Importanta protejarii mediului

Chimia a adus schimbri majore n modul de via al omenirii

industria chimic:
- transporturi;
- industria textil;
- sport;
- industria alimentar;
- medicin;
- agricultur;
- birouri (serviciu);
- acas.

Beneficii ale industriei chimice

Chimia este bun (i inevitabil)

Chimia este tiina materiei
Este folosit pentru a obine o mare varietate de produse
din materii prime de multe ori fr respectarea consecinelor
duntoare
Citat dintr-o carte despre chimia industrial din 1954: "Prin
definiie orice produs secundar care rezult dintr-o operaie
chimic pentru care nu exist nici o utilizare profitabil este
un deeu. Cea mai convenabil, cea mai puin costisitoare
modalitate de eliminare a deeurilor - pe co sau evacuare n
ru".

Locul (zona) in care traiesc si se dezvolta diverse organisme

(temperatura, umiditate, sol, etc)

POLUARE

EXTINCTIA ANIMALELOR

DEFRISARI

DESERTIFICARE

PIERDEREA HABITATELOR

Acumularea de substante
periculoase in mediu (apa, aer,
sol) determina poluarea.

Disparitia padurilor, taierea

copacilor, poluarea si
incendiile determina
defrisarea.

Transformarea
anumitor peisaje in
zone desertice in
situatia in care
solul devine uscat
si sarac in elemente
nutritive se
numeste
desertificare

Pierderea
habitatului se
intalneste in
situatia in care
diverse zone sunt
distruse pentru
construirea de
locuinte, fabrici

Dezvoltarea
excesiva, vanatul si
incendiile
determina
extinctia
animalelor

Numeroase probleme de mediu sunt determinate de

actiunea omului (antropica).
Suntem responsabili de gasirea de solutii la aceste
probleme

1. Reducerea poluarii:
Reducerea cantitatii de
deseuri pe care le
producem.

2. Evitarea taierii copacilor:

plantarea de copaci in zone
agricole sau inlocuirea
lemnului folosit ca materie
prima pentru obtinerea de
bunuri

3. Interzicerea vanatului
animalelor: daca animalele sunt
in pericol de extinctie.

4. Protejarea unor zone naturale: acestea sunt

importante datorita resurselor pe care le contin.
Vanatoarea si defrisarile trebuie interzise.

1. Ce este mediul?
..

2. Mentionati cateva probleme cu care se

confrunta mediul din fiecare figura

..

..

3. Care este diferenta intre defrisare si desertificare

..

4. Care sunt solutiile prezentate in figuri pentru evitarea

problemelor cu care se confrunta mediul?

..

4. Ce putem face noi pentru a evita problemele

cu care se confrunta mediul?

..

- concept aparut initial ca urmare a problemelor legate

de mediu si de criza resurselor energetice.
1972 Conferinta Natiunilor Unite cu privire la mediul
natural si s-a incercat combinarea notiunilor de
crestere dezvoltare economica cu protectia mediului.

 Prin combinarea celor doua notiuni a luat fiinta

termenul ecodezvoltare (Ignacy Sachs si Maurice
Strong).
S-a propus un model de dezvoltare care are la baza
un management eficient al resurselor naturale,
finalitatea constand in compatibilitatea dezvoltarii
economice cu prudenta ecologica si echitatea
sociala.

Se au in vedere 3 obiective ale dezvoltarii:

echitatea sociala;
cresterea economica;
protectia mediului.

dezvoltarea durabila dezvoltarea care poate

satisface nevoile generatiilor
prezente (actuale) fara a
compromite, insa,
posibilitatea generatiilor
viitoare de a si le satisface in
acelasi mod = definitia data
de Comisia Brundtland
Dr. Gro Harlem Brundtland
fostul prim-ministru al Norvegiei
Fost presedinte al Comisiei Mondiale
pentru mediu si dezvoltare

Ce trebuie sa fie
durabil?
Suportul pentru
viata

Pentru cat
timp?

Ce trebuie sa fie
dezvoltat?
Economia

25 pana la
50 ani?

Sanatatea
Sectoarele de productie
Consumul

Populatia

Natura

Acum si in
viitor?

Pamantul
Biodiversitatea
Ecosistemele

Pentru
totdeauna?

ecosistemele
resursele
mediul

Speranta de viata
Educatia
Echitatea
Oportunitati egale

Comunitatea

Societatea

Cultura/locuri (zone)
pentru grupuri

Institutiile
Capitalul social
Tarile/ Regiunile

 dezvoltare economica eradicarea

saraciei cresterea prosperitatii
economice
dezvoltare sociala participarea
activa a femeilor; educatie;
guvernare buna
protectia mediului prevenirea
degradarii mediului si pastrarea
integritatii ecosistemelor naturale
La nivel local, national, regional, si
global

Crestere
economica

Durabilitate
Protectia
mediului

Echitate
sociala

Strategia dezvoltarii durabile

- sa gaseasca criteriile cele mai adecvate de optimizare a
raportului nevoi-resurse.
- se pune problema conceperii si realizarii unui mediu
economic care, prin intrarile si iesirile sale, sa fie intr-o
compatibilitate dinamica cu mediul natural, dar si cu nevoile
si interesele, prezente si viitoare, ale generatiilor care
coexista si se succed.

 Elemente care trebuie luate in considerare pentru

realizarea dezvoltarii durabile:
- problemele de mediu la nivel national si global;
- consecintele diminuarii resurselor naturale si ale accentuarii
poluarii pentru generatiile viitoare;
- obligatia de a mentine sau de a spori aceasta mostenire;
- bunastarea generala depinde nu numai de ritmul cresterii
economice, dar si de calitatea acesteia;

Dezvoltare industriala

Dezvoltare eco-industriala

Starea mediului in urma aplicarii dezvoltarii

industriale
Cresterea factorilor de stres asupra mediului
determinati de poluare
Epuizarea resurselor naturale
Efecte negative asupra sanatatii

Populatia Globului a crescut de la

2,6 miliarde in 1950 la 7,3 miliarde in prezent

IMPACT = Populatie x Utilizarea x

(7,3 mil.)
resurselor
GLOBAL

Eficienta
productiei

In mod traditional, eficienta productiei inseamna numar (cantitate)

maxim de produse obtinute la cel mai mic cost care se obtin adeseori
cu efecte negative asupra mediului.

 consumuri mari necesita (implica) cresterea productiei agricole

S-a constatat cresterea vitezei de extractie si utilizare

a resurselor

 necesitati cu privire la terenuri (spatii) vaste care

implica sacrificarea ecosistemelor naturale

 pentru construirea de locuinte si infrastructura de

servicii, pentru furnizarea de spatii pentru afaceri sau
comert

si pentru
evacuarea si
depozitarea de
deseuri.

Necesitati mari
pentru
transporturi si
electricitate
ceea ce
inseamna
consumuri
mari de
combustibili

 si cresterea poluarii apelor, aerului si solului cu

efecte asupra organismelor vii (plante, animale,
oameni)

Industrializarea rapida
impact negativ asupra
mediului (poluare,
epuizarea resurselor,
etc.)
Dezvoltare durabila
Satisfacerea
necesitatilor generatiei
prezente fara
compromiterea
capacitatii generatiilor
viitoare de a-si
satisface propriile
necesitati.

Ecologia - tiina sistemelor supraindividuale

Termenul "ecologie" - introdus n 1866
de zoologul german Ernst Haeckel
Din punct de vedere etimologic
ecologia - studiul fiinelor vii n
habitatul lor (oikos n greaca veche
nseamn cas, gospodrie, economie,
iar logos nseamn tiin).

 n definiia lui Haeckel ecologia = tiina luptei pentru

existen, tiina gospodririi naturii i tiina economiei

naturii.

Krebs n 1972 - studiul

tiinific al interaciunilor
care determin distribuia
i abundena organismelor

Ecologia se ocup cu studiul condiiilor de existen a

fiinelor vii i a interaciunilor de orice natur care au
loc ntre aceste fiine pe de o parte i mediul lor de
via pe de alt parte

A studia ecologia implica

Pentru mediul fara
viata(abiotic)
Climatologia
Hidrologia
Oceanografia
Fizica
Chimie
Geologie
Sol.

Pentru mediul cu
viata (biotic)

Comportamentul

animalelor
Taxonomie
Fiziologie
Matematica (studii
ale populatiilor)

Ecologia ca orice tiin are la baz o serie de legi care

guverneaz relaiile dintre biocenoze i biotopuri.
Biocenoza = un ansamblu de populaii bine
determinate fizic, care triesc pe un teritoriu sau
un volum de ap,

teritoriul sau volumul de ap

n care triesc constituie biotopul

Factori abiotici

Scopul cercetarilor
ecologice
Ecologistii studiaza
(cerceteaza) de la niveluri
care variaza de la un
organism individual la
intreaga planeta

Subdiviziunile ecologiei
Dup mediul de via considerat [Prvu, 1999]:
ecologia atmosferei;
ecologia terestr - cuprinde ecologia forestier, ecologia
stepelor, ecologia deerturilor, ecologia agricol i
ecopedologia (studiaz solul ca mediu de via al plantelor);
ecologia acvatic - se ocup cu studiul apelor; cuprinde
limnologia (studiul apelor interioare), ecologia apelor
continentale i oceanologia sau ecologia marin;
ecologia uman tiina care se ocup cu studiul
interaciunilor dintre populaiile (societile) umane i mediu;
ecologia urban - studiaz relaiile dintre indivizi i mediul
nconjurtor din interiorul unui ora [Bettini, 1996].

 Dei ecologia se ocup cu studiul nivelului supraindividual de

organizare, s-a constatat c principiile ecologiei acioneaz i
la nivelele inferioare de organizare, din acest punct de vedere
delimitndu-se
citoecologia (ecologia celular),
ecologia molecular sau o ecologie fiziologic ecofiziologia.

 n funcie de principalele regnuri ale mediului

viu ecologia se mparte n:
ecologia vegetal,
ecologia animal i
ecologia microorganismelor.

 Din punct de vedere al nivelurilor de cunoatere sistemic se

difereniaz:
autoecologia (ecofiziologia) - raporturile existente dintre o
singur specie i mediu, limitele de toleran fa de variaia
diverilor factori ecologici precum i influena mediului asupra
morfologiei, fiziologiei i comportamentului.
ecologia populaiilor (specioecologia) - interaciunile dintre
specii (abundena diverselor specii ntr-o biocenoz), dinamica
populaiilor (influena variaiei factorilor ecologici asupra
abundenei speciilor), transferul de materiale i energie dintre
elementele constitutive ale ecosistemului precum i genetica
populaiilor;
sinecologia studiaz relaiile dintr-o comunitate ntre indivizi
aparinnd unor specii diferite i mediul n care acestea triesc;
ecologia global care reprezint ecologia la nivelul ecosferei
sau biosferei (totalitatea spaiului ocupat de fiinele vii)

n funcie de evoluia la scar geologic

ecologia aplicat,
ecologia animalelor,
ecologia chimic,
ecologia acvatic,
ecologia comunitilor,
antropologie ecologic,
ecologia conservrii,
ecologia comportamentelor,
ecologia ecosistemelor,
ecoevoluie,
ecotoxicologia,
ecologia industrial, ecologia peisajelor, agroecologia,
macroecologia, ecologia microbian, ecologia molecular, paleoecologia, ecologia social, ecologia solului, ecologia sistemelor,
ecologia teoretic, ecologia tropical.

 Ecologia industrial
o ramur a ecologie care a fost propus n 1989 de cercettorul
american Robert Frosch.
Sistemele noastre industriale au un comportament asemntor
cu cel al ecosistemelor naturale?
n care caz deeurile unei specii pot reprezenta resurse pentru o
alt specie?
n ce mod materialele care rezult dintr-o anumit industrie ca
deeuri pot constitui materii prime ale unei ale industrii,
reducnd-se astfel utilizarea altor materii prime, poluarea i
cantitile de deeuri eliminate n mediu?

 Ecologia industrial consider c sistemele industriale (de

exemplu o ntreprindere, o ecoregiune sau o economie
naional sau global) nu pot fi separate de biosfer, dar pot fi
considerate un caz particular al unui ecosistem bazat pe un
capital de origine antropic i nu pe unul natural. Aceasta are
la baz ideea c dac un sistem natural nu conine n el un
deeu, ar trebui ca modelul sistemului artificial conceput dup
cel natural s fie unul durabil.

Ecologia industrial se ocup cu studiul transformrii

proceselor industriale din sisteme deschise n care resursele i
investiiile conduc la obinerea de deeuri n sisteme nchise n
care deeurile unui anumit proces industrial devin materii
prime pentru altul.

Ecologia industrial
Ecosistemele industriale
imit eficiena fluxului de materiale n ecosistemele naturale
printr-o circulaie optim a materialelor i energiei
Substituirea de materii prime virgine cu materialele folosite i
produse (de exemplu, deeuri) n timpul proceselor de producie
Extracia este minimizat
Cantitatea de deeuri produs este redus
Eficiena utilizrii materialelor este maxim

nchiderea buclei materiale/produse = reducerea la minimum a

daunelor aduse mediului

SISTEM INDUSTRIAL

Extracie

Procesare

Reciclare

Fabricare

Consum

Refabricare

Deeuri

Tratare

nchiderea buclei (circuitului) cu privire la

utilizarea materialelor
Sisteme industriale curente
extracie

procesare

fabricare

consum

deeuri

Sisteme industriale (eco) cu circuit (bucl) nchis

consum
reutilizare

fabricare

refabricare

procesare

reciclare

extracie

Legile ecologiei - enunate n 1957 de Pierre

Dansereau
Legea aciunii inverse a interaciunii om-biosfer: orice
modificare produs de activitatea uman n biosfer se
"ntoarce" i are repercursiuni asupra vieii sociale i asupra
sntii oamenilor.
Legea ireversibilitii interaciunii om-biosfer: anumite resurse
naturale neregenerabile pot deveni epuizabile atunci cnd omul,
prin msuri neraionale, ntrerupe regenerarea lor sau distruge
condiiile n care se produc procesele ciclice normale ale
exploatrii acestor resurse.
Legea reversibilitii: biosfera tinde s redobndeasc poziiile
pierdute, imediat dup ncetarea aciunii antropice.

legi reformulate de Barry Commoner n lucrarea

"Cercul care se nchide

Prima lege a ecologiei "Totul se afl n corelaie cu

tot restul

ntr-o biocenoz speciile se pot grupa ntr-un anumit

numr de trepte care le separ de productorii primari.
La rndul lor, fiecare specie consum i este consumat
de alt specie constituind lanuri trofice.

un lan trofic dintr-o ap dulce:

peti resturi organice
bacterii de putrefacie produi
nutritivi anorganici alge
peti

LANT TROFIC

 Autoreglarea unui sistem nu este ntotdeauna posibil.

Dereglarea ireversibil poate s survin ca urmare a unor

fenomene naturale, uneori de proporii "cosmice" (apariia
vieii, formarea atmosferei terestre, glaciaiunile), alteori
locale (erupii vulcanice), ns de cele mai multe ori aciunile
antropice sunt cele care produc astfel de dezechilibre.
De-a lungul istoriei omenirii se cunosc exemple de dispariii a
unor civilizaii ca urmare a degradrii artificiale a factorilor de
mediu.

Cazul civilizaiei mesopotamiene

 Legea a doua a ecologiei "Totul aparine

cuiva
n natur nu exist nimic independent, nu
exist noiunea de deeu.
n orice sistem natural deeul unui organism
constituie materia prim pentru altul.

 A treia lege a ecologiei "Natura tie mai bine

numrul redus i structura aminoacizilor naturali,
numrul par de atomi de carbon din moleculele
acizilor grai naturali,
substanele sintetizate de om fr s respecte
criteriile naturii sunt potenial toxice

A patra lege a ecologiei "Orice ctig i are

preul"

Fundamentele teoretice ale ecologiei

Noiunea de sistem
Sistemul - ansamblu de elemente identice sau diferite, unite
ntr-un ntreg prin conexiuni i interaciuni. Atomii, moleculele,
celulele, plantele, animalele, pdurea, marea, lacul, mlatina,
societatea omeneasc, planeta reprezint cteva exemple de
sisteme.

Clasificarea sistemelor dpdv al schimbului de energie

i materie
Sistemele izolate - nu schimb materie i energie cu mediul
nconjurtor.
Sistemele nchise - realizeaz schimburi de energie cu mediul
dar nu i schimburi de materie.
Sistemele deschise fac schimburi permanente de materie i
energie cu mediul nconjurtor

Exemple de sisteme deschise/inchise

Clasificarea sistemelor dpdv al modului de reglare

Reglarea reprezint procesul prin care orice sistem viu sau
fr via obine i i menine o anumit stare la care singur
nu ar putea ajunge n mod spontan.
Nici un sistem viu nu ar putea s-i menin identitatea dac
nu ar fi reglat, mai ales dac nu ar putea s se autoregleze.
sisteme deschise cu autoreglare ce aparin materiei vii
sisteme deschise fr autoreglare ce aparin materiei nevii.

Echilibrul in sisteme
Ce este echilibrul?
Starea unui sistem (organism) n repaus sau n micare uniform
n care rezultanta tuturor forelor care actioneaza asupra
acestuia este zero.
Conditii medii ale unui sistem pe o anumita perioada de timp
Echilibrul in sisteme
- stare de echilibru un control bun al sistemului
- echilibru dinamic - n cazul n care apar feedback uri
negative i pozitive, sistemele trec de la o extrem la alta

Reprezentari grafice ale echilibrului

Sisteme in echilibru:

Au loc modificari minore in

timp
Numeroase sisteme
naturale deschise
intrarile = iesirile (echilibru)
Feedback negativ

Sisteme statice:

Nu au loc modificari in timp

Cea mai mare parte a
sistemelor fara viata
Nu au loc intrari sau iesiri
din sistem
Nu feedback

Feed-back-ul sistemelor
Situatia in care iesirile dintr-un sistem influenteaza intrarile
din acelasi sistem sau servesc ca intrari in acelasi sistem.
Feedback negativ;
- pozitiv
Feedback negativ
- Iesirea din sistem devine intrare intr-un alt sistem iar echilibrul se
deplaseaza in sens invers

Ex. Cresterea temperaturii determina evaporarea apei si la

formarea norilor care blocheaza ca radiatia solara sa ajunga la
Pamant astfel temperatura va scadea

Feedback pozitiv
- Iesirea din sistem accentueaza raspunsul sistemului deplasandu-l
intr-o stare extrema
Ex. Cand gheata incepe sa se incalzeaza se topeste iar capacitatea
de reflexie este mica astfel ca are loc absorbtia caldurii in favoarea
reflexiei

Feedback
Negativ
Sistemul revine la starea sa
initiala
Caracteristic sistemelor cu
autoreglare
Conduce la starea de
echilibru
Contracareaza iesirea
sistemului din echilibru
intrarile = iesiri
scade, reduce sau atenueaza
stresul la care este supus
sistemul (ex.se reduce
poluarea)

Pozitiv
Sistemul se deplaseaza din
starea de echilibru
Caracteristic sistemelor fara
autoreglare
Accelereaza devierea de la
starea de echilibru
Cresc intrarile in sistem
Creste stresul la care este
supus sistemul (ex. se
intensifica poluarea)

Cicluri posibile de feedback in incalzirea globala

Feedback negativ care implica dioxidul de carbon, temperatura si
algele
-Cresterea concentratiei de dioxid de carbon determina cresterea
temperaturii suprafetei;
- care conduce la dezvoltarea algelor (creste capacitatea de
inmultire si dezvoltare a acestora) in oceane
- care va conduce la consumul de dioxid de carbon din atmosfera
- Combate (reduce) cresterea concentratiei de dioxid de carbon din
atmosfera

Feedback pozitiv care implica dioxidul de carbon, temperatura

aerului si organismele din sol

Cresterea concentratiei de dioxid de carbon determina

cresterea temperaturii suprafetei;
Cresterea temperaturii influenteaza respiratia organismelor
din sol (procesul de respiratie decurge mult mai rapid)
Prin intensificarea proceselor de respiratie creste viteza
procesului de degradare a materiei organice din sol
(transformare in dioxid de carbon)
astfel cresc intrarile de dioxid de carbon in atmosfera