Povestile lui Creanga aduc pe langa veselia intamplarilor si o puternica nota educativ-intructiva.

Invatatorul Creanga doreste prin aceasta poveste sa dea o pilda de comportament

scotand in evidenta doua trasaturi negative de caracter: viclenia si prostia. Ursul pacalit de vulpe este
cea mai scurta poveste a lui, are doar 3 personaje, subiectul fiind foarte simplu: Un taran cu o caruta
cu boi, incarcata de peste vede pe drum o vulpe care s-a prefacut ca e moarta. Taranul pune vulpea in
carul sau cu gandul ca se va folosi de frumoasa coada a vulpii. Dar vulpea, vicleana cum era, s-a
trezit si a aruncat toti pestii din caruta pe drum, dupa care a sarit si a inceput sa ii manance cu
lacomie. Un urs trecand pe acolo o zareste si ii cere sa ii dea si lui cativa pesti. Vulpea refuza dar in
schimb il sfatuieste sa isi vare coada in lac si sa astepte pana peste se vor prinde de coada lui. Ursul
urmeaza sfatul vulpii dar apa lacului ingheata si ursul ramane nu numai fara peste dar si fara coada.
Vulpea s-a ascuns intr-o scorbura de copac si radea de supararea ursului care nu s-a mai putut
razbuna nicicum pe vulpe. Morala povestirii este ca nu ai voie sa te increzi in nimeni pentru ca te
poate pacali. Deci: atenie la ce faci ca sa nu fii pacalit!

Ursul pclit de vulpe este un text n care Ion Creang nfiaz, prin cele
dou personaje animale, dou tipuri umane antagonice: omul viclean, iste,
capabil s-i satisfac necesitile, dar i rutcios, batjocoritor i omul greoi,
ncet la minte i naiv, uor de nelat prin prefctorie i viclenie. Un comentariu
amnunit pe marginea textului, o analiz detaliat a comportamentelor
personajelor, conduc spre formarea unor trsturi pozitive de voin i caracter:
vigilen, sinceritate, hrnicie i excluderea din comportament a celor negative:
viclenie, neltorie, lene, minciun