obiectul de studiu literaturs

Acceptiu

ni

Ie I iteraturi

Prin literatur[, intr-o accepliune generala, se im]elege un sistem social

intr-o
ce transcede pwa activitate de generare a fic{iunilor. Acest sistem,
tipografiile,
editurile'
abordare socioiogici a conceptului de literatura, cuprinde:
cenaclurile etc'.
literare,
revistele
instituliile de difuzare (librariile, bibliotecile),
in virhrtea unei
Un astfel de sistem transmite o valoare sau o lume de valori
convenfii. Acest sistem funcfioneazi fluctuant, fbrd sd se producfl -obligatoriu
literatur[. tn definirea
coincidenfa dintre valoarea esteticl qi circuialia cirfilor de
psihologia social6, modd
acestui si.stem intr[ mai multe elemente ce lin de
practica 9i
literar4 psihologia succesului, fluctua,tii al: eustul1i, publicitate,
etc" in interiorul acestui
teoria comunic[rii, orizontul de agteptare al cititorului
din ceea ce este considerat
sistem circula valori de grad difeiit. Unele fac parte
subliteratura
a fi literatura autentical altele alcituiesc stratul considerabil,pl
(infraliteraturii,

paraliteraturii).

.; ,

Prima acceptiune a litenaturii

o prim6 definifie

a literaturii apare in Grecia clasicd $i

Pry"fti

perpetueazlp?nd la sffirqitul
Aristotel - Poetica. Accepfiunea aristotelica se
dubl[ structurala qi
secolului al XVil-l.u. Prrrp.ctiva aristotelicd este
ce este literatura' Conceptul
functionala. El se intreab[ ce- face literatura 9i
- inscriindu-se ln domeniul
fundamental aristotelic este cel de mimesis. Imitafia
deoarece artele au ca obiect ihiar
artelor - participd ru prrp"tou devenire a_lumii;
.devenirea, Aeos"UinJujSe de $iin!6 - al cdrei obiect este existenfa' Mjmesisul
completeazd existen{a' El' dcest
este deci proces - scrie Aristotel prin care se

pr"r."*fittetic

subiectivitafl
este ftoausnt unei subiectivitafi' Exerciliul.acestei

pl6cere; satisfaclie' ExistS ins6

mirnetice se produce pentru cd genercazii
un produs imitat cuattd (tehne)
pl[cerea de a imita qi piacerea de a contempla

.imitatia

in

poezii, Poetica,

sd nu uit6m' este o ' teorie a

de libertatea mimemsisului' Poetul este

ragediei,estedeterminata,intre altele,
.rr* *.rort, fie cum se spune c[ par a fi, fie cum
liber s6 reprezinte
prin
o simpla copiere.a nafurii' se realizeaza
ar tebui s[ fre,'. Mimesisul nu este
in
mimetic-depinde de o idee prezent[
intermediul ,uuirrtiuitatii.'ptotour
ganerale
idei). Ideea conline trSsiturile
spiritul artistutui (problematica acestei

";;;;a;

alerealit6{ii,decitipicul.Tipicul-universatulsevareglsiinclasicismul
cu
sec. Xrx. Mimesisul se identificd
secolului ar >cvnl-iJa * r" *rrismul
natur6'
generarea unor lucruri de neaflat in

ficlionalul - deoarece include

creatoare' Spiritul subiectiv' chiar
Decisivd in acest pro"., t*. sub]ectivitatea
pllsmuitoare' in virtutea verosimilului
cdnd imiti desfa+o-ara o- activitate
distinge trei feluri ale imitatiei:
(problemati"u,**.Jrotui tui Platon). fuistotel
un
Exist6, in cazul obiecfului imitaliei
obiecrul, rnodul $i-;;Jfu imitaliei.
de atitudinea fald de naturbl
mimesis,suprrio, gi *ot inferior determinate

una., tragedia gi epopeea; comedia, satira,

idealist,, realist6,J;*"t*la.
- p6na epoca clasicismului sec' xvil'
parodia. perpetuarea acestei teorii
un singur aspect:.mimeticul' Acoper'
Defrni{ia aristote'cJ;;..literarurala
ca timbaj^innaryrliv (nominativ nu-gi
incomplet ao* corrrlJuipro ieilgezildefrnitie nu-gi are locul:
aristotelic6)'.
afl6 acoperita conffiiti-J.n"Ui"
pro.'erbu{ sentin}a, litiratwa epigramica' Acum
activ:6 incepand cu romantismul.
A doua
"r;il1il;'6.ving
literaturaesteconceputdcaexpresleaunuiu"t*'Autorulpresupun:el.rnst11i
unite
spontaneitatd 9i originalitate - calitdti
o finitate de calitafi: emo{ionalitate,

ii

;;;;,
.

subsemnulaaeeacesentrmeqteexpresivitate.DS.acumliteraturadevine
ce se
este doar un meditator al acelui eu
expresia a unui eu. Textul insugi
literaturii - vezi simbqlismul exprim' qi este ;";i*",.d1 ft. ri*uu3ot
-"t
ajunge sa s,,gerezJd"r *f"roasd:

"

fif::^:::3:",:*f"?fl'ff]"#

li'i,;*fu^i"ti"'"**tsm-ro4a:*".o"?Y,1flg:;T:tgfil*"Xli3ff;
l:
t:'"i19::
imuginuti. ei fantezie (schlegel, Schfing,

3ffi;#;:rJ,ffi;"r;;

i^;#A;h).ilJ*""".organizatoare-reorgani*t"-:t:::"t1I1".1":T:::
care se vor\e$e

Ernofionalitatea despre
ln lo-"':1
#ffi;";;;;.
bnrr - emotiilq exTl*t::,y
senrimentul
cu
insa
;d#;'fi.""oo,il,nda
ceea ce spuneJHegel - culmea
:fr#i:#ffi"r* sr produce in romantism
int:l:]-f'-'T:-i^'#::ll"it'i;fllil

{earctizdnispiritut,,i"ci#o'io**trc.leoreuzanr "Or.r,*^*1,;'1i""*,"-,i**"i
tepuiza"a
creetin
conlinutului

;ffiffi;";;d;;-

f:

",bgrl: simbolicul,

creatoaxeo
"] T"i I::3HY, ::1i,";,:'* -ctea creatoaxe.
modernitatea).. Accentul pe individ'a\tarea

L*'ww*r-;'s;Ji'aii'"ii"'"??:y:y?:li:,:"*:*Hiljl*l
itsPeulr,. ;ffi;f
ff;ffi
;rilr;*" cgt qi imitalia aucto-rum, Ca pxryeye..u Ptt
atdf imi

indiscret6'Poezia muzi"uri*tafu ti*uoliqtilor:

i"OiniOu*itafl apare atar pttzit lirita'
cultul aproximafii{or unei ese'nfe'
excluderea spiritului definitiilor e:(acte,
afinosferei''Aceastb aecep{une are limiteJe
excluderea unicului sens,in favoarea

ei: definea literatura prin internrediul unei singure categorii estetice:

frumosul;
exist6 insd 9i o esteticd a ur6tului, a sublimului, a grotescului (in
sec.XX),
Defini$a acoper[ incomplet domeniul poeziei, excluz6nd proze care este
mimetic{ - trirnite la un referent,
A treia accepfiune: apare in secolul XX si e datoratS exploziei
disciplinelor lingvistice. in aceastE accepliune - literatura apare ca
o formd
partic{ara a limbajului, ea semnificr o funcaie specificd a limbajului.
or, acesta
poate fi divizat in: literar, gtiintific cotidian. Tout
aceste forme ale iimbajului
Ai
se definesc printr-o specifici frrnclie comunicativa.
Marca literar6 a limbajului
apare cdnd intri in joc activitatea conotativd. Se f,ace, in
acest sens, distinclia
intre denotafie qi conotafie (denotafie = raportul dintre un
sernn Ei obiectul
desemnat de acest semn (referent) sau conceptul pe care-l
include acest obiect;
conotafia: valoare subiectivd variabild tu, rc*nificalie adifionald
ad6ugata de
destinatar in urma unui semn denotativ).
Mlrcile limbajului literar: in relalia denotativ conotativ: poezia este
preponderent conotativ5, prozadenotativd; limbajul este
pluri-funqional, are un
caracter sistematic (formeaza"un text, un organisrn semnificativ);
are un caracter
ambiguu: opera literar6 este deschisd interpret6rilor, orice interpretare
este,,fn
acest sens, pa4iald. Pe de alt6 parte, limbajul literar este preponderent
emoiiv.
Limbajul gtiinXific este transparent gi univoc. Cel cotidian ot"
;a.r*
mgmente de opacitate' Aceasti accepfiune subordoneazaprea
mult liteiatgra,
9]l
limbii gi lingvisticii. insa fiteratura nu s. r*"u*6la limb{ ^care este, totugi,
un
instrument. Literatura are o marcS translingvisticd - exista
dincolo pi dincoace
de limbai (vezi realifia: paradigmaticd, sintagmatic[,
simboticE).

o*-r*r",

fians Robert Jauss qi wolfgang Iser. Aceasti perspectivE pune

tn prim plan
Ititorul, literatura este conceput6, deci din punctul de vederi
al unuireceptor.
e poate numi, cum o numegte Heinrich plett gi ..$tiinfa
texhrlui qi analiza de
t9xj", nofiune receptivd de literaturd. sursele unei astfel de accepfiuni,
ce
definegte literatura prin impresiile, efectele asupra cititorului
gbrrr" rn
,,
poeticile antice. inca'Aristoter concepea spiritui .artistic prin
puterea de a
modifica realitatea, inclusiv realitatea subiectivi a cititorului. plett
distinge trei
variante de receptare a riteraturii: psihagogicb, sociologicd gi
intraliterard.
Varianta psihagogici igi are surse aristotelice in Poetica gi
Retorica - gi
definepte literatura din perspectiva pldcerii - hedone gi catharis.
Ideea aristotelicd
se regdsegte in sec. I i.e.n. in Arta poeticd - Epistula
ad pisones - a lui Moratius.
- poezia - de_ci o forma de literatur[ se definegte prin
e$l
\u,foratlus

del

t*tluof

i.?;;;T"ffi;i-

'p'"pi"
yrd?lintr-un alt cws - definitd prin docere,
delectare, -oufrr. Toate
te distincfii
insd - destincfii ale efectelor literaturii - ipi au sursa

{igin*Jin

'ir4."swff:.!-i,

efuidireaplatonicianlatriadeiBinelui,Adevirului'qiFrumosului-triadace
ale omu!]'^
i*too. dirnensiuni; ;tt-tt;t morala' gosnitivl
Varianta'";i"I"il;-;o*tnitadsPlett-conceDeliteraturadin
o u"rtr a" varianti este g1oba16 9i

perspectivaparticipaJi;ii;l'd' ".r*fi
oi, r" ,p""in"it"ttuiit"tut"tii'
se refer[ ins, *t *ii

ci la capacitatea produselor
prin-'cqnlinunlriie lor fictive
ce'
re gioase qi qtiin'tifi

t iJ"t"fa
fi;;l;'or*ii' at J;l*';e'
istoria umanit*ii, iil';l;-;;;il;
asupra textelor
'i
*fectut teitelor
in-o.a.*intilil;#
varianta
de imitatio
in antichitate - este vorba

ei - componente'

se aflatot
CorespondeniJ u"*i*iu
XVIIlea'
clasicismut secolului al
auctorum - p.np"uuiin

(ple'.

oaccepliunealiteratufiiesteflrndamentatipeaqanumiteleabateri.de
subieotive
Abataile reffit:"
1,,=en!iile
deci'
vorb4
la norqna limbajului-c;d;.
Este
in frguriie retolce'
-'f*i"*rrtii*"1".""9i
cotidian'
numeqte
in limba
ceea ce se
r.r"rir#;;;;fu;. i'-i-g.,tili.toti.-t formeaz'

tiiit

de noliunea

vorbireafiguratE'Prinfigurileretorice-ttgtt:ttilTs"deartificialitate
limbii: textual'
au loc la toate nivelele
Abaterile

lingvistic[ cu .r."* .r"otiinau.

propozilional, fru;ti;'il *"-*i.r1
schjmbdritor

sonettlot' Dar 9i la nivelul

intr6
de accepliune a literat'rii

ttJe;t"i"i' J

rr**iirl il*[**ii";;;frd

sitexteienonfunclionale,dac6rapoov"aoaunorabateri.semnalinventivitalii
asplct - in cursul despre literaritate'
despre'acest
mult
Mai
artistice.
literatura pot fi
cele pa:tru noliuni despre
cd
pare
plett
se
Lui
semiologia - gtiintE a
iiteraturii
"emiologi"'
semioztr - o
recunoscutein ur*pii*:u
at"i' taiuma de-semne" este o
semnelor.
t u nivelul lirnbii ' fiecare el
intermedid;;;ioi.
prin
semiorica,
comunicare
- vezi teoria lui
insuqieste;;tttd;.t"ltllingvistic
cuv'ntul
sem'.
ei este
- emiterea de
'o int-o rilinicare detip ,"*iori, se disting: emitStonrl
codul

,rt""#tlit;;itd'

d;il

'

sarssure.
- ttatg*a semnelor;
semne; receptorul - xeceptarea ':*ttt:;;;"ftttttt'f
se poate alcStui
o. ron ig**" a acestora, Astfel
qi
norma
semnelor
inventarul
t"o (retoric); emiFbf'(expresiv);

triunghiul semiotic:'referent

i*i*ti?J;

receptor (recbPtiv)'

Lf ',?lnllJ';***"t"isemiotic-aparpry:"jy.*:llt"*t*ii'Deci

riterarit#t;ffi##;r;r"u6accepfi*rquadridirec{ional'

Si,stemul gtiinfelor literaturii

in.ttt'*

I)k!\"ffi"wi

i secolului alXVII-lea gi
Este o *iinp
inceputul secolului al XIX-lea. Este viabilE qi astdzi. Istoria literaturii este
difeienliatii de istoria societlfii. A aparut ca necesitate de a diferen{ia
perspectivele externe asupra literaturii (psihologice, sociologice, filozofice) de
studiut literaturii ca manifestare distinct6 a spiritului uman' pe fondul
diferenlierii gtiinlelor spirituiui de gtiinlele natr:rii. Scopul acestei qtiinle este
examinarea retrospectiva a literaturilor nalionale, fie a unor literaturi zonale.
Perspectiva retrospsctivd este insolit4 cel mai adese4 de o perspectivfi
prospectiv6. Obiectul disciplinei nu este opera literari individuali - deqi nu
exctuae at.ftliza operei - ci seria de opere dinr-o anumitd perioada istorica.
Opere sunt inseriate, fructificdndu-se temele comune' motivele, filiafiile,
influen{ele etc..

Accepfiuni: organicist5: se constituie in secolul XlX-lea cu concursul

primul
unor metod. qi prtrp.rtive, dar gi concepte venite din gtiinfele naturii, in
este
literaturii
istoria
rand din biologia detip danvinist. Din aceastd perspectivS,
conceputd ca un organism viu (prin analogie cu biologicul) care cunoa;te trei
fazn iedesftrgurare: tinerefe, maturitate, declin. Aceste ritmuri trls,rit la ceea ce
*$tiinfa nou6" despre ritmurile istorpi - rezurnate
spunea Giambattista Vico, in
in formuta corsi e ricorsi - deci, ue$tere qi declin. Ideea literaturii-ca organism
Sch6(egel,
se glsegte in romantismul gennan'fralii August Wilhelpi Friedriqh
aarii coetrre. intemeietorul disciplinei in aceasta accenffung este ins6
Brunetidre. El face distinclia intre istoria literari gi i$toria literaturii. Prima,
preludnd ideea cE literatura este expresie a societ6tii, cofrfundd istorie literaturii
a literaturii. Scrie:
cu istoria moravurilor. Istoria literaturit vtzeaed viafa in
;oii6 irtotie literar6 poseda in sine, de Ia bun incefut, principiul suficient
propriei ei dezvoltiri'(in "studii critice asupra istoriei filgratunii franceze 7.cQP.
borUn* evolutivi a istoriei literaturii"). Scopul istoriel.literaturii este stabilirea
filiafiei operelor. Istoricul literaturii vorbeqte de raportrfile operelor prelentuly
cu c.ele ale trecutului, acestea din urmE.fiind determilrate pentru confierylla
celor din prezent. Liter4tuia trecutului.este "cea maliimnoftlnli fo4a 3ctiv6:
forla operelor asupra opereio' (din:'manual de istoria literafurii franceze"). Dar
orice oper6 originalS schimb6 direcfia unei literatwi, deoarece se naqte ca o
rea4ie implicitA la adresa opereior trecutului. Individualitlfea sc-riitorului are,o
**i i*port*ta in evolulia literaturii, fiindc[ un sc{itor l'introduce" tn istoria
lite.raturii qi ariei un lucru mai inainte inexistent" unic13are,1-ar exista fua 9?
el, lucru care va continua s5 existe $i dupd el (din "sfudii critice asuprS istoriei

L*1*{

\ \\

./'t

A1
'\_l

"/

!
I

:i
'44

ta.::

suspectat de nesinceritate, autonticul eu, w rentltu conform

gasindu-se
intr-o addncime psihic[ neverbalizati in oper6.
Beuve,

poate

fi

lui Sainte-

Accepfiunea imanentistd: aapre in adoua jumitate a secolului al XIXlea qi are ca obiect viala intemb a operelor, a literaturii, viafa indiferentE, se
considerd, in raport cu biogafia imediati a scriitorului. in aceastE accepfiune,
se considefr cd adev[ratul creator al operei este un 'oeu" profund, mitic,
impersonal, iferenfiat cu totul de eul biografic. S-a lansat astfel.un nou concept cel de "impoersonalizare creatoare" (cezi Irina Mawodin - in care rezm, aici).
Actul creapiei operei, este" in aceasd acceptiune, un mister de neepuizat care ii
asiguri creatorului contactul perpetuu cu sinele creatoro cu cititorul gi cu
integralitatea lumii. Se face astfel diferenlierea intre eu existenlail qi conqtiinla
crcatoaf,e detaqata rle biografia imediatd. in acest act al creafiei, conceput astfel,
eul existenlial degi este considerat necesar, nu mai r6mAne pe primul plan al
elaboririi operei. Prin aceasta accepliune, Istoria literaturii primegte demnitatea
de teorie esteticd. E formulatE aproape sistematic de Paul Valery tn primele
decenii ale secolului )Oi in "Introducere in curzul de poetic6" - tinut la College
de France. Val6ry afirmi cE o istorie aprofundatd a istoriei literaturii ar.trebui
infeleasd nu at6t o istorie a intdrnpldrilor gi autorilor cu vielile lor cu tot, ci ca o
istorie a spiritului ca spirit.care produce sau consuml literaturd, iar aceasti
istorie ar putea fi ftcut6 "fardca numele unui,autor s5 fie rostit". IJn alt moment
semnificat este datorat lui Marcel Proust - eseul "Contra lui Sainte - Beuve" 1954. Proust, reacfiondnd imptriva istoriei literaturii in accepfiune biograficd
afirm6 ci orice carte - literaturd " este produsul unul alt eu decit cel pe eare il
manifest6m in obiceiurile noastre, in societate sau in viciile noastre". De citit din
Hofmannsthal, Valdry. De menfionat Stendhal, Flaubert. j':.-

Psi holog ia litenaturii

Este necesari distinclia intre psihologie qi psihologia literaturii.

Psihologia este o qtiinla al crrei obiect este omul]cu
isihicut siti- vdzut ne pe

latura congtientE fie pe dimensiunea incongtientului. Psihologia

literaturii are
ca obiecl literatura contemplata din perspectivi psihologica. Achiziliile
conceptuale ale psihologiei sau psihanalizei alcEtuiesc in psihologia
literaiurii
9i in psihocritic6 un aparat instrumental ce opereazd urop* omului in ipostaza
sa de spirit creator de literaturd asupra personajelor ficlionale
din literatur6. O
subsecfiune a psihologiei literaturii analizeazfintenfionalit6lile
autorului - in
ipostazE de spirit creator vdzut prin intermediul operei. intre
oper6 pi autorul ei
se produc cel mai adesea disjunc;ii in planul intinfiilor. se
int6mpld" deci, ca
opera sd contrazici intenfiile autorului. Bun6oarE" spiritul analitic
balzacian
panorameazS lumea burghezi de pe pozifii'critice. Planul
psihologic ascuns al
acestei atitudin exhibI insi o frustrare a omului Balzacce dorea
se faca parte din
lumea pe care' in fond, o stigmatiza. Un domeniu al psihologiei
literaturii este
telalia ce se stabilegte inhe opere gi psihicul cititorului. giistaae"i.ti*
o
psihologie a lechrii ce accentueazd fenomenul insigi al receptlrii
operelor. in
centrul acesteia se afldl fenomenul trairii, a tipurilor de adiziune pe care le
cunoagte cititorul in raport,cu lumea ficlionalE. Se face agadar
distinclie intre
. triirea operei - fenomen de suprapunere
a emofiei ndscute de opera peste
interpretare - 9i interpretarea propriu-zisd - care se refer6 gi chiar constd
intr-o
valorizare reflexivd a literaturii. Actul interpretirii presupune o punere in
pamnteze a subiectivitElii emolionale care perturbd distanla rafionali
necesar6
pentru evaluarea unui text ficfional. Oricum, psihologia literaturii are
caobiect
profunzimile psihicului uman - trece, deci, dincolo de textul propriu-zis al
operei.

o variante o psihologie a literaturii este critica u abisi ald sau critica

intemeiat[ in Franfa de Charles Mauron - cu lucrar ea " ehfore obsedante#n
miful personal" - cu subtitlul . "Introducere in psihocntic{' . Labazapsihocriticii
stau achizifiile conceptuale ale psihan alizei Freudiend Expunere: congtienful
subconptientul, principiul pldcerii, principiul reahta i, refulare, defulare, ou,
sineo supraeu, fantasme - instincful sexual, instin
mo{ii. Diferenfierile lui
Jung - in ce prive$te inconptientul.
tntr-rnl studiu intitulat "scriitorul $i actirl tea fantasmatict', Freud
explicE fenornenul crealiei de ficfiuni intrbdndu-se
paralelisme pot exista intre
10

hv:

activitatea psihictr a unui om comun qi tipul de activ-itate specific scriitorului.

Originile tipului de activitate crealoare de ficfiuni sunt asociate de psihanalist cu
tipul de activitate fantasmatic6 propriu lumii psihice a copilului. Or, se ptie cd
dominanta activitalii imaginative a copilului este jocul. Asocierea dintre joc ai
creatia literari este frcutE din perspectiva metamorfozelor pe care le suporti
realitatea in imaginalia copilului gi in cea a scritorului. Ambele aceste activitdf
modifici dup6 legi proprii ordinea lumii gi legile acesteia. Conteazd in aceste
procese gi un alt aspect: atitudinea celor doi fafd de lumile pe care le construiesc.
Amflndoi se identificd cu aceste. Freud introduce in continuare distinc{ia intre
reaiitate gi joc. Atht scriitorul, cit gi copilul sunt conqtienfi de diferenfele
existente intre lumea asctivitdtii fanteziei, a jocului gi cea a realitdfii. Fantezia
scriitorului, in plus, reupegte, prin tehnici artisticd sE scimbe regimul pldcerii qi
neplicerii pe care le pot provoca anumite lucruri din realitate. Arta, procesul
artistic are natura s[ se metamcnfozezn astfel obiectele, relaliile dintre ele,
emo{iile astfel incdt " deqi unele din acestea pot provoca neplicere, in viafa real5,
evocate artistic se transformd in surse ale plcierii. Copilul, crescdnd - trecind
prin etapele vielii cunoagte gi trecerea de la principiul pldcerii al cErui
correspondent era jocul - la principiul realit{ii. Freud afirmd explicit cd in viala
noastrd psihici existb o continuitate a pldcerilor qi nepldcerilor. Existd, deci,
doar o metamorfozd continud a compofiamentelor noastre psihice. Maturizdnduse, copilul de altddatd inceteazd sd se joace - marcat de ac{itrnea principiului
realitilii, a normei. Adolescentul va ajunge, prin activitatea principiului
realit6lii, sE inlocuiascd lumea jocului cu activitatea fantasmatio5, supundndu-se
reveriilor diume cu funclii compensatoare. Pentru Freud ,f,antasrnele sunt
constituite din scenarii ale "satisfac{iei halucinatorii ale dorinfelor. Au o dubl6
natur6: congtiente: reveriile, visele diurne; pi inconptiente. Dar, in timp ce jocul
copilului nu implici sentimentul ruqinii, fantasmele adultului provoacd acest
sentiment. Cel supus activitatii fantasrnatice are congtiinfa cd acestea fac parte
din fondul intimitalii sale cele mai ascunse, or, oonstatd psihanalistul, activitatea
fantasmatic[ este general uman[". Freud dezvolt6 relalia dintre joc gi activitatea
fantasmatica afimrdnd cI jocul copiluhli este activat de o constantd dorinfd
nnimetici, acest4 prin joc integrdndu-se in lumea celor mari. In schimb
activitatea fantasmatic6 a celui matur este insolit6 de sentimentul turpitudinii,
al culpabilit5lii. Asupra adultului anfioneazdprincipiului reattAlii. Sursele unor
astrel"de informafii despre fantasmele adulfilor;sunt insolite de confesiunile
newozafiilor. Fantasmele. provin din dorinlele nesatisftcute,'ele fiind; astfel,
ni$tb compensalii pe oare gi le oferd fantena: Freud c1asific6 fantasmele in dou6
categorii: cele provenite din exaltareapersonalitdlii prin ambilii nesatisf6cute 9i
cele erotice (femeiasupusd erotismului). Dar cele doud tipuri de fantasme apar
adesea zlmestecatq un tip orgolios, arabifios se eomportd astfel dedicdnd

'

11

$tr.ilfseiij sale ibntasmatice contpensatorii unei fernei. Existi

ieniasiiinior

in

vja.ia

fi reiatic
reiafiic speci.fica cu iinl$ul,,,\.stf'el, afirma FI*L]C. fbntasmeier

p6slreazE secvenie din toate cele trei timpuri ale vielii imaginative. De 6bicei.
un obiect.p5-qpenthezeqte o dorin!6. Ramanand nesatisfXcutd - enersia libidinald
conduce psihieul ce tdiegte aceastii insatisfacfie
,___-__ i- _ ull::l*eg{*F*q_.,tWc6nd
L^r.rp 19ws.y
dorii'rte
vsrv
dorinla
uvl
I,
Ii.',il
.a*i
respectivd. a fost satjsfhc^ut6..
respectivi
sarjsfbcutd. un
Un moment
mornent urmdtor esre cei
prgiecldrii i"ea,ize,{iidg3alg*igffii,
;;, ir. pr!]iect,gii.i-g.eliz,e$i
uo
"dglj*"lp"1ri,,g" t reveria proiecriv}i sunt piEilnte agadar
'ioate cele trei timplrri. Ea poartb
umrele impresiei ce a prorlu.s dorinla jmecjiar[.
pe cele ale tr_e--c*q!pJr"ri fe1lqjt gi pe.'cele aie potenfia{e" fedci+ cunlpensatoare
(exemplul cu tdnirul orfan ce merge la'patron). plgli,ferarea_rg$uqgt*Jar ggl*?e
J

,: r.,!l
,.i :i .:
i"r

i'"'

::

;l

urmatoT-eit.?iT
utffi''ae'ii'ai

tst

''

"...,*

,;..-i*--_ .;-.-..r1"

ia
Visele sunt un debugeu ar fantasm;ior. i; vlse: concenrrarea.
"1e.1TQz*[,
'df6lnare4
deplasarea. Aceste proce,ee fac ca. unele continururi onirice snni
dificil dr: explicat sau chiar inexpiicabile.

'ffi'

Apiicfind activi';a1ea fhntasmalicd i.niagiqllei,crqpictarq de ficliupi, Freud.

distinge ir:tre scriivii*f
.Ai
,";i,.;^i=,if
"*f irnaginative d; fiili
gu*ogcqtia din uiffia dez'oitfictivitali
reverrei i:ompensatoar:e. Cel ce-qi oierd astfel de saiislacfii este, cum scrie
psihanalistul, Maiestatea Sa Eul. Majcritatea intdlrpldriior dintr-un anrlme sen
de literaturd:y"}@ffibchiar..ripologie personajsior (cei buni pi cei rai schema maniheist5, in fond) sunt repreientdri de tipLrl reveriei: pj_ietenii
9i
duqmanii eului devinit.erou. pe..ur-er,,u reveriei compensatoare. In romanul
modem, in schimb, se produce_{e-ggg1qgffiff.{mUij per.sonajele acestui tip
romdnesc fiindirnagi.qlp$,eiepl9.gp.Fj*dsg"S"Fieveriei, dar inctinaliilor
9i
sale coptradlctg,r.ii, Freud aplicd qi actlvitad infriiiirhtine a scriitorului aceiigi
prinoipiu al relaliei dintre cele trei timpuri, afirmdncl cE declangarea operei s-ar
petr*ce oam in felul urmdtor: "o intensd trJ.Ig_.p:g.gertE degteaptfl in scriitor
q{Pi$l}tg*? upei stbri anterioarc, de cele mai **Til;;i;ffiinand ccpildriei, de ta
care poiliegte dor.in[q..,"Qp:$i afld"
-satisfacerea in crealia iiterara';."ilin-crealia
liierar5 se f,?JFiJ.B,*26 s:rusiit,,:ii.;coL,
-qgpgl*iei o iiee ce ai pu.iea apropia
conceptul de incongtienl freudian de cel jungia*b cea a o'visurjlor secrilare din
tinereiea umanit5.1ii" ; vise ce ar putea fi recognoscibile in mitgriie gi basmele
ur:ranilSlir;t#fylt#r6 a
.scriitorului ar cunsra tocmai din cq,##$-c4,Ie,

*4p.g*,ti

$pfiWtne*ad

pi"iurl$g

g4lWSS

e. Pentru a der-raEi aspech.il

;ff,i#;ot

pe ci]re l-eff putea atrea inarturr;irea prin fic1-runea a propriilor fantasme.

scriitorril, scrie pi;ihane.listul are la indemiind modifie[nie gr deghi;iriie
propriiior fantasrne. Plpicerea pe c,ars, o simlim cd.nd ,lu6m .*.rngting d"
fantasrnele scriitonilui depus-q
lg*gpera: este,una proveniti din aceste ieghizari
frumoase - esre deci o pgas*gqlgtig, proveniia din pldcerea formei operei.
Ac.easi6 pl4cere este numird de Freud pltrgg.p:g[nt*gfd sau premiu de
Aceasta este doar o treaptd. spre adivaraia"ptilbre ce coincide cu
'seduciie.
12

eliberarea sufletului de tensiuni. Este ugor de observatcd Freud este, in acest

punct, aristotelic. Efectul artei este gi pentru Aristotel purificarea de pasiuni Katharsis. Cu alte cuvinte - in fantasmele scriitorului prezentate intr-o formd
seduc6toare ne recunoagtem propriile noastre fantasme, gi, recunoscdndu-le, le
exorcizdm, ne eliberdm de ele fbrd sd avem sentimentul ruqinii. Ar rezult4 deci,
cd sc.riitorul insugi, nu doar psihanalistul, este un terapeut al umanitiifii. Ideea
apropierii literaturii de joc a fost dezvoltati cam in aceeapi direcfie de Eugen
Fink ("Jocul ca simbol al lumii") pi se regdseqte gi la Johan Muizinga (o'Homo
ludens"). Pornind de la consideralii freudiene Charles Mauron conceptul de
psihocriticE. Aceastf, metodd "cautd asocialiile de idei involuntare in structurile
voluntare ale textului". Scopul este "anularea celor voluntare pentru aparilia
primelor, a celor involuntare". Dar Mauron distinge intre psihanalizd gi
psihocriticE, afirmdnd c6 "Psihocriticul nu este un terapeut. El nu pune nici un
diagnostic, nici un pronostic". Scopul sdu este izolarea "in operd, a expresiilor
probabile ale proceselor incongtiente". Metoda sa constd in selectarea acestor
expresii, apoi reunirea lor cu scopul reg6sirii unor coerenfe. Treptele acestei
metode sunt: 1. Suprapunerea textelor pentru a face astfel vizibile refelele de
asocialii sau grupele de imagini obsedante gi probabil involuntare. 2. Urmdrirea
repetifiilor qi modific6rilor acestor refele de asociafii. Prin acest proces se pot
identifica figuri $i situafii dramatice. Aceast[ a doua treaptd combind atnliza
temelor unei opere cu cea a reveriilor gi a metamorfozelor acestor4 ajungdnd
astfel la imaginea unui mit personal. 3. Acest mit personal qi avatarii sdi devin
astfel expresii ale personalitElii inconqtiente. 4. Rezultatele unof'astfel de analize
sunt apoi comparate cu viala scriitorului. Mitul personal de care vorbegte
Mauron ar fi .alcdtuit din gradele Ce compatibilitate intre"diversele situatii
imaginative intilnite in opera unui scriitor. Gruparea acesior situalii imagistice
izomorfe ar alcitui mitul personal incongtient al unui scriitor. insd mitul
personal nu e o simplS fantasmE. El este alcdtuit din ceea ce Mauron numeqte
figuri mitice;, respectiv anumite obiecte interne .- proiecfii lduntrice ale
realitEfilor ,lumii exterioare: "Obiectul exterior este interionaat, devine o
persoand; invers, grupe de imagini interne, incircate de iubire sau de team6 sunt
proiectate asupra realit6lii"; :Astfel cE ,"un neincetat curent de schimbdri
populeazi astfel interior nucleele personalitSlii care sunt apoi mai rnult sau mai
pulin asimilate;.integrate in aceastd structurare totald."

13

-r1;:IlT EEW-,*;t- ii

Retorica

Este un produs al antichitdlii grecegti. o primn definilie ii apar{ine lui

Corax in secolul v i.e.n.. Este arta de a vorbi gi de a scrie bine - ars bene
dicendi. Are doui seciuni: une teoreticd - ars rhetorica gi una practica: ars
oratoria, elocinla propriu-zis6. Deci retorica in secliunea ei teoreticd, - ftxeaz6.
Legile, regulile unui discurs oratoric. intre aceste reguli existd gi o proiec{ie
moral6: oratorul prin faptul cE se adresa unei mullirni, unei cornunit6li participa
la paideia" la educa{ie. Pentru asta trebuia si dea dovadd de moralitate. in
practica oratoric6 - nu se int6mpla totdeuna apa. Oratorul - determinat de dorinta
de a persuada auditoriul - frcea adesea rabat de la legile moraiitalii. Din chiar
acest fapt rezulth c6 atenfia oratorului era concentrati mai mult asupra
mijloacelor de a convinge - deci asupra propriului discurs - in defavoarea
adevdrului, cu orice pre!. Oratoruluzd.nd de efectele lirnbajului asupra afectelor
auditoriului prqducea acfiune. Modificarea afectivitdlii avea drept consecin{d
imediati schimbarea tipului de acfiune social6. Prin asta oratoria intra in sfera
politicului. Exista, $i azi, cel,pufin trei tipuri de discurs oratoric: deliberativ
(discursurile paflamentare), panegiric (discursurile ,encomiastice), juridic
(pledoariile a.vpcafilor). Discursul oratoric transcede simpla corectitudine
gxamaticatS, paimind o calitate valoricd deosebitd. Tocami aceastd'valoare
apropia oratoria de ceea ce mai tdrziu s-a numit stil. in virtutea reliefErii
lingvistice (vezi Plett), discursul oratoric producea anumite efecte. ln antichitate
- retorica, datoritE acesfui fapt, era consideratd ca o "parte a unui sistem de
comunicare", {Jn prim manual de retorici este datorat lui Aristotel: Retorica
Teoretician al discursului oratoric este, de ,asemenea, cicero: orator,;psoratore. 0 sistematizare a legiior discursului oratoric ii aparline lui.Quintilian.
Institutio Oratoria (sec. I dupd Christos). Astfel, in elaborareh unui discurs,
oratorul trebuia si iin6 seam6 de anumite trepte de realizare a acestuia. Aceste
trepte sunt: inventio, dispozitio, memoria. Prima treapE definegte procesul
alegerii temei discursului. in a-dsua, nnateria tematici esie ordonata, este vorba
de o prim6 faz6,astructurdrii. inelocutio, are loc acfiunea structurahtE decisiva:
sunt prelucrate cuvintele frazelor. Dupr acfiunea structurantd propriu-zis6,
urmeazi procesul pronun{Erii gi cel al memordrii discursului. Evolulia poeticii
cunoaqte cateva trepte istorice semnificative in Evul Mediu, Renagtere, perioada
c1asic6. Odati cu romantismul se produce declinul disciplinei. Pentru teoria
literatwii, din cele cinci ffepte d,realiz[nidiscursului, este foarte semnificativ6

14

a
elocutio::Acest proees al structur6rii cuvintelor infrsza discursului oratoric
oratorice
ajuns s6.fie identificat cu stilul. Aoeast[ treapta, in funclie de $coli
dif.ritr, a produs direclii diferite de practicd oratoricE. Este vorba de stilul atic,
definit prin sobrietate gi austeritate expresivd, concizie 9i spirit geometric al
argUmeiitarii - qi stilul asianic - determinat de o expresivitate accentuatd,
direcfii
stufoas4 bogat5, un stil incarcat, deci, excesiv omat. Din aceste doud
stilistice ale orbtoriei se va dezvolta, scrie Mocke, doui stiluri literare diferite,
de
opuse chiar: manierismul gi clasicismul. Declinul retoricii a'fost determinat
const6,
Fenomenul
elocutio.
un fenomen numit estetizarea figrrilor retorice din
aibd
deci, in faptul c6 mijloacele lingvistice folosite pentru a convinge incep s6
generf;nd'nu
insele,
ele
qi
un fel Oe viap proprie, sunt percepute in ele pentru
Or,
neapfuat, cdnd sunfauzite, citite, persuasiune, ci incintare, pl[cere esteticE'
pentru
tocmai
produc
aceste fig.ri, numite figuri retorice sau figuri de stil, se
g6sibil6 incd
devierea de la normete limba3ului cotidian. Kideea de deviatie este
in Institutio oratoria lau Quintilian. Acesta vorbegte de mutatio (schimbare).
patru categorii
Schimbdrile operdte in elocutio asupra limbajului sunt cuprinse in
destinate s[ pioduc[, in moduit diferite persuasiunea. Acestea sunt: adjuncfia
(adiectio), reduclia (detactio), muta{ia (hansmutatio) qi substitufia (immutatio).
gener6nduToate aceste procese se refer6 la operafii produse asupra limbajului,
vizeaz6'
Schimbirile
se astfel un nou tip de limbaj, diferit de cel cotidian.
procese semantice,-fonetice,Fi sintactice.'Prin activarea acestor schimb6ri se
produce delXctatio - placerea auditoriului. in seoolul al XX'lea, retorica este
uti"$,spiritul european, din dorinfa unei aborddri pragmatice a literaturii.
Ceamdftwroscuta direclie regeneratoare a retoricii aparline grwpului de la Lidge
(BeW6):, J. Dubois, J:M. Klinkenberg, F. Edeline. Aceastfl direclie preia
*od*iir schimbdrilor lingvistice din discursul oratoric - fixate de Quintilian'
(suprimare4 eliminarea),
{eb patru moduri sunt:- adj'uncti4 supresiunea
p"t*"i*.u gi supresiunea (adjunclia). Cele patru proces retorico-stilistice au la
Laza devialia lingvisticd, in funcfie de .un grad zerb al devia,tiei. Unitatea
fundamentald a devialiei constituie metabola;(proces de schimbare a ordinii
cuvintelor sau proces de reluare intr-o altii ordine spuse lnainte). Metabola este
obiectivata in metaplasme (schimbarea rnorfologica sau fonologica a -unui
cuv6nt), metataxe lsctrimUari in structura sintacticd a cuvintelor), metasemene
(procese de schimbare i semantismelorcuvintelor) 9i metalogisme (procese ce
iizeazA figurile de gdndire). Sistemul acestof procese ajutii la'identificarea
tuturor fi gurilor stilistico-retorice.
suprimarea cuprinde metaplasme: afsreza (fenomen ce consta in
suprimareavocalei initiJe aului cuv6nt - din gr, aphairesis-indepirtare, cddere),
uporop" (ce definegte cadeiea urnri sunet sau a unei silabe de la sfArqitul unui
rWani de la gri apo-afard Pi koptein- at1ia),sincopa (suprimarea unei'vocale

,*"tt

15

- de lagr. syn-cu? irupreund

sau aunui grup de vocale din interiorul unui cuvfint
diftong, de la gr'
gi koptein-a tiia), sinereza (fuziunea a doua vocale intr-un
synairesis).

necesale Metataxe: elipsa (omiterea unol cuvinte care nu sunt absolut

al
pgntru a concentra'expresia. cuvinte care se subinteleg- fenomen
ina"t"f*itrarii - Ise, de la gr. Elleipsis - lipsd), zeugma (o construcli".in.tT:
obiecte, egal ordonate, dar n1 de acelagi fel' In
verb,guverneaza mai
- un predicat ce
antichitate era considerat[ o greqal6, din gr.lat.zeugma-atis
unul dintre
guverneazi mai multe subiecte, nepotril'indu-se' ca Sens' numai cu
frazd - cu sugestia
Jlel, asyndeton (suprimarea conjuncliilor copulative dintr-s
parataxa
oina*ir*ului, de i* gr., asyndeton, lat asyndetus: veni,vidi,vici),
identica asindetului, de. la gS.parataxis, para-l6ng[, taxis-a$ezare.
unui
Metasemem", sirrecdoca (denumirea prin deplasare setnanticd a
in fiinla sau
obiect prin numele altui obiect, fiinla sau ideea unui, aflflndu-se
de la materia] la produs:
ideea celuilalt: de la parte la intreg: c[min pentru cas6;
purtdtor: p[r alb pentru
singure pentru vin; de la un indiciu corporal la intregul
sinecdoce
b6tieneF; de la autor la operd; a-l citi pe Balzac - acestea sunt
nume
unui
locul
ln
generalizante); antonomaza (folosirea unui ilrme comun
antonomasia);
gi
fropriu qi invers, de la gr.anti-loc de onuma-nume
obiective clar
compara6a ("reunepte.dOuS sectoare intotdeauna doud sectoare
este tertium
separate, inte care' existfi o relalie. 'Aceastfi parte comund
o translatie 'adicd
comparationis" - Kayser); metafora (din tr(ayser: presupune
saos C?r ' ru-i
ink-un
fuptof c[ 'lsemnificalia: unui cuvdnl este folositl
al unei comparalii
corespunde din oficiu"). Este definitd qi drept rcniltat
deOafeCe
prescurtatE,
anterioare, Caxe se faCe evidentd, oarecum, intr-o forma
(ca' precurn, ca qi cum
i,formele gramaticale ale comparafiei au fost suprimate
(este comparafiamai
etc.). Quinilian numea comparafia: brevior est similitudo
generala'
aplicabilitate
o
are
nu
scurt6).,Dar aceast6 definilie retoricd a metaforei
nemijlocitd produsd de un
,. Uneori spiritul metaforic este produs de impresi
in astfel de cazuri, elementele componente ale unui eventual spirit
de condilia
"uuoi*r*.
al comparafiei nuse,pot distinge - expresiamehforicdapropiindu-se
intuiliei 9i
torentul
titenditefi;'identificindu.:sr siu fiind indiscernabili fald:de
qazuri 'llimba inpepe sI alunece
,, .viziunii poetice; Kayser afirmd cE h.asemenea
purfi imagine a
gi iqi piorde fermitatea:'. Metafora, in aceasti accepfiune este
,,.rpiritot* poetic insugi (de sorginte romanticd"gi simb_olistd) pentru caf,lurnea
a misterului - tot ce existd se afl6 pentru ei in subtile
,rt.
"*prrsie
corespondenfe, Prefaceri, curgeri.
qi
. : Un atac impotiva.dennigri retorice a metaforei se int6lnegte la Croce
Paul Ricoeur. in bstptica sa (tad.rom.pag.140) Benedetto Croce.p*3,lub
lingvistice.
semnul intreblrii defini-tiile,tuturor figurilor retorice ca omarnente

*,tlt

'

16

croce pune la indoiald chiar

Atacul decisiv este realizat - in cazul metaforei.
Arte poetice ale antichitafi)validitatea definiSei *ittottfi.. - (Vezi Poetica
nu se invatd (iine de o calitate
conform c[reia metafora, degi darui metaforelor o'metafora
este trecerea asupra
i*ar*ta de a vedea asem6nlrile dintre lucruri)
italian demonstreaza absurditatea
unui obiect a numelui altui obiect". Filozoful
expresivitatea limbajului artistic'
definiliei retorice - ltfutJ ca punct de plecare
prin expresivifte, 9i dac6 expresia
Deci, dac6 limbajul artisti; se definlgte
expresivitafii expresiei sau
metaforica este superioara - din perspictiva
necesara' deoarece spune
r"Va"r"frf ou sens proprio - t"iltnca metafora este
propriu. Dac6 ar fi doar un
cu totul altceva dec6i cuvdntul folosit in sens
-.
fi absurd, scrie Croce si se aleag[ o
substitut al cuvdntului cu sens propriu ar
aproape identicd ia
cdnd este la indemAna o cale direct6. O pozifie
cale ocolit5,

..dac6 intr.adevar
pag.40) care scrie:
Paul Ricoeur (in Metafora vie, had.rom.,
t"*t.n subsqtuit, intormalia of":t6 de metafora este
termenul metaforic ;J;
exist6; iar dacd informalia este
nul6, termeo.rt uUr.iip"te"d fi restituit dacd
decorativ6"' Raportandu-se
nulE" metafora nu are dec6t o valoare ornamentala,
afirma c6 o noud definilie
polemic la definilia retoricd a metaforei - Ricoeur
de veclere.semantic' Prin metafor['
adecvatE a metaforei este ncesara din unghi
logice qi stabilite spre a face
scrie Ricoew - sunt;;;lite, obliterate "dontierele
anterioar[ ne impiedicd s6le vedem"
s6 apar6 noi asem6n*i n. care clasificarea
se realizeazLintegarca
(pag.3og). prin *.iuior6, form6 depllna a poeticului,

deplinaafiinfeiumaneirilume.inop_ozitieguglndireaspeculativdce
marcheazAAirtu"t*.uT"i"*..insf hrgit,p*tuflti*Bla.Sa(Genezametaforei
Metafora este
qi sensul culturii) - metafora este un *pitol al anlropologiei'
al omului;
destinatd sE compenseze deficitul ontologic

T7

i!51Fnffier:-'

Figurile retorice:

Metaplasme:
far6 ca aceasta s6-9i schimbe sensul); .
(divizarea unui diftong in cele douE vocale componente);
consoane intre dou6 sunete dificil de

' i|lo"
-

;;#;lt"*ducereaunei

pronunfat);

ca form6 paraonomaza (aliturarea unor cuvinte asemdndtoare

i*

diferite Prin sens);

nlmai din identitatea
asonanfa lfie o rima imperfectd - formata
accentuateo intr-un
vocalei,accentuate . fie repetarea unei vocale

vers'intr.ofrazd.vocatr'dinsofitEdemereualteconsoane);
urit''utia(repetareaaceluiagi-.'*"tsauaceloraqi,grupuride
sunete in cuvinte ce se succedd)'

Metataxe:
'

polisindeton (repelarea aceeasi conjuncfii) ;

f"ard ca
;;plJi$a (rel;area, intr-o comunicar:, a lceluiagi cuvent,
comudcarii; de
acesta s6 fie neaparat pecesar pentru infelegerea
laexplere - aumpl*);
(o insupire de elemente, fapte, argumente' canffiti
privitoare Ia aceea$i fonna ternl sau acelagi subiect);
- mai frecvent)'
parant eza(procedeu digresiv - intdlnit in epicd

;ffir4iu

Metasemene:

sinegdoca;
antono rrLazaparticularizatoare.

Metalogisme:
hiperbola;

Pleonasmul;
rePetifia.

1B

Permutarea:

,'...:',.'',,...'''''.,
metaplasme (anqgra.mq rngtate mD palindromul)

)
)

?'

19

a":4rqs-e-'!w!ry..rFFsyq$l1f4TFii'ry

,I

Sistem ul gtiinfelor literaturli

Poetica

p6n5 in secolul
cunoaSte dou6 v6rste: perioada clasica - de la Aristotel

Pehescu perioada moderna lsecolut )o(). Recenta carte a lui Liviu

..poetica posftnodernir*uiui" - demonsteazi existenfa unei conceplii 9i practici
a literaturii postmodeme.
ale
chsici - poetica era dedicati principiilor, legilor esenliale
i"
,
- ^*
-+:,
normativ,
(iipii;;il;."tnii;. Rcest tip de poetic4 ari un careacter

xX;

a*ei

ffi;A

,r-,^^^!-:

;;;il;:i,;iltimitele'spirituluilleatol.Momentelese.ryrlfc1t:f
rr:i:
-

i{ql,latini

seco}t
poetic6: Aristotel -Poeticy,Idryttut Ronsard);.noetl1a
Bellay,
Du
poetica medieval6 qi renascarf,ist6 (pleiada:
'
Boilg*{ Poetica romantismul:i
Schlegel' Friedrich qi
ColerBdge; gennan: S@ting,Novalis, Hegel, Schiller'

iiia.

l1^t*
(t:ql,t1,Wij*::*;

LtfiustWilhelm)7

poetica Bfrioadeimodeme nu mai'are caracter legislativ, ci operafional'

qi
litpanxa gi trdsdturile acesteia prin elaborarea unei categorii
instrumentala - categorii qi concepte derivate 9*
."onr-rire
studierea
t tirrgii. Acesta ii confer6 un caracter pragmatic. Se dezvoltg prin
acestuia'
ale
'=:]:::
altu. nr"rtia poetica a limbajului gi celelalte
Perioade:
lingvisticii'
$coala
a
.Fin u""*ta, poetica modernl devine o ramuri
Mukarovsy), $coala
formalista rusa, gcoala de Ia ptaga (Roman Jakobson,
ilocufionard,
generativS'
(poetica
;;;G[|o.r"t'$ro4a poetica americand
al cuvfintului ii
sociopoetica) O prime aennilie a poeticii in sensui modern
poeticd - la College de
aparline lui paul Val6ry (Prima leclie a Cursului de
poeticii ca
France, lg37). Poeticianul francez se ditanleaza de accepliunea
la
referitoare
o.expunere sau culegere de regUli, convenlii sau percepte
,o*p*.r.a poemeloilirice qi dramatice sau la construirea versurilor". Tocmai
*pr.trf pr.rreptiu A noliunii il deranjeaz[ pe Val6ry qi datorita sentimentului
poeticd) nu mai rSspunde
gi congtiinlei c[iermenul astfel definif (este vorba de
pt*tirii liieraturii moderne - propune altul, afirmAnd cd noul sens al noliunii
spiritu$'
ierivat de Valry - din grecescU foienin (a face) - se aplicd operelor
poeticianul inlelege prii op.tt ati spiritului - acele opere pe care.d:t:ltf "s6le
spiritul' In acest
faci pentru sine'o - deci acte autotelice ce au ca sursd 9i obiect
spiritului, poeme sax
sens rtebuie discutat6 qi afirmafia lui Va16ry: 'ooperele
le*a niscut pe ele
altcev4 nu se raporte azideceila ceea ce di naqtere ,laceeace

"Conrro.

i{, itii"

lt"tii

*;e;i"i

20

identifica: spiritul - operele pi

genere-az6
limbajul. Deci, operele spiritului se raporteazila o sursi - la spirit ce
un timuaj - limbaj ce genereaza operele. in conceperea poeticii valdry
cumtecunoaqte,
intoduceismenii de producdtor 9i consumator - imprumutalio
din economie. Producltorul - fbcatorul - poetul ' este spiritul creator;
Cum se observ6, prin
consumatorul este receptorul. ln dtimE insta4a - cititorul'
cu dublu
introducerea acestor termeni ' literatura este conceputd ca o relalie
continuS a operei
sens. Pe de o parte - obiectul poeticii este asigurat de relatia
limbajul, pe de alti parte - obiectui
;;;; de a se face, cu spiritul creator 9icucuconqtiinla
receptoare. Ambele aceste
iisciplinei este definit di relalia operei
relalii definesc opera - aceasta nu existi, in fond, decdt in perpetuarea acestol
- dintre spiritul
reta6i - poetice - adic6 f6c6toare - generatoare. Relalia poetica
aparte - poetica
disciplind
creator ql op.ru p, cale de a se face - definegte ast5zi o
- dedicata tocmai studiului operei pe cale de a se face 'deci operei privite in
insali geneza ei. ln discutarea raportului autor-operd - poeticianul francez
(elemente
vorbe# despre doi constituangi: este vorbadespre formaliile spontane
cu aIe
a c6ror genezdnu o concepem - elemente care sunt date "comparabile
prin ele insele")
corpurilir naturale care prezinta simetrii sau figuri inteligibile
acegti factori
qi despre actul conqtient cp instat[eaz[ opera. in colaborarea dintre
baza
se produce fenomenul denaturdrii intenliei originare care a stat la
intenfiei
aiien[rii
conceperii operei. Pe parcursul elaborflrii are loc fenomenul
ce rflmdne
intenfii
unei
a
pa4ia16
originare. Opera up*.io* ca o materi alizare
pui[ posibitit"t . Aqadar spiritul creator se depune in operd schemfl de

insele,?.

ln relaliile din

aceastd afirmalie putem

nesfrrqit (vezi Pi starea poetica qi poemul

acestui spirit
ca produs). Opera este doar una din actualizfile posibile ale
,.Opera capitald a unui artist este artistul insugi - ale cirui lucrSri iegite
creator.
decdt mijloaceie
din mdinile sale, operel e rcalizate 9i sensibile tuturor, nu sunt
esteticd" - pag'
gi efectele exterio;e, uneori accidentaie". De citit din "lnvenfia

funcfionare ce poate

d rcac,fr:alizatAla

678.

al
Cam in aceeagi perioadd istoricd scrie rur alt poetician-teoretician
lingvistici
literanuii - Roman Jakobson. Studiile sale: Ce este poezia, Eseu de
generali, Chestiune de poeticS. Jakobson,pune problgma ins[9i existenfei
prin ceea ce el
literaturii ca literaturi. Ori literatura ca literatura se defineqte
unui text
numegte poeticitate. Poeticitate a - casemn distinctiv al apartenentei.
artistic, Sau cu
la literaturd este defuritb in termenii intranzitivitilii limbajului
aceea c6'un
cuvintele lui Jakobson: 'oDar oum se manifestb poeticitatea? Prin
al obiectului numit,
cuvdnt este simtit ca atwe 9i nu ca un inlocuitor oarecare
nici ca o explozie de emo!ie". chiar dac6" acceptd ideea de literatura ca
a
purtltoare a unui mesaj, Jakobson, consecvent cu ideea de intranzitivitate
ce
ceea
este
insuqi
ii*Uujutui poetic afirma ca: "accentul pus pe mesaj pentru el
21

Cititorul
Odati cu afirmarea esteticii receptlrii literatura nu mai poate fi
conceputi in absenfa subiectului receptor. Cititorul este, deci, variabila necesard
in mod absolut penbrr func{ionarea sistemului literaturii.numit sau nenumit,
scontat sau nescontat de spiritul creator, cititorul este o prernrgd ce acfiializeaad,
(eoncretizeazd - in termenii lui lngarden) opera literard. Conditia obligatorie
pentru realizarea dialogului dinfe cititor si oper6 este simplu eveniment al
infelelegerii (comprehensiunii) textului literar. Frin urmare, chiar gtiin{a
literaturii apare, cum afirm6 Norbert Groeben, imposibilE fhri includerea
cititorului. Actul infelegerii unei opere depinde de mai multeelemente. IntrE in
joc: sensibilitatea, formalia intelectuald, orizontul de agteptare existent intr-o
,an-ume epoc6, tipurite de principii de construcfie active intr-o anume perioadh
literarE,saq alta. Citind, receptorul unei opere trebuie conceput ca o sum6 de
reaclii emofionale gi intelectuale. Preciz[m c6 simplul cititor nu f,ace saltul in
interprelarea operei. dar igi manifest6 fatal reacgiile fap de aceasta prin
sentimentul de pldcere sau neplflcere pe care il provocd un text. Toate acestea fac
din cititor o congtiinfE, chi.ar dacd difrzd, ce evalueazi opera. Evaluarea fbcutd
de simplul cititor, neavdnd criterii severe, se rezum6, de obicei, la a aproba sau
dezaproba o operd sau grarnenteie acesteia. Penfutealizarcainfelegerii textului
gi pentru generarca reacliilor cititorului - acesta este determinat sd coopereze cu
textul. De obigei - inclusiv Wolfgang Iser (in actele de lecturd) in discutarea
problematicii cititonrljui se pornepte de la studiile lui Roman Ingarden (de care
arn disc-utat). Arheologia problemei, inclusiv la noi, cuprinde gi alte contribufii.
Lanoi, necesitatea studiului mentalit6fii gi comportamentului cititorului a fost
susfinutii de C.D. Gherea. Acesta afirma chiar cE opera literard "confine deja
publicul". Mai mult chiar, Gherea afirmd cd,ftri a fi congient, i'publicul
comandl opera ce'i v&: ft prezerfido'. Arn discutat despre relalia,dinfie operele
literare pi pubiicul cititor (opere ce creeazd public qi publicul ce-gi creeazd
operele). Tipwile de cititor au inceput si se inmulleascI in teoria lecturii dup6
afirmarea esteticii receptirii (vezi, Coste Didier, Trei conceplii despre cititor gi
contribulia lor la o teoriq a textului,iiterar, Podtique, 43, 1980; Michel Labrot,
D. Zirnmermann", Lectura adult[; Adrian Marino, ${ermeneutica Ideii de
literaturE" 1987). Paul Cornea distinge cdteva tipurilde cititor, dintre care
singurul cu funcfionalitate in receptarea propriu-zisd afliteraturii, este oititorul
real. Ciasificarea pro.pusd de Paul Corne4 in "Introdfrcere in teoria lecturii'o
distinge categoriile cititorilor finAnd seurma gi de exist$nga altor tipuri de texte
decdt cele literare. De exemplu.lectorul vizat este rezulfutul qggij@gini pe care
23

j\

'/

(cazul

ryfffiiau text
* rii'ut*ii 1n'a+'r") T':ry:' sfl ,e:as
ei * ur
cortrqperru"rrlsr
corespondenf
::Y"T:nt*:i
acon$tiintei
il;'::;";;;;'
celui ce elaboreaza un text' mai bin

Cestinatarul*
cel ce elaboreaziuntext o deline asupra
Pr

o sciziune u p"ttJita+"
- in timpul elaborSrii este simultana cu
acestuia. Ipostaza at uotot al textului
utyl lecturii a ceea ce
se desfdqoara odat6
aceea de cititor.
artistic
de iaborare, de faptul cd travaliul
a,
elaborez, Tinand
cu intenfit

A;;tb*6tti
,.*a "*igenlele

irnplic6 prezsnla
de a perfecJiona

r"ti*Jire*laiorul,

d;;C;

t:

revrnind asupr.

t.lqt *cri*.

l*rfor*a iopti*"f -tittoral operei' insa cel ce

confunda cu.identitatea exigentS ce

se
scriind inevitabil citegte ceeace scne.nl
simultan intr-un moment 6nterior'
qi
citite
poate corecra ,uu -iiu ,"i. ,rrit"
dac6 s-ar manifesta tot timpul' at face
IntervenFif, ugrri*Je acestei ideniitili,
*tt$ tit't*t "qi":1 I
imposibil[ mcn"ierea operei' Din. perspectivl

pentru ca

op.Jrro e incheiat6 niciodat6. Este nevoie agadar,

'n
acesta agresiv sE dispar6, s5 se
lectorul
ca
estetico
otiect
text s[ devina
cu o expulzare

perfecJionist, o

t"f

obiect estetic coiircide

eclipseze. Iar congtiinla despryln
:u
prezumtiv' definit
in ce prive$e
a spiritului creator din actul elabor6rii.
cel
narcisismului auctorial'' acesta apare' in
de Paul Conrea Ar.pt;t proieclie a
ca
reverii meladive' Paul Comea il concepe

lecflll

ruiffii,

u unei
mai fericit.*,
.un..consfuctfantasmatic,,menits6compensezeoanumestaredefrustrarea
cum se'vede, existenfa acestui uiel ciittgl
scriitorului neinteles sau.anonim. Dup6

..sginserieinregimulpsihiculuiuti*rylmultsaumaipulindemaladie.oastfel
,de identitate,ro *i i*6 funclionalitate in planul recepthrii literaturiii'iar
i ,-* Ou''ii ttti'ti io ciuda toi nu* Co*td:."$'
0."''i'*'?, C4
" definireaei,,oricafJeierminate
spune despre ,acest
practic imposibill..Mai degraba s.ar putea
*autor' aflat in imposibilitatea de a se
un
,.;,ipq$taz[ngrpisioE aautorului, c6 este
,.'manifestaca spirit inft:adevdr creator'

ti*t p*t* ilo;jT-t 1139':::tg

*J;;il;;;o"n'i*t'r"::f
::1*1",*f :.1,*:l1tl"t'; j
,oo"rfi fotosit de Umberto Eco-(cel al cititorului 111*?-11'*
*
Preludnd
paur corneanuTe$te aceasti identitbte
'd;'#ffi;?#O"1i
,

liTJ'.ltlfi

*itomlui irnpticit).

ar fi depozitarul'P*""1
lectoralt'tentor virtual' Acest cititor
,.;lil;#;;;
1iY:: ::ff:T
ar poseda, in regirnul stru abshdbt de existent[;
i

*"i opere..El
tncE o
n
-: cititor
^:+:+^- este
^t +o ins6
acest'i
,;;;T;ffi;;uiirr, p"r"ruir. *r opn i. concepirea
ldealfl a operei literare ce riu se

prelungire a,ceea ce togarden numea stnrctura

r'posteooncretiza'ni;"dilitt;"dlecturii'Din,Tg-tl3:g::::;1*:**ft
'rilryelY
opere hterare Ril'ar mai fi dec6t; ciim spuoe:

'i
,ubtftu"t", ?nsWi actul interpretdrii
numai una diu .ryd"_ff
Iser, f,un act cult.deGct ra gi, impticit,
Tl*.tt:-lll i
concretlza
texiului'.numai
rcxlurtrr ''u''rc.^ gdndul
5@r cd acest cititor s-arcaputea
:_:j:*::ill
s'rnd 'de texte rou seimnifrcallij
ci
1i1"tutur6
desfiinlarea literryrii
""
ile;rde altemared
p"i*fr'J *nnite, determirytt, l:"$j", a.'"tti:*I
rrp cititorii
niri+hrird
o categorie de
a" scr,imuarea criteriitor etc,.":t|j:";n+ia

-"de

#fjiirlili.ffiffitiq

,i

24

i
1

l-

l.

:,,:.

.l

,l -...

unei convenlii
lectonrl inscris. Acest c\tor esJ-ffitatut aplicarii
obicei, lui ii revine qi functia deghizat[
literare vaiiabile Oe ra autor la autor. $e
,. prezinta \ept g6sitorul unui manuscris pe care il
a autorului. El e
(vezi Dostoievski'
".i..
.itrgt ir"i"r. sauil tecture izAodzf.,[tititot*t real al operei
Apare qi
saragosa)'
la
de
Aminitiri din casa *ottilot, l* Potoc|, Manuscrisul
Procust' al lui Camil
in Doctor Sagstus uif* fn"** Mailn 9i in Patul lui
pro.rro (Fred Vu*it"*u). El reprezinlS un element de ghidaj in sivfugirea
lecf ii. Dar nu * pouit ,"epu de condilia ficfionalfi ac.eea de'personaj,literar"
Literatura este adresata'
ilrpr"rinta" in fond o diviziune a spiritului creator'
o identitate socio-culturald
totuqi, lectorului real. Acesta a definit ca avdnd
de irecuctibilitatea unui
identificabila. Dar conditiile existentei sale, determinate
sa. Cel mult se pot face studii
om la alt om f"r mp"liUif6 conceptualizarca
unui anumit interval istoric
sociologiee referitoare la modul cum citesc cititorii
generalizatoare, imaginea exacta a acestui tip

este numita

fdrd

a putea

ffage conciuzii agresiv

sfhnt bine stabilite

qistilisticianul (c6teva note

acestui
de cititor este imposibil de oblinut. Identita4ile

de Damaso Aionso: cititorul simplu,'este criticul

despre expefr - caxe studiaza fHra si evalueze).

25

cilitol

Teoria lecturii

.Teorialecturiiafirmatimaialesdup6anii.60:'.*-odisciplindrecenta
nu mai reprezinti o-insuqire mecanicd
fundamentati p, ia."*;;r"ti" literaturii
deci'
a receptarii literaturii' Lectura face'
de opere, ci este ,on".frrta .u o istorie
artistic' Trei entitSli sunt decisive
parte integrantii din sfera receptirii actutui
scriitorul-opera-receptorul' Acestea
pentru configurarea u"tttoi *t?uf lecttrrii):
(al producerii operei)' cel poetic (al
intrupeazi trei nir,rr" ,piriioureicelpoietic
(cef A receptirii propriu-zise a operei)' Lectura
operei ca fapt finig li cel estetic
acestui
larg al receptirii : ltnll {in aspectele
face deci parte din f.no*rnuf mai
("Istoria
receptarii,RobSrt Jauss
fenomen. und ain intemeietorii esteticii
qi hermeneuticd
literaturii,uprouor*, "iiitl-i fi eratgrif', "Experien!tr'estetic6intre care existd o
iuclude doi factori
literard,'). ferspectiii .t*fJii recepttirii
producliei

(cititorul) qi obiectul (opera)' Actul

rela{ie de indetermin"are: subiectul
produce nu d9a1 un obiect pentru un
artistice, inclunzdnJ aceste doud entit61i,
Sursele esteticii receptbrii se afli in
subiect, ci qi un tuUi"ti p*ttu un obiect'
idee
itt "lnlroducere in Cursul de poetic6" afirma'
g6ndirea lui paul uJJty
descrierea
literaturii trebuie sE cuprind6
ce se reg[segte la iu"tt, cd istoria
literare' in teoria lecturii' opefa nu
proceselor de producere qi receptare a.operei

t*.

mai este considerad""

"

ttaiti"

in sine, independenti de con$iinfa cititorului'

AceastadisciplinEporneqtedelaideeac6oricetextliterarestedoaropartitura
(care
chip oric'rei lecturi: cititorul obignuit
ce se ofer6 oe n"care-oari cu un alt
cititorul specializat 9i scriitorul' orice
face o lectura i*prrriua, neverbalizat4,
cititorului' habitudini provenite
lectur' insd este a"i.r*irruta de habitudini ale
acestor opere las6 in structura
din receptar"u op.itiot citite anterior. Lectura
de receptare' inclinafii' Toate
spirituala a cititorului nigte arnprente, dispozilii
psihoo anumitd ieceptare' Tot acest ansamblu
acestea prediqpun cititorul spre
Dar
Jauss numeqte orizont de aqteptare'
mental al cititoruluiformeazi ceea ce
unul al cititorului' Intersectarea
existS un orizont de agteptare al operei 9i
de
al iecturii. Pe parcursul acesteia' orizontul
acestora r" produce in urtoi int"gi
dezvoltat sau conffizis' insd orice operd
ageptare at cititoruluipou,. n :onfiryut
de aqteptare al cititorului, il
cu adev[rat valoroasa sanc]ioneaza orizontul
insolit ai oricarui text literar este in
corecteazl.,il modifica, deci elementul
al cititorulul Aceste procese de
m6sur6 s6 inlocuiasca orizontul de agteptare
pot fi.inscrise in fenomenle de
corectafe, intoc.,ir. a orizontului de agteptare
a schila aceste procese' Jauss
modif,rcare u ,ono.f1rtui de literar[.-Pintru

i
r*?e
i. L.**.-.
iag;tI]

.-- --.

intoduce un alt concept. cel de di$tanfn estetictr. Aceasta se referi la intenralul

dinte orizontul inifral at cititorului gi cel pe care acesta il dobdndegte la sftiryitul
unei opere. Firepte, cu c8t distanla estetic[ este mai mare, cu atdt mai valoroas6
este opera citita. O distan{[ estetic6 mic6 inscrie textul literar in seria operelor
mediocre sau chiar a celor subliterare. insA orice operd cu adevlrat
un orizont de agteptare adresat contemporanilor autorului gi un
cititorilor din alte timpuri istorice. Astfel de opere au o continud
provocare a spiritului receptor din orice epocd istoricd. Potenlialul

valoroas6 are
altul destinat
capacitate de
de provocare

a lor este datorat gi schimbErii mentalitSlii gi modific6rilor conceptului

de

literatur6 pe arcursul istoriei. Oricum, aceste opere conliri ceva din eternul uman

regisibil in toate capodoperele literare din toate timpurile. Devenirea ins6fi a

omului, chiar transformarea conceptului de om atrag dup[ sine schimbarea
literaturii. Actul lecturii are ca fundarnent ideea cd literatura este un mod specific
de cunoagtere. Specificitatea acestui mod gneseologic este datd de imaginea
artistici. Or, o imagine artistici este un fenomen psiho-mental ce posedS" deci,
o latur6 emofionald gi una reflexiv[. La un anume nivel opera literar6 este doar
un prilej de generare a acestor fenomene complexe in fiinfa cititorului.
Desfbqurarea procesului lecturii include o etap6 de cunoagtere superficialE a
operei - un prim contact cu textul literar - fbr6 preocuparea'de a'inha in
adAncimile semnificative ale acestuia. Este ceea ce se numegte lecturli euristicE.
Acest tip de lecturE este predominant in cazul cititorului obignuit, mediu.'
In actul lecturii se produce fenomenul int6lnirii aceeace Kayser nume$te
polii tbxtului. Este vorba de polul artistic gi de polul estetic. Polul iutistic
reprezintii textul propriu-zis creat de scriitor: Polul es.Ietic aparline cititorului este nivelul recept6rii operei. lntalnirea celor doi poli be desfbgoarl in funcpie de
proprietdfile textelor gi in funcfie de calitiilile cititorului. Exemple: dacd un text
se definegte prin dificultdgi de construclie - dacb este ermetic - intAlnirea se
produce foarte aproape de text - cititorul fiind diminuat ca instan!6 de judecatd
critic6 a textului; daca in schimb, o oper[ este plicticoasl gi nu solicit[ spiritul
cititorului - intAlnirea se produce'aproape de cititor - de polul estetic. intalnirea
are loc in fimcfie, cum gtim, de orizontul de agteptare al operei gi al cititorului.
Ntetamorfoza oizontului de agteptare al cititorului este semnul valorii unei
opere. ?n oriee oper6 autentic6 exist[ nigte elemgnte cb activeazl,lectura,
solicitdnd atentia gi disponiSilitaiea receptivE'a cititonrlui.'Astfel de elemerrte
sunt: dialogurile nerostite -icare sunt suplinite de imaginalia cititorului;
'ptirictele de suspensie - activedzl, de asemeried lectura-- provocAnd cititorului
s[ suplineascd imaginar enunfurile absente.'tn opera literaraexist[ de asemenea
liiatusrui - goluri textuale, bloc{e alelbnunlirii care tiebuie completate de
'imaginatia cititorului, lectura devenind asifel creatoare. Prin astfel dg elemente
ale lebturii, ceea ce este potenlialint-un text, prin tectur8 devine manifest. Orice

27

l.l.i: \.-

l$i
,':i\.
:i',,

ij,.
r.

ii;:.

.."

intenlionalitiili, ungle vizibile, imediat sesizabile, unele ascunse,

subtextuale. Receptarea, sesizarea acestor elemente subtextuale asiguri
caracterul.Creator al procesului lecturii. Lectura se definegte, deci, prin
binamism, selec;ie, spirit retrospectiv-p:ospectiv. ,Qega ce se realizeazE prin
iot6hirru potilor lecturii este o configura{ie. Aceasta reprezint6 sinteza
personald a fiecarui cititor dintre textul scris gi subiectivitatea cititoruld. ?t
6bicei, o configuralie articuleazd infi-un discurs despre oper6 ceva nearticulat
prezent in aceasta mdcar sub forma unei intenfii.
. iil oper6, degi acel ceva este
Dar orice configurafie se fundanentnazd pe elementele manifeste pi pe cele
potenfiale ale operei.
oper4,a1e nipte

transmise de operd (informa.tii emofionale, reflexive, poetice). Din selecfia

acestor informaiii se produce imaginea operei careiiitate coerentd determinata
de anumite hdsdturi specifice. O astfel de lecturd ,se numegte lecturl
hermeneutipi. Cititorui specializat (criticll literar, istoricul literar,
teoreticianul) practici ambele tipuri de lecturd. in procesul lecturii - opera este
cdnsiderati ca un fel de proces in care se fabricd sensuri. Inteoria lecturii este
'operalional conceptul de text (despre aceasta in anul I[).Prin text se inlelege fie
o unitate lingvistica comunicalionald, dar qi ficlionald, fie un proces mental de
generare a sensului. Oricum textul se poate reprezenta ca o funclie in raport cu
:
creatorul sdu gi cu receptorul. Cuvdntul deriv6de la textum fes6tur6. Aceastd
tesltur6 reclama gi implicd cdteva componente, realizate prin participarea
'creatorului gi reCeptorului, O component6 a textului-este cea refepnfiaffl'
",Aceasta inspaml6 cA un aitfel de text trimite la un referent extatextual, Este
gtinfific,, Componenta
, vgrba deci, de limbajul pur comunicativ, cotidian,
'pseudorefere4fial[ are o valoare indirect comunicativd. Referentul la care
trimite textul pseudorefergnfial este unul pur funclional. Este oazul operefor
'literaie in proz6, Componenta auto-refe4enfiali este intdlnitd mai ales in 1iric6.
Aici, limbajp!,nu 6ste considerat ca pSftdtor al unui mlsaj,_ este purautoelic,
intranzitiy. firClude,un caracter ludic. in teoria lEcturii funcfioneazd gi relafiile
' ce de stabilesc intre semnele ('cuvintele) textului: relalia paradigmatic,
sintagryatic4 simbolicd, Cdle.irei gompgnente ale textului 9i relafiile dinte
sdmnele unui'text conduc.la ideea cd opqa are o dublS structurE: una de
seril de enunfuri
supradbf6 $i una de iOaqiim, Skuctqr4
,
9q Tpt*t6cuprindg
ps care le percepem in tir4tul lecturii. D,4r, in timpul lecturii se produce
fenomenul de.llooaj aJ memoiigi. Nu putem refine, juxtapqse, toate enunfurile
'pe caxe le citim. Agtfel incdt, prin+e,pemorare a celelot citite se prod,gge un
,. ".'
de,addncime suot tocmai produsul acestei
ibtro*en de seleq[ib. Smrctrrile $e"
selectii in,timpul cdreia iititorul recOinplne in,unitati semnificativg ansamblul
op,egei. Se produce, decr, un fenomen al,decgdificlrii elementelor operei 9i un
I

28

,"

1*.

.:

attul al recodificdrii in funcfie de gradul de inlelegene a flec[rui cititor. Gruparea

elementelor selectate - un fenomen reluat succesi{ in timpul lecturii - conduce
la configrnarea structurii de ad6ncime - macrost4trcturii - cum o numegte Paul
Corne4 ?n ultimI instanfi la identificarea temei sau a ideii centrale. Fenomenul.

identific6rii structurii de ad6ncime se rcalizs.azi pornindu-se de la faptul c6'

operea reprezinta o encodare specificd a coduluiilingvistici. Cititorul in actul
receptiirii deoodificd encodajul realizat de scriitdr, producfuid o recodificare'a
pnn carf
sale'subiective.'Criteriile prin
in
ul funcfie
operel
funclie de nivelul comprehensiunii salersubiective.'Cntenlle
opereii ln
serealneazlreansamblareaunit{ilorinformali{rrale ale operei pentu aajwfie
la structura sa de addncime sunt;potenfial ffinite. Ele apartin co-ndiliei
subictive a cititorului.',Comportamentele t$tutui, relafiilgjlirrinteriorul

tiv. Aceste variante

alc6tuiesc,
schife
acestor
Relectura
effiiAerata definitivi, un sistem.
impreunfl cu
contactul deplin cu opera. uneori avantextul are o importanl6
.-."-{ecisivd pentru infelegerea operei, considerat6 definitiv6, reugind sd schimbe cu
totul semnificatriile acesteia. Paratextul - se refer6 la relaliile pe care le are opera
cu titlul, prefalele, notele marginaleo cu ilustrafiile de carte. Uneori, paratextul
decisiv penfiu configurareaprimului orizont de agteptare al lecturii. Hipertextul
- se refer6 la derivarea unui text din aitul, prin transformare sau imitafie. De
obicei, un hipertext are un caracter mimetic in raport cu textul originar la care
se raporteaza gi pe care il modificE. Uneori o oper6 are condilia de hipertext prin
transcrierea unui text considerat originar. Condilia hipertextuald a unor opere
este o proba de rafinament a spiritului creator gi, evident, una ce verificd
informalia culturald a cititorului. Acest4 intr-o operd hipertextuald poate
varianteo schife, brioanec.e

|
)--t
I
|
I
I
I
I
I
i
i
I

identifica unul sau mai multe texte originare. Hipertextul, regdsibil in

postmodernitate, exprim6 spiritul alexandrin al unei culturi. Metatextul numegte o relafie de comentariu care leag6 un text de un alt text frrE s6-l citeze
ori s6-1 citeze ori sd-l numeascd in mod necesar. Metatextul probeazd' de

asemenea, farinamentul gi maturitatea unei literaturi, ca gi oboseala invenfiei.

Literatura contemporan[ este, in bund mlsur6, metatextual[. Intertextul - se
apropie ea definilie - de hipertext gi metatext - gi se referd la prezenla intr-un text

a unor fragmente dintr-o alt6 oper6. Relaliile intertextuale pot fi ironice,

parodice sau de altE naturS.

Orice lecturi este un act afectiv intelectual; ea inseamnd producere de
sens, este interpretare gi tr6ire. Cititul este echivalent construcliei unui univers
imaginar - cu ajutorul unor cuvinte ce evidenliazL o experienli culturalb gi
sociald indelungatd. O operd supraviefuie;te autorului gi epocii in care a fost
creat[ cu ajutorul acestei materii avanescente care este limbajul. Lectura este
29
i
I

I
.E

t
;I

.{*
$
---,-o-.,

- . *'i.-.*o**'.-

r*r,*,i,"-:

"-r'";

.,_

,. .,";;--!i,&*'\'::
:

dorin{a de a.su.Pravieiui a op{rr': fr

tocmai acordgl ce se rcalizeazA tnte
lectur6- in acesi sens'
*"*""t.f de istoriqitate pe caxe il crrn:'n$te operaal prin
wrei opere ce, in es"'irta ei'
orice act de lectur[ este un scurt popastemporal
cititorul cunoaqte mai multe tipuri de
transcede epocile iri"rltJti"fu oprrei'
proiectarea propriei biogpafii sau
atitudini: atitudinea froiectivi consta.in
dacl aceast[ proiectare de sine in
informalii culturale ii glumea operei, chiar
artistic pe care il recepteaz& cititorul'
oper6 intr6. in conta};;";;it.*'"1
tentalia incercat5 de orice cititor de a
Atitudinea oe comentariu - se referala
ei de suprafal1o cdt 9i in cele
clarifica sensurile operei ,- atat in straturile
parafraze
9p"t:] :l:"^t*::::
profunde. e come# este'echivalentul unei
opera." lnterpretarea vlzeaza
irut aorinta de ordonare a impresiilor despre poetici
- inseamnS cautarea
structurile de aoancirne ale operei. Atitudinea
rl6sur6
s6 distinga un
propriet5fi in
proprietiifilor sp"cific-formale-ale operei,
text literar de unul ne-literar'
y t!r--^--:a
unui text sau
in ultim6 i;;F atitudinea poetic6 relev6 literaritatea cum se
etie'
al epooii' deoarqce'
noqtitr;ri;;;;H;q* o"oa'l utttar
este o dimensiune variabild istoric'
literaritatea

.l

PsrHoclirilcA - cHA:-=:wRoN

Vf I.e

O intuoducere a incongtientului in studiul creafi{i fiterare este realizati

de Charles Mauron in operele sale critice - mai ales in "Metaforele obsedante in

mitul persoRal". Mauron pornegte de la consideralia cd in critica clasici

inconptientul a fost ignorat. Critica clasic[ este centrati pe latura conqtient6 a
creafiei artistice. Obiectul ei'este asigurat de ci:ea ce "a simlit, gAndit, voit
autorulr. Psihocritica pe care o intemeiazd se detagazi qi de psihanaliza medicalE
care considerl operele ca pe nigte simptome al'e unor maladii, conceptnd
inconptientul creator in sens patologic. Psihocritica doregte sd surprindi in opera
literar6 expresia unui "eu profund". Pentru Mauron existd ffei directii ale priticii
iiterare a secolului dou[zeci: clasic6, medical[ qi tematici. Disting6nd intre
psihanalizl gi psihocritici, Mauron afirm6 c[ psihocritica nu este terapeuticI.
Actil ei exegetic se defineqte in selectarea expresiilor dintr-o oper4, expresii ce
pot fi considerate reflectiri ale proceselor incongtiente. Metoda psihocriticd pe
care Mauron o diferenfiazi de criticatematic6 a lui Bachelard (vom vorbi in alt
curs) cuprinde mai multe tepte: prima consti in suprapunerea textelor unui
autor, ca pe nigte fotografii, penfu a face sb apar6 refelele de asociafii sau
grupwile "de imagini obsedante gi probabil involuntareo'. A doua urmdreqte
prbcesele repetifiilor gi metamorfozelor acestor grupe de imagini obsedante sau
"struchrile revelate de prima operafie". Aceste grupe sau structuri sunt numite
"figuri sau situagi dramatice" (in serisul cd ascund o draml). Pe aceastb
treaptlpot fi observate asocialiile dintre idei"gi fanteziile imaginative. Din
analizaunor astfel de structuri imaginative se poate figura mitul personal al
autorului. A treia treapti a metodei estE dedicatii interpretfuii mitului personal
ca expresie a personalitdfii incongtiente a creatorului. in sfbrgit, apatraheapt[
ar coincide cu compararea rezultateloi analizei cu date din viafa gi biografia
autorului.
'Capitolul al gaselea al clr,tii este intitulat *Fanteziile imaginative",
Constatarea gi selectarea relelelor de asocialii obsedante coriduce la ideea c[ ele
sunt expresii ale unei realit5li unice. Dar aceastd realitate insdgi este o fantezie.
Fantezia'este definitp conform accepfiunii date de Susan:'Isaacs in "Natura gi
funcfiile fantezieil' - 19 52. Acestea, fanteziile alcdtuiesc confinutul' prbcesului
primar al viefii mentale incon$tiente. Ele, ca gi acceptia freudiam5" sunt forme
de compensare, asiguri satisfacerea halucinatorie a dorinfelor.' Scopul
ppihocriticii este de a stabili raporturile existente intre aceste refele de imagini

31

gifantasmeleconqtiente.AsocialiiledeimaginipotfirlmodaluneigSrrdiri
*1tt"un"t1"'prevelbale (imagini
precon$iente aqests asosiatii grupe3q!
ili"*on "Iniist ?isupra faptului
motric"ffi'*iiiirtt*r*'
ienzoriate $
verbale sau nu constituie
fantasme incongtiente, grupanJimagini

"Jii
;;;

c6 aceste
gdaitl corutie.nie"' Orice gdndire
Jotiyat.i
normat
d
arerplanul
mod special'
n1i-:""rt*. fu"t"tmi"a. in
tuoid' rece in
eandiredetippogticp6streaz6relalrrcuaceast[stareanterioarE,cuo.aceasta
interpretul la
u'o'iuti*
care concretizeaz',o situalie
i*ugii*iui
,unei
sesizarea
sub acliunea
continuu ftor.r de metamorfozare
in
dramaticl p.rron*JunJa in
dramd launtripa'depozitatd
To"mui-"t"*,a
i.r.
rirfta*t
gi
u
L*ii.rtts*.
personal al unui sutor' Mpuron
c'e autorul nu4?G mifirl
impgini fo*q*a
""* u i*"gin*uroi de critica tematica PloPriu-zisat Pgntru
a.noit

pl#*t."

,*#;##irJg

t'u1fflff.H5ao'
,fig;j;il;;

9;*"*'""4Y^TYar

se detageaza,in

aceasta'imaginiledinE;ooper6*'rybl"*usenzafii;q'''inlhisaiideicolorate
alg
ito"ginuliu "ordoneaz6 migclri
vru*oo,
scri.
ni*poti"i
de sentimente.
cu

ffiilu;;;;;Eo": o::'::"-"'omuniunilor

dorinlei ruo rpui*ltii H

gi lume'
ioonittuute dintre congtiinla
lumea,(interna *".rr*at ori,actJle
personal
'pe
ot*r.jn constituirea mitrdui externe saur
oJii-iliJ
Imaginarul
lumii
"rt",
unor aspecte s1u gbietl
produc procese a' iot"'ioA"a'ii
-* lumii exterioare'
interne^sirnt proiectate a:upfa
oUi.cteiimagini
dimpotriva
oper6 a unui acciderf
nu e31 rnJ-nici p:oieclia in
Mitul personal *rfri
:':
''
conqtiente'
nici reprezentat" ufeg,o{ita.?vielii

*r*

;Gtr

i
'
il;;fi:,
astfel
rezumate
irrt"*i4 dou'necunoscute
rn *r*"poll-#tui pJrronut
: .
mod constant in pragul
.r
rr"*-i"
;-i*rtru.tl
aceeagi
ce
penru
de.Mauron:
obsedante'
r.nr1iti" involunard a elementelor
preconStien! a."i ,* ;;;dr*
qi conqtiinla scriitorului'
,

rl'd. f"tdi"*iti"ionqtientul

$i a dora: ,*. .*.iup;tt

unei traurne
psihocritirot, r*t Lgutt de experienla
rdspunde
obsedante,
Fieurile
Repetarea acestor
scenarii traumaiizanie persisl''
de a se
;iir##.
.*p1i.at6 ppn dori4a personalit5lii
(imagini)
fantezii
in
scenarii
:rJg
experiinla traumatizantl pe
gi de a pyea
descfuca de excitalia refrrlata
"onooru
s-a produJ plme dat6' Experienta
care, a supon4t'Jll1;J;t'iu' -taoJ
din *W,
fi'declangatA t.t lpe deci repeta 9i
fiaumatizanti"
primei traume' Astfel de
uoor noi experienfe ale personalitaiU-Jotnorie
un eveniment nou
u.;"tt
por
erqcapersonaftaffi#;;r
:::to:
evenimente
traumatice'
se confere energii noi'uethiltlr $oauq
asemdnator, sst''1o,stara
dreqt caqz6 'chiar funclionareq
aite
Repetarea fanteziitor rPgate ;a
b1oca16 din
J" Airinp.ir, *.rir"*, o doriplanesatisf[cut[' de rwerig
psihismului
i'o*otf9; etela$ltlp
".tiull
sub foryra
diverse motiv.q,
depinde de
i"*ra a" i.rgi"i.l;;ritatea obsesiei repetitive
poate s6 revin[

;*;;il;;;tt"r

ardfri,;*-

ini

*io'
,*

*"tl'*t";ii
32

cantitatea de energie staca16, cieci cis intensifstea conflictului intre personaiiiate

pi mediu sau intre partile scindate ale persnnalitalii scriitorului, Dori*fele

nesatisfHcute pot reactiva o veche traumd, {Xcfind-o s5 revini in chipul unur
reprezent6rilirnagini diverse
Pe de altd parte, intre congtiinld qi incongtient existi un continuu flux qi
reflux de energii diverse. Astfel, anumite stSri tensionate utor ale incongtientului
pot sd se regdseascd intr-o reprezentare, fantezie. Aceasth imagine intrupeazd
chiar personalitatea profundl a scriitorului gi principalele conflicte de la nivelul
ei. Nivelul acesta profund va incerca sd rdzbatd la nivelul conqtiinlei. insd
congtiinta poate sd accepte in mod pasiv sau sd caute chiar contactul cu nivelul
profund.ln cazul scriitorului, contactui cu incongtientul se produce printr-urr fel
de dilatare a cdmpului congtiinfei care, astfel se apropie de zonele obscure ale
fii4ei prin reverii active. in A1i ftrmeni se poate spune cd recuperarea zonelor
profunde se face prin regresiuni ale congtiinfei spre procesele primare,
instinctuale qi prin reveniri la stdrile lucide de control al coerenfei personalitafii.
Circulalia unor astfel de energii se face diferen[iat, in func{ie de tipul
personalitdlilor creatoare. Astf,el, "dacleui scriitorului este slab sau pasiv, el va
deveni supusul subcongtientului s6u; opera scrisd se va transforma in vis,
compromis intre refuzul contactuiui cu realul gi necesitatea descdrc[rii unui
potengial. Dacd, dimpotrivd, eul este puternic, el va cdpdta energia fanteziei
incongtiente gi o va face sE elaboreze o construclie pe cire vom incerca si o
defrnim".
comportamentul, funcfionarea mitului personal, dar gi incercarea de
stabilire a originii sale, probabil biografice, este misia psihocriticii rnauroniene.
Mauron enumerd trei posibilit6fi de reacgie ale analistului in f4a fanteziilor
mitului personal. Astfel, aseste farftezii pot fi: 'oexpresia figurati a unei stdri de
fapt" deci starea actualE a personalitalii incorytienteo'; sau o o.reaclie a acestei
personalitdli ia circumstanfele prezente, in funcfie de un trecut individual"; sau
"o reaciie a acestei pgrsonalitE i la circurnstanfele prezente in frrncfie de o istorie
a speciei umane". in analiza practicE a operei, cele trei moduri sunt insd
amestecate. Primaperspectiv4line seama de genezamitului personal in primii
ani ai copilIriei. "Mitul se aflS fixat in structura sa esenfial[ in momentul in care
adolescentul poate resimiii o vocafie poeticr". Dar acest prim mod de
interpretare a mitului pune accentul pe formarea sa, chiar dacd gi aceasta din
urm4 fonnare4 devenirea mitului nu este ignoratd. tn acest mod de interpretare,
incongtienhrl este conceput ca realitate ce se subdivide in diferite personaje care
pot exprima conflictele gi proiectele personalitifii. Fiecare din aceste personaje
exprimi in fond o situafie dramaticd a subiectului creator. opera, poezia este
conceput6 nu ca expresie narcisicS, ci ca o incercare de sintezd. intre congtiin!6
9i cele doud universuri: cel exterior pi cel l6untric - incongtient. Mitul peisonal
.

na

JJ

de
;,reprezinte,fireqte,inconqtienttrl.sintezaacestorrteielernente'acon$tiinlei,a
- ."t t""ff ntn d3 o instantd numit'
htrnii exterioare J"-i#*irient*lui
vru*o*
rn.apro3.ie rca fanteziilor .de
mod de interpretare const'
adopt6' aici'
prezentrrl ,uu o"ruiri
"*"*rui..Mu**
"i;t.lot'' (1 900)' insr acest alqi
in,.Inte$r;;;;
fr."di;;
perspectiva
relafii arbitrare intrd operd
risc6 si
de,interpretare
mod
doilea
din mediul psihic
opert
lelStiite
.faptele biografice, deoarece'in proau"...J*"i
creatoare se

lllii;

t" o*r.,*ti
r;r*
#;;;

t"qnfti"

*to,"f"i
-St't"'i1.:l:igina!ia
de altele' ce'urc6
'*tmui
"f
aminfri afective, Iegate unele
ai"
modul
alimenteaz[*
it;;;;;il"riitoruL'i
lytd"constituie
departe
foarte
oricand se
ur doilea mod se impune
u".rt
Deci,
iJ.lpi"ri.".
propriu (potivit)
indepartat al scriitorului'
anum op"rali ot**r
intr-o
relafie
o
stabili
poate
Atreiaperspectivdpresupuneexistenfa.unorraportirristrdnsetrecutt}l
jungian'
individualalscriitoruluiqitrecutulspecieiumane.Acestgrelaliisirntexplicate
ae. iryonqtient colectiv
concep-triJ
intermediul
de Mauron prin
Jui colectiv se traduce ln arhetipuri
,
trecutul
Funclionarea
!ry*+,i""t
Maurol';;;;p,uld"tu u1.i.rela!ii'intre
comune intregii umanita,ti.
acestbi relafii
numai * t*r"'[J.ne"i"i'..e*isten{a
gi
nu
creator
de
individului
doilea Fi al
perniite stabilirea .unor corespondr;;;
,treileartip
^interpretare
d mitului personal'

qi inteloctual

*iril*r*

;;;t* ;;

",*i:;i;"

it*'al

.'

34

.,!