Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Dezamagit de Dumnezeu Philip Yancey Pag 1 - 59

    Încărcat de

    Cicilia Daminescu
    19 vizualizări50 pagini
    Dezamagit de Dumnezeu Pg. 1-59

    Titlu original

    Dezamagit de Dumnezeu Philip Yancey Pag 1_59

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Dezamagit de Dumnezeu Pg. 1-59

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    19 vizualizări50 pagini

    Dezamagit de Dumnezeu Philip Yancey Pag 1 - 59

    Încărcat de

    Cicilia Daminescu
    Dezamagit de Dumnezeu Pg. 1-59

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 50
    Philip Yancey Weyer git de Dumnezeu Trei intrebari peffagga Th i CCRC M CM ee cat Lc Vie a TACE EL? Aye naa Daci am fi sinceri cu noi insine, am recunoaste ci avem indoieli cu privire la Dumnezeu. Ne incredem in promisiunile Lui, insi culegem vant. Caut&m faja Lui, dar nu-L gasim. Oare exista? Oare fi pas de noi? minimaliza realitatea durerii si a deziluziei, Yancey ne spune ca. nu Dumnezeu este cel care ne dezamageste, ci asteptirile noastre nerealiste. Dumnezeu nu este nici un djin care ne indeplineste dorintele la comand, nici un tata absent pe care nu ne putem bizui la nevoie. El este Dumnezeu, iar Biblia ni-L reveleaza in limbajul propriu ca pe o Persoana care actioneazi _ conform propriilor prioritati si metode. Dezamagit de Dumnezeu inlatur’ imaginea eronata pe care ne-am format-o cu privire la Dumnezeu si ne ajuté si intelegem cum ne vede El pe noi: ce doreste de la noi si ce-Si doreste cel mai mult sa ne dea. In cartea aceasta, premiata cu Medalia de aur a Evangelical Christian Publishers Association (BCPA), SUA, Yancey discuta intrebiri care ne framanta in cele mai adnci colturi ale inimii si sfairseste cu convingerea fermi ca Dragostea este reala, puternicd gi ne este daruitd si credem in ea acum gi pe vecie. ooo Philip Yancey profeseazi ca editor la revista Christianity Today. A scris doudisprezece ciirji premiate cu Medalia de aur a ECPA, printre care: Where Js God When It Hurts {Unde este Dumnezeu cand sufir?|, The Gift of Pain [Darul suferintei] si The Bible Jesus Read | Biblia pe care a citit-o Isus|. Cartile sale: The Jesus I Never Knew [Isus pe care nu L-am cunoscuf] si What’s So Amazing About Grace | Tulburitoarele descoperiri ale Harului), au fost de asemenea premiate cu premiul ECPA Christian Book of the Year. IKKERIGMA www. Kerigma.ro ‘TRAIRE CRESTINA / VIATA PRACTICA / CRESTERE PERSONALA Dezamagit de Dumnezey Alte carti de Philip Yancey Isus pe care nu L-am cunoscut Unde este Dumnezeu cand sufair? Tulburdtoarele descoperiri ale Harulut in céutarea Dumnezeului nevazut Zvonurile altei tami Biserica: frustrare si implinire Biblia pe care a citit-o Isus Fratelui meu, 4 mai esle dezamagit care ine Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romanici de Dununezeu / Philip Yancey Traducere din englez’ de Adanis Folea, - Oradea: Kerigma, 2007 ISBN 973-8960-09-6 ISBN 978-973-8960.09-1 1. Folea, Adania (trad) U1. Muresan, Sorina (ed.) Originally published in the U.S.A. under the title Disappoiniment with God. Copyright (© 1988 by Philip Yancey. Grands Rapids, Michigan ® KERIGMA, 2007, pentru prezenta versiune romaneasc’. Editura KERIGMA OP.2-C.P. 16 410670. Oradea Romania Tel./Fax: (0259) 436874 E-mail: office@kerigma.co Web: wwvr.kerigma.10 ISBN 973-8960-09-6 ISBN 978-973-8960-09-1 Tel. 0259 43.77 93 Printed by Rom Fan Philip Yancey Dezamagit de Dumnezeu Trei intrebari pe care nimeni nu indraznesie sd le pund cu voce tare ‘Traducere din limba engleza de ADANIA FOLEA K KERIGMA Oradea CUPRINS wAnwn a 13, 15 . 0 greseali fotala . - Spulberaté in vant . Lumina direct de lo soare .. - Un moment de stralucire |. Focul si Cuvantul ..... . Prea frumos ca sé fie adevarat Prefata CARTEA |, DUMNEZEU ASCUNS IN UMBRA Parte intdi~Perceperea tacerii . Intrebari pe care nimeni nu indrazneste sé le puna cu voce fare . 5 Ce-ar fi dacd os ve ee ceo AB Sursa dezomagirilor ccc eteceeeteesteeeeententtenteseeeeeeenennedd Partea a douc—legares unei relatii: Tatal Riscurile creatie’ Parintele .. lubitul ranit ..... Partea a treia—Apropierea: Fiul Cobordrea ........... ASCII MOLE coc cne nese enieninieentinmeancunmancel OD: Tiinidifaten giViNG 2s gecenes eee uae eee cteeaenl 16. V7. 18. 20 2. 22: 23. 24. 25. 26. UI: 28. 29; 30. Miracolul mult asteptat Progres .. fransferul ... Vajait de vant... Punctul culminant intrerupt .... Singura problemé 2... Un rol in cosmos .... Este Dumnezeu nedrept? De ce nu ne di Dumnezeu explicnfii Tace Dumnezev? .... De ce nu intervine Dumnezeu Se ascunde Dumnezey? .... De cea muril lov fericit ...... Doud parivri, doud parabole Mullumiti oe Bibliografie PREFATA D” ce am inceput sa lucrez la cartea de fala, am primit tclefoane din partea catorva oameni din biserica mea, care aflaser’i despre ceea ce voiam sa scriu. ,,E adevirat ca ai de gand sa scrii o carte despre dezamigirile produse de Dumnezeu?, ma intrebau ei. ,Dacai-i asa, am si eu cate ceva de zis, Nu am spus nimanui pana acum, dar, de cand sunt crestin, am cunoscut multe dezamagiri.“ Am discutat cu cafiva dintre cei care m-au sunat, iar relatarile lor m-au ajutat la stabilirea continutului acestei carti. Am descoperit c& in viata multor cregtini existé o discrepant’ intre astepiarile credintei lor si experientele reale, concrete pe care le traiesc. Datoriti c&r(ilor, predicilor si marturiilor personale care promit in mod constant o viala de succes si triumf, ei se asteaptii la interventii impresionante din partea lui Dumnezeu in vietile lor. Dac& lucral acesta intirzie si se intample, se simi dezamagifi, tradati gi, adesea, vinovati. O femeie mi-a spus: ..Am tot auzit vorbindu-se despre importana unei «relatii personaie cu Isus Hristos». Dar, spre dezamagirea mea, am descoperit c& aceasta relajie difera de ceea ce inteleg eu printr-o relatic personala. Niciodatii nu L-am vazul pe Dumnezeu, nu L-am auzit, nu L-am simtit si nici nu am experimentat nimic din elementele de baza ale unei relatii. Fie ceea ce mi s-a spus nu este intra totul adevaral, fie ceva nu este in regula cu mine.“ Dezamigirea survine atunci cand experienta nu se ridicd 1a indijimea agleptarilor noasire. Din acest motiv, prima jumatate a ei carpi este consacraté cercetarii Bibliei, spre a vedea care tebuie sa fie asteptirile noastre corecte relativ la Dumnezeu. Am avut un moment de ezitare la ideea de a incepe cu studiul Biblici, pentru cit stiu ca exist oumeni, in special cei care au fost dezamagigi, care nu acordi prea multi credibilitate sludierit Scripturii, Cea mai buna modalitate prin care am putea incepe este si-L lasam pe Dumnezeu sa pledeze pentru Sine. In ce ma priveste, m-am straduit sa renunt la orice idei preconcepute gi sd citesc Biblia ca pe o povestire jesuta in jurul unei ,intrigi. far ceea ce am descoperit m-a umplut de uimire. A fost © mare diferenti intre ceea ce am citit si ccea ce auzisem de nenumérate ori pana atunci. Dezamagil de Dumnezeu Ca si fiu sincer, intengia mea a fost si scriu douti carfi, ceea ce de fapt am si fcul; arm sfarsit ins prin a le uni sub aceeasi coperta. Cea de-a doua carte ocupa de chestiuni existentiale de o natur& mult mai practica, aplicand ideile dezvoltate in prima parte la situagii concrete—acele situatii care ne provoacd dezamigire in relatia noastri cu Dumnezeu. fn cele din urma am ajuns Ta concluzia cé cele dows perspective trebuiau incluse intro singurit carte, fiecare dintre ele fiind incompleta in absenta celvilalte. Cand i-am mérturisit unui prieten intentiile mele, acesta s-a incruntat sia dat din cap nedumerit. ,Eu nu am incercat niciodati si fac o psihoanalizd a lui Dumnezeu*, mi-a zis el. Nici eu nu intentionez lucrul acesta! Dar adevas rul este c& dorese sa-L inteleg mai bine pe Dumnezeu, sd pricep de ce uneori lucreazé pe cai alal de misierioase—in timp ce, alteori, pare si nu lucreze deloc. Sunt dator tusa sa va avertizez asupra unui lucru. Aceasta nu este o carte de apologetica, prin urmare nu intentionez si va ofer davezi ale existentet fui Dumnezeu. Existé multe alte car{i care fac lucrul acesta cat se poate de eficient si, pe langé aceasta, indoielile despre care am eu de gand sa va vor besc sunt mai mult de naturi emotionala decat intelectual’ Dezamagirea presupune cxistenta unei relatii in cadrul c&reia una dintre parti are anumite asteptari care, dintr-un motiy sau altul, nu se implinesc De asemenca, nu am de gind sa discut daca Dummezeu face sau nu face miracole. ince ma privesie, nu am nici cea mai mic’ indoiala asupra puterilor Sale supranaturale si stiu ci Je-a folosit in decursul timpului. Da, Dumnezeu poate sA intervina; atunci de ce nu © face mai des? De ce ramane in umbra gi au alunga indoietile scepticilor care si-ar dori sincer si cread’, dar au nevoie de un semn? De ce ingéduie Pl ca nedreptatea si suferinfa sa domine pe pimant? De ce interventiile Sale nu sunt un fucru obignuit, pe masura nevoilor, ci se incadreaza {n categoria ,,miracolelor“? In fine, un uitim avertisment: in nici un ca, nu intenfionez. si prezint in aceasti carte © perspectiva echilibrati asupra credintei crestine, La urma urmei, ma adresez acelora care, Ja un moment dat, au suferit din cauza t&cerii lui Dumnezeu. A ne fixa atengia asupra viejii lui lov ca model de credinta este ca si cum am studia istoria civilizatiei concentrandu-ne exclusiv asupra tiz- boaiclor care au marcat-o. Pe de alta parie, exist numeroase care nu fac nici o referire la luptcle vietii, axdindu-se exclusiy pe promisiunea victoriei. Cartea de! fafa este o carte despre credinti, dar care abordeaza subiectul credinei din perspectiva omului framantat de indoieli Si, in sfargit, tin si explic felul in care am ales si inserez citatele biblice. ti cregtine 10 Prefata Am considerat ca nu ar fi nimeri( si fac trimiteri la nole de subsol sau intre paranteze, in cadrul textuiui; asta ar ingreuna Iectura, ficdnd-o sa semene cu 0 balbaiala. In schimh, am aies s& precizez [a finalul fie ui capitol sursele citatelor folusite. Sunt convins ca cititorii inzestrati cu o minima iscusinya de detectiv vor fi in stare si depisteze pasajele indicate. W DEZAMAGIT DE DUMNEZEU Trezeste-Te! Pentru ce dormi, Doaine? Trezeste-Te! Nu ne lepdda pe vecie! Pentru ce Hi ascunzi jaja? —Psaimul 44:23-24 CARTEA | DUMNEZEU ASCUNS IN UMBRA Nu irebuie séi stai afard, In Pntuneric. Dar daca, totusi, vrei s@ privesti stelele, Vei descoperi ca intunericul este necesar. Stelele nict nu au nevoie de el, nici nu il cer. —Annie Dillard PARTEA INTAI Perceperea ftdcerii Capitolul 1 0 greseala fatala i de la aparitia cari mele intitulate Where is God When It Hurts? [Unde este Dumnezeu cand sufér?], am primit numeroase scrisori din partea oamenilor dezamagili de Dumnevcu O (andra mama mi-a scris c& bucuria ei s-a transformat in durere gi amariiciune cand fiica ei s-a nascut cu sping bifida, o malformatie congenitala datorit& cdreia maduya spinarii Pimane expus’ ca urmare a nesudarii oaselor coloanei vertebrale. [mi istorisea, de-a !ungul mai multor pagini acoperite cu un scris marunt si intorlocheat, cum cheltuielile medicale secasera toate economiiie familici, iar casnicia sa se destramase pentru ci soql ei se s&turase s-o vadé mai tot timpul la eapataiul copilasului bolnav. Cum toc parea sa se naruie in jurul ei, a inceput sa se indoiasc’ de Captul ci Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei aga cum crezuse la inceput. Ce sfat puteam si-i dau? Un homosexual mi s-a coniesat treptat, pe pareursul mai mullor scrisor Vreme de mai bine de zece ani cdutase un ,,tratament impotriva orientari sale sexuale deviante, participand la servicii carismatice de vindecare si apeland la grupuri cregtine de sprijin gi la tratamente medicamentoase. A recurs si la metode de terapie aversiva, prin aplicarea de socuri elecirice in zona genitala in momentul in care se simtea stinvulal erotic la vederea unor fotografii cu barbagi. Nimic insa nu a dat rezultate. in cele din urma a renunlat si mai lupte, czand prad’ promiscuititii unei vieti homosexuale. imi mai scrie si acum, din cand in cind. Spune ca vrea si-L urmeze pe Dumnezeu, dar se simte nevrednic din cauza acestui blestem de sub care nu poate iegi. Alta nara mi-a marturisit, stanjenita, cd traia intr-o permanenta depresie. 21 Dezamigit de Dumnezeu Nu avea nici un moriv sa fie deprimata, imi seria ea. Era sandtoasd, avea un salariu satisfacator si provenea dini-o familie stabila. Cu toate acestea, de cele mai multe ori se trezea dimineata simpind 4 nu are pentru ce sa wiiascd, Nu fi mai pisa deloc de viata ei, nici de Dumnezeu, iar cand se ruga, se indoia c4 exist cineva care fi ascullé rugaciunea Aceste scrisori, alaturi de mule altele pe care le-am primit de-a lungul anilor, contineau aceeasi intrebare fundamentala, formulata in termeni diferiti, de la caz la caz. Ideca sugerala este urmatoarea: ,,Cartea ta se refera la suferinta fizicd. Dar ce e de facut cu suferinte ca aceea care ma macina pe mine? Unde ¢ Dumnezeu cand sufletul meu © ranit? Ce spune Biblia despre. acest lucru?" in ce ma priveste, imi dau toatd silinta sa réspund cat mai bine la aceste intrebari, constient fiind ins de neputinta unor biete vorbe asternute: pe hartic. Poate oare un cuvant, oricare ar fi acela, sé vindece rani? Trebuie s& recunose ca, citind scrisorile acestea tulburatoare, gi in mintea mea se Unde este Dumnezeu cand suferim? $i de ce ne ridicd aceleasi intreba Nu suntem dezamagiti de Dumnezcu numai in situatii dramatice. In ce ma priveste, lucrul acesta se petrece adesea pe neasteptate, in viaja de zi cu zi. Imi amintese de o seard umeda si rece in Chicago, iarna weeuté, Vantul guiera, iar lapovi{a se cernea din cerul intunccat acoperind strazile cu un strat de zloaté. Tocmai in acea searé masina mea a refuzat si mai porneasca si, colac peste pupéza, imprejurimile nu pareau deloe prictenoase. Ridicand capota, m-am aplecat 84 arunc o privire asupra motorului, gi, in timp ce picu- rit reci imi alunecau pe spate asemenea unor pietricele, ma rugam intr-una: »Doanne, fe rog, ajuté-mé sé pornese masina.“ Oricét de mult m-am straduil $i oricate cabluri si sarme am innodat si reinnodat, magina a refuzat si porneascii, aga ci ora care a urmat mi-am petrecut-o intr-un local sordid din apropiere, agteptind sosirea autoutilitarei de remoreare. Agezat pe un scaun de plastic, cu hainele ude picurand gi latind balta din jural meu, ma intrebam ce gandea Dumnezeu despre starca nefericita in care ma gdseam. Aveam sa ratez o intalnire programata pentru seara aceea, iar in zilele urmatoare aveam si-mi pierd timpul supraveghind serviciile prestate de atelierul de reparalii auto care igi propusese sd-1 stoarca de bani pe bietii goferi aflati la ananghie, Oare lui Dumnezeu fi pasa catugi de putin de problemele mele sau de energia si de banii ce aveau si se iroseasca’? 22 0 gresealé fatala intocmai ca femeia aceea stanjenit&é de starea sa de depresie, ma simt destul de jenat si vorbese despre faptul c& rugiciunile mele de atunci au Kimas fard rispuns. Poate p&rea un fucru méirunt, o dovada de egoism, sau chiar de prostic, s@ te rogi s84i porneascé masina. {usd mi-am dat seama de faptul ca, oricat de minore, devamagirile au tendinta de a se acumula in timp gi de a-mi diminua credinta, ingropand-o sub torentul indoielilor. Ajung si ma intreb daca lui Dumnezeu chiar fi pasa de amanuntele vietii mele cotidicne— dac& li pasi de mine. Ajung si mA rog (ot mai rar, convins mai dinainte ca oricum rugaciunea mea mu comteazii. Sau conteaza? Devin govaielnic in credinj2 mea si in ceca ce simt. lar 0 data ce indoiala gi-a croit drum prin mintea mea, sunt si mai putin pregatit in fata momentelor de crizi majock oO vecina de-a mea este bolnava de cancer gi ma rog pentru ea constiincios. Dar, chiar gi cand m2 tog, inuebérile imi dau tércoale. Ne putem bizui pe Dumnezeu? Dac’ atit de multe dintre rugiiciunile noastre mai putin insemnate raman {2 . ce s¢ intémpla oare cu cele cu adevarat importante? intr-o dimineata, cénd, aflandu-ma intr-o camera de motel, am deschis televizorul, mi-a aparut de indaté pe ecran fafa patrala, cu maxilare proemi- nente, a unui renumit predicator. ,Sunt furios pe Dummezeu!™, spunea el, pe un ton invergunat. Era o mirturisire uimitoare din partea unui om care isi clidise intreaga carieré pe conceptul de ,sddire a credin(ei* si care is exprimase in permanent’ increderea neclintité in implicarea personala a lui Dumnezeu in viafa noastr’i. De data aceasta inst, Dumnezcu il dezamagise, spunea el, si a continuat explicindu-si_ alirmatia. Dumnezeu fi ceruse sa construiasc& o cldire de mari dimensiuni, unde s se desfgoare lucrarea care {i fusese incredintata; cu toate acestea, proiectul se dovedise a fi un dezastru financiar, jar cl sa vézut silit si vanda din proprietati si s& reducd din program. F] isi respectase partea sa de invoiala, pe cand Dummezeu nu. Cateva saptimani mai (arziu Lam vazut din nou 1a televizor, de data aceasta debordand de optimism si incredere. S-a aplecat in directia cameret de filmai si, cu un zambet larg pe fata sa colluroasa, gi-a indreptat degetul aritator inspre miile de spectatori. ,,In saptimana aceasta o sa vi se intample ceva grozav!“, a spus el, apasand pe fiecare silaba a cuvantului ,.grozav". Era atat de convingitor, incat orice agent de vanzari Lar fi invidiat in momentul acela. Peste cateva zile insi am aflat de la stiri ca fiul sau s-a sinucis. N-am putut s4 nu ma intreb atunci ce-o fi simfit acest om fala de Dumnezeu in acea saiptamana fatala. in astfel de momente, frimantirile prin care wecem par o ridiculizare a sloganelor triumfatoare care proclamé dragestea si grija lui Dumnezeu, atat a raspuns 23 Deramigit de Dumnezou de vehiculate in bisericile crestine. in pofida lor, nimeni nu este scutit de spirala descendenté a dezamigirii. Dezamiigirca nu-l ocolesie nici pe predi torul despre care v-am vorbit, nici pe cei care imi trimit scrisori De fapt, dezamagirea nu este striind nici unui crestin: prima care apare este dezama girea urmati de viermele indoielii si apoi de furie sau de sentimentul c& am fost wadati. Incepem sii ne intrebaim daca pute avea ineredere in Dumnezeu, daca ne putem incredinta viata in mana Lui. Ma preocupa de multi vreme subiectul avesta, al omului dezamagit de Dumnezeu, insa am ezitat si scriu despre cl, din doud motive. in primul rand, stiam ca voi avea de infruntat nigte intrebiiri la care este foarte ereu de dat un raspuns—de fapi, unele s-ar putea sa nici nu aib& rispuns. in al doilea rand, hu voiam sa scriu o carte care, din cauza ca se concentreaza asupra esecului, sa contribuie la slabirea credin(ci celor care o citese. Stu c& unii cregtini nu vor fi de acord din start cu expresia folosita de mine: ,dezamagit de Dumnezeu". Este 0 expresic gresiti, vor spune ei. Isus @ spus cil o credin(i fie si mumai de marimea unui bob de mustar poate s Mute muntii; c& totul este posibil dac& doi sau irei oameni se roag’ impreund ‘Viata crestina este © viati a victoriei sia triumfului. Dumnezeu vrea sa fim fericiti, stmatogi gi s& avem un trai indestulat, aga ca orice alta stare nu esie decat 0 dovacla de necredin(a. in urma unei vizite pe care am fieut-o unor persoane adepte ale acestui punct de vedere, am decis sa scriu totusi cartea de fata. Pe atunci aveam de Scris pentru o revista un artical pe tema vindecarii prin credinqa, iar cerce- tarile m-au condus spre o biserici de un renume indoielnic, al carei sediu se gaseste in statul Indiana. Aflasem despre acea biserica dintr-o serie de arti- cole din Chicago Tribune $i dintr-un reportaj special al programului Nightline de pe canalul ABC. Membrii acelei biscrici credeau ca orice boala poate fi vindecata prin credinga si ca a cduta ajutor in orice ali parte—la medic, de pildi—este o dovada a lipsei de eredinjé in Dumnezeu. Articolele din Tribune relat despre parinti care asistan neputinciogi la lupta copiilor lor cu boli ca meningita sau pneumonia, dar si cu afectiuni mai putin grave, ca banala gripa—boli care puteau fi tratate cu usurin(a. Pe o harti a Statelor Unite, un artist al ziarului Tribune desenase micule pictre funcrare, indicand numérul celor care isi pierduserd viata din cauz% cA, in conformitate cu invagitura 24 0 gresealad fatala respectivei biserici, refuzasera s& apeleze la tratamentul medical. Brau in total cincizeci gi doua de pietre funerar Conform rapoartelor, multe femei insarcinate din cadrul acelei biserici isi pierdusera viata in timpul nagterii, numérul tor depasind de opt ori media la nivel national, iar mortalitatea infantila la nivelul bisericii era de trei ori mai mare decat in restul farii. Cu toate acestea, biserica era in continua crestere si isi infiintase filiale in alte nouasprezece state, precum si in cinci tari siraine. M-am deplasat Ja bisericasmama din Indiana intr-o zi torida de august. Caidura inmuiase asfaltul (rotuarelor, iar lanurile Ge porumb erau parjolite de arsita. Cladirea bisericii era asezata in mijlocul unui astfel de lan de po- rumb—uriasii, solilara, fara a purta vreun insemn care sa-i indice identitatea, ca un hambar prost amplasat. Mi-am lsat magina in parcare si apoi m-am vazut nevoit si dau tot felul de lamuriri celor doi usieri care m-au intampinat, echipati cu statii de emisie-receptie. Se vede ca biserica nu agren publicilatea care se starnise in jurul e1, mai ales de cand cativa dintre fosti1 membri inain- fasera acliuni in justitie impotriva ei. Ca si fiu sincer, ma asteplam ca serviciul religios si se desfigoare dup& parul propriu factnilor fanatice, pe fundalu! unci predici hipnotice susti- aut de un pastor gen Jim Jones. Dar nu s-a intimplat nimie de genul acesta. ‘Timp de nouazeci de minute, sapte sute de enoriasi, printre care ma numéram $i eu, au cAntat imnuri gi au studiat din Biblie. i-am cercetat pe cei din jurul meu si mi-am dat seama cd erau cameni simpli. Femeile purtau rochii sau fuste, nici vorba de pantaloni, si nu erau machiate mai deloc. Barbatii, imbracati in cdmagi, cu cravata, sedeau fiecare alaturi de tamiliile lor sa si ii struneau, din cand in cand, pe cei mici. in privinta copiilor, acestia ifi sdreau in ochi mai abitir decat in oricare alté bisericd pe care o sliam eu; erau pretulindeni. Este peste puterile unui copil mic sa stea linistit vreme de noudzeci de minute, aga cA fi vedeam pe paring! stréduindu-se sa le ocupe timpul cu ceva. Carlile de colorat erau peste lot. Mamele se jucau in fel si chip cu degetelele copiilor. Unele adusesera cu ele jucdriile preferate ale copiilor, pe care le indesasera in pogetele care pareau sa plezneasca de pline ce erau. Venisem in cdutare de senzational, insd aveam s& plec dezamégit. Asista- sem la © secventa din viata unor americani (radifionali, pentru care familia igi pastrase valoarea gi insemmatatea de odinioara. Parintii de aici isi iubeau copiii la tel de mult ca orice alti parinti din lumea aceasta $i totusi—imaginea micufelor pietre funerare schitate pe harta mi-a revenit in minte—unii dintre acesti parinti statusera la capatéiul copilasilor lor 25 Dezumagil de Dumnezeu muribungi, fara sa facd nimic. Un tata declarase ziarului Tribune ca timp de Coud saptiméni se rugase langa paul fiului sau in yarsti de un an si jumatate, doborat de febri. Mai intai boala i-a provocat surzenia, iar apoi orbirea. Pastorul biscricii I-a indemnat si se roage gi mai fervent si L-a convins si nu apeleze la medic. A doua ai baielasul a murit. Autopsia a evidentiat 0 forma de meningita care ar fi putut fi tratati cu ugurinta. in general, membrii bisericii din Indiana ma {I invinuiese pe Dumnezeu pentru nenorocirile cu care se confrunté sau, cel putin, nu o spun cu voce tare, In schimb, se invinuiesc pe ei ingisi ca mu au destula credin(a. Intre timp, numirul pietrelor funerare continua s crease’ Am plecat de acolo in duminica aceea cu convingerea c& ceea ce gandim si credem noi despre Dumnezeu conteazi—conteari cu adevirar—la fel de mult ca orice alt ucru din viata noastra. Oamenii aceia au erau nigste monstri sau ucigasi de copii, dar, cu toate acestea, foarte multi dintre copiii lor muri- sera din cauza unei greseli (cred eu) de natura teologica. (De fapt, invatiturile bisericii din Indiana nu sunt foane diferite de cele intalnite in multe hiserici evanghelice, sau propovaduite in cadrul emisiunilor radio sau TV; ei aplicd pur $i simplu promisiunile crediniei cu mai mult consecventa decat aifii.) Oamenii aceia sinceri din Indiana, precum si cei care mi-au scris, friman- tai fiind de intrebiiri dureroase, m-au determinat s4 abordez in scris subiectul acesta pe care ma simpeam (entat sa-l evit. Aga s-a nascul aceasti carte de natura teologica. Nu este o carte cu pretentii de ordin practic, ci o lucrare despre caracterul lui Dumnezeu, care incearcé si explice de ce El lucreaza uneori in moduri tainice, iar alteori lasii impresia ci nu lucreaza deloc. In ce mé priveste, nu consider ca teologia trebuie limitata la seminariile de specialitate in cadrul c&rora profesorii gi studentii igi disput parerile si emele de gandize. Este vorba de o chestiune care ne afecteaza pe noi Loti. Unit oameni isi pierd eredinta din cauza unor sentimente acute de dezamagire in relajia cu Dumnezeu. Ei se astcapta ca Dumnezeu sa actioneze intr-un anumit fel, iar El ii lasa balté*. Altii poate c& nu isi pierd credinta, dar suferd si ci din cauza dezamagirii. Au incredere ci Dumnezeu va interveni, se roagé pentru un miracol, insa rugciunile lor nu primesc nici un raspuas. in biserica din Indiana lucrul acesta s-a petrecnt de cel putin cincizeci gi douad de ori. 26 Capitolul 2 Spulberaté in vant a veal ary ntr-o dupa-mas’ am primit un telefon de la un tanar care s-a prezenlat ca fiind student Ia tcologie in cadrul Colegiului Wheaton. ,,.Ma numesc Richard", a inceput el. ,.Nu ne-am intilnit niciodala, dar am o mare simpatie pentru dumneavoastra datorits cirpilor pe care le-ati scris, Avefi putin timp sa stim de vorbi Richard a inceput sa-mi vorbeasca despre viata lui. Devenise crestin in timpul facultagii, datorité unui lucrator de la InterVarsity cu care se impri tenise si care il adusese Ja credinti, Cu toate acestea, Richard nu vordea ca un crestin recent intors la Dumnezeu. Mi-a cerut s4-i recomand céteva carti cregtine, dar am deseoperit ca le citise pe toate cele indicate de mine. Conver- satia era plicuti si lejerai gi doar inainte de tncheierea ci am aflat motivul pentru care ma contactase. »Nu imi place deloc si va deranjez pentru asa ceva“, mi-a spus pe un ton sovaiclnic. ,$tiu ci sunteli ecupat, dar ay vrea si va rog ceva. Eu..., eu am scris 0 lucrare pe cartea «lov», iar profesorul mi-a spus c& ar trebuii si o dez volt, si scriu o carte despre acest subieci. Nu afi putea si aruncati o privire peste insemmirile mele gi si-mi spuneti ce pairere aveti?* T-am rispuns afirmativ, si cateva zile mai tarzin am intrat in posesia manuscrisului siu. Sincer sa fiu, nu mé asteptam Ja mare lucru. De obicei, productiile studentilor nu sunt prea grozave si ma indoiam un proaspat convertit ar putea dezvilui noi aspecte ale acestei complexe ciirti care este lov. Dar m-am ingelat. Manuscrisul s-a dovedit a fi extrem de promitétor gi, in lunile care au urmat, am discutat mult cu Richard, la telefon sau prin e-mail, incercand sé dezvoltim subiectul sub forma unei carti. Un an mai tarziv Richard a terminat de scris cartea cu pricina gi a incheiat 27 Dezamagit de Dumnezeu un contract cu editura. M-a sunat si m-a rugat sii scriu prefata cartii. Inca nu ne intélnisem niciodaci, dar imi placea entuziasmul lui si eram intru tow! de acord cu scrierea sa Au mai trecut ined gase luni, {mp in care cartea a fost supusa ultimelor Tevizuiri si apoi cditirii, Cu pujin timp insd inainte de data publicarii, Richard m-a sunat din nou. Vocea sa era altfel decat pana atunci: pirea incor- dat si nelinigtit, Spre surprinderea mea, a evitat si-mi raspundi cand Lam intrebat despre aparitia carqii. ,,Trebuie si ne intélnim, Phillip*, mi-a spus. »MA simt dator sa-1i marturisese ceva, $i vreau sao fac direct, nu la telefon. Pot sa vin la tine intr-una din zilele astea?“ Razele fierbinyi gi transparente ale soarelui se strecurau in apartamentul meu de la etajul al treilea. Usile erau larg deschise si, nefiind previzute cu plasa contra insectelor, mustele se nipusieau cénd infuntru, cand afar din apartament. Richard, imbriacat in tricou si pantaloni: scurti albi, de tenis, sedea pe canapea, in fafa mea. Pe frunte fi striluceau broboane de sudoare. Condusese mai mult de © ori prin traticul aglomerat din Chicago pentru a ne intalni, asa c4 primul lucru pe care La facut cénd a intrat in ia fost si bea Pe nerasuflate un pahar de ceai cu gheatii, incercdnd sA se riicorease’ Eva un tanar zvelt, ce parea a fi intr-o forma fizicd excelenti—un ectomort Pur, ar spune un instructor de aerobic. Fata osoasd $i parul tuns foarte scurt ii dideau un aer sever, de calugar devotat Domnului trup si suflet. Daca era sd tin scama de limbajul wupului, mesajul era foarte clar: pumnii sii nu aveau astampéar, fi inclesta desclesta intr-una, picioarele bronzate nu-i stiteau 0 clipa linistite, iar maxilarui fi era peste masurd de incordat. A sirit peste orice introducere. ,,Ai tot dreptul sa fii furios pe mine“, a inceput el. ,N-am sa te invinuiese catusi de putin daca te vei simti ofensat.* Habar n-aveam despre ce vorbea. ,,Ce vrei si spui?* ~Ei bine, uite cum stau lucrurile. Cartea pe care m-ai ajutat sii o scriu va aparea luna viitoare, inclusiv prefata ta. Dar adevarul este cdi nu mai cred ceea ce am scris acolo si cred c4-{i datorez ¢ explicatic, * A facut o clipa si, din felul in care igi inclesta maxilarul, mi-am dat seama ca cra extrem de incordat. fl urase pe Dumnezeu! a izbucnit el. Nu, rectific, nu asta am vrut pun. Nici mécar nu mai cred in Dumnezeu.“ Nu am spus nimic. De fapt, in cele trei ore care au urmat am tdcut mai tot timpul, Tasandu-l pe Richard si-si depene povestea, incepand cu_divor(ul 28 Spulberataé in vant parintilor sai, ,Am diverteze* mi fiicut tot ce mi-a stat in putinté ca si-i impiedic si a spus. Eu eram la faculiate, tocmai il descoperisem pe Dum- siam fost atat de naiv incat s4 cred ca Lui fi pasa de mine. M-am rugat 71 si noapte ca parin{il mei sé se impace. Chiar am renuntat la scoala pentru © bucata de vreme gi m-am dus acasd, pentru a incerca si-mi salvez familia. Credeam c& asta era voia lui Dumnezeu, dar acum am impresia cd nu am lacut decat sa tnrautalesc situatia, A fost pentru prima dala cénd Dumnezeu nu mia raspuns la rugaciune, si m-a durut foarte tare. »M-am transferat Ia Colegiul Wheaton tocmai pentru a inva{a mai multe despre credin(i. Ma géndeam cA s-ar putea si fie ceva in neregulé cu mine. La Wheaton am cunoscut oameni care foloseau mereu expresii de genul: «Am vorbit cu Dumnezeu», sau: «Dumnezeu mi-a spus». Uneori le foloseam si eu, dar de fiecare data cu un sentiment de vinovatic. Qare Dumnezeu chiar imi spunea ceva? Nu am auzit niciodaté vreo voce si mu am avut nici o dovadi palpabila in ce priveste prezenta lui Dumnezeu. Cu toate astea, tanjeam dupa © astfel de apropiere. »Ori de cale ori eram pus in situalia de a lua o decizie importanta, citeam Biblia si ma rugam pentru indrumare, aga cum ni se cere, Daca aveam pace in legaturé cu o anumité decizie, teceam la fapte. Dar iti jur ci de fiecare data s-a dovedit a fi decizia gresita. De indat& ce mi se pirea ci am priceput voia lui Dumnezeu, totul se intorcea impotriva mea." Zyomotele strizii ajungeau pand la noi si dincolo de usa ii auzeam pe yecinii mei urcand si cobordnd scarile, dar toate aceste sunete nu péreau sa-I distraga pe Richard. El continua si vorbeasea iar eu il aprobam din cand in cand in tacere, desi nu intelegeam ce-! ficuse si izbucneascd atat de violent impotriva lui Dumnezeu. Exist o multime de familii care se destrama; 0 multime de rugiciuni care riman fara raspuns. Care era atunci adevarata cauza a furiei sale? Mi-a povestit apot ca, la un moment dat, i s-a ivit oportunitatea de a se angaja undeva. Dar angajatorul si-a incdleat promisiunea si a angajat pe altul, mai putin pregatit decat el, Lisandu-l pe Richard cu datorii considerabile la scoala si fara nici o sursa de venit. Cam tot pe atunci logodnica sa la piirisit Fara nici un avertisment ea a rupt logodna, refuzdnd si-i dea vreo explicatic pentru brusca schimbare a sentimentelor sale. Sharon, logodnica lui Richard, jucase un rol esen(ial in cresterea sa spirituald, iar plecarea ei ii rpise gio parte din credinté. Adesca obisnuiau sa se roage Impreuna pentru viitorul lor comun; acele rugaciuni p&reau acum niste glume nemiloase. Richard s-a contruntat gi cu céteva probleme de sanatate, care nu au facut nezeu 29 Dezamagit de Dumaezeu decat si sporeasca depresia si senzajia de neputingi. Seniimentul de respingere provocat de divortul parintilor piea sd reinvie. Oare Dunmezeu nu facuse decal si-] amageasc’, aga cum fcuse Sharon? A mers la un pastor, la consiliere. Se simfea asemenea unui om care se ineacd, i-a mirturisit el pastorului. isi dorea sa se increadi in Dumnezeu, dar de cate ori intindea mana dupa El, ramanea cu mana goala. De ce si mai creadit intr-un Dumne- zeu céruia nu parca sé-I pese catusi de putin de soarta lui? Pastorul nu i-a aralat prea multé compasiune, iar Richard a ramas cu impresia c& plangerile lui i se pareau acesinia neinsemnate, in comparatie cu preblemele pe care le intélnea de obicei: casnicii destramate, bolmavi de cancer, alcoolici sau copii indaramici. ,,Cand lucrurile se vor limpezi in privinfa prietenei tale, se va rezolva gi relatia ta. cu Dumnezeu", i-a spus pi torul, cu un zimbet condescendem. Pentru Richard ins, problemete prin care trecea nu erau deloc minore. Nu infelegea cum se putea ca un Tata Cerese care Se pretinde plin de dragoste sti il lase sa sufere aga o dezamagire. Nici un tata din lume nu si-ar trata fiul in felul acesta. A continuat sd mearga la biserica, dar in inima lui incepeau $4 incolfeasca cinismul gi indoiala aidoma unei tumori. Toate principiile teolo- gice despre care invajase la scoala si pe care le redase in carica sa nu mai aveau pentru el nici o valoare. »Era ciudat", mi-a spus Richard, ,dar cu cal imi canalizam m: mult mania impotriva lui Dunmezeu, cu atat parea si capat tot mai multé energie. Mi-am dat seama ca in ultimti ani au fZicusem decal si renunt la propria mea identitate. Acurn, de cand incepusem sa am indoieli, ba chiar si-i detest pe colegii de scoala si pe ceilalti crestini din jurul meu, simteam ca revin la Intr-o searé de duminica s-a petrecut ceva care I-a marcat pe Richard in mod deosebit. S-a dus, ca de obicci, Ja serviciul religios de dupi-masa, unde a ascultat marturiile catorva crestini si a participat la inchinare. Ceva s-a ‘iparit insd addne in mintea sa. Cu cateva zile inainte, un avion la bordul caruja se aflau noua misionari crestini se pritbusise undeva in Alaska si nici unul dintre cei aflaji fa bord nu supravietuise. Pastorul a relatat cu gravitate delaliile accidentului, dupa care Ia prezentat pe un membru al biscricii care supravietuise unui alt accident aviatic ce nu fusese adus Ja cunostinta publicu- lui, petrecut in acceasi sipiiména. Cand persoana respectiva gi-a incheiat istorisirea, relatand despre feiu! in care reugise s& scape cu viata, intreaga congregatie a strigat: ,,Laudat fie Domnul!* »Doamne, fi multumim c& Lai adus thapoi teafir pe fratele nosiru si 30 Spulberata in vant pentru ca i-ai trimis pe ingerit Tai sé vegheze asupra lui“, s-a rugat pastorul. le rugim sa fii alituri de familiile celor care au murit in Alaska.“ Aceasta ugiciune i-a stérnit lui Richard un sentiment de revolti asemanator cu o wcnvatie de yom, Nu poate fi si una si cealulta, s-a gandit el. Daca Dumne- you este Hiudat pentru salvarea supraviequitorilor, ar trebui gi sa fie acuzat yientru moartea victimelor. Totugi, in bisericd nu auzi niciodaté marturia celor iidurerati, care jelese pierderea celor dragi. Oare ce-ar avea de spus sofiile nisionarilor care murisera? Ar vorbi cle despre Dumnezen ca despre un ati iubitor? In seara aceea, Richard s-a intors acasé agitat si (ulburat. Totul parea sa se invarta in jurul unei singure intrebiri: ,Macar existi Dumnezeu?* In ce il privea, el nu primise nici 0 dovadi convingatoare a existen{ei Lui. oarele alunecase spre asfintit, ascunzandu-se dup’ o clidire uriasa care se profila la orizont. Lumina crepusculara se strecura in camera, scdidand-o in tonurile si nuantele sale calde. Richard a inchis ochii, muscéndu-si buza de jos. Si-a apasat puternic ochii cu cele doua degete mari. Parcd incerca sé vada cu ochii mintii « anumitd imagine gi s-o inteleaga corect Ce s-a intimplat dup’ aceea?*, 1-am intrebat eu, dupa céteva minute de Vicere. ,In seara aceea {i-ai pierdut credinia?* A dat din cap afirmativ gi apoi a reluat, cu o voce sfarsita: Am stat treaz pana tarziu in noaptea aceea. Vecinii se culcasera de mult—locuiesc la i aveam impresia ci cram se petreaca ceva important. ise de atatea ori. fl uram, dar ma si Ajuns in punctul acesta al povestirii, Richard s-a oprit inarginea orasului, inte-un cartier foarte linis singur pe lumea asta. Simfeam ef era pe cale Sufeream. Dumnezeu mi dezat (emeam, in acelasi timp. Doar eram student la (eologie, nu? Poate ca, totusi, Dumnezeu era prezent, iar eu fceam o greseala enorma. Cum puteam sa fiu sigur? Mi-am revizuit mental intreaga experienta de crestin de la inceputul ei si pan in ace] moment. »Mi-am adus aminte de prima licdirire de credingi care mi-a aprins inima, pe cand eram la facultate. Pe atunci eram tanar si vulnerabil. De-abia invita sem cateva fraze optimiste, de natura sé m& convinga sa-mi traiese ,.viata din belgug", Poate ci nu fiiceam decat s4-i imit pe cei din jurul meu, identi- ficandu-ma cu trairile gi experientele lor. Oare toata relagia mea cu Dumnezeu nu fusese decat o amigire? 31 Dezamagit de Dumnezeu aTolusi, imi era greu si dau cu piciorul la tot ceea ce crezusem pani atunci. Simleam ca sunt dator si-1 dau lui Dummezeu o ultima sansa ain nouptea aceea m-am rugat cu toati hotirdrea si sinceritatea de care cram in stare. M-am rugat si in genunchi, si intins pe podea. «Doamne! iti pasa de mine?», am intrebat. «Nu vreau si-ti spun eu ce si faci, dar, Te rog, da-mi un semn ca esti prezent! Asta e tot ce-Ti cer.» «Timp ce patru ani m-am striduit din risputeri simi clidese o «relatie personal cu Dumnezeux, cum se spune, gi, cu toate astea, Dumnezeu nia trata mai rau decat pe oricare dintre prietenii mei. Acum totul se redusese la oO singura inebare: cum poti avea o relatie personala cu cineva, daca nu esti nvins c& acel cineva exista? [n ce priveste existema lui Dumnezeu, mu pot fi sigur niciodata. »M-am rugat mai mult de patru ore. in unele momente ma simteam penibil, altcori cram foarte sincer. Aveam senzatia cd piigese in intuneric, fir sa stiu unde voi ajunge, Eram la dispozitia lui Dumnezeu. wn sfarsit, pe la patru dimineata mi-am revenit. Nu se schimbase nimic. Dumnezeu nu imi rispunsese. De ce m-as mai fi chinuit? Nu era mai simplu 88 uit de Dumnezeu gi sé-mi vid mai departe de viaa mea, ca restul lumii? »Dintr-odatt m-am simgit usurat gi liber, de parca tocmai trecusem de un examen dificil sau izbutisem sa-mi iau carnetul de sofer. Lupta se sfarsise. Eram din nou stipan pe viata mea. ~Acum mi se pare o prostie, dar stai si veri ce am ficut in continuare. Mi-am luat Biblia gi alte c4teva cari crestine, am coborat scarile si am iegit pe usa din spate. Am inchis-o incet in urma mea, ca sf nu trezese pe cineva. in curtea din spatele casei era un gratar pentru frigdrui zidit din céramid’i, am ingrimadit carfile pe el, le-am stopit cu benzing si le-am dat foe. Era 0 noapte fard lua’ gi flicdrile se imaljau jucduse gi stralucitoare. Versetele biblice gi fragmentele de teologie se incoliccau, se innegreau si apoi se imprastiau, se ridicau in aer biete firicele de cenusi. Tar credinta mea isi lua si ea zborul, o dati cu ele. Am ureat din now fa etaj pentru a aduce inca un vraf de carti, Am faicut a de vreo opt ori in decurs de o ord. Comentarii, lucriri de la jucrul ac seminar, chiar si manuscrisul cArtii mele despre Jov—toate s-au prefieut in cenusa. Probabil cA mi-ag fi pus pe foc toate ciirtile din biblioteci daca nu ag fi fost intrerupt de un pompier furios care s-a repezit la mine, urland cat il tinea gatlejul: .Nu-ti dai seama ce faci?!“ Cineva sunase la pompieri si fi alertase. Am ingdimal cAteva scuze, explicdndu-i c& voiseim doar si scap de niste gunogie. 32 Spulberatd in vant Dupa ce a turnat o sohutie deasupra focului sia presarat o mand de pa- inant, pompierul m-a lasat in pace, Am urcat in camera mea gi m-am aruneat tu pat, mirosind tot a fum. Se crapa deja de ziua si eu eram fn sfargit, linigtit © povard uriasa mi se ridicase de pe inima. Busesem sincer cu mine insumi Disparuse orice prefacatorie si nu ma mai simteam presal si cred in ceva de care nu cram sigur. Ma convertisem—dar ma convertisem de fa Dumnezeu.* Ma bucur ca nu sunt de profesie psiholog. Niciodadi mu-mi gases cuvin- (ele atunci cand sunt pus in situatia de a asculta confesiunile cuiva, aga cum mi s-a intimplat cu Richard. in dupd-masa aceea am vorbit foarte putin, dar poate aga a fost cel mai bine, Nu ar fi fost de nici un ajutor sé invinuiesc pe Richard pentru ,testele* pe care I le aplicase lui Dumnezeu. El era foarte preocupat de aparifia cArtii sale, care avea si aiba loc int-una din saptiménile urmatoare. Editorul aflase despre schimbarea care se petre- cuse in inima lui Richard, dar prima editie era deja sub tipar, spunea el. asigurat pe Richard c& eram in continuare de acord cu publicarea car(ii. Bram de acord cu continutul lucririi, chiar daca nu mai consimjeam la convingerile sale personale. in afara de asta, pot s’-{i spun cu certitudine cd $i cu mi-am schimbat prerea in privinta unora dintre lucrurile pe care le-am seris in ulti- mii zece ani“, i-am spus eu Richard era istovit dup atatea destainuiri, dar prea mai relaxat cand s-a ridical s& plece de Ja mine. ,,Poate ci (oa(e problemele au aparut de cand am inceput sa studiez Cartea lui lov", @ spus el. ,inainte il iubeam pe Tov—lui nu ia fost fricd si fie sincer cu Dumnezeu, sa-gi desehida inima in fafa Lui. Cred ca diferenta dintre noi doi consta in felul in care se termina povestea. La capatul atator suferinte, Dummezcu i s-a aratat lui lov. Mie nu mi S-a aratat.“ Afar incepea si se insereze iar pe scar’ becurile cu senzori erau deja aprinse. M-am simtit cuprins de tristete cAnd Richard mi-a string mana sia disparut pe scari. Era atit de tanair, bronzat gi sinatos. Mulgi ar spune ca nu avea de ce sii dispere. Ascultandu-l insa, vazandu-i mainile inclegtate gi fata incordataé, am descoperit in sfarsit cauza furiei sale. Richard trecuse prinu-una dintre cele mai teribile suferinte omenesli durerea de a fi tradat. Durerea indriigostitului care se trezeste si igi di seama dintr-o data cd tou s-c sfarsit. El igi incredintase intreaga via(i fn mana lui Dumnezeu, iar Dummezeu il dezamagise cumplit 33 Copitolul 3 Intrebdrile pe care nimeni nu indrdzneste si le pund cu voce tare S intémpla uneori ca intrebarile cele mai importante, care ne framanta de ‘o viata, la care n-am primit rispuns, sa se cristalizeze intr-o clipa. In ce ma priveste, intalnirea cu Richard mi-a prilejuit un astfel de moment, {ntr-un fel, nemultumirea lui provocaté de divortul parintilor sai, de problemele sale de sinitate, de dezamagirea sa pe plan sentimental si de pierderea slujbei promise, oricdt de mare ar fi fost, nu se claseaz printre cele mai rari dez- amagiri ale lumii. Cu toate acesiea, in noaptea aceea, cand igi pusese pe foc Biblia si cartile de teologic, realitatea este ca, lisdnd la o parte teatralitatea gesiului sau, el actionase sub impulsul indoielii, indoiala care ne macina pe cei mai multi dintre noi. Oare lui Dumnezeu Hi past’? Si daca-i pasa, de ce nu-Si intinde mana sa repare lucrurile cand acestea par si 0 ia razna—-cel putin din cand in cand? Cuprins de furie si apfsat de suferinti, Richard nu-si exprimase indoiclile in mod itis, sistematic; le-a perceput mai mult sub forma sentimentului c& fusese iridat, decat sub forma unor probleme legate de credinya sa. Gandin- du-ma la conversatia noastré, nu-mi puteam alunga din minte wei intrebari legaie de Dumnezeu, care pareau sa pandeasca amenintitoare, furigate in hatisul de sentimente din inima lui. Cu cat analizam mai mult aceste intrebari, cu atat imi dadeam scama ca ele exista in fiecare dine noi. Dar putini sunt aceia care au curajul sa le rosteascii cu voce (are, fiindea, in cel mai bun caz. ar parea © necuviinti, iar in cel mai rau, o erezic 35 Dezomagit de Dumnezey Este Dumnezeu nedrept? Desi s-a striiduit si-L urmeze pe Dumnezeu, totul in viata lui Richard s-a prabusit. Nu putea impaca suferinya sa cu promisiunile Biblici de rasplata si fericire. In plus, cum se poate explica faptul c4 atatia oameni contest fatis existenta lui Dummezeu gi, cu toate acestea, duc © via(a lipsita de griji? Aceasta este o intrebare straveche, care i-a framantat gi pe lov, gi pe psalmisti, gi continua si reprezinte o barierd in calea credintei Tace Dumnezeu? in wei imprejurari diferite, cand a avut de luat decizii cruciale in privinja scolii, carierei gi a viejii personale, Richard L-a rugat pe Dumnezeu sa-i dea indrumari clare. De fiecare dati a crezut ci aflase raspunsul [ui Dumnezeu, dar ulterior s-a dovedit cd alegerea lui fuscse gresiti. ,Ce fel de Tata este El?*, s-a intrebat atunci Richard. ,Oare li face plicere si mi vada dobordt? Mi s-a spus c& Dumnezeu ma iubeste gi ca are un plan minunat pentru viata mea. Grozav. Dar de ce nu-mi spunc si mie care e planul asta?“ Se ascunde Dumnezeu? intrebarea aceasta il preocupa pe Richard mai mult decat oricare alta. I se parea cA este indispensabil, o necesitate tologic imperioasa si fundamentala ca Dumnezeu sa-Si dovedeasca existenta intr-un fel sau altul. ,.Cum pot avea o relatie cu o persoana despre care nici méacar Au sunt sigur ca existi?* De tapt, avea impresia ca Dumnezcu se ascundea in mod deliberat chiar de aceia care doreau sincer s-L giiseascd. lar cand rugiciunile sale din noaptea aceea de raspantie au ramas far nici un raspuns, Richard a hotirat s4 renunie pur si simplu la Dumnezcu. Aceste trei intrebiri au continuat si ma preocupe si mai tarziu, in cimpul unej calatorii pe care am facut-o in America de Sud, pentru a scrie un articol Dupa ce am ajuns in Peru, un pilot al unei lucriri misionare de acolo m-a dus pana la un satue al indienilor Shipibo, Hidroavionul cu care zburam a amcri- zat pe un rau, ne-am apropiat de mal si am coborat. Pilotul m-a calduzit pe o cdrare croita prin jungla ce ducea drept in ,centrul* oragului: un loc viran noroios, strajuit de vreo duzina de colibe construite in varful unor pari uriasi, asemenea unor foigoare si acoperite cu frunze de palmier. Ma dusese acolo ca sa-mi arate o biserica veche de patruzeci de ani, aflata astizi in plini dezvol- tare. De asemenea, mi-a aratat bucata de granit asezati pe marginea drumului principal si mi-a spus povestea tinirului misionar care infiinjase acea biserica Cand fiul acelui misionar, in varsté de sase luni, a murit in urma unui acces subit de varsaturi gi diarce, misionarul aproape ca si-a pierdut mintile de durere. A desprins cu mainile lui 0 bucata uriag’ de granit dintr-o stanca aflata in apropiere—cea pe care 0 aveam in fafa ochilor—si a agezat-o lang’ 36 lntrebari pe care nimeni nu indrdzneste so le pund cu voce tare morméntul copilagului, apoi a plantat un copac alaturi In fiecare zi, pe cal- dura cea mai mare, cind toti ceiialti se ascundeau la umbrd, cAutind un strop de racoare, misionarul venea la malul raului si isi umplea galeata cu apa ca i ude copacelul. Apoi se ageza ang’ mormdnt, acoperindu-l cu umbra lui, ue pared ar fi vrut si-l apere de argifa soarelui ecuatorial. Cateodata plangea, ultidata se ruga, dar uneori stilea pur § simplu acolo, cu privirea pierduta in vol. Sotia lui, ceilalji membri ai micu(ei biserici indiene, precum si tovardsit sai misionari, se straduiau cu tofii sa-i aline durerea, dar in zadar in cele din urma misionarul a cazut si el rapus de boala. Delira, deshi- dratat gi slabit din cauza diareci. A fost dus la Lima, unde doctorii i-au toate analizele, crezind ca vor descoperi vreo amoeba sau vreun alt microb de origine tropicala, dar n-au gasit nimic. ‘Toate medicamentele pe care i le-au administrat s-au dovedit a fi ineficiente. Au ajuns la concluzia ca era vorba de asa-zisa ,diaree isterica™ gi I-au trimis, imprcuni cu sofia sa, inapoi in Sta- tele Unite. Stand acolo, Langa bucata roasi de granit, pe care acum femeile indiene 0 foloseau ca si-si aseze pe ca vasele cu apa, am incercat sii intru in piclea tanarului misionar, Intrebandu-ma ce s-o fi rugat ef pe cand sedea singur, in arsita soarelui, mi-au revenit in minte cele trei intrebari ale lui Richard insotitorul meu mi-a spus ci pe ténirul barbat il chinuia cumplit gndul nedreptifii suferite. Fiul siu nu facuse nici un rau Misionarul isi adusese aici familia ca s&-L slujeasca pe Dumnezeu in mijlocul junglei—asta fi era raspla- ta? De asemenea, se rugase ca Dumnezcu si-i dea un semn al prezentei Lui, sau cel pufin o vorbi de mangaiere. Dar nu a primit nimic. Pierzandu-si increderea in mila gi compasiunea lui Dumoezcu, misionarul a ales sa-si exprime suferinfa luand asupra sa boala care ii rapise fiul. Presupun ca ateii convinsi nu au nici un motiy sa se simté dezamagi{i de Dumnezeu. Ei nu se asteapta la nimic si nici nu primese nimic. Dar aceia care igi incredinteaz viata lui Dumnezcu agtcapta ceva in schimb, in mod instinctiv. SA fie oare gresite aceste agteptari? © buna bucata de timp nu Iam mai vazut pe Richard. M-am rugat intr- una pentru el, dar toate eforturile mele de a lua legitura cu el s-au dovedit zadarnice. ‘Telefonul situ fusese deconcctat si am aflat cd se mutase altundeva Fditorul lui mi-a trimis pana la urma un exemplar al car{ii sale despre Toy, pe care -am asezat in biblioteca, la vedere, spre a-mi aminti mereu ca nu trebuie 37 Dezomagit de Dumnezeu pripesc cind e vorba de abordarea in scris a unor subiecte legate de credinta. Dar intr 0 bund zi, dupa yreo trei ani, am dat nas in nas cu Richard in lui. Arata bine: se ingrisase pufin si isi lasase pairul si-i crease’ sa cd nu mai avea expresia accea sever’ si preacupata. A parut bucuros si ma vada gi am stabilit sa Iam pranzul impreuna intr-una din zile Liltima data cénd am stat de vorba eram foarte deprimat*, mi- pus cl a zile mai larziu, 2ambind, in timp ce intram intr-un restaurant mexican. -Acum viaja mea este mult mai bund.“ Avea o slujba promicitoare gi deptigise de mull durerea pricinuité de egecul suferit pe plan sentimental. Nu dupa mult timp am ajuns si discutém despre Dumnezen gi mi-am dat seama c& Richard nu igi revenise intru totul in aceasté privimi. Un val de cinism se asternuse peste ranile sale, dar era la fel de furios pe Dumnezeu ca si inainte. Chelnerija ne-a umplat din nou cestile cu cafea, iar Richard si-a agezat palmele in jurul cinii sale, privind absent la lichidul negru, din care iegeau aburi. Am reusit si-mi clarific lucrurile din acea perioada tulbure din viata mea*, a spus el. ,Cred c& mi-am dat seama care a lost problema. Pot si-ti spun cu precizie ora si minutul in care am inceput s4 ma indoiese de Dumne- zeu, si si stil c asta nu s-a inlamplat pe cand eram la colegiu, $i nici in noap- tea aceea cand m-am rugat cu aléta staruingé.* Apoi mi-a istorisit un incident petrecut imediat dupa ce se intorsese la Dumnezeu gi devenise crestin, Inca de ia inceput m-a framantat un anumit lucru: notiunea de credinta. Peniru mune era un concept care parea sa suprime instantaneu orice nelamurire, oricat de sincera ar fi fost. L-am intrebat pe liderul de la Inter- Varsity ce pirere are despre chestiunes suferingei, iar el a inceput numaidecat sa-mi vorbeasca despre credingi. «Sa crezi in Dumnezeu, indiferent daca sim{i sau nu ca ebuie si o faci», mi-a spus el. «Cu timpul, va apiirea si senti- mentul.» Mi-am zis ca asa o fi, dar acum imi dau seama ca sentiment! ou a aparut niciodaté. Nu faceam decat sa execut ce mi se dicta. -Inca de pe atunci imi doream cu ardoare si descopiir 0 dovada a exis- tentei Jui Dumnezeu, in Jocul credinei oarbe. $i intr-o bund zi am gisil-o tocmai la televizor. Trecand indiferent de lz un canal la altul, am dat peste un serviciu religios de vindecare in masa condus de Kathryn Kuhlman. Am urméarit timp de cateva minute cum diverse persoane erau chemate pe scena pentru a fi intervievate, Fiecare avea 0 poveste uluitoare, referitoare la vindecarea supranaturala, Cancer, afectiuni cardiace, paralizic—o adevarati enciclopedie medicaid se perinda pe scen’. mai lung, a 38 Intrebéri pe core nimeni nu indrdzneste sa le puna cu voce tore Urmarind emisiunea lui Kuhiman, indoielile mele au inceput treptat sa dispara. In sfirsit, d&idusem peste ceva concret, palpabil. Kuhlman I-a rugat pe,unul dintre membrii corului s4-i cénte melodia ei preferata, «E] m-a atins». Era exact ceea ce aveam eu nevoie, m-am gandit atunci: s2 fiu atins in mod personal de Dumnezcu. Kuhiman oferea implinirea acelei promisiuni iar eu m-am agalal de ea cu toata fiinta mea. rei s4ptinani mai carziu, Kathryn Kuhlman se alla in statul vecin, aga ca am renunyat la ore gi am calatorit o jumatate de zi penuu a Tua parte la una dintre intrunirile organizale de ea. Atmosfera era emotionanté—sunete armo- nioase de orgi se indltau din spatele platformei acompaniiad murmurul oame- nilor care se rugau cu voce tare, unii dintre ci in limbi ciudate, necunoscute mie; iar din cand in cand, cineva se ridica in picioare gi exclama cu exaltare «Sunt vindecat!» Unul dintre ei, un harbat din Milwaukee, a produs asupra mea 0 impresi¢ eosebiti, deoarece fugese adus fa intrunire pe o targa’. Cand acesta a pagit— da, a piigit—pe scena, toti cei de fai am izbuenit in urale [renetice. Barbatul ne-a spus ca era medic de profesie, ceca ce m-a impresionat si mai mult, Ne-a spus c4 avea cancer ja plamAni si ca i se spusese ci mai avea de trait doar suse luni. Dar acum, iu seara asta, credea ci Dumnezcu il vindecase. Era pentru prima dati cind putea sd umble dup& mulic luni de zile. Se simtea extraordinar. Laudat sa fie Domnul! Mi-am notat numele lui si, la incheierea intrunirii, am iegil din sala aproape zburand. Nu avusesem niciodata parte de o dovada atat de solida in sprijinul credinjei mele. Cautarile mele luasera sfarsit, vazusem cu ochii mei seninele existentei lui Dumnezeu, dovada puterti Lui, in persoanele acelea de pe scena. Daca El savarsise astfel de miracole in viata lor, cu sigurangi avea ceva minunat pus deoparte si pentru mine. ,Ami doream atét de mult s4 iau legitura cu omul credin{ei pe care il vazusem la intrunire, incat peste doar o saptimdn’ am sunat ta Informatii, in Milwaukee, si am aflat numarul de telefon al doctorului. Am format numarul simi-a rispuns o femeie. ,Ag putea si vorbesc cu dr. S__?», am intrebat eu. »La cclalalt capat al firului lasat ticerea. «Cine sunteti?», m-a intrebat femeia, dup un moment prelung de cicere. M-aw gandit c& reticenja ei se datora numeroaselor apeluri pe care le primea doctorul de [a pacienti, sau ceva de genul asta, M-am prezentat si iam spus cd il apreciam mult pe dr. S___ si c4 voiam sa stau de vorba cu el de cand il vézusem Ja intrunirea condusa de Kathryn Kuhlman. I-am mai spus cA fusesem profund migcat de povestea lui 30 Dezamagit de Dumaezeu A urmat un alt moment de tcere, Apoi femeia mi-a vorbit, cu 0 voce farsa, poticnindu-se pared la fiecare cuvant. «Soul... meu... a... murit.» O singura propozitie, doar alat, dupa care a inchis telefonul N-am cuvinte sa-ti spun cat de tare m-a lovit aceasti veste. Am Jost devas tat. Am intrat clitinandu-ma in camera aliturati, unde se afla sora mea. «Richard, ce s-a intémplat?», m-a intrehat ea,

    S-ar putea să vă placă și