Sunteți pe pagina 1din 23

3.

ANALIZÃ MACROMECANICÃ A MATERIALELOR


COMPOZITE UNIDIRECÞIONALE

3.1 INTRODUCERE

Pentru a calcula proprietãþile mecanice ale materialelor compozite este


convenabil a se porni de la un caz simplificat ºi anume, de a se considera un
material compozit în care toate fibrele sunt orientate într-o singura direcþie,
caz în care materialul compozit se numeºte unidirecþional. Aceasta simplificare
poate fi utilizatã apoi la analiza laminatelor alcãtuite din fibre continue,
orientate în mai multe direcþii, fibre scurte sau fibre orientate aleator.
În cazul unui material compozit cu fibre unidirecþionale, rigiditatea (ºi
rezistenþa) variazã funcþie de direcþia consideratã. Dacã se considerã
distribuþia fibrelor într-o secþiune transversalã perpendicularã pe fibre, se
poate aproxima o comportare izotropã (fig. 3.1).

Fig. 3.1. Orientarea axelor principale ale


materialului
1

Asta înseamnã cã dacã se aplicã un efort în direcþia 2 sau în direcþia 3


(amândouã normale la axele fibrelor), se vor obþine aceleaºi valori pentru
proprietãþile elastice în cele 2 direcþii. Se spune cã materialul este transversal
izotropic. Desigur cã proprietãþile în direcþie longitudinalã (1) sunt foarte
diferite de cele în direcþiile 2 ºi 3. Un astfel de material se va numi ortotropic.
Proprietãþile elastice sunt simetrice în raport cu axele alese (1-2-3), care de
obicei sunt numite axele principale ale materialului.

3.2 RELAÞII DE BAZÃ EFORT-DEFORMARE


1
Relaþiile efort-deformare (cunoscute ºi sub numele de ecuaþii
constitutive) pot fi obþinute direct, þinând cont de faptul cã proprietãþile
variazã cu direcþia. Considerând materialul compozit din figura 3.1 ºi
presupunând cã direcþiile pe care se aplicã eforturile coincid cu axele
principale ale materialului (1-2), se obþin urmãtoarele expresii pentru
deformãri:
1 
1   12 2 ;
E11 E 22

 
 2    21 1  2 ; (3.1)
E11 E 22


 12  12
G12

în care: E11=modulul de elasticitate în direcþia longitudinalã (1)


E22=modulul de elasticitate în direcþia transversalã (2)
G12=modulul de forfecare în sistem de axe de coordonate (1-2)
12=valoare superioara a raportului Poisson
21=valoare inferioara a raportului Poisson
cu convenþia: 12=deformarea pe direcþie transversalã (2) cauzatã de un efort
aplicat pe direcþie longitudinalã (1); 21=deformarea pe direcþie longitudinalã
(1) cauzatã de un efort aplicat pe direcþie transversalã (2).
Conform legii fundamentale a elasticitãþii:
12  21

E11 E 22

din care rezultã:


E
12   21 11 (3.2)
E22

Dar întrucât materialul compozit are în componenþã fibre cu rigiditate


înaltã (deci E11/E22 >1) va rezulta: 12 > 21 (ceea ce vine în concordanþã cu
atribuirea valorii superioarã ºi inferioarã a raportului Poisson). În fig. 3.2 se
prezinta grafic deformãrile corespunzãtoare 12 ºi 21.

1 1
Dupã solicitare
Fig. 3.2. Contracþiile ortogonale

2 2
(a)12 (b)21
corespunzãtoare la a) 12; b) 21.

înainte de solicitare

Prin rearanjarea ecuaþiei (3.1) se pot obþine ecuaþii de calcul a


eforturilor:

E111  E 
1   21 11 2
1 12 21 1 12 21

 E  E 22 2
 2  12 22 1  (3.3)
1 12 21 1 12 21

12  G 12   12

Valori experimentale mai importante ale proprietãþilor elastice sunt


prezentate în tabelul 3.1 pentru materiale compozite pe bazã de rãºini
epoxidice armate cu fibre carbon, fibre de sticlã ºi fibre Kevlar. Aceste valori,
aºa cum se va arãta mai târziu, se pot calcula ºi teoretic, pe baza proprietãþilor
fibrei ºi matricei.

Tabelul 3.1 Proprietãþi elastice reprezentative, pentru materialele compozite


pe bazã de rãºini epoxidice armate cu fibre unidirecþionale.

Material Fracþia E11 E22 12 G12


de (GPa) (GPa) (GPa)
volum a
fibrei
(vf)
Rãºinã 0,66 140 8,96 0,30 7,10
epoxidicã +
Fibrã de carbon
Rãºinã 0,46 35 8,22 0,26 4,10
epoxidicã +
Fibrã de sticlã
tip E
Rãºinã 0,60 76 5,50 0,33 2,35
epoxidicã +
Fibrã Kevlar

Din ecuaþiile 3.1 ºi 3.3 se observã ca sunt necesare 4 constante elastice


pentru caracterizarea materialului compozit unidirecþional: E 11, E22, 12 (sau 21)

3
ºi G12, spre deosebire de materialele izotrope la care erau suficiente 2
constante (de obicei E ºi ). Pentru materiale compozite, modulul de forfecare
nu poate fi calculat pe baza cunoaºterii valorilor E ºi  (ca în cazul materialelor
izotrope).
În cazul laminatelor, pentru uºurinþa calculului, se lucreazã cu ec. 3.1 ºi
3.3 în forma matricealã. Astfel ecuaþia (3.1) devine:
12  S  12 (3.4)
în care: 12   1 ,  2 ,  12  ; 12   1 ,  2 , 12  ;

 1  21 
 E  0 
 11 E 22 
 1
S   12 0  (se observã cã: S12 =S21)
 E 11 E 22 
 1 
 0 0 
 G 12 

Cu aceste notatii ecuaþiile 3.3 devin:


12  Q  12 (3.5)
în care:
 E 11  21 E 11 
1    0 
1   12  21
 12 21

 E E 22
Q 12 22
0  (de notat cã Q12  Q21)
1  12  21 1   12  21 
 0 0 G 12 
 
 
Se poate uºor arãta cã Q  S-1.

Exemplul 3.1.
Considerând un material compozit pe bazã de rãºinã epoxidicã armatã cu
fibre carbon, cu urmãtoarele caracteristici: E11 = 138 GPa ; E22 = 8,96 GPa ; G12
= 7,1 GPa ; 12 = 0,30 , sã se determine matricile S ºi Q.

Rezolvare
8,96
Din ecuaþia (3.2) rezultã  21  0,30   0,0195
138
ºi înlocuind în structura matricilor S ºi Q va rezulta:

4
 7,25  2,17 0 
S  10 3

  2,17 111,61 0   GPa-1
 0
 0 
140,85

138,81 2,70 0 
Q
 2,70 9,01 0 
 GPa
 0
 0 
7,10

3.3 ÎNCÃRCÃRI MECANICE ÎN AFARA


AXELOR UNUI MATERIAL COMPOZIT UNIDIRECÞIONAL

În tratãrile ulterioare ne vom referi frecvent la laminate. Aceste materiale


plate se obþin prin asamblarea straturilor unidirecþionale (numite ºi pliuri) unul
deasupra celuilalt, direcþia fibrelor putând sã varieze de la un strat la altul. Prin
urmare vor exista straturi pentru care fibrele nu mai sunt orientate pe aceeaºi
direcþie cu eforturile aplicate (cazul considerat în capitolul 3.2). Aceste straturi
se vor numi straturi rotite ºi se vor considera cã sunt supuse unor încãrcãri
mecanice în afara axelor .
Pentru a putea studia comportarea de ansamblu a unui laminat, se
porneºte de la analiza unui astfel de strat rotit.

y y

2  xy Fig. 3.3 Pliu unidirecþional cu axele


principale rotite la unghiul  faþã de
x
1 axele x-y


x
fibre

Eforturile aplicate sunt paralele cu muchiile plãcii (axele x-y), în timp ce


direcþiile principale ale materialului (axele 1-2) sunt la unghi  faþã de axele x-
y. Deci pentru a obþine eforturile ºi deformãrile în materialul compozit
unidirecþional (în raport cu axele longitudinalã ºi transversalã ale fibrei) se
inlocuiesc direct valorile n cu 1, m cu 2, nm cu 12, (similar pentru deformãri).
Astfel:
5
12  T   xy (3.6)
12  T   xy (3.7)
În relaþiile 3.6 ºi 3.7 s-au folosit urmãtoarele notaþii:
12   1 ,  2 , 12 
 xy   x ,  y ,  xy 

12   1, 2,1 2 12


 xy   x , y ,1 2 xy 
 m2 n2 2mn 
 2 
ºi T n m2  2mn 
 mn mn m2  n2
 

unde: m  cos,
n  sin.
Dacã transformarea se face în sens invers (de la axele 1-2 la axele x-y),
se obþine:
 xy  T 1  12 (3.6a)
 xy  T 1  12 (3.7a)
în care matricea transformatã inversã este:
 m2 n2  2mn 
 
T 1   n2 m 2
2mn 
 mn  mn m2  n2
 

Se observã cã se poate rescrie ecuaþia (3.7) astfel:


12  Q  R  12 (3.8)
în care: 12  R  12
1 0 0
R  0 1 0
0 0 2

Pentru orice analizã mecanicã (în domeniul elastic) se doreºte


determinarea deformãrilor pentru un set cunoscut de eforturi aplicate (sau
viceversa). Acest lucru se poate realiza dupã ce se cunosc proprietãþile
elastice ale materialului. În cazul de faþã se ºtiu proprietãþile referitoare la
axele 1-2, dar nu se ºtiu în raport cu axele x-y, astfel încât, înainte de
rezolvarea problemei trebuiau operate câteva transformãri matematice.
Din ecuaþia 3.6a ºi ecuaþia 3.8 va rezulta:
 xy  T 1  Q  R  12

6
care combinatã cu ecuaþia 3.7 va da:
 xy  T 1  Q  R  T   xy

deci  xy  T 1  Q  R  T  R 1   xy

Aceasta ultima ecuaþie se poate scrie:


 xy  Q   xy (3.9)
(ecuaþia 3.9 este în acest mod de aceeaºi formã cu ecuaþia 3.5, în care apare
 xy   x ,  y ,  xy  ºi nu  xy    x , y ,1 2 xy

Matricea de rigiditate transformatã: Q  T 1  Q  R  T  R 1 conþine urmãtoarele


elemente:
Q11  Q11 m 4  2 Q12  2Q 33  n 2 m 2  Q 22 n 4

Q22  Q11n4  2 Q12  2Q33 n2m2  Q22m4

Q12   Q11  Q22  4Q33 n2m2  Q12 m4  n4  (3.10)

Q33   Q11  Q22  2Q12  2Q33 n2m2  Q33 m4  n4  


Q13   Q11  Q12  2Q33 nm3   Q12  Q22  2Q33 n3m

Q23   Q11  Q12  2Q33 n3m   Q12  Q22  2Q33 nm3

termenii Q11, Q12, etc se aflã din ecuaþia 3.5.


Se observã cã, prin cunoaºterea orientãrii () ºi a proprietãþilor
unidirecþionale (Q) în direcþiile principale, se poate calcula rigiditatea
laminatului rotit. În cazul general se va vorbi despre un "laminat ortotropic". În
cazul particular (în care Q13=Q23=0) se va numi un "laminat ortotropic special".

Exemplul 3.2.
Considerând acelaºi material compozit ca în exemplul 3.1, sã se
calculeze matricea de rigiditate transformatã pentru un laminat unidirecþional
cu fibre orientate la 45° faþã de axele pe care acþioneazã eforturile.

Rezolvare
  45° m  cos 45°  0,707
n  sin 45°  0,707
Din exemplul 3.1 avem:Q11  138,81 Q12  2,70 Q13  0
Q21  2,70 Q22  9,01 Q23  0
Q31  0 Q32  0 Q33  7,10

7
Aplicând ecuaþiile (3.10) va rezulta:
Q11  138,81  0,707 4  2   2,7  2  7,1  0,707 4  9,01  0,707 4  45,41 GPa
Q 22  45,41 GPa
Q 33  35,60 GPa
Q12  Q 21  31,21 GPa
Q13  Q 31  32,45 GPa
Q 23  Q 32  32,45 GPa
Adicã
 45,41 31,21 32,45
Q
 31,21 45,41 32,45
 GPa

32,45 32,45 35,60

Concluzie: Q11  Q11 , deci modulul se reduce foarte mult în direcþia


efortului faþã de direcþia fibrei.
Q11  echivalent cu valoarea modulului materialului compozit în direcþia

efortului aplicat (x-y)


Q11  echivalent cu valoarea modulului materialului compozit în direcþia

fibrelor (1-2)

Dacã se cunosc eforturile ºi se doreºte calculul deformãrilor, prin


inversarea ecuaþiei (3.9) se obþine:
 xy  Q 1   xy sau  xy  S   xy (3.11)
în care matricea S conþine urmãtoarele elemente:
S11  S11m4   2S12  S33 n2m2  S22n4

S22  S11n4   2S12  S33 n2m2  S22m4


S12   S11  S22  S33 n2m2  S12 m4  n4  (3.12)


S33  2 2S11  2S22  4S12  S33 n2m2  S33 m4  n4 
S13   2S11  2S12  S33 nm3   2S12  2S22  S33 n3m

S23   2S11  2S12  Q33 n3m   2S12  2S22  S33 nm3

Exemplul 3.3.

8
Sa se calculeze, pentru cazul materialului compozit din exemplul 3.1 ,
matricea S .

Rezolvare
Din exemplul 3.1 se ºtie cã:
 7,25  2,17 0 
S  10 3  
  2,17 111,61 0   GPa-1

 0 0 140,85

Aplicând ecuaþiile (3.12) rezultã cã:


 
S11  10 3 7,25  0,707 4    2  2,17  140,85  0,707 4  111,61  0,707 4  63,84  10 3 GPa-
1

Analog se calculeazã S12  S21 ; S22 ; S13  S31 ; S23  S32 ºi se obþine:
 63,84  6,58  52,18
S
  6,58 63,84  52,18


  52,18  52,18 123,2 

Exemplul 4.3.
Laminatul rotit considerat în exemplul 3.2 este supus unui efort uniaxial
ca în figura de mai jos. Sã se calculeze deformãrile corespunzãtoare:

2 1
y

45° 2 MPa

Rezolvare
Conform figurii: x  2 MPa ; y  xy  0.
Folosind ecuaþia (3.11) ºi valorile termenilor pentru S aflate în exemplul
3.3, se obþine:
 x   63,84  6,58  52,18 2
  3 
  y   10    6,58 63,84  52,18  0
  xy    52,18  52,18 123,2  0
 
1 1
deci  x  63,84  10 3  2MPa  63,84  10 3  9  2  10 6  127,7  10 6
GPa 10
y  13,2 ∙ 10-6
12  104,4 ∙ 10-6
9
Concluzie: Pe lângã rãspunsul aºteptat al materialului la aplicarea
solicitãrii x (adicã la o alungire pe direcþia x ºi o contracþie pe direcþia y, se
observã cã apare ºi o deformare de forfecare, cu valoarea negativã (ilustrarea
graficã a acestui fapt în figura 3.4).
Acest fenomen, numit ºi cuplare alungire-forfecare, nu se observã în
cazul unui material izotrop. Se poate observa cã deformarea este datã de
termenul S13 în cazul în care acþioneazã numai x . Dacã s-ar aplica numai un
efort x ,s-ar obþine o deformare de forfecare datoratã termenului S 23. Deci nu
va exista o cuplare alungire-forfecare dacã S 13  S23  0. Acesta este cazul unui
strat unidirecþional cu fibrele orientate paralel cu axele de eforturi (  0° sau
90°).

Material nedeformat

Fig. 3.4 Deformarea laminatului sub acþiunea unei


solicitãri x.

Material deformat

Pentru anumite valori E11, E22 ºi G12 se poate întâmpla ca S13  S23 0 chiar
în cazul fibrelor orientate sub anumite unghiuri   0°, 90°

Exemplul 3.5.
Laminatul rotit considerat în exemplul 3.2 este supus la eforturi conform
figurii de mai jos. Se observã cã atât efortul direct vertical cât ºi efortul de
forfecare acþioneazã în sens negativ (conform convenþiei stabilite). Sã se
calculeze eforturile în direcþiile 1-2 ºi deformãrile în direcþiile x-y.

6,5 MPa
2 x 1

45°
5 MPa

2,5 MPa
10
Rezolvare
Din desen rezultã x  5 MPa , y  -6,5 MPa , xy  -2,5 MPa.
Conform ecuaþiei (3.6) 12  T ∙ xy se pot calcula eforturile în axele 1-2.
m  cos 45°  0,707 ; n  sin 45°  0,707

 0,5 0,5 1
T   0,5 0,5  1 ; xy   5 -6,5 -2,5  MPa
 0,5 0,5 0 

1  0,5 × 5 – 0,5 × 6,5 – 1 × 2,5  -3,25 MPa


2  0,5 × 5 – 0,5 × 6,5 + 1 × 2,5  1,75 MPa
12  -0,5 × 5 – 0,5 × 6,5 + 0 × 2,5  -5,75 MPa
Deci : 12   -3,25 1,75 -5,75  MPa

Prin utilizarea ecuaþiilor (3.4) se pot calcula deformãrile în direcþiile 1-2:


 3,25  10 6 0,0195  1,75  10 6
1    27,36  10 6
138  10 9 8,96  10 9

 0,3  (3,25  10 6 ) 1,75  10 6


2    202,38  10 6
138  10 9 8,96  10 9

 5,75  10 6
 12   809,86  10 6
7,1  10 9

Pentru a obþine deformãrile în direcþiile x-y se utilizeazã ecuaþia (3.7a),


în care:

0,5 0,5  1
T 1
 0,5 0,5 1  ; 12  10-6  -27,36 202,38 -404,93 
0,5  0,5 0 

Deci: x  10-6 [ 0,5 ∙ (-27,36) + 0,5 ∙ 202,38 + 404,93 ]  492,44 ∙ 10-6


y  10-6 [ 0,5 ∙ (-27,36) + 0,5 ∙ 202,38 - 404,93 ]  -317,42 ∙ 10-6
1
xy  10-6 [ 0,5 ∙ (-27,36) - 0,5 ∙ 202,38 ]  -114,87 ∙ 10-6  xy 
2
-229,74 ∙ 10-6
11
 xy  10-6  492,44 -317,42 -114,87 
xy  10-6  492,44 -317,42 -229,74 

3.4 RIGIDITATEA LAMINATELOR

Materialele compozite de tip laminat se folosesc în aplicaþii diverse: aripi


ºi cozi de avioane, podelele bãrcilor, pereþii rezervoarelor de apã, etc.
Componentele cilindrice pot fi tratate ºi ele ca laminate cu condiþia ca raportul
între razã ºi grosime sã fie suficient de mare (>50). Metoda cea mai des
utilizatã de obþinere a laminatelor constã în suprapunerea mai multor pliuri
obþinute prin tãiere din prepreguri (þesãturi fibroase preimpregnate), urmatã
de reticularea în autoclavã sau prin presare la cald. De obicei laminatele sunt
constituite din 4-10 pliuri, fiecare cu grosimea de aproximativ 0,125 mm dacã
este obþinut din prepreg pe bazã de fibre de carbon sau fibre de sticlã
impregnate cu rãºina epoxidicã. Cele mai uzuale aranjamente în raport cu
orientarea fibrelor sunt: pliu transversal, pliu la un anumit unghi ºi pliu
cvasiizotropic.
La alcãtuirea unui laminat este necesarã stabilirea unei ordini de plasare
a pliurilor de-a lungul grosimii. Aºa cum se va arãta mai târziu, acest parametru
are o influenþã deosebitã asupra rezistenþei la încovoiere.
Pentru a nota atât aranjamentul în raport cu orientarea fibrelor cât ºi
succesiunea (ordinea) de împachetare a pliurilor se foloseºte o convenþie. De
exemplu un laminat format din 4 pliuri cu orientare transversalã aranjate în
succesiunea: 0°,90°,90°,0° (de la suprafaþã superioarã spre cea inferioarã) se
va nota astfel: (0/90)S. Sufixul S înseamnã cã succesiunea pliurilor este
simetricã faþã de mijlocul grosimii laminatului. Laminatele notate prin:
(0/45/90)S ºi (45/90/0)S au acelaºi aranjament din punct de vedere al orientãrii
fibrelor în pliuri dar succesiunea de împachetare a pliurilor este diferitã.
Pentru a formula comportarea unui laminat, ne vom baza pe ecuaþiile
obþinute deja pentru rigiditatea unui pliu unidirecþional, supus la eforturi în
planul sãu de simetrie, atât în cazul orientãrii fibrelor în direcþia eforturilor sau
sub un anumit unghi faþã de acestea.

12
Prin modul în care sunt utilizate, plãcile laminate pot fi supuse atât la
încãrcãri mecanice în plan sau normale la planul plãcii. Prin urmare o placã se
va întinde sau se va îndoi, ambele aceste efecte fiind luate în considerare
pentru aprecierea comportãrii globale a plãcii. Astfel, deformarea totalã se va
obþine prin suprapunerea deformãrilor în plan, separate, ° (contactele de-a
lungul grosimii plãcii) cu deformãrile cauzate de îndoire (care variazã liniar de-
a lungul grosimii plãcilor), aºa cum se poate observa din figura 3.5.

°
Fig. 3.5 Componentele deformãrii
+
laminatului: ° (în plan, constantã în
grosime) ºi x=z  kx (îndoire, variazã liniar
în grosime)
z

Deplasãrile prin îndoire pot fi definite cu ajutorul curburii plãcii. De


exemplu:
 x  z kx , z fiind normalã la placã, mãsuratã de la planul de mijloc al
laminatului în jos (figura 3.5).
Astfel se poate scrie:
  x    x  kx 
     
 y    y   z   k y  (3.13)
  xy    xy  k xy 
     

sau:  xy     z k (3.14)
Întrucât toate pliurile sunt legate împreunã în timpul fabricaþiei se poate
presupune cã fiecare pliu are aceleaºi deformãri în plan ºi curburi. Astfel
pentru un pliu oarecare "j" (figura 3.6) se poate scrie (pe bazã ecuaþiei 3.9):
 xyj  Q j     z  Q j  k (3.15)
în care Qj este matricea de rigiditate transformatã corespunzãtoare pliului "j".
Eforturile pot fi transformate în forþe echivalente, ce acþioneazã pe
unitatea de lãþime a plãcii. De exemplu, pentru x se obþine:
N xj   xj  t j

tj fiind grosimea pliului "j".

1
13
Fig. 3.6 Definirea pliurilor în cadrul unui
laminat z
hj-1
hj
j tj

Dacã se însumeazã forþele pentru toate pliurile trebuie sã se obþinã forþa


totalã pe unitatea de lãþime, ce acþioneazã asupra plãcii (figura 3.7):
p p
N x   N xj    xjt j (3.16)
j1 j1

în care: xj se poate afla din prima linie a ecuaþiei (3.15).

Fig. 3.7 Încãrcãri mecanice ce


acþioneazã asupra unui laminat

y z x
My Mx

Mxy N Mxy Nx
Ny Nxy
xy

Ecuaþia (3.13) se poate scrie analog ºi pentru celelalte componente ale


forþei: Nx ºi Nxy. În final se obþine:

 Nx  p  hj
 
hj

N   N y      Q j   dz   Q j   kzdz  (3.17)
 
 N xy  j1  h j1 h j1 
 
în care hj  hj1  t j este grosimea unui strat (pliu).
Deoarece în interiorul unui strat °, k ºi Q j nu sunt funcþii de z , se
poate scrie:
p hj 
N    Q j   h j dz  Q j k  zdz
h
 j1  (3.18)
j 1 hj1 

Întrucât ° ºi k nu depind nici de j, va rezulta:

14
p hj p hj

N    Q j  dz  k  Q j  zdz (3.18a)
j1 h j 1 j1 h j 1

sau: N  A   Bk (3.19)
Forþa echivalentã pe un strat va avea un moment în jurul planului de

mijloc. Dacã se utilizeazã valoarea x se obþine expresia pentru moment:

M xj   xj  t j  z j în care zj reprezintã distanþa de la jumãtatea laminatului la

jumãtatea pliului j. Adunând momentele pentru toate pliurile se va obþine


momentul exterior (pe unitatea de lãþime) ce acþioneazã asupra laminatului
(plãcii). (figura 3.7)
p p
M x   M xj    xj t j z j (3.20)
j1 j1

Analog se pot obþine expresiile pentru M y ºi Mxy ºi prin folosirea ecuaþiei


(3.13) va rezulta:
Mx  p  hj
 
hj

 
M
 y  M     Q j  
z j dz   Q j kz j
2
dz

(3.21)
M xy  
j1 h j 1 h j 1 
 
Adoptând aceeaºi procedurã ca în cazul calculului pentru N, se obþine:
p hj p hj
M    Q j  zdz  k  Qj  z2dz

(3.22)
j 1 h j1 j 1 h j1

sau: M  B   Dk (3.23)
Ecuaþiile (3.19) ºi (3.23) se numesc ecuaþii constitutive ale laminatului ºi
se scriu prescurtat:
 N  A B   
M   B D
  (3.24)
    k 

Elemetele matricilor A, B ºi D sunt definite de ecuaþiile:


p p

A rs   Qrsj hj  hj 1   Qrsj t j 
j 1 j 1

Brs 
1 p

 Qrsj h2j  h2j1
2 j 1  (3.25)

Drs 
1 p

 Qrsj h3j  h3j1
3 j 1 

Exemplul 3.6.

15
Se considerã un laminat compus din 2 straturi unidirecþionale, fiecare cu
grosimea de 1mm, fibrele fiind orientate la 45° faþã de muchiile laminatului.
Materialul din care este fãcut laminatul este acelaºi cu cel din exemplele 3.1 ºi
3.2 (rãºinã epoxi armatã cu fibre carbon: v f  0,66 ; E11 = 138 GPa ; E22 = 8,96
GPa ; G12 = 7,1 GPa ; 12 = 0,30). Sã se calculeze matricile A , B ºi D.

Rezolvare

1 (45°) 1 mm
2 (45°) 1 mm z

Pentru pliul (1) : hj  0 hj-1  -1


Pentru pliul (2) : hj  1 hj-1  0

La exemplul 3.2 s-a calculat matricea Q ; deci


 45,41 31,21 32,45
Q1  Q 2   31,21 45,41 32,45 GPa
32,45 32,45 35,60

Utilizând ecuaþiile (3.25), cu p  2, se pot calcula matricile A , B ºi D:

 
p
A rs   Q rsj h j  h j1
j1

A rs  Q rs1  0  ( 1)  Q rs 2 1  0  2  Q rs1  2  Q rs 2

A 11  2 mm  45,41 GPa  90,82 kN/mm


A12  2  31,21  62,42 kN/mm
.......
90,82 62,42 64,90
A
62,42 90,80 64,90 kN/mm
64,90
 64,90 71,20 

B rs 
1 p

2 j1
 1
2
   1
2

Q rsj h 2j  h 2j1  Q rs1 0  (1) 2  Q rs 2 12  0     Q rs1  Q rs 2   0

0 0 0
B  0 0 0 kN
0 0 0

16
D rs 
1 p

3 j1
 1
3
    1
3

Q rsj h 3j  h 3j1  Q rs1 0  (1) 3  Q rs 2 13  0   Q rs1  Q rs 2   Q rs1
2
3

30,27 20,81 21,63


D
 20,81 30,27 21,63
 kN ∙ mm

 21,63 21,63 23,73

Exemplul 3.7.
Un laminat cu grosimea de 6 mm se compune dintr-un strat
unidirecþional superior, cu grosimea de 2 mm, alcãtuit din fibre orientate la 45°
faþã de muchiile laminatului ºi un strat unidirecþional inferior, cu grosimea de
4 mm, având fibrele paralele la axa x. Materialul este acelaºi ca în exemplul
3.6. Sã se calculeze matricile A , B ºi D.

Rezolvare

(1) 45° 2 mm

(2) 0° 4 mm
x z

Pentru pliul (1) : hj  -1 hj-1  -3


Pentru pliul (2) : hj  3 hj-1  -1

Pentru materialul considerat, din exemplul 3.2 se cunoaºte:


 45,41 31,21 32,45
Q1  
 31,21 45,41 32,45
 GPa

32,45 32,45 35,60

Pentru stratul (2),   0° deci, conform ecuaþiilor (3.10):
Q2  Q 2

Va rezulta:
138,81 2,70 0 
Q2  
 2,70 9,01 0  GPa

 0 0 7,10

Utilizând ecuaþiile (3.25) avem:

 
p
A rs   Q rsj h j  h j1
j1

A rs  Q rs1   1  ( 3)  Q rs 2  3  (1)  2  Q rs1  4  Q rs 2

A 11  2  Q11,1  4  Q11, 2  2  45,41  4  138,81  646,1 kN/mm


17
A12  2  31,21  4  2,70  73,23 kN/mm
.......
 646,1 73,23 64,90
A
73,23 126,9 64,90
 kN/mm
64,90
 64,90 99,61

B rs 
1 p

2 j1
     
Q rsj h 2j  h 2j1   Q rs1 (1) 2  (3) 2  Q rs 2 3 2  (1) 2   4    Q rs1  Q rs 2 
1
2

B11  4    45,41  138,81  373,6 kN


......
 373,6  114 ,0  129,8 
B
  114 ,0  145,6  129,8 
 kN

  129,8  129,8  114 ,0

D rs 
1 p

3 j1
 1
3
   
Q rsj h 3j  h 3j1   Q rs1 ( 1) 3  ( 3) 3  Q rs 2 33  ( 1) 3    26  Q rs1  28  Q rs1 
1
3
1
D11   26  45,41  28  138,31  1689,1 kN ∙ mm
3

1689,1 295,7 281,2


D
 295,7 477,2 281,2
 kN ∙ mm

 281,2 281,2 374,8

7.2.5 MATRICILE A, B ªI D

În general, pentru un material compozit unidirecþional, anumiþi termeni


din matricile Q ºi S sunt asociaþi cu o cuplare între anumite deformãri ºi
eforturi. În cazul unui laminat se pot identifica de asemenea astfel de cuplãri
prin examinarea ecuaþiilor constitutive (3.19) ºi (3.23) scrise în forma
desfãºuratã:

 N x   A 11 A 12 A 13   x   B11 B12 B13  kx 


        
 N y    A 21 A 22 A 23   y    B21 B22 B23  ky 
 N xy   A 31 A 32 A 33     B31 B32 B33  kxy 
   xy   

18
 M x   B11 B12 B13    x   D11 D12 D13   kx 
        
 M y    B21 B22 B23   y    D21 D22 D23  k y 
 M xy   B31 B32 B33     D31 D32 D33  k xy 
   xy   

( A 21  A 12 , A 23  A 32, etc.).

Se pot face urmãtoarele asocieri:


1) A13 ºi A23 fac legãtura între forþele directe din interiorul planului
ºi deformãrile de forfecare în plan sau între forþele de forfecare în plan ºi
deformãrile directe în plan.
2) B11, B12 ºi B22 leagã forþele directe în plan de curburile
laminatului sau momentele de îndoire de deformãrile directe în plan.
3) B13 ºi B23 fac legãtura între forþele directe ºi plan ºi rãsucirea
laminatului sau între momentul de torsiune ºi deformãrile directe în plan.
4) B33 leagã forþa de deformare în plan de rãsucirea laminatului sau
momentul de torsiune de deformarea de forfecare în plan.
5) D13 ºi D23 fac corespondenþa între momentele de îndoire ºi
rãsucirea laminatului sau între momentul de torsiune ºi curburile laminatului.
În anumite cazuri unele din cuplurile enunþate mai sus pot sã nu fie de
dorit. Acest fapt se poate observã prin examinarea ecuaþiei (3.24). Astfel dacã
A13=A23=0 nu va exista cuplare între eforturile directe ºi deformãrile de
forfecare (sau între eforturile de forfecare ºi deformãrile directe). Acest caz se
realizeazã pentru un laminat în care toate pliurile au fibrele orientate la 0°
ºi/sau la 90° (laminat unidirecþional sau transversal) sau dacã laminatul este
echilibrat adicã pentru fiecare pliu cu orientare + existã un pliu identic cu
orientare -. Laminatul nu trebuie sã fie simetric. Exemple de laminate
echilibrate: (+30/-30° ); (0/+45/-45° ); (90/+25/-25° ) S. Cuplarea între
momentele de îndoire ºi deformãrile laminatului poate fi evitatã dacã matricea
B este nulã. Acest lucru se realizeazã uºor prin construcþia simetricã a
laminatului faþã de planul sãu median.
Fenomenul de cuplare între momentele de îndoire ºi rãsucirea
laminatului se poate elimina dacã D13=D23=0. Aceastã egalitate se poate
realiza în cazul laminatelor unidirecþionale sau transversale sau pentru
aranjamente antisimetrice, adicã pentru fiecare pliu orientat + ºi aflat la o
distanþã datã deasupra planului median al laminatului existã un pliu cu

19
grosime identicã ºi proprietãþi identice, orientate la - ºi aflat la aceeaºi
distanþã sub planul median. Un astfel de aranjament nu este simetric ( B  0 ).
Exemple de aranjamente antisimetrice (+30/-30°); (+45/-45/0/90/0/+45/-45°) .
În practicã se lucreazã de obicei cu aranjamente simetrice, deci D 13 ºi
D23  0. Oricum aceºti termeni tind cãtre 0 pentru laminate multistratificate

foarte subþiri. Existã cazuri în care cuplarea momentelor de îndoire-rãsucire


este de dorit, cum ar fi de exemplu proiectarea aeroelasticã a materialului
avioanelor cu aripi de mãturare înainte. Dacã aranjamentul este corect ales,
aripile pot fi fãcute sã se rãsuceascã într-o stare stabilã concomitent cu
îndoirea lor (în sus) sub acþiunea încãrcãrilor aerodinamice.

Exemplul 3.8.
Un laminat simetric cu grosimea de 4 mm este compus din pliuri de
material unidirecþional cu proprietãþile elastice din exemplul 1 (E 11 = 138
GPa ; E22 = 8,96 GPa ; G12 = 7,1 GPa ; 12= 0,30) Fibrele sunt orientate
alternativ la +45° sau –45°, dar grosimea pliurilor variazã pentru structurile (a)
– (d) prezentate mai jos. Sã se determine D13 ºi D23 pentru aceste structuri.

+
+ 0,5 mm
 0,125 mm
+45° 1 mm 0,25 mm
+


+
+

45° +


z z z z
(a) (b) (c) (d)

Din ecuaþiile (3.25) rezultã:

D13 
1 p

 Q13 j h 3j  h 3j1
3 j1

D 23 
1 p

3 j1

Q 23 j h 3j  h 3j1 
Pentru straturi la +45°, din exemplul 2 se ºtie cã Q13  Q 23  32,45

GPa.

20
Din ecuaþia (3.10) se observã cã pentru straturi orientate la –45°
valoarea este aceeaºi, dar cu semn schimbat.
Pentru structura (a):

D13 
1
3
       
32,45 (1) 3  (2) 3  32,45 0 3  ( 1) 3  32,45 13  0 3  32,45 2 3  13 
 129,80 kN·mm
Pentru structura (b):

D13 
1
3
      
 32,45 (1,5) 3  (2) 3  32,45 (1) 3  (1,5) 3  32,45   0,5 3  (1) 3  32,45 0 3  (0,5) 3 
       
 32,45 0,5 3  0 3  32,45 13  0,5 3  32,45 1,5 3  13  32,45 2 3  1,5 3  64,9 kN  mm

Similar se va obþine: pentru (c) : D13  32,45 kN · mm


pentru (d) : D13  16,23 kN · mm

Pentru anumite aranjamente structurale, comportarea laminatului apare


ca izotropicã (numitã, de regulã, cvasiizotropicã). De exemplu: (0/90/45°) ºi
(0/60°). Pentru astfel de laminate se poate arãta cã:
A11=A22, A11-A12=2A33, A13=A23=0.
De cele mai multe ori, calculul matricilor A, B ºi D este dificil astfel încât
se apeleazã la pachete de programe ce se pot rula pe un calculator adecvat.
Ecuaþiile constitutive ale laminatului se aplicã de regulã panourilor de tip
placã dar se pot folosi ºi în alte cazuri cum ar fi reperele cilindrice din materiale
compozite care pot fi analizate cu aceste ecuaþii dacã raportul razã/grosime
este suficient de mare (>50). De asemenea ecuaþia (3.23) se poate aplica ºi
laminatelor constituite nu neapãrat din prepreguri unidirecþionale ci ºi din pliuri
de þesãturi sau materiale izotropice care se pot aborda prin introducerea de
valori relevante în matricea de rigiditate. Panourile cu structura tip "sandwich"
pot fi analizate prin utilizarea pentru pliul central a unei grosimi ºi rigiditãþi
adecvate materialului de miez ales.

Probleme.
1. Un material compozit format dintr-un strat unidirecþional ( pe bazã de
rãºinã epoxidicã armatã cu fibrã de sticlã de tip E ) are urmãtoarele proprietãþi
elastice: E11  38 GPa , E22  8,0 GPa, G12  4,2 GPa ºi 12  0,25. Sã se calculeze
matricile Q ºi S.

21
2. Materialul compozit din problema 1 are fibrele orientate la 30° faþã de
axa x, aºa cum se aratã în figura de mai jos. Sã se calculeze deformãrile în
sistemul de coordonate 1-2 ºi x-y pentru un efort de forfecare de 100 MPa
aplicat materialului :
a) prin folosirea de ecuaþii de transformare;
b) direct din matricea S

y 100 MPa
2
1

30°
x

3. Se considerã un material compozit de tip laminat pe bazã de rãºinã


epoxidicã armatã cu fibre carbon, cu urmãtoarele caracteristici: E 11  138 GPa ,
E22  8,96 GPa, G12  7,16 GPa ºi 12  0,3. Acest laminat este supus unui sistem
de eforturi ca în figura de mai jos. Sã se calculeze deformãrile corespunzãtoare.
2
3 MPa

y 1

30°
x

4 MPa

4. Laminatul din problema 1 este supus la eforturi, conform figurii de mai


jos. Sã se calculeze eforturile în direcþiile 1-2 ºi deformãrile în direcþiile x-y.

1
4 MPa
2

y
60° 2 MPa

22
x

5. Se considerã un compozit de tip laminat compus din 5 straturi


unidirecþionale, fiecare cu grosimea de 2 mm, fibrele fiind orientate la 90° faþã
de muchiile laminatului. Materialul din care este fãcut laminatul este acelaºi cu
cel din problemele 1 ºi 2 (rãºinã epoxidicã armatã cu fibre carbon : v f  0,66 ;
E11  138 GPa , E22  8,96 GPa, G12  7,16 GPa ºi 12  0,3). Sã se calculeze
matricile A , B ºi D.

6. Un compozit de tip laminat, cu grosimea de 5 mm, se compune dintr-un


strat unidirecþional superior, cu grosimea de 3 mm, alcãtuit din rãºinã
epoxidicã armatã cu fibre de sticlã orientate la 30° faþã de muchiile laminatului
(E11  64 GPa , E22  1,3 GPa, G12  5,2 GPa ºi 12  0,2) ºi un strat unidirecþional
inferior, cu grosimea de 2 mm, constituit dintr-un material de tipul celui din
problema 3, având fibrele orientate la 60° faþã de muchiile laminatului. Sã se
calculeze matricile A , B ºi D.

7. Un compozit de tip laminat este alcãtuit din 50 de straturi


unidirecþionale, fiecare cu grosimea de 1 mm. Fiecare strat este alcãtuit dintr-
un material identic cu cel din problema 3. Începând cu stratul superior, poziþia
fibrelor în interiorul fiecãrui strat alterneazã de la un strat la altul, în
configuraþia: 0° / 45°. Sã se calculeze matricile A , B ºi D.

23