Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
info/crestereaiepurilor/vaccinarea-iepurilor-de-casa/
mucoaselor nazale si ocularef Apar, de asemenea, edeme ale capului si tumori n diferite regiuni ale
corpului precum si noduli subcutanati.
Boala se transmite prin contact direct .sau prin insecte (tntari iau fuehi). Incubatia dureaza cea 10
zile, dupa care apar umflaturi ale capului, ale ochilor ji chiar conjunctivita purulenta. Dupa cteva zile
iepurii nu mai mannca, sunt deprimati si survine moartea dupa a 4-a zi de la aparitia primelor
simptome; animalele supravietuiesc foarte rar acestei boli. Nu exista tratament specific si, ca urmare,
animalele se sacrifica sau se incinereaza, dupa care se face curatenia, dezinsectia, dezinfectia si
varuirea compartimentului (celulei), iepurii sanatosi ar vaccineaza cu vaccin care le confera o imunitate
de circa 80%.
Pasteuroloza
Se manifesta prin stranut, jetaj purulent, bronho-pneumonie si se termina prin moarte, daca tratamentul
nu se efectueaza la timp. Boala evolueaza uneori foarte rapid, sub forme septicemice si alteori mbraca
forme cronice, foarte lente, n care apar abcesele.
Se fac tratamente colective, n apa de baut, n care se introduce tetraciclina pura 0,5 g/l/cap, timp de 4
zile. Animalele ia care s-a instalat boala se izoleaza si se fac tratamentele individuale (de debut) cu
streptomicina 100 mg/kg - 3 zile, sau strepnovil 2 ml - 3 zile.
Masuri profilactice: asanarea compartimentului unde a aparut boala, ameliorarea conditiilor de
microclimat din hala, control sistematic si eliminarea animalelor bolnave si mbunatatirea hranei, De
asemenea, obligatoriu se va institui carantina reproducatorilor ce urmeaza sa populeze crescatoria.Boli
netransmisibile
Bolile netransmisibile la iepurii de casa
Alte boli netransmisibile cunoscute n cresterea iepurilor sunt: insuficienta (carenta) unor saruri
minerale, avitaminoze (lipsa unor vitamine), tulburari digestive, mbolnaviri ale aparatului respirator,
pododermatite si degeraturi.
Insuficienta sarurilor minerale si avitaminozele determina nce-finirea ritmului de crestere a puilor,
micsoreaza rezistenta organismelor la conditiile de mediu, determina deficiente n cresterea oaselor
(lipsa calciului, a fosforului si a vitaminei D). De asemenea, lipsa vitaminei A provoaca tulburari ale
vederii si o calitate inferioara a blanitei, iar insuficienta vitaminei E provoaca tulburari ale activitatii de
reproductie. Insuficienta unor elemente precum: calciul, fosforul, magneziul, iodul si cupru poate
provoca ncetinirea cresterii, reducerea fertilitatii, avorturi si un numar mare de pui morti.
Insuficienta calciului si fosforului, precum si lipsa apei de baut datorita defectiunii adapatorii duce la
canibalism (unele femele si mannca puii la fatare).
Remedierea si prevenirea acestor tulburari se realizeaza prin adaugarea unui supliment vitaminomineral n furajele administrate n crescatoriile mici si mijlocii si producerea unor nutreturi combinate
granulate care sa contina principii nutritivi necesari pentru alcatuirea unor retete echilibrate privind
nivelul proteic, energetic, celulozic, sarurile minerale si vitaminele.
Tulburarile digestive sunt provocate de hranirea iepurilor cu furaje nghetate, dure, mucegaite si
folosirea n exces a sarii de bucatarie. Aceste tulburari sunt mai frecvente si mai grave la tineretul pna
la vrsta de doua luni, datorita si crizei de ntarcare (trecerea dc la alimentatia pe baza de lapte, ia cea
pe baza de nutret uscat). Principalele smptome sunt: diareea, eonstipatia, eliminarea unor excremente
cu snge si roueozitti.
mbolnavirile aparatului respirator se datoreaza ia principal conditiilor necorespunzatoare ale
microclimatului din adaposturile de crestei i iepurilor, lipsei sau functionarii defectuoase a sistemului
de ventilatie (mai ales vara) si a sistemului de ncalzire iama. Curentii mari de aer (peste 0,5 m/sec),
temperaturile mai mici de 10C si mai mari de 28C, precum si cresterea concentratiei de noxe (gaze)
provoaca inflamatii ale mucoaselor aparatului respirator, determinnd bronsite si pneumonii, care se
manifesta prin tuse, respiratie greoaie si horcait.
Microclimatul necorespunzator din adaposturi activeaza si virulenta unor microorganisme patogene din
atmosfera adapostului sau care sunt saprofite n organism.
Animalele bolnave se vor izola si trata dupa reteta data de medicul veterinar de circumscriptie si se vor
asigura conditii optime de microclimat n hale.
Pododermatitele si degeraturile
Pododermatitele (inflamarea labelor) sunt determinate de podelele necorespunzatoare ale custilor, cu
nodozitati, mbinari defectuoase si ochiuri mari (taioase). Se manifesta prin ranirea si inflamarea
pernitelor si chiar rani deschise, mai frecvente la rasele grele.
In conditiile unor adaposturi friguroase cu temperaturi scazute apar si degeraturile de gradul I, II si III.
Degeraturile de gradul I si II se manifesta prin aparitia unor basici, dupa spargerea carora apar rani, iar
n degeraturile de gradul III se pot observa plagi deschise. Animalele cu degeraturi trebuie introduse n
ncaperi ncalzite, se curata zona afectata si se trateaza cu iod si spirt.
Bolile netransmisibile la iepurii de casa
Intoxicatiile
Intoxicatiile pot fi determinate de greselile facute n hranirea iepurilor, de prezenta mucegaiurilor si
ciupercilor dezvoltate pe unele surse de furaje, depozitate n conditii necorespunzatoare (la temperaturi
si timiditate ridicata).
Aceste intoxicatii se manifesta prin: refuzul hranei, apatie, diaree, convulsii, balonare si moarte rapida.
Cauzele intoxicatiilor la iepuri sunt determinate n principal de mucegaiuri si ciuperci, erbicide si
pesticide, nitriti si nitrati si plante otravitoare.
Intoxicatiile cu mucegaiuri si ciuperci sunt frecvente la iepuri si se produc prin ingerarea de furaje
combinate, fabricate din materii prime contaminate cu compusi biologici care rezulta ca produse ale
procesului metabolic de dezvoltare a fungilor. Acestia secreta un grup de compusi toxici si cancerigeni
denumiti ajlatoxine. Metoda cromatografica a permis separarea aflatoxinelor n patru toxine principale:
aflatoxinele B (Bj si B2), care emit o fluorescenta albastra, si aflatoxinele G (Gj si G2), care emit o
fluorescenta verde. Iepurii fac parte din grupa animalelor foarte sensibile la aflatoxine.
Intoxicatiile cu aflatoxine pot fi: acute, subacute si cronice.
Intoxicatia acuta conduce, n cele mai multe cazuri, la moartea animalelor n 72 de ore. La necropsie se
constata leziuni hemoragice, degenerative si necrotice ale tesutului hepatic.
Intoxicatia subacuta apare la animalele care au ingerat cantitati mai mici de toxine, ce se traduc prin
modificari mai mult sau mai putin intense ale functiilor hepatice (hepatite cirotice primare).
Intoxicatia cronica apare mai ales sub forma de fbroza difuza, iar dupa o perioada prelungita de
ingerare a aflatoxinei, n doze subletale, poate provoca aparitia de tumori de natura benigna.
Nu exista n prezent o profilaxie specifica si nici una terapeutica, care sa evite aflatoxinele ce reduc
performantele de productie si determina chiar moartea.
Astazi, mijloacele de lupta se refera la folosirea de materii prime libere de mucegaiuri si ciuperci si
asigurarea unor conditii corespunzatoare de depozitare a furajelor.
Intoxicatiile cu plante toxice sau otravitoare
Sunt plante care consumate n cantitati mici produc tulburari digestive si nervoase, iar n cantitati mai
mari pot provoca chiar moartea. Acumularea de substante otravitoare n plante are loc n faze diferite
de vegetatie. Plantele otravitoare crescute pe terenuri umbroase, reci si cu exces de umiditate sunt mult
mai toxice. Substantele toxice se gasesc n diferite organe ale plantelor (frunze, tulpini, radacini sau
seminte).
Simptomele intoxicatiilor cu plante otravitoare sunt: inflamarea mucoaselor tubului digestiv, hemoragii
ale acestuia nsotite de voma si chiar diaree sangvinolenta. Toxinele din plante pot afecta sistemul
nervos, determinnd intoxicatii care se manifesta prin teama, spasme, stari epileptice, pareze si chiar
moarte.
Principalele plante toxice care provoaca intoxicatii grave la iepuri sunt:
neghina - planta este otravitoare n timpul nfloritului, iar semintele sunt cele mai otravitoare.
Iepurii bolnavi se izoleaza si se trateaza corespunzator, iar cei sanatosi se trateaza profilactic, cu
mijloace specifice.
Diareea este o inflamare a intestinelor, avand cauze extrem de variate. In intestinul iepurilor exista un
ecosistem extrem de fragil, format dintr-o flora microbiana buna rezidenta permanent la acest nivel si o
alta flora formata din elemente de natura patogena compusa din virusi, bacterii sau paraziti.
Actiunea acestor elemente patogene la nivelul mucoasei este temperata de sistemul de aparare local.
Cand mecanismele locale defensive se dezechilibreaza, fie din cauza maririi actiunii elementelor
patogene de natura bacteriana, virala ori parazitara, fie din cauza actiunii unor factori exteriori ( de
exemplu alimente alterate) se instaleaza o inflamatie la nivelul intestinului care se exprima clinic prin
diaree.
Diareea afecteaza toate rasele de iepuri si toate categoriile de varsta, in toate anotimpurile .
Toamna e un anotimp cu anumite particularitati si predispune iepurii de rasa la contractarea unor forme
de diaree, unele chiar foarte grave.
In acest anotimp se fac simtite fluctuatii mari de temperatura, zilele incep a fi tot mai reci, iar frigul,
mai ales frigul umed, este un factor decisiv pentru instalarea diareelor prin faptul ca obliga organismul
sa se adapteze, acest efort de adaptare influentand sistemul circulator, nervos, endocrin, favorizand
patrunderea si instalarea unor germeni infectiosi la nivelul mucoasei intestinale.
Alti factori favorizatori sunt furajele intarite, iar toamna este bogata in astfel de furaje (de exemplu :
fanuri invechite). Toamnele ploioase predispun de asemenea furajele la mucegaire, iar mucegaiurile
sunt, de asemenea, factori care provoaca enteritele grave.
O alta cauza care poate determina aparitia diareei este si apa inghetata de pe timpul iernii, in acele
adaposturi aflate in aer liber. In lipsa apei proaspete, iepurele va linge gheata formata in adapatoare, iar
temperatura scazuta a acesteia va deregla echilibrul intestinal, in final provocand diaree.
Primele simptome ale diareei la iepuri nu sunt greu de observat. Fecalele au consistenta diferita, de la
moale la lichida, au un miros puternic, iar culoarea difera in functie de bacilul contractat si de cat de
avansata este boala. Animalele nu consuma furaje, nu au pofta de mancare si sunt deshidratate ( din
cauza deselor descarcari diareice) . Uneori apare si febra, alteori nu . Frecvent, diareea este insotita si
de balonari mortale. Diareea este mai usor de prevenit decat de combatut, fiind o boala grava.
In tratarea diareei am folosit cu succes frunzele de salcam,paiele de grau sau de ovasz. Frunzele de
salcam le ofer iepurilor chiar si verzi, iar pentru sezonul rece adun astfel de frunze. Tot pentru traterea
diareei fac un ceai (infuzie) de frunze de salcam. Las la racit aceasta infuzie si o ofer iepurilor
inlocuind apa de baut cateva zile cu aceasta infuzie.
PASTEURELOZA
Aparitia bolii depinde de mai multi factori incluzand specia, varsta, virulenta germenului, infectiile
recurente, conditiile de mediu. De cele mai multe ori semnele predominante sunt cele respiratorii: tuse,
stranut, raluri, lacrimare, sinuzita si depresie De obicei sunt afectate animalele tinere, dar poate afecta
si animalele adulte. Agentul cauzal cel mai frecvent este virusul Pasteurella Multocida care actioneaza
pe fondul unor factori favorizanti: frigul, supraaglomerarea sau alimentatia deficitara. Pasteureloza este
una dintre cele mai pagubitoare boli .
Clinic, evolueaza sub forma supraacuta, acuta si cronica.
In forma supraacuta apare brusc hipertermia (42 grade Celsius.
In forma acuta, pe langa semnele descrise mai sus apar si tulburari respiratorii: dispnee, jetaj, stranut,
raluri si matitate pulmonara. Animalele mor de obicei in 4 / 9 zile.
Forma cronica apare de obicei la adulti. Se caracterizeaza prin febra moderata si semne in functie de
localizare. In localizarea nazala apare prurit nazal, stranut, jetaj bilateral purulent, dispnee si
conjunctivite mucopurulente si cheratite, uneori pleuropneumonie. Boala se poate exprima si prin
formare de abcese reci solitare sau multiple de marimi diferite cu localizare subcutanata,
intermusculara, in ganglioni etc. care prin deschidere lasa sa se scurga un puroi albicios cremos.
Aceasta forma are evolutie lenta, chiar luni de zile, timp in care animalele slabesc si mor prin epuizare.
Pasteureloza este un flagel care ataca toate organele animalului bolnav.
SINDROMUL HEMORAGIC
Este o boala infectioasa virala, cu evolutie supraacuta si acuta, caracterizata prin febra, sindrom
hemoragic, morbiditate si mortalitate ridicate. Aceasta boala este extrem de contagioasa, existand riscul
ca in 24 de ore intregul efectiv din crescatorie sa fie contaminat .
Perioada de incubatie este foarte scurta, de 48-72 de ore. Boala se manifesta prin tulburari generale
grave, abatere, febra, jetaj spumos hemoragic, cianoza mucoaselor, diaree, hematurie, convulsii, iar in
final, caderi in decubit si moarte in circa 24 de ore. La boala sunt receptivi iepurii de casa, mai ales cu
varste de peste 2 luni .
Sursele de infectie sunt reprezentate de iepurii bolnavi, de cei cu forme subclinice, de cei purtatori de
virus. Virusul este transmis prin furaje, apa, diferite obiecte, mijloace de transport, personal, rozatoare,
insecte etc. si patrunde in organism pe cale bucala, pe calea cutanata sau a mucoaselor si pe cale
respiratorie.
Ca si in cazul mixomatozei, singura metoda de protectie este prevenirea imbolnavirii iepurilor prin
vaccinare. De asemenea vacinurile existente in comert sunt monovalente sau bivalente .
VIRUSUL MYXOMA(MIXOMATOZA)
Boala este cauzata de virusul Myxoma, un virus care apartine aceleiasi familii ca si virusul ce produce
variola. Virusul se raspandeste prin contact direct (mucoasa, piele , cale digestiva) cat si indirect prin
intepaturile insectelor hematofage tantar, muste s.a.). Primele simptome apar la 4 - 5 zile dupa ce
iepurele a fost infectat. Acestea sunt febra, rinita , aparitia MIXOAMELOR (umflaturi in primul rand in
zona genitala si apoi in zona capului ( urechi,bot, pleoape), urmatoarea zona afectata sunt ochii
(conjuctivita seroasa). Mixoamele cresc rapid in volum devenind moi, friabile si rupandu-se usor,
lasand in urma lor suprafete sangerande. Iepurii slabesc brusc, desi apetitul le ramane neschimbat pana
in ultimele zile de viata, din cercetari s-a constatat ca abia in ultimele 2 saptamani de viata iepurele isi
pierde pofta de mancare. In faza cronica a bolii apar tumori dupa 10-15 zile de la infectarea cu virusul.
Aceste excrescente apar la nivelul labelor, urechilor, si al nasului. Uneori excrescentele se resorb lasand
doar niste urme care dispar si ele cu timpul. Mortalitatea in forma cronica a Mixomatozei este de 95 100 % iar media de viata din momentul infectarii cu virusul este de7-14 de zile.
Pentru ca nu exista un tratament propriu-zis pentru Mixomatoza ,ca si pentru celelalte boli virale,
vaccinarea este obligatorie (va fi administrat subcutanat un vaccin heterolog). Animalele dobandesc
imunitatea la 7-10 zile dupa administrare, pentru o perioada de 6 luni.
COCCIDIOZA
Clinic, coccidiozele evolueaza sub trei forme : intestinala, hepatica si otorinofaringiana. Aproape ca nu
exista iepure care sa nu aiba oochisti. Un iepure poate trai sanatos toata viata lui, fara ca boala sa apara
(desi agentul etiologic exista in corpul sau). Coccidiozele izbucnesc in randul efectivelor in urmatoarele
situatii;
- suprapopulare in crescatorii;
- asternut umed
- lipsa ventilatiei in adaposturile inchise;
sau ciumafaia (Datura stramonium), maselarita (Hyoscyamus niger), zirna sau umbra noptii (Solanum
nigrum) , boglari sau galbenele (Ranunculus sceleratus), brindusa de toarnna (Colchicum automnale),
laptele ciinelui (Euphorbia falcata), macul rosu (Papaver rhoeas), steregoaia sau strigoaia (Veratrum
nigrum), omagul (Aconitum toxicum) etc.
De asemenea, de o mare valoare nutritiva pentru iepuri sint fructele diferitilor arbori si arbusti, precum
si cracile v'rzi si ramurelele acestora (ulm, fag, tei, alun, paducel, salcim, frasin, salcie, anin,
mesteacan). Pentru iarna, crescatorul trebuie sa se ingrijeasca de aprovizionarea in cantitati
suficiente cu craci, ramuri verzi si cu frunze, organizind in incinta crescatoriei frunzare mari, sub forma
de glugi.
In boxa iepurelui trebuie sa se gaseasca in permanent craci si ramuri verzi, altfel acest rozator este
nevoit sa sufere si sa fie nevoit sa roada peretii boxei si utilajele din lemn. Pe linga buruienile, ierburile
si verdeturile naturale amintite, o deosebita importanta prezinta furajele verzi cultivate: lucerna,
trifoiul, sparceta, borceagul si porumbul furajer. Acestea, la fel ca plantele salbatice, au marele avantaj
ca imbogatesc organismul in calciu usor asimilabil (necesar indeosebi pentru tineret, in perioada de
crestere).
Pe de alta parte, apa din tesuturile plantelor verzi satisface, in parte, nevoia de adapat a iepurelui.
Zarzavaturile constituie de asemenea o buna sursa de furajare a iepurilor, insa acestea nu trebuie date
decit in cantitati reduse si nu prea des (varza, frunzele de napi, de sfecla, de conopida si mai putin
spanacul, salata).
In cantitati prea mari acestea produc diaree, iar frunzele de varza influenteaza negativ sanatatea
iepurilor. Iepurii care consuma timp indelungat frunza de varza, manifesto simptome de insuficienta
tiroidiana, desi aceasta glanda s-a dezvoltat excesiv (ca o gusa).
Cauza acestei tulburari grave se explica prin actiunea toxica a unor substance (cianide) din varza. Pe
timpul iernii, iepurii pot fi hraniti si cu nutreturi insilozate in mici bazine sau in tuburi de beton (23
tuburi a cite 1 m inaltime si cu diametrul de 11,5 m).
Furajele fibroase
Furajele fibroase: finul de lucerna, trifoi, borceag, paiele de ovaz etc. Finul nu trebuie sa lipseasca
niciodata, iar in timpul iernii constituie furajul de baza sau piinea'' iepurilor.
Dintr-un kilogram de nutreturi verzi (masa verde) rezulta 0,700,75 kg fin. Un fin de calitate buna
este cel de leguminoase (lucerna, trifoi) si de graminee (ovazcior, golomat, paius, zizanie, firuta etc.).
Finul recoltat de pe pajistile umede este mai putin indicat deoarece confine deseori chisti de coccidioza.
Furajele suculente
Furajele suculente (radacinoase, tuberculi, bostanoase) mai insemnate pentru iepuri sint: sfecla,
morcovii, napii, gulia, cartofii, pastirnacul, telina, patrunjelul, dovlecii.
Se folosesc indeosebi la furajarea din sezonul de iarna. Apa pe care o contin este necesara organismului
animalului, sint insa sarace in proteine. O buna folosire prezinta si fructele care nu-si gasesc o alta
valorificare.
Furajele concentrate
Furajele concentrate (bogate in proteine si hidrati de carbon) constituie nutreturile de baza in asigurarea
producfiei iepurilor de carne.
In aceasta grupa se cuprind urmatoarele furaje: dintre cereale (graurite), mai ales ovazul, orzul,
porumbul, bobul si mazarea; dintre reziduurile industriale taritele (de griu, secara, porumb), praful de
moara, sroturile si turtele (de floarea-soarelui, soia, dovleac, in, rapita); dintre produsele si reziduurile
de origine animala faina de carne, faina de singe, faina de peste, uleiul de peste, zerul, laptele degresat
etc.
Piinea uscata constituie un bun aliment, ca si ramasitele menajere: coji de cartofi, de dovleac, de fructe
etc. Un produs special este drojdia furajera (levuri iradiate), avind un gust placut si un mare continut de
vitamine (B, D si E).
Norme si ratii furajere
Norme de furajare. Prin norma de furajare se intelege cantitatea zilnica de substance nutritive necesare
unui animal, care sa-i asigure desfasurarea normala a tuturor functiilor organismului, pastrarea
sanatatii, realizarea productiei planificate si mentinerea calitatilor de reproduce.
Normele de furajare se stabilesc in functie de virsta, greutatea si starea fiziologica a iepurilor, dupa
felul productiei si dupa sezoanele anului.
In tabelele 4 si 5 se redau Unitate nutritiva (U.N.) = valoarea continutului furajer, in substance
nutritive, echivalent cu aceea a 1 kg de ovaz, considerat ca etalon. normele de furajare stabilite de
Sectia de Alimentatie din cadrul Institutului de Cercetari Zootehnice. Pentru timpul iernii, datorita
pierderilor de caldura ce se produc in organism, necesarul de unitati nutritive este mai mare.
Ratii furajere
Prin ratie furajera se intelege cantitatea de furaje data zilnic unui animal, care sa-i satisfaca cerintele in
substante nutritive, saruri si vitamine.
Ratiile furajere se stabilesc in functie de norme si cit mai corespunzator sezonului respectiv. Ca
orientare, se redau doua exemple de ratii (simplificale), dupa cele intocmite de Sectia de Alimentatie
din cadrul Institutului de Cercetari Zootehnice .
La alcatuirea ratiilor este necesar sa se tina seama si de unele consideratii generale: sa corespunda
parficularitafilor biologice si fizio-logice ale animalelor rozatoare, de tip vegetarian-granivor; sa
contribuie la pastrarea sanatatii si obtinerea de productii ridicate; sa fie formate din furaje cit mai
diferite si sa fie economice, folosindu-se in primul rind cele din productia proprie si numai cele ce nu
se gasesc (sroturi, faina de carne, faina de oase etc.) sa se procure din cornert; sa aiba un anumit volum
si efect de balast, pentru ca iepurii sa se sirnta satui si digestia sa se faca normal.
Pe cit este posibil, la furajarea iepurilor si la intocmirea ratiilor respective, crescatorul va tine seama si
de urmatoarele recomandari practice: In timpul verii, jumatate din cantitatea de furaje verzi sa se
dea sub forma de craci sau ramurele cu frunze verzi, iar iarna se vor da ramuri din frunzare; In
crescatoriile personale, cu un numar redus de iepuri, furajele verzi sa fie date sub forma de buruieni,
iarba cosita si ramuri cu frunze;
Grauntele de ovaz sa se foloseasca indeosebi pentru masculi in timpul montei si pentru tineret (pentru
tineret nu trebuie sa lipseasca taritele sau sroturile); Oricare ar fi regimul de hranire (furaje verzi,
suculente sau concentrate), vasul cu apa curata, limpede si proaspata nu trebuie sa lipseasca iepurilor.
Exista iepuri care refuza la inceput sa bea apa, insa aceasta se intimpla fiindca nu li s-a dat niciodata si
deci nu sint obisnuiti s-o consume. In cazul crescatoriilor mari, industriale, cind furajarea iepurilor se
bazeaza pe concentrate, consumul aproximativ de apa (in cm3 si pe timp de 24 ore) poate fi calculate.
Finurile
Finurile trebuie recoltate in faza optima, adica gramineele la inspicare sau la inceputul infloririi, iar
leguminoasele la imbobocire.
Un fin bun, vitaminos (bogat in caroten) se obtine din leguminoase (lucerna, trifoi, sparceta), din
graminee (golomat, timoftica, ovascior etc.) sau din otava, uscate rapid; el trebuie sa aiba un miros
placut, aromat si o culoare verde-intensa, si sa fie lipsit de praf si mucegaiuri. Finurile au si efect de
balast, necesar unei bune functionari a tubului digestiv.
Finurile de calitate inferioara, vrejii de mazare, cocenii si paiele este indicat sa fie mai intii oparite,
imbunatatindu-li-se astfel calitatile-gustative; totodata se distrug microbii, ciupercile etc. Finul.
vitaminos (de lucerna sau de otava) poate fi macinat la o moara cu ciocanele si transformat in faina de
fin.
Depozitarea finului se face numai dupa ce mai intii a fost bine uscat, cladindu-se in glugi (stoguri) sau
sire, pe un teren mai ridicat, uscat si cu asternut gros de paie. Mult mai bun si economic este finul
presat in baloti, cu un grad de umiditate de 17/0, care se depoziteaza mai usor si fara pierderi mari
(volumul lui se reduce de 56 ori).
Suculentele
Suculentele sint usor digestibile si au un gust mai placut. Radacinoasele (sfecla, morcovii, napii) se
administreaza iepurilor numai curatate de pamint si bine spalate. Cartofii se dau curati, inlaturindu-li-se
cojile, si de obicei fierti.
Datorita continutului mare de apa (7090"/0), suculentele' sint expuse mai usor alterarii si
pentru mentinerea valorii lor nutritive, ele trebuie pastrate in locuri uscate si conservate pe timpul iernii
in silozuri de suprafata. La o insilozare de 5 luni, morcovii sufera o pierdere de 16% si sfecla de 10"/o
din greutatea lor initiala.
Sfecla si cartofii inghetati se dau numai fierti, iar morcovii, dupa ce s-au dezghetat. Cartofii fierti, in
amestec cu tarite si cu faina de fin, constituie un bun furaj in timpul iernii. Tot astfel, castanele salbatice
sint roase si consumate cu multa pofta.
Concentratele
Concentratele (graunte, uruieli, reziduuri, faina vegetala si animala etc.). Folosirea acestora in furajarea
iepurilor trebuie facuta dupa o preparare corespunzatoare. Astfel, ovazul este indicat sa se dea inmuiat
cind este vorba de iepurasi.
Pe cit este posibil, orzul sa fie inmuiat si zdrobit, iar porumbul, mazarea si alte boabe, administrate sub
forma de uruiala. Amestecurile de concentrate sint cele mai indicate, ele contin furaje variate, bogate in
substante nutritive necesare organismului, pe care iepurele le consuma cu multa pofta. In acest scop,
pasta umeda este de cea mai buna calitate (usor digestibila, se asimileaza bine si are mare efect in
obtinerea sporului de carne).
Ea se prepara din diferite amestecuri de concentrate: uruieli, faina de soia sau de mazare, tarite, faina de
carne, sroturi, faina de fin sau din cetina verde de brad, toate bine omogenizate si umectate cu lapte
tras, zer sau apa calda. In timpul iernii, pasta se adminstreaza calda: cartofi fierti, la care se adauga
tarite, sroturi, faina de carne sau de peste.
Pasta umeda nu trebuie sa fie prea apoasa. Calitatea amestecului poate fi imbunatatita si prin alte
adaosuri: plante aro-mate, urzica tocata, ulei de peste si saruri minerale (creta furajera. faina de case,
praf de carbune si sare de bucatarie).
Sub aspect zooeconomic, furajele combinate sau amestecurile complexe (concentrate obisnuite,
reziduuri, adaosuri minerale, vitamine, antibiotice etc.) reprezinta un factor de progres incontestabil si
se bucura de o larga raspindire. Amestecurile de furaje sint intocmite dupa retete stiintifice si se prepara
pe ca-le industrials sub forma varsata (in vrac), granulata sau brichetata.
Administrarea hranei
Cu cit hranirea iepurilor se face mai des, cu atit mai bine sint consumate furajele si resturile ce ramin
sint mai neinsemnate.
De obicei, ratia zilnica se distribuie vara in trei tainuri si iarna nuimai de doua ori pe zi. In crescatoriile
personale, hrana se da vara in doua tainuri. Ratia zilnica si tainurile se distribuie diferentiat, dupa
starea fiziologica a iepurilor si dupa activitatea lor periodica.
Iepurii sint mult mai activi dimineata si noaptea, in timp ce in restul zilei sint pasivi, dormiteaza si se
sperie la cel mai neinsemnat zgomot. Crescatorul trebuie sa tina seama de aceasta comportare specifica
a iepurilor si la distribuirea tainurilor sa caute sa dea concentratele cind ei sint mai activi si consuma
mai bine.
De aceea, la distribuirea ratiei in trei tainuri, este indicat sa se aplice schema urmatoare: Important este
ca tainurile sa fie date in fiecare zi la aceleasi ore. O atentie deosebita trebuie data, la distribuirea
ultimului tain format din concentrate, astfel ca hrana din timpul noptii sa fie substantiala si iepurii sa
poata consuma -mult in perioada cind sint cel mai activi.
Femelelor in lactatie este bine sa li se dea pasta umeda de trei ori pe zi si seara graunte (pe linga restul
furajelor din ratie: ierburi, fin, suculente etc.). In crescatoriile industriale, unde se urmareste
intensificarea productiei de carne, seara tirziu (la orele 21 22) se da si al patrulea tain (indeosebi
pentru tineret si femelele in lactatie).
Diferentierea administrarii ratiei zilnice este indicat a se face chiar dupa pofta de mincare a iepurilor,
reducindu-se tainul la cei care nu si-au consumat toate furajele si suplimentind hrana celor care au
consumat-o integral.
Inainte de administrarea hranei, vasele trebuie spalate si bine curatate, astfel ca furajele sa nu se puna
peste cele neconsumate si sa se altereze repede. Organismul iepurelui este foarte sensibil si, mai ales,
vara furajele vechi si alterate ii produc tulburari digestive destul de grave. De asemenea crescatorul
trebuie sa dea o deosebita atentie schimbarii treptate a regimului de hrana, adica trecerii lente de la
regimul verde (vara-toamna) la cel uscat (iarna) si invers.
Cind aceasta schimbare, ca si inlocuirea altor furaje se face brusc sau de la o zi la alta, iepurii au de
suferit, se imbolnavesc si deseori se intimpla sa-i gasim morti in boxa. Ca furaj bogat in vitamine se da
ovaz sau orz incoltit indeosebi pentru tineret.prim antibiotic pt raceli