© Editura Mitropotia Olteniei Str, Mitropolit Firmilian, ne, 3 Craiova - Dol Tel./Fax: 0251-13246 Redactori: Pr. Sever Negreseu, Pr. dr, Nicolae Rizvan Stan ‘Tehnoredactor & Coperti: Valentin Comeanu: Corecturd: Mirona Comeanu, Corina Ungures Coperta I: Icoana Sf. Ap. Andrei vestind Sf. Bvanghelie in Dobrogea - Manastirea Dervent Deserierea CIP 2 Bibliotecii Nationale a Roménlet Serieri ale “cifugitilor scifi” daco-romani din secolul al Vidiea / tad: pr prof. dr. Nicolae Petrescu, prof. David Popescu; pre pr. prof. dr. Dumitra Stile. Craiova: Editura Miopoia Olienieh, 2006 ISBN (10) 973-7763-16-8: ISBN (13) 978-973-7763-16-7 I. Petrescu, Nicolae (ta) 1M. Poposeu, David (iad) Ul, Stiviloge, Dunit (pret) 232 ‘Tiptritt la Tipografia Eparhiali — Craiova Director: Florin Pargcovean (Tel Fax: 0251/463087, Tel. 0788240992 email: office tipografiadim-ol.r0) SCRIERI ALE «CALUGARILOR SCITI» DACO-ROMANI DIN SECOLUL AL VI-LEA Introducere Pr. Prof. Dr. Dumitru Stiniloae ‘Traducere Pr. Prof. Nic. Petrescu si Prof. David Popescu ‘Tipairita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN Mitropolitul Oltenici Editura MITROPOLIA OLTENIETINTRODUCERE, Contributia «eitugirilor seiti> Ia precizarea hristologiei ta ineeputul see. al Vi-lea 1. imprejuririle istorice fm care sa produs interventia lor si citeva date despre desfigurarea ei. Nu ne ‘zndim la 0 expunere completa a imprejurarilor in care s-a produs interventia ,cdlugarilor sciti" sau daco-romani dezbaterea hristologici la inceputul sec. al Vi-lea si a tmultelor probleme, ined nedeplin clarificate, referitoare la persoanele si la modul in care s-a produs interventia lor. Aceasta ar cere 0 cercetare si 0 extindere care depises spatiul ce ne sti la dispozijie pentru o simpla introducere la traducerea scrierilor in care s-a precizat aportul lor'. Pe de alta parte, preocuparea noastra principala se refera la continutul dogmatic al interventiei lo. Vom da numai 0 schiff generala a acestor Imprejuriri gi o sumari prezentare a luptei lor pentru a-si impune formula hristologied, sfarsind cu indicarea fazet in care se afla problemele referitoare la dow din persoanele acestor calugari Sinodul ecumenic de la Calcedon afirmase in 0 expunere a acestorimprejurdr gia dateorrefritoare Ia persoarele sila upta,cdluisior sei penira formula for ne-au dat Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolinil Olenici, Primele. sevieri_ parisice Hteranira noastrd in sec. DV-XVI, Craiova 1984, p 74-79; 1, Com Seritor’teologi din Seytia Minor, Bucuresti 1979; 1. Romureanu, Evenimenele istorice inaime ¢i dupa Sinodhd de fa Calecdon, ie “Siti Teologice” 1970, 3-4: Pr, V.G. Sibiescu, Cale sei, Sibiu 1936; lie Fricea, Leomtis Byzantios, Atena 1984, M-am folosit do textul latin al scrierilor lui Maxentiu din PG. 86,1, deoarece numai ‘dupa aceea am ajuns in posesiatextul publica de Fr. Glove si al teaducei lui de Pr, Nicolae Petrescu 3general creda Bisericit cd lisus Hristos este un unie ipostas in doud fri si anume jpostasul ear, find .ndseut inainte de veci din Tatal dupa dumnezeire, in zilele mai de Pe urma s-a nascut din Fecioara Maria, Nasciitoarea de Dumnezeu, dup umanitate. Prin aceasta ve dezaproba att monofizitismul, care afirma amestecarea celor dou fri fntr-una singurd, edt i nestrianismul, care afirma c& fiecare fire isi are ipostasl ei si Hristos nu este unit cu Fiul lui Dumnezew decdt ,prin relaje”. ca un prooroc oarecare. Darin expresia Sinodului ef cele dou’ fri concur intro persoana si Tnt-un iposlas",nestrienl socoteau e& vd lasatd putntaafirmait 8 firea omeneasca se aliturs earecum de I sine la cca dumnezeiascd, deci are in carecare misur un ipostas al ei cd nu sea formato Fil lui Dumnezeu fnsusi ca fire a ipostasulul Siu ddumnezeies; in afar de aveea se dda impresia cd firile se mised prin ele una spre alla ca nite persoane, ct nu ipostasulFiulu ig formeaz fea Sa omeneasea ‘Aceasa inchidea pe deal parte monoTiiilorcalea spre apropierea de Biscicl, clei socoteau ci Biscica sa apropiat prin acest Sinod de nestorinism. lar reprosul acest nt lis pe Toi ortodoesi nepastot Jn special impirativ din Bizan, domici si restabileased unitatea cetienitor in eredint inefinau de accea sB reduct importanja Sinodului de la Calcedon, sau $8 admit ca adaos vreo formula care 88 inkture puting nestorienilor del interpreta intr-un sens favorabil lor ‘Aceasta a ficut pe impratul Zenon, la 482,58 dea ecretul ,Enoticon”, in care, cu aprobarea Patriarhulu ‘Acaciu, cerea tuturor sf se respecte primele trei Sinoade coumenice, dar s8 nu pomeneasca pe al patrlea. Accasta a facut Biserica din Apus sf se rupa de cea din Rasarit, dnd nastere schismei acaciene. Tendinjamonolizitt au 6 ‘manifestat-o si imparatii de dupa aceea. incurajati de ei se cord de unit atentie si adaosului patriarhului monofizit al Antiohici, Petru Gnafeus (488): ,.Cel ce Te-ai rastignit pentru noi” la céntarea ,Sfinte Dumnezeule”. Prin aceasta, se atribuia Sfintei Treimi sau fiintei dumnezeiesti putints patimirii (theopashitismul). Monofizitismul sustinut si de Imparatul Anastasie I a provocat la $12 0 revoltd popular condusi de generalul Vitalian, originar din Zaldapa (Scythia minor), Dar uni ortodocsi, din opozitie fayé de aplecarea autoritailor spre monofizitism, inctinau spre nestorianism Dar ortodocsii adevarati nu voiau s& incline nici spre nestorianism. Se simfca trebuinta unei formule care si precizeze invatitura Sinodului de la Calcedon atat impotriva interpretarii nestoriene, cat si impotriva invayaturii monofizite. Numai aga se putea susfine unitatea intre ctestini, intirindu-se in faja ambelor tendinfe autoritatea Sinodului de la Calcedon* ‘Aceastd formula au aflat-o .cAlugarii scifi". Ea suna «Unul din Treime a patimit cu trupul>. Prin ea se afirma, impotriva nestorienitor, c& nu un om a patimit pentru noi, dar nici intreaga Treime, deci fiinta Ei dumnezeiasc’, ci tuna din Persoanele Ei, intrucdt si-a vat trup, Temeiul pentru afirmarea patimirii Cuvéntului ew trupul au luat ei din J Petru TV, 1, unde se spune cB aHristos a patimit cu trupul”, dar si din mai mul Parint care au stiruit asupra acestei expresii, intre acestia emarcim pe Sf. Atanasie col Mare, care preciza c& Dr. Nestor Vomicescu spune despre derhinarea ce domnea ature intre cretinis .Nestrie s1 monoiziti de diferte muanie aveau un hnumar iasemnat de parizani si print calugaei. La Constantinopol partida influent de nestoranism se spriinea mul pe monahi ui cachimiti (neadormiti) sustinui in chip diseret de Rema”, ap. cit. pues 7-neputinfele i se atribuie Cuvantului din pricina trupului”. Jn acest sens el declara: ,Agadar, cdnd se spune ca flamanzit, a insetat, a obosit, cA n-a stiut, ca dormit, c& a plans, s-a rugat, a fugit si a cerut si fie ferit de patimi si, simpla, toate ale trupului, si se infeleaga.... e& Hristos a ALimanzit, a nsetat pentru noi cu trupul; ed El a spus ¢& nu stie gi a fost palmuit si a obosit pentru noi cu trupul ..c& [La fost frick si s-a ascuns cu trupul.., c@ a fost lovit si a primit bitai cu trupuby (Cuvdntul II impotriva arienilor, cap. XXXII), Afirmatiile acestea s-au precizat la Proclu, Patriarhul Constantinopolului (#448), care a declarat apriat Cuvantul care a patimit cu trupul este ,Unul din Treime”, Calugarii daco-romani igi gaseau astfel formula lor in Intregime in textul acestuia care suna asa: Eu te intreb: Cel care -a ristignit este Unul din Treime, sau din afara Treimii? Dac este cu adevirat din Treime, cearta s-a stins. Dac insi Cel care s-a ristignit este alteineva, fra indoiala pe Kinga Treime Domnul slavei este un al patrulea Domn si El este strain de proslivirea cu care serafimii proskivese Treimea” (Catre Armeni). Prin aceasta Procly latura_nestorianismul. Dar el continud inlaturdind si monofizitismul: Noi nu spunem 4 El (Hristos) a patimit in fiinta in care subzista si este unit cu Tatal gi cu Duhul, ci spunem ca Ela patimit in trupul in care s-a facut din noi i pentru noi. Nu spunem ins c& altul decat Unul din ‘Treime s-a ficut trup si s-a ristignit in trupul in care sa ficut. Dar n-a patimit cu dumnezeirea prin care este unit ‘eu Tatal si cu Duhul, ea sii nu spunem e& si Ei ingisi (Tatal si Duhul) s-au rastignit impreuna cu EL.. Prin aceasta am introduce patimirea in Treime. Dac& insi spunem precum ¢ adevirat ~ c& Cuvintul a luat asupra Sa patimirile in trupul Siu, marturisim c& este Unul din Treime Cel care a patimit, dar natura dumnezeirit a ramas, 8 nepitimitoare” Bazandu-se pe aceste texte ale lui Proclu gi pe altele aseminatoare ale Iui si din Sf. Ciril al Alexandriei gi din Fericitul Augustin, Ioan Maxenjiu, unul din acesti calugari, a aleatuit 0 ,Carticies despre credinta” (Libetlus fidei), care se concentra in dovedirea formule: ,Unul din ‘Treime a patimit cu trupul”. Dar in explicatile lui arata cd acest .Unul” este Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel intrupat si nu alti Persoan’ din Treime. Acesta este Hristos cel ce s-a nascut din Fecioara Maria, ,Fecioara Maria a niscut pe Hristos, Unul din Treime, care a patimit pentru noi in trup si deci Ea n-a nascut Treimea”, Sau: « De aici rezults ea Cel ce s-a nascut dupa trup din Ea este Unul din Treime" Nu s-a niscut din Ea Treimea. .Dar daca s-a nascut din Fa Dumnezeu, de unde este Fl daca nu este din Treime? Fiinded in afar de Treime credinciosii nu cunose alt Dumnezeu™, Prin respingerea ideii ci din Fecioara s-a nascut ‘Treimea, se respingea formula monofizit’ a lui Petru Gnafeus. Formula cdlugarilor daco-romani nu era now’, dar c&pita 0 aplicare noua actualizata pentru necesititile acelui timp. Ea apdira definitia de la Calcedon nu numai de interpretarea nestoriand, ci si de noi interpretari monofizite, A afirma c& toati Treimea sa nascut din Fecioara si s-a rastignit, insemna a identifica Persoanele ‘Treimii in sens sabelian, adicd a le reduce la fiinfa cea una si a afirma putinfa idemtificdri fiintei divine cu cea umana, in sens monofizit sau panteist si a zidamici astfel mantuirea, odata ce fine de fiinfa divind insasi a patimi, Formula: ,Unul din Treime a patimit cu trupul”, deci sa niscut din Fecioara, se indrepta_impotriva * La Maxentiv, De Christo provessio; PG. 86, col. 82. “ibid col. 83. 9nestorianismului, care afirma eX nu ,Unul din Treime s-a rastignit”, ci un om asociat cu Fiul lui Dumnezeu, deci moartea n-a putut fi invinsi definitiv. lar formula se indrepta in acelasi timp impotriva monofizitismului (si special a formutei lui Petru Gnafeus) c& insai fina diving s-a modificat in unire eu cea umand, deci toati Treimea s-a ristignit, nu numai o Persoand din Ea, si anume cea care s-a ‘cut om, Formula daco-romanilor afirma pe de o parte impotriva monofizitilor distinetia Persoanelor in Dumnezeu, pe de alta unitea firii dumnezeiesti si omenesti in unica Persoani a Cuvantului, Hristos, impotriva nestorianismului, De aceea, la sfarsitul expunerii sale Toan ‘Maxentiu condamna nu numai pe Teodor de Mopsuestia $i pe Nestoric, ci si pe Eutihie, Dioscur, Petru Gnafeus si Acachie® Prin formula lor, daco-romanii afirmau att ipostasul divin al lui Hristos, cat si faptul c4 El si-a insusit firea noastra cu tot ce are in ea, inclusiv patimirea, Se inlitura astfel atat nestorianismul, care atribuia cele omenesti unui ipostas uman, dezbracandu-le de orice valoare i neridicénd firea omeneasci din desparjirea ei de Dumnezeu si din starea ei muritoare, cat gi monofizitismul, care le atribuia insisi fiinjei divine, amestecand firea omeneasc’ cu cea dumnezeiasea intt-una singuré si supunind firea dumnezeiasc’ acelorasi neputinfe cArora le este supusd si cea omeneasca si deci neputand-o mantui pe aceasta, Documentele spun cd unii din acesti calugari erau rude cu generalul Vitalian, Poate cd in striduinja lor de a * ,Cirtvica” aceasta de care se vorbeste fn Epistolele referitoare la acesti monahi ca de ,Libellis Fidei", e dat in PAG. 86, I, col. 75-84, sub tll: Epistola ad legatos sedis apostolieae, di care ace parte De Christo professo" 10 tgisi accasti formula ca remediu impotriva celor dou extreme care zidieniceau mantuirea in Hristos s-au sfituit si cu el. in orice caz, Vitalian i-a indemnat si vind la {nceputul anului $19 cu ea la Constantinopol sia intervenit si fie primiti si ascultati de Patriarhul Toan’, dupa ce au avut inainte de accea mai multe discutii vehemente cu diaconul Victor pe care cilugirii il acuzan de nestorianism, La putin timp dupa aceea, la 25 martie 519, a sosit la Constantinopol si o delegatie papala ca raspuns ta invitatia ‘mparatului Justin adresati. papei Hormisdas, in. scopul aplanarii schismei acachiene. Poate cd Vitalian voia ca monahii daco-romani si-sipledeze cauza si in fata legatilor Romei, care inclinau mai mult spre o interpretare 4 definifiei de la Calcedon agreati de nestorieni, Vitalian va fi voit ca impicarea cu Roma in privinta Sinodului de la Calcedon si nu ineline cumpana spre nestorianism, Ea rar fi fost o impacare care si multumeasca toate partie De aceea, Vitalian i-a pus pe cilugirit din provincia sain legatura si cu legati papei ‘Calugariisi-au pledat cauza ins nu numai oral, ci au prezentat si un text scris, aleatuit de amintitul loan Maxenjiu. Este textul de care am vorbit inainte, numit "Despre rudenia dintre Vialan si eMlughri seit gi despre ajutoral ce i La dat acesta ca si fie ascultaji de Pauiach vorbese Epistolele Aiaconului Dioscur, care faces parle din delegati trimigi de papa la CConstantinopol penieu aplanarea schismei acaciene. Aceste epistok Jmpreund cu Epistolee li Justinian cre papa si cu rispunsurilepapet si cu alte documenteprivitoae la aoeasté chestiune sunt publicate in Acta Concliorum Oecumenicorum, Berlin, 1914, Ed. Schwartz, O texpunere a contnutul lor e dats de Fr. lorie in Prolegomena™ la Corpus christanorum, Series lating LXXX A. Maventitaliorumgue sowtarun monachorum nec nom Toannis Tomitanae srbis episcop! opuscita, Brepola, Belgium, 1978, cura et studio Pr. Glorie Prolegomena se extinde pe paginile XX-XLL "Cirticica despre credin{a”, (Libellus fidei). El este alcatuit din mai multe capitole (Capitula fidei). Ei au dat acest text atit Patriarhului cit si delegatilor papali” Dar ceea ce i se paruse poate lui Vitalian si fie 0 imprejurare favorabild, s-a_—_transformat —intr-una defavorabild, Legatii papali, veniti si cearé celor din Constantinopol repunerea in autoritate deplin’ a Sinodului din Caledon, nu admiteau nici un adaos la cele hotiriite de el. Patriathul, dorind si el impacarea cu Roma, a trebuit le spuna ealugirilor daco-romani, chemati la 0 discutie in resedinta lui in fata legatilor, c& nu admite vreun astfel de adaos. Legatii papali au mers pind acolo c& nici n-au voit micar si ia ,Carticiea” Ini loan Maxentiu, Neincrederea fat de formula aceasta mai_era alimentatd. side opozitia pe care 0 provocase intre drepteredinciosi adaosul lui Petru Gnafeus la cintarea »Stinte Dumnezeule” lesiti din schisma acachiana de orientare monofizit autorititi bisericesti din Constantinopol ii era greu si admita din nou o formula care supara pe trimisii Romei ca piirind s& asocieze din nou vrco patimire cu Dumnezcu, fic El chiar intrupat. Se temeau ci formula ar putea zidamnici sau reinnoi iardsi despartirea de Roma, Dar Vitalian nu gasea de bine niei o refuzare a unei formule care oprea pe credinciosi de la lunecare prea faecentuatd spre nestorianism. De accea, la interventia lui pe linga Patriarh si pe kingi diaconul Victor, care la intéinirea eu e&lugarit in resedinga patriarhala si-au aratat nieincrederea fat de utilitatea formulei cilugatilor, Patriarhul si diaconul Victor au evitat si se mai ” Despre aceasta vorbeyte diaconu roman Dioscur, in Episola cite papa Hormisda din 22 iunie 519 (a se vedea in ,Prolegomen” hi FrGlorie la ediia amintit, p. XXV), 12 intdlneasca cu clugirii din Scitia, dar diaconul Vietor mu: s-a mai intalnit nici cu legatii papal. Patriarhul a fost determinat si nu {i se mai opun cilugivilor, dar nici si-i aprobe deocamdata, pentru a nu intra iar in schism cu Roma. A fost determinat poate si astepte o atitudine favorabila fata de aceasta formula din partea papei, in urma unor staruine pe Tinga cl. Aga se face cd monahii daco-romani, sfituindu-se foarte probabil si cu Vitalian, care se bucura de un mare prestigiu gi la Roma, ca unul care inléturase pe implratul: monofizit Anastasie si contribuise la aducerea pe tron a lui Justin, doritor de impaicare cu Roma, au plecat la Roma ‘Se pare ci ei erau plecati la 29 iunie 519 cdnd serie papei Iegatul papal, diaconul Dioscur. La Roma au ajuns spre sfirsitul Iu iulie sau inceputul hui august 519. Ei erau insotiti de Paulin, defensorul papal la Constantinopol (un fel de ambasador) si aduceau 0 recomandare dela Vitalian, ba chiar si una a generalului Justinian, nepotul imparatului Justin, care nu indrdznea si se strice in mod deschis cu Vitalian, cum spune Dioscur.” Dar dupit aceea Justinian trimite o alti epistola pape, la 29 iunie 519, prin Buloghiu, prin care scrie si Dioscur. in aceasta scrisoar Justinian cere papei si-i certe pe cilugari si sd-i trimitt inapoi. El voia ca deocamdata si sprijine eforturile unchiului su pentru impacarea cu Roma prin respectarea exclusiva a Sinodului de la Calcedon, Pe urma va cduta sa castige pe papa si pentru formula calugatilor daco-romani Pana n-a primit aceastd epistold a lui Justinian papa ia primit bine pe calugiri. A acceptat si Ti se lectureze ~Carticiea” prezentati de ei si lui intr-o adunare a Giorie, Pree. p. XXV Fr Glove, Prog. p. XXVIL Bepiscopilor sia senatorilor si ea a fost considerati acceptabila. ins, dup scurt timp, primind serisoarea tui Justinian si a lui Dioscur, papa si-a schimbat comportarea faa de cilueari si a adoptat o atitudine de expectativa. Dar nici nu i-a trimis inapoi poate de teama si nu castige pe cei din Constantinopol pentru formula lor, inainte de @ lua el 0 hotarare in privinja aceasta. lar el isi amin’ mereu hotararea pan la intoarcerea legatilor sai de la Constantinopol pentru o mai precisi informare. Accasta pentru c8 diaconul Dioscur isi manifesta in scrisorile sale © atitudine categorie potrivnicd calugavior scit. in scurt timp ins, Justinian a inceput s& incline spre aprobarea formulei cilugarilor, vazand ci numai ea poate ajuta o reconciliere pe plan mai larg a crestinilor. in serisoarea din 15 octombrie 519, Justinian intreabai pe papa dacd n-ar fi bine, acum dupa impicarea Bisericilor, s& se primeasca formula: Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru, Unul din Treime, s-a ristignit pentru a nostri mantuire». Dacd papa’ o va gasi acceptabild sii comunice gi lui" Papa nu raspunde decat la sfarsitul lui martie 520, refuwzind formula pe motiv c& ea ar impirti Treimea", Dar -finta inseparabila si nedeosebita a unicului Dumnezeu nu se poate imparti" (inseparabilis et indisereta substanti tunius Dei non potest dividi)'”, Papa ficea acceasi confuzie intre Persoana si fiintd in Treime, care ducea pe adversari formulei la concluzia nestoriand c& in Hristos a pitimit fnumai © persoané omeneasc’, iar cine sustine formula cilugarilor susfine ideca monofizité c& a patimit toatd "Fr. Glorie, Profeg. p. XXXVI "Adem, p. XXXIV’ "Idem. thi ‘Treimea, Calugarii daco-romaniaritau, dimpotriva, & rnumai formula lor inlaturd att nestorianismul cit si afirmarea monofizitl ci a patimit toaté Treimea, deci fie dumnezeiascd. Maxentiu va arta in eap. XIX. .Dialog. I contra nestorienilor” 8 formula lor nu imparte Treimea gi nici nu afirma patimirea fits Bi La 9 octombrie 520, deci precum se pare dupa intoarcerea cdlugirilor siti, Justinian serie din now pape manifestindu-se definitiv pentru formula daco-romanilor. El cere papei un rispuns elar: ,Caci nout ni se pare cd Fiul lui Dumnezeu cel viu, Domnul nostra lisus Hristos, Cel niscut din Fecioara Maria, pe care fruntagul Apostolilor Tl propovaduieste c& «a patimit in trup», e drept si fie crezut ci e «Unul din Treimen, fiindea stapaneste fmpreund cu ‘Tatil si cu $fntul Duh si c& Persoana Sa preamarita este «in Treime» si wdin Treime», Nu eredem c& aceasta este ceva de necrezui Scrisoarea din 9 octombrie $20 o trimise Justinian papei prin legatii papali care pleacd 1a Roma la aceeasi data $i ajung acolo Ia 12 octombrie 520. Se pare ci Justinian a reusit castige si pe legati papali pentru noua lui atitudine, cei Dioscur socoteste acum acceptabili formula lui pentru indicarea expresi a numelui lui Hristos, ca inceput al formulei ,Unul din Treime a patimit in trup"™. De fapt ,Unul” din formula cilugarilor scifi era totdeauna precizat ca Cel Unul care s-a intrupat, adica Hristos, precum am vizut din expunerea suceinti a lui cLibellus” a lui Ioan Maxentiu. Totusi, Dioscur rimane Ostl formule’ ,sctilor”. ins’ putin inainte de aceasta, prin august 520, papa alungase pe cilugarii scifi” din Roma, dupa ce-i tinuse A se vedea continutulacestr series la Fr. Glo " Lar. Glorie, Prof. cit, p. XXXV, 15 Proleg. cit.acolo 14 luni cu sila, tot amandnd o hotirare'’. Papa ii alunga acum pentru c& nu voia ca venind legatii sti mereu ostili calugirilor acestia, combitind pe Dioscur, si agite ‘mai departe lumea din Roma pentru a presa asupra papei pentru aprobarea formuleé lor, ceea ce el nu voia si faci, dezaproband pe legati". Se pare cd tot in scopul diminuarii autoritati ilugitilor sci, care se puteau plinge la Constantinopol cx nu au gisit infelegere la papa, dar si pentru a da un motiv pentru alungarea lor din Roma, papa serie, la putin timp dupa aceasti alungare, la 13 august 520, catre episcopul african Possesor o scrisoare prin care condamna aspru_,agitatia” intretimuti de monahii scifi” la Roma, agitatie prin care au cAutat si eéstige pe locuitorii Romei prin discutii publice si private pentru formula lor eare nu se giseste in traditia Bisereti loan Maxentiu respinge indata tot asa de aspru aceste critici ale autorului epistolei, apirind cu energie "wo Bardenhewer, Geschiclte der Aliklrehlicher Literatur, Band V, pls Fe Aceasta © spune Maxentia in Réspunsuri la scrisoarea papel tadresati la 13.VIIL520.episcopuluiaffican Possesor aat la Constantinopol,,O mira friosorum caecitas et vertatealienatarum rmentium eriminosa fallaca! Neque enim fas est tam aperte posse ‘mentiriromanum episcopum, Bene eertum est omnibus, Rome de genlibus, quod ipst monachi de his quae cirea se acta sunt, am Imemorato episcopo quim etiam senatribus, nee non universae cecclesiaescripiscontesata sunt. Humana namgue tentatione Pracventus idem romans episcopus, ut pote mortalitatis adhue sarcina Pracgravatus, postquam comperit revert Dioscorum, volens. ci Pracstare hoe beneficium, ne in publica ab eisdem monachis frguerelur hacretieus, missis deFensoribus, eum ingenti violentia eos fb urbe Roma subito exire compulli, quamivis saepius publice el privai. tum in convent eeclesiastco, quam etiam omniun Scnalaaum, eis Neniente Dioseuro audientian dare esse pollcitus” (eG. 108), 16 formula ,scitilor” si criticdnd pe autorul epistolei, care nu proba. aceasta. formula casi pe legatii lui, dela Constantinopol, inclusiv pe episcopul Possesor'”. El se {ndoieste inst ck epistola are ca autor pe papi, cici autorul cei nu poate fi neinvinovatit de erezia nestoriand, odati ce condamna pe cilugirii ,sciti” care au sustinut la Roma formula ,Unul din Treime s-a ristignit”. Prin aceasta vrea si loan Maxentiu, ca si Justinian, 88 atrazd pe papa spre aprobarea acestei formule. De aceea, nui e usor de crezut cf accasti epistolé este a aceluia al cirui nume il poarta, dat fiinded in ea nu se descoperd, cum am spus, nimic rational si conseevent, ei e plind toaté de incriminari si denigriri desarte (ce obignuiesc si porneasca din ranchiuna unui suflet dusmanos)"", E nedrept ea monahii i” sh fie astfel criticaji, Ei au plecat la Roma, infruntind grelele pericole ale drumului, ea s4 primeasct un rspuns de la episcopal Romei. Dar dupa ce papa ina finut la sine, i-asilit si vind in aceste parti (la Constantinopol) cu. mana goald (vaeuos) fra nici un rezultat"”. Acum acest autor scrie unor eretici, nesfiindu-se sa se arate contrar celor ficute de el (et facts suis contraria seribera non confunditur). Papa se feise totus si afirme in cpistold o invatatura opusd. Cauta si evite diplomatic si declare pentru sau contra formulei. De aceca, loan Maxenjiu intreaba: ,Dacd, precum ice, © un lucru drept ca si rispunda cei consulta, pentru ce el, intrebat fiind, nu binevoieste si dea nici un raspuns?... Pentru ce pe aceia pe care propriul stu legat Dioscur i-a prins in laturile perfidici sale, negind cé Fiul lui Dumnezeu ¢ Unul din Sfinta si nedesparjita Treime, nuvi elibereaza prin nicio Fpistola papei Hormisda cite episcopul Possesor gi Rispunsil tl Maxenjiu sunt publica inte altcle sin M@igne P.G. 86, 1, ol, 93-112 "PG, cit 94 PG. cit 95 "afirmare a invatiturit sindtoase?” lar daca acesti cilugari sgresese, de ce nu-i invala adevarul? ,.Dar e sigur ¢& autorul acestei epistole este eretic si dusman al adevarului, oricine ar fiel, precum vom afla mai incolo”™’ ispunsul siu la aceast& epistola, Ioan Maxentiu ‘nu se ocupa si cu respingerea monofizitismului, cum 0 Ricea in Carticica despre credinja", ci numai cu respingerea nestorianismului, pentru c& spre acesta inelinau legatii papei la Constantinopol pe fafa, saw papa ‘mai pe ascuns la Roma. loan Maxenfiu constatd e& acea Epistoki a papei incurajaza 1a Constantinopol partida nestoriana: Jn aceasti cetate, nimeni din cei ce sunt credinciosi cu adevarat nu se indoieste ca Possesor, eatre care si despre care scrie acesta, nu marturiseste ci Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, e Unul din Treimea nedespirtta, chiar daci adversarii celor ce marturisese aceasta cu credin{a ii acuza, pe baza celor din Epistola, ca necredinciosi si perfizi. De aceea, citeaza aceasta epistola in acest scop pretutindeni cu nerusinare, pe motiv ci ar nega ca Hristes, Fiul lui Dumnezeu, este Unul din Sfinta si nedesparfita Treime si, astfel, riutatea nestoriana poate Si se predice de partizanii ei in mod liber™ Dar Biserica nu va fi clatinati de aceasta predict Fiinde’ Biserica adevarata e nu aceea care marturiseste pe Hristos, Dumnezeu dupa har, si nu prin natura, ci aceca care marturiseste pe Emanuel ca Dumnezeu adevarat si de aceea cA este Unul din Treime... Ea rmane neclatinata pentru c& ¢ carmuita de Dumnezeu cel adevarat”. Toti cei ce neagi pe Hristos ca Dumnezeu prin fire sunt eretci, fic cA sunt in afara Biserieii, fie iniuntrul ei De aceea nu ,,Cilugarii scifi”, care mirturisese pe "PG. cit col. 96, * pbk Hristos ca Unul din Treime, sunt eretici, ei eei ce arun« supra lor tot felul de invinuiti ‘Autorul epistolei declar’ ci tot anul in curs a suportat veninul rispindit de niste scifi” care se ascundeau cu viclenie sub numele de monachi, incereand sii vindece de ana internii cu leacul moderatiei rabdatoare™. Toan Maxenjiu spune ci asemenea venin rispindese nu cei ce marturisese ci .Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este Unul din Sfanta Treime cea de o fiinta”", ci mai degraba cei ce neagi aceasta”. .Numai pentru aceastd formula au plecat monachii «sciti» la episcopul roman, cum le este cunoseut nu numai celor din cetatea Romei, ci credinciosilor din toati Italia, Daca episcopul Romei ar opri nu numai prin viu grai, ci si prin epistold, si se ‘mirturisescd invititura eX Hristos, Fiul {ui Dumnezeu, este \nu s-ar mai Unul din Sfanta si neimpirita Treime, Biseri codihni ferm in credinja 3 El este Dumnezeus gi el n-ar mai fi venerat ca episcop al Bisericii universale, ci ar fi repudiat cu totul ca cretion. Cine nu marturiseste aceasta, ¢ flirh indoiali ca unul ce e orbit de pertidia nestoriana si tinde si predice ca pe un al patrulea gi strain de Sfinta si negraita Treime pe Acela care a suportat crucea pentru noi”. . Dupa aceasta Toan Maxentiu trece si mai hotirat la apirarea papei de binuiala ct ar fi adversar al acestei formule, in scopul de a-i objine adeziunea fist la ca. Astiel Ioan Maxentiu spune: Nu se poate ca episcopul = PG. cit, col 99, 23, Tot Raspunsul lui Maxentiu sustine aceeasi formula ca noeea din Libellus fide” si din Epistolele lui Justinian sltisos, Fiul lai Dumnezet, Unul din Treime, care a patimit ew ieupal” 2" Ibidem, * jbidem,Romei sa contrazica aceasta mvteturisire de eredingd. Caci cum ar fi permis in acest caz si se comunice cu acei monachi scifi” care mirturisese 8 Hristos, Fiul lui Dumnezeu, e Unul din Treime (Christum filium Dei unum ex Trinitate confitere) nu numai prin grai, ci i in scrs, fimuti in Roma 14 Juni, dacé, precum spun eretci, papa ar fi considerat aceasté mirturisite a acelora contrard credinfei universale? Papa ,s-a splat pe mini de rautatea Jegatului sau in fafa multor barbati important sia rugat pe comandantul armatei (Justinian), barbat prea slivit, i comunice prea slavitului imparat cuvintele sale care au fost acestea: dacd Dioscur n-a marturisit ci! Hrstos, Fiul |i Dumnezeu, care a pitimit pentru noi in trup, este Unul din Sfinta si nedespartita Treime, si fie inecat in mare” Daco-romanul Joan Maxenjiu se vadeste si un 4iplomat abil si pln de remarcabile resurseintelectuale. EL continua: Saui poate papa a scris aceastepistola ingetat de Dioscur? tucru greu de erezut despre un astfel de intai statitor. in orice az, fie o& epistola aceasta e serist de acesta, fie de oricine altcineva, nu incape indoiald ci autorul ei este eretic, odati ce socoteste e& a marturisi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Treime, eo imbinare de cuvinte meniti si vatime pe cei ce o aud™ ‘Apoi loan Maxengiu trece la folosirea formule calugitilor daco-romani spre o $i mai hotérta combatere a nestorianismului. El respinge afirmafia nestoriand c& Hristos ¢ 0 persoand din Treime, dar nu este El insuyi Unul din Treime. Nestorienii socoteau acea persoand deo- sebiti de Fiul tui Dumnezcu ficut om. ,Ercticii, dintre care unul e Dioscur (legatul papal), propovaduind pe Hristos ca o persoana din Treime, nu admit s& spun e& BG. cit. 100, “ Ibidem. 20 Hristos insusi este Unul din Treime. Aceasta pentni ef recunose cd Hrists are © persoant din Treime, dar nu c& Insusi Hristos este Cuvintul lui Durmnezcu. Ei fl vad asa cum era vazut un prooroc aviind in sine Persoana lui Dumnezeu... in acest mod, ereticii afirmi ci Hristos e 0 persoand din Treime nu pentru ci acest Hristo este Fl Insusi Unul din Treime, ci penta ca are in sine Persoana Covantului lui Dummnezcu, care ¢ Una din Treime. Ei spun ct Hristos e ca un fel de loetitor (vicars) sau suitor al Cuvantului lui Damnezeu, nu 8 este El Insusi Cuvantul Jui Dumnezeu... Cu aceasta viclen ie declar’ pe Hristos 0 persoand din Treime, dar nu voiese si-] marturiseasc® pe EI insugi Unul din Treime”. ,Dar numai cei ce nu declara ¢ Hristos are persoana lui Dumnezeu-Cuvantul (in sine), ¢i Il cred si Il mirturisese pe Hristos insusi Dumneceu- Cuvantul ca peo Persoani din Treime, il predic’ pe Hristos ca Unul din Treime. Pentru c8 daci Dummezeu- Cuvantul este Hristos si Hristos ¢ Dumnezeu-Cuvantul precum etede crestinatatca universala, cum mu © Hristos Unul din Treime, daca Dumnezeu-Cuvéntul e o Persoand din Treime? Accasta nar putea-o spune decit dact ar afirma cd Dumnezeu-Cuvantul sau Hristos ar fi un termen_ care indica altceva decdt o Persoand dupa fire (naturala), ceea ce cred cd nici unl dintre ereticin-aindrznit nda s& spund, Dar daca nu injeleg cd termenul Dumnezeu- Cuvaintul sau Hristos indicd alteeva, cum nu e Heistos Unul din Treime daca Hristos este o Persoani dupa fire (waturala) din Treime? Dar ei se cufunds in acest intuneric pentru ci nu infeleg pe Hristos ea Unul din Treime, care gira adiugat natura omeneased primitd de El, ci c& 0 Tocuire a unuia in aul, cum am spus mai sus, sau ca uizea sociala a dou persoane, injeleasi ca © persoandprin har™”. Dec nu acei monahi, cit te descoperi mai degra doritor de lucruri noi, tu care incerci si afirmi pe Hristos ca pe un al patrulea si strdin de Sfinta si nedespartta Treime, ceea ce ma incereat si predice in Bisericd nimeni fard de Nestore si de soti lui". Facand asa, wincere vinuiesti ca eretici pe calugarit care urmdind traditiel Pirinflor marturisese pe Hristos, Unul din Sfinta gi eca de © fiintd Treime. De fapt tu gresesti, care printr-o vicleand lergiversare aprobi si se predice ci Hristos nu este Fiul Cel Unul din Treime™ Spui c nu isi putut aduce la aseultare. Dar dela ce eroare ai voit sii tragi? Ar trebui ca s fie spe lauda lor si spre rusinea ta e& nu iti pututatrage de la adevr la eroare” Desi papa nu si-a exprimat o pirere favorabilt nici in rispunsul ete Justinian din martie 521, tind si nu se niciun adaos la definitiile hristologice ale Sinoadelor, iar dup aceea nu mai stim nimie despre aitudinea lu, la 527, Justinian, ajungand impaat, int-un edict din acel an, mentioneazi in treacit formula calugarilor sci: »Dumnezeu-Cuvantul, Unul din ‘Treime, ristignit™- In nul 533 Justinian a ofcializat print-un deeret imperial formuta aceasta”, dupa ce obtinuse de la papa loan Il aprobarea pentru confirmarea formulei calugarilor sci” PG. cit. 102. Din text se vede ed Maxenjin socotea erctic pe Dioscut, pe Possesor si pe toji cei ee eredeau ea ei (in special pe spuseni, care mu admiteau formula lor). Prin ,Persoand natural” Tnjelege persoana care ate fre dumnezciase, ™ Did ® Op. cit col. 104 2. Gh, Sibieseu, art ct, p22. 1. Freea, op itp. 243. Dupa LLM, Zingale, /sert theologici a Giustniano, XIV-XVI, Milan, 1977. 2 si condamnarea cilugirilor achimiti care i se opuneau. Fara indoiala, seria papa in rispunsul tui, c& .Dumnezeu a pitimit in trup™. in sfirsit formula igi primeste aprobarea de care insusi Sinodul V Ecumenic de la anul 533, odata cu condamnarea de catre acel Sinod a celor ,trei capitole” sau a celor trei cipetenii nestoriene Recunousterea oficial’ a formulei a dus in 535 sau 536 la introducerea in Liturghie a troparul antifonului I care incepe cu cuvintele: ,Unule- Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu..."’. in acest tropar credinciosii I se adreseazA lui Hristos, despre care invatd din Crezul Niceo-Constantinopolitan c& e Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu, care s-a intrupat pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria si s-a ristignit, in forma de rugaciune. Dar in el se intercaleaz’ cuvintele: ,Unul fiind din Sfanta Treime". Pentru a se evita afirmarea nestoriand c& umanitatea | s-a addugat de la sine se mai pune cuvantul «Si ai primit a Te intrupa”. Tot pentru aceea se adauga Cuvintele din Nasedtoarea de Dumnezeu”, care nu sunt in rez. Tar e& in Hristos nu sunt doud persoane, se aratd, © Fr. Glorie, Prof. p. XVI Totusi in eatolicism a mas si dup coca 9 anumiti ncincredere in formula edlugarilor daco-romani. Baronnivs serie fn sec. XVI despre ei: ,Ca loan Maven spe soi Jui, monahi din Scifa (ale ciror mume precum ceatfiek Justinian Tn Epistolacltre papa Hormisda, sunt: chile, loan, Leontu, Maxenfia) 1 Tost in mod vAdit eutichieni perfizi sie ata au fest condammati de Biserca roman i au provoeat ulburri mari in Biserica universal lat in Constantinopo! cat si in Roma, se vede din multe relat si Epistole ale legatilor papel Hormisda st din diferte Epistole ale accluayi papa, mai ales din cea catre episcopul Possesor. Ei mergeau pin acolo 8 se declarausustnatori ai Sinoduli din Caleedon in mod clean, dar il murdareau eu viclenile for exctice Annal eccles., LW, Fg-anul $19, cap, 26, 81-89 si 97), SV. Grumel, Vautcur et la date de la composition du topaire .O -Monogenes, Echos Orient 22,1933. 2Bspundindu-se Celui ce s-a intrupat: ,impreuna marit eu Tatal si eu Duhul Sfant”. Tot toparul e indreptat impottiva —nestorianismului, dar si impotriva ‘monofizitismului, intrucét se spune e& numai Unul din Treime” s-a rdstigni, in baza faptului cd s-a intrupat ca com; deci nu s-a rastignit toati Treimea. Unui Hristos-om, algturat Fiului, sau unei Treimi care e patimitoare in firea Fi, nu te poti inchina in timpul mai nou, cercetitori, bazaji pe majoritatea codivilor manuserisi, eae, spre deosebire de cel dupa care au fost publicate textele din Migne™, dau ca autor al lor nu pe loan Maxentiu, ci pe Maxensiu simplu, dar 5 pe faptul ci numele Maxenfiu nu apare intre numele calugarilor care au plecat gi au stat intre iulie $19 si august 520, la Roma, socotese cit autorul for a fost Maxentiu si el nea plecat la Roma, ci a rimas la Constantinopol”, Daca luerul ar sta asa, atunci e de cugetat ci Maxentiu, care a dezvoltat prin sctierile sale cel mai larg formula: ,Unul din Treime a patimit cu trupul”, a rimas in Constantinopol, ea si Continue s& pledeze pe King’ autoritajile de acolo si deci si pe lingi Justinian pentru aceasti formula, Astfel, opinia din ce in ce mai favorabild la care a evoluat Justinian in privinja formutei calugtrilor daco-romani se poate datora {in buna parte acestei stiruitoare pledoarii a lui loan Maxentiu. Caci altfel ar fi grew de infeles cum a ajuns Justinian, de capul Iu, la aceast8atitudine diametral opusd celei de mai inainte. $i ar fi greu de infeles gi pentru ce nu 4 plecat Ioan Maxentiu impreuna eu confrati lui la Roma Se pare cd in acest timp a seris Maxentiu i cele doua edt ale Dialogului contra nestorienilor. in care combate subtila doosebire ce o dadea acela intre ,Lnul in Treime” si ,Unul PG. 86,1, 15-164 °° Fr Glore,op cit, p. XLI 24 rei accepta formula lui Justinian dar o refuza pe a calugatilor. Conlucrarea.intre Justinian si loan Maxentiu in ceursul timpului ct ceilaltieSlugari daco-romani au fost la Roma s-ar putea vedea si din faptul cd att Justinian in serisorile sale cate papa cat si foan Maxentiu in Rspunsul su edtre papa nu folosese formula .Unul din Treime” decat numai impotriva nestorienilor, nu si impotriva monofizitilor cum ficea Maxenfiu in ,Carticica despre credinfi". Se vede ci prin incurajarea legatilor papali si prin rejinerea papei de a aproba formula Cilugirilor daco-romani incepea si se intireasca in Constantinopol inclinarea spre nestorianism. Problema persoanei lui loan Maxenjiu e una din problemele ce se pun in legitura cu identitatea persoanelor care au avut un rol mai proeminent in dezbaterea Iristologict din prima jumatate asec. V ‘A doua este cea referitoare la Leontiu. Este caluganul Leongiu care face parte din grupul edlugirilor ce pleacd la Roma side eare se afirm’ in mod general ci era ruda cu generalul Vitalian si unul din conducatoriigrupului acestor cdlugati, identie cu marele teolog care a dat ultima si cea mai profunda dezvoltare a hristologiei in epoca lui Justinian, sau cel din urma ¢ deosebit de accla? Identitatea lor a susfinut-o Fr. Loves" si V. Emnoni. Cercetatorii mai moi au renunfat la accastt identiicare. Leontie de Bian s-aniscut, dup constatrile lor, in Constantinopol pe Ia anul 480 sau 485 sia ficut monah in Lavra SF. Sava de king’ Betleem, dar de pe la 520 venea des fa Constantinopol. in special se * Fr Loofs, Leontior wn Byzanz in Realeneyklopedie fir protestantischeTheologe wn Kirche, Leipzig, 1902 ‘De Leontio Byzantino et de eius doctrine christologica, Pat i 25aduc impotriva identiticarit edlugarului ,scit” Leontiu cu Leontiu de Bizant, cuvintele epistolei lui Dionisie Exiguul serisi la Roma in 519, prin care dedicd lui loan si lui Leontiu, compatriojilor sai din Scytia Minor, traducerea a doua epistole ale lui Chiril din Alexandria catre Succensus, din greceste in latineste, pentru ca avestia si le Poatii folosi impotriva nestorienilor: ,.Fiindcd doriti. si ‘cunoasteti scrierile Fericitului Chir, vi le-am tradus din greceste in latineste™*. Lui Leongiu de Bizant, nascut la Constantinopol, n-ar fi avut nevoie s& i se traducdt serieri ‘grecesti in limba latin’, spun apusenii Ramin insi citeva considerente care fac ca problema sé nu pard cu totul rezolvata in sensul de mai sus. Intdi: Pentru ce accentueaza legatul papal Dioscur in ‘mod deosebit rudenia lui Leontiu .scitul” cu generalul Vitalian?”. Ni se pare c& prin aceasta ii acordi 0 important deosebita in lupta pentru formula cdlugarilor daco-romani. Am vazut apoi ca dupa Glorie, loan 5i Leontiu au fost ,conducitorii delegajillor monahilor” la Roma". Despre Joan se afirma cd a devenit intre 530-540 episcop de Tomis"'. Oare Leontiu nu s-a remarcat in mod real prin nimi? alta intrebare: Ce I-a putut determina pe Leonjiu Si se faci monah chiar in Lavra Sf. Sava de lingi Betlcem? Oare nu faptul c4 in ea, pe lnga 0 biserica de limba greacd si una de limba siriaca era si una de limba ™ La | Frices, op cit p. 46, dupa textul publicat de Fl. Schwa a {etgconlionim oecmericoram V.2, po XI ist din 29.V1.519 cate papa Hormisda, Du Fr. Gore, Prot a Papa pl Fr. Glove, Profeg., idem, op cit, p. XLI Idem, ibidem. 26 (traci)? Faptul cd s-a nascut in Constantinopol nu poate fi un argument decisiv ca n-a fost de origine din Seytia Minor. Cu siguranqa c& in capitala imperiului triiaw si famili traco-romane eu un anumit rol in administrarea centralé a imperiului,intre care a putut fi si familia lui Leontiu. Strnsa inrudire cu generalul Vitalian poate fi graitoare in acest sens, Peste tot, Constantinopolul in acea vreme, desi folosea ca limba scrisi principala limba greacd, era locuit rnu numai de greci, ci poate chiar in o mai mare masura de traco-romani care formau populatia, prin excelent, a intregului teritoriu de la sudul Dunarii pind la portile Constantinopolului si pana aproape de Atena”". De aceea, chiar imparatit din Bizant se recrutau pe atunci in mare parte dintre acesti traci romanizati. (La 457 era imparat Leon Hil Besul sau Tracul). Din aceste parti au fost si imparatii Justin si Justinian ar declaratia lui Dionisie Exigual ct traduce Epistolele Sf. Chiril pentru Ioan si pentru Leontiu a putut avea un infeles mai general: a tradus acesteepistole pentry compatriot si din Seytia Minor, dintre care uni nu stu agrecese, sau nu siau prea bine Dar chiar dacd Leonjiu de Bizanj n-ar fi identic eu Leontie dacoromanul, nu e mai pufin adevarat c& acest calugiri au dat cadrul care a influentat tot scrisul lui be Karl Holl, Das Vorieben dor YolAssprachen in Kieinasien ir nachohrslcker Zeit, in: Gesaramele Aufsitze zur Kirchengeschchte I Der Osten, 2 Halbband, Verlag Mohr, Tbingen, 1928, p. 242-283, © Neindoielni ni se mai pare, pe ling cele spuse, idetitiearea hi Leontia de Bizan{” eu Leongia ,Scita”, fail c& in acelas imp apar doi cilugiri cam de acceasi virst, cu aceleagiidei hrisologice, prtind acclagi name. Mai amintim ci nume eu terminajia -te sunt pain azi deosebit de obignite la romani: Leone, Axente (poate de Ie 3, Arvinte, Melint, Dominte 27Leontiu de Bizany. Formula calugarilor daco-romani a fundamentat constiinfa crestinifor c& sunt in relate directé cu Fiul lui Dumnezeu prin toate cele omenesti asumate de El, Ea a reafirmat si intemeiat teologic conjinutul unei hristologi vii sau a unei relatii vii cu Fiul lui Dumnezeu in Hristo, aga cum e afirmata ea de Hristos Insug side toate serierite din Noul Testament. Datorita ei, Leongiu de ,Bizant” a pputu preciza sensul adnc in care eee ale firii noastre sau Pict proprii ipostasului sau subiectului dumnezeiese fra sii sealtereze De formula ,Unul din Treime a patimit ew trupul” se ocupi Leontie in toati cartea a VIL_,impotriva nestorienilor” si formula aceasta a facut ca Leontitt si-si concentreze toata hristologia in jurul lui Dumnezeu- Cuvantul ca subiect al celor dou firi ale Sale, pentru care el foloscste termenul calcedonian ,,ipostas in spiritul acestei formule, Leontiu, ca si loan Maxentiu, se situeaza in hristologia sa pe aceeasi pozitie de mijloc intre monofizitism si nestorianism si amandoi isi indreapta scrierile atat impotriva nestorianismului edt i a monofizitismului, Eo pozitie spre care atrag si pe ‘impiratul Justinian. Leontiu susfine pana la 535 sau 536 formula ,Unul din Treime s-a ristignit” care pirea contrari nestorianismului. in acet an, un deeret al lui Justinian 0 aproba oficial, Leontiu participa in 536 la un sinod endemic din Constantinopol, care condamna pe Patriarhul Antim, favorit al imparatesei Teodora, care inclina spre monofizitism™ Un studiu mai staruitor al hristotogiei lui Leongiu ar arita, credem, dependenta intreagi a ei de hristologia lui loan Maxentiu, desi el aduce noi aprofundii ale ei. Noi “1. Fricea, op cit, p. $9 arm, 28 Imai indicim aci, in afari de cartea a Vil-a (/mporriva nestorienilor), care se cup’ cu argumentarea formulei Unul din Treime a pitimit cu trupul”, clarificarea Sensului in care atat Leontiu cat si loan Maxentiu (de bun’ seama primul urmind tui loan Maxengiu) atribuie patimirea lui Hristos, lui Dumnezeu in tup. ata mai intai cum expune loan Maxentiu acest sens: FI prezinté intai pe nestorian zicdnd: « Dumnezeu na patimit, pentru ci e un sacrilegiv a spune <8 Dumnezeu ¢ patimitor. Dar Dumnezeu gi-a Ricut proprit patimirile trupului Sau". La aceasta drepteredinciosul rispunde c& termenul ,propriu” are multe sensuri. .Coea ‘ce ¢ propriu se injelege in multe feluri. Cac i de Biserica se spune ca e trupul Lui, precum se mai spune ci Dumnezeu isi face proprii_patimirile Bisericit Sale”, zicdnd chiar si din cer: .Saule, Saule pentru ce ma prigonesti!” (Fapte IX, 4), Dar patimirite trupului asumat sunt in alt sens proprii Cuvantului. Nestorianul rispunde ca Dumnezeu si-a fcut mai proprii patimirile trupului cu care s-a unit, cdci s-a unit eu el ca gi cu un vesmant al Sau. Drepteredinciosul ii raspunde cd Dumnezeu ‘Cuvantul ii insuseste patimirile trupului unit eu El in mod ‘mult mai intim, El nu si le uneste prin relatie. Cac trupul care pitimeste Dommnul nu e trupul altui om, ei al Lui Insusi. Deci e propriu al Lui. El nu e trupul altui om unit cu Dumnezeu, ci trupul Sau propriu, in cazul in care n-ar i trupul Sau propriu, nici Biserica n-ar putea deveni, fle rmacar gi in mod mai putin deplin, trupul lui Hristos, pentru cA nu s-ar impartisi decit de trupul unui om, unit si el cu Hristos® Leonfiu. de Bizan} raspunzind aceleiasi obiectii a nestorianului c& Dumnezeirea nu-si poate insusi cele ale Maxemtius, Dialog contra Nestorianos, Lib. I .G. cit 60. 14S, 29trupului, cu afirmare c& daca nu dumnezeirea, in orice caz © persoana dumnezeiasca igi poate insusi toate cele cu care vine in legiturd trupul ei, deci in primul rind cele ale trupului, dar persoana si le insuseste toate cele ce se Petree cu trupul ei, fie cd sunt patimiri naturale, fie ocd exterioare, fie vreo intimplare petrecuté cu El. Cici asumand trupul in ipostasul propriu, I-a personalizat™ lar rispunzéind afirmatiei nestoriene c& ceea ce nue propriu firii dumnezeiesti a lui Hristos nu e propriu nici Persoanei Cuvantului, ci altei persoane, arata si el diferite sensuri ale termenului ,propriu™ -E propriu sufletului mintea, ca putere; sunt proprii cugetirile, ca lucraris fi e propriu sufletului trupul, ca ‘organ. [i ¢ propriu omului vreun fiu, ca find din el; Tie propriu inst si un teren agricol ca proprietate”. Dar fiecare din acestea © propriu in alt sens, desi toate se refera la acelasi posesor. .,Aceasta se intimpla pentru multele sensuri ale termenului propriu”. Lui Hristos Dumnezeu este propria trupul in sensul cel mai intim, ici a suferit in el euicle si sulita. ,Se socoteste si Biserica trupul Lui propriu” (Ef. V, 29;'1 Cor. XII, 27). Inst pe de alth parte Biserica si membrii ci nu sunt trupul Lui in sensul cel mai propriu, pentru c&.n-a fost ristignit in trupul Bisericii sau al membrilor ei. ,.Biserica nu e proprie Lui, pentru c& nu sa pironit in ea”. ,.Dar Iuati seama e& nici trupul Lui nu e propriu firi Cuvantului, ci s-a ficut in timpurile din urma propriu al ipostasului Lui”. Dar exact aga a infeles si Toan Maxentiu trupul lui Hristos ea propriu Li Acestea leva scris Leontie impotriva nestorienilor. impotriva monofizitilor, care afirmau c& trupul tui Hristos nu era_ca trupul nostru real de dupa c&dere ‘dds: Nestor, lib. Vs PG. 87,1; cl, 1748, © Op. cit ib. VL; PG. it, ool. 1765 30 Leontie serie: « Eu sustin eu indriznealti ct Domnul a twat trupul acesta, care nue numai al primului om ci si al nostru, Cici nea venit numai pentru acesta, csi pentru noi Ar fi foarte absurd si fie asemenca numai cu al unuia, iar cu al tuturor celorlati care aveau nevoie de vindecare si nu fie ascmenea™ De aci se vede cin formula .Unul din Treime a pitimit cu trupul” era implicati conceptia mantuiri contologice, ca intarire a fir noastre slabite prin pacat si ca inviere a ei de cdtre ipostasul dumnezeiese care-ji asuma aceste slabiciuni ca si le vindece aritindu-se mai tare ca ele, nu evitinducle, ci suportindu-le. Crestinismul apusean imindnd cu o inclinare nestoriand, n-a vazut mantuitea in sensul acesta, ci ca o satisfacere data de om lui Dumnezew ce jignit de picatul nostru prin moartea suportata si deci ca iertare a oamenilor. Pe aceeasi linie va merge Sf. Maxim Marturisitorul, spundnd: ,Numai prin asumare, din mila, se poate socoti 8 Cel cee Capul intregului trup si-a insusit ca Doctor bolile celui suferind, pind a ne clibera de acestea ca Dumnezeu, care -a intrupat pentru noi, laindu-le de la noi si desfiingindu-lo»”. in faptul c& insusi Unul din Treime a patimit eu trupul”, se araté.o negrata valoare a trupului si a tuturor celor omenest. Se afirmé o mare conformitate a umanului cu Dumnezeu. Toate devin proprii lui Dumnezeu Cuvaintul si prin aceasta se sfnfese si umanleridicat din moarte in Dummezeu si la viaqa vesnic8, Numai asa noi toi intrim pentru veet in relatie nemijlociti cu Dumnezeu cel in Treime si primim puterea Lui, care prin aceasta devine puterea noastr © Conira nestorienilor $1 eutichienilor, P.G., 86,1; 601. 1348, © PG, 91, col. 237: Tom dogmatic cdtrepresbteral Marin. 3111. Conjinutul hristologie al scrievilor Cuviosului oan Maxenyiu Dar si indicam acum si si rezumam eelealte serieri ale lui loan Maxentiu (pe Kinga Libellus Udei si Raspuns la epistola papei Hormisda. Acestea sunt; Capete impotriva nestorienitor (P.G 87,1, col. 85-88); Alid marturisire de eredina a aceluiasi (P.G. cit. col, 89-90); AV aceluiasi: Cuvint despre unirea Cuvéntulut ew trupul propriu (PG. cit, col. 89-92); A aceluiasi: Carticica impotriva acefalilor (PG. cit. 1L1- 116): Ale aceluiagi: Dialoguri impotriva nestorienilor, in dou carti(P.G. cit. col. 115-158) Dintre Caperele impotriva nestorienilor, noua sunt indreptatc impotriva acclora, iar ecle tei de ta urma mpotriva pelagienilor, cum gi in Libellus fide, partea din unm e inept impotriva acestor, Cilueiri doc Fomani vedeau, pe drept cuvant, in pelagianism 0 concluzie a nestorianismului, amandoud vizind mantuirea realizindu-se prin om, nu prin Dumnezeu. Dar pelagienii vizind in picat ceva natural, ficeau pe de alti parte pe Creatorul insusi cauza raului. Pant Ia urma ajungeau si ei impreuni cu nestorienii la acelasi panteism al unci esente imperfecte, ca si monofzifi in cap. 4 se afirma direct c& ,Hristos este Unul din Treime chiar si cu trupul Sau cu care a patimit pentru noi, desi trupul nue de natura Treimii". Vedem acceasi afirmare a unuia din ipostasurile dumneziesti care asumi firea noasta si luceazA gi pitimeste EI Insusi toate ale ci fd sa le topeasca in dumnezcire, Prin aceasta se respinge atat nestorianismul, care vedea dow Persoane in Hristos, it si monolizitismul, care confunda trupul lui Hristos ca umnezeirea Lui, ficdnd ireali si neméntuité umanitatea, coda ce dumnezeirea insasi e supusa patimiri 32 in cap. 3 se respinge ideca cd unitate de ipostas sau de porsoand a lui Hristos n-a rezultat din unirea cea mai Sfrdnsi intre cele doui fii, ci ar rezuta numai dint-o unite a lor in strilucrc, sau in iubire. Acest ipostas sau faceasti persoana era pentru nestorieni una numai in sens impropriu, aga cum se simt una (0 persoan’) doi oameni care se iubese. Acesta © un capitol indreptat exclusiv impotriva nestorianismului Impotriva nestorinismului sunt indreptate si capetele 6 si 7. Prin cap, 6 se respinge deosebirea ce © ficea acelaintre Hrstos si Dumnezeu, afirmand c& Cel ce ‘a pitimit in trup este omul Hristos, nu Fiul lui Dumnezeu, sau cise poate spune cel mult c@ omul Hristos s2 Picut dumnezew (s-a indurmnezeit); prin cap. 7 se respinge afirmarea nestoriand ci na Dumnezeu s-a facut om, incadrand firea omeneasca in ipostasul Séu cumnezciese, ci ed Hristos, sau omul sa cut persoana ,dumnezciasci™ jn sens de persoané plind de strilucirea dumnezeiasca, asociata cu Persoana dumnezciasc8. Daca nestorianismul na punca pe oameni in relate direct cu Dumnezeu prin umanitatea asumati, loan Maxenti afirma prin toate cd Fiul lui Durmnezeu Insusi a inirat in relajie mantuitoare directa cu noi, prin firea ‘omeneascd de o fiinfii cu a noastra, pe care gi-a insusit-o, in cap. 9 se afirma impotriva nestorienilor si monofizitlor e& Hristos e dupa fntrupare compus din doug fir, dar totusi Unie. ,lpostasul compus” nu e nici dowd ipostasuri, ca In nestorieni, nici un jpostas redus la simpltate. prin contopirea celor dou’ firi, in sens monofizit. Hristos e un ipostas unic gi totusi compus, fiinded ipostasul uni dumnezciese isi insuseste, far a se rultiplica, cele omenesti, fra si alterezecalitatea Lui de ipostas dumnezeiese din vec Cuviosul Ioan Maxentiu va explica mai pe lang 3nojiunea de ,ipostas compus” a Cuvéntului intrupat in ~Dialogurile impotriva nestorienilor". El spune acolo: Desi marturisim pe Dumnezeul nostra lisus Hristos Compus sau unit, evitim totusi confuria naturilor, pentru © socotim c ambele naturi au rimas depline™. La Intrebarea nestorianismului: ,Cum putefi zice ci naturile in Hristos sunt nedespactite Sau neconfundate, 0 data ce spuncji ci Hristos este compus?. Ortodexul rispunde: Daca Hristos e patimitor si nepatimitor, e fir indoial compus”. Pe cand nestorianul, nerecunoseénd 0 singura persoani in Hristos, ei dowd, pentru cin El sunt doua naturi, punea pitimirea pe seama persoanei umane, iar nepatimirea pe seama persoanei dumnezeiesti; ortodoxul, recunoscénd unirea celor dou firi in unica Persoand a Cuvantului, poate spune de aceasta cd e si necompusi ca Dumnezeu, dar si compusi ca una ce e gi purtatoare a fir omenesti. ,Marturisese pe Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu si om, iar pe cei ce mu marturisese pe acelagi Hristos Fiul iui Dumnezeu si necompus.inainte de intrupare, dar compus dupa intrupare, ii ocolese cu totul™ Preluind afirmarea ci Hristos e un ipostas compus”, Leontiu. de Bizan(” stéruie mai mult in explicarea ei, prin distinetia co © face intre ipostas si natur3. La obiecfia nestorianului c8 ortodoesii,afirmand ci ipostasul Tui Hristos e compus, admit prin aceasta ci © Gublu, Leontie arata cu exemple concrete cum elemente variate pot da un Tueru unitar compus, deci nu riman ca ipostasuri deoscbite. Cele simple se cuprind in cele compuse, deci acelasi ipostas al Cuvéintului trebuie cugetat 8 e inainte simplu, iar acum e compus (viv ere) in Hristos. Dar trebuie explicat cum se spune despre ipostasul lui Hristos e@ © compus. Din elemente mai multe © Dial conra nes, ib M;P.G., 87-1, 601. 133-134 34 nipostasul compus din mai multe insusiri nu numai ale ipostatic unul si acelasi compus din mai multe insusiri ale Lui™', Aceasta ne da putinja si infelegem: on er 5 dv. Nest. ib Hi P.G., 87, 60h, 1585. Op, eit col 1598 35‘omenesti, ci ca fire neipostatic’, care nu se activeaza ca posesoare. ~Chiar dacd cunoastem in El insusiri ipostatice variate, nu spunem cd e 0 unire de ipostasuri variate, sau ‘cA sunt in El ipostasuri diferite... Ci spunem cd Ele 0 sintez (0 compozitie) a firilor intr-un prim ipostas al Cuvantului care existé de la inceput si nu intr-al doilea; deci nucL stim format din ipostasuri™®. insusirile (proprietatile) omenesti primite de ipostasul dumnezeiese nu-L. fac mai putin dumnezeiese gi de aceca nu-I modifica calitatea Lui de ,Unul din Treime”. Notiunea de ,,ipostas compus” si totugi unul al lui Hristos o va intrebuinta $i Sf. Maxim Marturisitorul Analizele lor sunt cele dintai gi cele mai profunde analize ale tainei persoanei, care e in acelasi timp unitara ‘i negrait de complexa gi capabilii de a se imbogati. Organic unita cu invayitura ei Hristos e Fiul tui Dumnezeu cel intrupat si nu un om asociat cu El, este invajatura cé Sfinta Fecioara din care s-a niscut El ca om, este Nascatoare de Dumnezeu. De aceca in cap. 2 | Maxentiu spune ca Sfanta Fecioara ,este cu adevarat gi in mod propriu Nascatoare de Dumnezeu”, deci ca nu i se atribuie acest nume ,pentru onoare”, pentra ca a nascut un ‘om, care dupa accea se numeste Dumnezeu, ci pentru ci L-a nascut pe Dumnezeu cel intrupat care s-a ficut om, ____ Daca aceste .,Capetele” au fost indreptate mai ales impotriva nestotienilor, .Altc madrturisire de credingal (PG. 87, 1, col. 89-90) © indreptata atét impotriva ‘monofizitilor cat si a nestorienilor. De fapt, dupa ce se spune in ea ed Fiul sau Cuvantul lui Dumnezeu, care e una din Persoanele Sfintei Treimi, s-a ficut om din Fecioara, ramanand in propria Persoani, se continud: .De aceea © Op. cit, co. 1562. 36 trebuie marturisit cd Dumnezeu s-a nascut din femeie nu dupa dumnezeire, ci dupa umanitate; c Dumnezcu a stat jn jesle... dup umanitate, nu dupa dumnezeire; ci Dumnezeu a flimanzit... nu dupa dumnezeire, ci dupa uumanitate; ca Dumnezeu a fost apucat de mainile nelegiuifilor, judecat, osindit, rstignit, impuns cu sulifa in coast, nu dupa dumnezeire, ci dup umanitate; ci Dumnezeu a murit, a fost ingropat, a inviat, nu dupa dumnezcire, ci dupa umanitate; ch Dumnezeu insusi s-a inaltat la cer cu trupul, a stat de-a dreapta Tatilui de unde farsi va sa vie cu trupul intru slava ca si judece viii si mori, Toate aceste lucruri omenesti le-a facut sau le-a patimit Dumnezeu ca una din Persoanele Treimii, dar nu Te-a patimit in dumnezeirea Lui, cum afirmau monofizit ci in umanitatea Lui, Dar daci nar fi ima Persoan’ dumnezeiased gi nu ar fi ficut sau patimit toate aceste lucruri omenesti Dumnezeu Insusi, ele n-ar avea valoarea si puterea mantuitoare unica. Cu aceasta se respinge si nestorianismul. Dar daca nu le-ar fi facut sau suportat rnumai ,Unul din Treime”, le-ar fi patimit dumnezeirea in fiinla Ei, deci Ea ar fi pitimitoare. $i atunei nu rme-ar fi putut méntui prin ele, Pe de alté parte, nici in eazul ci Persoana care le-a facut $i pitimit n-ar fi fost ,Unul din Treime”, cio persoand omeneased, nu ne-ar fi_putut ‘méntui prin ele. Numai ffcandu-le gi patimindu-le Fiul lui Dumnezeu, dar in trup omenesc, s-a realizat 0 punte adevarati intre Dumnezeu si noi Dar Ioan Maxenjiu continu, afirmand, c& precum toate cele omenesti pomenite le-a ffcut Unul din Treime ‘dupa umanitate, la fel toate cele dumnezeiesti le-a ficut Cel ce s-a ficut om, rimandnd totusi Unul din Treime, Le-a ftcut pe cele dumnezeiesti dupa dumnezeite, nu dupa lumanitate, cdci aceasta iarigi ar fi lipsit cele omenesti ficute de El si ne fie spre méntuire. Aceasta arata din nou 374 dumnezeirea nu s-a confundat cu umanitatea in sens monofizit, dar nici n-a rimas desparjita de umanitate in sens nestorian. Deoarece find ipostasul firii dumnezeiesti S-a fileut si ipostas al firii omenesti De aceea, foan Maxenjiu continua impotriva neslorienilor: ,latdsi trebuie miirturisit c& Tisus Hristos, Fiul omului sau Omul, e nascut dinainte de veci din Tatal cca Unul din Treime si prin El s-au ficut toate cele vazute si nevazute si fara de El nimic nu s-a ficut, dar nu dupa umanitate, ci dupa dumnezeire; c& Unul si Acelasi Om viata veynic’, infelepciunea, puterea Tatilui, dar nu dupa lumanitate, ci dupa dumnezeire; ci Unul si Acelasi Om e hil Fines Tatu. dar nu dupa umanitate, cf dupa Apoi continua reumind: Cel ce e toate acestea ,-2 niscut dupa trup, a patimit, s-a rastignit pe cruce, a murit dupa trup". ,Fiinded precum este Unul din Treime si la inceput... ot asa Acelagi este din noi”, $i pentru aceea nu sunt doua persoane ale fui Hristos, ci o Persoana”. Toata lupta calugarilor daco-romani e pentru sunitatea Persoanei” lui Hristos, dar in dowd firi, sau pentru ipostasul cel vesnic al Fiului, care-si asuma i firea fomeneasca. Acesta va fi $i confinutul hristologiei ui Leontiu din Bizant, care n-a ficut decit si exprime aceasta asumare a firii omenesti de catre ipostasul dumnezeiese, prin termenul de enipostasiere gi si-i dea o explicate mi dezvoltat’, Calugirii daco-romani au deschis in hristologie preocuparea pentru aprofundarea tainei persoanei, care gi in om, dar cu deosebire in Hristos impact unitatea cu complexitatea, a treia scurta dar densa explicare a formulei ,Unul din Treime” o da Ioan Maxentiu in ,Cirvaint despre tnirea Cuvéintului cu srupul propriu” (P.G. cit., col. 89-92). Ea e 38 ‘© si mai clara respingere a nestorianismului, Chiar in expresia trupul propriu” se indied faptul c& trupul sau umanitatea [ui Hristos nu se constituie ca un ipostas parte, ci ¢ format ca 0 umanilate proprie a ipostasului Cuvantului de la insusi inceputul alcatuirii ci, ceca ce inseamna o relajie de Suprema intimitate intre ipostasul dumnezeiese gi umanitatea ce se formeaza Pornind de la expresia ,Fiul lui Dumnezeu. Cuvintul Tatalui, Unul din Treime, de o fiingd cu Tata, nascut din Dumnezeu dinainte de vei”, loan Maxentiu spune, mai intii in mod general, nu ca in Alt marturisire”, e& Acesta s-a niscut gi s-a ficut om fara de saminta din Fecioara ,raménand Dumnezeu in propria Persoana”, ci ,subzistind ca Dumnezeu in propria Persoana” si .rimanand ca Dumnezeu in propria natura”. Dar apoi continua cu 0 nou’ precizare a unirii Fiului lui Dumnezeu cu umanitatea impotriva_nestorianismului, spundnd cd Fiul lui Dumnezeu nu si-a luat din Fecioara un trup gata format sau insufletit. in avest caz, acest trup ar fi putut fi socotit ,al oric&rui om”. Hristos ar fi fost in acest caz rezultatul unei migcéri atat din partea dumnezeiascé cet gi din partea omeneasc’, Unirea firilor in Hristos ar fi fost ,sociala”, nu natural”. Expresia .unirea naturala” este influentata de St. Chiril din Alexandria eare spunea ca sHristos e firea lui Dumnezeu Cuvantul intrupata’. Expresia aceasta nu s-a permanentizat in hristologia ulterioara. in focul ei s-a permanentizat expresia unirea ipostatica”, sau ,unirea dupa ipostas”. Dar Ioan Maxentiu da expresiei folosite de el un sens ferit de monofizitism. Prin expresia aceasta Maxentiu respingea ideea nestoriand ci Hristos e numai o asociere a doud persoane, BI vrea spuna prin aceasta ci Insusi Fiul lui Dumnezeu, purtitor al fri dumnezeiesti isi formeaza firea lui omeneascd, deci c& aceasta nu s-a format din inifiativa omeneasca spre a nu se 39altura ca_persoani deosebité in mod liber celei dumnezeiesti si nu lucra cele ale ei in mod autonom, prin ascultarea libera de Dumnezeu, Maxenjiu condamna invatétura nestoriana, dupa care .persoana Cuvantului mu sa unit cu natura trupului, ci s-a adunat (concurisse - expresia de la Calcedon) cu persoana unui om oarecare”. Joan Maxentiu accentua mereu inifiativa Persoanei divine si lucrarea Ei ca subiect in intrupare gi in toate faptele gi Patimirile omenesti, desigur fArd si le anuleze pe acestea, Noi ne intalnim cu insusi Fiul lui Dumnezeu in toate faptele si pitimirile omenesti, .Credinta universala. nu crede si nu propovaduieste ci persoana Cuvantului s-a unit (convenisse) cu persoana vreunui om deja format, ci cu natura trupului, si astfel invafa cé unirea realizatd nu & social, ci naturala”. Nestorianul va obiecta fata de aceasti expresie a lui Joan Maxentiu: ,,Tot ce se face natural, se injelege ¢& nu se face in mod voluntar, ci din necesitate”. Joan Maxentiu nu va rispunde la ea decat cu intrebarea: Deci socotesti cd toate cele ce se fac in mod natural se fae din necesitate, nu din voinja?"™. in obiectia nestorianului se afirma ideca c& a trebuit ca si firea omencasea si accepte cu voia unirea cu cea dumnezeiased in Hristos, deci ci a fost si ea 0 persoana. Cuviosul loan Maxentiu admite o invoire umand la intrupare prin Maica Domnului care e © persoani deosebiti ciind incepe din ea formarea firii omenesti a Lui. Dar firea omencascd a lui Hristos ¢ constituita in mod precumpiinitor prin voia Fiului lui Dumnezeu, »Carticica impotriva Acefalilor” (P.G., 87, 1, col 111-116) ¢ indreptata impotriva unei ramuri monofizite. Ea incepe prin a spune c& dupa scurta ,.Marmurisire de credinja”, se trece acum la respingerea celor ce ,uneltese Dil, contra Nest, ib. UP si introdued o dogma abominabils in Biserica lu Hristos, care, mirturisind pe Hristos Dumnezeu si om, Cuvant si trip, incearca s8stsiné dupa unirea lor fa mod prostes si iri rusine o singura natura in Hristos, pe motiv c& nu ¢ natura fira persoana, Deci daca Hristos ¢ 0 singura persound, El trebuie sf fic io singurd natura Toan Maxentiu respinge ini concluzia_acelora: acd dupa unirea in Hristos nue decat_singurd dumnezeitea, dumnedeinea Cuvantului nu e simpli, ci compusa si patimitoare™®*, Dar a cugeta aceasta despre Singura damnezeite a lui Histo ¢ un sarilegiu, Rémane deci cd unitea, care produce compozitia si evith Simplitatea, si Insermne primirea naturit omenesti de etre Fiul iui Dumnezeu. Si astfel se constatd dup unire in Hristos dou naturi, din care si in care subzisté o singura Persoand in Hristos™*’ “Apoi loan Maxenfu respinge argumentul de baz al smonofiztlor pent unitateanaturi in Hrstos:,.Dacé mu ¢ natures persoand, cu att mai mult nu poate fi persoan fart natu Dar atu sunt ei naturale dumpnezeti na una, far aceasta eo afrmare propre arienilor™ in sft, Ioan Maxengiu se opreste la precizarea monofiitilor ef unitatea naturi lui Hristos apare dupa tnire” (post adunationem) ea 8 respingl si prin analiza e pGcit, co. 1 PG eit, col 12. ; © bd E de observat eh formula yin care gi In care” sa adopt de ‘Sinodal V ecumenic citi vieme Sinodul TV eeumenie dela Calcedon falonise numai expresia in ear, at monofizii folosese numa ps ccetdin care”, E-aeoeayi tending de echilibru pe eate 0 gisim si in ormala monahilor de la Dundze, Expresia din care” singurd putea duce la ideea monoizité c& cele dowd firi au devenit una, jn care ‘Singur putea incuraje pe nestorient in ideea cA ipostasul Tui Hristos hve cu adevirat unul Ibi aneadevirul identificarii naturii cu persoana: Dar sivi intrebam: ce vrea sa insemne adaosul «dupa uniren? are c inte de unire au fost doud naturi,... sau ed $i inainte de unite a fost o singura natura in Hristos? Daca gi inainte de Unite a fost una, © de prisos si mai spund e& s-a ficut una dupa unire... in acest caz se mentioneaza in chip cu totul Mineinos unirea”, lar daci spun c& inainte de unire au fost dowd naturi ale lui Hristos, vor trebui si admita e& au fost si dou’ persoane, o dati ce dupa ei nu este naturd firs persoana”. Dar prin aceasta se vadese a cugeta ca estorienii, care vid pe Hristos ca pe un om plin de Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu ficut om. ,.Dacd nu voiese si fie natura fra persoand, fri indoial dupa aceasti declaratie prosteasca si neeviavioasd, vor alla ingisi in Hristos doua persoane, pentru c& nu pot nega in Hristos ci dupa unire Cuvantul si trupul, a caror deosebire de natura nimeni nu o ignori*™ Dar vor spune: ,.Nu putem miirturisi dowd naturi in Hristos dupa unire, pentru cd dou nu pot da un numar heimpartit, fiindc& orice numiir e supus imparjirii”. Ioan Maxentiu le rispunde: Noi aflim ¢& niciun numar nu subzista prin el insusi, ci in realitatea Iuerurilor... Daca cei ‘rei: Tata, Fiul si Duhul Sfant sunt una gi pastreazi Proprietatile Persoanelor lor intregi si depline in mod neconfundat, ins nu subzista in imparjire, ci in unitate lurmeazii cA nu pe toate pe care le stingem numarinducle prin cunoastere, le si impartim in mod necuvenit si in realitatea insisi. Pentru c& nici pe om nul imparjim in dou’, declarand sufletul si trupul lui dou’ naturi, dat fiind c& nu le distingem in realitate ci prin cunoastere” » hia ° Ibid "PG. cit, col 11 42 Daca nu o pot face ei aceasta, si cedeze adevarului ‘si si admiti in Hristos dou’ naturi, impreund cu noi care nu le impartim, ci le distingem gi le experimentim numai prin cunoastere™™ Toan Maxenfiu {inea seama de toate formele nuanfate ale realitajii, nu se inchidea simplist in niste definitii ‘generale. $i asa face si Leongiv. Dar monofizitul venea cu 0 noui observatic: .Precum din trup si din suflet se constituie o singurd haturl omeneasca, care e indicata intr-un numar singular, ru plural, tot asa din dumnezeire si umanitate s-a constituit singura natura a lui Hristos”. Toan Maxentiu raispunde c% acest exemplu nu se poate aplica lui Hristos, pentru cd Lui trupul nu i-a fost 0 ccauza a subzistenjei”, cum fi este omului. Ci Cuvantul care subzistt dinainte de veci in propria persoani in mod incomunicabil (fara sisi comunice __proprietatea ipostatica), se face trup din mila, Dar de suffetul omenese nnimeni nu indrizneste s& afirme cf a subzistat cindva inainte de trup si dup aceea s-a inserat in trup"*’. Dacit sufletul preexistent ar veni intr-un trup format de la sine, mar fi greu de admis ci gi Cuvantul lui Dumnezeu vine r-un ipostas omenesc ce se formeazii de la sine, in sens nestorian. Ioan Maxenfiu se arata prin aceasta opus origenismului, care poate fi folosit de nestorianism ca 0 temelie. Dar e strain gi de ideea e Fiul lui Dumnezeu se face Dumnezeu-om dintr-o lege necesard care se repeti in multe exemplare. De aceea, cele doua naturi ale lui Hristos nu constituie 0 natur, cum constituie pentru om trupul si sufleul. lar ,fiinded nu e nici un lueru sau natura care si nnu se numease’ cu un nume propriu, sa ne arate acestia © PG. cit, col 112. © toi 4Bumele naturii celei una, care dup ei s-a constituit din ‘Treime si umanitate. lar, dacd ar spune ca acesta e »Cuvantul intrupat”, sau 0 naturt a lui Dumnezeu- Cuvantul intrupata chiar prin faptul c8-L numese aga, se dovedese silifi si spund cd in Hristos sunt dowd naturi, intrucat indica numele a dow naturi, nu a uncia, adicd a Aceluia care s-a intrupat, sau a Cuvantului lui Dumnezeu, sia_accluia pe care I-a asumat, adicd a trupului” Nici nestorienii, nici monofizitii nu vedeau toati adincimea si marimea tainei lui Dumnezeu Cel personal. Nu vedeau pe Fiul lui Dumnezeu ca una din Persoanele in reciproca iubire ale Treimii si deci in stare si-si insuseasc’ din aceasta jubire firea uman, a cirei sensibilitate s-0 experieze ca proprie si prin aceasta si trdiasea in comuniune jubitoare cu tofi cei ce vor. Nestorienii il inchideau pe Fiul intr-o natura divind injeleasd ca supusi Uunei legi interioare; monofiziti i] vedeau la fel inchis intr-o ‘naturd divina de care fine oarecum prin fire umanitatea, cu care unindu-se, se modifica asemenea acesteia, tot in baza tunei legi interioare, Nu vedeau in firea dummezeiasca libertatea, care nu se activeaza deeat in Persoani, mai bine zis in Treimea de Persoane si care de aceea, fiind Treime, nici nu e inchisi in Ea insisi, niei nu se modifica in intalnirea cu natura lumand, aritand-o pe aceasta ca jinind de ea insisi, Dumnezeirea nui ni se face accesibila decét in Persoand, peniru ci numai in Persoana, sau in Treime de Persoane subzisti, ca si umanitatea. Nu ¢ accesibila in Persoana Fiului lui Dumnezeu prin umanitatea pe care si-o face roprie Persoanei Lui, dar care ne e proprie si nou’. lar la east iconomie a Fiului in favoarea oamenilor ia parte si Tatal si Duhul Sfint. Caci Fiul se intrupeazi din “Este expresia Sf. Chir! al Alexandre 44 bunavoirea Tatilui si din iubirea Lui fata de oameni si Duhul aduce iubirea Treimii din Fiul cel intrupat in ‘oamenii deveniti fi ai Tatalui gi fray ai Fiul La aceasté iubire a Treimii cugeta Cuviosul loan Maxentiu cind nu concepea dumnezeirea cao esenti impersonal supusd unei legi fatale, ci 0 vedea in cele tei Persoane, activand fiecare iubirea dumnezeirii dup’ modul relatici in care se aflafiecare ea Persoand cu celelalte dou’ persoane. Firea dumnezeiasca daca e izvorul iubirii nu se poate cugeta decat ca fire tripersonald, a fire activaté in tele trei Persoane ce se iubesc nesilit, sau in cele tre Persoane iubitoare si de aceea libere, Accasta e marca vee estrianisal_ si monofuitml vedeau pe Dumnezeu, dimpotriva, supus unor legi aseminatoare legilor naturit care ne inconjoara pe noi, Unindu-se eu firea noastra, Fiul lui Dumnezeu nu o contopeste cu a Lui, niei nu rimane intro separatie de ea, inchis in propria Persoand, pentru c nu o vied aceasta. loan Maxenfi infelegea pe Dumnezeu ca izvor al iubiii superioare acestor legi, © Persoand din Dumnezeu isi poate adauga la propria Sa fie gi frea omeneasea in mod liber. : ‘Acestui profund adevar i-au dat formularea teologic& cca mai clara célugarii daco-romani, descoperindu- intregiiteologii ca adevanul fundamental al Crestinismului ‘Aceastiinfelegere a lui Dumnezeu o prezinta si mai pe larg loan Maxentiu in ,Dialogurile imporriva nestorientor” eae jalogul din prima carte incepe prin afirmarea pestoranla ed Maca Demmuli nt pote fui Naseatoare de Dumnezeu decit in sensul ed .a nascut un om unit cu Dumnezeu”, nu pentru ci. nascut pe Dumnezeu dupa fire, sau dupa dumnezeitea cu care 45Cuvantul este unit eu Tata” Nestorianul, rob unei cugetiri simpliste, mu putea crugeta deeit aceste dou laturi ale alternative. El nu putea cugeta cd in afari de cle mai existt si putinta casi Cuvantul si-si uneascd in calitate de Persoand damnezeiasc’ natura umand cu natura Sa, fieénd-o proprie 5i pe aceasta ipostasului Sau, Observam la nestorian acecasi incapacitate de a dlistinge intre persoana si fire. De aceca, Maxenjiu rdspunde, ficdnd aceasti distinctie: .Ea nu e Niscdtoarea dumnezeini., pentru ci fu naste dumnezeirea lui Dumnezeu-Cuvéntl, ci pe Dumnezeu-Cuvantul fcut om din Ea”, Era solutia care depisea alterativa nasterii Firii dumnezeiesti din Fecioara, sau simpla asociere a dou persoane. Manifestind neinjelegere pentru distinct intte fire si Persoan8, care mu poate si-si aproprieze prin libertatea ei cind voieste alte insusiri decat cele pe care le are, nestorianul intreaba cum poate incepe si fie Cel neinceput? Aceasta ar insemna, dup el, o prefucere a fri dumnezeiesti in trup, lucru pe care monofiziti il eredeau posibil, iar nestorienii imposibil. Nestorienii si monofiziti nu cunosteau decdt altemativa despartirii Tate fri sau Contopirea for. Ei nu cunosteau decitalternativa despanirit firilor in doua persoane, sau schimbarea firit dumnezeiesti Prin contopirea cu cea omeneascl, pentru a realiza ‘0 persoana. La aceasta loan Maxentiu raspunde: .Dumnezeu Cel neschimbabil nu se poate preface in trup, ci, rmanand Dumnezeu, destivarsit in propria dumnezeire, dar unindu-se cu trupul si cu sufletul rational, a inceput si fie om, adiea ea ce nu era inainte, si- in acest sens - se spune cd are 46 ‘nceput dupa trup Cel ce este din Tata fr un inceput’ Nestorianul, auzind ci Hristos sa niscut dupa natura omeneasea din Fecioara, mu putea socoti aceasta natura decat independenta, deci ca persoand omeneasc Dupa el, Hristos nascut din Fecioari este simplu om, nu Dumnezeu-Cuvantul Cuviosul foan Maxentiu ii réspunde ci de fapt 0 natura nu poate veni la existenta coneretd deeat intr-un ostas, sau intr-o persoand, in cazaul lui Hristos insd ipostasul in care $i prin care natura omeneasea vine la existend e Dumnezeu Cuvantul. Lucrul acesta este posibil © dati ce toate igi au temelia sau ratiunile creatosre in Dumnezeu Cuvantul. ..Tu, voind si arifi c& Dumnezeu ¢ din Tatil, iar omul din Maica, conchizi cu 0 judecata consecventi... ci Fericita Fecioari nu trebuie crezuta Nascatoare a lui Dumnezeu, ci a naturii omenesti a Celui a cirui Maicd este... Dar daca Dumnezeu Cuvaintul, asumind din pantecele matern trupul, s-a format pe Sine insusi ca om, natura umanitatii asumate din Fecioara, fird indoiala nu a fost RAcutd a altuia, ci a Lui Insusi care s-a format pe Sine ca om din Ea si astfel Sfanta Fecioara © crezuti in mod adevarat si propriu Nascitoare a lui Dumnezeu dupa trup, pentru c& Dumnezeu nu s-a prefticut fn natura trupului, ineat si nu mai fic Dumnezeu cel care s-a niscut, ci s-a Ricut_om si sa niscut rlimanind Dumnezews. Vedem evidentierea calitati personale a firi gia insusiilor ei, pe care am Viizut c& si-a insusito si Leontiu de Bizant. in acest sens, loan Maxenfiu foloseste expresiile .Dumnezeu Cuvantul s-a ficut BI Insusi_ om” dar nu din Sine, ci ,s-2 format pe Sine ca om” din Fecioara, si ,si-a ficut natura omencasci nu a altuia, ci a © Dialogi contra Nestorianos, ib. 1; PG. 87, 1,col 119-120 © Op. cit, col. 121 47Prin calitatea Fecioarei de Nascat insusi Fiului adied atét monofiztismul cat si nestorianismul; sau prin inchis in proprietijile Lui dumnezeiesti ci isi adauga la ele See eect Ramanand in neputinta de a ‘lege distinctia int mirturisesti pe Pruncul naseut din Fecioara necorporal?” Prune necorporal, noi dimpotriva il declarim ca find 48 ‘Tatar, Firile nu se prefac una in alta, dar nici nu rman despiiite in dou’ persoane, ci se unese neconfundate in aceeasi Persoand, care are si insuyirile unuia si ale altua, Persoana depageste in unitatea Ei despirirea firilor, dar datorita complexitayit Ei nu Te confunda, Mereu intalnim taina unitafii complexe a Persoanci. Dar nu persoana omeneasci poate concentra. in unitatea ei complexa cele doui fir, ci cea dummezeiascd, pentru cd in Ea igi au toate originea prin creasie. Ea e simul potential al tuturor si poate deveni saul actual al lor. fn Persoana Cuvantului se pot activa ca in Posesorul lor suprem —posibilititile atoteuprinzitoare ale fir dumnezeiesti, dar si ale celor mai restrinse, firi ca avclea nnemirginite s& se facd marginite gi cele strimte s& se faci rnemérginite prin fire. Natura divina si umana nu se prefac tuna in alta, Dar datorts faptului c@ unirea lor se face prin Persoana divina, aceasta poate, prin faptul e& © Persoana supremA cuprinzitoare a tuturor, si realizeze in diferite forme puterea Ei atotcuprinzatoare. Cel bogat poate cuprinde si pe cel sirac ca Si-1 imbogijeasea, dar col sérac nul poate cuprinde pe cel bogat, fei € prea strait pentru aceasta (1 Cor., VIL, 9). Dionisie Areopagitul vorbeste de o iesire din sine (extaz) a tui Dumnezeu din bunitate (pentru erosul Sau), prin care da existenja creaturilor si se uneste cu ele Dumnezeirea ¢ eapabila de aceastiiesire. E un paradox in aceasta. Fiind inepuizabili in bundtate, tocmai de aceca se poate revirsa din nemdrginirea Fi in afari de Ea. Nu € inchis in Sine. Dar revarsarea inseamnd si imbratigeze rmirgintul si s8-i dea putere, insd fard sa-1 anuleze, Dar aceasta n-0 poate face firea dumnezeiasca decat. prin caraeteral ei de Persoand. Persoana poate manifesta in © op. cit, cok. 13. 49‘mod liber bundtatea firii Sale nemarginite nu numai in activitatea comunicarii reeiproce intre Ea si celelalte Persoane dumnezeiesti, ci si in eonstituirea unor persoane ‘mirginite si in revarsarea Ei in ele, pe masura puterit lor de cuprindere. in aceasta se arati in alté forma smemarginirea” bundtatii dumnezeiesti. Dar numai Persoana o poate face aceasta prin restringerea gradului de diruire a firii celei nemirginite in Ea insdsi, Numai Persoana poate face ca diruirea firii dumnezeiesti si nu insemne topitea celor carora se diruieste in firea Sa roprie, Dar in acelasi timp numai Persoana se poate uni, din bogitia bunataji iri Sale, cu fitea umand restransa in it sf nu o lase Inchisd in ea insti, iar firea Sa dumnezeiasca si rimana in propria persoand. Sau rnumai ca Persoandi dumnezeirea poate ajunge in unirea cu umanitatea pang la capatul ultim, Ricdinduse ea insisi om, nerimanand Persoand distinct de om, si totusi neantuldnd tumanul, ci tind toate ale lui, inclusiv patimirea si ‘moartea, ca si le invinga, Persoana omului nt poate iesi din sine in gradul in care iese Dumnezeu, pentru cA nu are o natura infinitd, Ea rnu-si poate invinge finitudinea decat din ajutorul ce-1 primeste de la Dumnezeu. De aceea, omul nu se poate face ipostas al dumnezeiri Daci ar putea face aceasta, rezultatul ar fi mai degrabao restringere a dumnezeiri in cadrul ipostasului omenesc, pe edd ipostasul dumnezeiese ‘cuprinzand in Sine umanitateao ridicd in largimea infinta a dumnezeiri, dar nemodificand-o ea natura loan Maxenfiu va spune deci: .Nu_confundaim diversitatea naturlor... Pentru ci nu eredem nici ci <éumnezeirea Cuvantului s-a preficut in natura umand, nici Pe cea umanii nu o vestim preficutd in fiinta dumnezeiri Totusi nu marturisim c4 Hristos s-a ficut Dumnezeu, cum afirmi tu, ci ¢& Dumnezeu s-a facut Hristos, Pentru ci nu 50 stra. fiind stirac s-a fcut bogat, ci fiind bogat s-a ficut sir La fel nu fiind trup s-a ficut Cuvéntul, ci find Cuvantul s-a ficut trup™®, : Vorbind de Hristos, nestorianul infelegea persoana omeneasca distineti de cea dumnezeiasci, dar unit cu Dumnezeu prin relafie; in acest sens spunea c& Hristos s-a facut Dumnezeu prin progres duhovnicesc, dar Dumnezeu prin har, nu prin natur’i, Fat de aceasta Ioan Maxentity spunea c& nu Hristos s-a ficut Dumnezeu, ci Dumnezeu s-a ficut Hristos nu in sensul cd s-a unit strins cu omul Hristos, ci in sensul cA s-a ficut ipostasul naturii umane, Ca si amiigeasc’ pe naivi, nestorianismul afirma ca Hristos s-a ficut ,dumnezeu” prin insigi conformarea cat ‘mai stransi a lui din pantecele Fecioarei cu Dumnezeu Cuvantul. Dar pe de alti parte afirma ci in aceasti conformare avea si pe Dumnezeu Cuvantal asocit ou et a trupului, sau @ Dar nu infelegea prin aceasta o ,,formare” a trupului, ‘umanitafii de edtre Dumnezeu Cuvantul ca umanitate a Lui chiar de la inceputul constituirii ei in pintecele Sfintei Fecioare, ci ca 0 lucrare paraleli a persoanei umane sia celei divine, cea umand fiind int-un anumit grad influentati de cea divind in formarea ei. Acestei afirmatii Toan Maxentiu ii raspunde: ,.Cel ce declari pe Dumnezeu Cuvantulasoeat eu tru deta Ins ncepotal formar acestuia, care implicl 0 conformare a trupului cu Dumnezeu Cuvantul, nu invafi c& Dumnezeu Cuvantul a primit in ipostasul propriu natura umand fara o persoand, coi c& s-a unit cu un ipostas al trupului, care, pe masura ce se extinde in formele médularelor, arta anexat cu el ipostasul divin. De aceea, inca de atunci se crede cit se face cunoscutd nu numai o persoana, ci dou ipostasuri sau persoane, una a lui Dumnezeu Cuvantul cel intrupat si alta © op. cit, cl 124 - 314 omului facut. Dar credinja universal marturiseste e& mu prin conformarea proprie, cum afirmi tu, s-a facut omul unit cu Dumnezeu Cuvantul, ci insusi Dumnezeu Cuvantul, dupa trupul format de catre El insusi, s-a ficut ‘om, pistrandu-se fiinta dumnezeirii Lui™®. Un nestorianism rafinat afirma o legatura de paralclitate intre Cuvéntul Dumnezeu si omul ce se forma de la zimislirea acestuia intr-o autoconformare a lui Dumnezeu Cuvantul, desigur nu fri influenta fui Dumnezeu Cuvantul. Crestinismul insi nu se putea lisa atras nici de aceasta legitura a omului cu Dumnezew dus pani la inceputul formarii omului, de la eredinta cd Dumnezeu Cuvantul Insusi se face om gi intra prin aceasta in relatic directa cu noi, realizind prin aceasta unirea cea ‘mai intima a oamenilor cu El ca om si in acelasi timp ca Dumnezeu, scapindu-ne prin aceasta de moarte. Fiul [ui Dumnezeu e Cel ce-si formeazi de la inceput El insusi lumanitatea ca proprie Persoanei Lui Nestorianul intreba: Cum, daci Cuvéntal lui Dumnezeu existi ca ipostas din veci, unindu-se cu ‘umanitatea, nu s-a facut $i aceasta un ipostas deosebit? Cuviosul Ioan Maxentiu rispundea: ,Pentr c& nu cred pe Dumnezeu Cuvantul unit cu un om existent deja in ipostas propriu, sau cu un trup format si insuflefit, prin care se intelege persoana oricarui om, ci ci a primit natura lumana, care nu subzist niciodata ca 0 naturé comund in fara de Dumnezeu Cuvantul. Ea a rasirit (orta) gi a fost primita prin El si ficuté natura Lui propre si nu se afla in ipostasul ci, ci in B] care a primit-o, adica in ipostasul sau fn persoana lui Dumnezeu Cuvantul; de aceea nu sunt dout ipostasuri, ci un ipostas sau o Persoani a dou naturi, * Op. cit, c0l. 126. 52 adic a Cuvantului gi a trupului™™. Enipostasierea care e ideea central a hristologiei lui Leonfiu de-Bizanf, 0 vedem afirmata la Toan Maxentiu: ..Cuvantul a primit natura umand in ipostasul Lui” (in Dei ‘verbi subsistentia Seu persona suscepta). Leontiu n-a cut decat s8 traduci expresia lui Toan Maxenfiu in Persistind in neintelegerca deosebirii r divina si Persoana Cuvantului, nestorianul intreaba: ,Cum pofi si spui cA natura umand a fost Ricutd natura a Tui Dumnezeu Cuvantul?” El cugeta c& daci Cuvantul Dumnezeu, El nu poate avea casa Sa decit natura divind, Joan Maxentiu ii rispunde: Pentru cd nu e a altuia decat a Jui Dumnezeu Cuvantul facut om”. Nestorianul mai intreabé cu acecasi neinfelegere, care nu cunoaste decit alternativa: nestorianism sau monofizitism: ,Afirmi ci s-a fcut om, fiinded s-a preficut in om sau pentru ch omul primit de El s-a ficut Dumnezeu? Ioan Maxenjiu rispunde ca Dumnezeu o- primit propriu-zis un om, nici nu s-a preficut in om, deci nici o parte a altemativei mu e adevarata: Eu nu indratznese si spun c a fost primit de Dumnezeu un om, ci ‘e& Dumnezeu s-a ficut om fara micgorarea dumnezeirii Sale... E mai bine a spune cd Dumnezeu a luat natura tumané decét ci a primit un om"”', Daca Dumnezeu Cuvantul ar fi Tuat un om, nu s-ar putea spune c& din aceasta a rezultat o singuri persoand, decat anullindu-se fie omul, fie Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu Cuvantul s-a cut om, fird sa inceteze a fi gi Dumnezeu, pentru cd nu sa unit cu un om, ci cu natura umana. El s-a ficut ipostasul ei, dar firk si o anuleze pe aceasta, ci dandu-i existenfa cea mai fermi si mai desavarsita, far’ ca si-si ® Op. cit, cl. 127 mi 3prefaci firea dumnezeiasca al cirei ipostas este din vei in firea omeneascd. Nu e imposibil pentru ipostasul firii dumnezeiesti sa se facd si ipostasul firii omenesti, o data ce. El ne miscim, viefuim si suntem” (Fapte XVII, 28), Nestorianul rispunde c8 se miré cum poate zice loan Maxenfiu ci Dumnezeu Cuvéntul a luat natura umand, dar nu un om, ,cdnd omul nu e altceva decdt natura umana”. Deci dac& spune Ioan Maxentiu ci a luat natura umand, ‘rebuie s& spuna ca luat un om, nu c& s-a ficut om. Dar Joan Maxenyiu spundnd ci Dumnezeu Cuvantul a luat ‘numai natura umand, el spune ci Acela in calitate de Cel ea unto Fimane deoseit de ea, desi sa fleut si ipostas Se afirma mereu doctrina enipostasierii si capacitatea ipostasului divin de a se face si ipostas al fii ‘omenesti, sau om, dar nu si capacitatea ipostasului uman de a se face ipostas al firii dumnezeiesti, Aceasta ar insemna ca el si dea firii dumnezeiesti pe Kinga existenta Ei din veci in cele trei Persoane divine, i putinja de a ‘ncepe si fie in timp intr-un ipostas nou, omenese, gi de a chivala umanul cu divinul in sens panteist Cuviosul foan Maxentiu ii spune nestorianului: Nu e alta cauza erorii voastre decat ci nu putefi distinge intre Persoana si natura, ci socotifi ci natura este ceea ce este gi persoana... $i de accea propovaiduifi c precum sunt doua naturi in Fiul lui Dumnezeu, asa sunt in El si dowd Persoane. De aceca, spundnd noi cd Dumnezeu Cuvéintul s- @ niscut din Fecioari dup trup, socotifi ci noi propoviiduim cA s-a nascut din Fecioari insisi natura dumnezeirii, Dar daca am crede aceasta, n-am zice e& El s-a nascut din Fecioara dupa trup. Si iardsi auzindu-ne zicind ca Dumnezeu a primit natura umanitatii din Fecioara, nu credeti c& Acela s-a ficut om. $i de aceea nu voiti sa credeti ca fericita Fecioara e cu adevarat gi in mod propriu 54 Nascatoare a lui Dumnezeu, pentru ci nu credeti cd Dumnezeu s-a ficut din singele ei in mod neschimbat om, ci credeti ed s-a nascut din ea un om unit cu Dumnezeu” Persoana e cea care desivargeste actul asumar ‘mod liber si constient, nu in virtutea unei legi, si ca atare © ea insisi atit de prezenti in acest act, c& ceea ce se intampla prin el se intimpla cu Persoana insisi. Cuvéntul Tui Dumnezeu ca Persoand, formind o natura umand pentru Sine, se face El Insugi om. Persoana nu rmdne numai in cele ale firi sale, ei igi ‘nsugeste prin actele ei cele ce mu-i apartin prin fire. Firea ru poate iesi din ca insigi, sau daca iese, se modifica. Identificarea persoanei cu natura anuleazi persoana. ‘Aceasta e una cu panteismul, Identitatea persoanei cu firea nu asa loc libertafii adevarate. Desigur prin persoana se revarsa puterile firii, Dar persoana le activeazi pe acestea jn mod liber cAnd voieste si cum voieste. Deci le poate activa si in mod restrans. Un Dumnezeu in care persoana & tuna cu firea, nu poate fi un Dumnezeu al Treimii si nici al libertajii, Acela nu e propriu-zis Dumnezeu, fiind supus fataltaqii unor legi a c&ror origine este inexplicabila. Teza ‘monofiziti a identitatii persoanei cu natura, luat& din filosofia precrestin’, duce la dizolvarea lui Dumnezeu in naturi, Far persoand totul se desfisoara fatal si fir sens in existent. In Sinodul de la Calcedon constiinta uman’ a ajuns la ideca deosebirii persoanei de naturi. Dar dezbaterea aprofundati a temei persoanei ca deosebiti de naturi a inceput prin cAlugarii daco-romani, gasindu-si prin Leonjiu de Bizant intemeierea filozofica si ontologic’ ‘cea mai bogati, dar in esenja identicd cua acelora, in timpurile mai noi nu s-au mai adus decét contributii psihologice de stilul celor inaugurate de Fericitul Augustin Op. cit, col. 127-8 35la 0 mai accentuata evidentiere a persoanei, Fata de afirmarea lui loan Maxenfiu e& persoana nu © una cu natura, nestorianul vine cu cererea: ,Arati cd este hatura fir& persoana””". Cererea venea din aceeagi confuzie intre ele. De fapt, nu exist natura fira persoand, nici persoana fari natura, dar natura nue decat in persoana. Dar intre ele este o distinctie, Ele sunt date ‘impreund, dar nu se confunda, in Treime natura © data in trei Persoane, dar nici in Hristos natura umand nu e in afara Persoanei, ci ¢ in Persoana divind. {ns nestorianul voia s8 sustind prin afirmarea cd nu exist natura decat in persoand, inviifitura cd firea umand in Hristos nu poate fi decat intr-o persoand umand. De fapt, si ortodocsii spun cd firea nu exista decd in persoan’, dar pentru ei aceasta nu inseamna identificarea persoane! cu firea, nici necesitatea ca firea si fie intr-un ipostas rezultat din ea, Poate fi o fire si intr-o persoana deosebita. de ea, cum e cazul in Hristos, in rispunsul la afirmarea nestoriand cd nu exista fire decat in persoana, Ioan Maxenfiu arati raporturile diferentiale intre persoana si natura: Natura umana, desi se deduce (derivetur) intreag’ din persoanele singulare, totusi nici o persoand singular’, sau om singular, sau individual, nu se dovedeste (probator) ca fiind toati lumanitatea. Caci in acest caz n-ar exista oameni sau persoane nenumarate ale aceleiasi umanitati generale. Deci persoana se distinge de naturi, pentru ci persoana inseamna © singura entitate (unam rem) individual. a haturii. Tar natura se cunoaste ca substanfa (materiam) comuna, din care pot subzista (pot lua existent conereti ca ipostasuri) multe persoane, De aceea, orice persoani contine natura, dar nu orice natura e imbratisata in mod Op. cit, col. 128 B. 56 egal de 0 singurdpersoana. Altfel, _precum drepteredinciosii marturisese trei Persoane, ar trebui_ si rilrturiseasca gi tre naturi ale Sfintei si negraitei Treimi Nestorianul confundind mereu natura cu persoana, declara: ,Mi se pare c& afirmi o natura lipsta de substanté (insubstantialem) si goal, de care spui e& nu are nici 0 oan” per Cuviosul loan Maxeniu il intreaba pe nestoran: Ti se pare fir substan natura supreme si_necuprinsei Trini, cre find une yi sngurd, au se noi men dintre dreptcredinciosi ec subzista totus in tei Porsoane?™® ‘ ‘Apoi ttece Ia o explicare pe larg a raportului intre naturl si persoand, cu aplicare la Hrists, si 0 face aceasta folosindu-se de ceea ce se observa la came Calitatea naturii, care se rispindeste (diffunditur) {n multe persoane in mod neimpartit, i nu 0 socotesti fir substangé ca si cind n-ar fi nimic... Ea apare mintilor mai Ingrosate ca lipsita de substanfa (in-substantialis), pentru 4 cle percep mai putin substanfa unei alte persoane care inci n-a apirut, ca sA fie 0 alti persoan, pentru ci pe aceasta persoand neadusi inci Ia lumina, nu 0 arath potenta naturalé deplind in toate trisituile madularelor. $i de accea, tu nu socotesti natura ca substanfa, fra de care ‘nu poate subzista nici o persoand... Asa spunem si de trupurile viciate c8 au mai putin din natu... Dar ea existi {ntreaga ascunsa in substanfa seminfei. Sau cine va socoti cei pruncul care nu se foloseste inc’ de rafiune ate o naturi nedeplina? Sau cine va spune aceasta despre cel ce nu se *Termenul e proluat gi flo in trai gras de Leantn i SF Maxim Macursitorul (avorsnog) pentru s- combate cum il combate si Maxeai © Op. cit, co. 128 D. Op. cit ibid 37poate folosi de ratiune pentr un timp oarecare?... De ceca despre natura umand, eare se ascunde in substanfa seminfei, nu se poate spune c& nu e de loc, sau e nedeplina inainte de a se forma in substanta (in ipostasul) ci, din ea insisi, prin puterea ereatoare a lui Dumnezeu, sau chiar inte de a se semna in paintece sau de a se concepe”, cum se spune c& era Levi in coastele tui Avram... Cnd prin consimfirea Lui (Dumnezeu) se seamdind in pantecele femeiese puterea seminjei adusa prin generafi, atunci ecea ce se ascundea in madulare se extinde gi se arat in propria Persoand, Deci in felul acesta Dumnezeu Cuvantul a binevoit si se uneasei cu natura umani, care e general si comund tuturor oamenilor si fii de care nu poate si subziste, cum am spus mai sus, Persoana, in pintecele Sfintei Fecioate, care a merita, fiind plind de eredinta, si coneeaps pe Dumnezeu; si din materia trupului Fi’ se creeaz pe Sine Insusi dupa trup, fri vreo simanja a birbatului din propria putere (propria potentia et virtute) Fark vreo micgorare a statutului Sau, progreseaz’. in midulare, se face om, primeste nasterea a dou pentru ‘mntuirea noastr, apoi cteste eu varsta”™ Desigur Fiul lui Dumnezeu incepe si-si formeze firea Sa omeneasca, dnd putere si Fecioarei spre aceasti coneepere i formare a ei, eredndu-si un suflet adeevat ‘ruputui ee si-lformeaza din Fecioara, sau care, format din trupul Fecioarei, poarti si intiparirea sufletului Ei cei insufleteste trupul Ei. Dar sufletul Lui, ca factor constient unificator al elementefor materiale ale trupului Sau, nu di © unitate independent umanului Stu, ci il incadreaza in Uunitatea mai inalté si mai cuprinzdtoare a ipostasului Maxeniv include si Iuertea Ini Durmezew in eoneeperee ‘formarea unei persoane noi din natura umand, ee Op. col 129130 58 Cuvaintului dumnezeiese. Din aceasta se vede cd diversitatea persoanetor in ‘unitatea naturii nu e un fapt static, ci un fapt de comunicare a fiinjei intre persoane. La Dumnezeu Comunicarea se face numai intre trei Persoane si aceasta pentru ca Ele existi din veci impreund si in Ele se poate manifesta toati infinitatea existenfei si iubirii, Si comunicarea aceasta (perihoreza) are loc in baza originii a dou dintre Ele, sau a Fiului si Duhului Sfint, dintr-Una (din Tatil), La oameni comunicarea prin nastere este continua, ca fiinga marginité si se extinda in ipostasuri tot mai multe, Dar pentru ca fiecare ipostas isi are originea in alte doua (in barbat si femeie), deci nu toate ipostasurile tumane pot avea intre ele o elatie de origine directa, ele isi Imbogitesc reciproc fiinfa in cursul timpului prin alte si alte moduri de comunicare, sau de ipostasuti ce vin treptat laexistenta din aceeasi natura Deci, ca s8 pornim de la oameni nu vedem Ia ei 0 aturd umana cu totul uniform, ci o glsim numai in persoane, din care fiecare reprezint natura cea communi cu ‘© pecete propric, avind nevoie si-si arate toata bogiia ci in alte 5 alte persoane. in legaturd cu aceasta st faptul 8 persoana ¢ o entitate in relate si fiecare aduce, in intcresu! fat de celelalte persoane de aceeasi natura, ceva propri, ‘in Dumnezeu, la fel nu se g’seste in coneret natura dumnezeiasca general8, ci in cele trei Persoane, dintre care fiecare se afl in alt relate cu celelalte doud, iubirea ce 0 are fata de celelalte (iubire care se afla in fitea insisi) ‘manifestandu-se intr-un mod conform cu relatia in care sti cu ele, Fiuliubeste pe Tatal ea Fi, Tat iubeste pe Fiul ca Tata, Duhul Sfint mireste bucuria Tatalui de Fiul ea Tatal si a Fiului de Tatal ca Fiu, bucurindu-se cu fiecare de celalalt cu bucuria ce fi este proprie Accluia, Intrnd libere in relaje cu oamenii, 39 sare Persoanddumnezeiasca intra in aceasta relatie conform cu relafia ce © are in Treime. Fiul se face si ca om Fiu al Tatalui, Tatal se face, in relafia cu oamenii cu care s-a unit Fiul, Tata al lor, iar Duhul se bucura impreuna cu Tatil de oameni ca de niste fii ai Lui si impreund eu oamenii de dragostea fafa de Tatil ca unii ce s-au unit cu Fiul Tatalu Astiel intrupandu-se Fiul, nu trebuie s& se intrupeze toatii Treimea, sau fiinfa dumnezeiased generali, cum pune monofizitismul, nici nu ramane Fiul separat de om a Persoand inchisa in natura Lui, Caci iubirea Tatil fay de Fiul si jubirea Fiului fata de Tatal face ca Fiul si se facd om pentru ca Tatal si iubeascs odata cu Fiul Siu devenit om si pe oameni ca Tati, iar Fiul s2-L iubeasca pe Tatal impreund cu oamenii cu care s-a flicut Frate, ca Tata al tuturor. Daca Fiul n-ar avea in Sine iubirea Treimii ca Fiu al Tatalui, nu s-ar fi ficut om. Formula ,Unul din Treime a Patimit in trup” are si acest sens. El € Unul din Treimea iubitoare si anume Acela care poate aduce omului cea mai ‘nalté afectiune a Treimii, ficdndu-se ca Fiu al Tatalui gi ‘om si prin aceasta Frate al oamenilor. Dar in acelasi timp a pus temeiul unei afectiuni egale a oamenilor fayé de Treime. Dar din Treimea insasi vedem 4 ipostasul e forma in care firea isi manifest’ pomnirea sa de daruire intre ipostasele Ei. Astfel, prin Tatil firea dumnezeiasca se Garuieste Fiului si Duhului Sfint originandu-le, iar prin acestea se diruieste Tatalui in bucuria de a fi din El si se daruieste intre Ble prin bucuria de a fi impreund din Tata La oameni, de asemenea, natura comuni se datuieste in cadrul ei prin ipostasuri constituind alte ipostasuri, aritindu-se prin aceasta izvordtoare de iubire, Dar pentru i ipostasurile umane se inmultese mereu ca noi forme de subzistenji @ naturii, menite sa se imbogateascai reciproc, 60 aritandu-si iubirea, fiecare nou ipostas se iveste din daruirea naturii prin dou’ ipostasuri, comunicdindu-i fiinja ‘unul altuia 5 finga comund impreun unui ipostas nou, dar ‘nu intreagi ca in Dumnezeu. Cici natura umani find mereu marginiti in fiecare ipostas, si trebuind si-si depiiseascd individualitatea in actul aduceri la existenta a altui ipostas, face aceasta printr-un act de comuniune intre dou ipostasuri, depisindu-se atit fiecare spre celalalt, edt siimpreund spre al treilea Femeia are un rol deosebit in aceasta diruire a fiinfei ‘umane din ea - prin singele ei - unui ipostas nou, simanfa birbatului avand mai mult rolul si facd s& porneasca acest proces de diruire a fiintei femeii unui ipostas nou. Dumnezeu Cuvantul insi, care a dat putere si da putere perechilor de ipostasuri si actualizeze prin nastere {postasuri noi, vrand s& se faci om El Insusi, ca Unul ce exista din veci ca ipostas dumnezeiesc, nu susfine migcarea fri ca sa se actualizeze int-un ipostas uman nou prin alte dou’ ipostasuri, ci provoacd si conduce firea ‘umana din Fecioara prin puterea Lui spirituala ereatoare in formarea in Sine ca ipostas existent al unei firi umane pe seama Li Sufletul pe care il pune de la inceputal formar iri Sale din Fecioara in trupul ce incepe si si- formeze spre a fi sufletul uman propriu Lui lucreaza in trupul Lui in mod mai direct la formarea lui, Dar el e in acclasi timp sufletul propriu al Cuvantului si prin el lucteazi Cuvantul insusi ca factor ultim unificator all umanitajii pe cate si-o for- meazi. Actul de diruire al firii umane se manifest si in acest caz in invoirea Fecioarei de a-L naste ca om. Mai mult chiar, in Ea se manifest acest act de daruire a fri ‘umane intro indreptare totald spre Dumnezeu, ins intrucat Cel pe care-L naste este si om, in diruirea ei totalé lui Dumnezeu se include din voia lui Dumnezeu care se face 6com, dirurea firi mane cttre ea insii, dar mu spre formarea unui ipostas now autonom, ei spre formare oud a fri omenesti in postasul Cuvantul, ca Sh pat cu adevarat mintuité si ea Acela ce se face om sf aduca cel mai mare flos umanitaji, Ea se darueste nu ca si in- mlfeast ined eu nul numarulipostsurlor umane, care near sooate umanitatea din starea in care se ald, ci ca st deschidt prin Cel ciruia Ise daruieste spre formarea Lui a om putinga de mantuire a tuuror oamenilor, 8 deschid meni izvoral imbosijint lor desvaryite fra fart din infntatea vie gia iui dumnezeiesti, pundnd ome- nitea in comunicare eu Treimea ca izvor al. iubit nesfarsite. Dumnezeu Cuvantul nu-si formeaza firea Sa comeneasea din Sine sau din nimic. In primul caz ar insemna ef nu e © deosebire de natura intre El i om, inal doilea eaz 08 nisi face comuna firea ce $-0 formesza cu firea noastl. Se face El inst ipostas al frit noaste, dar si-o formeaza pe aceasta din femeia care isi da singele Ei ‘insufletit in aceasta formare, ca sa intre Insusi Dumnezeu Cavantul in comaniune cu noi prin umanitatea noasta si-o face proprie, Daca Dumnezeu a ficut ca ipostasurile noi sf apa, sau imbowatirea fit noastre prin ele si se fact, prin diruire, deci ca firea noasird si nu rimand static, ci int-o comunicare dinamica gi daruitoare, de ce nar fi provocat El Insusio rire dn partea femeli In asa fel ca prin Ea si se formeze firea Lui umana, prin care intetine cea mai vie comunicare diruitoare intre El i coameni si intre oameni insisi? Toan Maxenfiu afirma cf fea omeneascd poart in ‘ipostasurile prezente in mod virtual pe cele viitoare, dar in aducerea lor In existenfa actuala Mereaza si Dumnezeu ‘Cuvantul, care imprima in trupul ce se concepe sufletul creat de El, potrivit acestui tup, care se resimte si de sufetul ce insufleteste trupurile print. Natura umnana 2 nu se inmulfeste deci fri Dumnezeu Cuvintul. Aceasta inseamna ci natura umand se mentine in dinamismul ei actualizat in noi si noi ipostasuri, prin care se imbogateste, prin Dumnezeu Cuvantul. intre ea si El nu se poate face 0 despirire neta Despre erearea sufletului in trupul ce incepe sf se formeze va serie mai pe larg Sf. Maxim Marturisitorul in Ambigua’” Dar din cele spuse de Ioan Maxentiu despre implicare a noilor persoane umane in cele existente, datorita dinamismului naturii in toate _persoanele, implicare ce aduce Ia existent persoane noi nu fara 0 lucrare a lui Dumnezeu Cuvantul, s-ar putea trage si o alta concluzie: Dac persoanele exist virtual ca persoane latente in firea uman’, adied in persoanele existente, inginte de a se forma, e de cugetat ci ele rimin intr-o anumita legaturd cu natura umand existenta in persoane si dupa ce au incetat si existe cu trupul. Ele au lasat niste turme in persoanele umane prin viata lor. Umanitatea se imbogajeste prin toate, Toate persoanele care au decedat cu trupul influenfeaza prin urmele ce le-au_ lasat ‘umanitatea tuturor persoanelor, sau modul de a fi al persoanelor ce sunt gi se vor ivi in viitor, in sensul acesta Toate persoanele care au decedat rman in umanitatea imbogatit8. De aci pomenirea celor decedati ramasa in cei de dupa ei, Dar pomenirea aceasta nu exprima numai tummele lisate in cei ce riman gi vor fi de cei ce au fost. Prin pomenitea lor de clitre cei credinciosi, ei sunt traiti ca persoane ce continua si dureze in mod nevazut in legatura cu ei si cu Dumnezeu, inainte de a se naste au existat ca persoane virtuale in natura celor ce au fost si in prestiinta Jui Dumnezcu, Dupi decesul cu trupul ei vor cxista ca persoane actualizate intr-o legatura cu umanitatea ce continua in alte persoane si cu Dumnezeu. 63Toate ipostasurile umane se pot imbogiti reciproc in veci. Tendinfa spre aceasta e inscrishin_firea_ lor. Umanitatea se inmulfeste prin noi ipostasuri pentru a ajunge la o stare final, eshatologicd, in care va fi posibil €a tof si se imbogafeasca prin tof a nestirgit. Cei ce au decedat cu trupul au rimas in sufletele lor cu tot ce au dat altora si au primit de la alti, ea si dea altora tot si si primeased de la alii tot intro forms dlesavarsitt cand vor fi toi inviagi cu trupurile, Pin atunci credinga crestiné ne spune, ntr-un mod care nu e contra rafiuni, decedatii continua s8 fie int-o legitura intreolalta, dar intr-o anumitd legiturl de dor side asteptare si eu cei ce sunt si vor fi pe pant in trupuci. Dar in acelasi timp mai ales continu si se afle intro legiturd mai simita eu Dumnezeu. $i mai ales Dumnezeu intrefine si mai departe legatura intr toti cei ce aleatuiese natura umani, ceca ce fi indeamnd pe cei de pe pant si se roage lui Dumnezeu pentru sufletele celor decedati, ca Acesta sii find inr-o legaturd tot mai strins4 cu El si cu ‘umanitatea de pe pamant si de pe celalalt tram. Daci umianitatea e ficuti si se realizeze in toate Persoanele rinduite de Dumnezeu si vind la existent, e de crezut c& acestea nu pot st inceteze in unicitatea lor sii dea contributia in veci la imbogiiea umanitiii, pentru c& nici aceasta nu poate fi ciuntité sau anulata prin disparitia, ind pe rind, in mod definitiv, persoanelor in care ea se realizeaz8. Aceasta pentru c& nici fiinfa lui Dumnezeu nu se ciunteste, sau nu se anuleaza prin disparifia uneia sau alteia dintre cele tri Persoane ale Bi, sau ale tuturor celor Tre. Ca si revenim Is cele dinainte, in Fecioara, Fiul lui Dumnezeu e inserat in natura umani generala, formandu-si din Ea natura ipostasului Sau, sau imprimand in Ea ipostasul propriu care actualizeazé in El toate potentele 64 naturii umane in mod personal. Sau Fiul lui Dumnezeu isi formeazd din trupul Fecioarei natura umani proprie, actualizdnd toate potenfele ei, dar punind in aceast& actualizare si puterile dumnezeiesti, fird st o altereze: Cel care era se naste dupa ceea ce nu era, prin propria voinga. Cel ce era prin fire (naturalter) niscut fird inceput din Tatal, Acelagi in timpurile noastre se naste prin fire (naturaliter ~ cu firea comeneasei reala) din Maic3. Acolo dupa dumnezeire, aici ‘Acelasi se face om nu dupa ceea ce era, ci dupa ceea ce nu cra, Caci Dumnezeu care era se face om, sau ceea ce nu cra, fir o prefacere a Lui”. Dar numai Dumnezeu se poate face om in mod liber fir ea dumnezcirea Lui si se prefacd, pentru c& El l-a creat pe om in mod liber, neslit de firea Lui, deci fart schimbarea firi, in aceasta se araté cf este Persoana si nu naturd, Daci |-a putut crea pe om frd si se prefacd firea lui dumnezeiasca, de ce nu s-ar putea face si El insusi om, fra si-si prefaed firea dumnezeiasea? De ce n-ar putea nu numai sé se uneasct cu omul, ca si eu alta persoan’, ceca ce a ficut prin creaji, ci sf fae un pas mai departe, sau sii meargl pnd ta capat in manifestarea puter a libertatit si a dragostei fata de om, ca si se facd El Insusi om. "Nestorianul o socotea indrizneati afirmarea lui foan Maxenjiu ci ,Dumnezeu Cuvantul s-a unit natural cu natura umani”, El socotea c@ acea nn unit in mod voluntar cu a, ¢i din necesitate™, into Joan Maxenjiu reprosul cd supune natura divin necesititii. De fapt, acesta afirma ci unirea s-a facut $i eu voia firii omenesti. Afirma ideea ci firea omenease’ poate sisi glseased in ipostasul Cuvantului putinja. activi ® Op. cit, col 130, Op. cit ib Ms col. 131-133. 65libere a resurselor ei. Dar am vazut in ce sens spunea loan Maxentiu ci Dumnezeu Cuvantul s-a unit cu firea ‘omeneasca in mod natural; in sensul c& a luat in mod real natura umand in ipostasul Sau gi nu s-a unit numai prin relafie cu persoanii umana. Toan Maxentiu salva si uunitatea firilor si rolul persoanei in aceasté unire, odati ce Persoana Cuvantului preia si rolul persoanei umane pentru firea umana. Spre a arta c& Dumnezeu Cuvantul nu s-a unit ‘mod natural” cu firea omeneasca in sensul unei prefaceri necesare a firii dumnezeiesti sau a supunerii acesteia unei legi, Ioan Maxentiu recurge la idea ,,compozitiei” ipostasului Cuvantului intrupat™. Injelegerea de catre el a acestei ,compozitii” am vazut-o mai inainte, Rezumand acest sens, impotriva concluziei trase de nestorieni c& prin aceasti compozitie sau se separa, sau se confunda naturile, Toan Maxentiu afirma c& nu se intimpla nici una, nici alta. »Precum unirea nu confundi naturile, tot asa nici compunerea, fiindea nici naturile sufletului si trupului, care sunt unite prin compozitie, nu se confunda intre ele. Dar aci ¢ 0 locuire a uneia in alta, Dumnezeu insd si omul nu ¢ unul in altul (in Hristos), ci Acelasi e Dumnezeu $i Acelasi gi om”. Nestorianul neagi ci Acelasi ¢ si Dumnezeu si om. Caci altfel de ce ar fi spus lisus: ..Dardmagi acest templu si in trei zile il voi ridica” (Joan II, 19). Astfel discutia s-a ‘mutat fa tema trupului Toan Maxentiu il intreaba: ,Socotesti trupul acesta al lui Dumnezeu, sau al omului?” Nestorianul réspunde: Fara indoiald, al omului asumat”. Cuviosul Ioan Maxentiu observa: Daca acest trup este al omului asumat, este el templu al omului asumat?” © Op. cit, eo). 133-137, 66 Nu-i al lui Dumnezeu? Nestorianul raspunde, trebuind si admita c& este al lui Dumnezeu, Toan Maxengiu conchidea: Atunci acest trup nu-i al fomului asumat, ci al lui Dumnezeu, al carui templu este”. 4Caci dacd nue trup al lui Dumnezeu, cum poate ‘comunica oamenilor viata vesnica™”. Nestorianul nu putea admite aceasta: .Deci a fost apucata viafa de mainile celor nelegiuii, a fost ristignita viata, moare apoi viata? $i daca viata a murit, cine trebuie st credem ci a dat viaji oamenilor?” Joan Maxenfiu rispundea: Daca nu Acela care e viata a fost ristignit si a murit, morfii mu pot si spere viafa”. El revenea mereu la Persoand. Trupul e viati pentru cde trupul Jui Dumnezeu Cuvantul. Jar prin Dumnezeu Cuvantul ca ipostas se poate revarsa viata vesnicé, dar El poate si suferi cu trupul. Prin trup El poate restrange aceastd revarsare datorita libertagii Lui revirsa din puterea firii Sale putere in alt mod: acceptarii morfii pentru a o birui, dovedindu-se mai tare decat ea. $i numai daca Cel mai tare ca moartea a acceptat moartea ca s-o biruiascd, vor putea fi eliberati de moarte tofi cei ce se unese cu Cel ce, ficdndu-se om, a biruit ‘moartea, Avem aici afirmat efectul mantuitor al formulei daco-romanilor ,Dumnezeu a patimit cu trupul”’ Nestorianul se incipagina s4 vada trupul ca despitit, ‘de Dumnezeu, nu ca cut propriu: al Lui. Nu infelegea taina Persoanei, care lucrea7a in trup. El credea ct Dumnezeu CCuvantul a inviat trupul ca 0 alli persoand deosebita de cea care a murit cu trupul, Cugetand mereu la aceasta separare. cl intreba; ,Si in ce mod poate viafa si atime pe lemn? are a fost rastignit de iudei Dumnezeu insusi?”. Toan Maxentiu cugeta cd daca trupul a fost facut ® Op. cit, el. 137 67propriu al lui Dumnezcu, El insusi a fost ristignit ca Persoandi in trupul Sau, asa cum omul ca persoand sufera fn sufletul stu bataile aplicate trupului su. Staruind in neintelegerea distinctiei intre Persoana Cuvantului si natura Lui dumnezeiase’, nestorianul fl intreba din nou: ,E ceva nou si insuportabil in opinia voastra care predica un Dumnezeu patimitor™®. Cuviosul loan Maxentiu ii raspundea: Nu predic nicidecum dumnezeirea patimitoare, dar marturisese pe Dumnezeu cd a patimit in trup pentru ea-L cunose pe lisus Hristos ca Dumnezeu adevarat”™* Calugirii daco-romani au referit de la inceput formula ,Unul din Treime a patimit in trup". Caei tocmai prin aceasta fl marturiseau pe El insusi ca Fiul lui Dumnezeu. Nestorianul obiecta ci nu poate admite ci Dumnezew a patimit in trup”..., ci e& ,Hristos a patimit in ‘trup”. Ei faceau aceasta distinetie in sprijinul erezici lor, cugetind c& Hristos nu e Dumnezeu, ci 0 persoand deosebiti de Dumnezeu. Dar cilugirii daco-romani au Iuptat pentru formula lor tocmai ca si arate cd Hristos, care a patimit, nu e un om oarecare, ci insusi Dumnezeu cel intrupat. De accea, Ioan Maxenjiu raspundea: ,Bu marturisese si una gi alta: si cd Dumnezeu a patimit in trup, si cd Hristos a patimit in trup, pentru cd Hristos este Dummnezeu peste toate. Tu insa evifi sa spui c& Dumnezeu a patimit in irup, flinded nu erei cd Hristos este Dumnezeu”, Dar dacé 8 pati n trop numa un om, cum a putt 8 invings el Confundind mereu ipostasul cu natura, nestorianul © Op cit, col 142 Ibid Sila Fr. Gori, op. cit, p. 88. Era si formula ealugiilordaco- 68. rispunde: ,Dack pe insusi Dumnezeu il ingelegi ca a pitimie in trup, ednd zice Petru cd Hristos a patimit in trup (1 Peiru IV, 1), dupa voi nu e numai Hristos, ci si Tata fiindea si El este Dumnezeu”. Nestorianul credea ci salveazi credinja in Treime, neadmitind ci insusi Dumnezeu s-a intrupat si a patimit, pentru cd prin aceasta s-ar afirma c& gi Tatil s-a intrupat sia patimit, fiindea dumnezeirea este nedesparjits. El cugeta 0 Treime inchisi in Ea insisi, sau nu distingea in Dumnezeu 0 Treime de persoane. Accasta era implicaté in opinia ct fiinta © identicd cu persoana, Caci daca fiinja e una si identic& ew persoana, in Dumnezeu nu mai sunt trei Persoane, ba nici ‘iiear una. Acestei confuzi a nestorienilor, loan Maxeniu, ii rispundea: ,Tatal nu e Hristos, desi e Dumnezeu, pentru 4 Hrstos e 5, c2ea ce nu e Dumnezeu Insusi, Hrstos © Fiul ficut om™ Nestorianul, voind si amigeased pe naivi, admitea sa dea lui Hristos numele de Dumnezeu, dar numai pentru faptul c& Dumnezeu locuieste in El. De aceea, strins cu usa, admitea si expresia ca Dumnezeu a patimit in trup (crau multiple nuanfe de nestorieni), dar recunostea aceasta in sensul ci ,Dumnezeu si-a ficut proprii patimile trupalui Sau”. ‘Am vizut inainte cum Ioan Maxentiu a limpezit aceasta tema, aratind in cite feluri se pot numi proprii lui Dumnezeu cele cu care se uneste in diferite grade, Numai ‘rupul este propriu in sensul cd ¢ incadrat in ipostasul Lui. ‘Am vizut inainte cd trupul era considerat de catre Joan Maxenfiu ca propriu Cuvantului, iar de catre nestorian ca propriu omului asumat de citre Cuvéntul, ceca ce-! ficea pe ultimul si nu admit © patimire a PG, cit, col. 42 "PG cic col. 145, Co)Cuvantului insusi cu trupul. Acum nestorianul admite e& trupul © propriu. Cuvantului, dar in sensul in care e Biserica un trup propri al Lui, sau in sensul in care un vyesmant e propriu unui om. Ioan Maxenjiu i raspunde, precizind, ct Biserica e trupul propria al Cuvantului intrucét primeste Duhul Lui, dar nu intrucat ¢ trupal ipostasului Lui distinct de alte ipostasuri, iar vesméntul ma sine de natura dumnezeirii sau a trupului Lui” (ad divinitatis vel camis eius naturam pertinete». De aceea nici cind © rupt veymantul cuiva nu simte purtatorl lui vvreo durere"”. Prin aceasta Ioan Maxentiu exprima taina ‘unitatiiipostasului divin cu natura umand. Durerea ce 0 simte ipostasul divin in trupul Lui e ceva asemanitor cu durerea ce o simte in suflet cel ce primeste in picior vreo zgirietura. Trupul nu e numai materie despartiti de suflet, nici sufletul nu e despartt de trup. La fel in Hristo trupul niu e numai trup material, si nici desparjt de ipostasul dumnezeiese; i nici Acesia mu trfieste numai cele dumnezeiesti. TIpostasil_dumnezeiese poate depagi cele strict dumnezeiest. El poste ,,ipostasia” sau ,personaliza” sau isi poale insusi simfirea celor nedumnezciesti, fri ca acestea s& se opund celor dumnezciesti, sau sf fie anulate, i sunt pitrunse sau transfigurate, sau indumnezeite. Folosind un limbaj echivoe pentru a ingela pe naivi, nestorianul admitea si se spun c& ,a patimit trupul lui Dumnezeu dar nu af lui Dumnezeu Cuviintul, pentru ci Hristos al catui trup a pitimit sa ficut Dumnezeu prin conoare si demnitate, din pricina lui Dumnezew Cuvantul care locuieste in el. De aceea am negat ~ zice el ~ cf Durmnezeu a pitimit si totusi am martursite& trupul Lui a pitimit". Respingand aceste ambiguitifi, loan Maxentiu © Bd, Glotie, p94, 70 aducea locuri din Scriptura care aratau cit Hristos © Dumnezeu Cuvantul si deci Dumnezeu in mod real, nu prin demnitate, sau onoare ‘Nestorianul riposta: ,Dac& nu recunosti cd Hrislos Dumnezeu pentru onoarea si demnitatea Lui Dumnezeu Cuvantul care locuieste in El, faci pe Dumnezeu vizut si tangibil”™. Nestorianul nu tia de arétarea lui Dumnezeu cel spiritual prin cele vizute, Aceasta insemna ci nu vedea prin trup nici macar spiritul omului. Ei le separau net pe ta. se Cuviosul loan Maxentia ti rispundes: Daca Dumnezeu nu ¢ vazut si atins de nimeni”, cum ar fi spus, Toan: ,,Ceea ce era de la inceput, ecea ce am auzt, ceca ee am vazut cu ochii nostri, ceea ce am privit si méinile noastre au pipait despre Cuvaintul vieti.. aceea va vestiny (oan, 1 1). ‘Parcurge toate si priveste pe Dumnezeu vizut si pipait de oameni ..si observ ci nu ¢ altul Cel vazut si pipait decét Cuvantul, care este Dumnezeu sila Dumnezeu™ Desigur .nimeni mu poate vedea cu ochii trupesti natura dumnezeirii, care nu € trup, ci Duh... Dar c& se poate vedea de oameni c& Dumnezeu in trupul asumat ne invata ce s-a spus prin preinchipuire de citre patriarhul Tacob: .Am vizut pe Dumnezeu fata citre fay si s-a rmantuit sufletul meu” (Fac. XXXII, 30) ‘Nestorianul rispunde: Cand Toma spune, dupa ce vede pe Domnul lisus Hristos inviat: ,.Domnul meu si Dumnezeul meu”, e vidit e& lisus Hristos, pe care-L vede inviat din mort si-L pipdie, nu e Dumnezeu, pe care nici PG. cit, cl. 146 ™ PGeit, co. 146 nlun om nu poate si-L vada si si vietuiasca» (lesire XXXII, 2). Joan Maxentiu rispunde la randul su: ,Dumnezeul apostolilor nue Dumnezeu dupé demnitate, ci dupa natura’ Nestorianul nu poate infelege ci Persoana lui Dumnezeu se vede si prin cele trupesti, cum se vede sufletul prin trup. Nestorianul vedea desparjt trupul, sau pe om de Dumnezeu, El se baza, cfnd spunea ca Hristos nu € Dumnezeu, ci omul in care locuieste Dumnezeu pe cuvantul apostolului Pavel: ,intru El locuieste plinatatea dumnezeirii trupeste” (Col. 1,9). Ioan Maxenfiu il intreba: Ce infelegi prin plinatatea dumnezeirii care locuieste in Hristos?" Nestorianul raspundea: ,.Fard indoial, toata Treimea”. Joan Maxengiu rispundea la randul su: .Dar atunei Hristos in care locuieste Treimea, ¢ un al patrulea”®”, in acest caz Hristos nu ¢ Fiul ui Dumnezeu, ci alteineva. Caci cel ce locuieste e altul decat cel in care locuieste. lar daci-i asa noi nu suntem in relajie deosebita cu Fiul lui Dumnezeu ficut om, ci cu toata Treimea, mai bine-zis cu csenja divini; sau cu un om, in care locuieste Treimea, Aceasta rezulta din a nu vedea ca nestorianul distinetia intre persoand si fiingi, Ea inseamn’ a nu vedea nici distincfia intre persoand si persoana in Dumnezeu. Nestorianul trece apoi la alt argument pentnt locuirea intregii Treimi in Hristos: Tot cee muritor € creat, sau necreat?”, Dupa raspunsul lui loan Maxenfiu c& tot ce moare e creat, nestorianul deduce: ,Deci dacd tot ce moare e creat, atunci si Hristos, care a murit pentru pacatele noastre, ¢ 0 creatura”, lar pentru cA nu e nici o creaturii asupra careia * Op. cit, col 148 A, 149 D. n si nu lucreze intreaga Treime, Treimea intreaga Ia ereat si Ika inviat pe Hristos. Cuviosul Joan Maxentiu nu neagi rolul Treimii in iconomia mantuitoare a lui Hristos, dar Il vede si pe El ca Unul din Treime si lucrarea Treimii, care ¢ gia lui Hristos, ‘0 vede referindu-se la trupul Lui, nu Ia ipostasul Lui divin Daca Hristos nu si-a inviat si El trupul, El n-are putere si ne invie nici pe noi. Ne aflim iarigi uniti cu un om, in separare de Dumnezeu. in teologia occidentalA, in care se vorbeste de obicei de invierea lui Hristos numai de catre Tatil, si in care Hristos Cel ristignit e zugravit cu totul sleit de puteri, se manifesta ceva din nestorianism, Toan Maxengiu observa ci ,Hristos care a murit pentru pacatele noastre nu e striin de Treime, ci ¢ Unul din Treimea insisi. E ereat gi nviat de intreaga Treime nu Hristos, ci fra indoiala trupul lui Hristos. Pentru ed trupul nu ¢ al altuia, ci al lui Hristos insugi, Hristos se creeaz gi se invie si El pe Sine dupa trup impreund cu Tatal si eu Duhul Sfaint"*", ‘Nestorianul ii intorcea lui loan Maxentiu reprosul c& face din Hristos un al patrulea pe Kingi Treime, sau ci imparte fiinja cea una a Treimii, pentru eA il auzea spundnd de Hristos c& e ,Unul din Treime”, intrebat de Toan Maxenfiu si explice aceastt invinuire, nestorianul declara c& numai celor create se poate aplica numarul, pentru ci unde este numérul e o otdine si 0 gradatie intre tunul mai mare si unul mai mic. De aceea, nu poate fi rnumar in Treime si nici nu se poate spune de Hristos ca © ~Unul din Treime”. .Fiinded tot numérul inseamna Giviziune, a spune «Unul din Treime» inscamni a diviza deofiintimea care consti in unitate si nu subzist® in Op. cit, eo. 150. Bdiviziun Cuviosul Ioan Maxentiu il vedea pe nestorian atins prin aceasta de erezia lui Sabelie a lui Paul de Samosata, care ,precum afirma o natura, asa afirma o subzistenta sau © persoan a Treimii”. Daca nu se numara Persoanele dumnezeiesti, se renunfi la credinta in ‘Treime, ,.Dacé Fecunosti ci Treimea subzistt in realitate (in rebus et substantis) si nu numai in cuvinte, sic altul ¢ Tatil, altul Fiul si altul Duhul Sfnt, cum nu se numira Treimea? Caci prin insusi faptul e& se zice Treime se arata un numa”? Deci Treimea se numara si nu se numéra. Nu se numara dup natura, pentru cd sa seris: ,infelepciunit Lui nu este numar” (Ps. CXLVI, 5). Dar se numara dupa Persoane, Pentru ci Treimea are trei Persoane: Tatal, Fiul si Duhul Sfint.. De aici invajam ci Unul nu este numa; desi este izvorul numarului, ef ramdne ferm in indiviziune™™, Mai degraba tu ~ zice Ioan Maxentiu nestorianului ~ numeri ‘Treimea nu numai dupa Persoane, ci si dupa naturd, odat ce spui cd orice mimair cade in diviziune”; si mu noi impirtim deofiinjimea, ci tu. Dar dacd Unul, care desivarsit si indivizibil, nu poate cidea prin vreo ratiune in diviziunea numarului, noi nu impartim deofiintimea cand miturisim e& Hristos este Unul din Treime, Caci nu toate cele ce se numara se gi impart in realitate, desi toate care se impart se numa si in realitate, Astfel, numdrim cand numim cele doua lueriri ale soarelui, strilucirea $i celdura, dar nu le impartim, pentru ci numai prin cugetare 2 Op. ci, ok 152 * Argument acest floss nesrianal cua espunde Leoni in Biz ncaa Vl din Nesortanas, B81 col 6 de unde ve vee larg depend a Leon de Mae Espns i Leone cam Stem 4 le distingem’®*. ,Se poate spune deci et Hristos e Unul din Treime si nu’se imparte deofijimea, pentru c& nu se afirma ci ¢ Unul din Treime dup’ ceea ce nu se qumara ‘Treimea, ci dupa ceea ce se numara™. Nestorianul nu-si didea seama 8 chiar prin Cuvantul ,deofiinjime” se exprima pe de o parte 0 fint®, pe de alta tri Persoane. Cacitrebuie si existe Persoane ca si fie deofiinta. ,Deofiintimea” indic& deci si unitatea de fina si numarul sau pluralitatea de Persoane. De fapt, fiinfa cca una mu std ca o unitate in afara celor tei Persoane. Cac fiinja ca realitate dinamicd in ea insdyi nu subzista deeit in Persoane ce se iubese in baza unitatii de fina. Orice finga e totodaté deofiintime, sau nu subzistt deed fn persoane, in care se firm sau se iubeste pe sine insisi, lar persoanele nu se iubese decat pentru cd sunt deofiinté. Persoanele sunt forma in care fina isi slvargeste miscarca Iiuntrie& a iubiri de sine. Tar iubirea persoanelor deofiinté e si temeiul pentru iubirea de catre ele a celor care nu sunt deofiina cy ele ‘Chiar oamenii se iubese pentru c& sunt deofiingl. Sau fiinja omeneasc’ subzisti in persoane pentru cd se afirma si se iubese pe sine, Daci n-ar subzisia in persoane Geosebite, nu s-ar putea afirma si iubi. Caci o persoana nu poate iubi de fapt decat o alt persoanl, care-i poate raspunde eu jubirea ei. Dar iubeste o alta persoani, pentru cc este deofiinta cu ea si pentru ca aceea fi poate rispunde cu iubirea ci din acelasi motiv. Altfel se iubese oamenii Intre ei, decdt se pot jubi un om si un animal, Se jubese pentru e& sunt dout persoane congtiente, dar si pentru c& sunt doua persoane deofintS. Deofinjimea uneste unitatea cu multiplul, Cu eat se iubese mai mult dou’ persoane, eu © Aclagiexemplu i da undeva yi Leonia * Tbidem. 15atat se actualizeazd mai mult fiinfa ca dows persoane, dar si ca una in fiin(a. in pluralul persoanelor deofiinja. se depiigeste atit o unitate abstract’, rece i rigida, Rand viatS, cat si despartirea intr ele, Cu atat mai mult se conciliaza unitatea de fiinfa si pluralitatea persoanelor in Dumnezeu, in care iubirea desavarsita. De accea, expresia ,Unul din Treime intrupat” nu Inseamni o rupere a Lui din unitatea celor Trei, ci dimpotriva. indicarea Lui ca Acela ce face parte din Treimea de Persoane care sunt unite prin jubirea intemeiata pe unitatea de fiint&; dar ea araté si distinctia Lui ca Persoan deosebits, Dar in Hristos, Fiul lui Dumnezeu, dumnezeirea se” din iubirea de Sine, prin Persoanele dumnezeiesti, sau igi revarsd prin Ele iubirea spre oameni, ca si aduca si lumanitatea in interiorul iubirii Sale, Ins aceasta n-ar Putea-o face daci dumnezeirea sar uni numai ca Treime integrald, sau ca fiinla divin ce nu se manifesta ca jubire ntre Persoanele dumnezeiesti, cu o persoana umand. De aceea in Hristos, 0 anumiti Persoana, sau Fiul lui Dumnezeu, se face om, ramanand si Fiul lui Dumnezeu prin firea Sa dumnezeiased, Umanitatea nu mai riméne in fara dumnezeirii, sau a iubirii intre Persoanele Treimii, dar nici nu se contopeste cu dumnezeirea impersonal Dar umanitatea nu e ridicat’ fir consimfirea ei la aceasta stare de umanitate a Fiului Iui Dumnezeu, Daca in nnasterea altor si altor ipostasuri umane, iubirea Kiuntricd a firii omenesti se mised in cadrul ei si de aceea orice now ipostas se naste din iubirea reciproca intre barbat femeie, in care se manifest& rlimdnerea firii in ea insist in venirea la existenti a unei alte persoane, care va manifesta la rindul ei jubirea launtried a fri in iubirea fat de alte persoane umane, in cazul intruparii Fiului ui Dumnezeu ca om are loc si un yextar” al firii omenesti spre 6 Dumnezeu in persoana Fecioarei Maria, mu numai un extaz al firii dumnezeiesti in persoana Fiului Iu Dumnezeu, in cazul lui Hristos iubirea lui Dumnezeu e fndreptata la maximum spre umanitate si a umanitati la maximum spre Dumnezeu. Totusi nu umanitates poate face ca un om si se faci si Dumnezeu, ci numai Dumnezeu are puterea si se fact si om pentru c Ela creat pe om sic inginit mai puternice decat omul ‘Acum nu se mai nagte un ipostas nou intre celelalte, pentru o nous activare a iubiriifirii omenesti in marginile ei, ci Fiul lui Dumnezeu insusi ca un ipostas al firii si iubirii dumnezeiesti desivargite se face si ipostas uman ca sf jubeascd pe ceilalji oameni cu iubirea dumnezciascd ddesdivarsité dar prin simire umand. Fl face prin aceasta ca toat dumnezeirea Treimii celor de o fiinta cu El si se reverse peste El si ca om, desi peste tofi oamenii ea peste cei de o find cu El dupé umanitate, iar pe de att parte ca in El, insisi umanitatea asumatd de El sd iubeasca pe Tatil si pe Duhul Sfant cum ii jubeste El ea Cel deofiinfs cu Acela. Neinfelegind acest ,extaz” al lui Dumnezeu in tumanitate si aveast putere a Lui de a ridica umanitatea incadrata in Persoana Fiului in Treime, ci voind si lase rmereu umanitatea in afara Treimii, nestorianul admitea s8 se spun c& Hristos (Infeles ea om) este ,Unul in Treime’ dar nu ,Unul din Treime”, pentru cdi socotea om ridicat «in Treime”, dar nu Fiul lui Dumnezeu nascut din Tatil, ‘eci find prin fiinga din Treime”” - Toan Maxentiu rispundea c& ,in Treime” putem fi si noi drept creaturi, putind fi ridicati im Dumnezeu cel in ime prin eredinga” Ten Pel adie se sgn rot Topas n9 persoané din Treime”, dar nu c& El este ,Unul din Treime”. Admitea si se spun’ ci © 0 persoand din Treime” pentru c3 o deosebea de persoana dumnezeiasca ‘cu care spunea c& s-a unit, El nu primea si spun cd Hristos este Unul din Treime”, pentru ci vedea afirmandu-se Hristos ca identic cu una din Persoanele dumnezeiesti, care sa fcut Ea insigi si om, fiind deci ~Unul din Treime”. De aceea, loan Maxentiu réspunde: Credinja universalé marturiseste c& Domnul nostra lisus Hristos este Dumnezeu Cuvantul insusi care e cu trupul ‘Sau propriu Unul din Treime, firk si fie dupa trup de o fiinfd cu Treimea””®. Hristos este ca ipostasul Fiului lui Dumnezeu care s-a intrupat ,Unul din Treime”, desi tupul Lui nu e din fiinfa Treimii. Trupul Lui nu face ipostasul Lui mai putin dumnezeiesc, sau mai putin Unul din Treime”. Trupul nu-L micsoreazii ca ipostas dumnezeiese, nici nu-1 adauga ceva la calitatea de ipostas dumnezeiese. Hristos ridic& trupul nostru in Treime, dar ca trup al ipostasului Su pe care nu-L modifica si care nu se ‘modifica, nu ca o entitate de sine. Nestorianul declara ci nu poate admite cA ,Hristos ¢ ‘Treime pentru cd nu se spune aceasta nicdieri in Joan Maxenjiu ii rispundea: Dar unde ai citit in Scriptura c& Hristos e Unul in Treime, sau o Persoand din Treime?”. ‘Nestorianull mergea pind acolo, ci admitea s8 spun 4 .Dumnezeu Cuvantul s-a niscut din Fecioara”, dar nu ci El este ,Unul din Treime”. Caci primind prima expresie, cugeta a o persoand uman’i umpluté de Dumnezeu Cuvantul, dar nu la Dumnezeu Cuvantul ficut © Op. cit, col 154, Op. cit col. 155 78 El aproba toate definitiile hristologice ale Sinoadelor ecumenice, dar se opunea formulei cilugirilor daco- romani, pentru c& aceasta Picea imposibild interpretarea lor nestoriand, dupa care Hristos © o persoana omeneasca, chiar daca prin unirea strinsi cu Dumnezeu poate fi declarat si E] Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu Cuvantul Prin aceasta nestorienii ingelau pe mulfi naivi dintre credinciosi.. N-am considera suficienti. sublinierea importanfei confinutului formulei cdlugarilor daco-romani daca n-am Imengiona si importanga ei pentru impirtisirea cu trupul gi saingele euharistic al Domnului, ce rezulti din ea. Dacd Fi! lui Dumnezeu s-ar fi unit cw un om si nu s-at fi Ricut El Insusi om, ficdndu-si proprii rupul si singele omenese, impartisirea de acestea ar fi impartisirea de trupul si singcle unui om, nu de trupul si singele Fiului lui Dumnezeu ficut om, in acest eaz nui ne-am uni prin ele cu insusi ipostasul dumnezeiese, sau cu Fiul lui Dumnezew flicut om, N-am deveni in acest caz frati ai Fiului tui Dumnezeu, de o fiinjd cu El dupa umanitate. N-am purta fn trupul si sangele nostru trupul si singele Fiului tui Dumnezeu. N-am purta fiecare din noi impreuné cu El trupul si singele Lui, nici Bl, afléndu-se cu trupul si singele Lui in trupul si in singele nostru, n-ar purta jmpreund cu noi trupul si singele nostru, Nu ne-am uni cu Unul din Treime, mai precis eu Fiul Tatatui, deci n-am purta in noi pe Duhul Fivlui care aduce in noi iubirea ‘Tatalui venita in noi in Persoana Duhului Sfint, cu care pputem raspunde ca fii, impreund cu Fiul de Unul Nascut, iubirii Tatdlui, Treimea ar rimane separats de noi, iar noi °° rbidem. 9inchisi in umanitatea noastr, De la Treime ne-ar ven doar niste puter, dar nu s-ar face Unul din Ea gi Unul dintre hoi, riicdndu-ne pe toti care voim, prin deofiingimea Lui dupa umanitate cu noi, ta starea de fii ai Tati si de Purtétori ai Duhului fmpreuna cu Fiul insusi,,Unul din ‘Treime”. Formula aceasta a pus in evidenfa faptul ca Insusi Unul din Treime s-a ficut om, si prin aceasta avem ca inten ceniru al umanitafii de o fiinté cu ea izvonul nesfarsit al vietii nemuritoare, in faptul de a avea pe Unul din Treime ca Unul dintre noi, il avem pe Fiul in aceeasi comunicare cu noi, in care se aflé cu eellalte Persoane ale Sfintei Treimi, sau ca verigi vie prin care se rvarsi viata

S-ar putea să vă placă și

• Angelologie Creştin Ortodoxă Comparată

  

  Document68 pagini

  Angelologie Creştin Ortodoxă Comparată

  teodorescuradum

  100% (1)
• Nevointa Cunoasterii Lui Dumnezeu

  

  Document406 pagini

  Nevointa Cunoasterii Lui Dumnezeu

  Bucur Constantin

  100% (2)
• 02 Trepte Spre Cer #1.0 5

  

  Document271 pagini

  02 Trepte Spre Cer #1.0 5

  A Cristian

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Ingerii Rai

  

  Document2 pagini

  Ingerii Rai

  Nicu Pioras

  Încă nu există evaluări
• Metode de A Scapa de Efectele Si Neplacerile Alergiilor - Lucru Andrei

  

  Document54 pagini

  Metode de A Scapa de Efectele Si Neplacerile Alergiilor - Lucru Andrei

  virtualmoreno

  Încă nu există evaluări
• CKRL CH

  

  Document541 pagini

  CKRL CH

  Kiki Uratu

  100% (6)
• Ce Bem, Ce Mancam, Mencinicopschi

  

  Document272 pagini

  Ce Bem, Ce Mancam, Mencinicopschi

  hyheru

  Încă nu există evaluări
• Istoria Secreta A Umanitatii

  

  Document153 pagini

  Istoria Secreta A Umanitatii

  singurica1409

  98% (41)
• Plante Lecuitoare

  

  Document9 pagini

  Plante Lecuitoare

  lalafire123

  Încă nu există evaluări
• Ierarhia Cereasca

  

  Document11 pagini

  Ierarhia Cereasca

  vasylikm

  100% (1)
• SF Ioan Gura de Aur - Putul - Anastasia 2001

  

  Document362 pagini

  SF Ioan Gura de Aur - Putul - Anastasia 2001

  fragmente

  100% (7)
• SF Ioan Gura de Aur Diavolul Si Magia2

  

  Document67 pagini

  SF Ioan Gura de Aur Diavolul Si Magia2

  fragmente

  Încă nu există evaluări
• Dieta in Ulcer PDF

  

  Document2 pagini

  Dieta in Ulcer PDF

  Bucur Constantin

  100% (1)
• Au Existat URIAŞI Pe Pământ-Zei, Semizei Şi Originea Omului-Dovada ADN-ului Extraterestru ZECHARIA SITCHIN

  

  Document344 pagini

  Au Existat URIAŞI Pe Pământ-Zei, Semizei Şi Originea Omului-Dovada ADN-ului Extraterestru ZECHARIA SITCHIN

  Alexa Bancan

  100% (19)
• SF Ioan Gura de Aur Diavolul Si Magia2

  

  Document67 pagini

  SF Ioan Gura de Aur Diavolul Si Magia2

  fragmente

  Încă nu există evaluări
• Patrick Barnes Non Ortodocsii

  

  Document74 pagini

  Patrick Barnes Non Ortodocsii

  Bucur Constantin

  Încă nu există evaluări
• Scrieri Ale Calugarilor Sciti PDF

  

  Document128 pagini

  Scrieri Ale Calugarilor Sciti PDF

  Bucur Constantin

  Încă nu există evaluări
• Demonologie

  

  Document64 pagini

  Demonologie

  Bucur Constantin

  100% (2)
• (Nectarie Moulatsioti Despre Farmece Si Cum Pot Fi Ele Dezlegate

  

  Document35 pagini

  (Nectarie Moulatsioti Despre Farmece Si Cum Pot Fi Ele Dezlegate

  api-3859389

  100% (7)
• Originea Bibliei Torah Lui Israel

  

  Document276 pagini

  Originea Bibliei Torah Lui Israel

  VIOLETA

  100% (26)
• SF Ioan Gura de Aur - Talcuire La Tatal Nostru

  

  Document19 pagini

  SF Ioan Gura de Aur - Talcuire La Tatal Nostru

  fragmente

  100% (3)
• Anthony de Mello Rugaciunea Broastei

  

  Document182 pagini

  Anthony de Mello Rugaciunea Broastei

  Bucur Constantin

  Încă nu există evaluări
• Pacatele Care Opresc de La Impartasanie

  

  Document3 pagini

  Pacatele Care Opresc de La Impartasanie

  Ionut Negulescu

  Încă nu există evaluări
• SF Dionisie Areopagitul Si Ierarhia Ingerilor

  

  Document3 pagini

  SF Dionisie Areopagitul Si Ierarhia Ingerilor

  Bucur Constantin

  Încă nu există evaluări
• M White Istoria Interzisa A Omeniriint

  

  Document196 pagini

  M White Istoria Interzisa A Omeniriint

  costelus

  Încă nu există evaluări
• Manuscrisele Eseniene de La Marea Moarta de (Athanase Negoita)

  

  Document412 pagini

  Manuscrisele Eseniene de La Marea Moarta de (Athanase Negoita)

  Alinush

  98% (93)
• Zecharia Sitchin - Regatele Pierdute

  

  Document390 pagini

  Zecharia Sitchin - Regatele Pierdute

  robert039

  100% (11)
• Zecharia Sitchin - Sfarsitul Zilelor

  

  Document235 pagini

  Zecharia Sitchin - Sfarsitul Zilelor

  Alexa Bancan

  100% (27)
• Andre Cohen Talmudul in Limba Romana Din Anul 1999

  

  Document508 pagini

  Andre Cohen Talmudul in Limba Romana Din Anul 1999

  Alina Georgia Marin

  92% (74)