Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1 Impozitul pe profit
sustinerea (promovarea) activitatilor non profit sunt deductibile, pana la limita de 5% din
venitul total sau, in functie de optiunea unitatii, pana la 0,2% din suma totala a profitului
si salariilor. Pragul de 5% creste pana la 10% pentru activitati stiintifice, caritabile s.a.
Activele sunt evaluate in cele mai multe cazuri la costul de achizitie sau de
productie, in functie de modul de dobandire sau la going concern value. In principiu,
fiecare activ trebuie sa fie evaluat separat. Este permisa utilizarea metodei LIFO si
interzisa metoda FIFO, in anumite circumstante.
Activele depreciabile sunt cele fixe, folosite in procesul de productie, care isi
diminueaza valoarea in timp. Deprecierea este obligatorie si trebuie efectuata, indiferent
daca firma este profitabila sau inregistreaza pierderi. Elementul pe care se bazeaza
amortizarea unui activ mobil cumparat sau produs este costul. Metodele normale pentru
amortizarea acestuia sunt metoda liniara, metoda degresiva si metoda productiva.
Acestea se folosesc alternativ, in functie de intrunirea conditiilor necesare. O trecere de
la metoda degresiva la cea liniara este permisa, dar nu si in sens invers. Pe baza
legislatiei fiscale, companiile pot utiliza urmatoarele rate liniare de amortizare: de la 6%
la 10%, pentru masini; 12,5%, pentru echipamentul de birou; intre 8% si 10 %, pentru
mobila de birou; 33,3%, pentru computere; intre 11% si 16 %, pentru camioane etc.
Daca activele mobile sunt amortizate dupa metoda degresiva, rata anuala de
depreciere este limitata, in functie de data intrarii activului in contabilitate, la de trei ori
rata liniara, pana la un maxim de 30% sau la de doua ori rata liniara, pana la un maxim
de 20%. Activele cu un cost de achizitie scazut (sub 410 euro) pot fi in intregime
amortizate in anul cumpararii, daca se demonstreaza faptul ca acestea sunt mobile si
folosite independent de alte active. Terenul nu este depreciabil. Cladirile pot fi
amortizate prin metoda liniara sau prin cea degresiva. O schimbare de la o metoda la
alta nu este permisa in cazul lor. Pentru cladirile folosite in afaceri rata anuala de
depreciere este 3%, iar metoda degresiva nu se mai utilizeaza pentru acestea. Pentru
cladirile de locuit rata anuala liniara de depreciere este 2%. Ratele alternative degresive
sunt: pentru primii opt ani 5%, urmatorii sase ani 2,5%, ceilalti treizeci si sase de ani
ramasi 1,25%. Fondul de comert achizitionat trebuie amortizat, dupa metoda liniara, pe
o perioada de 15 ani.
De asemenea, legislatia permite, sub forma de facilitate (stimulent), utilizarea
deprecierii accelerate, in locul celei ordinare. O amortizare accelerata de pana la 10%
este permisa in anul renovarii si in urmatorii noua ani, pentru modernizarea si
intretinerea cladirilor situate in arii declarate ca zone de dezvoltare si cladirilor calificate
ca monumente istorice.
Totodata se poate utiliza o amortizare suplimentara, folosita, de regula, in completare cu
cea liniara sau productiva. Concomitent cu metoda degresiva nu se poate utiliza
deprecierea suplimentara, decat in unele cazuri si doar pentru intreprinderi mici si
mijlocii. De asemenea, daca se utilizeaza amortizarea accelerata nu se mai poate apela
la cea suplimentara.
Datoriile pot fi evaluate la costul lor sau la going concern value. Provizioanele
se pot constitui pentru anumite datorii, reducand venitul impozabil in anul crearii
acestora. Provizioane se mai pot constitui si pentru plati viitoare de pensii pentru
angajati, datorii provenind din obligatii garantate, pagube reclamate, cheltuieli din litigii.
In anumite conditii, compania constituie provizioane pentru premierea angajatilor care
implinesc un numar rotund de ani de serviciu. Rezerve scutite se constituie in legatura
cu castigurile de capital din vanzarea activelor, daca intentia este de a inlocui activele.
Castigurile de capital sunt incluse, in general, in venitul impozabil. Exista, insa,
si castiguri de capital, putine la numar, pentru care se acorda facilitati (scutiri sau
reduceri).
Pierderile pot fi reportate. In primul rand, pierderile pana la o suma de 511 500
de euro pot fi suportate din profitul anului precedent celui in care acestea s-au produs.
Pentru orice pierdere in exces o reportare nelimitata se poate acorda. La cerere, unele
companii isi pot reporta pierderile fara a le fi trimis in exercitiile precedente. O
companie nu are dreptul sa reporteze pierderile daca: mai mult de 50% din actiunile
sale sunt transferate sau activitatea companiei continua cu mai mult de 50% active
innoite.
In cazul pierderilor de capital, compensarea sau reportarea acestora este limitata daca
scopul principal al achizitionarii sau creatiei de noi surse de venit este de a obtine
beneficii fiscale. Pierderile de capital din vanzarea actiunilor catre alte companii,
rezidente si non rezidente si din lichidarea sau reducerea capitalului nu se
compenseaza.
Rata de impunere a profiturilor, atat a celor retinute, cat si a celor distribuite este
25%, majorata la 26,38%, prin aplicarea suprataxei de solidaritate de 5,5%. Inainte de
implementarea noului sistem de impunere, rata de impozit pentru profitul retinut era de
40%, majorata prin suprataxa la 42,2%, in timp ce profitul distribui era impozitat la rata
de 30% (31,65% in urma suprataxarii). Se remarca, asadar, derularea unui proces de
reformare a sistemului impunerii companiilor, in scopul diminuarii presiunii fiscale
suportata de acestea.
Dividendele si alte distributii de profit, platite de companiile rezidente, sunt obiect al unei
impuneri cu o rata de 20%, care ajunge faptic la 21,1%, prin aplicarea suprataxei de
solidaritate. Unele dobanzi (ca cele provenind din obligatiuni convertibile, obligatiuni
purtatoare de profit, imprumuturi de participatie) si venitul provenind din participatiile
partenerului tacut in comert sau afaceri sunt supuse unei rate de impunere de 25%
(26,38% incluzand suprataxa de solidaritate). Dobanzile platite de banci si cele din
anumite obligatiuni ale rezidentilor se impun cu 30% (31,65% prin suprataxare).
Perioada impozabila este anul calendaristic. Venitul impozabil este venitul
companiei din anul financiar care coincide cu anul calendaristic. Daca anul financiar
este diferit de anul calendaristic, venitul impozabil este venitul anului financiar care
expira pe parcursul anului calendaristic.
1995
0,9
1996
1,2
1997
1,3
1998
1,3
1999
1,5
2000
1,7
2001
0,6
2002
0,6
2003
0,7
2004
0,9
2 Impozitul pe venit
Rezidentii sunt obligati la plata impozitului pentru veniturile realizate in intreaga
lume. Nerezidentii sunt, in general, obligati si ei la plata acestui impozit in legatura cu
anumite venituri provenite din surse germane. Un individ este, indiferent de
nationalitate, rezident al Germaniei daca domiciliul sau locuinta este in aceasta tara.
Domiciliul este o locuinta mentinuta pe termen lung. Locuinta este o locatie in care
persoana este prezenta fizic pentru o perioada neintrerupta mai mare de sase luni. Sotii
rezidenti, care locuiesc in comun, sunt evaluati impreuna numai daca ei nu aleg
impunerea separata. Venitul copilului nu se include in baza impozabila a parintilor, dar
este impus separat.
Indivizii rezidenti sunt subiecti ai impozitului pe venit, asezat asupra venitului
obtinut din intreaga lume, care se include in urmatoarele categorii:
venit din agricultura si activitati forestiere;
venit din comert sau afaceri;
venit din servicii profesionale;
venit din angajare;
supervizor, fara atributii executive, venitul sau este tratat ca venit din servicii
profesionale.
Pentru venitul din agricultura si activitati forestiere si venitul din comert sau
afaceri metoda generala de a calcula venitul impozabil este metoda compararii valorii
nete. Daca profitul anual al fiecarei dintre aceste categorii nu depaseste o anumita
suma si venitul nu depaseste o alta suma, metoda venitului net poate fi aleasa. Sub
ambele metode, cheltuielile ocazionate de obtinerea venitului impozabil sunt, in general,
deductibile. Restrictiile se aplica, in particular, pentru cheltuielile cu caracter personal
(cadouri, case de oaspeti) si pentru cheltuielile de deplasare casa - loc de munca
folosind masina afacerii.
Pentru venitul din servicii profesionale metoda venitului net este cea mai
frecvent utilizata. Cealalta metoda poate fi uzitata doar optional.
Venitul din investitiile de capital include dividendele si dobanzile, la fel ca si
drepturile de autor si venitul din proprietatea imobila. Pentru acestea o alocatie fixa
anuala (dublata pentru sotii impusi impreuna) este acordata. In general, cheltuielile
ocazionate cu obtinerea venitului din investitii sunt deductibile. Daca au un cuantum
scazut, se accepta deducerea unei sume globale fixe. Dubla taxare economica este
diminuata pentru actionarul individual de catre asa numitul half-income system
(sistemul injumatatirii venitului), in care numai jumatate din dividende sunt incluse in
venitul individual impus.
Castigurile de capital provenite din derularea unei afaceri sunt tratate ca venit
normal din afaceri. Pentru usurarea sarcinii fiscale, asupra castigurilor din bunuri, altele
decat actiunile, se aplica aceleasi reguli ca si in cazul companiilor. Pentru castigurile din
actiuni diminuarea sarcinii fiscale este valabila pana la o limita de 5000 000 de euro.
Aceasta reducere poate fi folosita pentru scaderea costurilor de achizitie sau producere
ale unor active noi (actiuni si alte active mobile depreciabile, cladiri achizitionate intr-un
interval cuprins intre doi si patru ani). Cand actiunile vandute sunt inlocuite de altele,
pretul de achizitie este redus din suma totala a castigului.
Castigurile de capital provenind din tranzactii private sunt, in general, scutite.
Astfel de venituri se impoziteaza doar daca depasesc o anumita suma anuala si daca
provin din: vanzarea proprietatii imobiliare, inclusiv a drepturilor partiale asupra acesteia
in zece ani de la data achizitionarii; vanzarea proprietatii mobile, actiuni si obligatiuni, in
interval de un an de la achizitie; tranzactii derivate, daca contractul este pe o perioada
de un an sau mai putin.
Castigurile din instrainarea unei proprietati imobiliare nu sunt impozabile daca aceasta a
fost folosita ca locuinta personala o anumita perioada de timp. Mai mult, castigurile de
capital din actiunile companiei sunt obiect al impunerii daca actionarul detine (sau a
detinut) direct sau indirect in cinci ani precedenti o participare substantiala, peste 1%
din capitalul firmei. Vanzarea unei asemenea participari nu este tratata ca o tranzactie
privata, ci ca una de afaceri. Cand sunt impozabile, aceste castiguri din actiuni sunt
tratate ca si veniturile din dividende (se acorda injumatatirea de 50%).
Un contribuabil care a ajuns la varsta de 55 de ani sau care nu este capabil sa mai
munceasca poate opta pentru o scutire din castigurile de capital rezultate din vanzarea
sau lichidarea afacerii sale, pana la o anumita suma fixa, care se reduce daca
respectivele castiguri sunt peste un anumit nivel. Aceasta reducere se acorda o singura
data in viata. Tot o scutire in suma fixa, dar diferentiata de la caz la caz, se acorda si
pentru vanzarea actiunilor unei companii pe actiuni sau partilor sociale ale unei societati
cu raspundere limitata. Optional, unele castiguri de capital pot fi considerate
extraordinare si supuse uni regim fiscal preferential (mai lejer). Astfel de venituri
extraordinare sunt cele provenind din vanzarea: unei afaceri din domeniul agricol sau
forestier, integral sau partial; activelor detinute pentru servicii profesionale etc.
Cheltuielile speciale si extraordinare sunt costuri personale care sunt deductibile
din venitul agregat impozabil. Cheltuielile deductibile speciale includ: pensiile
alimentare, pana la o anumita limita; contributiile obligatorii la asigurarile de sanatate,
de accidente si boli profesionale, la asigurarile de dizabilitati si varsta inaintata, primele
pentru asigurari similare private, contributiile obligatorii si voluntare la schemele de
pensii prin efectul legii, asigurarile de somaj, toate acestea limitate la o suma anuala
data; taxele de cult; onorariile consultantilor; donatiile pentru anumite scopuri, precis
prevazute in legea fiscala, in limite prestabilite s.a. Cheltuielile extraordinare pot fi
deduse daca sunt necesare, indispensabile si daca depasesc cheltuielile unui grup de
contribuabili cu un venit comparabil. Acestea se refera, in particular, la costurile datorate
imbolnavirii. Pentru anumite tipuri de cheltuieli extraordinare (cheltuielile pentru
pregatirea copilului si pentru ajutorul casnic acordat celor in varsta sau bolnavi)
deducerile sunt stabilite in suma fixa. In completare, o deducere este acordata parintilor
pentru costurile privind cresterea copilului pana la 14 ani sau cu handicap, daca
demonstreaza ca aceste costuri depasesc un anumit prag.
Contribuabilii au dreptul sa beneficieze de alocatii anuale. O alocatie de baza, in
suma fixa (7 664 de euro pentru o singura persoana sau 15 329 de euro pentru o
familie), care se scade din baza de calcul a impozitului, se acorda fiecarui individ
rezident. De asemenea, pentru fiecare copil aflat in intretinerea contribuabilului se
acorda deduceri anuale globale (acestea sunt in suma fixa si se acorda doar daca
beneficiile lunare insumate ale copilului sunt sub nivelul acestei deduceri; copiii primesc
de la statul german lunar o suma fixa sub forma de beneficiu, similara alocatiei pentru
copii din tara noastra).
In general, pierderile inregistrate de un contribuabil, pana la un anumit nivel
maxim, pot fi reportate asupra veniturilor exercitiului financiar precedent. Peste acest
plafon se reporteaza asupra veniturilor viitoare, fara limita de timp.
Venitul anul global impozabil este supus unor rate progresive. Transele de venit,
cotele de impunere si impozitele datorate de un singur contribuabil si de o familie sunt
redate in tabelele urmatoare:
Rata marginala de
impunere (%)
pana la 7 664
7 665 12 739
15,00 23,97
12 740 52 151
23,97 42,00
peste 52 151
42,00
- o familie -
Rata marginala de
impunere (%)
pana la 15 329
15 330 25 479
15,00 23,97
23,97 42,00
42,00
Perioada impozabila este anul calendaristic. Contribuabilii care obtin venituri din
comert sau afaceri pot opta pentru un an financiar diferit de cel calendaristic.
Subiectii impozitului pe venit au obligatia de a depune anual o declaratie de
impunere, pana la data de 31 mai a anului financiar urmator. Pe baza acesteia,
organele fiscale realizeaza evaluarea finala a materiei impozabile. Contribuabilii
rezidenti care obtin doar venituri din salarii sunt evaluati pentru acestea, fie din oficiu, fie
la cerere. Din oficiu evaluarea materiei impozabile se realizeaza cand se constata o
eroare de impunere.
Impozitul este incasat in decursul anului, fie prin stopaj la sursa, fie prin plati
anticipate directe. Acestea din urma se platesc in patru transe, la datele de 10 mai, 10
iunie, 10 septembrie si 10 decembrie. Dupa regularizare, diferentele de platit sau de
restituit trebuie efectuate in termen de o luna de la primirea deciziei de impunere de
catre contribuabil.
Ponderea detinuta de impozitul pe venit in totalul produsului intern brut, la
nivelul Germaniei, in perioada 1995 2004 este urmatoarea:
Anul
1995
9,3
1996
9,4
1997
9,2
1998
9,5
1999
9,9
2000
10,2
2001
9,9
2002
9,6
2003
9,3
2004
8,7
intra-comunitare.
1995
6,5
1996
6,5
1997
6,4
1998
6,6
1999
6,8
2000
6,8
2001
6,6
2002
6,4
2003
6,3
2004
6,2
Angajati
Total
1995
7,5
6,7
16,8
1996
7,6
6,9
17,4
1997
7,6
7,0
17,7
1998
7,6
6,9
17,4
1999
7,5
6,8
17,2
2000
7,5
6,8
16,9
2001
7,4
6,7
16,7
2002
7,3
6,6
16,7
2003
7,4
6,7
16,9
2004
7,2
6,5
16,5