https://wol.jw.

org/ro/wol/d/r34/lp-m/2005241 

Prima menţiune biblică referitoare la legile din natură se află în cartea lui Iov. În jurul anului 1600 î.e.n., 
Dumnezeu l-a întrebat pe Iov: „Cunoşti tu l​ egile c
​ erului?“ (​Iov 38:33​). În cartea scrisă de Ieremia în secolul al 
VII-lea î.e.n., Iehova este numit Creatorul „care ​a rânduit l​ una şi stelele“ şi a „aşezat ​legile c
​ erurilor şi ale 
pământului“ (​Ieremia 31:35;​ 33:25​). Având în vedere aceste afirmaţii, biblistul George Rawlinson a făcut 
următorul comentariu: „Atât scriitorii Bibliei, cât şi ştiinţa modernă susţin cu tărie că materia este guvernată 
de legi“. 

Afirmaţia din Iov a fost făcută cu aproape o mie de ani înainte de Pitagora. Să nu pierdem din vedere că 
intenţia Bibliei nu este aceea de a revela fenomene din natură, ci în primul rând de a întipări în mintea omului 
că Iehova este Creatorul tuturor lucrurilor, cel care poate c
​ rea ​legi fizice. — I​ ov 38:4,​ 12;​ 42:1, 2​. 

Un alt exemplu este circuitul apei în natură, care poate fi rezumat astfel: Apa mărilor se evaporă formând 
norii. Norii se transformă în precipitaţii care cad pe pământ sub formă de ploaie sau zăpadă, iar în cele din 
urmă apa se întoarce în mare. Cea mai veche menţiune extrabiblică cu privire la circuitul apei datează din 
secolul al IV-lea î.e.n. Totuşi, Biblia a descris acest circuit cu sute de ani mai înainte. De exemplu, în secolul 
al XI-lea î.e.n., regele Solomon al Israelului a scris: „Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; 
râurile aleargă din nou spre locul din care au pornit“. — ​Eclesiastul 1:7​. 

În mod asemănător, în jurul anului 800 î.e.n., profetul Amos, un umil păstor şi agricultor, a scris că Iehova 
„cheamă apele mării şi le varsă pe faţa pământului“ (​Amos 5:8​). Fără a folosi un limbaj complicat sau 
termeni de specialitate, Solomon şi Amos fac o descriere corectă a circuitului apei, însă din unghiuri puţin 
diferite. 

De asemenea, Biblia spune că Dumnezeu „ţine suspendat pământul pe neant“ (​Iov 26:7​). Dacă ne gândim la 
cunoştinţele care existau în jurul anului 1600 î.e.n., când au fost scrise aceste cuvinte, ce om ar fi putut 
afirma că un obiect în stare solidă poate sta suspendat în spaţiu fără un suport fizic? După cum s-a arătat 
mai înainte, Aristotel însuşi, care a trăit cu peste 1 200 de ani mai târziu, a respins ideea de vid! 

Nu sunteţi uluit de exactitatea afirmaţiilor pe care le face Biblia — în pofida chiar a concepţiilor eronate, deşi 
aparent logice, care prevalau la data scrierii ei? Pentru orice om raţional acesta este un argument în plus că 
Biblia este o carte inspirată de Dumnezeu. Aşadar, e mai înţelept să nu ne lăsăm influenţaţi de orice 
învăţătură sau teorie care contrazice Cuvântul lui Dumnezeu. După cum a demonstrat de atâtea ori istoria, 
filozofiile omeneşti, chiar şi ale unor mari învăţaţi, sunt actuale o vreme după care sunt uitate, însă „cuvântul 
lui Iehova dăinuie pentru totdeauna“. — 1
​ Petru 1:25​.   
„​Ştiinţa​ fără religie este şchioapă, iar religia fără ​ştiinţă​ este oarbă.“ — Albert Einstein. 

Explicând această abordare dualistă, fizicianul Freeman Dyson a spus: „​Ştiinţa​ şi religia sunt două ferestre 
pe care oamenii se uită în încercarea de a înţelege grandiosul univers de afară“ 

„Prăpastia dintre cele două feluri de cunoaştere (ştiinţifică şi religioasă) este mai degrabă artificială. . . . 
Între cunoştinţele despre Creator şi cele despre creaţie există o strânsă legătură.“ — Enrique Hernández, 
cercetător şi profesor la Catedra de Fizică şi Chimie Teoretică din cadrul Universităţii Naţionale Autonome 
din Mexic. 

https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102002402?q=stiinta&p=par 

O explozie nu aduce viaţă, nu aduce ordine, o explozie într-o tipografie nu va duce la

ordonarea unor file care să ducă la apariţia unor cărţi legate!

O simplă „explozie“ nu putea să stea la originea uimitorului nostru univers‚ nici nu

poate explica organizarea sa‚ nici arhitectura sa şi nici legile sale impresionante.
Numai un organizator perfect şi un legislator puternic putea să pună în acţiune
colosalele forţe necesare pentru a face să rezulte o organizare şi nişte legi
extraordinare (​Isaia 33:22​; ​Ieremia 5:22​).

 
http://blogulluibalutescu.blogspot.com/2017/10/louis-pasteur-ce-dezvaluit-activitatea.html

Controversa cu privire la generația spontanee a vieții, în care Pasteur a fost implicat și în care a ieșit
victorios, nu a fost doar un tertip științific. A fost mai mult decât un interesant subiect de conversație
pentru câțiva savanți sau intelectuali. Ea a avut o semnificație mult mai mare - a furnizat un puternic
argument în favoarea existenței lui Dumnezeu.

Francois Dagognet, un filozof francez specializat în științe, face observația că „adeversarii lui Pasteur,
atât cei materialiști, cât și cei ateiști, credeau că puteau dovedi că un organism unicelular putea proveni
din molecule intrate în descompunere. Aceasta i-a făcut să-l scoată pe Dumnezeu din context. Însă, așa
cum a dovedit Pasteur, nu exista punte de legătură între moarte și viață”.

Până în zilele noastre, toate dovezile rezultate din experimente, istorie, biologie, arheologie și
antropologie continuă să arate ceea ce a demonstrat Pasteur - că viața poate proveni numai dintr-o viață
preexistentă, nu din materie neînsuflețită. Așadar, conștient sau nu, prin activitatea sa, Louis Pasteur a
oferit o puternică dovadă și mărturie împotriva teoriei evoluției și în favoarea absolutei necesități a
prezenței unui Creator în apariția vieții pe Pământ!
https://www.crestinortodox.ro/sanatate-stiinta/biserica-stiinta-72646.html

Dupa invatatura Bisericii​, toate insusirile spiritului omenesc, ce se pot manifesta in domeniul stiintific, toate facultatile umane
creatoare de cultura sunt inspirate si calauzite de puterea proniatoare a lui Dumnezeu. De aceea omul trebuie sa fie un nou Adam,
dupa chipul Mantuitorului, avand menirea de a fi colaboratorul si continuatorul creatiei, sublimand natura ce i-a fost incredintata.
Masura in care omul intelege sa colaboreze la creatie da sens si finalitate operei sale.