Mihai Eminescu (nascut Mihail Eminovici; n.

15 ianuarie 1850, Botosani

d. 15 iun
ie 1889, Bucuresti) a fost un poet, prozator si jurnalist romn, socotit de citito
rii romni si de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica di
n literatura romna.[2] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII si XIX, a
asimilat viziunile poetice occidentale, creatia sa apartinnd unui romantism lite
rar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai Eminescu a recuperat temele traditional
e ale Romantismului european, gustul pentru trecut si pasiunea pentru istoria na
tionala, careia a dorit chiar sa-i construiasca un Pantheon de voievozi, nostalg
ia regresiva pentru copilarie, melancolia si cultivarea starilor depresive, ntoar
cerea n natura etc., poezia europeana descoperea paradigma modernismului, prin Ch
arles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunaoara. Poetul avea o buna educatie fi
losofica, opera sa poetica fiind influentata de marile sisteme filosofice ale ep
ocii sale, de filosofia antica, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gn
dire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de a
ltfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica ratiun
ii pure, la ndemnul lui Titu Maiorescu, cel care i ceruse sa-si ia doctoratul n fil
osofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pna la urma) si de
teoriile lui Hegel.
Radacina ideologica principala a gndirii sale economice sau politice era conserva
toare; prin articolele sale publicate mai ales n perioada n care a lucrat la Timpu
l a reusit sa-i deranjeze pe ctiva lideri importanti din acest mare partid care a
u lansat sloganul, celebru n epoca, Ia mai opriti-l pe Eminescu asta! . Publicistica
eminesciana ofera cititorilor o radiografie a vietii politice, parlamentare sau
guvernamentale din acea epoca; n plus ziaristul era la nevoie si cronicar litera
r sau teatral, scria despre viata mondena sau despre evenimente de mai mica impo
rtanta, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ n societatea politico-literara Junimea, si a lucrat ca reda
ctor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[3] A publicat primul s
au poem la vrsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat sa studieze la Viena. Manuscri
sele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost
daruite Academiei Romne de Titu Maiorescu, n sedinta din 25 ianuarie 1902.[4] Emin
escu a fost internat n 3 februarie 1889 la spitalul Marcuta din Bucuresti si apoi
a fost transportat la sanatoriul Caritas. n data de 15 iunie 1889, n jurul orei 4
dimineata, poetul a murit n sanatoriul doctorului Sutu. n 17 iunie Eminescu a fos
t nmormntat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucuresti. A fost ales postmortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Romne.