UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TOLOGIE ORTODOXĂ

„JUSTINIAN PATRIARHUL”

TEOLOGIE PASTORALĂ
ANUL III

LUCRARE DE SEMINAR
SFÂNTA TREIME ÎN VECHIUL și NOUL TESTAMENT

PROFESOR:
Pr. Lect. Dr. MIHAI BURLACU
STUDENȚI:
STAVARACHI CLAUDIU - Grupa 9
UDREA PETRE - Grupa 10

BUCUREȘTI
2018
 INTRODUCERE

PROLEGOMENE - OROSUL REZUMAT AL DOGMEI SFINTEI TREIMI

Credința creștină este credința în Sfânta Treime, noutatea absolută a creștinismului mărturisită ca
adevăr veșnic în Simbolul de credință: Cred în Unul Dumnezeu Tatăl Atotțiitorul...Cred în Unul Domn
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu...cred în Duhul Sfânt, Domn de viață făcătorul.

Învățătura despre Sfânta Treime este concentrată în dogma Sfintei Treimi: Dumnezeu este o singură
ființă și întreita în Persoane – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Mesajul principal al Revelației dumnezeiești: Dumnezeu este Treime de Persoane care ființează
dinainte de veci și pentru veșnicie ca iubire desăvârșită dumnezeiască. Descoperirea dumnezeiască a
Sfintei Treimi este deschiderea spre contemplarea și participarea veșnică la Taina tainelor: „Noi am
văzut și propovăduim teologia Sfintei Treimi, de la Lumina Tatălui, am primit Lumina Fiului, în
Lumina Duhului” (Grigorie Teologul, Omilia XXXI).

Dogma Sfintei Treimi ca adevăr revelat nu se înțelege prin raționamente logice, ci în taina credinței
trăită și mărturisită în Biserică.

Reprezentări ale misterului Sfintei Treimi în filosofia păgână și modernă

Platon vorbește de o trinitate:

Inteligența superioară – cauza lumii
Spiritul - tipul/modelele primordiale ale tuturor lucrurilor.
Sufletul imens – animă lumea care este o parte din Dumnezeu

Neoplatonismul:
Triadă -unitatea primordială devine dualitate și apoi trinitate
Plotin: Cauză, Intelect, Sufletul universului
Proclus: Tată, Făuritorul, Lumea.
Porfir: Ideea Binelui, Demiurg, Sufletul universului

W. Hegel:
Dumnezeu Tatăl- ideea absolută= Teza
Dumnezeu Fiul- ideea realizată în lumea externă= Antiteza
Dumnezeu Duhul Sfânt- cunoștința de sine în spiritul uman= Sinteza

Pagina 2 din 10
 REVELAȚIA SFINTEI TREIMI ÎN VECHIUL TESTAMENT
Misterul Sfintei Treimi în Vechiul Testament:
a) Pluralitate în Dumnezeu
b) Teofanii - Dumnezeu se descoperă în trei persoane
c) Persoanele Sfintei Treimi – nume
d) Unicitatea lui Dumnezeu
e) Antropomorfismele și cosmomorfisimele Vechiului Testament

a. Existența mai multor Persoane în Dumnezeul Cel viu și unic:

Astfel, în interpretarea tipologică a Sfinților Părinți, forma ebraică de plural pentru Dumnezeu, Elohim cu
verbul la singular „a făcut”, textul indică atât pluralitatea de Persoane cât și unitatea în Dumnezeu.1
Monoteismul de plenitudine divină se exprimă și în pluralul care sugerează și învăluie existența mai multor
Persoane.”: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul” (Facerea 1,1), indică misterul Sfintei Treimi.
Existența mai multor Persoane, în Dumnezeu cel Unul, a fost indicată în următoarele texte: „Și a zis
Dumnezeu: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră”. (Facerea 1, 26-27).. Alte texte care indică
pluralitatea sunt: „Și a zis Domnul Dumnezeu: „Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi»” (Facerea 3, 22);
„Veniți, dar, să Ne pogorâm și să amestecăm limbile lor”

„ și a zis Dumnezeu: să facem om după chipul și asemănarea Noastră” (Fc. 1, 26) și a făcut Dumnezeu
pe om după chipul Său; după chipul Său l-a făcut Dumnezeu, bărbat și femeie” (Fc. 1, 27)
„ Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi” (Fc. 3, 22)
„Veniți, dar, să Ne pogorâm și să amestecăm limbile lor” (Fc. 11, 7)
„Pe cine voi trimite și cine va merge pentru Noi” (Is. 6, 8)

Origen și evreii: spun că Dumnezeu invită aici îngerii - nu pot avea un asemenea cu Dumnezeu: „ să
facem om după chipul și asemănarea noastră” - ar însemna deoființialitate între Dumnezeu și îngeri.

Sf. Athanasie: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră...Și a făcut pe om după chipul Său” -
expresiile sunt sinonime și fac referire la misterul Sfintei Treimi: pluralitate si unicitate/unitate
simultana. Dumnezeu este o comuniune de Persoane fără ca să se stabilească exact câte sunt.

Tradiția patristică:
„Veniți să Ne pogorâm și să amestecăm limbile lor...i-a împrăștiat pe ei Dumnezeu de acolo” (Fc. 11,
8) – este o prefigurare a Sfintei Treimi.
pluralul Elohim cu verbul la singular (Fc.1, 1)
binecuvântarea levitică vorbește de trei ani: „ Vă voi trimite binecuvântarea Mea...și va aduce
roadele sale pentru trei ani” (Lev. 25, 21)

b. Teofanii în care Dumnezeu se descoperă ca Trei persoane. Teofaniile, în Vechiul Testament, sunt
manifestări extraordinare sau suprafirești ale transcendenței lui Dumnezeu, dar și un mod prin care
Dumnezeu îl învață pe om să se întoarcă spre El, obișnuindu-l, prin momente de mare intensitate, cu prezența
Sa continuă

„ Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” (Is. 6, 3) – interpretarea patristică unitate (Domnul) și trinitate (Sfânt,
Sfânt, Sfânt) simultană.
Expresie a tripersonalității la stejarul Mamvri: Fc. 18, 1-19.
Avraam vede trei bărbați și le se adresează cu „Doamne”, se închină ca unuia singur: „Avraam
a întâmpinat trei, dar s-a închinat unuia. Văzându-l pe cei trei, a aflat taina Treimii, iar
închinându-se unuia, l-a mărturisit pe Singurul Dumnezeu cel în Trei Fețe” (Fericitul
Augustin)

1
Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu, Teologia Dogmatică Ortodoxă vol.I, Ed. Basilica, București, 2017, pp274

Pagina 3 din 10
 Discuția este purtată de cei Trei în numele Unuia.
Teofania se încheie cu: „Și terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam, S-a dus” (Fc. 18, 33)

c. Persoanele Sfintei Treimi și numele Lor

Dumnezeu Tatăl și Iahve (Eu sunt Cel ce sunt):

„Tu Mă vei numi Tată al tău și nu te vei mai depărta de Mine” (Ier. 3, 19)
„Și acum strigi către Mine: "Tatăl meu, Tu ai fost povățuitorul tinereților mele” (Ier. 3, 4)
„Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta...” (Ieș.
33, 19)
„ Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt” (Ieș.3, 14)

Înțelepciunea lui Dumnezeu – Fiul lui Dumnezeu:

„Dar înțelepciunea de unde izvorăște ea și care este locul de obârșie al priceperii?” (Iov 27,
12)
„Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul” (Pilde 8,23).
„Cu Tine este înțelepciunea care știe faptele Tale și care era de față când ai făcut lumea…”
(Inț. Sol. 9, 9)
„ Cine a cunoscut voința Ta, dacă Tu nu i-ai dat înțelepciune și dacă nu i-ai trimis de sus
Duhul Tău cel Sfânt?”(Inț. Sol. 9, 17)

Cuvântul lui Dumnezeu este personificat:

„Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întemeiat și prin duhul gurii Lui toată podoaba lor”
(Ps. 33, 6)- cuvântul este Persoană
„Și a zis Dumnezeu: «Să fie lumină!» și a fost lumină” (Facerea 1,3) – existența cuvântului
Fiecare moment al creației se exprimă prin aceste cuvinte: „Și a zis Dumnezeu”. Dumnezeu
vorbește și cuvântul Său devine realitate.
„Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui, toată puterea lor” (Psalmul
32, 6)

Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu. Una dintre principalele anticipări ale Sfintei Treimi
în Vechiul Testament este reprezentată de legătura și simultaneitatea dintre Cuvânt și Duh. în aceasta
legătură și simultaneitate se disting funcții deosebite ale Cuvântului și Duhului, care sunt conexe fără
a se confunda. Cuvântul, prin definiție, Se întrupează, în timp ce, prin definiție, Duhul întrupează.2
Este o coincidență între Cuvântul rostit, care descoperă planul dumnezeiesc, și împlinirea acestuia în
realitatea creată. în lucrarea creatoare, Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar precedat de Duhul, ci
Acesta îl însoțește și-I asigură eficacitatea. Există, astfel, o simultaneitate a Cuvântului și a Duhului în
ordinea creației. Cuvântului lui Dumnezeu este putere creatoare și forță a vieții, cuvânt nedespărțit de
Suflarea care dă viață făpturii create.

Duhul Sfânt ca Persoană:

„Și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor...” (Fc. 1, 2)
„ …Cuvintele pe care le-a trimis Domnul Savaot prin Duhul Lui, prin graiul proorocilor celor
de altădată” (Zah. 7, 12)
„ și a fost peste el Duhul Domnului și și-a rostit cuvântul său...” (Num. 23,6)
„ și a început Duhul Domnului să lucreze prin el în tabăra lui Dan..” (Jud. 13, 25)
„Va trimite cuvântul Lui și le va topi, va sufla Duhul lui și vor curge apele” (Psalmul 147, 7) -
Lucrarea Cuvântului, purtată de Duhul, se manifestă și în Revelația lui Dumnezeu oamenilor.
„Duhul Domului este peste Mine, că Domnul M-a uns să bine vestesc săracilor [...]” (Isaia 61,
1)

2
Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu, Teologia Dogmatică Ortodoxă vol.I, Ed. Basilica, București, 2017, pp276

Pagina 4 din 10
 „Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale
mele. Nu mă lepăda de la Fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine” (Psalmul 50, 11-
12)

Mesiah - Dumnezeu Răscumpărătorul sau Fiul lui Dumnezeu:

„Dumnezeu prea puternic, Părinte al veșniciei, Stăpân al păcii (Is. 9, 5)
„ Tu ești Fiul Meu, Eu astăzi te-am născut...” (Ps. 2, 9)
„ Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să bine vestesc săracilor, M-a trimis
să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc celor robiți liberare și celor din lanțuri,
mântuire...” (Is. 61, 1)
„Căci Prunc s-a născut nouă...și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat...” (Is. 9, 5.)
„Emanuel ceea ce înseamnă cuvintele: cu noi este Dumnezeu” (Is. 7, 14)

d. Unicitatea lui Dumnezeu

„ Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn” (Deut. 6, 4)

„ Întoarceți-vă către Mine și veți fi mântuiți, voi cei ce locuiți toate ținuturile cele mai îndepărtate ale
pământului! Că Eu sunt Dumnezeu tare și nu este altul” (Is. 45, 22)

e. Antropomorfismele și cosmomorfisimele Vechiului Testament: exprimă revelarea concretă a lui

Dumnezeu prin lucrările sau energiile Sale. Această Revelație multiformă a lui Dumnezeu este o revărsare a
vieții divine prin care îl face pe om părtaș la atributele Sale, in deplini libertate.

„Dar pentru că Domnul vă iubește și pentru că El își ține jurământul cu care li s-a jurat
părinților voștri, de aceea v-a scos din casa robiei, din mâna lui faraon, regele Egiptului. și
vei cunoaște că Domnul. Dumnezeul tău, El este Dumnezeu, Dumnezeu credincios, Cel ce
păzește legământul și mila până la al miilea neam, către cei ce-L iubesc și-I păzesc poruncile”
(Deuteronomul 7, 8 ș.u.) - Dumnezeul Legământului este neschimbabil nu în virtutea exigenței
unui absolut metafizic abstract, ci în virtutea bogăției iubirii Sale, iar această neschimbabilitate
apare în Vechiul Testament ca revelație a credincioșiei și veracității lui Dumnezeu

CONCLUZII:
Revelația Vechiului Testament constituie pregătirea descoperirii Sfintei Treimi, care poate fi înțeleasă
numai în lumina descoperirii Sale depline în Iisus Hristos. în Vechiul Testament Taina Sfintei Treimi
este exprimată nedeplin, aceasta fiind descoperită deplin in Hristos: „la citirea Vechiului Testament,
rămâne același văl, neridicându-se, căci el se desființează prin Hristos; Ci, până astăzi, când se citește
Moise, stă un văl pe inima lor; Iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica” (2 Corinteni
3, 14-16). Adevărata Revelație a Sfintei Treimi ne-o aduce Mântuitorul, Care se referă explicit la Tatăl,
la Fiul și la Duhul Sfânt, ca Persoane dumnezeiești ale Sfintei Treimi.3

3
Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu, Teologia Dogmatică Ortodoxă vol.I, Ed. Basilica, București, 2017, pp276

Pagina 5 din 10
 REVELAȚIA SFINTEI TREIMI ÎN NOUL TESTAMENT
Adevărul cu privire la Sf. Treime este afirmat în linii generale în Vechiul Testament și descoperit
deplin în Noul Testament. Noul Testament nu este altceva decât o descoperire a lui Dumnezeu Treime
în relație cu omul și cu lumea.

Mântuitorul Iisus Hristos a spus că a n-a venit ”să strice Legea ci să o împlinească”. Una din aceste împliniri
constă in faptul că El a completat monoteismul monopersonal al Vechiului Testament, cu credința într-un
singur Dumnezeu întreit in persoane: Tată, Fiu si Duh Sfânt. În Noul Testament nu există cuvântul “treime”
ca atare, și numai rareori Persoanele trinitare sunt amintite împreună, ca Sfânta Treime, precum in mandatul
misionar din Evanghelia după Matei 28, 19 sau în binecuvântarea paulină din Corinteni 13,13. Cu toate
acestea, relația dintre Persoanele trinitare este atât de profundă, încât referirea la una dintre Ele implică și pe
Celelalte două, astfel că termenul de “treime” este deplin adecvat pentru a exprima Taina lui Dumnezeu.4

Toate textele Noului Testament pot fi împărțite în mai multe categorii, care exprimă tot atâtea
definiri și realități ale Sfintei Treimi:

a. Dumnezeu Treimea în unitate

b. Existența a trei Persoane în Dumnezeu
c. Persoanele distincte ale Sfintei Treimi
d. Unitatea Persoanelor Treimii și unicitatea Sfintei Treimi
e. Dumnezeirea Persoanelor Treimice

a. Dumnezeu Treimea în unitate

„Mergând învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”
(Mt. 28, 19)
Expresia „în numele Tatălui și al Fiului, și al Sf. Duh„ este o descoperirea unor nume, adică a unor Persoane.
Numele arată că sunt de o natură dumnezeiască; se vorbește de un singur nume pentru trei persoane. Ființa
tuturor Persoanelor este una și aceeași, este o singură dată în cele trei Persoane.

b. Existența a trei Persoane în Dumnezeu

„Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și
Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema...” (Lc. 1, 35).
La întruparea si iconomia mântuitoare este o lucrare comună a Sfintei Treimi, iar arătarea numelui Celei de-a
treia persoane arată însăși natura dumnezeiască a Celui ce va veni.

„Iar botezându-se Iisus, când ieșea din apă, îndată cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu
s-a văzut pogorându-se ca un porumbel și venind peste El. și iată glas din ceruri zicând: "Acesta
este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit". (Mt. 3, 16-17).
La Botezul Domnului, pentru a ne arăta și pentru a confirma cuvintele Mântuitorului, ni se relevă importanța
Botezului precum și relația a trei Persoane distincte : Duhul, Tatăl și Fiul.

„ și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac. Duhul Adevărului,
pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște...”; (In. 14, 16-17)
„Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care
de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (In 15, 26).

„Tatăl meu lucrează până acum; și Eu lucrez” (In. 5,17)

4
Pr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2005, pp 126-127

Pagina 6 din 10
Distincția ipostaselor treimice se arată și în lucrarea ipostatică a fiecărei Persoane treimice. Lucrarea divino-
umană a lui Hristos este diferită și concomitentă cu lucrarea Tatălui.

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului
Duh să fie cu voi cu toți” (II Cor. 13, 13)
Aici cele trei Persoane sunt deosebite după nume și lucrare: Tatăl – dragostea, Fiul – harul, Sfântul Duh-
comuniunea/împărtășirea

„ Harul și darul care se dă în Treime se dă de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Întrucât, precum
harul este dăruit de la Tatăl, prin Fiul, așa și noi nu putem deveni părtași ai harului, decât în Duhul Sfânt.
Iar, devenind părtași Lui, noi avem iubirea Tatălui, harul Fiului și comuniunea cu Duhul Însuși” Sf.
Athanasie cel Mare, Către Serapion

„Aleși după cea mai dinainte știință a lui Dumnezeu-Tatăl, și prin sfințirea de către Duhul, spre
ascultarea și stropirea cu sângele lui Iisus Hristos...” (I Pt. 1, 2)

„Cel ce mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl” (In 14, 21)

„Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine...Și eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca
să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului” (In. 14, 6.16)
Citatele de mai sus arată Treimea ipostatică a dumnezeirii și lucrările distincte ale Persoanelor dumnezeiești.

c. Persoanele distincte ale Sfintei Treimi

Persoana Tatălui: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele
voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”.(Mt. 5, 16)
Tatăl este Cel care dăruiește, proniază, creează.

Persoana Fiului: „Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât
numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i
descopere” (Mt. 11, 27)
Fiul este deoființă cu Tatăl, descoperă pe Tatăl, se jertfește, mântuiește

Persoana Duhului Sfânt: „Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că
nu-L vede, nici nu-L cunoaște” (In. 14, 17)
Duhul Sfânt învață, călăuzește, mângâie

d. Unitatea Persoanelor Treimii și unicitatea ființei Sfintei Treimi.

Suntem in fata unei Unități de ființă, de atribute și de activitate. Ființa este unică, neîmpărțită și nemultiplicată.
Toate trei Persoanele au aceleași atribute, întrucât țin de ființă și aceeași activitate sau lucrare
Unitatea de ființă a Fiului cu Tatăl
„ Eu și Tatăl una suntem..” (In. 10, 30)
„Tatăl este întru Mine și eu întru Tatăl” (In 10,38)
”Iisus, știind că Tatăl I-a dat Lui toate în mâini și că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu
merge” (In. 13, 3)
„Și toate ale Mele sunt ale Tale, și ale Tale sunt ale Mele” (In. 17, 10)
Fiul este deoființă cu Tatăl , de aceeași putere și activitate.

Unitatea ființei Sfântului Duh cu a Tatălui

„Căci cine dintre oameni știe ale omului, decât duhul omului, care este în el? Așa și cele ale lui Dumnezeu,
nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu”.(I Cor. 2, 11)
Duhul Sfânt are o cunoaștere desăvârșită a lui Dumnezeu, fiind de aceeași ființă cu Tatăl.

Unitatea de Ființă a tuturor persoanelor dumnezeiești

Pagina 7 din 10
 „Un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate și noi întru El; și un singur Domn, Iisus Hristos,
prin Care sunt toate și noi prin El...”„ și toate le lucrează unul și același Duh...” (I Cor. 8, 6 & I Cor.
12, 11)
Un singur Dumnezeu, Tatăl, Iisus Hristos și Duhul
„ Domul Slavei s-a arătat Părintelui nostru Avraam (FA 7, 2)
La Stejarul Mamvri s-au arătat trei îngeri, dar se vorbește doar de un singur Domn - Cuvântul fără trup.
„Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” (Is. 6, 3) – interpretarea apostolică și patristică unitate (Domnul)
și trinitate (Sfânt, Sfânt, Sfânt) simultană.
Sf. Ioan Evanghelistul spune că Isaia a văzut pe Domnul Iisus Hristos „Acestea a zis Isaia, când a văzut slava
Lui (Fiului) și a grăit despre El” In 12, 41.
Sf. Apostol Pavel spune că Isaia auzit pe Duhul Sfânt zicând: „Bine a grăit Duhul Sfânt prin Isaia proorocul...”
(Fp. 28-25)
Se înțelege din această interpretare că Persoanele dumnezeiești sunt distincte între Ele, dar au aceeași ființă
„Treimea, adică Tatăl, și Fiul și Duhul Sfânt, este o Dumnezeire” Sf. Athanasie cel Mare
„Și Tatăl este Dumnezeu, și Fiul este Dumnezeu, Duhul Sfânt este Dumnezeu, și fiecare în parte este
Dumnezeu” Tertulian

Unicitatea lui Dumnezeu Treime

„Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmașii tăi așternut
picioarelor Tale. Deci însuși David Îl numește pe El Domn; de unde dar este fiul lui?”(Mc. 12, 37).

„Eu am venit în numele Tatălui Meu…” (In. 5, 43)

„ Este un Domn, o credință, un botez. Un Dumnezeu și Tatăl tuturor, Care este peste toate și prin
toate și întru toți” (Ef. 4, 5-6)

e. Dumnezeirea Persoanelor Sfintei Treimi

Dumnezeirea Tatălui
„Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al Pământului” (Mt. 11, 25)
„Căci Dumnezeu așa de mult a iubit lumea încât pe Fiul lui L-a dat…” (In. 3, 16)
Trimiterea Fiului de Dumnezeu Tatăl descoperă dumnezeirea și identitatea de natură a Tatălui cu Fiul.
„Și aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe
Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (In.17, 3)
Lucrarea lui Hristos întemeiată pe dumnezeirea Tatălui și unitatea cu El.
„Toți să-L slăvească pe Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos” (Rom. 15, 16)
„Nu este alt Dumnezeu decât Unul singur… este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt
toate și noi întru El; și un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate și noi prin El.” (I
Cor. 8, 4&6)
Revelația cuprinsă în NT ne încredințează de dumnezeirea Tatălui „din Care sunt toate și noi întru El”

Dumnezeirea Fiului
„…Pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu”
(In. 5, 18)
„Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce face
Acela, acestea le face și Fiul întocmai” (In. 5, 19)
Fiul lui Dumnezeu fiind de aceeași natură cu Tatăl, faptele Lui sunt dumnezeiești: învierea din morți, iertarea
păcatelor, înfricoșătoarea judecată, biruința asupra morții, dăruirea vieții veșnice.
„…Să știți și să cunoașteți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl”. (In. 10, 38)
„Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (In. 14, 9)
Fiul este deoființă cu Tatăl și în comuniune desăvârșită ca ipostas cu Tatăl, ceea ce face ca vederea Lui să fie
deopotrivă și vederea Tatălui.
„Toma I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu”(In. 20, 28); „Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu
ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești împăratul lui Israel. (In. 1, 49); „Petru a zis: Tu ești Hristosul
Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Mt. 16, 16)

Pagina 8 din 10
 „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era
întru început la Dumnezeu” In, (1, 1-2)
„Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaștem pe Dumnezeul cel
adevărat; și noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta
este adevăratul Dumnezeu și viața de veci” (I In. 5, 20)
„Căci în El locuiește, trupește, toată plinătatea dumnezeirii” (Col. 2, 9)
„ Mă sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru” (In. 20, 17)
„Ca să nu gândești că El este Tatăl Fiului și al făpturii în același fel, Domnul Hristos a evidențiat această
diferență. Deoarece nu a spus „ Mă sui la Tatăl nostru”, ca făptura să nu fie pusă pe aceeași treaptă cu Cel
Unul-Născut, ci a zis: „La Tatăl Meu și la Tatăl vostru”, adică al Meu după fire, iar al vostru prin înfiere.
Așadar, Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu adevărat, născut mai presus de cuvânt, mai înainte de toți vecii…”
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza XI, 19

Dumnezeirea Duhului Sfânt

„ Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minți tu Duhului Sfânt și să dosești din prețul
arinei? Oare, păstrând-o, nu-ți rămânea ție, și vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus
în inima ta lucrul acesta? N-ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu.” (Fp. 5, 3-4)
În Noul Testament Duhul Sfânt este numit Dumnezeu, fiind deoființă cu Tatăl și cu Fiul.
„…Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede….” (In. 15, 26)
„Așași cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.” (I Cor. 2, 11)
„ Împărăția Cerurilor este pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Rom. 14, 17)
„Afirmația că Duhul lui Dumnezeu este făcut sau zidit este hulă, pentru că întreaga Sfântă Scriptură a
Vechiului și Noului Testament, împreună cu Tatăl și cu Fiul, totdeauna îl pomenește și Îl slăvește și pe Duhul
Sfânt, întrucât este de aceeași dumnezeire, din aceeași fire” Sf. Athanasie cel Mare, Cuvânt despre întrupare
„ Duhul Sfânt a fost, este și va fi pururi. El nu are nici început, nici va avea sfârșit, ci totdeauna este rânduit
și numărat cu Tatăl și cu Fiul” Sf. Grigorie Teologul

Noul Testament relatează atât faptul propriu-zis al revelației lui Dumnezeu, în Iisus Hristos, cât și
propovăduirea acestei Revelații. Este greu să se separe Revelația de comunitatea care a primit-o și a
transmis-o. Evangheliile sunt revelate, simultan sunt primite, transmise și trăite de comunitatea Bisericii,
însuflețită de Sfântul Duh, Care-i împărtășește înțelegerea Tainei.5

Concluzionând,
Teologia cunoașterii și necunoașterii lui Dumnezeu exprimă faptul că Dumnezeu Se revelează și vorbește,
dar rămâne ascuns totodată, nu Se limitează la cuvântul și manifestările Sale. Este o teologie experențială,
întemeiată pe prezența reală a lui Dumnezeu, trăită într-o întâlnire, prin care se accede la persoana lui
Dumnezeu. Taina lui Dumnezeu, necunoașterea Lui, apofatismul sunt nedespărțite de modalitățile Revelației,
de experiența concretă a caracterului personal al lui Dumnezeu. Acest personalism al Revelației Domnului
nu-L închide pe Dumnezeu în categoriile metafizice ale persoanei-individualitate, așa cum o concepem astăzi.

5
Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu, Teologia Dogmatică Ortodoxă vol.I, Ed. Basilica, București, 2017, pp288

Pagina 9 din 10
 Bibliografie

Izvoare
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte TEOCTIST,
Patriarhul Biserici Ortodoxe Române, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2006.

Cărți
2. Pr. Prof. Dr. Ștefan Buchiu, Teologia Dogmatică Ortodoxă vol.I, Ed. Basilica, București, 2017
3. Pr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2005

Pagina 10 din 10