DHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder) insemnand "tulburarea

hiperkinetica cu deficit de atentie" (THDA), este un termen ce provine din

clasificarea
Americana
DSM
IV
TR.
Notiunea de hiperkinezie este similara cu cea de hiperactivitate, si este
caracterizata prin exces de activitate, lipsa de odihna, nervozitate, alergare,
catarat, vorbit in exces.
ADHD-ul se caracterizeaza prin debutul precoce, inainte de varsta de 7 ani, a
unei combinatii intre hiperactivitate, comportament dezordonat si inatentie (lipsa
de atentie). Durata acestei tulburari trebuie sa fie de minim 6 luni, iar simptomele
sunt grupate in cele de inatentie si cele de hiperactivitate / impulsivitate.
Inatentia (lipsa de atentie) - copilul afectat de ADHD :

nu poate da atentia cuvenita detaliilor, sau face greseli din

neglijenta la efectuarea temelor scolare, la serviciu sau acasa
nu poate sa isi mentina atentia suficient de mult timp
uneori pare a nu asculta pe cel care ii vorbeste
nu respecta instructiunile sau regulile si nu este in stare sa isi

termine temele, sarcinile casnice sau obligatiile de la locul de munca,

desi intelege instructiunile si nu este opozitionist
nu poate organiza sarcini sau activitati
adesea evita sau nu este dispus sa efectueze sarcini care

necesita un efort mintal sustinut

foarte des isi pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa,

rechizite )
este usor de distras de stimuli fara importanta
uita frecvent
Hiperactivitatea - copilul afectat de ADHD :

se foieste pe loc, se joaca cu mainile sau picioarele

se ridica de pe scaun atunci cand ar trebui sa fie asezat
alearga in jur sau se catara excesiv de mult, atunci cand acest
lucru nu este potrivit, sau, in cazul adolescentilor, manifesta neliniste
are dificultati in a se juca sau a efectua activitati distractive in
liniste
actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor
vorbeste excesiv de mult

Impulsivitatea - copilul afectat de ADHD :

"tranteste" des raspunsuri inainte ca intrebarile sa fie complet

formulate
nu isi asteapta randul
intrerupe sau deranjeaza pe altii, intervenind in discutiile sau
jocul altora
Aceste simptome trebuie sa fie prezente in doua sau mai multe situatii (de
exemplu : scoala sau serviciu si acasa).
Epidemiologie
ADHD-ul este o afectiune des intalnita in cabinetele medicilor pedopsihiatri,
frecventa crescand de la an la an, mai mult de jumatate ramanand
nediagnosticati.
Raportul baieti : fete este de 2,5 - 12 : 1, la baieti predominand la varsta scolara
iar
la
fete
fiind
constanta
pe
grupe
de
varsta.
Tipul de ADHD predominant cu inatentie reprezinta 10 - 15 %, cel cu
hiperactivitate 5 % iar cel combinat circa 80 % din totalul cazurilor.
Cauzele ADHD-ului :

genetice - aproximativ 80 % din cazuri

afectarea cerebrala (leziuni dobandite)- are o pondere de 20 %
ambele cauze
factorii familiali si sociali, precum absenta mamei si plasarea in
orfelinate, mediul haotic de crestere, pot duce la aparitia ADHD
In marea majoritate a cazurilor tulburarile sunt mostenite, dar pot fi si dobandite.
Aproximativ 1/3 din parintii copiilor cu ADHD sunt afectati de aceasta boala.
S-a constatat ca exista si o afectare a functiei unor neurotransmitatori
(dopamina, serotonina, noradrenalina) precum si micsorarea unor structuri
cerebrale (volumului cerebral total, lobului frontal, ganglionilor bazali, cerebelului,
corpului calos).
Tulburari asociate cu ADHD : cele de limbaj, de invatare, intarzierile mintale,
tulburarile de somn sau apetit alimentar, de comportament, de coordonare
motorie, epilepsia, abuzul de alcool si droguri, frici, simptome asemanatoare
autismului, suicidul sau criminalitatea la varste mari.

Tratamentul ADHD vizeaza scaderea comportamentelor neadecvate,

imbunatatirea relatiilor sociale, a performantelor scolare, cresterea independentei
si stimei de sine si consta in terapie comportamentala, tratament medicamentos,
regim
alimentar
adecvat.
Terapia comportamentala se face de catre parinti acasa si de catre profesori la
scoala. Trebuie sa existe o colaborare permanenta intre cadrele didactice, parinti
si terapeut. Se vor inlatura toti factorii din mediu care pot distrage atentia, se vor
da instructiuni clare, sarcinile vor fi simple, fractionate in mai multi pasi iar
termenul de executie va fi precis stabilit. Fiecare reusita se va recompense
pozitiv(metoda
jetoanelor).
Tratamentul medicamentos este indelungat, ADHD-ul fiind o boala cu evolutie
cronica, desi hiperkinetismul se amelioreaza cu timpul. Se face cu medicamente
din clasa antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor, amfetaminelor.
Regimul alimentar in cazul ADHD trebuie sa excluda salicilatii, colorantii,
conservantii si aromele artificiale, cofeina, bauturile racoritoare, studiile recente
aratand ca acesti produsi alimentari ar accentua hiperkinetismul.