu ar fi necesitat vreo pregatire prealabila asa dupa cum nu ar fi impus nici prezenta
spiritului de rigoare n abordarea unor asemenea fenomene si nici o metodologie adecvata
domeniului."1
Exista o multitudine de puncte de vedere in ceea ce priveste obiectul si definitia sociologiei
juridice , dar voi indrepta atentia asupra elemntului comun al acestor puncte de vedere : "sociologia
juridica cerceteaza domenii si probleme sociale de natura juridica ".2
Cea mai simpla definitie care poate fi data sociologiei juridice este: sociologia juridica
studiaza realitatea sociala a Dreptului. Juridicul este un subsistem al societatii globale de unde
rezulta ca sociologia juridica nu este altceva decat acea ramura a domeniului sociologiei care isi
propune sa cerceteze juridicul din perspectiva pozitiei si rolului pe care il are in sistemul social
global cat si din perspectiva influentei celorlalte subsisteme sociale cu care juridicul se afla in
relatie de interdependenta. In obiectul de cercetare al sociologiei juridice urmeaza, deci, a fi
cuprinse toate fenomenele care fac parte din domeniul Dreptului existent intr-o societate, nu doar
legile, normele si institutiile specifice dreptului de stat, mai exact toate fenomenele care au drept
cauza, efect si ocazie dreptul.

II. Definirea si formarea personalitatii umane

II.1. Teoria sociologica a personalitatii
II.1.1. Definirea personalitatii
Interesul pentru cunoasterea omului in profunzime, ca fenomen individual, isi are originea in
antichitate. Cu 2 500 de ani in urma, un vestit filosof numit Diogen, umbla pe strazile capitalei
antice spunand "Caut omul". Aceste strazi erau, bineinteles pline de diferiti oameni, insa filosoful
cauta ceea ce era ascuns in fiecare din aceste tipuri de oameni, cauta personalitatea umana.

1. Prof.univ.dr. Neculai Bobic, "Introducere in sociologia juridica", Editura Fundatiei Academice "Danubius", Galati,
2003.
2 . Dr. Petru Selagea, "Curs de sociologie juridic", Universitatea "Titu Maiorescu", Facultatea de Drept, Bucuresti,
2006.

Acest interes sporit pentru cunoasterea personalitatii umane s-a mentinut si astazi,
personalitatea fiind punctul de pornire al cercetarii sociologice si nu numai, probleme precum
dezvoltarea individului, integritatea sa spiritual-morala, in contextul agravarii problemelor globale ecologice, demografice, sociale - sunt in centrul atentiei.
In trecutul nu foarte indepartat personalitatea era tratat ca o antiteza la notiunea de " masa" ,
fiind in aceasta ipostaza incusa in filosofia procesului istoric, insa in literatura perioadei
contemporane se iau in considerare caracteristicile individuale ale personelor pareticipante la
procesul istoric.
Notiunea de personalitate este o notiune relativ tarzie.
In ceea ce priveste sociologia, personalitatea ocupa un loc central. Aceasta analizeaza
personalitatea din punct de vedere al calitatilor care se formareaza la oameni pe parcursul existentei
lor in societate si este tratata ca ceea ce face oemanii sa se asemne intre ei.
Personalitatea , din punct de vedere sociologic, are in vedere aspectele exterioare si vizibile
cu care un individ se afiseaza in public. Insa, personalitatea este mult mai mult decat suma
aspectelor care sunt vizibile cu sau fara voia indivizilor, acestea fiind doar o parte a ei. "Deci,
personalitatea este organizarea dinamica in interiorul individului a acelor sisteme psihice, fizice si
sociale ce determina gandirea si comportamentul caracteritice numai lui."3
- Organizarea dinamica se refera la organizarea mintala, adica la formarea structurilor,
ordinii ideilor si deprinderilor.
- Sistemul fizic, psihic si social : organizarea personalitatii, formarea unei unitati intre spirit
si biologic. Cele trei sisteme, prin unitatea lor, inytrand in actiune, antreneaza o gandire si o
activitate specifice pentru care o persoana ajunge sa fie cunoscuta.
- comportamentul si gandirea inseamna adaptarea individului la mediul a mediul in care
traieste si felul in care aceasta adaptare se reflecta in actiunile sale.
"Personalitatea este expresia socioculturala a individualitatii umane"4
In concluzie, personalitatea este o tatalitate, un intreg, caracteristic unui individ, rezultatul
interactiunilor sociale (atat dintre indivizi cat si dintre indivizi si institutii), care se adapteaza
constant si este formata in functie de mediul in care un individ traieste.
3 . Maria Bulgaru (coord.), "Sociologie (manual) voliumul II", Universitatea de stat din Moldova,
Facultatea de Asistenta Sociala, Sociologie si Filosofie, Chisinau, 2003, pag. 8.
4 . Idem, pag. 14.

II.1.2. Tipologia personalitatii

Personalitatea este o particularitate sociala relationala a omului.
Omul nu intra in contact cu intreaga societate ci cu anumite compartimente ale acesteia, de
aceea omul dispune de 3 personalitati care nu sunt native ci se dobandesc in timp:
1. personalitatea sociala-primara;
2. personalitatea juridica;
3. personalitatea civica.
Prima personalitatea, si cea mai importanta, decurge din relatia individului cu mediul social,
in care el isi formeaza principalele roluri si activitati, a doua din relatia individlui cu statul si a treia
din relatia individului cu societatea civica.
Personalitatea sociala-primara, se formeaza odata cu implicarea activa a
individului in societate. Aceasta implicare presupune asumarea de diferite roluri. Activitatile sociale
si rezultatul lor isi pune amprenta asupra societatii si sunt transmise urmatoarelor generatii.
Personalitatea juridica nu tine cont de omul individual cu caracteristicile acestuia
specifice ci se refera la individul uman abstract. Notiunea de personalitate juridica inglobeaza doua
laturi strans legate reciproc : drepturile ce-i sunt adigurate individului de catre stat si obligatiile pe
care acesta le are ca membru al statului.
Ce este specific acestui tip de personalitatea este ca nu individul este cel care isi proiecteaza
individualitatea fata de stat ci statul este cel care ii dicteaza individualitatea.
Al treilea tip de personalitate este conturat o data cu implicarea individului in sferele vietii
socialde. Personalitatea civica include servirea unei cauze sociale ceea ce presupune asumarea
unor riscuri si sacrificii: apararea unor idei, a unor principii, apararea unor grupuri sociale etc. Pe
scurt, personalitatea juridica se naste prin raportul dintre individ si societate.

II.1.3. Factorii personalittii umane

Personalitatea individului se formeaz in timp. Factorii care caracterizeaz
dezvoltarea personalitatii sunt, in general, aceiasi, dar fiecare personalitate se formeaz in conditii
concrete, specifice de actiune a acestora. Principalele categorii de agenti ai formrii personalittii
omului sunt: mostenirea biologic, mediul fizic inconjurtor, mediul cultural, experienta grupului in
care trieste, experienta personal.

III. Definirea culturii. Cultura si civilizatie

III.1. Definitii ale culturii
Procesele complexe ale organizarii societatii in diferite comunitati umane nu pot fi analizate
daca nu sunt dezvaluite si din punct de vedere al integrarii culturale. "In acest context, problemele
ce tin de cultura, in general, si de sociologia culturii, in special, au fost abordate de majoritatea
sociologilor. A. Weber, spre exemplu, a definit sociologia ca stiinta a culturilor societatii, iar in
opinia lui B. Malinowski sociologia stiinta nivelului de viata culturala. T. Parsons i-a atribuit
sistemului cultural al societatii rolul de control pentru toate subsistemele (politic, economic etc.)."5
Prima definitie mai complexa a culturii a fost formulata de E.B. Tylor in lucrarea Primitive
culture din 1871: complexul care include cunoasterea, credinta, arta, moravurile, legea,
obiceiurile si orice alte capacitati si deprinderi dobandite ed om ca membru al societatii.
Desi exista peste 250 de definitii date culturii, toate acestea graviteaza in jurul a trei aspecte:
relatia omului cu natura, relatia omului cu semenii sai si relatia omului cu valoarea.
Din punct de vedere sociologic cultura inseamna : ansamblul modelelor de gandire si
actiune care caracterizeaza o populatie sau o societate, inclusiv materializarea acestor modele
in lucuri. " Cultura cuprinde, deci, componente ideale: credinte, norme, valori, simboluri, modele
de actiune, precum si componente materiale: unelete, locuinte, imbracaminte, mijloace de transport,
etc. Cultura contine un set de raspunsuri standardizate pentru a interactiona cu ceilalti membri ai
societatii. Ea prescrie cum trebuie sa se poarte un om cu membrii familiei, cu vecinii, cu
necunoscutii..."6

III.2. Cultura si civilizatie

5 . Idem, pag. 27.
6 . Idem, pag. 30.

In urma analizarii numeroaselor definitii date culturii se observa necesitatea diferentierii

dintre cultura si civilizatie.
Cultura, inglobeaza in sfera sa elemente precum : atitudinile, actele si operele limitate la
domeniul spiritului si al intelectului. Opera, actele si omul de cultura urmaresc satisfacerea nevoilor
spirituale. In sfera culturii intra: obiceiurile, credintele, operele de stiinta, literatura si muzica,
arhitectura, pictura, sculptura, etc.
Conceptul de civilizatie desemeneaza totalitatea mijloacelor prin intermediul carora omul se
adapteaza la mediu, il transforma si organizeaza pentru a se integra in el. Acesta include tot ceea ce
tine de satisfacerea nevoilor materiale. In sfera civilizatiei intra elemente de natura utilitare:
alimentatie, imbracaminte, constructii publice, tehnologii, organizare sociala, politica, militara si
juridica, educatie, etc.
Cultura si civilizatie formeaza o unitate si corespondenta dintre ele se manifesta constant.
Un om a carui fericire este reprezentata de anumite trebuinte materiale se indreapat spre civilizatie,
iar daca fericira sa depinde de inplinirea spirituala, atunci se indreapta spre cultura.

IV. Cultura juridica si constiinta juridica

IV.1. Definirea culturii juridice
"Cultura juridic este parte integrant a culturii umane care definete totalitatea
cunotinelor juridice, a proceselor, normelor i posibilitilor de a folosi legislaia i de a le respecta
n practica cotidian social-juridic de ctre membrii unei societi."7
Care este rolul culturii juridice n viaa social, n general, i n combaterea corupiei, n
particular:
n primul rnd, cultura juridic este un criteriu al nivelului de dezvoltare a omului. Dac
dreptul i alte instrumente juridice creeaz un mediu favorabil pentru activitate, atunci cultura
intervine pentru inlaturarea comportamentului ilegal.
In al doilea rand, cultura juridica inglobeza toate valorile juridice care au fost adoptate de
omenire de-a lungul istoriei, de aceea o atitudine potrivita fata de aceasta determina progresul
social.

7 . Materialele conferintei internationale de la Chisinau din 1 noiembrie 2007, "Cultura juridica

si prevenirea coruptiei", pag. 9.

In al treilea rand, cultura juridica asigura dezvoltarea ordinii, a statului si sistemului de

drept.
Un element foarte important al culturii juridice este constiinta juridica, "ce exprim gradul
de intensitate al cunotinelor de drept i posibilitatea de a percepe i a aplica dreptul,
contientizarea de a respecta legile cu sentimentul dezvoltat de legalitate, echitate, justiie.
Sub acest aspect, alteori mai simplu spus cultura juridic reprezint i totalitatea
cunotinelor, credibilitatea fa de drept, sentimentul dezvoltat de acceptare a dreptului pentru
reglementarea raporturilor dintr-o societate."8

IV.2. Esenta culturii juridica

Cultura juridica este o componenta a culturii genetrale, ea nu este un fenomen inascut, nu se
transmite prin ereditate, ea trebuie dobandita si dezvoltata in permananenta, doar astfel ea isi va
putea atinge scopul in societate si vom putea vorbi de o societate cu o cultura juridica de nivel inalt.
Oamenii sunt indreptati spre perfectiune si acumulare de cunostinte si, pastrand aceste
tendinte la nivel inalt vom avea o societate curata in care drepturile omului vor fi respectate pentru
ca insasi cunoasterea foarte buna a lor va pune stop abuzurilor si starii de anomie cu care se
confrunta orice societate umana. In domeniul dreptului, cu cat judecatorii, avocatii si procurorii au o
cultura juridica avansata, cu atat ei isi vor desfasura activitatile specifice mai bine si astfel vor
atinge scopul efectuarii unui proces in conformitate cu toate normele juridice.

V. Rolul culturii generale si in special al culturii juridice in

dezvoltarea societatii
Dupa cum am mai spus mai sus, cultura are la baza obiceiurile, credintele si practica
religioasa, traditiile, normele morale, valorile.
Continutul culturii este reprezentat de ierarhia valorilor umane.
In perioada de tranzitie de la un regim totalitar la unul democratic, societatea romaneasca nu
a reusit sa isi creeze o alta scara de valori. Libertatea sociala promisa de regimul democratic, a
determinat dezicerea de catre romani de multe norme morale care au organizat societatea timp de
veacuri: munca, credina, bunvoina, recunotina pentru binele fcut, ruinea, grija i obligaia
pentru buna educaie a copiilor, respectul pentru cei n vrst, responsabilitatea. Astazi societatea
8 . Idem, pag. 12.

noastra este, parca, lipsita de valori, si datoria romanilor este de a regasi sau crea alte valori pentru a
elimina haosul din prezent.
"Cultura juridic este o modalitate a culturii spirituale a societii, parte component a
culturii ei generale. Ea i gsete expresia n cunoaterea de ctre ceteni a bazelor cunotinelor
juridice, n necesitatea transpunerii n via a prevederilor normelor juridice, n nelegerea de ctre
fiecare om a responsabilitii sociale, n intransigena fa de infraciuni i combaterea lor (denot
teoria general a dreptului i statului, B. Negru, A. Negru, Chiinu, 2006, p. 462)."9
Educatia juridica este esentiala pentru crearea indivizilor a unui sentiment de convingere ca
intotdeauna va putea avea incredere in autoritatile statului pentru apararea drepturilor si libertatilor
sale.
Dreptul si cultura juridica au rolul unui instrument regulatoriu in societate. Legile si normele
regelementeaza relatiile sociale, aceasta este menirea lor, prin urmare ele transforma haosul in
ordine si ii ofera individului un anumit tip de "rutina", insa ele isi pot indeplini acest scop doar daca
sunt foarte bine cunoscute.
Totusi acest rol reglator al dreptului, vcare poate fi chiar numit o utopie, mai este impiedicat
de inca un lucru : neincrederea oamenilor in justitie. Ei sunt martori ai diferite nelegiuiri si
nedreptati si observa cum in tribunale se spune una, iar realitatea este alta. Astfel se observa
dezvoltarea unei tendinte periculoase si anume nihilismul: "atitudine, tendin, concepie sau
manifestare, care neag rnduielile, instituiile morale, tradiiile culturale existente ntr-o societate
dat, fr s le opun n schimb altele superioare, atitudine de negare absolut"10. Nihilismul juridic
insa este cea mai grava forma a acestui concept.
Cel mai important aspect care pare sa lipseasca din randul indivizilor in contextul societatii
actuale este responsabilitatea, in special responsabilitatea juridica. Desi exista institutii specializate
sa pedepseasca raul acest lucru nu se intampla ori de cate ori ar trebui si astfel se observa o crestere
atat a celor care nu cred in dreptate cat si a celor care savarsesc infractiuni.
Pentru a elimina aceste probleme care afecteaza grav societatea exista mai multe solutii : in
primul rand ridicarea nivelului culturii juridice in randul deputailor, a funcionarilor din executiv, a
procurorilor i judectorilor, dar i a colectivitii de juristi, care la rndul lor, s cultive aceste
trsturi la populaia n ntregime; in al doilea rand eliminarea oricarui loc de interpretate in
9 . Idem, pag. 59.
10 . Idem, pag. 61.

formularea legilor si normelor; in ultimul rand, limitarea actelor normative care permit si interzic si
gasirea unor persone cu o puternica cultura juridica care sa fie preocupati in primul rand de buna
dezvoltare a societatii

VI. Cultura juridica si personalitatea umana

Cultura juridic existent intr-o societate ofer indivizilor un model comportamental,
urmrind prin aceasta orientarea oamenilor in formarea unei personalitti individuale armonioase.
Cand vorbim de cultura juridic si rolul ei in formarea personalittii, avem in vedere mai
ales componentele ideale ale acesteia, cum sunt: credinte, obiceiuri, norme, legi, valori, simboluri si
modele de actiune. In cultura juridic gsim rspunsuri standardizate, normate, pentru a interactiona
corect cu semenii nostri in situatii concrete si foarte diverse.
Cultura juridica reprezinta un model important pentru indivizi care dicteaza comparatrea
unui om in diferite grupuri sociale: familie, prieteni, vecini. De asemnenea, indica atitudinea pe care
trebuie sa o adoptam in conditii de natura juridica: de atac fizic, de amenintare, de lezare a
demnitatii, de insulta etc.
Prin aceste modele promovate de cultura juridica personalitatea unui individ este fortata sa
se adapteze la diferitele cerinte ale mediului social, ale indivizilor si diferitelor institutii sociale.
Personalitatea unui individ se schimba prin imitare, copiere a modelelor de comportament
observate la alte persoane in anumite situatii, prin respectarea normele si legilor cu caracter fix din
societate si le transmite mai departe prin interactiune sociala, aceasta este contributia importanta a
culturii juridice in formarea si dezvoltarea personalitatii.

CONCLUZIE
Relatia dintre cultura juridica, personalitate si societate este demonstrata in acest referat.
In primul rand, cultura juridica este un sistem de valori, norme juridice si cunostinte
juridice, care cunoscute in intregime pot oferi indivizilor un avantaj valoros facand ca abuzurile
statului sa fie reduse sau chiar eliminate, atingand scopul culturii juridice de a crea o societate
curata.

In al doilea rand, sistemul de valori si norme incluse in cultura juridica, sunt cele care
reglementeaza comportementul indivizilor in societate, in diferite relatii sociala intre indivizi, intre
indivizi si grupuri, intre indivizi si institutii sociale.
In al treilea rand, cultura juridica contine in sfera sa raspunsuri si comportamente standard la
anumite situatii concrete, formand si modeland astfel personalitatea indivizilor pentru ca acestia sa
se poata adapta la mediul lor social.
Indiferent de faptul ca omul respecta si creaza o cultura juridica din respect pentru societate
si stat sau din teama de sanctionarea care deriva din nerespectarea normelor si legilor, este
important sa se accepte rolul important al acestui tip de cultura in formarea unei ordini sociale si a
unor relatii sociale armonioase si avantajoase, si de asemnea sa se incerce ridicarea la un nivel cat
mai inalt al culturii juridice.

BIBLIOGRAFIE

1. Maria Bulgaru (coord.), "Sociologie (manual) voliumul II", Universitatea de stat din
Moldova, Facultatea de Asistenta Sociala, Sociologie si Filosofie, Chisinau, 2003.
2. Prof.univ.dr. Neculai Bobic, "Introducere in sociologia juridica", Editura Fundatiei
Academice "Danubius", Galati, 2003.
3. Dr. Petru Selagea, "Curs de sociologie juridic", Universitatea

"Titu Maiorescu",

Facultatea de Drept, Bucuresti, 2006.

4. Materialele conferintei internationale de la Chisinau din 1 noiembrie 2007, "Cultura
juridica si prevenirea coruptiei".
5. Pr. Ion Vldu, "Sociologie Juridic" Note de curs i teste de autoevaluare, Ediia a II-a
Universitatea "Spiru Haret", Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de maine, 2004.
6. Conf. univ. dr. Dan Chiribuc Sociologie - Suport de curs pentru nvmnt la distan Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, Facultatea de Stiine Politice, Administrative si ale
Comunicrii, 2013-2014.