Crestinismul romanesc din primele secole. Puncte de vedere DR. Sebastian Dumitru CARSTEA Problema originii si raspandirii crestinismului printre locuitorii de altadata ai {arii noastre a constituit o preocupare constant a cercetitorilor gi istoricilor romani. dar si straini. Acest interes se datoreaza faptului cd, mesajul Evangheliei Domnului nostru lisus Hristos a fost cunoscut de timpuriu de stramogii nostri, conform poruncii MAntuitorului Mt 28, 19-20, acesta raspandindu-se inc din veacul apostolic, intr-o regiune a teritoriului {arii noastre. Astfel, cei ce vorbesc de vechimea crestinismului romanesc, asociazi numele Sfantului Apostol Andrei si a activitafii sale de propovaduire, cu inceputul vietii crestine din tara noastra'. Cu toate c& parerea respectiva a fost sustinuta prin studii si lucrari temeinice de cei mai multi dintre cercetatori”, chiar imbogafita, prin adaugarea activitafii _misionare a Sfantului Apostol Filip’, alaturi de Apostolul Andrei, nu au lipsit cei ce au manifestat vadite ' Traditia ci Sfintul Apostol Andrei a predicat si in teritoriile noastre a fost consemnati pentru prima dati la noi de mitropolitul Dosofiei al Moldovei (+1693), care mentiona in Proloagele sale (1682 1686), pe luna noiembrie, ziua 30, c& ,Apostolului Andrei i-a revenit prin sorti Bitinia si Marea Neagrit si pargile Propontului, Halcedonului si Vizantea, unde-I acum Jarigadul, Tracia si Macedonia si sosind la Dunatre, ce-i zic Dobrogea, $i altele ce sunt la Dundre, Tesalia si acestea toate le-a umblat” cf. Nicolae Serbiinescu, ,,Pitrunderea si dezvoltarea crestinismului in Schythia Minor”, in vol, De Ja Duniire la Mare, Galati, 1979, p. 24 * Notim astfel pe Gheorghe Sinai, Hronica romdnilor si a mai multor neamuri, vol. I, Buda, 1844, p.76-77, LD. Petrescu, Martirié crucii din ambele Dacii, Bucuresti, 1856, p.76-77, Filaret Seriban, Istoria bisericeascé a romédnilor pe scurt, lagi, 1871, p.1-3, I. Popescu Spineni, Vechimea crestinismului Ja roméni, Bucuresti, 1934, p. 12, Nicolae lorga, Istoria Roménilor, vol. Il, Bucuresti, 1936, p.85, 1 Ramureanu, Sfinfi si martiri la Tomis — Constanfa”, in BOR, XCII (1974), p. 797-799, Mircea Picurariu, [storia Bisericii Ortodoxe Roméne, ediia a-lll-a (este edifia folositi de noi in elaborarea materialului nostru), Editura Trinitas, vol. I, lagi, 2004, p. 58-59. idem, ..inceputurile viefii crestine pe teritoriul Romaniei”, in BOR., an 108, 1990, nr. 3-4, pp. 63-69, Emilian Popescu, ,.lzvoarele apostolice ale crestinismului roménese, Sfantul Apostol Andrei si Tomisul”, in $7, XLVI (1994), nr. 1-3, p. 80-81, AL. Suceveanu, .,Limpul istoriei”, 1, in Memorie si patrimonin in honorem emeritae Ligiae Barzu, Bucuresti, 1998, pp. 172-174. L. Dimitriu, Paleocrestinism si crestinism in spafiul carpato-danubian- secolele III-XI, Bucuresti, 2000, p. 6. * Nicolae Dinili, Passio Sancti Philippi Apostoli BHL 6814 si inceputurile crestinismului in Schythia Minor”, in Studia univ. Babes-Bolvai Theologia graeco-catholica varadiensis, XLVI (2001), 1, p.105-106, idem, in C.8, VII (1996), nr. 9 (126), p.4-5: nr.10 (127), p. 3: nr. 11 (128), pp. 2-5; nr. 12STUDII TEOLOGICE rezerve", sau chiar au respins vehement aceasta opinic a propovaduirii apostolice. Printre cei din urma s-au numirat atat istorici si cercetatori romani’, dar gi straini® i Majoritatea istoricilor si cercetatorilor sunt insa de acord cu un crestinism de origine apostolic pe teritoriul Romanici, fapt care a determinat o studiere aprofundata a tuturor izvoarelor care stau ca marturie in acest sens. Astfel, pe ling’ argumentele nou-testamentare, favorabile prezen{ei Sfintilor Apostoli, fie in teritoriile invecinate noua (daca ne gandim la propovaduirea Sfantul Apostol Pavel si a ucenicilor sai in Peninsula Balcanica, deci in teritorii invecinate Daciei, unde traia pe atunci si o populatie traco-geticd romanizata)’, fie pe teritoriul Romaniei’, extrem de valoroase sunt surscle literare ale lui: Ipolit Romanul’, Euscbiu de (129), p. 4; VII (1997), nr. 1 (130), p.7, Emilian Popescu, ,.Apostolicitatea crestinismului romanese: Sfinfii Apostoli Andrei si Filip in Dobrogea”, in vol. Crestinismul — sufletul neamului romdnesc, Editura Agaton, Figirag, 2002. p.19, idem, ,,Sfintul Apostol Filip misionar pe pamént roménese”, in vol. Logos ~ Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop Bartolomen al Clujului la implinirea varstei de 80 de ani, Editura Renasterea, Cluj Napoca, 2001, 386-398, Mircea Pacurariu, [storia Bisericti Ortodoxe Romane, ....p. 60, idem, Istoria Bisericti Ortodoxe Romdne. Compediu, editia a I-a, revdzuté si intregitd, Editura Andreiana, Sibiu, 2007, p. 21-22. * Carol Auner, ,,.Dobrogea”, in Dictionnaire d‘Archélogie Chrétienne et de la Liturgie, publi sous la direotion du dom F. Gabrol et du dom H, Leclereg, T. IV, p. 1, Paris, 1920, eo. 1231-1260. Desi istoricul in cauzit admite posibilitatea unei vizite a Sfintului Apostol Andrei in oragele de la farmul Mai Negre, implicit Tomis, afirma ci mu existi nici o marturie istoricd evidenti care si ateste acest lucru. Acelasi autor este semnatarul unui alt studiu in care admitea posibilitatea predicarii Sfantului Apostol Andrei in provincia Schythia Minor, dar numai la clasele grecizate si locuitorilor din orase, ef. Carol ‘Auner, ,Predicat-a un Apostol in Romania?”, Revista Catolicd, Blaj, 1912, nr. 1, pp. 40-58. > Constantin Dai _in jurul crestinismului in Dacia”, in Siudii. Revistii de stiini, filozofie gi arte, 1, 1948, p. 122, apoi Nelu Zugravu, Geneza cre: jului popular al romdnilor, Bucuresti, 1997. p. 144, 160, considera ci argumentele propovaduirii apostolice ,,frizeazi legenda sau fabulatia”, La fel de vehement in contestarea unei activitifi misionare a Sfintului Apostol Andrei a fost si D.M. Pippidi ln jurul izvoarelor literare ale crestinismului daco-roman”, in volumul Contribufii la istoria veche a Roméniei, Bucuresti, 1967, pp. 481-490, * Jaques Zeiller, L'Empire romain et 'Pglise, in col. , Historie du Monde”, tom. V, Paris, 1928, p 15, considera cd tradifia privind posibila misiune a Sfintului Apostol Andrei in Dobrogea este lipsitit de Alte studii ale reputatului istoric francez. sunt tributare aceleasi idei. Astfel sunt studiile Les origins chrétinnes dans les provinces danubiernes de I'Empire romain, Paris, 1918, p. 28, precum si ,L’expansion du christianisme dans la Péninsule Balkans du I-er en V-e siécle”, in Revue Internationale des Etudes Balkaniques, Belgrad, 1, 1934-1935, tom. I, p. 414. 7 Mircea Pacurariu, .,Scurt istoric al Bisericii Ortodoxe Romane. | inceputurile viefii crestine pe teritoriul fArii noastre”, in vol. Credinfa ortodoxd si viafd cresting, Sibiu, 1992, p.131. * Sabin Verzan, ,.Propovaduirea Evanghelici in Scifia Micd (Dobrogea). Argumente si temeiuri nou-testamentare”, in ST, XLVII (1995), nr. 4-6, pp. 79-118, Mircea Pacurariu, Istoria Biseric Ortodoxe Roméne, vol. |,...p. 62, Emilian Popescu, .,Crestinismul timpuriu pe teritoriul Roméniei. 1. Originile apostolice. 2. Bizantul sau Roma”, in Priveghind si lucrdnd pentru mantuire, volum editat la aniversarea a 10 ani de arhipdstorire a inalt Prea Sfinfitului Mitropolit Daniel al Moldovei si Bucovinei, Editura Trinitas, lagi, 2000, p. 197. Este vorba de Epistola cdtre Romani, Rom 15,18-19, apoi Tit 3.12, II Tim 4.10, Rom 16,5- in toate aceste texte se face referire la activitatea de propoviduire apostolic’, inceputi de Sfantul Apostoli la porunca Mantuitorului Hristos (Mf 28, 19). Hipolit Romanul, Despre cei doisprezece Apostoli, in FHDR, vol. I, Bucuresti, 1964, p.713. 2Crestinismul romdnesc din primele secole. Punte de vedere Cezareea si Origen'”. La acestea se adauga informatiile altor scriitori de mai tarziu: monahului si preotului Epifanie (secolul al IX-lea)'', Nichifor Kallistos (secolul al XIV-lea)'’, precum gi izvoarele hagiografice'’, unele martirologii istorice’*, doctrina syriaca a Apostolilor’, care trateaza aceeasi tema. La acestea se adauga uncle colinde, creafii folclorice si toponime'®, Toate aceste surse se opresc mai ales asupra misiunii si implicit a rolului pe care l-a avut Sfantul Apostol Andrei in procesul de evanghelizare gi increstinare a populatici autohtone din Schythia Minor. Este lesne de infeles ca rolul sau nu s-a limitat doar la predicd, ci a urmarit si consolidarea comunitatilor increstinate, prin hirotonirea de noi preoti si episcopi, dupa modelul practicat si de ccilalti Sfinti Apostoli In ceea ce priveste raspandirea crestinismului la stramosii nostri, trebuie menfionat faptul ca acesta a avut o dezvoltare mai accentuaté in unele zone apartinand teritoriului de astazi al {ari noastre, si a fost determinata de contextul politico-administrativ, economic, cultural gi spiritual al diferitelor regiuni. Crestinismul a putut cunoaste o dezvoltare rapida mai ales in provincia Schytia Minor”, numita asa din timpul lui Diocletian (284/285-305), dupa ce in prealabil, " Eusebius, Hist. eccl. Il, 1, 1-3, éd. G. Bardy, Paris, 1962, p.96-97, in col. (Sources Chrétiennes). De observat traducerea in limba romana, Eusebiu de Cezareea, Scrieri. Partea intdi. Istoria bisericeascé..., p. 99. La rindul siu Eusebiu de Cezareea il citeaz3 pe Origen (185-245/255), care mentioneaza in scrierile sale tradifia propovaduirii Sfantul Apostol Andrei in Schythia Minor. "' Niculae Serbanescu, ,,1600 de ani de la prima marturie documentard despre existenta Episcopiei Tomisului”, in BOR, LXXXVII (1969), nr. 9-10, p. 979; P.G., tom 120, col. 215-260. ” Brancise Dvomik, The Idea of Apostolicity in Byzantium and the Legend of the Apostole Andrew, Cambridge-Massachussets, 1958, p. 200. ' Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, Opera et studio, ed. H. Delehaye, in ,,Propilaeum ad Acta Sanctorum Novembris”, Bruxelles, 1902, col. 265-266. Acest izvor agiographic, la col 1226, are si o a doua versiune, care m atest din nou propoviduirea Sfintului Apostol Andrei in Dobrogea de astiizi, dar fi cr acestuia o arie mult mai mare de propovaduire, adic in afari de Schythia, se menfioneaza si Bitinia, Pontul, Tracia gi chiar Crimeea " Bmilian Popescu, Cregtinismul timpuriu pe teritoriul Romdniei.... pp. 202-204. Autorul menfioneazi o serie de martirologii istorice, ce cuprind informafii importante despre documente si tradifii, ce privese sfinfii trecufi in calendarele respective. Astfel Martvrologium Hieronymianum, Martirologiul lui Florus, Martirologiul lui Rabanus Maurus, Martirologiu lui Usuard, alituri de izvorul aghiographic amintit de noi intr-un alt context, menfioneaz numele Sfantului Apostol Andrei si activitatea lui de propovaduitor in Schythia Minor. 'S |. Ramureanu, .Noi consideratii privind patrunderea crestinismului la traco-geto-daci”, in O. XXVI (1974), nr. 1, p. 196. Zona de propovaduire pentru Sfintul Apostol Andrei a fost si Gothia, prin care se intelege estul Dacici Carpatice. * Maria Dinu, ,.Legende dobrogene despre Sfintul Apostol Andrei”, in BOR, LIII (1953), nr. 9- 10, p. 494, Epifanie Norocel, Pagini din istoria veche a crestinismului la romédni, Editura Episcopiei Buzaului, Bucuresti, 1986, p. 32-33, Constantin C. Giurescu, ,, Valoarea istorica a tradifiilor consemnate de loan Neculce”. in vol. Studi de folclor si literaturé, Buouresti, 1967, p. 439-495. "” Viorel Ionifi, .Activitatea misionara a Sfantului Apostol Andrei in Schythia Minor”, in BOR, CVI (1988), nr. 3-4, p. 97. Dobrogea de astizi, zona dintre Dundire si Marea Neagr’i, a fost numiti Schythia Minor spre deosebire de Schythia Major situati din sudul Uerainei gi nordul Marii Negre. Denumirea de Schythia Mick ne este indicat pentru prima dati de o inscriptie greaca, de la Histria, secolul al Il-lea id Hr., ef D.M. Pippidi, .,Inscripfiile din Schythia Minor, grecesti si latine”, vol. I, 3STUDII TEOLOGICE inca din anul 46 al erei crestine, teritoriul respectiv, aflat in stapanire romana, a fost anexat la provincia Moesia Inferior. Capitala provi inciei era oragul Tomis, care a cunoscut o perioada de maxima efervescen{a economica'’, si, deci, nu putea fi ocolit de activitatea misionara a Apostolului Andrei, mai ales ca aceste orase, centre si capitale economice puternice, faceau parte din strategia de propovaduire apostolic’. Putem considera pe buna dreptate, ci Sfantul Apostol Andrei a raspandit si in Dacia Pontica, fosta denumire a provincici Schythia Minor, vestea evanghelic’ méntuitoare si implicit pe teritoriul farii noastre, pundnd astfel un inceput bun crestinismului romanesc In privinfa crestinismului romanesc cel mai bine evidentiat ramane ins crestinismului din Dobrogea. Aici, pe langa capitala Tomis, erau orasele greco- romane de pe litoralul vestic al Marii Negre, orientate economic, comercial gi cultural spre Grecia, Asia Mica, Marea Mediterana si Orientul Apropiat. Comunitatile crestine au putut fi intemeiate mai usor aici, deoarece in acest teritoriu. crestinismul nu a fost transmis numai prin intermediul misionarilor neoficiali, ce proveneau, ca de obicei dintre negustori, oameni de cultura etc., ci gi al militarilor. Astfel, in nordul Dobrogei, in cetatea Troesmis (azi Iglitia-Turcoaia, jud.Tulcea), imparatul Traian a adus Legio V Macedonica, in care trebuie sa fi existat si militari crestini (deoarece legiunea trecuse prin Armenia, Palestina-leaganul crestinisnului, Alexandria)", care au avut un rol important, ca de altfel si in alte zone, in promovarea crestinismului. De la Troesmis legiunea a fost mutata mai tarziu, prin 167-168, la Potaissa (Turda), adica in Dacia Romana. Atasamentul fata de religia crestinad este dovedit in Dobrogea si de numarul mare de martiri crestini, care si-a dat viata pentru credinta in lisus Hristos incepand cu persecutia imparatuluilui Deciu (249-251) pana la persecutia lui Diocletian si a ajutorului sau Galeriu’'. Se cunosc mai multe nume de crestini care au suferit moarte martirica in timpul persecutiilor, iar numarul lor denotd atat vitalitatea crestinismului, dar si continuitatea clementului autohton, in parte increstinat Prima mentiune scrisa pastraté a fost cea a martirilor Epictet si Astion, matirizati la Halmyris pe 8 iulie 290, in timpul lui Diocletian”. Au existat si alti Histria si imprejurimile, Bucuresti, 1983, p. 15, iar apoi de marele geograf Strabon (63 i.d. Hr. - 19 d. Hr.) in Geographia, VIL. 4, 5, 12, C. 311 — arata cf de la venirea scifilor in Dobrogea de mai tarziu, aceast provincie s-a numit si Schythia Minor. Aceasta strdiveche provincie roméneascii a fost locuiti din cele mai vechi timpuri de o ramuri a poporului traco-get, aflat intr-o stransd legiturd etnicd, cultural, economica si religioasd, cu populatia din intreaga zona carpato-danubiano-pontica. 8 Torgu Stoian, Tomitana. Contributii epigrafice la istoria cetiqii Tomis, Bucuresti, 1964, pp. 245-250. ” Norman Baynes, Zhe Byzantine Empire, London, 1948, pp.76-78 ® Andrei Aricescu, Armata in Dobrogea romant, Bucuresti. 1977. pp. 32-37 21 N.Dinild, .Martyrologium Daco-Romanum”, in Verbum, VI-VIL, nt. 7, 1995-1996, pp. 181- 269. A se vedea pe larg persecutia lui Diocletian la Paul Allard, La persecution de Dicletien et le triomphe de VEglise, 2 vol, Paris, 1908. * RNetzhammer, Epiktet und Astion, diokletianische Martyrer am Donau-Delta, Zug, 1936, p. 22. 4Crestinismul romdnesc din primele secole. Punte de vedere martiri, anteriori cclor doi, dar in zone”, care faccau parte din asa numita .fomanitate carpato-balcanica” sau ,.dunareand”. Revenind la martirajul lui Epictet si Astion notam ca prin descoperirea edificului basilical de aici si a criptei cu osemintele a doi barbati de varste diferite, ce ar corespunde tipologic celor doi martiri, deschid noi perspective de cercetare gi interpretare, mai ales in privinta celor mai vechi sfinte moaste de pe pamant romAnesc™. Au fost insi comunititi puternice, ce au dat alfi martiri, cum au fost cele de la Tomis, Axiopolis, Noviodonum Dinogetia, Durostorum”’ si Niculitel (locul de patimire a martirilor Zoticos, Attalos, Kamasis si Fillipos, ale caror sfinte moaste, depuse la manastirea Cocos, sunt considerate, pana in prezent, ca fiind cele mai vechi de pe pamant romanesc. Ele au fost descoperite in anul 1971, in urma sapaturilor arheologice din aceeasi localitate. Mentionam faptul, ca sub cripta martiricd s-au descoperit resturi dintr-un mormant martiric mai vechi, destinat adapostirii moastelor a doi martiri necunoscufi. Se pare ca acesti doi martiri necunoscufi au p&timit in timpul lui Deciu, fiind cei mai vechi martiri dobrogeni, chiar daci nu li se cunoasle numele)”*, toate araténd nu numai trainicia crostinismului din aceasta parte a {arii, dar si existenta unor comunitati organizate, unele dintre ele puse chiar sub autoritatea unui episcop, mentionat gi intr- unul din actele martirice ale timpului’”. Martirii reprezentau toate straturile sociale si profesionale, determinand prin propriul martiraj noi convertiri la religia crestina Insa, nu numai martirii sunt cei care au evidentiat crestinismul dobrogean din primele secole crestine, ci si vestigii arheologice”: obiecte paleocrestine, dintre care * Ene Braniste, .,Martiri gi sfinti pe pimantul Dobrogei de azi”, in vol. De fa Dundire la Mare. pp. 34-64. Cel mai vechi martiriu cumoscut este cel al Sfintei Mucenife Melitina, executati sub Pius (138-161) la Marcianopolis (azi Bulgaria). Studiul amintit mentioneazi numele si locul de martiraj al martirilor din Schythia Minor. Astfel, dup Tomis, al doilea centru important al Schythiei Minor in ceea ce priveste numdrul si insemnatatea martirilor care au pitimit sau erau cinstifi acolo in epoca paleocrestind este vechiul Axiopolis (lang Cemavods), *"N. Mirioiu, A. Soficariu, ,,Studiu antropologic al asezZmintelor descoperite in cripta basil de la Murighiol (anticul Halmyris)”, in Peuce, 14, Tulcea, 2003. Mihai Zahariade, Octavian Bounegru, «Despre inceputurile crestinismului la Dundrea de Jos martyrium-ul de la Halmyris”, in vol. Izvoarele ismului roménesc, Constanta, 2003, p. 118-119. Basilica a fost ridicati candva in anul 324 si a isericd avand o singurai nava, un atrium pe latura sa de vest. Ene Braniste, Martiri si sfingi pe pdmédntul..., pp. 34-64. ® Victor H. Bauman, ..Bazilica cu martyrion din epoca romanitifii tarzii, descoperiti la Niculifel (jud. Tulcea)”, in BMI, 1972, nr. 2, pp. 17-26. La anul 290 activa la Tomis un episcop Evangelicus, ef. R. Netzhammer, Die christlichen imerder Dobrudscha, Bukarest, 1918, pp. 23-32, fiind secondat apoi de alti episcopi. Gr. C. Tocilescu, JInschriften aus der Dobrudschia”, in Archdologischepigraphische Mitteilungen, VIII, Atena, 1884, p. 16, nr. 48 — este vorba de o inscripfie funerara, redactat in limba greacd si aparfindnd secolului III, R. Berlinger, Ein frilhchristlicher Agapentisch aus Konstanza”, in Bzyantinisch Neugriechische Jahrbiicher, Ul, Berlin-Athen, 1921, p. 150-153, este vorba de o masi monoliti din calear, cu simbolurile crestine peste si porumbel, apoi Emilian Popescu, Crestinismul pe teritoriul Romaniei pind in secolul al Vil-lea, in lumina noilor cercetiri”, in MB, XXXVII (1987), nr.4, p.40. Este vorba de o gema de la Dinogetia gi o amford de la Histria, avand caracter crestin ete. 5 AlterSTUDII TEOLOGICE amintim 0 gem considerata drept cel mai vechi vestigiu crestin de la noi”, doua stele funerare din prima jumatate a secolului al III-lea, respectivy secolul IV*°, dar si peste 100 de inscripfii crestine, apartinind secolelor IV-V, cele mai multe pe monumente funerare”. In afara vestigiilor arhcologice, care dovedese indubitabil existenfa unei vieti crestine in aceasta parte a farii, notam si bazilicile vechi crestine de pe teritoriul Schythiei Minor, in secolele [V-VI. Lacasuri de slujire mentionate atest cxistenta comunitatilor inchegate, conduse de icrarhia bisericeasca, care utilizau pentru cultul divin bazilicile, ridicate mai ales it in centrele urbane. in stadiul actual al cercetarilor menfionam gase bazilici la Tomis™, cinci la Tropaeum Traiani (Adamelisi), sapte bazilici la Histria, una la Callatis, apoi doua bazilici la Axiopolis, alte trei edificii bazilicale la Troesmis, una la Niculitel, precum si bisericutele de, la Basarabi (Murfatlar-jud.Constanta), dar si in alte locuri din provincia dobrogeana™. Dupa pacea decretata de Constantin cel Mare, prin Edictul de la Milano din 313, viata crestina a cunoscut in general un vizibil progres, deci implicit si pe teritoriul {arii noastre. Aici, in provincia Schythia Minor, se cunoaste si o prima organizare a ierahiei bisericesti, scaunul icrarhic de la Tomis, avand 0 importanta majora in acest sens. Chiar daca primul episcop mentionat de documente este Vetranion (Betranion) in 369, aceasta nu inseamna ca nu au existat si al{i episcopi inainte de el. Amintim faptul ca in actul martiric al lui Epictet si Astion se face referire la episcopul Evangelicus, care devine astfel primul episcop de Tomi: cunoscut cu numele. Lui ii urmeaz’ urmeaz Efrem, iar mai apoi Tit™, ambii se pare morfi ca martiri. Apoi avem menfiunea unui participant al icrarhici din Schythia la Sinodul I ccumenic™, se pare ci se numea Marcu. Sirul icrarhilor tomitani este continuat, dupa Betranion, de Gherontie, Teotim I, Timotei, Ioan, Alexandru, Teotim II, Petru, Paternus, Joan II, Valentianian®®. Toti acesti ierarhi sunt Tit Simedrea, ,,Cel mai vechi document arheologie crestin gisit pe teritoriul fArii noastre”, in GB, an 27, 1968, nr.7-8, p.719-720. Unii specialist considera c aceastd gem aparfine secolului al II- lea, ef. Niculae Serbinescu, ,,1600 de ani de la prima mérturie documentari despre existenta episcopiei Tomisului”, in BOR, LXXXVII (1969), nr.9-10, p. 985. Gema respectiva se piistreazi la British Museum din Londra *”N. Zugravu, Geneza crestinismului..., p. 198, nota, 61, I. Bamea, Les monuments paléochreétiens de Roumanie, citté del Vaticano, 1991, p. 270. * Joan Bamea, ,Inscripfii paleocrestine inedite in Tomis”, in Pontica, an 7, 1977, pp. 377-385, idem, .,Crestinismul in Schythia Minor dupa inscripfii”, in S7, VI (1954). nr. 6, p. 68. * Epifanie Norocel. ..Bazilicile din Dobrogea”, in GB, an 40, 1981, nr. 3-5, pp. 345-372. * Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Roméne. vol. 1, p. 149-150, A. Radulescu, .. monumente crestine in contextul etnogenezei roménesti din sec. IlI-IV, in Dobrogea Monumente istorice si izvoare crestine, Galati, 1987, pp. 77-90. ™R. Netzhammer, Epiktet und Astion... p. 22, Mircea Pacurariu, [storia Bisericit..., vol. 1, p. 129. % Eusebiu de Cezareea. Scrieri. Partea a doua. Viata lui Constantin cel Mare, I. 7. in colectia .Parinti si Seriitori Bisericesti”, nr. 14, Bucuresti, 1991, p. 128. Printre ierarhii participant la sinod se mentiona faptul cd mu lipsea din ceatd nici cel al scifilor”. * Jagues Zeiller, Les origines chrétiennes dans les provinces danubiermes...pp. 171-173, Vasile Parvan, Contributit epigrafice la istoria crestinismului daco-roman, Bucuresti, 1911, p. 71-72, Mircea 6Crestinismul romdnesc din primele secole. Punte de vedere consemnati de documente istorice, uncle dintre cle mentionand date despre contributia teologica a ierarhilor i atasamentul fata de ortodoxia credin{ei, pe fondul disputelor hristologice. Mai mult decat atat, inci din secolul al V-lea, Tomisul devine arhicpiscopic autocefala, sub dependenta Patriarhici de Constantinopol, iar mai tarziu, incepind cu secolul al VI-lea resedinté mitropolitand, pe seama provinciei mitropolitane Schythia Minor, avand in subordine 14 episcopii sufragane din aceasta provincie*”. Rolul scaunul episcopal, apoi mitropolitan de Tomis, dar si al episcopiilor sufragane a fost major in continuarea activitatii de propovaduire si consolidare a vietii crestine, fapt evidentiat de participarea ierarhilor tomitani la primele patru Sinoade Ecumenice si la unele sinoade locale. Din punct de vedere canonic, prin canonul 28 al Sinodului [V Ecumenie de la Chalcedon (451), Biserica din Schythia Minor era pusa sub dependenta Patriarhiei de Constantinopol’’. Dar tot acestui Patriarhat ii revenea sarcina si se ocupe de crestinii aflafi si in afara granitelor imperiului. De aceea o caracteristica a crestinismului romanesc in general a fost mentinerea in decursul timpului in strans& comuniune cu spiritualitatea bizantina, mai ales ca dupa retragerea autoritatilor si armatei romane din Dacia la sfarsitul secolului al III-lea, Bizanqul a ramas singura forté din Orient capabila sa se opuna migratorilor. Crestinismul nu s-a raspandit insd numai in posesiunile Imperiului roman, din care, alaturi de Dacia Pontica, viitoarea provincie Schythia Minor, facea parte din anul 106 si Dacia romana, ci si in zonele din sudul Moldovei si estul Campiei Romane, regiuni care corespund astazi provinciilor Moldova si Muntenia. De aceea, 0 scurta retrospectiva a crestinismului din aceste provincii este de bun augur. O stire despre vechimea crestinismului in spatiul dintre Dunare si Mare, dar si in Dacia romana, a fost furnizata de izvorul istorico-literar, apartinand apologetul Tertulian din Cartagina (160-240). Acesta seria in ultimii ani ai secolului II, sau inceputul celui urmator, ca printre neamurile convertite la Hristos trebuie considerate si cele ale sarmatilor, dacilor si scitilor”, fapt care intarea afirmatia Sfantului Iustin Martirul si Filosoful, asupra mesajului evanghelic primit de multe dintre neamuri. Rezultatul, care se impune in acest context, este acela ca, desigur, nu toate aceste neamuri trebuiesc privite a fi in intregime crestine, ci doar c4 o parte a lor credeau in lisus Hristos si cunosteau vestea Evanghelici mantuitoare”’ Pacurariu, ,,Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane”, in BOR, XCIII (1975), nr.3-4, p.322-355, lonut Hulubeanu, ,,Lista ierarhilor care au pastorit in Dobrogea si a scaunclor icrarhice dobrogene”, in Jzvoarele crestinismului..., p.419. ”’ Emilian Popescu, ,Organizarea eclesiasticd a provinciei Schythia Minor in secolele IV-VI". in ST, XXXII (1980), nr.7/10, p.604. *S Hans Georg Beck. Kirche und teologische Literatur im byzantinischen Reich, Minchen, 1958, p. 30. * Tertulian, Liber adversus Judaeos, cap VIl in P. L. tom. 2, col.650, R. A. Lipsius, Die apokrsphen Apostelgescheichten und Apostellegenden, Braunschweig, 1883, 1, p.604 " Mircea Pacurariu, op. cit., Editia a-VI-a, EIBMBOR, Bucuresti, 2006, p. 19. 7STUDII TEOLOGICE in ccea ce priveste crestinismul din provincia romana Dacia, cu subdiviziunile Oltenia, Banatul, Transilvania si parte din Muntenia de mai tarziu, acesta putea fi cunoscut aici, mai ales dupa intrarea provinciei in stapanirea romana, la inceputul sccolului al II-lea, deci dupa anul 106". Se infelege ca in noua provincie au avut loc transformari profunde, de ordin economic, lingvistic, cultural, dar si spiritual, luand astfel nastere condifii propice pentru raspandirea crestinismului. Astfel, crestinismul putea fi cunoscut aici gi prin intermediul asa numitilor .smisionari neoficiali”, recrutati din randul prizonierilor crostini, al colonistilor, al fortele militare, al negustorilor si al sclavilor sclavii”. in inteaga provincia romana Dacia, cu subdiviziunile amintite, au fost adusi din toaté lumea romana, ex toto orbe Romano, colonisti si forte militare, printre cei veniti fiind cu siguranta si multi crestini, mai ales ca proveneau din zone, ca Orientul si Peninsula Balcanica, unde crestinismul era mult mai avansat, si pe acest fond deveneau ei ingisi mesagerii propovaduirii crestine. In acelasi context nu trebuie uitat nici rolul negustorilor, care au contribuit la consolidarea crestinismului romanesc, prin legiturilor economice intre orasele grecesti de la Marea Neagra, dar si ale dacilor, cu Orientul crestin si Grecia. Insa, despre o crestinare masiva a daco-romanilor putem vorbi mai ales dupa retragerea aureliana 271-275, cand crestinismul putea sa isi manifeste liber spiritualitatea in acest areal carpato-dunarean. Ceea ce atesté o prezenta crestina in primele secole sunt méarturiilor atheologice, care desi nu sunt numeroase, sunt sigure. Arheologii sunt de acord ca incepand cu secolul al Il-lea si continuand cu cel urmator avem vestigii crestine, care sunt pufine, insa in deplind concordanté cu numarul crestinilor de aici, Desigur, trebuie s avem in vedere faptul ca ele nu sunt cu mult mai pufine decat in alte zone de frontiera, deci putem afirma ca si in Dacia au existat crestini inca inainte de secolul III (gema de la Romula este plasata la sfarsitul acestui secol“*, dar si alte *' Joan Ramureanu, ,,Predicarea Sfintei Evanghelii la poporul roman”, in vol. Sfinfi Romani si aptritori ai legit strémosesti, EIBMBOR, Bucuresti, 1987, p. 113. In urma rizboaielor dintre Decebal si Traian intre anii 101-102 si 105-106, Dacia va fi transformati in provincie romani, ? Mircea Pacurariu, op. cit ci factori care au contribuit la consolidarea si raspandirea crestinismului: colonistii, ostasii din armata roman, sclavii, negustori ivii_adusi de goti. in {a rolului armatei: Emilian Popescu, ,Un militar orestin in armata Schythici Minor la sfirsitul secolului al [ll-lea”, in 77, IX (75), 1999, nr. 1-6, p.29-42, M. Gramatopol, Dacia Antiqua, Bucuresti, 1980, p. 226. © Mihai Barbulescu, .Palcocrestinismul in Rominia. Probleme metodologice si aspecte istoriografice romanesti si striine”, in vol. Slyjitor al Bisericii si al neanului Parintele Prof. Univ. Di Mircea Pacurariu-membra corespondent al Academiei Roméne la implinirea varstei de 70 de ani, Editura Renasterea, Cluj-Napoca, 2002, p. 177. Nu trebuie uitat — ne arati autorul — cd artefactul arheologic s-a imbogatit ou piese noi, uncori de apartenenti crestind dubitabild, Nicolae Gudea si loan Ghiureo, Din istoria crestinismului la romani. Marturii arheologice. Editura Episcopiei Ortodoxe Romane a Oradiei, Oradea, 1988, p. 19. Cercetiitorii consider’ cd inceputul vielii crestine in Dacia apartine sfirgitului de secol II si inceputul celui urmator. Pe aceeasi pozitie se situeazi si C.C. Giurescu, storia Roménilor, Bucuresti, 1935, p. 193, care consider’ ci au existat crestini in Transilvania inainte de pirisirea ei. Nicolae Danils, ..Viata crestina in Oltenia in secolele IV- 8Crestinismul romdnesc din primele secole. Punte de vedere vestigii anterioare retragerii lui Aurelian, descoperite in exclusivitate in castre gi in canabae-le acestora*’, De fapt, una dintre caracteristicile crestinismului romanese a fost raspandirea noii religii mai ales in mediul urban, si apoi, ulterior, se poate vorbi de o propagare a idcilor cregstine si in mediul rural. Pe acest fond nu trebuie sa surprinda descoperirile arheologice, anterioara edictului lui Constantin cel Mare, mai ales in acest spafiu urban.), dar aceasta prezen{a crestind trebuie vazuta in nuclee destul de restranse“’. Astfel, afirmatia lui Tertulian privind increstinarea dacilor devine reala. Prin urmare, crestinismul, chiar daca nu a avut aceeagi intensitate cu spatiul dobrogean, cra bine nuanfat. Mai mult decat atat incepand cu Constantin cel Mare (306-336), deci dupa pacea adusa Bisericii prin Edictul de la Mediolanum din 313, viata crestina din Dacia s-a imbunatatit. Acest fapt a fost posibil deoarece zone largi din Banat, Oltenia, Muntenia si regiunea subcarpatica, aflate in vecinatatea Imperiului bizantin, au ramas pentru perioada secolelor IV-VI sub dependenta administratiei imperiale si a armatei. Trebuie retinut faptul ca Imperiul bizantin detinea cetaiti si castre bine fortificate pe o linie care pornea, la perioada respectiv din Banat si ajungea pana la gurile Dunarii"”, fapt ce a facut posibil un control, din rafiuni politico-administrative, a imparatilor bizantini. Pe fondul contactului populatici autohtone cu militarii si civili crostini, prezenti in zona, al libertatii religioase, dar si politice** (este vorba de impunerea tratatului de pace gotilor si altor neamuri barbare, de catre Constantin cel Mare in anul 332, tratat ce va avea un rol major in rasp4ndirea crestinismului in mediul autohton daco-roman, dar si cel barbar) nu trebuic sa surprinda alte descoperiri de factura arhcologica, cu tenta vadit crestina. Din secolul IV se cunosc, in Transilyania, Banat si Oltenia, chiar si basilici paleocrestine ca cele de la Slaveni (jud. Olt), Porolissium (azi Moigrad, jud. Salaj), VI in lumina documentelor romano-bizantine”, in MO, an 6, 1954, nr, 5-6, p.331, Ioan Bamea, Les monuments paléochrétiens de Roumanie, Citta del Vaticano, Roma, 1977, p. 85-86, nr. 64, apoi p. 12- 113, nr. 82. Sunt menfionate aici gemele de la Orlea (jud. Dolj) si Romula Gud. Olt), respectiv insc gnostice gravate pe doud plicufe de aur descoperite la Orsova (Dierna), dar si gema de la Potaissa (Turda), * Alexandru Madgearu, ,.Expansiunea crestinismului in afara mediului post-urban din Dacia (secolele IV-VI)”. in vol. Siujitor al Bisericii..., p. 191. Amintim astfel inseriptia funerari de la Napoca, vestigiile de la Potaissa, cele mai numeroase (rezultat direct al prezenfei aici din 167 a Legiunii V Macedonica adusi din Dobrogea) ete. * Vasile Parvan, Contributii epigrafice..., p.74 este mult mai transant in opinia sa considerdnd existenta erestinilor, desigur izolati, din Dacia rezult din logica evenimentelor. VI. Iliescu, Die Réunumg Dakiens und die Anwesenheit der romanischen Bevalkerung nérdlich der Donau im Lichte der Schrifiquellen, Daco-Romania, Freiburg, Manchen, I, 1973, pp. 5-28, D. Tudor, Oltenia romana, ed. IV-a, Bucuresti, 1978, p.416-466. Este posibil ca uncle cetiti gi castre, refficute de Constantin cel Mare, si constituie, pentru perioada respectiva, regedintele unor episcopi. ** Evangelos K. Chrysos, Gothia Romana. Zur Rechtschlage des Féderatenlandes der Westgoten im 4.Jh.", in Daco-Romania, 1, 1973, pp. 53-64STUDII TEOLOGICE fundatiile de la Morisena (azi Cenad, jud. Timis) si Sucidava-(azi Celei, jud.Olt), precum gi obiecte necesare ritualului liturgic, si alte vestigiile arheologice”’. Referindu-ne la crestinismul din aceasta zona a {arii, nu putem trece cu vederea faptul, ca dupa finalizarea crizei din secolul al V-lea, determinata de invazia hunilor, in timpul lui Justinian I (527-565), cunoastem primele forme de organizare eclesiaticd in Banat. Este vorba de cetatile Literatta si Recidiva (fosta Arcidava, azi Varadia, lang Oravita), dependente de Arhicpiscopia de Justiniana Prima®’. Prin cele doua episcopii, infiinfate aici, in nordul Dunarii se evidentiaza, o reinviorarea a viefii bisericesti, dar si o mai buna organizare a ei, cu sedii episcopale gi implicit icrahi. Agadar, se poate observa, ca viata crestina este cel mai bine reprezentata in aceasté zoni sub domnia lui Justinian, fapt de altfel logic, dacd ne gandim ca incepand, mai ales cu secolul V, legaturile economice, culturale gi religioase ale fostei Dacii se vor indrepta spre noul centru de putere din rasarit, cel bizantin, in a carei sfera de influenta va ramane pe mai departe. Asadar, putem concluziona aratand, ci desi crau amplasate la marginea Imperiului, in provineii ca Schythia Minor si Dacia, au putut exista crestini ined din primele secole ale erei noastre™', in ciuda persecutiilor indreptate impotriva lor desi numarul acestora nu era extrem de ridicat. in acest sens, putem afirma ca increstinarea este anterioara insoriptiilor si vestigiilor pe care le avem, deci anterioare epocii J lui Constantin cel Mare’. Desi erau supuse unui control de stat mult mai riguros™, s-au infiin{at cu timpul si primele comunitafi crestine, potrivit randuielilor bisericesti, stirile ulterioare aratand 0 continuitate de credinfa crestina in randul autohtonilor. Crestinismul predicat in Schythia Minor de citre Sfantul Apostol Andrei si ucenici sai nu a ramas circumscris doar acestei zone. El a fost cunoscut asadar si in provincia romana Dacia, dar, in acelasi timp a fost predicat din zona dobrogeana si in zonele invecinate, la nord gi la vest, spre provinciile cunoscute ast’zi sub numele 7. Bamea, Arta crestind in Romania, 1, Bucures! Ghiurco, ,,Un opait de bron in de la Porrolissum”, in AMP, 1986, pp. 209-211, D. Tudor, ,,Basi paleocrestina de la Sliveni-Olt”, in MO, XXI (1979), nr. 1-3, pp. 102-105, N. Gudea, ,, Vasul cu inscriptie si simboluri crestine de la Moigrad”, in AMP, III, 1979, pp. 515-524, N. Danila, ,,Considerafii asupra noilor materiale arheologice paleoerestine din Transilvania”, in BOR, Cl (1983), nr. 7-8, p. 731-732. * Emanoil Babus, ,.Justiniana Prima in lumina noilor cercetiri”, in ST, XXXIX (1987), ar. 1, pp. 84-92, Alexandru A. Munteanu. .,Arhiepiscopia Justiniana Prima gi jurisdictia ei”, in ST, XTV (1962), nr. 7-8. pp. 441-470, Gh. Stefan, .,Justiniana Prima gi stipanirea bizantind la Dundrea de Jos in secolul al Vi-lea”, in vol. Drobeta, 1974, pp. 65-70. 5'], Bamea, ,.Petioada Dominatului (see. IV- VI)". in Din istoria Dobrogei, vol. II, Bucuresti, 1968, p. 379. * Idem, ,,.Romanitate si crestinism la Dunarea de Jos”, in Sympasya Tracologica, nr.7, Tulcea, 1989, p. 167. Autorul afirma ..ci datoriti ugurintei circulatiei pe reteaua de drumuri bune ce impainzea tot imperiul, religia crestind s-a putu rispandi cu ugurinfii pe uscat si pe mare”. * pp. Panaitescu, ,,Originile crestinismului la romani. inceputurile crestinismului la Dunarea de ”, in Introducere in istoria culturii romdne, Bucuresti, 1969, p. 96. * Constantin Daicoviciu, La Transylvanie dans 'Antiquité, Bucharest, 1945, pp. 156-158. 10 1979, p. 124, fig. 5 a-b., Nicolae Gudea gi Ioan Jos”Crestinismul romdnesc din primele secole. Punte de vedere de Moldova $i Muntenia, unde au fost facute descoperiri importante™, care atest gi aici o viafa crestinad. Regiunile amintite nu au cunoscut nici pe departe intensitatea vietii crestine din Schythia Minor, dar trebuie mentionat faptul cd ambele regiuni au facut parte doar din zona supravegheata de imperiu, evident dincolo de granifele lui stabile, fiind incorporate provinciei Moesia Inferior. Cu toate acestea ne sunt cunoscute unele castre gi ceti{i din sudul Moldovei si din Muntenia, care au putut exercita o influenta pentru populatia locala*® Chiar daca nu sunt cunoscute misiuni organizate de increstinare pentru primele trei secole crestine, trebuie mentionati si aici rolul captivilor de razboi romani, printre care existau gi crostini, adusi de triburile dacice ale carpilor si costobocilor, sedentare in zona de mijloc si de nord a Moldovei. in acest context trebuie amintite si triburile gotilor, care au adus si ei captivi, cum au fost cei luafi in anul 258 din Capadocia’” Relatiile dintre autohtoni si noii venifi au determinat consolidarea comunititii crestine, astfel incat la primul Sinod Ecumenic, de la Niceea din 325 a luat parte si un episcop din aceasta zona, Theophilus”, cAruia ii urmeazi Ulfila gi alti episcopi. Apoi, trebuie mentionat faptul cd prin martirii crestini din prtile Munteniei de astazi, ca Sfantul Nichita si Sfantul Sava, se poate yorbi de o arie destul de largé de raspandire a crestinismului pe teritoriul {Zrii noastre. Mai mult decat atat, in actul martiric al lui Sava Gotul se constata existen{a bisericilor si a preotilor in nordul Dunarii, mai precis in partile Buzaului, fapt ce constituie 0 marturie a unei vieti bisericesti organizate, evident pentru perioada secolului al IV-lea. Toate aceste clemente au consolidat Biserica din Tara Gothiei, care pastra comuniunea de credinta si bincinteles cea doctrinara cu Imperiul de Rasarit. Prin urmare, taria si vitalitatea crestinismului in Muntenia de nord-est si Moldova de sud, la goti si in mod cert la autohtoni, este dovedita. Mentionim faptul, cd aici, in Gothia, se va retrage si Audius, despre care se poate vorbi in cadrul monahismului daco-roman. Religia crestina a avut in aceste provincii un rol major, dand martiri si mAnistiri, consolidand credinta celor de aici. Dan Gh. Teodor, ,,Cele mai vechi 561-563, apoi Silviu Sanie si I. Dragomir, vol. De la Dundre la Mare, pp. 117-122. J crestine din Moldova”, in MMS, LV (1979) nr. 7-8, pp. sudul roman al Moldovei % Emilian Popescu. .Dobrogea si teritoriile romanesti nord-duntrene in secolele [V-VI", in Symposia Thracologica, 1989, n.7, p.189-198. rr Filostorgius, Historia ecclesiastica, Il, 5, ef FHDR.... vol. Il, Bucuresti, 1970, p.cit, p.201 se considera c& printre gofii adui de la Istru in anul 258 au fost foarte mulfi crestini gi clerici, unii dintre ei strimogi ai lui Ulfila, Richard Klein, Constantius II. und die christliche Kirche, Darmstadt, 1977, p.245, Emilian Popesou, Crestinismul pe teritoriul Roménici... p.37-38. Este vorba de mijlocul secolul al II]- lea, cand au fost adusi prizonieri crestini, de cdtre gofi, in nordul Dunarii, dar si in alte zone, ca Muntenia de nord-est si Moldova de sud. Putem vorbi de o contributie a prizonierilor la procesul de increstinare gi de acomodare a barbarilor la valorile culturale lumii greco-romane, mai ales c& numarul captivilor a fost mare. * Herwig Wolfram, Geschichte der Gotten. Von den Anfiingen bis zur Mitte des sechsten Jahrhunderts. Entwarf einer historischen Ethmographie, Miinchen, 1979, p. 88. 1STUDII TEOLOGICE incepand cu sccolul al [V-lea, se poate remarca o implicare oficiala a Biscricii din Schythia Minor coroboraté cu cea a Statului bizantin, avand drept tel consolidarea comunitatilor crestine existente de aici, dar mai ales continuarea propovaduirii. Acest lucru a fost posibil mai ales prin intermediul unor icrarhi tomitani Betranion, Gerontie (Terontie) si Teotim I, apoi prin aportul misionarilor crestini ca Eutihie, Sfantul Sava Gotul (+372), dar si Parinti ai Bisericii crestine, cum a fost Sfantul Vasile cel Mare, arhicpiscopi de Constantinopol ca Sfantul loan Gura de Aur, precum si conducatori militari ca Tunius Soranus” Descoperirile arheologice, apartinind secolului IV, atesta faptul ci mai ales unele localitati, cum a fost Barbosi-Galati, sau cele ide la Céndesti-Vrancea, respectiv Mitoc-Botosani, precum gi cele de la Tacuta®, au constituit centre de iradiere a crestinismului intre zonele limitrofe si lumea romana. S-au descoperit printre altele obiecte paleocrestine ce Teprezentau cruci de sidef, opaite decorate cu simboluri crestine, amfore cu initialele XP". Desigur, au existat gi alte zone unde s- au facut descoperiri arheologice de facturd crestina”, Alaturi de vestigiile arheologice, notam ca aici au fost stationate doud detasamente din Legiunea Italica si V Macedonica, precum gi alte unitafi auxiliare, unitati in care au existat cu siguranta crestini® In ceea ce priveste restul teritoriului Moldovei de mai tarziu, cel dintre Carpati si Nistru, precum gi cel din Muntenia, informatiile istorice, desi nu sunt asa de bogate ca in zona cunoscuta sub numele de Gothia, au fost suplinite cu succes de catre descoperirile si vestigiile arhelogice, care aparfin secolelor II-VI". Toate aceste obiecte au apartinut populatici autohtone gi reprezinta, in marea lor masura, cruciulite, simboluri crestine, tipare pentru confectionarea crucilor, find descoperite in asezari $i necropole crestine. ® Mircea Pacurariu, Istoria Bisericit Ortodoxe Romdne..., vol. I p. 100-101, Hyppolite Delehaye, Les passions de martirs et les genres littéraires, Bruxelles, 1921, pp. 145-150, Wolf Dieter Hauschild, Basilius von Caesarea, Briefe., II. Teil, Stuttgart, 1973, p. 170, Emilian Popescu, ,,Crestinismul in eparhia Buzaului pana in secolul al Vil-lea”, in Spiritualitate si istorie la intorsura Carpatilor, vol. 1, Buziu, 1983, p. 259, Stefan Alexe, ,,1600 de ani de la moartea Sfantului Sava Gotul”, in BOR, XC (1972), nr. 5-6, p. 560, Dan Gh. Teodor, ,,Unele precizairi privind inceputurile crestinismului la est si sud de Carpati”, vol. Credinfa, istorie si culturt la Duntirea de Jos, Editura Episcopici Dunirii de Jos, Galati, 2005, p. 14. lS. Sanie, Civilizatie romanti la este de Carpafi si romanitatea pe teritoriul Moldovei (see. Il fen — ILe.n), lagi, 1981, p. 83-84, 219-228, © Dan Gh. Teodor, Crestinismul la este de Carpati de la origini pani in secolul al XIV-lea, lagi. 1991, p. 158- 159. Este vorba de vestigii arheologice apartindnd secolelor II-III, descoperite la Drigesti- Vaslui, Homiceni si Poiana-lagi ® Vasile Chirica, ,,Crestinismul la est de Carpafi. Secolele II-X”, in vol. Priveghind si lucrand pentru mintuire, Editura Trinitas, Iasi, 2003, p.191. 'V. Spinei, Moldova in secolele XI-XVI, Bucuresti, 1982, pp. 104-112., N. Danila, ,,Materiale arheologice paleocrestine din Moldova”, in MMS, LIII (1987), nr. 3, pp. 63-81. Interesant este faptul c& cea mai mare parte a obiectelor de provenienti crestind au fost confectionate pe loc, putine au provenit din imperiu 12Crestinismul romdnesc din primele secole. Punte de vedere Prin urmare, putem vorbi de o prezenta crestina pe teritoriul {ari noastre inca din perioada apostolica. Trebuie menfionat faptul, cd asa cum incadrarea teritoriului de azi al Romanieci in granitele Imperiului roman a fost hotardtoare pentru raspandirea crestinismului si dezvoltarea sa in primele secole, tot aga de esentiala pentru mentinerea gi evolutia sa ulterioara a fost ramanerea unor largi zone a Roméniei de azi sub dominatia bizantina pana la inceputul secolului al VII-lea, si apoi sub influenta sa directa sau indirecté in secolele urmatoare. Bizantul s. considerat mostenitorul Imperiului roman gi in aceasta calitate a incercat sa i mentina autoritatea, sau macar influenta si in zona Dunarii de Jos. Crestinismul s-a raspandit mai intai in Dobrogea, deci in oragele de pe litoralul vestic al Marii Negre, si apoi in Dacia. Cea dintai mentiune scris’ despre crestinii de pe teritoriul {ari noastre apartine anului 290, dar dovezile arheologice atest crestinismul de la noi mult mai devreme. Acest fapt este relevat de descoperirile epigrafice, de sapaturile atheologice, de numarul mare de martiri, de argumentul lingyistic”, inscriptiile crestine, dar mai ales de stabila organizare eclesiastica a Bisericii din Schythia Minor in secolele IV-VI. Pe acest fond a fost posibila aparitia si dezvoltarea unci vietii monahale, mai ales ca este greu de conceput ca printre comunitatile crestine de la Dundrea de Jos, si nu fi existat si mandstiri, in care si fi fost realizat idealul religios realizat mai intai de Mantuitorul Hristos si ucenicii Sai. Dar asupra acsetui fapt ne vom opri intr-un alt studiu. Crestinismul roménesc din primele secole. Punte de vedere. Concluzii Crestinismului romdnesc sau mai precis protoromanesc constituic o etapa aparte a istoriei noastre bisericesti si laice, deoarece are in vedere dezvoltarea spirituala a unui popor inca de la originca formarii sale. Astfel, prin propovaduirea mesajului evanghelic la geto-daci si daco-romani, prin insdsi unii din Apostolii MAntuitorului lisus Hristos se deschidea, o prima etapa, a acceptarii noii credinfe in unele parti ale spatiului de formare ale poporului nostru. Insa lucrurile au evoluat in mod pozitiv, chiar daca gi in aceasta parte a lumii crestine valurile de persecutii au dat numerosi martiri. De aceea, mrturiile lingvistice, cele arheologice gi cele literare sunt dovezi incontestabile in acest sens. Apoi, pe langa propovaduire au urmat: organizarea bisericeascd (scaune episcopale si un sediu mitropolitan); consemnarea numelor unor teologi implicati in controversele teologice ale timpului; atestarea unor Este vorba de termenii crestini din limba romana, de termenii din lumea romana pagan’, ce au primit un sens nou, crestin, dar si de termenii latini cu infeles exclusiv crestin, Toate aceste categorii de termeni atest vechimea crestinismului Ia daco-romani si mai ales a patrunderii crestinismului in Dacia incd din vremea end aceasta era provincie romana ef. Ioan Ionescu, ,,Privire asupra cuvintelor cu sens religios din fondul principal lexical al limbii romane”, in W/O, VIII (1956), nr. 6-7, pp. 343-359; Dumitru Stiniloae, ,, Vechimea gi spiritualitatea termenilor crestini romani in solidaritate cu ale limbii romane in general”, in BOR, XCVII, 1979, nr. 3-4, pp. 563-590; P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii roméne, Bucuresti, 1969, p. 103-104 si alti. 13STUDII TEOLOGICE asezari monahale gi a unor lacasuri de cult; pastrarea cu sfintenic (dupa ce au fost descoperite) a moastelor de martiri din aceasta perioada. Prin toate aceste aspecte crestinismul romanesc din primele secole a constituit prima faza a vietii noastre biscricesti, continuata apoi de alte perioade distincte, toate formand un intreg ansamblu al vietii crestine de pe teritoriul {ari noastre. 14