CONST. IONESCU-CARLIGEL CADRANE SOLARE GRECESTI SI ROMANE IN DOBROGEA Pina in prezent se cunose patru cadrane solare descoperite in Do- Drogea. Ele reprezinta de altfel totalitatea exemplarelor gasite pe terito- riul Roméniei, Prima pies’ este un fragment de cadran solar provenind de la Histria, cu ocazia sapaturilor facute in anul 1950. A fost descoperit in zona sacra a cetatii, unde fusese folosit ca material de umplutura in con- structii tirzii. Astazi se aflA expus in Muzeul National de Antichitati din Bucuresti, cu nr. L 2023 (Fig. 1). Executaté din marmora alba cu dungi vinetii, piesa are forma unei parti dintr-o concavitate sépata intr-un bloc prismatic drept. Blocului i s-au pastrat un plon orizontal si unul vertical. Concavitatea, perfect sferica, este Iucrati cu mare precizie. Raza sferei este 157 mm. Pe partea pastraté, se observa doua linii convergente de jos in sus, spre un punct superior care a existat dincolo de spartura. De la dreapta la stinga alte doua linii paralele le intersecteazé pe primele. Toate aceste lini sint arce de cerc, foarte fin sapate cu dalta. Deschi- derea daltuiturii nu depaseste 0,8 mm. Linia convergenta din stinga este taiata oblic, in partea superioara, de un segment de curba pe care sint s&pate cinci litere mari grecesti, scrise invers. ca in oglindé. Ele par a reprezenta sfirsitul si inceputul a doud cuvinte : ..OX XPO... Pe linia convergent& din dreapta sint trasate liniufe indicatoare orizontale, sase in dreapta si sapte in stinga. Cu exceptia primei si ultimei, celelalte sint mareate cu majuscule grecesti perfect citibile de jos in sus, de la B la M, Litera A’ are rupt4 partea din dreapta. Este normal si se pre- supuna ci prima liniu{a a fost mareata cu A, ultima cu N. (Fig. 2) Analizind forma literelor si comparindu-le cu cele de pe alte mo- numente epigrafice descoperite la Histria, Emilian Popes. propune datarea piesei noastre la sfirgitul sec. IV Len. sau cel mai tirziu ince- putul sec. HII i.e.n. Al doilea exemplar a fost descoperit in comuna Cumpana — cca 12 km SV de Constanja — in anul 1960 de catre cercetatorii muzeului 199Fig. 1 regional de arheologie. Se aflé expus la Muzeul Arheologic din Con- stanta (Fig. 3). Un studiu asupra lui a fost facut de S, Comanescu'- * Silviu Comanescu — Déchiffrement et interprétation du cadran_ solaire de Cumpina (Dobrudza) — in Acta Antiqua Philippopolitana, Sofia 1963, (Com nicare finuté la Plovdiv in cadrul celei de a 6-a Conferinte Internationale 4¢ studii clasice a {érilor socialiste). 200Piesa este in general bine pastrata. Reprezinté un ansamblu sculptural format din cadranul propriu-zis si un bucraniu care il fine intre coarne. Suprafaja cadranului este o porfiune dintr-un cilindru circular drept, cu raza de 160 mm. Pe ea sint sSpate unsprezece linii orare conver- gente si doud curbe paralele transversale (cea echinoctiala si cea a sols fiului de iarna). Intreg ansamblul este ingrijit lucrat, din marmorA albS cu pete vinetii. Trasarea este aproximativa. Dup& maniera de redare a bucraniului, Gabriella Bordenache dateazi piesa in sec. II en. Al treilea cadran se aflé in depozitul Muzeului National de Anti- chitati din Bucuresti, cu nr. L. 990. Este o piesa inediti, provenind din vechiul fond al muzeului. Nu se cunoaste data gi imprejurarile descope- ririi. Const dintr-o portiune de sferé ce se sprijini, cu deschiderea fn sus, pe un cap de birbat. Miinile care o sustin lateral izbutesc s& sugereze imaginea completé a ansamblului: un barbat — Atlas — sprijina pe cap cadranul solar cumpanindu-l cu brafele. Capul se pre- lungeste cu un suport prismatic, care sustine cadranul pe toata desfa-surarea lui. Atit suportul cit si un rost de incastrare din spate aratd ca instrumentul era prins intr-o constructie. Materialul din care a fost executatd piesa este un calcar de sedimentare moale, de culoare gal- buie, rocd ce se gaseste in Dobrogea. Mesterul care a lucrat-o n-a fost un maestru al desenului. Nu existé o simetrie a intregului, iar dispro- portia intre cap si miini este izbitoare. Aceeasi stingdcie se observa si in trasarea liniilor a céror lafime ajunge pind la 5 mm. Cadranul propriu- zis, a cdrui grosime medie este de 35 mm., face parte dintr-o sferd cu raza de cca 170 mm. Prezentim date medii, deoarece o adincitura in par- tea de jos modificd raza de curbura. Pe suprafafa sfericd sint trasate doua semicercuri paralele (curbele solstijiului de iarna si a echinoctiului) avind centrul pe o dreaptd imaginara orizontala situaté in planul meridian si care porneste dintr-un locas dreptunghiular in care a fost fixat stilul. Semicercurile sint intretdiate de unsprezece curbe (orare) care impart suprafata in doudsprezece fusuri (Fig. 4). Dupaé maniera de lucru, piesa a fost datata de G. Bordenache la sfirgitul sec. III e.n. In sfirgit, al patrulea cadran a fost descoperit recent la Constanta, de citre cercettorii Muzeului Arheologic al orasului. Starea de con- servare este foarte bund. Urmeaza si fie studiat si publicat de personalul stiintific al muzeului. Cadranele solare au fost instrumentele care misurau ora tempo- rar&, adic a douasprezecea parte din ziua de lumina cuprinsa intre r: ritul si apusul soarelui. Este evident cA in acest fel durata orelor varia de la'o zi la alta? Aceste ore variabile au fost folosite din antichitate pind la inceputul evului mediu 3, Principiul de constructie al cadmanelor era materializarea traiec- toriilor aparente ale soarelui pe o suprafafa de receptie cu ajutorul um- brei aruncat& de un punct material. Prima suprafa}i conceput& a fost interiorul unei emisfere asezatA cu deschiderea spre zenit, reprezentind contraimaginea boltii ceresti. Umbra virfului unui stil vertical, plasat chiar in centrul sferei descria pe suprafajé o curbi i conforma cu cea parcursi de soare. Timpul necesar umbrei virfului ca si treacd peste a doudsprezecea parte din aceasta curb cra acelasi cu cel in care soa- rele descria a douisprezecea parle din cursa lui diuma, deci eu ora . nu se trasau decit cele trei curbe de bazi de la solstijii i echinoctiu. Se imparjea fiecare in douasprezece pari si unin- du-se punctele de diviziune se obtineau unsprezece linii orare care deter- minau cele doudsprezece spalii orare. Asa trebuie si fi avitat primele cadrane solare construite empiric, in legaturd cu care Herodot afirma : »grecii au luat de la babilonieni polosuk cu gnomonul gi impartirea 2 Pentru compararca duratei a doud cvcnimente si pentru calculul astro- nomic: se folosea ora echinoctiald aproximativ exali cu ora noastrd. 3 alaturi de masurarea timpului zilei cu ajutorul umbrei aruncate de corpul omului, In toate consideratiile facute. traivctoriile aparente ale soarclui se socotese cereuri pe sfera cereasca iar viteza de parcurgere constanta. 203Fig. 4 zilei in doudsprezece parti“ 5. DacA pentru timpul in care a trait Herodot existenta polosului este controversata®, la inceputul sec. IV ien., f&r& indoiala, se construiau asemenea indicatoare de ora temporara7. Dupa cum reiese din cele expuse, constructia lor nu necesita cunos- tinte speciale. Pretindeau ins un an intreg de observare a traiectoriilor soarelui si aveau dezavantajul cA nu puteau fi folosite decit pentru locul unde se trasau. Matematicienii si astronomii sec. IV i.en. au perfec- fionat cadranele solare dind posibilitatea construirii lor oriunde si ori- cind. Pentru aceasta, aldturi de cunostintele de pind atunci — planul meridian al locului, timpul echincfiilor si solstifiilor, oblicitatea eclip- ticei — era necesar s se cunoscd un element nou, ,,clima‘ sau ,,enclima“, care suprapune nofiunea noastra de latitudine. Pentru greci ‘clima in- semna raportul dintre lungimea unui gnomon si lungimea umbrei sale, misurate la amiaza zilei de echinoctiu. Eudoxos din Knidos§ calculeazd & Herodot If, 109. ® Rehm, in RE s.v. Horologium p. 2418, 30—60. 7 Catre' 410 Len. Democrit scrie chiar un tratat despre polos (Diog. Laert. 1X, 7, 13), Scaphe sive hemispherium al lui Aristarch sau arachne al lui Eudox amintite de Vitruviu, sint cadrane solare de tipul polosului. * Eudoxos din Knidos, matematician astronom si filozof (399355) scr »Phainomena, puse in versuri de Aratos si comentate de Hipparch. La el se i tiineste prima data notiunea de ,clima*, 204lima pentru Knidos si aflé raportul 3/4. Aceste rapoarte ajung cu timpul s& fie cunoscute pentru toate locurile, iar Hipparch va intocmi in sec. I i.e.n. tabele de ,,climata‘. Cunoscindu-se oblicitatea eclipticei? si clima unui loc, se putea construi, oricind, un cadran solar calculat stiintific. Pentru aceasta se executa mai intii un plan al cadranului — analemma — care insemna proiectarea pe planul meridian al locului a curbelor de bazi repre- zentind traiectoriile solstitiale si echinoctiale, in raport cu planul ori- zontal. Suprafata de receptie a umbrei, la inceput sferic3, a devenit mai tirziu cilindried, conicd si apoi plan’. Pentru fiecare tip s-au stabilit analemme. In sec. III ie.n. existau deja tabele de latitudini si tratate de analemme. Pentru cadranele cu suprafata de receptie sfericd avind stilul orizontal cu virful in centrul sferei, o analemma completa ne-a rémas de la Vitruviu ”. Formele cadranelor s-au transformat cu timpul suprimindu-se par- file inutile sau trasindu-se curbe suplimentare, fiecare tip purtind alt nume dupa aspectul sau, sau dupa indicatiile date. Preluate de romani, cadranele solare nu mai sint obiect de inte- res stiinfific. Constructia lor devine adevarata industrie, la care concurau tabelele astronomilor si matematicienilor, analemmele trasate de arhi- tecti dupa modelul deja stabilit si maiestria executantilor. Viata romana fiind legaté de ord, cadranele abunda pe tot cuprinsul imperiului, in for, la circ, la terme gi in vilele particulare. Cu toate ca se considera cA romanii doar au preluat aceste instru- mente de masurat ora temporara, fri a aduce nimic in plus ‘!, soco- tim c& lor trebuie sé le atribuim o transformare a cadranelor sferice in sensul rotirii planelor curbelor de bazA pind la pozitia verticala Transformarea ugura construcjia cu ajutorul sabloanelor, dar dadea aproximatii mai mari la citirea orelor. Studiul unui cadran antic, descoperit, comporta recunoasterea tipu- lui de cadran, refacerea analemmei lui si calcularea datelor de con- structie. Dintre aceste date, cea mai importanta este latitudinea locului pentru care a fost faicut sd functioneze. Daca in cazul unui exemplar intreg problema este rezolvabilé cu ajutorul cunostintelor transmise de Vitruviu gsi cu rezultatele cer- cetarilor din secolele XVIII, XIX si inceputul sec. XX, in cazul unui fragment se cer studii si metode noi. Rezultatele unui asemenea studiu, facut de noi! ne-au dat posi- bilitatea s calculam latitudinea unui cadran solar chiar si in cazul in care, pe un fragment descoperit, nu putem misura decit o divi- TT ic.n, valoarea ci ¢ calculaté 24°; la Ptolomeu 23) 40", © Vitruviu, Despre arhitecturd IX, 7. 4 Ardaillon in Dictionnaire des antiquités greeques et romaines, par Da- remberg et Saglio s.v. Horologium, p. 25 2 De tipul celui de la Hetty Alsaciens d’Archéologie Tome X. 196 Se vu publica sub titlul Contributions a l'étude des cadrans solaires*, in Dacia XI x (Alsacia) publicat de R. Rohr in Cahiers 205ziune orara echinoctialé si una solstitiald. In lumina acestui studiu, care cuprinde explicafii mai ample de functionare si refaceri de ana- lemme, dim pe scurt interpretarea matematicd a pieselor prezentate la inceputul comunicarii. Fragmentul L 2023 de la Histria a facut parte dintr-un cadran solar cu suprafata de receptie sfericé, avind stilul orizontal cu virful in centrul sferei, de tipul amintit de Vitruviu ca ,hemicyclium exca- vatum ex quadrato ad enclimamque succissum‘. Lungimea stilului era egali cu raza sferei de 157 mm. Pe fragment se pastreazd parti din cele dou linii orare care incadrau ora a sasea. Cea din dreapta este chiar linia median& din planul meridianului. Cele doua curbe paralele re- prezinta parti din curbele de baz ale solstifiului de vara si echinoctiului. Cadranul indica orele pentru latitudinea de 44°31’ (latitudinea Histriei este 44°30’). Pe linia oraré mediand liniutele marcate cu majuscule grecesti aratau la amiazi — cind umbra virfului stilului cidea pe ele — intrarea soarelui in constelatiile zodiacale si inceputul anotimpurilor. Cadranul era deci si calendar. Curba oblic& ce taie linia orara din stinga facea parte din sistemul care marca cu cit crestea ziua respectiva fata de ziua cea mai scurt& de la solstitiul de iarna. Acest sistem comporta doua linii simetrice in raport cu linia mediana, pornind de la inter- sectia acesteia cu curba solstitiului de iarnd, delimitindu-se astfel un triunghi sferic. Prin analogie cu un cadran asemanator IG XIV 1307 = = CIG Ill 6179%, si cu cel plan de Ja Delos, cele doua frinturi de cuvinte scrise invers, ar putea fi intregite astfel : [Iéa}oc yelévos méoys hugeas naphxer] cu sensul : ,,cum creste durata fiec&rei zile“. (Fig. 5). In acest fel cadra- nul da si o indicatie astronomicd care putea fi folosita pentru agricultura 3au navigatie. Legate cu datarea propusi de Em. Popescu, toate aceste rezultate mai spun ceva. La sfirsitul sec. IV Len. sau inceputul sec. III fen. sintem in perioada in care, — la distanta doar de citeva decenii de primele cadrane calculate stiintific — nu aparusera inc& tabele de ,,cli- mata‘. Latitudinea trebuia calculata la fata locului, de c&tre un specia- list al gnomonului. In cazul fragmentului nostru, aceasta pretindea o observare stiintific’ a cerului pe o perioadd de un an, fdcutd de un astronom sau matematician chiar la Histria. Este greu de presupus ci trasarea analemmei dupa criteriile deja cunoscute si executia in marmura n-a avut loc tot acolo sub supravegherea specialistului. Constatim deci — cel mai tirziu la inceputul sec. III Len. — o remarcabil activitate si preocupari stiintifice, astronomice si matematice in vechea cetate milesiana de la gurile Dundrii. Cunoscindu-se legaturile dintre cetatile vest-pontice, aceste preocupari nu puteau fi si nu puteau rémine numai un apanaj al Histriei. Existenfa unei atmosfere de preo- cupari stiinfifice, in cet&tile vest-pontice, ateslata acum material prin agmentul de la Histria, poate explica formarea unei mari personalitati 4 Gasit la Roma pe Esquilin la Orti Palombra, datind din epoca imperiala GH. Diels, Antike Technik, Berlin, 1920, p. 169). 206stiintifice in aceasta parte a lumii grecesti: geograful si istoricul De- metrios din Callatis Cadranul de la Cumpina ridic& si el probleme spinoase. Din lite- ratura de specialitate avuta la indemind nu sintem informati despre descoperirea unei piese cu suprafata de receptie cilindricd , desi tre- cerea de la sferi la con era normal s& se fac prin cilindru. Singurul indiciu in aceasta privintA este un desen al lui Vitruviu in care este- redat si un asemenea cadran tot sub numele de hemiciclu 7. Prezenta in sec. II en. a unui exemplar cilindrie nu poate fi o speculatie intim— platoare facuté de un specialist izolat. Piese aseman&toare trebuie s& fi existat gi in secolele anterioare. Studiul nostru a comportat refacerea analemmei acestui tip de ca~ dran si gasirea metodei de calcul a latitudinii. La nivelul de trasare aproximativa a cadranului latitudinea de 44°07’ aflati nu ne surprinde. Nu trebuie si uit&m cd tabelele lui Hipparch si cele foarte apropiate ale lui Ptolemeu dadeau latitudinea gurilor Dunarii egal cu 47°4’. Ca- dranul a functionat pentru latitudinea Tomis-ului dind indicatii orare '8. Cadranul L 990 este de tipul sferic transformat. Refacerea analem— mei lui a dat posibilitatea calculului latitudinii prin citeva consideratii geometrice simple. Cifra de 44°15’, calculati de noi, nu poate spune cu precizie nimic despre locul unde a fost folosit. Oricit ne-am depiasa, insd, spre nord sau spre sud nu iesim de pe teritoriul Dobrogei. 45 Demetrios din Callatis, istorie si_gcograf, cAtre sfirsitul sec. IIT Len, a cSrui operd in 20 vol. e mentionatd de Diog. Lacrt. 5.83. #® Studiile publicate pind in 1920 nu amintese de piese cilindrice. Ulterior nu avem cunostinté despre descoperirea vreunui cadran cilindric. 17 Vitruviu IX, 8, pl. 72, 2 1 Latitudinea Tomis-ului este 44°10,CADRANS SOLAIRES GRECS ET ROMAINS Résumé Jusqu’d ce jour, on a découvert en Dobroudja quatre cadrans solaires, dont trois sont étudiés dans le présent article. Tous sont importants par eux-mémes, ot Dien par les conclusions que leur présence impose. ‘Aprés la description, suit lexposé des résultats obtenus par étude mathé- matique faite conformément 4 de nouvelles méthodes de calcul. Le fragment d’Histria, qui fait partie d’un cadran sphérique du type hé micycle, et qui datait du IXe—IIle s. avn, était en méme temps un calendrier, ‘qui indiquait les entrées en constellations "zodiacales et le commencement ces saisons. Bien plus, Vinstrument, construit avec une grande précision, indiquait aussi la maniére selon laquelle le jour augmentait, a partir du solstice d’hiver. Lrexistence d’un tel cadran, calculé trés précisément pour la latitude de la cité @Histria (44°31), atteste d'une maniére concréte le niveau des préoccupations scientifiques dans les cités pontiques de Pouest. La piéce de Cumpana est Vexemplaire rare d’un cadran a la surface de réception cylindrique. Construit au H-e s. de né., il a été calculé, a peu de chose prés, pour la latitude de Tomi. ‘L’exemplaire L 990 MNA, du type sphérique transformé, est moins soigneu- sement réalisé, mais le calcul de la latitude le situe également sur le territoire de la Dobroudja. GRIECHISCHE UND RUMISCHE SONNENUHREN Zusammenfassung Bisher wurden in der Dobrudscha vier Sonnenuhren gefunden. Drei davon ‘werden in vorliegendem Aufsatz untersucht. Alle sind an und fur sich oder durch die Schllisse, die sie zulassen. von Bedeutung. Nach der Beschreibung folgt die Darstellung der Ergebnisse des mathematischen Studiums, das mittels einer neuen Rechenmethode tiber sie durchgefihrt wurde. Das Bruchstick, das in Histria gefunden wurde, gehért zu einer spharischen Sonnenuhr von halbkreisformigem Typus, datiert in das 4—3.Jh.v.u.Z., und dient vu gleicher Zeit auch als Kalender, der ‘den Eintritt in die Sternbilder und den Begin der Jahreszeiten anzeigt. Das sehr genau gebaute Gert biet sogar an, wie der Tay im Verhdltnis zur Wintersonnenwende zunimmt, Das Vorhandensein einer derartigen Sonnenuhr, die flr die Breite der Festung Histria (44°31’) genau aus- gerechnet war, bestitigt die wissenschaftlichen Betétigungen in den westpontischen Festungen sachlich. Das Exemplar vom Cumpéna ist ein seltenes Stiick, mit _zylindrischer. Aufnahmefliche, das im 2Jh.u.Z. gebaut wurde und ctwa: fir die Breite von ‘Tomis berechnet ist. Das Exemplar L 900 MNA vom kugeligen Typus und umgedndert ist etwas weniger sorgfaltig gearbeitet, Derechnung der Breite bestimmt es ebenfalls fur das Gebiet der Dobrudscha.