S.C. “THALY SECURITY GRUP” S.R.L.

IAŞI

SUPORT DE CURS
AGENT DE SECURITATE

COD NOMENCLATOR 5169.1.3

2019

1 din 67
 CUPRINS
MODULUL 1 PREGĂTIRE GENERALĂ JURIDICĂ
T. 1 Reglementări juridice specifice activităţii agentului de securitate. Pag. 4
1.1.Reglementări si normative specifice organizarii si desfăşurarea activităţii de securitate privată în
România.
1.2. Formele de pază prevăzute de lege, particularităţile acestora; Paza şi protecţia prin societăţile
specializate de pază.
1.3. Cunoaşterea noţiunilor de răspundere penală şi contravenţională.
1.4. Respectarea legalităţii de către agentul de securitate.
T. 2 Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate. Pag.13
2.1. Drepturile agentului de securitate.
2.2. Obligatiile agentului de securitate.
MODULUL 2 PREGĂTIRE PROFESIONALĂ SPECIFICĂ
T. 3 Dotarea agentului de securitate si dreptul de folosire a mijloacelor de apărare. Pag. 15
3.1.Dotarea agentului de securitate. Dotarea postului de paza.
3.2.Noţiuni generale privind dotarea cu armament.
3.3. Cunoaşterea si folosirea mijloacelor de autoapărare.
3.4 Evidenta, păstrarea si primirea/ predarea materialelor din dotarea postului a bunurilor
încredinţate.
3.5 Uniforma şi însemnele distinctive, - ecusoane de identificare.
T. 4 Mijloace tehnice de securitate folosite în serviciu. Pag. 20
4.1. Mijloace tehnice de securitate folosite în serviciu.
4.2. Reguli de bază privind folosirea mijloacelor de securitate.
T. 5 Consemne si procedee de executare a serviciului. Pag. 22
5.1. Procedee de îndeplinire a consemnelor general si particular .
5.2. Tehnica observării si supravegherii postului.
5.3. Tehnica deplasării/ patrulării in raza postului sau pe un itinerar.
5.4. Modalităţi de cooperare in cadrul structurii de securitate proprii si cooperarea/colaborarea cu
structurile specializate ale statului.
T. 6 Proceduri de rezolvare a incidentelor de securitate. Pag. 25
6.1.Fortarea accesului de catre diverse persoane (persoane violente, sub influenta băuturilor alcoolice
sau substantelor psihotrope etc.
6.2. Fortarea accesului in obiectiv de catre autovehicule.
6.3. Incercarea de patrundere cu documente ilegale (documente de identificare expirate, false sau care
apartin altor persoane, etc.
6.4.Prezentarea unor persoane cu scop de control, fara a avea acest drept .
6.5.Incercarea de pătrundere frauduloasă în obiectiv. Atac asupra obiectivului/ personalului.
6.6. Aparitia unor situaţii de urgenţă (incendiu, calamităţi, dezastre etc).
6.7.Sustragerea de bunuri materiale si documente de orice fel.
6.8. Modul de acţiune în cazul constatării unei infracţiuni flagrante:
6.8.1.Oprirea, identificarea şi imobilizarea făptuitorului.
6.8.2. Controlul corporal sumar, al bagajelor şi autovehiculelor.
6.8.3.Conservarea locului faptei şi a mijloacelor materiale de probă.
6.8.4.Predarea făptuitorului la poliţie. Documente care se întocmesc în cazul
infracţiunilor flagrante.
T. 7 Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privată. Pag. 33
7.1.Reglementări normative specifice. Documente specifice (denumire, conţinut, evidenta şi
păstrare).
7.2.Documente introduse din dispoziţia beneficiarului si/sau conducerii companiei de securitate.
7.3. Reguli generale privind modul de completare, folosire şi păstrare a documentelor.
T. 8 Activitatea agentului de securitate la predarea / primirea serviciului. Pag. 37

2 din 67
 MODULUL 3 NORME GENERALE DE MUNCĂ

T. 9 Reglementări generale privind securitatea şi sănătatea în muncă. Pag. 38

9.1. Normele de securitate şi sănătate în muncă.
9.2. Obligaţiile generale ale angajatorilor si salariaţilor.
9.3.Riscuri specifice activităţii de securitate.
9.4.Echipamente de protecţie
T. 10 Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă. Noţiuni de prim ajutor. Pag. 46
10.1.Consideraţii generale. Cauzele curente ale rănirilor.
10.2.Primul ajutor în caz de urgenta. Trusa de prim ajutor. Alte materiale necesare acordării primului
ajutor.
10.3.Măsuri de precauţie generală.
T. 11 Reglementări privind normele generale de protecţie a mediului . Pag. 51
11.1.Norme generale de protecţie a mediului. Obligaţiile agentului de securitate pentru protecţia
mediului.
11.2.Probleme/aspecte specifice activităţii de protecţie a mediului în corelaţie cu ceilalţi factori de
risc.
11.3.Proceduri pentru soluţionarea problemelor de mediu.
T. 12 Cunoaşterea procedurilor de urgenţă şi evacuare. Pag. 53
12.1. Cadrul legislativ specific ce reglementează activităţile de urgenta.
12.2. Mijloace de intervenţie. Proceduri de acţiune in situatii de urgenta.
T. 13 Comunicarea în activitatea de securitate privată. Pag. 57
13.1 Noţiuni generale de comunicare, surse şi tipuri de informaţii- înregistrarea şi raportarea ,
evenimentelor.
13.2. Reguli privind comunicarea cu beneficiarul, compania de securitate, publicul şi autorităţile
statului.
13.3. Cunoaşterea şi folosirea mijloacelor de comunicaţie.
T. 14 Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private. Pag. 63
14.1 Noţiuni generale de legislaţia muncii (contractul individual de muncă, demisia, concedierea,
abateri disciplinare şi sancţionarea acestora, condiţii legale de retragere a atestatului profesional).
14.2 Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private. Lucrul în echipă.

3 din 67
 MODULUL 1 PREGĂTIRE GENERALĂ JURIDICĂ
T. 1 Reglementări juridice specifice activităţii agentului de securitate.
1.1.Reglementări si normative specifice organizarii si desfăşurarea activităţii de securitate privată
în România.
- Legea nr. 333/ 08.07.2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanei.
- Lege nr. 9/din 09/01/2007 pentru modificarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor şi protecţia persoanelor.
- Legea nr. 40/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.
- H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind
paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.

1.2. Formele de pază prevăzute de lege, particularităţile acestora; Paza şi protecţia prin societăţile
specializate de pază si protectie.
H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.
- Formele de pază prevăzute de lege, particularităţile acestora.
1. Cu efective de jandarmi
Paza, protectia si interventia cu efective de jandarmi se organizeaza si se efectueaza potrivit planului de
paza si protectie, intocmit de catre conducatorii unitatilor beneficiare impreuna cu unitatea de jandarmi
care asigura efectivele pentru paza si protectie, dupa efectuarea analizei de risc de catre o comisie
numita de comandantul/seful unitatii de jandarmi.
2. Paza cu personal din politia locala sau din serviciile publice destinate asigurarii pazei obiectivelor
de interes judetean.
Paza bunurilor si a valorilor detinute de autoritatile sau institutiile publice locale ori judetene se poate
asigura si cu personal contractual angajat al politiei locale sau al directiilor si serviciilor judetene de
paza, cu respectarea prevederilor legale referitoare la angajarea, calificarea si atestarea acestor categorii
de personal, precum si la indeplinirea atributiilor de serviciu ori la instituirea documentelor specifice.
3. Paza proprie.
Paza proprie a obiectivelor, bunurilor sau valorilor aflate in patrimoniul unitatilor se organizeaza si se
executa cu personal de paza calificat si atestat potrivit legii, aflat in raporturi de munca sau de serviciu
cu respectiva unitate.
4. Paza in mediul rural.
Prin paza in mediul rural se asigura paza bunurilor aflate in domeniul public sau privat al unitatii
administrative, precum si a celor apartinand cetatenilor acesteia.
Serviciul de paza se realizeaza prin instituirea unor posturi fixe si/sau patrule mobile pe raza
administrativ-teritoriala a comunei, cu personal de paza propriu al primariei, calificat si atestat, cu
personal al politiei locale sau agenti din cadrul societatilor specializate de paza si protectie.
5. Paza si protectia prin societati specializate de paza si protectie.
Societatile specializate de paza si protectie sunt societati comerciale care au inscris ca obiect principal
de activitate codul CAEN 8010, un sediu inregistrat si autorizat pentru organizarea administrativa si
coordonarea operativa a personalului angajat si care au dobandit dreptul de a presta serviciile prevazute
de Lege, conform licentei acordate de Inspectoratul General al Politiei Romane, cu avizul prealabil al
Serviciului Roman de Informatii.

Paza şi protecţia prin societăţile specializate de pază si protectie.

H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.
Pentru verificarea modului de efectuare a serviciului de catre personalul de securitate,
conducatorul societatii trebuie sa asigure controlul acestora prin personal anume desemnat.

4 din 67
 Paza obiectivului asigurat cu un dispozitiv format din mai mult de 5 posturi de paza este
coordonata de catre un sef de tura pe schimb, care efectueaza instruirea si repartizarea in posturi a
personalului de paza, preluand atributiile unui post de paza in caz de nevoie.
Pentru fiecare obiectiv asigurat cu paza si protectie printr-o societate specializata, conducatorul
societatii specializate trebuie sa desemneze un sef de obiectiv care sa asigure relationarea permanenta cu
beneficiarul serviciilor de paza si sa dispuna masuri de eficientizare a serviciului prestat, precum si
controlul personalului din subordine.
Verificarea modului de efectuare a serviciului de paza se realizeaza zilnic, cel putin o data pe
schimb, de catre personalul cu atributii de control anume desemnat, consemnandu-se despre aceasta in
registrul de control.
Seful de tura sau de obiectiv, dupa caz, executa instruirea agentilor de securitate cu prevederile
consemnelor generale si particulare si raspunde de modul de executare a serviciului de catre acestia.
In vederea evidentierii executarii serviciului de paza, conducatorul societatii specializate de paza
si protectie are obligatia de a asigura documentele necesare specifice iar seful de obiectiv, de a verifica
completarea corespunzatoare a acestora.
Toate evenimentele produse in obiectivele asigurate de societatea specializata de paza si protectie se
inregistreaza si se analizeaza lunar de conducerea societatii.

1.3. Cunoaşterea noţiunilor de răspundere penală şi contravenţională .

Noţiunea şi trăsăturile esenţiale ale infracţiunii;
Potrivit Codului penal „Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu
vinovăţie şi prevăzută de legea penală “.
Prin definirea noţiunii generale de infracţiune, legiuitorul pune în evidenţă aspectele: material,
uman, social, moral-politic şi juridic ale acesteia, conferă cu alte cuvinte conceptului general de
infracţiune un caracter realist, ştiinţific.

Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii

Săvârşirea unei fapte. O primă trăsătură esenţială a infracţiunii ce se degajă din definiţia
infractiunii este aceea de a fi o faptă care prezintă pericol social. Această trăsătură esenţială a
infracţiunii relevă aspectul material şi social al infracţiunii.
Fapta este o manifestare a individului în sfera realităţii, în cadrul relaţiilor sociale. Fapta reprezintă o
activitate a unui membru al societăţii în cadrul relaţiilor sociale, în cadrul relaţiilor cu semenii lui.
Fapta săvârşită prezintă pericol social. Din noianul de activităţi sociale ale individului, pozitive
în marea lor majoritate ne interesează numai cele negative prin care se aduce atingerea valorilor sociale,
care pun în primejdie valorile sociale. Numai activităţile omeneşti au această însuşire, de a prezenta
pericol social, căci numai omul se află în relaţii sociale. Sub acest aspect subliniem că reacţia
animalului, evenimentele naturii (cutremur, inundaţie) care prin consecinţele lor sunt periculoase
(vătămări, distrugeri, pierderi de vieţi omeneşti), nu prezintă pericol social, chiar dacă rezultatul se
produce în societate, ci doar pericol natural.
Pericol social prezintă orice activitate contrară normelor în vigoare căci împiedică normala
desfăşurare a relaţiilor sociale. Dintre faptele care prezintă pericol social se detaşează prin gradul cel
mai ridicat de pericol social - infracţiunea.
Gradul mai ridicat de pericol social al infracţiunii faţă de celelalte forme de ilicit juridic (civil,
administrativ, disciplinar) conduce la deosebiri calitative între infracţiune şi faptele extrapenale (abateri,
contravenţii).
Fapta care prezintă pericolul social al unei infracţiuni este fapta prin care se periclitează ori se
vatămă valorile sociale şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Cu alte cuvinte, trăsătura esenţială a infracţiunii de a fi o faptă ce prezintă pericol social se
materializează prin două aspecte:
a) prin faptă se aduce atingere unor valori sociale importante;
b) pentru sancţionarea unei astfel de fapte este necesară aplicarea unei pedepse.

5 din 67
 Pericolul social al infracţiunii este apreciat de legiuitor în funcţie de valoarea socială căreia i se
aduce atingere, de dinamica faptelor oferită de statistica penală, de împrejurările în care se săvârşesc
faptele, de persoana infractorului ş.a. Pericolul social nu este acelaşi pentru toate infracţiunile, el diferă
în funcţie de valoarea socială primejduită prin fapta penală şi poate fi diferit pentru aceeaşi infracţiune în
funcţie de interesul ocrotirii într-un moment ori altul al dezvoltării sociale.
Diferenţierea infractiunii de contravenţie.
Potrivit Codului Penal, infracţiunea este definită ca fiind „fapta care prezintă pericol social,
săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală”. În sensul său cel mai gerenal, infracţiunea, la fel
ca şi contravenţia, este o faptă a omului, un act de conduită exterioară a acestuia, interzis de lege sub o
sancţiune specifică, care este pedeapsa.
Atât contravenţia, cât şi infracţiunea sunt fapte ilicite comise cu vinovăţie, care prezintă
pericol pentru societate şi fiecare dintre ele constituie temeiul angajării uneia din formele răspunderii
juridice.
Contravenţia este temeiul răspunderii contravenţionale şi infracţiunea temeiul răspunderii
penale.
Spre deosebire de infracţiune, care prezintă un pericol social mai ridicat, cu consecinţe mai grave
şi care dăinuie în timp, la contravenţie, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai răstrânse.

Conţinutul legal al infracţiunilor contra patrimoniului.

Ocrotirea patrimoniului prin normele dreptului penal a constituit dintotdeauna un obiectiv
prioritar al oricărui sistem de drept, patrimoniul reprezentând o componentă importantă a vieţii de zi cu
zi a oricărei persoane fizice sau juridice, de care depinde atât satisfacerea cerinţelor curente, dar mai ales
prosperitatea, la nivel individual, precum şi micro sau macro-social.
Răspunzând exigenţelor constituţionale care stipulează că: „Proprietatea este publică sau privată”, iar
„Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-
teritoriale”, Codul penal şi alte norme speciale cuprinzând dispoziţii penale asigură o protecţie
corespunzătoare a patrimoniului, indiferent dacă acesta este public sau privat, printr-un sistem unic,
planificat de reglementări şi sancţiuni.
A. Obiectul juridic generic al infracţiunilor contra patrimoniului este reprezentat de valoarea
socială pe care o constituie patrimoniul şi ansamblul relaţiilor sociale ce se nasc, se desfăşoară şi se
dezvoltă în legătură cu respectiva valoare socială, îndeosebi sub aspectul drepturilor reale privitoare la
bunuri, inclusiv sub aspectul obligaţiei de a menţine situaţia juridică iniţială a bunului ce face parte din
acel patrimoniu. Unele infracţiuni, cum ar fi tâlhăria sau pirateria, au un obiect juridic complex,
deoarece, în principal, afectează valoarea socială pe care o denumim patrimoniu, iar în secundar,
valoarea socială pe care o reprezintă viaţa, sănătatea, integritatea corporală, libertatea persoanei.
B. Obiectul material al infracţiunilor contra patrimoniului îl constituie bunurile mobile sau
imobile împotriva cărora a fost orientată activitatea infracţională. Obiectul material va fi, în toate
situaţiile, un bun mobil la infracţiunile de furt, tâlhărie, abuz de încredere, delapidare sau însuşirea
bunului găsit. Unele infracţiuni, cum ar fi distrugerea (în oricare dintre variantele sale) sau tulburarea de
posesie pot avea ca obiect material un imobil asupra căruia se îndreaptă activitatea infracţională a
făptuitorului.
C. Subiectul activ la cele mai multe dintre infracţiunile contra patrimoniului poate fi orice
persoană, în măsura în care legea nu prevede o calitate specială pentru acesta. La unele infracţiuni, cum
este cazul delapidării sau al distrugerii din culpă , legea stabileşte o calitate specială a subiectului activ,
şi anume, cea de funcţionar gestionar sau funcţionar administrator, în primul caz, ori conducător al unui
mijloc de transport în comun sau membru al personalului care asigură direct securitatea unor asemenea
transporturi, în situaţia celei de-a doua infracţiuni. Calitatea respectivă trebuie să fie îndeplinită inclusiv
de cei care sunt coautori la aceste infracţiuni.
D. Subiect pasiv al infracţiunilor contra patrimoniului poate fi orice persoană fizică sau
juridică, după caz, precum şi statul în măsura în care bunurile asupra cărora a fost îndreptată activitatea
infracţională constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice. Problema subiectului pasiv poate cunoaşte
unele interpretări, în măsura în care, pe lângă subiectul pasiv principal, apare şi un subiect pasiv

6 din 67
secundar (adiacent). Astfel, în cazul infracţiunilor de distrugere la care subiectul pasiv principal este
persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine bunul, putem avea şi un subiect pasiv secundar în persoana
celui care avea asupra bunului distrus anumite drepturi care nu mai pot fi valorificate, cum este cazul
creditorului ipotecar sau al uzufructuarului.
STRUCTURA INFRACTIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI, cuprinde: 1) Furtul; 2)
Talharia si pirateria; 3) Nesocotirea increderii; 4) Fraude comise prin sisteme informatice si
mijloace de plata electronice; 5) Distrugerea si tulburarea de posesie.

Cauze care înlătură caracterul penal sau contravenţional al faptei

Caracterul contraventional al unei fapte constituie o însusire sintetica a faptei ce decurge din
întrunirea trasaturilor esentiale ce caracterizeaza contraventia. Caracterul contraventional al faptei este
exclus atunci când nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de textul actului normativ pentru calificarea
faptei respective drept contraventie, lipsindu-i una din trasaturile esentiale ce o caracterizeaza
(vinovatia, prevederea si sanctionarea ca atare într-un act normativ, sau pericolul social).
Caracterul contraventional este o însusire sintetica care exprima specificul acestor categorii de
fapte ilicite în raport cu alte fapte antisociale. Deci fara acest caracter contraventional o fapta concreta
nu poate fi calificata drept contraventie, iar fara contraventie nu poate exista nici raspundere
contraventionala.
În Codul Penal sunt prevazute o serie de cauze care înlatura caracterul penal al faptei si implicit
raspunderea penala a faptuitorului.
Si în domeniul contraventiilor se pot ivi situatii când o fapta calificata astfel se comite ca atare
dar, datorita unor cauze, împrejurari, situatii sau conditii, ea îsi pierde caracterul contraventional si nu
atrage raspunderea juridica pentru faptuitor, lipsind una din trasaturile esentiale ale acesteia (vinovatia,
pericolul social sau prevederea si sanctionarea faptei într-un act normativ).
Cauzele care, potrivit legii, au efectul de a înlatura caracterul contraventional al unei fapte,
constau în anumite stari de fapt, situatii, cazuri, împrejurari sau conditii, a caror existenta, în timpul
comiterii faptei, fac ca realizarea eficienta a vreuneia din trasaturile esentiale sa devina imposibila.
Aceste cauze apar ca ceva exceptional, ca o deviere de la ceea ce este firesc, ca o realitate
întâmplatoare de natura sa modifice aprecierea legii asupra caracterului ilicit al unei fapte. Aceasta
explica de ce legea admite ca în prezenta unor astfel de cauze caracterul contraventional al faptei sa fie
înlaturat.
Cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei, pot fi denumite si cauze care exclud
existenta contraventiei. Ele însa nu trebuie confundate cu cauzele care exclud raspunderea
contraventionala, a faptuitorului, caz în care fapta este contraventie, înlaturându-se doar consecinta ei -
raspunderea juridica a faptuitorului.
În Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor în România se
prevad expres o serie de cauze care înlatura caracterul contraventional al faptei: în cazul legitimei
aparari, starii de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazul fortuit, iresponsabilitatii, betiei
involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii daca are legatura cu fapta savârsita, iar în
alineatul urmator se prevede ca, minorul care nu a împlinit 14 ani nu raspunde contraventional. Aceste
cauze se constata numai de catre instanta de judecata.
Cauze care exclud caracterul contraventional al faptei sunt urmatoarele:
1.- Legitima aparare, este o cauza care exclude caracterul contraventional al faptei datorita
lipsei de vinovatie.
Legitima aparare apare ca o riposta pe care o da o persoana împotriva unui atac ce pune în
pericol grav persoana, drepturile acesteia ori interesul public, riposta determinata de necesitatea
valorilor sociale periclitate. Cel care riposteaza împotriva atacului savârseste o fapta admisa de lege.
Aceasta fapta nu este comisa cu vinovatie deoarece faptuitorul nu actioneaza cu vointa libera, ci
constrâns de necesitatea apararii valorilor sociale puse în pericol prin acel atac. Acesta este si temeiul
înlaturarii caracterului contraventional al faptei.
2.- Cazul fortuit, este o alta cauza care înlatura caracterul contraventional al faptei.

7 din 67
 Este vorba de situatia în care o persoana savârseste o contraventie datorita unei întâmplari sau
unei împrejurari ce nu putea fi prevazuta sau înlaturata. Aceasta cauza consta deci, în interventia unui
eveniment sau a unei întâmplari imprevizibile care determina producerea rezultatului socialmente
periculos.
Cazul fortuit se refera la situatia, starea, împrejurarea în care actiunea sau inactiunea unei
persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici nu a urmarit ca el sa se
produca, rezultat ce se datoreaza unei energii a carei interventie nu putea fi prevazuta.
Întâlnim aceasta cauza atunci când peste o fapta a omului, social utila, se suprapune o
întâmplare, o împrejurare imprevizibila care deviaza rezultatul firesc al faptei initiale a persoanei,
comitându-se o contraventie. Sursele împrejurarilor fortuite pot fi si fenomene ale naturii, ori o stare de
boala (lesin, epilepsie, atac de cord etc.).
Caracterul contraventional al faptei respective este înlaturat tocmai pentru ca faptuitorul a fost
în imposibilitatea sa prevada interventia fortei exterioare a acelei împrejurari, care s-a suprapus peste
activitatea sa si rezultatul ce a survenit acestei suprapuneri. Deci se presupune ca a lipsit factorul
intelectiv. Pe de alta parte, fapta nu poate fi considerata contraventie - daca întâmplarea nu poate fi
înlaturata - ceea ce înseamna ca desi exista factorul intelectiv, lipseste cel volitiv. Lipsind unul din
acesti factori ai vinovatiei se înlatura caracterul ilicit al faptei.

3.- Starea de necesitate, este si ca o cauza ce înlatura caracterul contraventional al faptei.

Se afla în stare de necesitate persoana care comite o contraventie pentru a salva de la un pericol
iminent si care nu poate fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia, un bun
material important sau ori al altuia sau un interes public. Savârsirea unei contraventii în aceasta situatie
nu va fi pedepsita existând aceasta cauza care îi înlatura caracterul ilicit.
Fapta comisa în stare de necesitate nu este considerata contraventie, deoarece nu este savârsita
cu vinovatie. Faptuitorul a fost constrâns la savârsirea contraventiei de necesitatea apararii împotriva
unui pericol iminent, si care nu putea fi înlaturat altfel, a anumitor valori ocrotite de lege.
4.- Constrângerea fizica sau morala
Nu constituie contraventie - fapta comisa din cauza unei constrângeri fizice careia faptuitorul nu
i-a putut rezista, sau din cauza unei constrângeri psihice, exercitata, prin amenintarea cu un pericol grav
pentru persoana sa ori a altuia si care nu putea fi înlaturata în alt mod decât savârsind acea fapta.
Constrângerea psihica este o cauza care împiedica o persoana sa-si dirijeze liber vointa, de a
face sau a nu face ceva, fapt ce exclude existenta uneia din trasaturile contraventiei si anume vointa.
Actiunea de constrângere executata prin amenintare cu un pericol grav creeaza persoanei
amenintate un sentiment de temere sub imperiul careia savârseste o fapta ilicita.
5.- Eroarea de fapt, este o alta cauza ce înlatura caracterul contraventional al faptei si prin care
se întelege situatia când faptuitorul, în momentul comiterii contraventiei nu cunostea sau cunostea
gresit existenta unei stari de fapt, situatii sau împrejurari de care depindea caracterul contraventional al
faptei. Daca el ar fi cunoscut în mod real si corect realitatea nu ar fi comis contraventia.
Eroarea de fapt este definita în doctrina juridica ca fiind "reprezentarea gresita de catre cel care
savârseste o fapta ilicita, a realitatii din momentul savârsirii faptei, reprezentare determinata de
necunoasterea sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii".
Din punctul de vedere al existentei vinovatiei, ineficienta capacitatii psihice, datorita unei
deficiente ocazionale, de moment, produce aceleasi efecte ca si lipsa acestei capacitati, adica exclude
vinovatia.
Când faptuitorul nu a cunoscut sau a cunoscut gresit în momentul efectuarii actiunii sau
inactiunii sale, ceva din realitatea obiectiva, ceva ce nu era de natura sa imprime faptei sale un caracter
ilicit. Deci în acel moment capacitatea sa psihica nu a actionat eficient.
Eroarea de fapt nu înlatura însa, raspunderea civila a contravenientului daca prin fapta comisa s-
au produs pagube materiale. De precizat ca eroarea de fapt (necunoasterea sau cunoasterea gresita a
legii) nu constituie o cauza care sa înlature caracterul contraventional al faptei. Este aplicarea
dictonului latin "nemo censetur ignorare legem" nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.

8 din 67
 6.- Iresponsabilitatea
Este vorba de situatia în care o persoana iresponsabila comite o contraventie. Iresponsabilitatea
din cauza unei boli psihice constituie si ea o cauza care înlatura caracterul contraventional al faptei.
Este iresponsabila persoana care nu-si poate da seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu si le poate
stapâni. Pentru ca starea mintala a unei persoane sa determine înlaturarea caracterului contraventional
al faptei este necesar sa se constate incapacitatea psihica a sa de catre un organ medical de specialitate.
Legiuitorul apara persoanele iresponsabile din punct de vedere psihic deoarece ele nu au
reprezentarea faptelor comise si nici a consecintelor acestora.
Prin "iresponsabilitate" se întelege incapacitatea psiho-fizica a unor persoane de a-si da seama
de semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori de urmarile faptelor lor, sau a-si dirija în
mod normal vointa, în raport cu actiunile sau inactiunile lor Aceste persoane "iresponsabile" nu înteleg
pericolul social al unor fapte si nu sunt receptive la amenintarea sanctiunilor contraventionale.
Iresponsabilitatea poate fi determinata de diverse cauze de natura medicala (idiotenie, cretinism,
debilitate mintala, autism, boli psihice etc.). Ea poate fi permanenta sau temporara.
7.- Infirmitatea
Este o cauza necunoscuta în legislatia penala în sensul ca ea nu exonereaza de raspundere
juridica persoana infirma care a comis o infractiune.
În dreptul contraventional aceasta cauza opereaza daca este în legatura cu fapta
contraventionala comisa, înlaturându-i caracterul contraventional. Exemplu: trecerea strazii printr-un
loc nepermis sau pe culoarea rosie a semaforului de catre un orb.
8.- Betia involuntara completa (accidentala)
Betia involuntara completa (accidentala) este starea în care a ajuns o persoana independent de
vointa sa. Spre exemplu, o persoana lucreaza într-un mediu cu vapori de alcool si fara sa-si dea seama
inhaleaza astfel de vapori si ajunge în stare de betie. Sau persoana este constrânsa fizic sau psihic sa
consume bauturi alcoolice, ori consuma substante aparent inofensive fara sa-si dea seama de efectul lor
si ajunge în aceasta stare.
Betia completa se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a energiei fizice si o
întunecare a facultatilor psihice. În aceasta stare persoana este incapabila sa înteleaga caracterul actiunii
sau inactiunii sale si de a fi stapân pe ea.
Betia este starea psiho-fizica în care o persoana se afla ca urmare a actiunii exercitata asupra
facultatilor sale psihice de substante excitante sau narcotice consumate de aceasta persoana sau
introduse în corpul sau de altcineva. Cea mai frecventa forma de betie este cea alcoolica.
Betia involuntara completa (accidentala)
9.- Minoritatea
Minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional. Rezulta ca minoritatea este si ea o cauza care
înlatura caracterul ilicit al faptei, deoarece minorul sub 14 ani aflându-se în procesul natural de
dezvoltare organica si psihica exista prezumtia absoluta ca el nu are capacitatea de a întelege suficient
caracterul faptelor sale si nici experienta de viata necesara pentru a cunoaste si întelege legile si
normele de convietuire sociala. Minorii care au împlinit 14 ani sunt sanctionati contraventional dar
limita minima si maxima a sanctiunii prevazuta în actul normativ încalcat pentru fapta savârsita se
reduc la jumatate Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu închisoare
contraventionala sau cu obligarea la prestarea unei activitati în folosul comunitatii.
Aceasta diferentiere a raspunderii minorilor este determinata tocmai de stadiul diferit în care se
gaseste capacitatea lor psihica de a-si da seama de caracterul periculos al faptelor.
Neîmplinirea vârstei de 14 ani de catre minorul care a savârsit o contraventie înlatura nu numai
caracterul contraventional al faptei, ci si raspunderea juridica a faptuitorului.
Înlaturarea caracterului contraventional al faptei, în ceea ce priveste pe minor nu exclude
raspunderea civila (pentru pagubele produse de acesta prin comiterea contraventiei) a persoanelor care
la data comiterii faptei îl aveau în supraveghere (parinti, tutori, etc.).
Cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de
judecata.

9 din 67
Noţiunea de contravenţie
Contraventia este fapta savarsita cu vinovatie care prezinta un pericol social mai redus
decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete, ordonante sau prin alte
acte normative, prin hotarare a Guvernului, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului,
municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al
municipiului Bucuresti.
Din definitia legala rezulta urmatoarele trasaturi ale contraventiei :
• Fapta este savarsita cu vinovatie .Vinovatia este definita ca fiind « atitudinea psihica a
persoanelor care, savarsind cu vointa neconstransa o fapta ca prezinta pericol social, a avut, in momentul
executarii, reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente periculoase ale acesteia sau, desi nu a avut
reprezentarea faptei si a urmarilor, a avut posibilitatea reala, subiectiva a acestei reprezentari ». Din
aceasta definitie rezulta cele doua forme ale vinovatiei si, anume intentia si culpa.
• Fapta este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi si prin alte acte normative expres indicate
in legea cadru.
• Fapta are un grad pericol social mai redus fata de infractiune.
Contraventia se poate savarsi fie printr-o actiune, fie printr-o inactiune, prin care se pune in
pericol o anumita valoare sociala ca de exemplu, ordinea publica, viata si sanatatea oamenilor, mediul
ambiant.
Contraventia poate fi savarsita si prin neindeplinirea obligatiilor stabilite prin norme juridice ca,
de pilda, nerespectarea orelor de desfasurare a unei adunari publice.
1.4. Respectarea legalităţii de către agentul de securitate.
Conţinutul legal şi sancţiunile prevăzute pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu
serviciu: darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite, abuzul în
serviciu, purtarea abuzivă, neglijenţa în serviciu
Luarea de mită - Fapta agentului de securitate care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte
bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge,
în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă
acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Darea de mită - Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în scopul de a
îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în
scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost
constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie
persoanei care le-a dat
Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi
fost sesizat pentru acea infracţiune. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a
dat.
Primirea de foloase necuvenite - Primirea de către un agent de securitate, direct sau indirect, de
bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în
temeiul acesteia.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Traficul de influenţă - Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de
promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care
are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori
să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

10 din 67
 Purtarea abuzivă
- Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un agent de securitate în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu:
Ameninţarea; Lovirea sau alte acte de violenţă;Vătămarea corporală;Vătămarea corporală
gravă.
Neglijenţa în serviciu - Încălcarea din culpă, de către un agent de securitate, a unei îndatoriri de
serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare
însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi sau o pagubă
patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor - Fapta agentului de securitate, care, în
exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod
defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane .
Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi - Îngrădirea, de către un agent de securitate,
folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de
inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie,
apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă
sau infecţie HIV/SIDA.
Abuzul în serviciu contra intereselor publice - Fapta agentului de securitate, care, în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al
unei alte unităţi.

Conţinutul legal al altor infracţiuni legate de activitatea agentului de securitate: ameninţarea,

lovirea, vătămarea corporală, lipsirea de libertate în mod ilegal.

Ameninţarea. Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte
păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o
alarmeze. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea
părţilor înlătură răspunderea penală.

Lovirea sau alte violenţe. Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice.

Lipsirea de libertate în mod ilegal

 Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal .
 În cazul în care fapta este săvârşită prin simularea de calităţi oficiale, prin răpire, de o
persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării
se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul în care victima este minoră
sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi este pusă în pericol.
 Lipsirea de libertate a unei persoane săvârşită în scopul de a o obliga la practicarea
prostituţiei.
 Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o
organizaţie internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau
să nu îndeplinească un anumit act.
Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepseşte.
Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de
măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute la alin. 4.

Noţiunea de participaţie – complicitate.

Participatia penala ( pluralitatea ocazionala de infractori ), desemneaza situatia in care la

savarsirea unei fapte penale au participat mai multe persoane decat era necesar potrivit naturii acelei

11 din 67
fapte. Participatia nu este determinata de natura faptei ori de conditiile in care aceasta ar putea fi
realizata, ci are un caracter intamplator, ocazional, fiind determinata de anumite conditii concrete, in
care realizarea prin cooperare a unei infractiuni apare ca mai avantajoasa sub raportul savarsirii sau al
ascunderii urmelor.

Participanţii. Participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală în calitate de autori, instigatori sau complici.

Complicitatea este forma participatiei penale ce consta in fapta unei persoane care cu intentie inlesneste
sau ajuta in orice mod la comiterea faptei prevazute de legea penala ori promite, inainte sau in timpul
savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe infractor, chiar daca,
dupa savarsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita. Complicitatea reprezinta o contributie indirecta,
mediata la savarsirea infractiunii, de aceea este considerata forma de participatie secundara.

Complicele . Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în
timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar
dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

12 din 67
T. 2 Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate.
Drepturile agentului de securitate.
a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;
b) dreptul la repaus zilnic si saptamanal;
c) dreptul la concediu de odihna anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
e) dreptul la demnitate in munca;
f) dreptul la securitate si sanatate in munca;
g) dreptul la acces la formarea profesionala;
h) dreptul la informare si consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea si
ameliorarea conditiilor de munca si a mediului
de munca;
j) dreptul la protectie in caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectiva si individuala;
l) dreptul de a participa la actiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un
sindicat;
n) alte drepturi prevazute de lege.
Obligaţiile agentului de securitate
a) obligatia de a indeplini atributiile ce ii revin
conform fisei postului;
b) obligatia de a respecta disciplina muncii;
c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse
in Regulamentul Intern, Planul de paza , fisa
postului si in contractul individual de munca;
d) obligatia de fidelitate fata de angajator in
executarea atributiilor de serviciu;
e) obligatia de a respecta masurile de securitate
si sanatate a muncii in unitate;
f) obligatia de a respecta secretul de serviciu;
g) alte obligatii prevazute de lege sau de
contractele colective de munca aplicabile.

CONSTITUTIA ROMANIEI;
Legea nr. 53/2011, Codul Muncii, republicata.
Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca.
Legea nr. 333/ 08.07.2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanei, cu
modificarile si completarile ulterioare;
H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind
paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.
Legea nr. 333/ 08.07.2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanei, cu
modificarile si completarile ulterioare.
Angajarea personalului cu atributii de paza sau garda de corp se face pe baza atestatului eliberat in
conditiile prevazute la art. 38 si a certificatului de cazier judiciar.
(3) Conducatorii unitatilor prevazute la art. 2 alin. (1) pot angaja pe durata determinata persoanele care
indeplinesc conditiile prevazute la art. 36 lit. a)-c), dar nu mai mult de 3 luni si doar la prima angajare,
cu scopul de a asigura perioada necesara pentru finalizarea procedurilor de angajare si de obtinere a
atestatului profesioanl.
Art. 38 (1) Atestarea personalului pentru executarea activitatilor de paza a obiectivelor, bunurilor,
valorilor si de garda de corp se face de catre Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti sau,
dupa caz, de Inspectoratul de politie judetean in raza caruia persoana isi are domiciliul sau resedinta,
dupa absolvirea cursurilor de calificare profesionala de baza si promovarea examenului, pe baza
documentelor care atesta indeplinirea conditiilor prevazute la art. 36 lit. a)-c).
(2) Atestatul eliberat acorda dreptul persoanei detinatoare de a practica ocupatia de baza in domeniul
reglementat de prezenta lege.
(3) Ocupatiile care fac obiectul activitatilor de paza, tipul de formare profesionala necesar pentru
practicarea acestor ocupatii si modelul atestatului se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a
prezentei legi.
Art. 39 (1) Formarea profesionala a personalului pentru executarea activitatilor de paza a obiectivelor,
bunurilor, valorilor si de garda de corp se realizeaza prin furnizori de formare profesionala din sectorul
public sau privat, autorizati in conditiile legii.
(2) Furnizorul de formare profesionala are obligatia de a aproba inscrierea la cursurile de calificare
profesionala doar a persoanelor care fac dovada indeplinirii conditiilor prevazute la art. 36 lit. a)-c).

13 din 67
Conditii de acces la cursul de calificare
a) să fie cetăţean român sau cetăţean al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale
Spaţiului Economic European şi să aibă vârsta de cel puţin 18 ani;
b) să fie apt medical pentru exercitarea funcţiei;
c) să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie;

Competente dobindite
1. Aplicarea prevederilor legale specifice activităţii agentului de securitate
2. Utilizarea mijloacelor din dotarea individuală şi a echipamentelor de securitate
3. Îndeplinirea consemnelor şi rezolvarea incidentelor de securitate
4. Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privată
5. Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă
6. Respectarea normelor de protecţie a mediului
7. Comunicarea şi menţinerea relaţiilor de muncă în echipă.

14 din 67
 MODULUL 2 PREGĂTIRE PROFESIONALĂ SPECIFICĂ
T. 3 Dotarea agentului de securitate si dreptul de folosire a mijloacelor de
apărare.
3.1.Dotarea agentului de securitate. Dotarea postului de paza.
Angajatorii sunt obligaţi să doteze personalul de securitate cu uniformă, însemne distinctive şi, după
caz, echipament de protecţie, pe care acesta le poartă numai în timpul executării serviciului.
Personalul de securitate are obligaţia de a purta în timpul serviciului un ecuson de identificare.
Uniforma şi însemnele se stabilesc de către angajator.
Aceasta va fi inscripţionată numai cu denumirea şi sigla societăţii angajatoare.
Pentru autoaparare agentul de securitate poate fi dotat cu :
- arme de foc ;
- bastoane de cauciuc sau tomfe de cauciuc ;
- spray iritant-lacrimogene de capacitate mică ;
- alte mijloace de apărare, autorizate prin lege
Dotarea cu arme de foc a agentului de securitate se face numai după avizarea, de către organele de
politie abilitate a Planului de pază.
Agentul de securitate va avea in dotare mijloace de comunicatii , staii de radio si telefoane fixe sau/si
mobile. Este indicat ca mijloacele sa comunicatie sa fie dublate.

Dotarea postului de paza

 mijloace de iluminat fixe şi/sau mobile,
în interior şi exterior, pe perimetru şi pe
raza tuturor suprafeţelor prevăzute în
consemnul particular;
 mijloace de avertizare sonoră;
 mijloace de încălzire a încăperii;
 surse de curent electric;
 masă cu scaun;
 dulap cu lacăt pentru documente;
 armă cu muniţie aferentă (pentru
posturile inarmate);
 staţie radio emisie-recepţie portabilă:
 lanternă;
 fluier;
 baston sau tomfa de cauciuc;
 ecuson pentru fiecare agent de securitate;
 documente specifice necesare în vederea
executării serviciului, conform HG.
301/2012;
 graficul cu planificarea lunară în serviciu
a agenţilor de securitate ;
 atribuţiile pe linia protecţiei muncii şi
apărării împotriva incendiilor;
 Regulamentul Interior al obiectivului (in
partile ce-l privesc);
 instrucţiunile de acces în obiectiv ;
 modele de legitimaţii;
 mapa cu extras din Legea 333/2003;
 consemnul general şi particular al
postului.

3.2.Noţiuni generale privind dotarea cu armament.

Legea 295 din anul 2004 şi Hotarirea nr. 130/2005
În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 295/2004 orice persoană fizică sau juridică care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege are dreptul să deţină la domiciliul, reşedinţa sau sediu său arme
şi muniţii.
Persoanele fizice şi juridice care au dreptul să deţină, să poarte şi să folosească arme sunt
obligate să asigure securitatea acestora.
Pentru acordarea autorizaţiei de procurare a armelor letale, solicitanţii trebuie să facă dovada
absolvirii unui curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată, pentru
această activitate.

15 din 67
 Persoanelor autorizate să deţină arme, li se va elibera un permis port-arma, în care se înscriu
armele şi muniţiile pe care titularul a fost autorizat să le deţină. Aceste arme şi muniţii nu pot fi folosite
decât în scopul pentru care s-a dat autorizarea.

Autorizatia de procurare a armelor letale se acorda persoanelor, daca indeplinesc, cumulativ,

urmatoarele conditii:
a) au implinit varsta de 18 ani;
b) dovedesc necesitatea procurarii armelor, in functie de destinatia acestora, prin documente
justificative stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
c) nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa
de libertate mai mare de 1 an, pentru infractiuni comise cu intentie;
d) nu sunt invinuite sau inculpate in cauze penale pentru fapte savarsite cu intentie, pentru care
legea prevede o pedeapsa al carei maxim special este mai mare de 1 an;
e) sunt apte din punct de vedere psihologic si medical si nu sufera de alte afectiuni stabilite prin
ordin al ministrului sanatatii, care ar putea pune in pericol propria viata sau a altora, daca ar detine sau
ar folosi arme si munitii;
f) nu prezinta pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a
persoanelor, conform datelor si informatiilor existente la organele competente;
g) au absolvit un curs de instruire teoretica si practica, organizat de o persoana juridica autorizata
pentru aceasta activitate, in conditiile prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
h) nu au savarsit vreuna dintre contraventiile pentru care legea prevede revocarea dreptului de
procurare, detinere sau, dupa caz, port si folosire a armelor;
i) nu au pierdut, anterior, arme letale, din motive imputabile lor, procurate in conditiile prezentei
legi.
Nu pot fi autorizaţi să deţină arme şi muniţii următorii:
-minorii; -bolnavii psihici; -cei care datorită unor antecedente penale ar pune în pericol
ordinea publică, siguranţa statului sau viaţa şi integritatea corporală a persoanelor.
Permisul de port armă se va anula în unul dintre următoarele cazuri :
 renunţarea de a avea armă;
 când a suferit antecedente penale;
 când a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru infracţiuni în care s-a
folosit arma de foc;
 pleacă definitiv din ţară;
 când a decedat;
 când nu se prezintă, fără motive întemeiate la viza permisului port armă.
Armele letale pot fi deţinute sau, după caz, purtate şi folosite de persoanele fizice numai în baza
permisului de armă, iar de către persoanele juridice pot fi deţinute şi folosite numai în baza autorizaţiei
eliberate în condiţiile Legii 295/2004.
Deţinătorii armelor letale sunt obligaţi să anunţe de îndată, dar nu dar nu mai târziu de 24 de ore,
cel mai apropiat organ de poliţie despre dispariţia, pierderea sau furtul acestor arme. Este interzisă
înstrăinarea de către titular a autorizaţiei de procurare a armei, a certificatului de deţinător şi a
permisului de armă.

3.3. Cunoaşterea si folosirea mijloacelor de autoapărare.

Reglementare juridică
Art. 43 din Legea 333/2003 stipulează faptul că în raport cu importanţa şi natura obiectivelor, bunurilor
şi valorilor păzite, personalul de securitate sau garda de corp poate fi dotat cu bastoane de cauciuc sau
tomfe, pulverizatoare iritant-lacrimogene de capacitate mică şi alte mijloace de apărare, autorizate prin
lege.

16 din 67
 Bastonul de cauciuc (tomfa)
Bastonul de cauciuc (tomfa) este un instrument de lovire din dotarea agentului de securitate şi se
poartă la vedere în timpul executării serviciului. Se poartă ori prins pe centură, ori la încheietura mâinii
prins cu o cureluşă.
Bastonul nu va fi expus sfidător vederii prin balansarea ori lovirea unor obiecte. El va fi asigurat
pe mână pentru a putea fi folosit de îndată excluzând posibilitatea smulgerii din mână sau scăparea pe
jos. Acesta se poartă discret, fără a fi balansat la centură şi poate fi folosit ca mijloc de neutralizare,
constrângere, împiedicare, imobilizare, supunere, liniştire şi intimidare.
Bastonul, de cauciuc (tomfa) poate fi folosit numai când celelalte mijloace şi procedee de
imobilizare nu au dat rezultate.
Lovitura cu bastonul poate fi aplicată numai după somaţie la membrele superioare şi inferioare.
Nu vor fi aplicate lovituri cu bastonul la cap, ochi, gât, urechi.
Se interzice cu desăvârşire folosirea bastonului de cauciuc împotriva femeilor, atunci când
acestea nu înfăptuiesc un atac armat sau de grup împotriva agentului de securitate.
Cu bastonul se aplică lovituri ori se parează loviturile agresorilor.
Bastonul de cauciuc se foloseşte împotriva persoanelor care:
 întreprind acţiuni prin care pun în pericol integritatea corporală a altor persoane ori a
bunurilor private şi publice;
 a celor care încearcă să pătrundă fără drept în obiectivele păzite, publice ori private şi
periclitează în orice mod securitatea acestora, a bunurilor şi personalului ori tulbură desfăşurarea
normală a activităţii;
 încearcă agresiunea fizică prin surprindere împotriva agenţilor de securitate aflaţi în serviciu.
Bastonul se foloseşte şi în cazurile în care s-ar putea face uz de armă dar împrejurările concrete
nu permit folosirea armei prin pericolul creat.

Reguli de respectat la folosirea bastonului de cauciuc:

 înainte de folosire, persoana este atenţionată verbal, somată cu scopul de a o determina prin
mijloace de convingere să înceteze acţiunea;
 pentru a para lovituri, bastonul se prinde de capete cu ambele mâini;
 loviturile aplicate vor fi limitate numai până la neutralizarea acţiunilor agresive;
 loviturile trebuie aplicate prin surprindere pentru a crea intimidarea şi respectiv reacţia de temere
din partea agresorului;
 primele lovituri vor fi aplicate celor mai violenţi, agresivi;
 prin loviturile aplicate se va evita pe cât posibil rănirea, vătămarea integrităţii corporale, scopul
fiind încetarea actelor de violenţă, stăpânirea situaţiei, intimidarea, retragerea, împrăştierea
elementelor turbulente;
 loviturile vor fi aplicate de regulă la părţile corpului cu care agresorul acţionează: mâini, şi
picioare. Acestea sunt mai dureroase şi îl fac pe agresor să renunţe;
 loviturile vor înceta de îndată ce agresorii s-au supus;
 forţa loviturilor trebuie să fie în concordanţă cu forţa actului agresiv şi suficientă pentru a-l
învinge;
 bastonul nu se ridică deasupra capului întrucât persoana violentă, sesizând intenţia se poate
apăra. Pe de altă parte există riscul ca cineva din spate să prindă şi sa smulgă bastonul din mâna
agentului de securitate;
 se interzice folosirea bastonului de cauciuc pentru lovirea capului, urechilor, ochilor, gâtului,
feţei şi părţile vitale ale organismului prin care s-ar crea vătămări corporale grave sau moartea:
 se interzice folosirea bastonului împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină, invalizilor,
copiilor cu excepţia cazurilor când aceştia acţionează în grup, deţin arme albe cu care pun în
pericol viaţa sau integritatea corporală a altor persoane;
 se va evita folosirea bastonului de cauciuc în săli de spectacole, încăperi mici, în mijloace de
transport în comun şi în alte locuri în care nu ar avea un efect pozitiv. Este interzisă folosirea

17 din 67
 bastonului de cauciuc, după imobilizarea agresorului. Folosirea abuzivă a bastonului de cauciuc
atrage răspunderea în raport de rezultatul, acţiunii (pentru lovire, vătămare corporală, vătămare
corporală gravă, moartea celui în cauză). Evitarea folosirii bastonului, în limitele legale, se poate
răsfrânge negativ în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale agentului de securitate şi îl poate
aduce pe acesta uneori in postura de victimă a infracţiunii de ultraj.

Sprayul iritant-lacrimogen
Se găseşte în dotarea individuală a agentului de securitate şi poate fi folosit pentru împiedicarea
şi neutralizarea acţiunii persoanelor agresive care atacă agentul de securitate şi dacă nu este suficientă
folosirea altor mijloace mai puţin periculoase.
Acest mijloc poate fi folosit împotriva persoanelor care :
 întreprind acţiuni care pot pune în pericol viaţa agentului de securitate sau a persoanelor din
apropierea lui;
 încearcă să pătrundă ilegal în obiectivele păzite ;
 ultragiază agenţii de securitate ori persoanele cu funcţii care implică, exerciţiul autorităţii publice
prin ameninţare sau lovire.
Se interzice folosirea sprayului iritant-lacrimogen, împotriva femeilor gravide sau a persoanelor
cu semne vizibile de invaliditate şi a copiilor. Distanţa eficace la care se poate folosi sprayul este de
maximum 3 metri dar numai puţin de 1,2 – 2 metri.
Înainte de pulverizare, sparay-ul se agită, se îndreaptă către cel care este agresorul şi se apasă pe
butonul de acţionare. Se recomandă să nu se folosească în spaţii închise şi împotriva vântului. Acesta se
va purta la centură. În cazul în care agentul a fost pulverizat cu spray- iritant lacrimogen, acesta se va
spăla cu apă curată, fără a se aplica emulsii sau creme.

3.4 Evidenta, păstrarea si primirea/ predarea materialelor din dotarea postului a bunurilor
încredinţate.
Evidenta materialelor din dotarea postului de paza se tine pe baza unui opis inscris pe prima fila
din registrul de procese verbale de predare – primire a serviciului, in care se inscriu felul, cantitatea, nr
de inregistrare (pentru documente) sau seria materialului (aparatura, mijloc de comunicare etc.).
Miscarile materialelor din postul de paza se fac numai cu aprobarea sefului ierarhic al agentului
de securitate, care sub semnatura si stampila poate modifica inscrisul din opisul cu evidenta materialelor
din post.
Preadarea – primirea materialelor din dotarea postului de paza a bunurilor încredinţate se face pe
baza de proces verbal de predare - primire a serviciului de paza intre agentul de securitate care a
executat serviciul in schimbul anterior si cel care intra in serviciu ori cu reprezentantul obiectivului, in
cazul in care schimbul anterior nu era acoperit cu paza.

3.5 Uniforma şi însemnele distinctive - ecusoane de identificare.

H.G. 301 / 2012 - Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.
Uniformele de serviciu sau de protectie se stabilesc de catre fiecare angajator, astfel incat, prin
croiala si culoare, acestea sa nu prezinte o asemanare evidenta cu articolele de echipament ale
autoritatilor publice, de natura sa creeze confuzii.
Descrierea articolelor de echipament este cuprinsa in anexa la planul de securitate al unitatii si se
aproba de unitatea de politie competenta odata cu avizarea acestuia.
Orice modificare ulterioara a articolelor de echipament este supusa aprobarii politiei prin
refacerea anexei la planul de securitate.
Articolele de imbracaminte se inscriptioneaza vizibil, pe partea din spate, cu denumirea societatii
si sintagma "PAZA" sau "SECURITY", inaltimea caracterelor fiind de minimum 100 mm. Aceeasi
inscriptionare se aplica si pe coifura.

18 din 67
 Uniforma de serviciu
2. imbracaminte: 3. lenjerie:
-sacou; -camasa;
1. coifura:
-bluzon; -camasa-bluza cu maneca
-sapca;
-geaca; lunga sau scurta;
-sepcuta;
-vesta; -tricou;
-caciula;
-bluza de protectie impotriva frigului; 4. incaltaminte:
-bereta (basc);
-pantalon; -pantofi; -bocanci;-ghete;
-fes.
-imbracaminte groasa (scurte matlasate sau 5. echipament divers:
imblanite, hanorace, impermeabile de -cravata; -fular;-centura;
ploaie, sube, haine de piele etc.). -curea.
Echipamentul de protecţie - H.G. 301 / 2012 - Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003
privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.
-combinezon; - casca; - cotiere; - genunchiere;
-salopete; -cizme de cauciuc. - la nevoie masca conta gazelor

Ecusoane de identificare
DENUMIREA SOCIETATII
ECUSON NR….
DOMNUL/DOAMNA ……………………..ESTE ANGAJAT/ANGAJATA AL
SOCIETATII NOASTRE IN FUNCTIA DE…………………………………….
SI DETINE ATESTATUL PROFESIONAL SERIA……NR….ELIBERAT DE
………..…….
DIRECTOR
NUMELE IN CLAR
SEMNATURA SI STAMPILA

19 din 67
T. 4 Mijloace tehnice de securitate folosite în serviciu.
Prin sistem de alarmare împotriva efracţiei se înţelege ansamblul de echipamente electronice
care poate fi compus din centrală de comandă şi semnalizare optică şi acustică, detectoare (senzori de
miscare si prezenta), butoane şi pedale de panică, control de acces şi televiziune cu circuit închis cu
posibilităţi de înregistrare şi stocare a imaginilor şi datelor, corespunzător gradului de siguranţă impus
de caracteristicile obiectivului păzit.
Detectoare de fum si caldura componente: echipament de control şi semnalizare , dispozitiv de
alarmă la incendiu, declanşator manual de alarmă, dispozitiv de transmisie alarmă la incendiu, staţie de
recepţie alarmă la incendiu, sistem de comandă a sistemelor automate de intervenţie împotriva
incendiului, echipament de protecţie împotriva incendiului, dispozitiv de transmisie semnal de defect,
staţie de recepţie semnal de defect.
In baza prevederilor Legii 333/2003, conducatorii de unitati sunt obligati sa asigure instalarea
sistemelor de alarma impotriva efractiei, formate din mijloace mecano-fizice si mijloace electronice.
1. Prin masuri de protectie mecano-fizice se intelege asigurarea cladirilor cu dotari tehnico-
constructive impotriva furturilor si asigurarea valorilor prin pastrare in unitati de depozitare sigure.
Acestea constau in : - incuietori speciale ; - usi blindate ; - seifuri ; - mobilier ignifug ; - gratii si
retele metalice ; - instalatii care produc, la atingere semnale sonore si/sau optice ; - ziduri; - case de fier ;
- tezaure ; - geamuri si folie de protectie.
Conducatorii unitatilor sunt obligati sa asigure paza obiectivelor si bunurilor prin mijloace
mecano-fizice de protectie si sisteme de alarma impotriva efractiei, in locurile de pastrare, depozitare si
manipulare a valorilor prevazute in Legea 333/2003.
2. Mijloace electronice
Reprezinta un ansamblu de echipamente electronice compus din centrala de comanda si
semnalizare optica si acustica, detectoare de prezenta (sau senzori de miscare), antisoc si/sau acustice,
butoane si/sau pedale de panica, control acces si televiziune cu circuit inchis, cu posibilitati de
inregistrare si stocare a imaginilor si datelor, de natura sa asigure o protectie corespunzatoare
obiectivelor si persoanelor. Sistemele de alarmare impotriva efractiei se clasifica in functie de
echipamentele utilizate si functiile acestora de alarmare.
A.. Echipamentele sistemului antiefractie pot fi utilizate in aplicatiile sistemelor de siguranta din
institutiile financiar-bancare daca sunt prevazute cu :
a) subsisteme de televiziune cu circuit inchis ;.
b) echipamente de inregistrare si redare .
B. Echipamente din componenta sistemului de control acces care asigura:
a) memorarea accesarilor punctelor de control;
b) monitorizarea usilor ;
c) corelarea de functii cu data si ora in timp real.
Din categoria mijloacelor electronice de supraveghere si control mai mentionam : - cititoarele de
cartele pe baza codului de deschidere a portii de libera trecere implementata in cartela de acces ;
- sistemele de supraveghere video ;
- senzori de miscare conectati la sistemul de alarmare;
- telescoape, detectoare de caldura ;
- senzori de miscare conectati la sistemul de iluminare;
- sistem electronic de observare si supraveghere ;
- sistem de supraveghere a autovehiculelor;
-sisteme de identificare antropometrica (de recunoastere a persoanei prin caracteristice fizice
unice precum : geometria mainii, amprentele digitale, amprenta vocii, dinamica semnaturii, geometria
profilului, vascularizarea retinei, obisnuinta batailor in usa s.a.);
3. Dispeceratul de monitorizare a alarmelor de efractie.
Dispeceratul de monitorizare operativa radio si linie telefonica, asigura continuitatea activitatii
specifice unei societati specializate de paza la obiective, conform Legii 333/2003. Obiectivul principal
al activitatii de monitorizare este supravegherea permanenta de la distanta a sistemelor de alarmare, prin

20 din 67
mijloace radio si linie- telefonica, si interventia operativa in vederea apararii obiectivelor, bunurilor si
valorilor, si asigurarea protectiei persoanelor fizice impotriva agresiunilor de orice natura. Sistemul de
monitorizare mai are un rol important in mentinerea legaturii permanente dintre factorii decizionali ai
societatilor specializate de paza si beneficiari prin informarea operativa a oricarui eveniment.
De regula, dispeceratul de monitorizare antiefractie cuprinde :
A.. Centrala de alarma este un echipament care asigura prelucrarea semnalelor primite de la
senzorii de detectie, in vederea luarii unei decizii, semnalizarea starii sistemului de alarma, memorarea
datelor prestabilite (coduri de accesare, nivele de autoritate) si a evenimentelor survenite.
Se compune din :
a) sursa de alimentare (reteaua electrica de tensiune sau acumulatorii);
b) comunicatorul de semnale de alarma.
B. Elementele de detectie (senzori de prezenta sau de miscare) sunt:
a) detectoare de prezenta ;
b) detectoare de panica ( butoane sau pedale).
C. Avertizoare octoacustice care au rol de atentionare in cazul declansarii stari de alarma si
consta intr-o sirena instalata in exterior si un avertizor luminos. Pentru o buna coordonare si utilizare,
toate aceste sisteme trebuie sa semnalizeze in acelasi spatiu in camera de supraveghere numita si
dispecerat.
Dispeceratul de monitorizare reprezinta varianta de asigurare a unui obiectiv prin supravegherea
electronica a acestuia si interventia echipajelor specializate in caz de semnalare a patrunderii
neautorizate a patrunderii in acel spatiu.
Monitorizarea se poate realiza in doua feluri : - pe linte telefonica; - pe unde radio.
Dispeceratul presupune existenta unui centru de monitorizare deservit de un dispecer-operator si
echipajele mobile de interventie intre care exista o permanenta legatura radio pentru comunicare.
Clasificarea dispeceratelor :
a) dupa mobilitate ; - fixe - amplasate in cladiri ; - mobile - amplasate pe mijloace mobile.
b) dupa aria de complexitate : - locale - asigura supravegherea unui obiectiv punctual; - central -
asigura supravegherea unor retele distribuite geografic.
c) dupa mijloacele de comunicatii utilizate : - radio ; - telefonice ; - mixte.
d) dupa pozitia fata de proces: - de baza (principale) ; - de rezerva.
Transmiterea semnalelor de alarma reprezinta o conditie principala a mecanismului de siguranta
completata de declansarea instantanee a masurilor adecvate de protectie.
Principalele semnale de alarmare sunt: a) de efractie ; b) de panica ;c) de incendiu ; d) tehnica,;
e) de sabotaj ; f) de avertizare ; g) falsa; h) descurajanta.
Etapele interventiei la alarma : - aparitia evenimentului nedorit; - detectia evenimentului nedorit;
- transmiterea alarmei ; - verificarea alarmei; - evaluarea alarmei ; - nu este reala - se determina
cauza alarmei false ;
- este reala - se declanseaza alarma de interventie pentru stoparea efractie.

21 din 67
T. 5 Consemne si procedee de executare a serviciului.
5.1. Procedee de îndeplinire a consemnelor general si particular .
Agentul de securitate care executa serviciul de paza in post fix desfasoara urmatoarele activitati:
 vegheaza permanent, pazeste si apara prin orice mijloace bunurile, valorile si persoanele aflate in
consemn ori in sectorul de responsabilitate;
 permite patrunderea persoanelor in obiectiv numai in conditiile prevazute de lege si de
consemnul postului;
 asigura ordinea interioara, disciplina si linistea in postul sau;
 verifica documentele insotitoare ale obiectelor la introducerea sau scoaterea acestora din
institutie;
 verifica, impreuna cu reprezentantii obiectivului, inainte de inchidere si deschidere, fiecare
incapere, pentru a se asigura ca in interior nu au ramas persoane, obiecte sau instalatii defecte
care ar produce incendii, explozii sau alte stari de pericol si de a se convinge de sigilarea
vitrinelor, fisetelor sau a altor locuri inchise unde se pastreaza valori;
 tine legatura cu ofiterul de serviciu, cu pompierul de serviciu din obiectiv, cu politistii si
jandarmii care desfasoara activitati specifice in obiectivul respectiv cu care realizeaza si schimb
de informatii.

Executarea serviciului de paza in post mobil

 vegheaza permanent, pazeste si apara prin orice mijloace, bunurile, valorile si persoanele aflate
in consemn ori sectorul de responsabilitate;
 serviciul de paza in post mobil (patrula) se executa in general prin deplasari, supravegheri,
control al locatiilor, bunurilor si valorilor aflate in consemn, observari, supravegheri si pande.
Deplasarea se face pe baza unui itinerariu de patrulare inclus in consemnul particular al postului.
Itinerariul de patrulare trebuie sa fie alcatuit in mai multe variante pentru a se evita studierea lui de
catre unele persoane in vederea pregatirii infractiunilor.
Deplasarea din cand in cand trebuie sa fie intrerupta in scopul observarii, supravegherii unor
persoane si a punctelor vulnerabile.
Se recomanda revenirea imediata prin locurile pe unde agentul de securitate a mai trecut si
schimbarea brusca a directiei de sens.
Pe timpul deplasarii agentul de securitate trebuie sa se opreasca de mai multe ori, sa priveasca
inapoi si imprejur pentru a observa daca nu este urmarit, sau daca in apropierea postului exista persoane
sau situatii ce prezinta suspiciuni.

5.2. Tehnica observării si supravegherii postului.

Pe parcursul deplasarii agentul de securitate observa si supravegheaza continuu daca geamurile
de la ferestre si vitrine sunt intacte, daca gratiile, grilajele, incuietorile nu prezinta urme de spargere.
In timpul serviciului, agentul de securitate isi concentreaza atentia pentru a observa o portiune
cat mai mare din itinerarul de patrulare, o cat mai mare parte a spatiilor pazite pentru a sesiza orice
modificare survenita, tot ce se petrece in teritoriu si are tangenta cu activitatea sa, pentru a putea
interveni energic si rapid la nevoie.
Agentul de securitate trebuie sa observe care este comportarea persoanelor ce transporta bagaje
voluminoase si dubioase, atat inainte cat si dupa intalnirea cu agentul de securitate.
Agentul de securitate trebuie sa observe persoanele care escaladeaza garduri, terase, ferestre,
balcoane, pe cei care arunca bunuri sau valori peste gardul imprejmuitor.
Trebuie sa auda si sa sesizeze zgomotele suspecte, strigatele si tipetele de ajutor, larma prin care
se tulbura linistea publica, gemetele persoanelor atacate, acidentate, bolnave, plansetul copiilor
abandonati, rataciti, zgomotul produs de spargerea geamurilor, de fuga persoanei, de demararea in viteza
a unei masini etc.

22 din 67
 In timpul serviciului agentul de securitate trebuie sa sesizeze existenta mirosurilor suspecte de
fum, gaze, alcool, de substante toxice, mirosuri care pot demasca un pericol iminent ori un eveniment
petrecut deja.

5.3. Tehnica deplasării/ patrulării in raza postului sau pe un itinerar.

Executarea serviciului presupune deplasarea pe un itinerar stabilit, observarea, ascultarea si
interventia pentru retinerea persoanelor care încalca prevederile consemnului particular si a altor acte
normative care au tangenta cu obiectivul.
Pe timpul deplasarii pe itinerar, patrulele formate din agentii de securitate au urmatoarele obligatii:
 sa execute scurte opriri pentru observare si ascultare;
 sa cerceteze terenul pe directiile de deplasare;
 sa verifice respectarea regulilor de acces in obiectiv cit si de afluire si defluire a persoanelor si
autovehiculelor dinspre/inspre obiectiv;
 sa retina persoanele care au încalcat prevederile consemnului general si particular;
 sa respecte cu strictete regulile de mascare (daca in zona au fost luate aceste masuri), la nevoie sa
acorde ajutor agentilor de securitate vecini care sunt în dificultate;
 sa constate activitatile care se desfasoara în zona sa de responsabilitate si sa informeze imediat
sefii ierarhici, daca este cazul.

Patrulele pot parasi locul de serviciu în urmatoarele situatii:

 pentru urmarirea si retinerea persoanelor descoperite în zona de responsabilitate, care nu se
supun la somatie ;
 pentru acordarea sprijinului necesar agentilor de securitate vecini, la solicitarea acestora, in
vederea urmaririi ori retinerii unor persoane care au savirsit acte ilicite ;
 când s-a îmbolnavit subit unul dintre agentii de securitate si nu sunt posibilitati de a informa
seful ierarhic ;
 în caz de calamitati naturale care ameninta viata agentilor de securitate (inundatii, furtuni, viscol,
avalanse, alunecari de teren, incendii, etc.). In astfel de situatii patrulele executa activitatile
specifice pe un alt itinerar de patrulare care prezinta siguranta si îsi continua serviciul, anuntând
despre aceasta pe seful direct, prin mijloacele de legatura. În caz de incendiu, se da semnalul de
alarma si se iau masuri de localizare si stingere a acestuia;
 sunt la dispozitia sefului care coordoneaza activitatea de securitate in obiectiv.
Particularitati în organizarea si desfasurarea activitatilor specifice :
Iarna prezinta, în raport cu executarea activitatilor specifice agentilor de securitate, urmatoarele
particularitati:
 caderile de zapada si înghet pot determina schimbarea unor directii probabile de actiune a
faptuitorilor, precum si a procedeelor folosite de acestia pentru patrunderea prin efractie in
obiectiv;
 temperaturile scazute obliga faptuitorii (contravenientii) sa actioneze repede;
 durata mare a noptilor favorizeaza actiunile faptuitorilor;
 viscolul îngreuneaza observarea terenului si orientarea patrulelor, acopera repede caile de acces
si urmele faptuitorilor;
 stratul de zapada înlesneste descoperirea urmelor si urmarirea faptuitorilor;
 pe timp de ger puternic mijloacele tehnice de supraveghere si control nu mai functioneaza
normal.
Pentru o eficienta crescuta a supravegherii zonei de responsabilitate, se impune:
 reducerea posturilor fixe si folosirea cu precadere a patrulelor ;
 reducerea orelor de serviciu;
 pe timp de ninsoare abundenta sau viscol, patrulele vor fi formate din cel putin 2 agenti de
securitate;

23 din 67
  asigurarea echiparii personalului ce pleaca în patrulare cu haine calduroase, iar la întoarcere
servirea acestora cu ceai cald (cafea calda).
Vara, datorita caldurii, a zilelor lungi si a diversitatii activitatilor ce se desfasoara în zonele de
responsabilitate, prezinta în raport cu activitatile specifice a agentilor de securitate urmatoarele
particularitati:
 temperaturile ridicate favorizeaza aparitia insolatiei si arsurilor pe piele a agentilor din
compunerea patrulelor;
 vegetatia abundenta in anumite zone ale obiectivului da numeroase posibilitati de ascundere a
faptuitorilor si îngreuneaza observarea acestora;
 executarea serviciului în apropierea unor balti, lacuri, iazuri impune luarea unor masuri de
protectie a agentilor care formeaza patrula împotriva insectelor (tântari);
 în cazul unor temperaturi ridicate (+ 30°C la umbra) se impune micsorarea normei de serviciu,
atât la personal, cât si la animalele de serviciu.
Alte particularitati :
Ziua: - exista posibilitati de observare si cercetare sporite.
Noaptea: favorizeaza ascunderea faptuitorilor; nu favorizeaza mascarea deplasarii auto în sectorul de
responsabilitate; creste nivelul de audibilitate datorita încetarii activitatilor din timpul zilei; îngreuneaza
descoperirea eventualelor urme lasate de catre faptuitori si a indiciilor de prezenta in obiectiv sau in
exteriorul acestuia; viteza de deplasare a patrulelor scade;patrulele trebuie dispuse în locuri favorabile
observarii siluetelor profilate la orizont.

5.4. Modalităţi de cooperare in cadrul structurii de securitate proprii si cooperarea/colaborarea

cu structurile specializate ale statului.
In situatia producerii sau pe cale de producere a unui eveniment cooperează cu organele de poliţie şi
jandarmerie, solicitând prezenţa acestora pe obiectiv, folosind telefonul mobil din dotare, apelind: - 112.
Până la sosirea acestora ia măsurile specifice care se impun în situaţia creată, la nevoie conservă
probele de flagrant.
Informeaza prin mjiloacele avute in dotare dispeceratul societatii de securitate si seful direct, la
nevoie solicita prezenta echipei de interventie la obiectiv.
La sosirea organelor de poliţie, jandarmi şi echipei de intervenţie îi informează asupra situaţiei
create şi acţionează cu acestea pentru rezolvarea problemelor create concomitent cu mărirea vigilenţei
în post.
Cooperează cu echipele de intervenţie proprii, a poliţiei şi jandarmeriei pentru capturarea
făptuitorilor.
În situaţia în care reţine o persoană / un grup de persoane care au săvârşit fapte ilicite o/îl predă
organelor de poliţie sau jandarmerie pe bază de proces verbal.

24 din 67
T. 6 Proceduri de rezolvare a incidentelor de securitate.
6.1.Fortarea accesului de catre diverse persoane (persoane violente, sub influenta băuturilor
alcoolice sau substantelor psihotrope etc.
Atributiile agentilor de securitate in cazul unei incercari de fortare a accesului in obiectiv sunt
urmatoarele:
 alarmeaza dispeceratul societatii de securitate conform indicativelor de alarmare;
 se deplaseaza rapid la locul respectiv si incearca anihilarea actiunii de fortare a accesului
utilizand, daca este cazul, tehnicile de lupta specifice si mijloacele de autoaparare din dotare;
 solicita sprijinul grupei mobile de interventie, daca este cazul;
 coordoneaza actiunea operativa a grupei mobile de interventie pentru capturarea elementelor
care au incercat sa forteze accesul in obiectiv;
 contacteaza telefonic organul de politie de care apartine obiectivului;
 preda organului de politie faptuitorii retinuti intocmind un proces verbal de constatare a
incercarii de patrundere frauduloasa in obiectiv;
 informeaza conducerile obiectivului si societatii de securitate in legatura cu evenimentul si
actiunile intreprinse de catre personalul de securitate;
 semnalizeaza conform indicativelor de anihilare incheierea alarmei;
 intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea desfasurata in Registrul de
evenimente, specificand ora, locul si modul de actiune al elementelor faptuitoare si datele
personale ale acestora.
6.2. Fortarea accesului in obiectiv de catre autovehicule.
Daca agentul de securitate este inarmat face uz de arma executind foc la pneuri ulterior executa
imobilizarea faptuitorului si controlul autovehiculului.
Daca agentul de securitate nu este inarmat anunta echipa de interventie si coopereaza cu aceasta.
Pina la sosirea echipei monitorizeaza activitatea faptuitorului.
Dupa retinerea faptuitorului executa impreuna cu agentii de securitate din echipa de interventie
controlul autovehiculului procedand in felul urmator:
 la control, se au in vedere in mod deosebit, locurile unde de obicei pot fi ascunse bunuri ce se
incearca a fi sustrase din obiectiv (diverse locuri din interiorul autovehiculului, port-bagajului,
locuri din perimetrul motorului) sau cele care pot fi special amenajate pentru ascunderea si
transportul ilicit al unor bunuri si valori ;
 cand controlul vehiculului se face de doi agenti de securitate sau un agent insotit de o persoana
cunoscuta, in timp ce agentul de securitate discuta cu conducatorul acestuia, insotitorul va
supraveghea din pozitie laterala interlocutorul si va urmari atent comportarea conducatorului
vehiculului, a celorlalte persoane, avand mijloacele din dotare pregatite pentru interventie;
 in nici un caz agentul de securitate care efectueaza controlul nu se va interpune intre insotitor si
conducatorul auto.
In cazul in care se impune conducerea la organul de politie a conducatorului vehiculului sau a
vehiculului se va folosi o alta persoana pentru conducerea vehiculului, dar nu inainte de a intocmi un
proces verbal cu respectarea normelor procedurale penale.

6.3. Incercarea de patrundere cu documente ilegale (documente de identificare expirate, false sau
care apartin altor persoane, etc.
Agentul de securitate retine persoana faptuitoare cit si documentele false pe care a incercat sa le
foloseasca.
Daca faptuitorul opune rezistenta il imobilizeaza.
Anunta conducerea obiectivului, dispeceratul si organele de politie.
La nevoie face controlul corporal si al bagajelor.

25 din 67
 6.4.Prezentarea unor persoane cu scop de control, fara a avea acest drept.
Prezentarea unor persoane cu scop de control, fara a avea acest drept
Persoanele care au dreptul de control trebuie sa prezinte urmatoarele documente :
 carte de identitate ;
 ordinul de serviciu din care sa reiasa ca persoana respectiva are drept de control in obiectiv;
 daca sunt mai multe persoane de control si doar o persoana are ordin de serviciu , celelete
persoane vor fi inscrise intr – un tabel anexa unde se ve specifica in dreptul fiecarui nume,
prenumele , seria si numarul cartii de identitate, cine a eliberat-o si la ce data.
Daca agentul de securitate constata acte false, cu modificari sau expirate retine persoana/persoanele
in cauza si anunta conducerea obiectivului, dispeceratul si la nevoie echipa de interventie.
Daca persoana care s-a prezentat la punctul de acces in obiectiv nu are dreptul sa executa controlul
acestuia si nu opune rezistenta este anuntata conducerea obiectivului.

6.5.Incercarea de pătrundere frauduloasă în obiectiv. Atac asupra obiectivului/ personalului.

Atributiile personalului de securitate in cazul unei incercari de patrundere frauduloasa in obiectiv
sunt urmatoarele:
 alarmeaza dispeceratul societatii de securitate conform indicativelor de alarmare;
 se deplaseaza rapid la locul respectiv si incearca anihilarea actiunii de patrundere frauduloasa
utilizand, daca este cazul, tehnicile de lupta specifice;
 solicita sprijinul grupei mobile de interventie, daca este cazul;
 coordoneaza actiunea operativa a grupei mobile de interventie pentru capturarea elementelor
care au incercat patrunderea frauduloasa in obiectiv;
 contacteaza telefonic organul de politie de care apartine obiectivului;
 preda organului de politie faptuitorii retinuti intocmind un proces verbal de constatare a
incercarii de patrundere frauduloasa in obiectiv;
 informeaza conducerile obiectivului si societatii de securitate in legatura cu evenimentul si
actiunile intreprinse de catre personalul de securitate;
 semnalizeaza conform indicativelor de anihilare incheierea alarmei;
 intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea desfasurata in Registrul de
evenimente, specificand ora, locul si modul de actiune al elementelor infractoare si datele
personale ale acestora.
Atac asupra obiectivului/personalului.
In aceasta situatie agentul de securitate actioneaza astfel:
 anunta grupa mobila de interventie si dispeceratul societatii de securitate;
 evalueaza rapid situatia, tinand seama de posibilitatea existentei unei diversiuni in vederea
inducerii in eroare asupra locului real ce urmeaza a fi atacat;
 contacteaza imediat factorii de decizie din obiectiv si societatea de securitate, carora le prezinta
pe scurt evaluarea preliminara a situatiei;
 contacteaza rapid:
 organul de politie de care apartine obiectivul;
 salvarea in cazul in care exista raniti;
 pompierii in cazul existentei unui incendiu.
 foloseste eficient tehnicile de lupta specifice in vederea contractarii atacului ;
 participa la actiunea operativa a grupei de interventie si a celorlalte forte ce intervin in sprijinul
obiectivului;
 in momentul actiunii grupei de interventie are obligatia de a delimita strict grupul de faptuitori,
fata de persoanele neimplicate in incident;
 imediat dupa respingerea atacului anunta conducerile obiectivului si societatii de securitate
despre situatia existenta;
 semnalizeaza conform indicativelor de alarmare incheierea alarmei;

26 din 67
  intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea desfasurata in Registrul de
evenimente, specificand ora, locul, numarul atacatorilor, modul de actiune si masurile intreprinse
de catre personalul de securitate.

6.6. Aparitia unor situaţii de urgenţă (incendiu, calamităţi, dezastre etc).

Incendiu
La semnalizarea unui focar de incendiu, personalul de securitate are urmatoarele atributiuni:
 contacteaza telefonic pompierii prezentand pe scurt situatia creata;
 alarmeaza dispeceratul societatii de securitate conform indicativelor de alarmare;
 informeaza conducerile obiectivului si societatii de paza in legatura cu evenimentul aparut;
 solicita, la nevoie, sprijinul grupei mobile de interventie;
 se deplaseaza rapid la locul incendiului, dar fara a inceta supravegherea obiectivului si
actioneaza pentru stingerea focului, iar daca acest lucru nu este posibil incearca limitarea zonei
de actiune a focului cu mijloacele existente pana la interventia specializata a pompierilor
militari;
 prin actiuni ferme si autoritare stapaneste fenomenul de panica ce apare in asemenea situatii,
realizand evacuarea rapida si ordonata a personalului din obiectiv, din perimetrul periculos;
 dupa ce s-a asigurat de evacuarea completa a angajatilor obiectivului, face tot posibilul sa
salveze actele si bunurile materiale de valoare, prin scoaterea acestora din zona incendiului;
 ajuta pompierii militari in actiunea de localizare si stingere a incediului;
 in cazul existentei unor raniti ca urmare a incediului, anunta telefonic Salvarea;
 legitimarea persoanelor suspecte, oprirea acestora, anuntarea politiei si predarea lor echipajului
sosit la fata locului pe baza de proces verbal;
 semnalizeaza conform indicativelor de alarmare incheierea alarmei;
 intocmeste Raportul de eveniment si totodata il consemneaza in registrul de evenimente,
specificand ora, locul, natura si urmarile incendiului, actiunile intreprinse de catre personalul de
securitate.

Calamităţi
1.Inundatii care pot fi:
 cauze din afara obiectivului si o amploare deosebita;
 locala, avand drept cauza defectiuni tehnice ale instalatiei de alimentare cu apa, sau actiuni
teroriste sau de diversiune.
In aceste situatii personalul de securitate are urmatoarele atributiuni:
 informeaza imediat conducerile obiectivului si societatii de securitate;
 ia masurile necesare de oprire a sursei de apa ce a provocat inundatia locala daca defectiunea nu
poate fi remediata cu mijloace proprii, contacteaza angajatul de specialitate al obiectivului pentru
a interveni cu mijloace specifice;
 in cazul unei inundatii de proportii, scoate de sub sarcina intreaga instalatie electrica pentru a
evita produceri de scurtcircuite;
 actioneaza cu calm, evitand prin comportamentul sau instalarea starii de panica, pastrand ordinea
in activitatea de evacuare a personalului;
 evacueaza angajatii obiectivului astfel:
- in afara obiectivului, in cazul inundatiilor locale;
- spre nivelurile superioare ale imobilului in cazul unei calamitati de proportii.
 intreprinde toate actiunile necesare pentru salvarea bunurilor materiale de valoare si a actelor
prin scoaterea lor din perimetrul inundat;
 semnalizeaza conform indicativelor de alarmare incetarea actiunilor;

27 din 67
  intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea desfasurata in Registrul de
evenimente, specificand ora, locul, cauzele si urmarile inundatiei, precum si masurile intreprinse
de personalul de paza.
Dezastre
Cutremurul, fenomen relativ rar, dar totusi intalnit in zona tarii noastre.
In cazul producerii unui cutremur, personalul de securitate are urmatoarele atributiuni:
 in primul moment trebuie sa se adaposteasca intr-un loc sigur (grinda, stalp de rezistenta) pentru
a nu fi accidentat;
 dupa incetarea cutremurului verifica daca sunt sau nu accidentati si ia primele masuri de prim
ajutor, daca este necesar;
 printr-un comportament calm, dar ferm, stapaneste fenomenul de panica ce apare in asemenea
situatii procedand la evacuarea ordonata a personalului din obiectiv;
 ramane in stationare la accesul principal pentru evitarea sustragerilor de bunuri din interiorul
obiectivului;
 contacteaza:
- Pompierii – in cazul existentei unui focar de incendiu;
- Salvarea – in cazul in care exista raniti;
- Politia – in situatia ca au depistat si oprit persoane suspecte care incercau sa scoata diferite
bunuri materiale si valori din obiectiv;
 in situatia producerii cutremurului in afara orelor de program, informeaza conducerea
obiectivului precum si cea a societatii de securitate cu situatia existenta si masurile luate;
 intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza urmarile cutremurului si masurile luate de
catre personalul de securitate in Registrul de evenimente.
6.7.Sustragerea de bunuri materiale si documente de orice fel.
Atributiile personalului de securitate sunt urmatoarele:
 alarmeaza dispeceratul societatii de securitate conform indicativelor de alarmare;
 se deplaseaza rapid in acel loc, actionand cu fermitate pentru stoparea actiunii de sustragere si
oprire a persoanelor care au incercat sa sustraga bunuri materiale sau documente, folosind dupa
caz si tehnicile de lupta specifice;
 solicita, la nevoie, si sprijinul grupei mobile de interventie;
 contacteaza telefonic organul de politie de care apartine obiectivul;
 preda organelor de politie sosite la fata locului persoanele retinute si dovada materiala ce
constituie mobilul actiunii de oprire, intocmind un proces verbal de constatare a incercarii de
sustragere a unor bunuri materiale sau documente;
 informeaza conducerile obiectivului si societatii de securitate prezentand evenimentul si actiunile
intreprinse de catre personalul de securitate pentru rezolvarea situatiei aparute;
 semnalizeaza conform indicativelor de anihilare incheierea alarmei;
 intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea in Registrul de evenimente
specificand :
locul de desfasurare a actiunii; datele personale ale faptuitorilor;relatia pe care o
aveau in obiectiv; modul de actiune al acestora;cantitatea de bunuri materiale sau
tipul documentelor sustrase;
actele folosite pentru acces.
6.8. Modul de acţiune în cazul constatării unei infracţiuni flagrante:
6.8.1.Oprirea, identificarea şi imobilizarea făptuitorului.
Personalul de securitate sau echipa de interventie are obligatia sa opreasca sa identifice si sa
imobilizeze :
 persoanele care sunt surprinse in flagrant ca au comis infractiuni, valorifica bunuri provenite din
infractiuni ori savarsesc contraventii sau detin obiecte a caror provenienta nu poate fi justificata;

28 din 67
  persoanele care tulbura prin acte de violenta ordinea si linistea publica pe raza obiectivului sau a
zonei de responsabilitate;
 persoanele care degradeaza ori distrug bunuri materiale apartinand unitatilor beneficiare de paza;
 persoanele care patrund fara drept ori pericliteaza securitatea obiectivelor pazite sau
monitorizate.
In toate aceste cazuri agentul de securitate sau echipa mobila de interventie procedeaza astfel:
 someaza persoana sa inceteze actiunile agresive sau ilicite;
 opreste si legitimeaza persoana respectiva;
 ii aduce la cunostinta persoanei in cauza ca urmeaza sa fie condusa la sediul organului de politie;
 avertizeaza persoana ca in caz de nesupunere sau incercare de fuga pe timpul deplasarii va fi
imobilizata.
Pentru executarea imobilizarii trebuie avut in vedere:
 numarul persoanelor care urmeaza a fi imobilizate;
 starea de agresivitate a persoanelor retinute;
 obiectele pe care le poseda si cu care ar putea ataca;
 daca persoanele retinute sunt sau nu sub influenta bauturilor alcoolice ori in stare de ebrietate;
 imobilizarea persoanelor trebuie facuta cu ajutorul martorilor oculari si a partii vatamate (in
functie de starea fizica si psihica), cu rapiditate si multa atentie pentru a nu le produce vatamari
si a preintampina un eventual atac prin surprindere.

6.8.2. Controlul corporal sumar, al bagajelor şi autovehiculelor.

Controlul corporal sumar
Consta in verificarea prin pipaire si observare vizuala a imbracamintei si a corpului persoanei,
precum si a incaltamintei daca este cazul.
In cazul in care, cu ocazia executarii controlului corporal si al imbracamintei se constata ca
persoana are asupra sa arme, documente sau obiecte care ar putea pune in pericol viata agentului de
securitate sau prezinta interes pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, se va efectua perchezitia
corporala.
Perchezitia corporala consta in cercetarea detaliata a corpului, imbracamintei si incaltamintei
persoanei in cauza, executandu-se strict in conditiile si in cazurile prevazute de legislatia penala si
numai de persoane de acelasi sex cu cel perchezitionat.
Prin control corporal si al imbracamintei si prin perchezitia corporala se urmareste in principal:
 descoperirea obiectelor cu ajutorul carora ar putea fi atacati agentii de securitate ori alte
persoane;
 gasirea actelor de identitate ori alte documente si inscrisuri pe care persoana refuza sa le prezinte
la cererea indreptatita a agentului de securitate ;
 descoperirea de obiecte si materiale care au fost folosite la comiterea infractiunilor si
contraventiilor ori care provin din comiterea unor astfel de fapte;
 descoperirea bunurilor pe care persoana incearca sa le introduca sau sa le scoata in mod ilegal in
sau din obiectivul pazit;
 gasirea de obiecte si substante detinute ilegal care sunt supuse confiscarii;
Controlul se executa obligatoriu asupra persoanelor prinse in flagrant, precum si atunci cand este
necesara conducerea acestora la organul de politie.
Pentru executarea acestei activitati trebuie respectate urmatoarele reguli tactice:
 persoana sau persoanele se opresc si se legitimeaza dupa regulile impuse pentru acesta actiune
tactica;
 controlul corporal si al imbracamintei se executa de o persoana de acelasi sex;
 se executa de regula in locuri ferite de accesul publicului;
 inainte de inceperea controlului, persoana in cauza este atentionata asupra necesitatii supunerii si
supravegheata permanent;

29 din 67
  controlul se face cu multa atentie si prudenta;
 agentul de securitate care executa controlul trebuie sa-si aleaga o pozitie care sa-i permita o cat
mai buna observare, stabilitate si mobilitate in folosirea mijloacelor din dotare, daca este cazul;
 persoana controlata va fi pusa intr-o pozitie cat mai incomoda (rezemata cu mainile de un perete,
pom, stalp, gard ori autovehicul si cu picioarele cat mai departate, in picioare sau in genunchi, cu
mainile in sus, pe cap, la ceafa, culcata cu fata in jos si cu mainile la spate), pentru a nu putea
ataca agentul de securitate sau sa fuga si daca totusi ar recurge la acestea, sa poata fi usor
dezechilibrata si imobilizata;
 cand se controleaza un tanar sau o persoana agila, pentru a preveni incercarea acesteia de a
scapa, va fi verificata prima data in partea superioara a corpului cu o mana, iar cu cealalta va fi
tinuta de gulerul hainei, camasii, iar cand se actioneaza in partea inferioara a corpului va fi tinuta
de cureaua pantalonului, urmarindu-se in permanenta in special capul si mainile persoanei;
 controlul se efectueaza intotdeauna din spate si cu mana corespondenta, iar in celalata mana se
va tine bastonul de cauciuc sau arma. Niciodata nu se va sta fata in fata cu cel controlat;
 se executa metodic, fiind necesara respectarea ordinii in succesiunea operatiilor, incepand de la
cap (se scoate sapca, caciula, palaria si se cauta in par); partea de la gat pana la mijloc, fata si
spate, partea dreapta a corpului de la subsoara in jos; bratul drept de la umar la incheietura
mainii; zona bazinului fata si spate; piciorul drept de la sold la calcai; manseta, incaltamintea.
Apoi, in aceeasi ordine, se perchezitioneaza partea stanga a corpului. Daca este cazul, se cere
persoanei sa dezbrace pantalonul, haina, sa se descalte sau sa ridice pantalonii;
 in situatia in care se controleaza un grup de persoane, acestea vor fi asezate in linie,
perchezitia incepand dintr-un capat si pe masura ce o persoana a fost verificata va fi trimisa in
cealalta parte a grupului. In asemenea situatii, controlul se va face de cel putin doi agenti de
securitate sau dupa caz, un agent de securitate ajutat de persoane de incredere. Cel care asigura
supravegherea va sta lateral fata de agentul care executa activitatea;
Daca controlul corporal si al imbracamintei se efectueaza intr-o incapere sau alt spatiu inchis,
agentul de securitate va lua masuri de indepartare a oricarui obiect ce ar putea fi folosit de persoana in
cauza pentru a ataca si fugi.
Cand se apeleaza la sprijinul unei femei, aceasta va fi instruita corespunzator stabilindu-se pe cat
posibil, relatiile intre aceasta si persoana controlata, iar agentul de securitate se va afla in apropiere
pentru a putea interveni la nevoie.
Este recomandabil ca la efectuarea controlului corporal sa participe doi agenti de securitate : unul
executa activitatea, iar celalalt supravegheaza cu atentie fiind pregatit permanent pentru a interveni. In
nici un caz cel care executa controlul nu se va interpune intre persoana verificata si agentul de securitate
care supravegheaza.
Obiectele gasite asupra persoanei controlate ce ar putea fi folosite pentru atac asupra agentului de
securitate vor fi retinute, persoana fiind chestionata asupra provenientei lor. In cazul descoperirii
unei arme, controlul nu va fi intrerupt, deoarece s-ar putea ca persoana sa mai posede si alte obiecte
periculoase:
 se solicita martori asitenti din randul cetatenilor care vor fi instruiti sa fie atenti la tot ce se
executa, la discutiile purtate, la bunurile si valorile gasite asupra persoanei, fiind rugati sa
intervina, la nevoie, in apararea agentului de securitate si sa impiedice fuga persoanei controlate;
 obiectele gasite asupra persoanei se arata celui controlat, martorilor asistenti si se pun la distanta
de cel controlat pentru a nu putea fi distruse;
 cand situatia impune, persoana cu lucrurile respective, se preda organului de politie pe baza de
proces verbal;
 in caz de nesupunere, persoana va fi imobilizata, dupa care agentul de securitate va trece la
executarea controlului corporal.

30 din 67
Controlul bagajelor
Consta in verificarea amanuntita a interiorului continutului acestora. Prin “bagaj” din punct de vedere al
agentului de securitate, se intelege orice obiect (geamantan, valiza, geanta, servieta, sacosa, pachet,
poseta) in care o persoana detine si transporta bunuri.
Controlul bagajelor se executa cu respectarea urmatoarelor reguli tactice:
 se identifica si se invita, pentru a asista la controlul bagajelor, doi martori, care vor fi pusi in
tema cu ceea ce urmeaza sa se desfasoare;
 se executa de regula, imediat dupa efectuarea controlului corporal si al imbracamintei, insa in
unele cazuri aceasta masura precede efectuarea controlului corporal, respectiv atunci cand exista
certitudinea ca bagajele si obiectele transportate provin din comiterea unor infractiuni sau contin
arme ori obiecte care pot servi la atac;
 persoana va fi intrebata despre continutul bagajului, insistandu-se asupra unor elemente
caracteristice ale obiectelor din interior ( marime, culoare, uzura) agentul notind cele declarate;
 deschiderea bagajului si prezentarea obiectelor se fac, de regula, de unul din martori sau de agent
evitand astfel folosirea unei arme aflate in bagaj. Fiecare obiect este scos din bagaj, este
controlat prin pipaire de agentul de securitate, confruntat cu cele declarate de persoana in
prealabil si notata de agent;
 persoana va sta in spatele bagajului si lateral, iar agentul de securitate la o distanta
corespunzatoare pentru a putea supraveghea pe cel in cauza;
 in cazul gentilor, sacoselor, sacilor sau a altor asemenea bagaje voluminoase, inainte de a fi
controlate, continutul acestora va fi rasturnat cu grija de unul din martori sau de agentul de
securitate, dupa care se trece la verificarea obiectelor;
 agentul de securitate va controla personal suportul in care au fost puse, pentru a se convinge ca
nu mai sunt alte obiecte si a sesiza eventualele ascunzatori;
 se are in vedere ca obiectul sa fie pus lateral de bagaj, de asa maniera ca persoana sa nu ajunga
la el, dar sa nu se murdaresca, sa nu se degradeze;
 daca sunt de controlat mai multe persoane care au bagaje asupra lor, acestea vor fi asezate in
linie iar dupa ce una dintre ele a fost controlata va fi trecuta in cealalta parte a grupului;
 in situatia in care exista date sau informatii ca posesorul este o persoana periculoasa sau ca in
bagaj ar detine arme si alte obiecte ce pot fi folosite pentru atac, controlul acestuia se va face
numai de agentul de securitate, care nu va permite posesorului sa se apropie de bagaj;
 dupa terminarea controlului bagajului agentul de securitate va intocmi un proces verbal in care
se va consemna succesiunea tuturor operatiilor, obiectelor gasite, cu mentionarea unor
caracteristici de identificare precizand clar care anume din aceste lucruri au fost retinute si care
anume au fost restituite precum si obiectiunile participantilor daca situatia impune. Persoana cu
bagajul si cu procesul verbal va fi predata organului de politie;
 in cazul in care agentul de securitate executa controlul bagajelor la intrarea si iesirea persoanelor
din obiectiv pazit, de regula, se solicita persoanelor sa-si deschida bagajul tinut in mana, iar
agentul de securitate efectueaza controlul de rutina prin observarea continutului cu privirea.
Numai in cazul suspiciunilor certe se procedeaza la un control in sensul celor amintite mai sus.
Controlul autovehiculelor
Consta in verificarea minutioasa a interiorului acestora, inclusiv a port bagajului si incarcaturii, a
actelor de identitate, a calatorilor sau a bagajelor pe care acestia le au asupra lor.
Controlul vehiculelor se poate efectua fara o autorizare din partea vreunui magistrat, situatie admisa
si in legislatia internationala la care Romania este parte. Aceasta masura se executa numai asupra acelor
autovehicule care circula (intrare-iesire) in obiectivele pazite, prin punctele de control acces. In orice
alte situatii legea nu prevede pentru agentii de securitate asemenea posibilitate.
La control, se au in vedere in mod deosebit, locurile unde de obicei pot fi ascunse bunuri ce se
incearca a fi sustrase din obiectiv (diverse locuri din interiorul autovehiculului, port-bagajului, locuri
din perimetrul motorului) sau cele care pot fi special amenajate pentru ascunderea si transportul ilicit
al unor bunuri si valori.

31 din 67
 Dupa oprirea vehiculului, agentul de securitate saluta, se prezinta dupa care solicita actele, aratand
motivele pentru care face controlul.
Cand controlul vehiculului se face de doi agenti de securitate sau un agent insotit de o persoana
cunoscuta, in timp ce agentul de securitate discuta cu conducatorul acestuia, insotitorul va supraveghea
din pozitie laterala interlocutorul si va urmari atent comportarea conducatorului vehiculului, a celorlalti
ocupanti, avand mijloacele din dotare pregatite pentru interventie. In nici un caz agentul de securitate
care efectueaza controlul nu se va interpune intre insotitor si conducatorul auto.
In cazul in care se impune conducerea la organul de politie a conducatorului vehiculului sau a
vehiculului se va folosi o alta persoana pentru conducerea vehiculului, dar nu inainte de a intocmi un
proces verbal cu respectarea normelor procedurale penale.
6.8.3.Conservarea locului faptei şi a mijloacelor materiale de probă.
Agentul de securitate, interventie trebuie sa cunoasca faptul ca traficul auto sau pietoni, ploaia,
zapada, vantul, animalele, pot modifica sau distruge urmele lasate de faptuitor la locul faptei. Ca urmare
trebuie sa actioneze cu rapiditate si competenta pentru conservarea si pastrarea lor, spre a le mentine asa
cum le-a gasit la sosirea la fata locului faptei.
In raport de situatie, agentul de securitate, interventie, va intreprinde urmatoarele masuri:
 delimitarea si marcarea zonei locului faptei, in care se gasesc urme ale infractiunii consumate,
prin incercuire cu creta sau alte obiecte precum si prin jalonarea acesteia;
 protejarea urmelor sau obiectelor corp delict cu diverse materiale asa cum ar fi: prelate, cutii,
ligheane, galeti. Deosebit de important este faptul ca agentul sa tina seama ca obiectele cu care
acopera urmele sa nu aiba mirosuri puternice pentru a nu impiedica folosirea cainelui de
urmarire;
 ridicarea imediata a obiectelor purtatoare de urme din locul unde au fost gasite si depozitarea lor
la adapost, daca este cazul , dar nu inainte de marcarea prealabila a zonei unde au fost depistate.
In acelasi timp se va comunica membrilor echipei de cercetare despre modificarea pozitiei
obiectelor respective.
6.8.4.Predarea făptuitorului la poliţie. Documente care se întocmesc în cazul infracţiunilor
flagrante
Predarea la organul de politie a persoanelor retinute se va face pe baza procesului verbal intocmit
in doua exemplare, in care se va consemna in mod obligatoriu starea fizica si psihica a acestora, precum
si obiectele ridicate pe timpul controlului corporal.
In situatia in care persoanele oprite sunt conduse la sediul organului de politie cu mijloace auto, se
vor avea in vedere urmatoarele:
 sa nu se foloseasca autovehicule care transporta bunuri sau substante periculoase
(toxice,explozive) si nici apartinand cetatenilor straini;
 sa nu se foloseasca mijloace de transport in comun;
 autovehiculul folosit pentru transport sa fie controlat inainte de imbarcare pentru depistarea unor
obiecte sau substante ce ar putea fi folosite pentru atac sau autoranire.
Pe timpul deplasarii pe jos :
 se vor evita locurile intunecoase, acoperite, aglomerate, precum si cele unde persoana este
cunoscuta;
 persoanele vor fi conduse pe jos la organul de politie numai in cazul in care distantele sunt mici.
Documente care se întocmesc în cazul infracţiunilor flagrante
- proces verbal de constatare;
- proces verbal de predare a faptuitorului catre organul de politie;
- raport de eveniment.

32 din 67
T. 7 Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privată.
7.1.Reglementări normative specifice. Documente specifice (denumire, conţinut, evidenta şi
păstrare).
H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind
paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor –Anexa 2

Registrul buletinul posturilor

ORGANIZAREA serviciului de paza in ziua de .................... la obiectivul ............................................

Semnatura
Numarul Orele de Numele si prenumele
Nr.
si felul executare a personalului de securitate care La intrarea
crt. La iesirea din
postului serviciului executa serviciul in post in post
post

Registru de procese-verbale de predare-primire a serviciului

PROCES-VERBAL
Incheiat astazi, .........., ora ........, la postul nr. ................. din obiectivul ................................................. .
Noi, agentii de securitate.................................. si ....................., am procedat primul la predarea si
secundul la primirea postului dupa cum urmeaza: ………………...........................................................
Am predat ,................... Am primit, ....................

Registru de procese-verbale de predare-primire a serviciului inarmat

PROCES-VERBAL
Incheiat astazi, .................., ora ............, la postul nr. ........ de la obiectivul ............................................
Noi, agentii de securitate ................................ si ................................, am procedat primul la predarea si
secundul la primirea postului dupa cum urmeaza: ………………………...........................................
S-a predat arma ........., model ............, seria ............ nr. ........., cu ......... cartuse si accesoriile aferente.
Mentiuni cu privire la starea tehnica a armamentului si munitiei:
……………………………………………………………………………………………………………
Am predat,.................... Am primit,...................

REGISTRU DE EVIDENTA
a accesului persoanelor la obiectivul ...................

Seria si
Nr. Numele si numarul Destinatia Ora Ora Observatii
crt. prenumele actului de sosirii plecarii
identitate

REGISTRU DE EVIDENTA
a accesului autovehiculelor la obiectivul ........................................

Numele si Seria si
prenumele numarul Nr.
Ora Ora Observat
Nr. Nr. conducator actului Destinati avizului
sosirii plecarii ii
crt. auto ului de a sau
auto sau identitat facturii
delegatului e

33 din 67
 REGISTRU DE EVIDENTA

a accesului pe caile ferate uzinale la obiectivul ............................................

Specificatia Numarul
Existenta
din Numarul si
sigiliului
Nr. Ora scrisoarea vagonului/ seria Ora Observatii
si
crt. sosirii de vagoanelor scrisorii plecarii
starea
trasura de trasura

REGISTRU DE EVIDENTA
a miscarii armamentului
Obiectiv
Denumire Data si Semnatura
Nr. de Data si Nume Semnat Nume ul la Ob
a ora persoanei
Nr. cartuse ora le si ura le si care se ser
si seria restituiri careia i se
crt. alocate primirii prenu de prenu afla vati
armei i restituie
mele primire mele armame i
ntul

REGISTRU DE CONTROL
la obiectivul ............................................

Nr.
Data si ora controlului Numele, prenumele si functia Constatari
crt.

JURNAL DE SERVICE
al sistemului de alarmare impotriva efractiei de la S.C. .........................................
Obiectivul Adresa
.................................................... ......................
Proiectant S.C. Instalator S.C.
..................................................... ................................
Licenta ............./T/..... ..... ......... Licenta ................../T/....................

Personalul care a realizat instalarea si punerea in functie:

1. ............................................, Aviz politie .......... din....... ..............
Personalul care realizeaza intretinerea:
1. ....................................................., Aviz politie .......... din .. .......

Modalitatea de sesizare a telefon ...............

evenimentelor: fax ..............................
e-mail ...................................
Beneficiarul Societatea licentiata care asigura intretinerea

34 din 67
 interventia tehnica

persoanelor care

avizelor politiei
Societatea care
Persoana care a

interventia, nr.

de remediere
Evenimentul

evenimentul

interventiei
Data si ora

Data si ora

Semnatura
Semnatura

prenumele
Numele si
realizeaza

realizeaza
sesizarii

sesizat
Nr.crt.

tehnic

Mod
RAPORT DE EVENIMENT
Nr. ............. din ....................
Subsemnatul (Subsemnatii), ....................... (numele si prenumele) .................................., in calitate de
.........................................., (agent de securitate, controlor de acces etc.) aflat (aflati) in serviciul de paza
la ..........................., (societatea comerciala, institutia) postul nr. ............, am constatat ca:
Astazi, ................., la ora .................., numitul (numitii) …. ..............................................,a (au) fost
surprins (surprinsi) in timp ce ..................... (se vor descrie fapta comisa, bunurile recuperate si masurile
luate in legatura cu acestea) .....................................................................................................
...................................................................................................................................................................
Cazul a fost sesizat la ................................................................. (se vor indica institutia si persoana
sesizata) Semnatura

Toate documentele folosite in serviciul de paza au un caracter special. Se numeroteaza fila cu

fila, se sigileaza si se inregistreaza in condica de secretariat al beneficiarului sau a societatii de securitate
(functie de situatie), cu exceptia documentelor care se refera la armament, acestea se sigileaza si se
inregistreaza la organul de politie abilitat.
Dupa epuizarea documentelor, acestea se arhiveaza si se pastreaza in conformitate cu prevederile
nomenclatorului arhivistic , intocmit de catre societatea de securitate (beneficiar) si avizat de catre
Directorul Directiei Judetene …… a Arhivelor Nationale.
7.2.Documente introduse din dispoziţia beneficiarului si/sau conducerii companiei de securitate.
REGISTRU CU EVIDENTA
persoanelor ramase in obiectiv dupa orele de program
Ramas in
Nr. Numele si Plecat din Avizul
Data obiectiv Observatii
crt. prenumele obiectiv la ora sefului direct
de la ora

Documente introduse din dispoziţia conducerii companiei de securitate

PROCES VERBAL
de predare al faptuiorului catre organul de politie

PROCES VERBAL NR................DIN..................

Incheiat astazi.............................., de catre angajatul S.C. ..................., cu functia agent de
securitate, din obiectivul........................................................................................
La data mai sus mentionata, orele...................am constata urmatoarele:
Numitul …………………………..cu domiciliul in………………………….., C.I.
seria….nr…………….eliberat de politia …………..la data de …………..a savirsit urmatoarele:
………………………………………………………………………………………
De fata au fost martorii:
1………………………………..loc de munca………………………functia……………..
2. ……………………………….loc de munca…………………… functia……...……..
Drept pentru care a fost predat organelor de politie, domnului………………………..grad…………

35 din 67
sectia de politie…………………………, pe baza de proces verbal, fara urme de violenta si cu toate
bunurile personale aflate asupra sa. Prezentul proces verbal a fost incheiat in doua exemplare.
Exemplarul nr. 1 la organul de politie si exemplarul 2 la S.C. ...........................................

Agent de securitate Martori Persoana in cauza Organ de politie

(semnatura) (semnatura) (semnatura) (semnatura)
................................... 1. .......................
2……………… ........................ …………….

7.3. Reguli generale privind modul de completare, folosire şi păstrare a documentelor.

 se va scrie citet cu litere majuscule ;
 in cazul evenimentelor agentul de securitate va scrie ora evenimentului sub forma “in jurul
orelor”, doar daca se stie cu exactitate atat ora ca si minutul, agentul de securitate poate mentiona
ora sub alta forma;
 documentele constitue acte doveditoare pe care agentul de securitate are obligatia de a nu le
instraina si de a le pastra in cele mai sigure conditii;
 toate documentele trebuie sa contina date veridice;
 nu se accepta stersaturi sau corecturi de nici un fel;
 in Registrul predare – primire a armamentului agentul de securitate care va completa si va
semna in acest registru raspunde de armament conform legilor in vigoare. Cand se va specifica
orele de intrare si iesire a armamentului nu are voie sa rotunjeasca in nici un fel minutele.

36 din 67
T. 8 Activitatea agentului de securitate la predarea / primirea serviciului.
Se face pe baza de proces verbal de predare primire a serviciului de paza intre agentul de
securitate care a executat serviciul in schimbul anterior si cel care intra in serviciu ori cu reprezentantul
obiectivului, in cazul in care schimbul anterior nu era acoperit cu paza.
Agentul de securitate care intra in serviciu impreuna cu una din persoanele aratate anterior verifica:
 existenta si functionarea aparaturii tehnice de securitate si alarmare impotriva efractiei;
 daca ferestrele imobilului sunt inchise;
 daca grilajele de la usa (usi) sunt incuiate si sunt intacte;
 daca gratiile de la ferestre sunt intacte;
 daca intrarile sunt sigilate si sigiliile sunt intacte;
 daca peretii externi nu prezinta urme de spargere;
 daca nu sunt uitate afara bunuri importante;
 existenta bunurilor si materialelor date in dotare posturilor.
Ia in primire sau preda dupa caz bunurile si valorile aflate in consemn ori in sectorul de
responsabilitate al postului, bucata cu bucata si serie cu serie, conform opiselor anexate la consemnul
particular al posturilor sau in registrul de predare primire a serviciului de paza.
Cu ocazia luarii in primire a postului fix, o importanta deosebita o va acorda agentul de securitate
punctelor vulnerabile, existenta unor surse care ar putea produce incendii, explozii sau alte evenimente
grave.
Pe parcursul luarii in primire a postului, agentul de securitate se informeaza de la cel de la care preia
postul asupra evenimentelor petrecute in post ori asupra celor in curs de desfasurare.
Verifica, atunci cand este cazul, situatia persoanelor care raman in obiectiv in timpul serviciului si
asupra activitatilor pe care acestea le desfasoara, daca aceste activitati au tangenta cu executarea in bune
conditii a serviciului de paza.
Verifica modul in care este asigurata ordinea interioara si curatenia in post. Daca constata
nereguli, ele vor fi mentionate in procesul verbal si se raporteaza sefului de tura (ierarhic).

37 din 67
 MODULUL 3
NORME GENERALE DE MUNCĂ

T. 9 Reglementări generale privind securitatea şi sănătatea în muncă.

9.1. Normele de securitate şi sănătate în muncă.
Generale
 să-şi însuşească şi să respecte normele de securitate şi sănătate în muncă şi măsurile de aplicare a
acestora;
 să desfăşoare activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire
profesională atât persoana proprie, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă;
 să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă situaţie
care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
 să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă accidentele de muncă suferite de
persoana proprie şi de alte persoane participante la procesul de muncă;
 să oprească activitatea la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să
informeze de îndată conducătorul locului de muncă;
 să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru care a
fost acordat;
 să dea relaţiile solicitate de organele de control şi de cercetare în domeniul protecţiei muncii.
Specifice
 să participe la instructajele de securitate şi sănătate în muncă;
 să nu vină la serviciu bolnav, obosit, sub influenţa băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate;
 să cunoască şi să respecte integral normele de securitate şi igienă a muncii la locurile unde îşi
desfăşoară activitatea şi să contribuie la preîntâmpinarea şi înlăturarea oricăror situaţii care ar
pune în primejdie viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor ori bunurilor materiale;
 să respecte ordinea şi disciplina la locul de muncă şi prevederile Regulamentului Intern din
obiectivul căruia îi asigură paza;
 să se îngrijească să existe, la postul încredinţat, instrucţiuni şi materiale specifice serviciului,
afişate la loc vizibil;
 să nu intervină în locuri periculoase (gaze, diferite utilaje, instalaţii electrice) care nu au tangenţă
cu atribuţiile de serviciu;
 să folosească în mod corect şi numai la postul încredinţat echipamentul de protecţie, armamentul
şi mijloacele tehnice în conformitate cu prevederile legale;
 să nu părăsească postul încredinţat decât după predarea serviciului;
 să respecte întocmai toate regulile de circulaţie stabilite în obiectivul căruia îi asigură paza;
 să nu folosească nici un fel de maşini, agregate sau instalaţii în afară de cele care au legătură cu
atribuţiile de serviciu;
 în caz de cutremur, inundaţii, incendii sau alte catastrofe, fără a părăsi postul şi fără a-şi pune
viaţa în pericol, acţionează pentru salvarea de oameni şi bunuri materiale;
 să nu consume alimente sau băuturi şi să nu folosească obiecte primite de la diverşi cetăţeni, care
îi pot pune viaţa în pericol;
 să nu folosească instalaţii de iluminat sau de încălzire defecte sau improvizate.
9.2. Obligaţiile generale ale angajatorilor si salariaţilor.
. În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;

38 din 67
 d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de
modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor
principii generale de prevenire:
 evitarea riscurilor;
 evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
 combaterea riscurilor la sursă;
 adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă,
alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea
reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor
acestora asupra sănătăţii;
 adaptarea la progresul tehnic;
 înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
 dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea
muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
 adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie
individuală;
 furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor lucrătorii au următoarele obligaţii:
 să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
 să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
 să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
 să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
 să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoană;
 să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru
a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi
inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
 să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru
a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi
fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
 să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
 să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
9.3.Riscuri specifice activităţii de securitate.
Definiţie. Riscul poate fi definit ca probabilitatea unui anumit nivel de stricăciune, luînd în
considerare expunerea la un factor de risc şi probabilitatea unei defecţiuni ce poate apare în
timpul unei perioade de expunere.
1.- Riscuri rezultate din situaţia generală;
2.- Riscuri specifice privind activităţile de securitate:
A.- Violenta la locul de munca (atac fizic, atac terorist, hartuire sexuala);
B.- Riscurile provenite de la cîini;

39 din 67
 C.- Mînuirea armelor;
D.- Riscurile provenite de la expunerea la radiaţii;
E.- Factorii de risc proveniţi din organizarea muncii;
F.- Încărcătura muncii fizice;
G.- Incarcatura psihosociala;
H.- Riscurile specifice personalului feminin de securitate.
3.- Riscurile privind postul deţinut.
A.- Riscurile de siguranţă: 1.- riscurile la căderi, alunecări şi împiedicări; 2.- riscurile la coliziune,
lovituri si striviri; 3.- riscuri în circulaţia rutieră; 4.- riscuri in accidentele electrice; 5.- riscuri la
incendiu.
B.- Riscurile privind mediul de munca:1.- riscuri fizice ;2.- riscuri biologice; 3.- riscuri chimice.
1.Riscurile rezultate din situaţia generală
Prin riscurile rezultate din situatia generala intelegem riscurile legate de contextul in care activitatea de
securitate este realizata. De aici, sfera de referinta este sectorul, actorii sai principali (firma de
securitate, clientul) si relatiile dintre ei. Se tine cont de riscurile asociate cu operatiunile firmei de
securitate realizate in firma clientului.
 OPERATIUNILE SOCIETATII DE SECURITATE IN FIRMA BENEFICIARULUI
Exista riscuri de interferenta, riscuri aditionale in fruntea celor inerente in activitatea fiecarei firme si se
datoreaza instalatiilor, echipamentului si activitatilor diferitelor firme in acelasi loc de munca.
Cand lucratorii diferitelor firme sunt implicati in acelasi mediu de munca, relatiile de munca devin mai
complexe care pot complica coordonarea activitatilor. Aceasta poate produce dezorganizare, accidente si
confuzie in ceea ce priveste sarcinile de executat. In aceste circumstante, eforturile trebuie depuse la
nivel de firma pentru a difuza informatiile si de a ajunge la o intelegere asupra respectivelor sarcini si
responsabilitati.
 EFECTELE ASUPRA SANATATII
Riscul de interferenta are la baza un risc de accident legat de operatiunile societatii de securitate
realizate in firma beneficiarului. Oricum, exista un posibil factor de incertitudine, tensiune si stres
pentru agentii de securitate in masura in care ei se gasesc in situatiile/contextele de munca unde ei nu au
cunostinte despre riscurile rezultate din aceste situatii, despre masurile preventive ce urmeaza a fi
adoptate sau responsabilitatile persoanelor cu care au de lucru.
MASURI PREVENTIVE
Agentul de securitate trebuie:
Sa aibe grija de el si de altii potrivit instruirii si instructiunilor pe care le-ati primit de la angajator si/sau
de la client;
Sa colaboreze activ in cadrul politicii protectiei muncii din societatea de securitate.
FACTORII DE RISC
Aceste riscuri de interferenta rezulta din lipsa de cunostinte la doua nivele: lipsa de cunostinte a unei
firme privind riscurile celeilalte firme si lipsa de cunostinte privind activitatea comuna si operatiunile
comune.
2. Riscurile specifice privind activitatile de securitate
Prin termenul de “riscuri specifice activitatilor de securitate” intelegem acele riscuri care sunt denumite
deseori “riscuri inerente” sau riscuri specifice legate de activitatea si/sau organizarea muncii in societati.
Luand in considerare diversitatea activitatii si serviciilor de securitate, unele riscuri mentionate
afecteaza tot personalul de securitate privata in timp ce altele afecteaza numai posturile specifice.
Riscurile care sunt specifice activitatii de securitate sunt impartite in urmatoarele categorii:
A.- Violenta la locul de munca;
B.- Riscurile provenite de la caini;
C.- Manuirea armelor;
D.- Expunerea la radiatii;
E.- Factorii de risc proveniti din organizarea muncii;
F.- Incarcatura fizica;

40 din 67
 G.- Incarcatura psihosociala;
H.- Riscurile specifice personalului feminin de paza.
A.- VIOLENTA LA LOCUL DE MUNCA
Violenta la locul de munca imbraca mai multe forme:
 violenta verbala: insulte, amenintari - violenta fizica: lovituri, raniri - de arme sau dand impresia
ca fiind inarmat - discriminarea pe baza de rasa, culoarea pielii, originea etnica, sexul, religia sau
orientarea sexuala;
 huliganismul.
RISCUL ATACULUI FIZIC
Din motive evidente exista un inalt risc de agresiune fizica in sector chiar daca este dificil de
evaluat dinainte cat de probabil sau periculos este riscul.
Intr-adevar, exista o paleta larga de situatii in care acte de agresiune fizica sunt comise impotriva
agentilor de securitate. Magnitudinea problemei este confirmata de cateva studii care listeaza
personalul de securitate ca fiind printre cele mai expuse grupuri profesionale la acte de agresiune
fizica.
Aceste atacuri constituie un risc profesional si astfel afecteaza toti agentii de securitate. Oricum,
cateva ocupatii sunt mai expuse la violente fizice decat altele, de ex. acelea care implica
contactul cu publicul: supravegherea centrelor comerciale sau zonele de inalta afluienta de
oameni (statiile de metrou, statiile de cale ferata etc.), descoperirea furtului din magazine, etc.
MASURILE PREVENTIVE
Angajatorul trebuie:
- Sa ia in consideratie toate masurile de securitate existente (intrari codate, intrari zavorate, etc);
- Sa se asigure ca o comunicare rapida este posibila in caz ca se ridica vreo problema (telefon,
radio, butoane de alarma, etc.);
- Sa asigure la minimum posibil agentii izolati si, daca acest lucru este imposibil, sa se asigure ca
angajatul are o masura constanta de contact cu dispeceratul;
- Sa instruiasca personalul in manipularea situatiilor conflictuale: instruirea in descoperirea
imediata a potentialilor atacanti (identificarea semnelor de comportare si semne ale unui posibil
atac), instruire de management al conflictului (de invatat cum sa faca fata situatiilor dificile in
care sunt implicati clienti si utilizatori de servicii si de invatat cum sa faca fata tensiunilor
generate de astfel de situatii cu scopul de a controla orice reactie emotionala).
Angajatorul ar trebui:
Sa nu lase un agent de securitate singur si mai ales cand a fost victima sau martor al unui
incident si, daca este necesar, sa-i acorde ajutor psihologic.
Sa instruiasca cativa agenti in a asculta si a da sprijin membrilor personalului care au fost atacati
fizic.
Agentul de securitate trebuie:
Sa urmeze instructiunile si instructajul facut.
Sa nu se expuna nesabuit pericolului. Sa actionati cu precautie.
Sa evalueze bine situatia inainte de a actiona si inainte de toate sa evite riscurile oricarei actiuni
luate.
Sa comunice cat de repede posibil natura corecta si exacta a oricarei situatii (locatia,
circumstantele, etc.) care este in afara pericolului normal sau potential.
Sa se asigurure ca echipamentul de comunicatii se afla in buna stare de functionare si usor de
folosit.
FACTORII DE RISC
Unele caracteristici ale locului de munca: izolarea, aglomerat (centru de comunicatii, centre
comerciale), fara sistem de securitate, etc.
Posibilitati pentru comunicatii imediate sau rapide cu alte persoane (colegi, politie, etc.).
Natura ocupatiei sau postului: activitate izolata, schimburi de zi/noapte, contactul cu publicul,
etc.

41 din 67
Atacantii: delincventi, clienti, utilizatori de servicii, numarul lor, caracteristici fizice, faptul ca ar
putea fi sub influienta bauturilor alcoolice sau a drogurilor, nivelul de agresivitate si violenta,
daca sunt sau nu inarmati etc.
Agentul de securitate: instruirea si experienta in a face fata cu aceste situatii, reactiile ei/lui,
excesul/lipsa de incredere, etc.
EFECTELE ASUPRA VICTIMELOR
Natura si gravitatea ranilor pot varia considerabil depinzand de natura atacului:
- rani usoare : leziuni superficiale, traume sau loviri usoare (contuzii, julituri etc.);
- rani serioase: traume si raniri serioase care necesita interventia chirurgului sau rezulta posibila
pierdere a vietii.
In plus la aceste raniri, atacurile fizice pot avea, de asemenea, efecte negative asupta sanatatii
agentilor.
Reducerea starii psihologice si cresterea riscului de probleme psihologice, efecte cognitive cum
ar fi concentrarea: - autoapreciere scazuta; - lipsa satisfactiei ocupatiei si motivatiei; -
sentimentul de frica;
- stres post-traumatic.
RISCUL DE HARTUIRE SEXUALA
Hartuirea sexuala se refera la “ situatia in care comportarea nedorita cu conotatie sexuala,
exprimata fizic, verbal sau nonverbal, se petrece cu un scop sau efect care este jignitor demnitatii
personale a unui individ si, mai specific, creaza ostilitate, intimidare, umilinta sau insulta”.
Societatile devin tot mai constiente in legatura cu hartuirea sexuala la locul de munca. Exista o
credinta predominanta care nu corespunde realitatii: ca victimele hartuirii sexuale sunt
intotdeauna femeile. Este adevarat ca hartuirea sexuala este un fenomen care afecteaza
predominant femeile, dar si barbatii pot fi victime ale hartuirii sexuale.
EFECTE ASUPRA SANATATII
La nivel psihologic, hartuirea sexuala poate avea drept rezultat stresul, anxietatea, depresia, o
stare de nervozitate, sentimentul de disperare, neputinta, suparare etc. efectele fizice ale hartuirii
sexuale implica somnul si mesele dezordonate, dureri de cap, greata, tensiune arteriala – in fapt
toate simptomele obisnuite asociate stresului.
RISCUL DE HULIGANISM
Huliganismul la locul de munca inseamna “comportarea anormala, repetata indreptata impotriva
unui angajat sau grup de angajati care are ca rezultat un risc asupra sanatatii si sigurantei care se
poate manifesta prin agresiune verbala sau fizica, si, de asemenea, prin acte mult mai subtile, ca
subaprecierea activitatii unui angajat sau izolarea lui sociala”.
1.- Interpretand fiecare conflict la locul de munca intre colegi, intre un membru al stafului si
superiorul sau, intre agentul de securitate si client etc. ca act de huliganism.
Exista numeroase definitii a huliganismului, dar toate contin trei dimensiuni care fac distinctia de
orice alt tip de violenta la locul de munca:
- repetarea si sustinerea naturii actelor; - impactul, care este intotdeauna negativ, devastator si
destructiv asupra persoanei tinta; - dorinta faptuitorului este aceea de a jigni. Unele atitudini si
tipuri de comportare (astfel ca atitudini autoritare si strigatele, etc.) nu constituie acte de
huliganism daca rautatea nu este cauza de origine sau daca nu sunt repetate. Oricum, dat fiind
faptul ca pot vicia atmosfera de lucru, ele trebuie interzise. Mai mult, acest fel de atitudini se pot
transforma usor in huliganism.
Aceasta distinctie este importanta deoarece faptul ca poate fi considerata ca fiind huliganism sau
nu are implicatii foarte diferite in termenul legii si modul cum victima se implica.
2.- Numai analizand cazurile potentiale de huliganism in termeni individuali, in termeni de
incompatibilitate intre oameni sau grupe de oameni.
Este perfect posibil ca un dezacord sau o intelegere gresita intre oameni sa stea la originea
huliganismului, dar de cele mai multe ori nu sunt cauza de origine in alte imprejurari. Numeroase
studii au demonstrat ca exista o corelare intre huliganism si anumite trasaturi organizationale
specifice firmei in cauza. Factorii de risc care pot conduce la huliganism ar putea include:

42 din 67
 - posibile zone de dubiu privind sarcinile de realizat in organizarea muncii bazate pe flexibilitate;
- atmosfera rea de munca, conflicte intre colegi fara sa existe masuri de remediere a situatiei; -
confuzie/conflicte privind ierarhia responsabilitatilor; - stil de management autoritar; -
management si relatii sociale dezumanizate; - relatii proaste intre management si lucratori. De
reamintit ca in cazul oricarei fapte care cauzeaza galceava este de datoria societatii sa gaseasca
solutia. Nici o explicatie nu poate infrana actiunea.

EFECTELE ASUPRA SANATATII

Huliganismul, printre alte efecte asupra sanatatii, poate avea ca rezultat stresul, depresia,
pierderea autoaprecierii, sentimente de vinovatie, fobii diferite, somn si pofta de mancare
dezordonate, etc. Repercusiunile acestor conditii pot fi intr-o gama de la depresie la sinucidere si
include consumul de medicamente.
MASURILE PREVENTIVE CONTRA HULIGANISMULUI
Angajatorul trebuie:
- Sa trimita un mesaj clar potentialilor faptuitori si victimelor: violenta, in orice forma, nu va fi
acceptata sau tolerata;
- Sa specifice obligatiile personalului de conducere in prevenirea situatiilor posibile de acest fel;
- Sa investigheze faptele rapid si impartial;
- Sa fie sigur ca plangerile nu au condus la represalii;
- Sa mentina anonimatul victimelor si faptuitorilor;
- Sa informeze si sa instruiasca agentii in legatura cu riscurile si masurile preventive ce urmeaza
a fi adoptate.
Angajatorul sa considere:
- Sa numeasca unul sau mai multi angajati demni de incredere pentru a avea contacte “ de front”
pentru a se ocupa si a sustine victimele;
- Sa conceapa mecanismele cu care sa aiba de a face cu victimele si sa le reintegreze la locul de
munca.
Agentul de securitate trebuie:
Sa comunice imediat ca a descoperit o situatie sau tip de comportare necorespunzatoare;
Sa nu lase problema sa se dezvolte;
Sa analizeze deschis problema cu colegii cu care lucreaza;
Sa mentina distanta critica (nu incercati sa gasiti motive de justificare sau caii prin care doriti sa
o tratati);
Sa informeze persoana desemnata;
Daca nu sunteti singura persoana implicata, solicitati managerilor firmei sa efectueze o ancheta
si sa gaseasca mijloace de a gasi o solutie.
B.- RISCURI DIN CAUZA CAINILOR
Folosind cainii, acestia pot reprezenta riscuri la adresa sanatatii pentru insotitorii de caini.
Folosirea cainilor atrage dupa sine accidente (muscaturi etc.), precum si riscuri biologice legate de
expunerea la agenti biologici. De ex. microorganisme care pot cauza infectii, alergii sau intoxicari.
Aceste microorganisme pot penetra in corpul omenesc prin rani sau membrane mucoase ori urmare
a unei muscaturi. De asemenea, ele pot fi inhalate sau inghitite.
Riscurile care rezulta din folosirea cainilor sunt specifice in sector si afecteaza in special pe
insotitorii de caini, precum si pe agentii de securitate care fac parte din echipa.
NATURA RANIRILOR
Cainii pot cauza leziuni usoare ca rani, traume usoare (zgarieturi, contuzii) si leziuni serioase ca
muscaturi, etc.
Ei pot, de asemenea, cauza boli ca rezultat al infectiilor si alergiilor cauzate de bacterii, fungii,
acarieni si/sau virusi.
MASURI PREVENTIVE
Angajatorul trebuie:
- Sa se asigure ca insotitorii de caini au instruirea obligatorie si au certificatele necesare;

43 din 67
 - Sa se asigure ca toti cainii sun antrenati corespunzator;
- Sa inlocuiasca pe acei caini care nu mai sunt corespunzatori (ori din cauza ca sunt prea agresivi
sau din cauza performantelor lor sub nivel);
- Sa se asigure ca sunt cazati in mod corespunzator (cotete curate si bine intretinute);
- Sa se asigure ca toti sunt vaccinati si sunt intretinute cerintele igienice;
- Sa se asigure daca toti cainii sunt folositi de mai multi insotitori si sa ia masuri ca numai un set de
comenzi sunt folosite cu cainii.
Agentul de securitate trebuie:
Sa urmeze instructiunile si instruirea ce i s-a facut;
Sa respecte regulile in folosirea lesei si botnitei;
Sa protejeze orice rana sau leziune pentru a preveni intrarea microorganismelor in corpul sau.;
Sa respecte conditiile higienice de baza : sa nu manince, sa nu bea sau sa nu fumeze fara a se spala
pe maini prima oara;
Sa aibe grija de caine si sa se comporte corespunzator cu el;
Sa informeze angajatorul despre orice incident de comportare imprevizibila sau orice alt factor
privind cainele care ar putea pune sanatatea sau siguranta in pericol sau a altora.
FACTORII DE RISC
Cainele: slaba instruire, prea agresiv, bolnav, comportare imprevizibila.
Insotitor de caine: necorespunzator:
Existenta a catorva insotitori de caini pentru unul si acelasi caine, diferite modele de comenzi
depinzand de rolul individual, conditii proaste de trai, mancarea si monitorizarea sanatatii
animalului (vaccinari, controale medicale regulate).
Insotitor de caini: neinstruit sau slab instruit in calitate de insotitor de caini, necunoasterea regulilor
igienice de baza, lipsa de grija fata de caine, comportare agresiva sau necorespunzatoare fata de
caine.
C.- MANIPULAREA ARMELOR
In general, folosirea armelor de foc este limitata la anumite activitati/ocupatii (in principal pentru
obiectivele unde se pastreaza valori).
Accidentele in legatura cu armele se pot produce ca rezultat al descarcarii accidentale, ricoseurilor de
gloante sau ale fragmentelor si altor substante, in special in timpul tragerilor de antrenament.
Accidentele sunt foarte rare si deseori rezulta din neglijenta sau lipsa de instruire. Oricum, ele pot cauza
decesul.
NATURA RANILOR
Natura si gravitatea accidentelor pot varia:
Leziuni usoare: leziuni specifice, zgarieturi, arsuri etc.;
Leziuni grave: raniri serioase, leziuni ale organelor interne etc.;
Moartea.
MASURI PREVENTIVE
Angajatorul trebuie:
- Sa asigure arme de buna calitate si sa fie sigur ca sunt tinute in bune conditiuni;
- Sa se asigure ca intretinerea armelor este realizata de personal specializat;
- Sa depoziteze armele in locuri corespunzatoare;
- Sa organizeze instruirea in folosirea armelor;
- Sa doteze cu echipament de protectie (cu ochelari si casti de protectie) cand executati trageri de
antrenament;
- Sa se asigure ca agentul de securitate este testat periodic psihologic si tehnic.
Agentul de securitate trebuie:
- Sa foloseasca arma potrivit instructiunilor si instruirii ce i s-a facut;
- Sa manipuleze arma cu grija si cu responsabilitate;
- Sa comunice orice anomalie (sau proasta functionare) a armei sau munitiei;
- Sa se asigure ca arma este tinuta in bune conditiuni si functioneaza bine;
- Sa respecte regulile de depozitare a armelor;

44 din 67
- Sa foloseasca si sa manipuleze o arma numai cand are conditia fizica si psihologica corespunzatoare;
- Sa previna ca arma sa nu fie folosita de alte persoane (caz de furt, de exemplu).
FACTORII DE RISC
Arma: se afla in conditii necorespunzatoare (defecta, in stare proasta de functionare), intretinuta
necorespunzator;
Munitia: se afla in conditii necorespunzatoare (data de functionare depasita, defecta etc.);
Poligon de tragere necorepunzator;
Mediu: conditii climatice si de mediu necorespunzatoare, teren accidentat, suprafata de sustinere instabil
etc.;
Portul armei incorect: tocul necorespunzator, arma nesigurata etc.;
Conditii de depozitare incorecte: nivele de temperatura si umiditate necorespunzatoare, depozitarea
armelor impreuna cu munitia, lipsa de securitate, etc.;
Agentul de securitate: slaba/lipsa de instruire, comportare nesabuita, folosirea armelor sub influienta
alcoolului, drogurilor sau medicamentelor, nefolosirea sau folosirea gresita a echipamentului de
protectie etc.
9.4.Echipamente de protecţie
Pentru agentul de securitate
1. Impotriva alunecarilor - Incaltaminte cu talpa antiderapanta adecvata sezonului
2. Imbracaminte adecvata sezonului :
- sezonul cald : - sapca, boneta ; - tricou ;- pantalon subtire ;- pantof ; - geaca (pentru timp de
ploaie) ;
- sezonul rece :- caciula cu posibilitati de protejarea urechilor ;- pulover tip societate de
securitate ; - pantalon golf ;- bocanc inblanit ;- manusi .
Pentru agentii de securitate din echipa de interventie in plus:
- casca protectie ; - vesta antiglont, antisoc, antiimpungere – taiere ;- cotiere ;
- genunchiere .
Echipamentele de protectie se pot combina in functie de postul in care este dispus agentul de
securitate si variatiile de temperatura in sezon sau extrasezon.

45 din 67
T. 10 Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă. Noţiuni de
prim ajutor.
10.1.Consideraţii generale. Cauzele curente ale rănirilor .
Noţiuni generale de prim ajutor reprezintă o intervenţie rapidă şi calificată, în caz de accident,
cu scopul de a înlătura cauza, a ameliora suferinţa şi a preveni complicaţiile.
În cadrul primului ajutor se iau măsuri în primele minute la locul accidentului, pentru
combaterea efectelor unei agresiuni, efecte care se pot agrava în timp, de multe ori punând în pericol
viaţa individului.
Există două tipuri de măsuri de prim ajutor:
a) măsuri generale - acestea pot fi folosite în mai multe tipuri de traumatisme;
b) măsuri specifice - aceastea sunt caracteristice unei leziuni.(exemplu:imobilizarea provizorie
este o metodă specifică pentru fracturi şi generală pentru luxaţii).
Tipuri de accidente posibile: accidente de circulaţie; accidente de muncă; accidente în timpul
calamităţilor; accidente în sport etc.
În funcţie de persoana care acordă primul ajutor, se pot intilni următoarele situatii:
a) ajutor reciproc: există mai multe victime, care se ajută reciproc;
b) autoajutor: victima îşi acordă primul ajutor. Exemple: în caz de fractură nu-şi mişcă segmentul
afectat; într-o hemoragie îşi montează singur un garou; în stare de prelipotimie (senzaţie de leşin) din
poziţia de cubit dorsal îşi ridică membrelor inferioare la un unghi de 90 de grade
c) martorii oculari: aceştia trebuie să ajute la degajarea accidentaţilor; să coopereze şi să asculte
de cei din jur, dacă aceştia sunt mai competenţi faţă de ei; să lucreze cu foarte multă atenţie şi răbdare;
să prevină amplificarea efectelor accidentului; dacă este nevoie, pot efectua respiraţie “gură la gură”.
d) ajutor medical calificat: acesta este asigurat de medici, asistenţi medicali, kinetoterapeuţi,
pompieri, poliţişti, militari. Acordarea primului ajutor presupune:- asigurarea unei respiraţii eficiente;-
menţinerea funcţiei cardiace;- oprirea hemoragiei;- instalarea unei perfuzii;- limitarea pătrunderii unor
substanţe toxice în organism; imobilizarea fracturilor;- reducerea luxaţiilor;- poziţionarea corectă a
accidentatului (este foarte importantă ca măsură de prim ajutor şi pe parcursul timpul transportului).
Cunoaşterea etapelor acordării primului ajutor medical şi respectarea ordinii de desfăşurare a
acestora este foarte importantă pentru asigurarea unui prim ajutor corect.
Sunt patru etape importante de acordare a primului ajutor:
1) Înlăturarea cauzelor:Pentru aceasta se scote victima din mediul în care s-a produs accidentul
(dacă este posibil).
2) Evaluarea leziunilor:Se face la locul accidentului, pentru eşalonarea acţiunilor de prim
ajutor. Pentru stop respirator, sau stop cardio-respirator se asigură menţinerea funcţiilor vitale. Pentru
hemoragii se execută hemostază provizorie. Pentru celelalte tipuri de leziuni, se iau măsurile specifice
leziunii.
3) Combaterea durerilor: Este o etapă foarte importantă, deoarece durerea poate declanşa o
starede şoc.
4) Transportul accidentatului la o unitate sanitară de specialitate:Pe tot timpul transportului,
accidentatul trebuie să fie supravegheat permanent, pentru a putea sesiza apariţia eventualelor efecte
secundare sau complicaţii.
Cauzele curente ale rănirilor
Plagile sau ranile reprezinta orice leziune produsa de un agent extern (mecanic, termic, chimic,
electric).
Cauze in functie de tipul agentului traumatic care a produs rana, vorbim despre:
 Rani intepate sunt produse de aschii de lemn, cuie, coarne de animale, ace etc. Prin faptul ca au
dimensiuni reduse, necesita o examinare amanuntita, intrucat au un risc crescut de infectie (de
obicei, sunt profunde) si de perforatie (pot patrunde prin piele in anumite cavitati (abdomen,
torace, pericard etc), fapt care complica mult evolutia lor ulterioara. De asemenea, de multe ori
se intampla ca obiectul care a produs plaga sa ramana in plaga, vizibil sau nu, iar identificarea si
extragerea lui sa devina dificile. Daca o asemenea plaga a produs sau se suspecteaza o leziune

46 din 67
 vasculara, corpul strain nu trebuie scos la locul accidentului, ci bolnavul trebuie adus urgent la
spital. Extragerea corpului strain poate produce o hemoragie extrem de greu de stapanit;
 Rani taiate sunt produse de corpuri taioase: cutit, lama, sabie, brici, ciob de sticla. Ele au
marginile regulate, distrugerile de tesuturi sunt mai reduse si vindecarea este mai rapida;
 Rani contuze sau zdrobite sunt produse de corpuri cu margini neregulate, contondente: piatra,
bata etc. Aceste plagi au margini neregulate, distrugandu-se, de obicei, o suprafata mare de
tesuturi. Riscul lor de infectie este mai crescut;
 Rani impuscate pot avea un singur orificiu, de obicei de dimensiuni reduse, atunci cand glontul
este ramas in organism, sau pot avea doua orificii, cel de-al doilea, de iesire, fiind mult mai larg
decat primul. Aceste plagi sunt grave atat prin riscul lor de lezare a unor organe interne
importante, cat si prin riscul crescut de infectie, indeosebi cand glontul este retinut in corp;
 Rani produse prin muscaturile de animale.
10.2.Primul ajutor în caz de urgenta. Trusa de prim ajutor. Aalte materiale necesare acordării
primului ajutor.
Manevrele de resuscitare cardio-respiratorie
Pasul 1. Se verifica starea de constienta
Persoana trebuie lovita usor pe umar sau zguduita usor si intrebata: Ce s-a intamplat?". Daca se
suspicioneaza o leziune la nivelul coloanei vertebrale este interzisa zguduirea persoanei.
Daca nu se primeste un raspuns:- adult (in varsta de 9 sau mai multi ani): este apelat numarul de urgenta
112 imediat (altcineva din jur ar trebui sa faca apelul).
Pasul 2. Se verifica respiratia.
Se incearca detectarea respiratiilor prin vizualizare, ascultare si perceperea acestora timp de 5 pana la 10
secunde. Se ingenuncheaza langa persoana respectiva cu capul salvatorului asezat langa capul ranitului
(ranitei):
- se observa daca exista miscari ale toracelui;
- se asculta zgomotele respiratorii, bolboroseli sau sforaituri;
- se plaseaza obrazul aproape de gura si nasul persoanei respective si se incearca sa se simta
fluxul de aer. Daca persoana inconstienta nu prezinta respiratii normale (sau salvatorul nu le percepe),
aceasta trebuie intoarsa pe spate. Daca exista riscul existentei unor traumatisme la nivelul coloanei
vertebrale, aceasta miscare trebuie facuta cu grija, mentinand in acelasi ax capul, gatul si umerii pana
cand persoana inconstienta este plasata pe spate.
Pasul 3. Resuscitarea respiratorie.
Resuscitarea respiratorie implica urmatoarele actiuni:
 se plaseaza o mana pe fruntea ranitului, iar cu degetul mare si cel aratator al acestei maini
se comprima fosele nazale, cu cealalta mana, se ridica barbia astfel incat caile
respiratorii sa fie deschise;
 se trage aer in piept, apoi se plaseaza gura salvatorului pe gura ranitului intr-un mod cat
mai etans, in cazul unui copil, gura salvatorului trebuie plasata pe gura si narile copilului;
se expira aerul timp de o secunda si se verifica daca apare o ridicare a cutiei toracice ;
 daca prima respiratie nu e eficienta (cutia toracica nu se ridica), se incearca din nou
ridicarea capului ranitului si se mai efectueaza o respiratie ;
 intre respiratii, se indeparteaza gura salvatorului de cea a ranitului, salvatorul tragand
ulterior aer in piept, se permite expulzia aerului din pieptul persoanei ranite ;
 dupa 2 cicluri de respiratie artificiala, se incep compresiile toracice (masajul cardiac).

Masajul cardiac
Adulti (in varsta de sau mai mare de 9 ani):se ingenuncheaza langa ranit, se localizeaza cu ajutorul
degetelor sternul, osul de care se articuleaza coastele;se aseaza doua degete la baza sternului ; se
plaseaza podul palmei celeilalte maini fix deasupra celor doua degete (pe partea mai apropiata de fata
persoanei) ;

47 din 67
  cealalta mana se aseaza deasupra mainii care tocmai a fost pozitionata, se intretaie
degetele si se ridica astfel incat acestea sa nu atinga pieptul persoanei ranite ;
 se indreapta bratele, se fixeaza coatele, iar umerii se centreaza fix deasupra mainilor.;
 se apasa intr-un ritm constant, utilizand greutatea organismului si mentinind coatele fixe,
forta fiecarei compresii trebuie transmisa direct sternului, determinand o compresie de
3,8 cm pana la 5 cm. Ar putea fi de ajutor numararea cu voce tare a compresiilor "unu si
doi si trei ...." ori de cate ori se pronunta numarul se efectueaza compresia, iar atunci cand
este pronuntat "si" se ridica greutatea fara a lua miinile, de pe pieptul ranitului- dupa 15
compresii, se efectueaza 2 respiratii artificiale- acest ciclu de 15 de compresii toracice si
2 respiratii se repeta pana apare un ajutor sau pana persoana respectiva respira, tuseste
sau se misca.
Primul ajutor la locul accidentului in caz de fractura.
Îndepărtarea accidentatului de agentul traumatic. Verificarea funcţiilor vitale (respiraţie, puls,
starea de conştienţă), care, dacă sunt afectate, beneficiază de prioritate, trecându-se la manevrele
de resuscitare. Evitarea mişcărilor bruşte şi intempestive, ce ar complica starea traumatizatului.
Imobilizarea segmentului afectat:
1.în cazul traumatismului de coloană vertebrală, prima regulă este de a menţine poziţia
segmentului afectat, nepermiţând mobilizarea sa;
2.în cazul traumatismelor de membre, la fel de importantă este păstrarea poziţiei de după
accident a segmentului, fapt pentru care se imobilizează prin solidarizarea la un material tare,
solid (scândură, creangă, material metalic), adaptate ca lungime prin folosirea unui material textil
(faşă, fâşii de pânză);
3.în cazul fracturilor deschise, cu hemoragii mici, se va folosi pansamentul compresiv al plăgii,
iar în cazul hemoragiilor mari, se impune aplicarea garoului.
Este necesar ca transportarea accidentatului să se facă nu către o unitate sanitară, ci către cel mai
apropiat spital, nu ar putea beneficia de tratament de specialitate.
Primul ajutor in cazul arsurilor
Masuri de siguranta
Pentru ca salvatorul sa nu devina el insusi o victima trebuie sa aiba in vedere cateva masuri de siguranta:
- se va intrerupe sursa agresiunii: curentul electric, gazul ;
- se va indeparta victima din mediu (incendiu) sau din apropierea sursei de caldura ;
- daca este vorba de arsuri electrice, salvatorul trebuie sa-si ia masuri de siguranta suplimentare: sa nu
atinga victima cu mainile goale ci sa folosesca materiale electroizolante;
- se va indeparta victima dintr-o zona cu risc de explozie ;
- in cazul unui incendiu se va incerca evitarea inhalarii fumului, fie prin folosirea unor masti speciale fie
prin aplecarea capului la intrarea in cladire ;
- focul se stinge cu apa, stingator CO2 sau, de la caz la caz, cu paturi, zapada, pamant etc.
- in cazul unei victime ale carei haine au luat foc, aceasta va fi oprita sa alerge (desi aceasta este de
obicei reactia victimelor), se va culca la sol si eventual se va acoperi cu o patura.
Manevre
Arsura de gradul I si II
In cazul arsurilor usoare (gradul I si II) primul ajutor se limiteaza la expunerea zonei afectate sub un jet
de apa rece (20 minute) dupa care se panseaza cu comprese sterile. Se pot aplica eventual spray-uri
speciale pentru arsuri.
Arsura de gradul III si IV
In cazul arsurilor grave (gradul III si IV):
- in cazul arsurii cu flacara se va stinge cat mai rapid flacara, de preferat prin culcarea victimei la
pamant si acoperirea cu o patura sau o haina;
- se va impiedica victima sa alerge (aceasta fiind reactia fireasca a unui om cuprins de flacari) deoarece
curentii de aer intretin focul;
- nu se va dezbraca victima daca hainele sunt lipide de pielea arsa;

48 din 67
- se va stropi cu apa rece (sau cu zapada) si se vor aplica comprese cu apa rece pe zonele lezate;
- se va transporta victima la spital cat mai rapid;
- nu se vor sparge flictenele si nu se vor aplica creme sau alte substante pe leziuni.
Arsuri electrice
Arsurile electrice produc leziuni la locul de intrare si la cel de iesire (marca electrica) dar provoaca si
leziuni profunde ale organelor (tulburari de ritm, leziuni neurologice, vasculare, musculare) chiar si stop
cardiac.
In caz de electrocutare:
- se va indeparta sau opri sursa de curent electric inainte de a atinge victima, fie de la intrerupator fie
indepartand cablul electric cu un obiect nemetalic, din lemn, plastic, cauciuc sau folosind manusi de
cauciuc pentru autoprotectie;
- nu se va atinge victima sau sursa de curent cu mainile neprotejate;
- daca victima este in stop cardio-respirator se va face masaj cardiac si respiratie artificiala.
Orice victima care a suferit o electrotrauma trebuie transportata in spital.
6.4 Trusa de prim ajutor.
Trusa sanitara se compune dintr-o cutie din material plastic, cu colturi si muchii rotunjite, in care sunt
depozitate instrumente si materiale sanitare, medicamente si materiale diverse.
- foarfece cu varfuri boante 1 buc. - vata hidrofila sterila, pachet A 50 g - 2
- garou 50 cm 1 buc.; buc.;
- deschizator de gura din material plastic 1 buc.; - ace de siguranta - 12 buc.;
- dispozitiv de respiratie gura la gura 1 buc.; - leucoplast 5cm/3m - 1 buc;
- pipa Guedel marimea 4 - 1 buc.; - leucoplast 2,5cm/2,5m - 1buc.;
- pipa Guedel marimea 10 - 1 buc.; - alcool sanitar 200ml - 1 buc.;
- manusi de examinare, pereche - 4 buc.; - comprese sterile 10cm/8cm - 10 buc.;
- pahare de unica folosinta - 5 buc.; - pansament individual 2cm/6cm - 10 buc.;
- batiste de hartie cu solutie dezinfectanta - 10 - pansament cu rivanol 6cm/10cm - 5 buc.;
buc.; - plasture 6cm/50cm - 1 buc.;
- atele din material plastic - 2 buc.; - brosura cu instructiuni de prim-ajutor - 1
- fese din tifon mici 5cm/4m - 5 buc.; buc.;
-fese din tifon mari 10cm/5 m - 3 buc.; - rivanol solutie 10/0. 200ml - 1 buc.;
- bandaj triunghiular l = 80mm - 2 buc.; - apa oxigenata sau perogen - 1 buc.;
- alcool iodat - 1 buc.
Cutia trusei sanitare trebuie sa fie rigida, realizata din material plastic rezistent, cu marginile si colturile
rotunjite.
Ea trebuie:
a) sa asigure etanseitatea corespunzatoare pentru protejarea continutului fata de praf si umezeala printr-
un sistem de inchidere ferm;
b) sa fie inscriptionata, vizibil de la o distanta de minimum 5m, cu denumirea produsului si a
furnizorului sau, dupa caz, a producatorului;
c) sa permita vizualizarea continutului sau sa aiba inscriptionata lista continutului;
d) sa fie dimensionata si compartimentata corespunzator.
6.5. Alte materiale necesare acordării primului ajutor
Se pot inlocui:
Mănuşi → pungi de plastic, mănuşi de vase, mănuşi din piele de lucru (dupa folosire miinile
trebuie spalate foarte bine cu apa si sapun) ;
Tifon curat → îmbrăcăminte, lenjerie de pat sau un prosop (dar nu a produselor din hârtie, cum
ar fi prosoape de hartie sau hartie igienica) ;
Atele → secţiuni drepte din lemn, plastic, carton sau metal ;
Curele → tivul camasii se poate folosi pentru imobilizarea antebratului sau al umarului
victimei;
Targa → o pătură groasa poate fi folosit pentru a muta o victimă.

49 din 67
 10.3.Măsuri de precauţie generală.
Conştientizarea de pericol
Persoana care acorda primul ajutor ar trebui să fie conştienta ca poate intra într-o situaţie potenţiala de
pericol pentru ea insesi. Acest lucru este deosebit de important în acordarea primului ajutor, a situaţiilor
care au fost periculoase pentru altii, transporta un risc inerent de pericol pentru cei care acorda primul
ajutor.
Pericolele se compun din:
Pericol de Mediu - Un pericol în mediul înconjurător, cum ar fi zidăria, mediul de sticlă spartă,
substanţe chimice, mediu de alunecare (umed, gheata, etc) posibilitati de cadere etc.
Pericol uman – Pericolul care poate surveni de la victima – Victima poate avea o boala
contagioasa (stiuta sau nestiuta), cronica sau se poate afla in alte situatii medicale pe care nu poate sa le
comunice sau nu doreste acest lucru.
Bariera
 Protejarea proprie este primul factor de care trebuie sa tina seama persoana care acorda primul
ajutor.
 Agentul de securitate care asigura primul ajutor trebuie sa tina cont de modul si imprejurarile in
care s-a produs accidentul si sa evite o eventuala posibilitate de a deveni si el victima directa sau
indirecta.
 Odata ce devine constient de pericolul care poate sa-l afecteze trebuie sa ia masuri care sa
excluda (minimalizeze) riscul de a se infesta sau a intra in contact cu un pericol iminent.
 Unul dintre pericolele cheie pentru persoana care acorda primul ajutor sunt fluidele corporale
ale victimei cum ar fi : sângele, voma, urina şi materiile fecale, toate prezintă un risc de
contaminare încrucişată.
 Fluidele corporale şi fecalele pot transporta infecţii şi boli (inclusiv) care nu se limitează doar la
HIV şi hepatite.
Pe cale de consecinta, agentul de securitate care acorda primul ajutor trebuie sa foloseasca un
echipament de protectie minim, care ii este la indemina, in scopul de a-si proteja punctul de contact cu
victima (ex. mainile) si sa-i permita sa lucreze in conditii de siguranta sporita. Acest aspect il poate
proteja nu numai de fluidele corporale cit si de orice fel de infectie dermatologica sau paraziti pe care ii
poate avea victima.
Principalul mijloc de protectie care trebuie folosit este perechea de manusi impermiabile.
Mănuşile protejeaza punctul de contact cu victima (mâinile), şi permite lucrul in conditii de
siguranta sporita.
Ele protejeaza nu numai de fluidele corporale şi fecale, dar de la orice infecţii dermatologice
sau paraziti care victima ii poate avea.
Primul lucru pe care agentul de securitate trebuie sa-l faca inainte de apropiere de victima este
acela de a-si pune manusile de protectie care le poate gasi in trusa de prim ajutor.
Mănuşi “chirurgicale” sunt echipamente de protecţie personală concepute pentru a proteja
persoana care le foloseste de mediul inconjurator.
Scopul principal al mănuşi “chirurgicale” este de a acţiona ca o barieră de protecţie pentru
agentul de securitate care acorda primul ajutor in scopul prevenirii unei eventuale transmiteri a unor boli
sau a agenţilor patogeni în timpul procedurilor folosite.
Toate mănuşile chirurgicale sunt sterilizate şi pachetul sigilat în perechi pentru uz individual.
Astăzi, mănuşile chirurgicale sunt realizate dintr-o varietate de materiale, care includ latex,
poliizopren, neopren, şi nitril.
Prin resuscitare gura-la-gura există o probabilitate mare de contact cu fluidul corporal, mai ales
cu conţinut gastric regurgitat şi infecţii transmise prin gura.
O masca potrivita ajuta la protejarea de infecţii a salvatorului victimii şi într-o oarecare măsură,
de a proteja victima de salvator.
Abilitate cheie in acordarea primului-ajutor este abilitatea de a se adapta la situaţie, şi de a folosi
materialele disponibile până la sosirea personalului specializat.

50 din 67
T. 11 Reglementări privind normele generale de protecţie a mediului.
11.1.Norme generale de protecţie a mediului. Obligaţiile agentului de securitate pentru protecţia
mediului.
Protectia mediului este o activitate interdisciplinara la baza careia stau, in primul rand, volumul de
cunostinte si date provenite din cadrul stiintelor naturii.
Protectia mediului se bazeaza pe principiile ecologiei si s-a dezvoltat din cadrul acestei stiinte, avand in
centrul atentiei omul.
Protectia mediului se ocupa cu:
• prevenirea, combaterea, preantampinarea pagubelor;
• inlaturarea poluantilor, care pericliteaza nemijlocit sanatatea oamenilor si mediul inconjurator,
respectiv lichidarea, amortizarea efectelor poluarilor;
• dezvoltarea ambiantei umane, a mediului antropic;
• o mai buna gospodarire a resurselor naturale.
Parte componenta a protectiei mediului este protectia naturii, protectia peisagistica a zonelor. In
acelasi timp se ocupa de protectia mediilor artificiale (ale asezarilor umane).
Sursele de poluare naturale
Referitor la sursele naturale de poluare, termenul trebuie inteles in sensul de murdarire,
impurificare. Mediul inconjurator, prin intermediul mecanismelor complexe ce stau la baza stabilitatii
sale, are capacitatea de a asigura “epurarea" poluantilor generati de sursele naturale. Aceasta nu
inseamna insa ca ponderea lor nu este semnificativa. Atat in ceea ce priveste apa, cat si aerul, exista o
impurificare naturala considerabila. O astfel de poluare este, cu toate acestea doar o etapa a unui proces
caracterizat prin circularitate, ciclicitate, fapt pentru care disfunctionalitatea nu se manifesta.
Dioxidul de carbon (CO2). Energia necesara sustinerii proceselor vitale este procurata, de marea
majoritate a organismelor, prin oxidarea substantei organice, a hidrantilor de carbon, in procesul
respiratiei. Astfel, fiecare organism aeron se constituie intr-o sursa de CO2, iar biosfera, in ansamblul ei,
isi aduce o contributie de 55 % la emisiile totale de CO2 in atmosfera.
Sursele de poluare caracteristice activitatii antropice (artificiale)
Omul, ca fiinta vie, produce deseuri proprii existentei sale si activitatii depuse. Multe dintre
aceste deseuri nu sunt biodegradabile, iar unele sunt direct toxice, cum ar fi insecticidele.
Din statisticile facute, rezulta ca populatia planetei este in continua crestere, deci problemele de poluare
vor capata o tendinta crescanda.
O clasificare a deseurilor se poate face: in deseuri solide si deseuri lichide.
Obligaţiile agentului de securitate pentru protecţia mediului
 respecta conditiile din actele de reglementare a protectiei mediului;
 sa nu puna in exploatare instalatii ale caror emisii depasesc valorile limita stabilite prin actele de
reglementare;
 asigura accesul persoanelor imputernicite pentru verificare, inspectie si control la instalatiile
tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele si instalatiile de depoluare
a mediului, precum si in spatiile sau in zonele aferente acestora;
 realizeaza, in totalitate si la termen, masurile impuse prin actele de constatare incheiate de
persoanele imputernicite cu activitati de verificare, inspectie si control;
 se supune dispozitiei scrise de incetare a activitatii in situatii exceptionale;
 informeaza autoritatile competente, in caz de eliminari accidentale de poluanti in mediu sau de
accident major;
 depoziteaza deseurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate in acest sens;
 nu va initia arderea miristilor, stufului, tufarisurilor sau vegetatiei ierboasa fara acceptul
autoritatii competente pentru protectia mediului si fara informarea in prealabil a serviciilor
publice comunitare pentru situatii de urgenta;
 aplica masurile de conservare stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului
pe suprafetele terestre si acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le
gestioneaza precum si pentru refacerea ecologica a acestora;

51 din 67
  asigura luarea masurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau functional, in
special a celor situate de-a lungul cailor de comunicatie rutiere, feroviare si de navigatie;
 sa se legitimeze la solicitarea expresa a personalului de inspectie si control.
11.2.Probleme/aspecte specifice activităţii de protecţie a mediului în corelaţie cu ceilalţi factori de
risc. “Riscul” este definit ca fiind “probabilitatea apariţiei unui incident cu efect negativ intr-o perioadă
specificată”. Evaluarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate riscurile la care este supus
omul, realizările sale şi desigur mediul sunt intr-o relaţie biunivocă intr-o regiune dată, pot fi sistematic
identificate, analizate şi evaluate se pot face opţiuni raţionale asupra modului de reducere a riscului,
asupra costului social şi economic al acestuia, a beneficiilor reducerii riscului, a costurilor asociate,
asigurandu-se baza unei gestionări integrate şi sigure a mediului.
Gestionarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate fazele de gestionare ( localizarea,
prevenirea, diminuarea, protecţia şi elementul instituţional) pot fi exploatata intr-un mod holistic şi
complementar, astfel ca resursele procesului de gestionare să fie optimizate. In toate activităţile umane
sunt posibile surse de risc, dar in contextul evaluării şi gestionării integrate a riscului, următoarele
constituie cele mai relevante tipuri şi surse de risc:
· Emisiile continue in aer, apă şi pe sol provenite din activităţile industriale, agricole, de
transport etc, din arealul zonei terestre şi maritime;
· Evacuări accidentale ale substanţelor periculoase provenite din diverse activităţi care au un
efect negativ asupra sănătăţii şi mediului (focuri, explozii, manipulări de substanţe periculoase,
depozitare de substanţe periculoase etc.);
· Sistemele de transport constituie surse continue de emisii. Transportul substanţelor periculoase
poate cauza accidente cu consecinţe pentru sănătate şi pentru mediu. Pentru activităţile industriale,
agricole, de transport etc, din arealul zonei terestre si maritime. Transportul substanţelor periculoase se
referă şi la transferul mărfurilor prin intermediul tuturor modurilor de transport: maritim şi fluvial, cale
ferată, rutier, conducte etc.
Surse naturale de accidente: cutremure, furtuni, inundaţii, erupţii şi care se pot suprapune peste
sursele de risc produse de om;
Urbanizarea şi infrastructura asociată este o sursă de perturbare a mediului generatoare de
poluare.
Informaţii despre calitatea generală a mediului.
AER: Concentraţiile medii şi maxime ale poluanţilor SO2, NO2, CO2: pulberi şi ale altor poluanţi
atmosferici proveniţi din procese industriale.
APĂ: Calitatea apei incluzand aici şi calitatea apei potabile.
SOL: Depozitarea produselor care conţin acizi, nitraţi, metale grele etc.
- Densitatea populaţiei şi distribuţia ei; - Rutele principale de transport; - Topografia zonei;
- Reţeaua hidrografică; - Date climatice şi meteorologice; - Folosirea actuală şi in perspectivă a zonei;
- Localizarea instalaţiilor industriale;
11.3.Proceduri pentru soluţionarea problemelor de mediu.
(OUG 195/2005; LEGEA 265/2006)
 principiul integrarii politicii de mediu in celelalte politici sectoriale;
 principiul precauţiei în luarea deciziei;
 principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor;
 principiul actiunii preventive;
 principiul retinerii poluantilor la sursa;
 principiul „poluatorul plateste“;
 principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural;
 utilizarea durabilă a resurselor naturale;
 informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie in
probleme de mediu;
 dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protectia mediului.

52 din 67
T. 12 Cunoaşterea procedurilor de urgenţă şi evacuare .
12.1. Cadrul legislativ specific ce reglementează activităţile de urgenta.
Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de activitati specifice, masuri si sarcini
organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si
realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a incendiilor si
asigurarii interventiei operative pentru limitarea si stingerea incendiilor, in vederea evacuarii, salvarii si
protectiei persoanelor periclitate, protejarii bunurilor si mediului impotriva efectelor situatiilor de
urgenta determinate de incendii.
 Legea Nr. 307/2006 - privind apararea impotriva incendiilor
 Hotarare Nr. 1492/2004 - principiile de organizare, functionarea si atributiile serviciilor de urgenta
profesioniste
 Ordonanta de Urgenta Nr. 21/2004 - Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta
 Ordin Nr. 360/2004 - aprobarea Criteriilor de performanta privind structura organizatorica si
dotarea serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta
 Ordin Nr. 1184/2006 - aprobarea Normelor privind organizarea si asigurarea activitatii de evacuare
in situatii de urgenta
 Ordin nr. 163/2007 - aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor
 Ordin nr. 130/2007 - aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu
 Ordin nr. 1474/2006 - aprobarea Regulamentului de planificare, organizare pregatire si desfasurare
a activitatii de prevenire a situatiilor de urgenta
Ordin pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de
urgenta - abroga - D.G.P.S.I. - 002
12.2. Mijloace de intervenţie. Proceduri de acţiune in situatii de urgenta
În functie de natura materialelor sau substantelor combustibile prezente în spatiile afectate de incendiu,
care pot fi implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:
Clasa A: - incendii de materiale solide, a caror combustie are loc în mod normal cu formare de
jar (lemn, hârtie, materiale textile, rumegus, cauciuc)
Clasa B: - incendii de lichide sau solide lichefiabile (benzina, petrol, alcool, lacuri, vopsele,
uleiuri, ceara, parafina)
Clasa C: - incendii de gaze (hidrogen, metan, acetilena, butan, gaz de sonda).
Clasa D: - incendii de metale (sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan)
Produsele de stingere sunt substante naturale sau obtinute prin diferite procedee tehnologice, si care,
introduse în zona de ardere, creeaza conditiile necesare pentru încetarea procesului de ardere.
Apa - sub forma de jet compact, jet pulverizat, zapada, are cea mai mare eficacitate în stingerea
incendiilor din clasa A. Efectul de stingere a incendiului cu apa, se realizeaza în principal, prin racirea
materialului care arde, dar si prin izolarea suprafetei incendiate fata de oxigenul din aer cât si prin
actiune mecanica.
Fiind buna conducatoare de electricitate, apa nu se recomanda a fi utilizata la stingerea
incendiilor în instalatiile electrice sub tensiune. De asemeni, în contact cu unele substante sau produse
chimice (carbid, sodiu, potasiu), poate genera explozii sau degaja gaze combustibile care jntensifica
arderea.
Spuma -din punct de vedere al procedeului de obtinere, spumele se clasifica în:
- spuma chimica;
- spuma aeromecanica (fizica) - obtinuta prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer, azot), într-o
solutie apoasa de spumant.
Spre deosebire de apa, care stinge cu prioritate prin efectul de racire, spumele reduc evaporarea,
izoleaza combustibilul de flacara si împiedica accesul oxigenului si deci, reaprinderea.
Spumele se utilizeaza pentru stingerea incendiilor din clasa B, pentru cele din clasa A
eficacitatea fiind diminuata, comparativ cu cea a apei.
Spumele nu se utilizeaza pentru stingerea incendiilor la instalatii electrice sub tensiune (pericol
de electrocutare).

53 din 67
 Pulberile sunt amestecuri de substante chimice solide, fin divizate, având unul sau mai multi
componenti principali si o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de mobilitate si depozitare.
Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere, se explica prin actiunea de inhibare a reactiilor în lant ale
arderii.
Se recomanda folosirea pulberilor, la stingerea practic a tuturor materialelor combustibile, a
incendiilor de echipamente electrice sub tensiune, precum si a incendiilor la temperaturi exterioare
foarte scazute.
Aburul. Efectul de stingere al aburului, se bazeaza pe reducerea continutului procentual de
oxigen (la o concentratie de 35% a aburului într-o incinta, arderea înceteaza). Se utilizeaza numai la
instalatii speciale de stingere.
Halonii sunt hidrocarburi halogenate, care reactioneaza cu produsele de ardere intermediare si,
printr-o reactie în lant, produc efectul de inhibitie si sting incendiul.
Din ratiuni ecologice, în prezent sunt înlocuiti cu substante care au acelasi efect de stingere, dar nu ataca
stratul de ozon.
Dioxidul de carbon (CO2) este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B si C, precum si
incendiilor de instalatii electrice sub tensiune, permitând stingerea prin doua mecanisme: înlocuirea
oxigenului si racirea mediului.

STINGATOARE. Primele mijloace de interventie în caz de incendiu sunt stingatoarele, dispozitive de

stingere actionate manual, care contin o substanta care poate fi refulata si dirijata asupra unui focar de
ardere, sub efectul presiuni formate în interiorul lor.
Clasificare: 1. Dupa tipul substantei de stingere:
- cu apa imbunatatita (pulverizata sub forma de ceata);- cu spuma chimica;- cu pulberi;- cu
dioxid de carbon;
- cu haloni.
2. Dupa modul de transport:
- portative (pâna la 10 kg, capacitate);
- transportabile (pe roti).
Refularea produselor de stingere continute de stingatoare, se face sub efectul unei presiuni
interne, asigurata prin urmatoarele procedee:
 substanta de stingere este îmbuteliata sub presiune, energia de refulare fiind asigurata de
presiunea vaporilor substantei, la temperatura normalâ de functionare (ex. stingatoare cu
CO2);
 presiunea este realizata de un gaz inert, de regula CO2, introdus în corpul stingatorului în
momentul utilizarii; gazul este pastrat în butelii si eliberat prin spargerea unei membrane sau
prin deschiderea unui ventil (ex. stingatoare cu apa, pulbere sau spumâ mecanica);
 presurizarea permanenta a stingatorului (tip spray), cu azot sau aer comprimat (ex.
stingatoare cu pulberi).
Gazul de presurizare este generat prin reactia dintre 2 produse chimice (acid+baza), amestecate
în momentul punerii în functiune a stingatorului (ex. stingatoare cu spuma chimica).
Mijloacele initiale de stingere a incendiilor sunt unelte, scule, materiale sau aparate prevãzute de
normele de dotare emise de organele în drept si care trebuie sã se afle la îndemâna oamenilor pentru a
putea interveni la stingerea incendiilor din primele momente.
Printre mijloacele initiale de stingere a incendiilor (mijloace de primã interventie) se pot enumera:
- uneltele de la posturile fixe de incendiu sau panourile de incendiu, printre care:
- rãngi cu coadã (lungã, de 3-4 m sau scurtã);- rãngi din fier tip pompieri;- topoare-târnãcop;
- lopeti;- cazmale;- gãleti tip P.S.I.- scãri de mânã simple;- lãzi pentru nisip etc.;
Materialele de la posturile de incendiu se aseamãnã cu uneltele obisnuite din gospodãrii si se mânuiesc
în acelasi mod.
Mod de alarmare
In cazul observarii unui incendiu in zona postului (obiectiv) cum trebuie sa actionati !

54 din 67
1. semnalizare sonora (fluier sau alte mijloace) :
-pentru incendiu trei semnale lung-scurt- lung;
- pentru exercitiu de alarmare doua semnale scurte la interval de 5 secunde.
2.Agentul de securitate anunta pompierii militari si va actiona pana la sosirea acestora cu stingatoarele
din dotare. Important !! Atat in cazul accidentelor observate cat si in cazul observarii incendiilor este
important sa fie anuntate Pompierii, Politia,Ambulanta si sa nu actioneze in necunostinta de cauza.
Pompierii militari se pot anunta prin telefon la nr. "112"
În continutul anuntului telefonic trebuie precizate urmãtoarele date (informatii) privind incendiul:
- denumirea obiectivului incendiat (scoala, magazinul, farmacia, etc. );
- locul izbucnirii incendiului (parter, etaj, acoperis, subsol, grajd, surã, depozit de furaje etc.);
- ce arde (materialele incendiate);
- adresa locului de izbucnire a incendiului (localitatea, strada, nr, obiectivul);
- cine anuntã incendiul (numele si prenumele);
- numãrul telefonului de la care se anuntã incendiul, (dacã anuntarea se face prin telefon).
Dupã anuntare nu se pãrãseste telefonul si se asteaptã apelul pompierilor pentru confirmare.
Un anunt incomplet, de genul "Arde o casa in cartierul Pacii", urmat de închiderea telefonului, nu va fi
luat în considerare.
Atentie! Agentul de securitate care a facut anuntul, va ramâne lânga telefon pentru confirmare
Nerespectarea acestei conditii, poate conduce la neluarea în considerare a anuntului de incendiu. De
asemeni, nu sunt luate în considerare anunturile anonime.
Comportarea în caz de incendiu
Incendiile sunt caracterizate, în general, de aparitia si dezvoltarea flacarilor, ele constituind de
fapt, simbolul focului.
Efecte nocive asupra oamenilor, bunurilor si mediului, au si caldura degajata, fumul si gazele
arse si chiar utilizarea neadecvata a unor produse de stingere.
Daca orice persoana evita, în mod instinctiv, contactul direct cu flacârile, fenomene cum ar fi
degajarea fumului si a gazelor de ardere, sunt de multe ori ignorate, neaparând atât de evident
periculoase ca flacarile. De multe ori însa, aceste produse ale arderii, provoaca pericole si distrugeri
mai mari decât flacarile, inclusiv pierderi de vieti omenesti, fapt dovedit de statisticile interventiilor la
incendii.
Propagarea rapida a fumului într-o constructie, are drept efect, în primul rând, reducerea
vizibilitatii, fapt ce conduce la diminuarea capacitatii de orientare a persoanelor si la aparitia panicii.
Acestea împiedica parasirea rapida a zonei periculoase si, ca urmare, se mareste durata de stationare
sub influenta caldurii si gazelor toxice, sansele de supravietuire diminuându-se.
Reactiile fata de incendii si fum, sunt diferite de la individ la individ, în functie de
particularitatile fizico-psihice ale fiecaruia.
Particulele de fum se pot localiza pe caile respiratorii, provocând simptome de ameteala si
voma. Lipsindu-i oxigenul, victima incendiului intra în stari euforice, comportându-se într-o maniera
irationala sau ineficace (de exemplu, oameni care zgârie usa în loc sa manevreze clanta).
Comportarea recomandata în toate cazurile de propagare a fumului într-o incinta, este
urmatoarea: stiind ca fumul si gazele au tendinta de a se acumula în strat sub tavan, se da alarma, apoi
se merge aplecat, fara ezitari, pentru a se cauta o cale de evacuare (în caz ca aceasta nu este cunoscuta).
O importanta deosebita o are instructajul periodic în cazul ocupantilor unei cladiri, asigurându-se astfel
reflexele indispensabile evitarii actelor ilogice datorate intoxicatiei cu fum.
În compozitia fumului intra si gazele de ardere, deseori cu efecte extrem de nocive.
Tot mai des utilizate în ultimul timp, masele plastice degaja prin ardere gaze toxice sau
corozive. Alaturi de fosgen, amoniac, formaldehida, îndeosebi acidul clorhidric produce simptome de
sufocare si afecteazâ sistemul pulmonar, având în acelasi timp un efect coroziv.
În caz de incendiu, un pericol deosebit îl reprezinta materialele plastice termoplaste, care se
înmoaie la caldura, se topesc si curg. Picaturile, cu temperaturi foarte mari, pot produce arsuri greu de
vindecat sau pot contribui la propagarea incendiului.

55 din 67
 În concluzie, orice persoana aflata într-o cladire în care s-a produs un incendiu, trebuie sa o
paraseasca în cel mai scurt timp, evitând prin orice mijloace inhalarea fumului si a gazelor de ardere.
Evacuarea persoanelor, urmareste scoaterea organizata a persoanelor din spatiile în care
incendiul sau alte evenimente negative, pot afecta viata si sanatatea oamenilor.
Caile de circulatie prin care se realizeaza evacuarea, sunt constituite din usi, scari, coridoare,
care asigura iesirea persoanelor în exterior, la nivelul terenului, în cel mai scurt timp si în conditii de
deplina siguranta.
În cazul în care este necesara evacuarea cladirii, agentul de securitate va respecta urmatoarele:
- vor fi îndeplinite întocmai instructiunile celor care conduc evacuarea ( pompier serviciu,
echipa PSI proprie obiectivului, pompieri militari, etc.);
- pe parcursul deplasarii spre exterior, se va merge în pas vioi.

56 din 67
T. 13 Comunicarea în activitatea de securitate privată .
13.1 Noţiuni generale de comunicare, surse şi tipuri de informaţii- înregistrarea şi raportarea ,
evenimentelor.
Comunicarea cu persoanele care intra in contact advers cu agentul de securitate reprezintă prima
metodă utilizată pentru aplanarea unui conflict şi constă în purtarea unor discuţii în vederea ajungerii la
un rezultat, acceptat de ambele părţi, menit să conducă la ieşirea din situaţia apărută.
Comunicarea reprezintă o componentă esenţială a conceptului de siguranţă personală a
personalului de securitate în gestionarea incidentelor.
Relaţionarea cu persoanele implicate într-un incident trebuie să aibă loc inaintea sau după
declanşarea unui incident. Acest proces este iniţiat de prima persoană care soseşte la faţa locului.
Este important ca, înainte de orice măsură dispusă de conducerea societatii specializate de
securitate , să fie cunoscută foarte bine cauza producerii incidentului. Din acest motiv, agentii de
scuritate trebuie să fie persoane bine instruite cu abilităţi reale de comunicare.
Rolul comunicării este acela de a diminua riscurile în cazul producerii unui incident şi de a
preveni folosirea nejustificată a tehnicilor de imobilizare şi control de către agentul de securitate .
Scopul comunicării este acela de a stabili punţi de legătură cu adversarul implicat în producerea
incidentului .
Acest proces include un Emiţător şi un Receptor, iar responsabilitatea privind înţelegerea
aparţine Emiţătorului (agentul de securitate) şi nu Receptorului (adversarul).
Comunicarea reprezintă un proces care are legătură cu interacţiunea verbală (limbajul, ascultarea
şi auzul) interacţiunea non-verbală (interpretare) şi abilităţi de observare (privire şi vedere).
Comunicarea verbală:
Comunicarea verbală mai este cunoscută şi sub denumirea de limbaj. Limbajul este unul dintre
mijloacele specifice dezvoltării umane, poate cel mai frecvent utilizat în comunicarea interumană.
Prin intermediul limbajului, o persoană poate transmite o gamă largă de lucruri: informații,
sentimente, emoții, atitudini. Mai mult decât atât, limbajul implică activități de vorbire, ascultare,
schimb de idei, reținere de mijloace sonore, reproducere de mijloace sonore, sau chiar traducerea lor.
Pentru o bună comunicare se impune respectarea următoarelor principii:
•se va avea în atenţie alegerea cuvintelor folosite şi se va utiliza un ton vocal adecvat (nu se va
ridica vocea);
•conversaţia purtată cu adversarul va fi adaptată la vocabularul şi nivelul de educaţie şi cultură al
acesteia , sesizat in prima faza de contact;
•se va discuta cu calm, evitându-se stările de enervare;
•se va evita folosirea în conversaţie a frazelor scurte;
•se vor evita răspunsurile stereotipe de tipul „da” sau „nu”. Se va evita folosirea tonalităţii vocale,
gesturilor şi atitudinilor care pot sugera adversarului că agentul de securitate este în poziţie de
inferioritate.
Comunicare non verbală:
Comunicarea non verbală este axată pe anumite reacţii ale corpului uman care pot fi observate cu
ochiul liber. De aici vine şi denumirea de comunicare nonverbală, mai exact o comunicare bazată pe
informaţiile transmise de aceste reacții şi nu prin cuvinte sau limbaj.Mijloacele de exprimare a reacției
organismului la o modificare survenită în mediul exterior sau interior sunt următoarele:
•expresia feţei; •contactul vizual; •postura; •gesturile; •proximitatea;
•paralingvistica (exemplu, tonul vocii, intensitatea, rapiditatea în vorbire).
Este demonstrat faptul că, prin comunicarea non verbală (poziţia şi mişcările corpului, expresii
faciale, gesturi) se transmit informaţii într-un procent net superior faţă decomunicarea verbală, al cărui
mesaj poate fi de cele mai multe ori interpretat în mod eronat datorită tonului vocii, volumului
intonaţiei, a frecvenţei şi vitezei cuvintelor rostite.
Obstacole în procesul comunicării.
Problemele de comunicare apar adesea, în activitatea agentului de securitate , în momentul în
care agentul de securitate in contact cu adversarul este într-o stare de confuzie, care se poate datora

57 din 67
interpretării unei opinii ca fiind un fapt, a necunoaşterii situaţiei sau câteodată relei voinţe. Astfel,
trebuie să fim conştienţi de faptul că un mesaj în afara conţinutului (fapte) are valori, opinii, presupuneri
şi sentimente. Impedimentele de genul celor enumerate mai sus poartă numele de obstacole în
comunicare
Principalele obstacolele care intervin în realizarea unei comunicări eficace sunt:• zgomotul;• limbajul;
• înţelegerea şi prejudecata;• violarea spaţiului personal.
Dacă nu putem să evităm sau să depăşim aceste bariere trebuie să găsim modalităţi pentru a le
minimaliza
*Zgomotul – reprezintă o distragere majoră a atenţiei în momentul în care se desfăşoară
procesul de comunicare;
* Limbajul – agentul de securitate trebuie să se exprime într-o manieră cât mai directă şi
explicită;
* Înţelegerea şi prejudecata - fiecare persoană are un sistem de valori (un istoric) unic, cu
influenţe şi experienţe care conturează modalitatea în care percepe mediul înconjurător. Este
important să ne recunoaştem prejudecăţile, aşa cum sunt, şi să fim conştienţi de prejudecăţile
celorlalţi. Trebuie să menţinem o atitudine profesională şi să nu permitem percepţiilor noastre să
intervină în natura atribuţiilor şi responsabilităţilor sau să lăsăm prejudecăţile să influenţeze
modul în care comunicăm;
* Violarea spaţiului personal - spaţiul personal este acea zonă în care ne simţim confortabil,
reprezintă spaţiul dintre noi şi alte persoane şi este considerat a fi raza din jurul unei zone de
securitate (protectie).
Surse şi tipuri de informaţii
Dupa situatia in timp, informatiile pot fi:
 Active - sunt informatiile care reflecta activitatea curenta , in mod operativ, adica la locul si
momentul producerii unui efect sau eveniment;
 Pasive - reprezinta informatiile care reflecta o activitate trecuta a unei structuri si sunt utilizate de
persoanele de conducere pentru a influenta perioada viitoare;
 Previzionare - privesc perioada viitoare si se obtin pornind de la analiza informatiilor trecute sau
pasive.
Daca se ia in considerare modul de prezentare, informatiile pot fi:
 Orale - transmise prin viu grai, greu controlabile si cu o mare viteza de circulatie;
 Scrise - consemnate pe hirtie, cu grad ridicat de conversare;
 Audio-vizuale - implica echipamente speciale, cu viteza mare de circulatie, foarte sugestive
dar si foarte costisitoare.
Daca se urmareste directia vehicularii informatiilor se delimiteaza in:
 Ascendente - transmise de jos in sus si referitoare la gradul de realizare a obiectivelor si de
aplicare a deciziilor (agent de securitate – conducerea structurii din care face parte);
 Descendente - transmise de sus in jos sub forma deciziilor, indicatiilor, dinspre manageri
spre executanti (conducerea structurii din care face parte - agent de securitate);
 Orizontale - care circula intre posturi amplasate pe acelasi nivel ierarhic si asigura realizarea
unor lucrari complexe ori delurarea unor actiuni comune (agent de securitate - agent de
securitate, agent de securitate- echipa de interventie ).
Daca se are in vedere gradul de prelucrare informatiile pot fi:
 Primare - foarte analitice, diverse si neprelucrate;
 Intermediare - aflate in diverse stadii de prelucrare si regasite in esalonul inferior al
managerului;
 Finale - adresate managerilor din esantioanele medii si superioare, complexe si usor
valorificabile in decizii.
Dupa continut, informatiile sunt:
 Elementare - reflecta un singur moment din activitatea intreprinderii si se obtin prin
prelucrarea datelor ca urmare a procedurii unui fenomen sau proces economic;

58 din 67
  Complexe - se obtin prin prelucrari succesive de informatii elementare, avind rolul de
centralizare a intergii activitati desfasurata de o unitate economica intr-o anumita perioada
de timp;
 Sintetice - se obtin in munca de analiza si ca urmare a prelucrarii informatiilor complexe si
elementare, caracterizind activitatea a unei structuri pe o perioada mai mare de timp,
evidentiind cauzele si factorii care au influentat-o.
Informatiile trebuie cautate: - Prin telefon;- La colegi/colege;- Punind intrebari.
Inregistrarea şi raportarea evenimentelor;
Evenimentele operative pot fi : pătrunderea prin efracţie în obiectiv; panică în caz de jaf
armat;panică în caz de perturbarea ordinii şi liniştii publice în zona obiectivului; urgenţe medicale;
incendiu; armare/dezarmare sistem de alarmă; căderea alimentării cu energie electrică a obiectivului.
În conformitate cu prevederile Legii 333/2003, completată prin H.G. 301\ 2012, prin care se
stabilesc documentele specifice privind executarea şi evidenţa serviciului de pază - agentul de securitate
va întocmi un raport de eveniment, care este actul constatator şi doveditor al intervenţiei legale al
agentului de securitate.
Raportul de eveniment se consemnează în Registrul anume desemnat cu respectarea completării
fidele a stării de fapt şi a tuturor rubricilor formularului tipizat. Redactarea raportului se face cu litere
majuscule în mod citeţ, iar la sfârşit se semnează de către agentul de securitate constatator .
Raportarea evenimentelor se face prin folosirea mijloacelor de comunicatii avute in dotare .
Agentul de securitate va raporta evenimentul catre dipeceratul propriu, folosind mijloacele de
transmisiuni (statii radio) prin folosirea unui cod de comunicare dinainte stabilit de catre persoana
responsabila din structura respectiva.
In situatia in care pentru comunicare foloseste telefoanele mobile sau fixe poate sa raporteze
evenimentul in clar.
13.2. Reguli privind comunicarea cu beneficiarul, compania de securitate, publicul şi autorităţile
statului.
Comunicarea interpersonala
Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare si cel mai des folosita.
Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care pot
angaja discutii cu altii (relatiile cu cei din jur, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate.).
Forma cea mai raspandita de comunicare in activitatea profesionala, ca si in viata de zi cu zi ,
este dialogul.
Dialogul este discutia planificata intre doua sau mai multe persoane care are ca scop :
- transmiterea de informatii;
- obtinerea unor informatii;
- incercarea de a rezolva unele probleme.
Schimbul de replici, in cadrul caruia cei doi parteneri se gasesc intr-o situatie comuna si se pot vedea
adeseori reciproc.
Comunicarea se poate realiza prin mesaje.
MESAJUL se construieste prin :
1. Comunicare verbala ( in cuvinte );
2. Comunicare nonverbala ( limbajul gesturilor, pozitia corpului,expresia faciala,contactul
vizual,proximitatea, imbracamintea, tonul vocii);
3. Comunicarea paraverbala : Este reprezentata prin modul in care sunt rostite cuvintele, prin
folosirea caracteristicilor vocii. Altfel spus, comunicarea paraverbală se referă la: tonul vocii,
viteza vorbirii, ritmul şi inflexiunile rostirii, intensitatea, volumul vocii, pauzele, sublinierile, alte
sunete produse (onomatopee, geamăt, mormăit, oftat, râs).
Modul de folosire a vocii şi mai ales tonul pot să: susţină/întărească mesajul verbal; contrazică mesajul;
deformeze mesajul; înlocuiască mesajul.
13.3. Cunoaşterea şi folosirea mijloacelor de comunicaţie.
Rolul comunicatiilor in asigurarea pazei persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor.

59 din 67
 In domeniul securitatii persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor, comunicatiile pot asigura
un grad sporit de protectie si, folosite corect, vor realiza acest lucru.
Principalele forme de comunicare sunt urmatoarele: verbala, vizuala, prin radio, prin telefon,
prin fax, prin cablu, in scris, prin posta electronica.
De regula, acest echipement va fi folosit pentru indeplinirea mai multor functii, astfel:
 in caz de urgenta, pentru anuntarea unor evenimente deosebite la obiectivele pazite;
 pentru comunicarea de catre garda de corp a modificarilor in situatia operativa;
 pentru comunicarea pozitiei in dispozitivul de securitate;
Asigurarea unei comunicari permanente este necesara pentru schimbul de informatii dintre agentii
din dispozitivul de securitate al unui obiectiv, interventie, insotire de valori, sau intre cei din garda
de corp sau toti acestia cu dispeceratul societatii de paza.
Termeni folositi in radio comunicatii.
Termenii folositi in radio comunictii de catre personalul de securitate se refera la:
 Canal intre doua puncte. Se refera la un canal care foloseste o singura frecventa pentru a
transmite si a receptiona mesaje la mica distanta (nu mai mult de cativa kilometri);
 Amplificator. Consta intr-un dispozitiv capabil de a primi un semnal pe o anumita frecventa si de
a-l transmite simultan pe o alta frecventa cu o intensitate mai mare;
 Punct mort. Punctul mort consta intr-o zona unde este posibil ca semnalele sa nu poata fi
receptionate sau transmise din cauza obstacolelor naturale sau artificiale;
 Canal SIMPLEX – canal care nu este legat de un amplificator si este folosit doar pentru
comunicatii la mica distanta;
 Canal DUPLEX. Comunicarea se face printr-un canal care foloseste o frecventa pentru
transmisie si alta pentru receptie. Acesta incorporeaza un amplificator care permite
retransmiterea cu o intensitate marita, facand astfel posibila cresterea distantei de comunicare.
Un canal Duplex poate fi folosit numai cand agentul este in raza unui amplificator;
 Canal “mixt”. Este format dintr-un canal simplex cuplat cu un canal duplex.
Folosirea comunicatiilor radio si proceduri aferente.
Este pe deplin recunoscut faptul ca folosirea radiocomunicatiilor este una dintre operatiunile cele
mai importante si, in acelasi timp, cele mai putin intelese din cadrul activitatii de asigurare a pazei
persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor. Iata unele recomandari de ordin general care sa ajute
la utilizarea in parametrii maximi a statiilor din dotare si la reducerea la maximum a erorilor de
comunicare sau a situatiilor de nereceptionare a comunicatiilor.
In situatia ca agentul se afla intr-o zona corespunzatoare si lucreaza pe canalul corect, prin apasarea
butonului “vorbit” se obtine contactul radio. Numele persoanei chemate trebuie rostit o data sau de
doua ori iar apoi se rosteste numele persoanei care cheama.
Pe timpul cat se afla in misiune, ori agentii de securitate, interventie sau insotire raspund de
monitorizarea observatiilor si a informatiilor relevante.
Agentul trebuie sa vorbeasca clar si cu tonul normal. Nu ajuta la nimic daca se ridica tonul pentru a
se acoperi alte zgomote.
Dupa cum se stie, undele radio se propaga in unghi drept de la varful oricarei antene. De aceea, este
de cea mai mare importanta sa se mentina antena intr-o pozitie verticala cand se transmite. Daca in
timpul transmisiei statia radio este tinuta oblic, cea mai mare parte a semnalului va merge direct in
sus sau la sol.
Important de retinut este faptul ca undele radio se propaga numai in linie dreapta neobturata sau prin
reflexie. Ele sunt fie reflectate, fie absorbite de toate obiectele din calea lor in functie de densitatea
obiectului si de capacitatea de a reflecta. Acele statii radio care functioneaza intr-o banda de
frecvente foarte inalte – UHF – au undele mai scurte si care circula mai rapid. Aceasta inseamna ca
ele patrund prin obiecte mai dense decat cele cu frecvente mai joase, dar nu se propaga atat de
departe.
Dupa cum este cunoscut, comunicarea este influentata intotdeauna de mediul inconjurator. Este
posibil ca intr-un ascensor sau in subsolul unei cladiri sa nu se poata transmite sau receptiona sau,

60 din 67
 dimpotriva, domeniul de transmisie sau de receptie se poate extinde cand aparatul este amplasat in
varful unui deal sau in spatii deschise.
De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca doar usoare schimbari in pozitia corpului intr-o cladire
sau schimbarea directiei de orientare vor influenta capacitatea de transmisie sau receptie. In acelasi
timp, trebuie sa retinem faptul ca si corpul omenesc absoarbe energie RF. Astfel, daca se transmite
se poate reduce. Situatia se poate redresa printr-o simpla ajustare a pozitiei sau prin departarea statiei
radio de corp.
Principalele reguli ce trebuie respectate de catre agentii de securitate pentru asigurarea functionarii
normale a statiei radio:
- bateria trebuie reincarcata regulat: chiar si o baterie neutilizata pierde 30% din capacitate in mai
putin de o luna;
- in timpul transmisiei antena nu trebuie tinuta cu mana, mai ales cea a unui transmitator de putere
mai mare, cum ar fi un transmitator dintr-un vehicul;
- bateriile nu trebuie puse intr-o punga sau intr-un buzunar alaturi de monezi sau alte metale;
- bornele de la baterie pot face contact cu metalul, se pot incalzi excesiv si pot face scurt circuit;
- bateria nu trebuie scoasa cand statia radio este deschisa.
Terminologie
In conformitate cu prevederile legale si instructiunile tehnice pentru pastrarea secretului de serviciu
este necesar a se folosi o anumita tehnologie.
Prin intermediul statiei radio se va comunica numai la persoana a 2-a plural. Nu se vor rosti in clar
nume de persoane, adrese, functii, numere de telefon. Nu se vor comunica caracteristici tehnico-
tactice ale echipamentelor din dotare sau alte informatii care, odata interceptate, ar putea crea
probleme in cadrul dispozitivului de securitate si seviciului in sine.
Siguranta comunicatiilor
Dupa cum se stie, siguranta comunicatiilor se realizeaza prin masurile luate pentru impiedicarea unei
terte persoane de a receptiona si de a intelege comunicatiile intre membrii personalului de paza.
Aceste masuri sunt urmatoarele:
 folosirea de semnale codificate;
 semnalele de apel si codurile trebuie schimbate periodic si comunicate unui numar limitat de
persoane;
 transmisiile informatiilor de urgenta trebuie sa fie scurte, iar informatiile despre ore si pozitii
trebuie transmise pe cat posibil pe alte cai.
Metodele de interceptare a comunicatiilor cele mai des intalnite sunt:
 cu dispozitive de explorare (scanare) a frecventelor;
 cu aparate de receptie conectate pe canalul respectiv;
 cu mijloace tehnice clandestine sau improvizate.
Comunicatiile necodificate pot fi auzite si folosite de oricine. Conversatiile prin radio si telefon
mobil trebuie sa fie scurte, agentul nu stie niciodata cine asculta. Cand este posibil trebuie folosite
comunicatii codificate.
Informatiile secrete nu trebuie comunicate prin radio intrucat ele pot fi usor interceptate de catre cei
interesati si, ca urmare, o anumita misiune a personalului de securitate poate fi ratata, urmarile fiind
foarte grave.
Precizam faptul ca fiecare agent din securitatea unui obiectiv raspunde nemijlocit de functionarea
ireprosabila a statiilor radio si telefoanelor mobile pe toata perioada in care le are in primire, inclusiv de
schimbare a bateriilor conform regulilor de exploatare. Desi aparatura radio este durabila, este necesar
ca agentul sa umble cu aceasta cu multa grija pentru a o putea folosi la performante optime. Statia de
radio sau telefonul mobil incredintat unui agent este pentru protectia sa si a celorlalti colegi, precum si a
obiectivului sau persoanei pazite.
Este interzisa folosirea mijloacelor de comunicare in alte scopuri decat cele pentru care acestea au
fost create.

61 din 67
Radiocomunicatiile constituie un element esential in asigurarea pazei persoanelor, obiectivelor,
bunurilor si valorilor. Ele permit schimbul de informatii la timp intre agenti si dispecerat si
constituie un mijloc de asigurare a comunicatiilor de urgenta. Prin urmare este esential ca statia
radio sau telefonul celular sa fie in permanenta in perfecta stare de functionare si ca agentul,
indiferent de locul unde isi desfasoara activitatea, sa-si perfectioneze continuu tehnica de folosire a
acestor mijloace de comunicare din dotare.

62 din 67
T. 14 Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private.
14.1 Noţiuni generale de legislaţia muncii (contractul individual de muncă, demisia, concedierea,
abateri disciplinare şi sancţionarea acestora, condiţii legale de retragere a atestatului profesional).
Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita
salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau
juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.
Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub
nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.
Contractul individual de munca se incheie pe durata nedeterminata. Prin exceptie, contractul
individual de munca se poate incheia si pe durata determinata, in conditiile expres prevazute de lege.
Incadrarea in munca in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase se poate face dupa
implinirea varstei de 18 ani; aceste locuri de munca se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
In sensul codului muncii, prin angajator se intelege persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit
legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca.
Persoana juridica poate incheia contracte individuale de munca, in calitate de angajator, din
momentul dobandirii personalitatii juridice.
Persoana fizica dobândeste capacitatea de a incheia contracte individuale de munca in calitate de
angajator, din momentul dobândirii capacitatii depline de exercitiu.
Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in
limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine
angajatorului. Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului.
Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general
de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca.
Angajatorul este obligat ca, anterior inceperii activitatii, sa inmaneze salariatului un exemplar
din contractul individual de munca.
Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca.
Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de
a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale
pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice .
Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera
indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului
aditional, dupa caz.
Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire
la cel putin urmatoarele elemente:
a) identitatea partilor;
b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in
diverse locuri;
c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
d)functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte
normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului;
e)criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca
temporara, durata acestora;
i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
k) salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea
platii salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale

63 din 67
 salariatului;
n) (rata perioadei de proba.
Intre parti pot fi negociate si cuprinse in contractul individual de munca si alte clauze specifice.
Sunt considerate clauze specifice, fara ca enumerarea sa fie limitativa:a) clauza cu privire la formarea
profesionala;b) clauza de neconcurenta;c) clauza de mobilitate;d) clauza de confidentialitate.

Demisia
Contractul individual de munca poate inceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea;
c) ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de
lege.
Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa,
comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de
preaviz.
Angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a inregistra
demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba.
Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel
prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare
pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care
ocupa functii de conducere.
Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele.
In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de
preaviz va fi suspendat corespunzator.
Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data
renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.
Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin
contractul individual de munca.

Concedierea
Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului.
Concedierea poate fi dispusa pentru motive care tin de persoana salariatului sau pentru motive care
nu tin de persoana salariatului.
Este interzisa concedierea salariatilor:
a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa,
culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala,
apartenenta ori activitate sindicala;
b) pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale.
Concedierea salariatilor nu poate fi dispusa:
a) pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii;
b) pe durata suspendarii activitatii ca urmare a instituirii carantinei;
c) pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta
de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul
copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul
copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;
g) pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in
care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate,
savarsite de catre acel salariat;

64 din 67
 h) pe durata efectuarii concediului de odihna.
Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii
judiciare, a falimentului sau a dizolvarii angajatorului, in conditiile legii.
Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului
Cazuri: Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in
urmatoarele situatii:
a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de
disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de
munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;
b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in
conditiile Codului de procedura penala;
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata
inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca
atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;
d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.
e) in cazul in care salariatul indeplineste conditiile de varsta standard si stagiu de cotizare si nu a
solicitat pensionarea in conditiile legii.
Decizia de concediere.
Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si
sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la
care se contesta.
Concedierea pentru abateri grave sau repetate - cercetarea si evaluarea preliminare
Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a
muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si
in termenele stabilite de prezentul cod.
Concedierea salariatului poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform
procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin
regulamentul intern.
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului
individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai
multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Condiţii legale de retragere a atestatului profesional
H.G. 301 / 2012 - Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.
Copia procesului-verbal prin care se constata contraventia pentru incalcarea de catre personalul
de paza ori garda de corp a obligatiilor si atributiilor prevazute la art. 48 – 50 din Legea 333 / 2003, se
inainteaza de catre organul din care face parte agentul constatator, in termen de 5 zile, inspectoratului de
politie judetean sau, dupa caz, Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti in a carui/carei
raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana sanctionata.
Unitatile de politie prevazute la alin. (1) tin evidenta sanctiunilor contraventionale care impun
retragerea atestatului personalului de paza sau garda de corp si au obligatia de a se sesiza din oficiu cu
privire la indeplinirea conditiilor de retragere a atestatului prevazute de lege.
Retragerea atestatului personalului de paza sau garda de corp se dispune de catre conducerea
inspectoratului de politie judetean sau, dupa caz, a Directiei Generale de Politie a Municipiului
Bucuresti in a carui/carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana sanctionata, dupa caz,
pe baza:
a) actului prin care s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru o infractiune in legatura cu serviciul sau
o infractiune cu intentie;
b) procesului-verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii contraventionale neatacat cu
plangere in termenul legal sau, dupa caz, a hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a solutionat

65 din 67
plangerea impotriva procesului-verbal;
c) documentelor ce atesta pierderea aptitudinilor fizice sau de declarare a iresponsabilitatii.
Masura retragerii atestatului se inscrie in baza de date informatizata si este comunicata in termen de 10
zile unitatii angajatoare, persoanei in cauza si emitentului atestatului.
14.2 Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private. Lucrul în echipă.
Notiunea de relatii de munca cuprinde totalitatea relatiilor care se formeaza între oameni în
procesul muncii, pe baza aplicarii directe, a fortei de munca la mijloacele de productie.
Relaţiile de muncă pot fi stabilite spontan sau pe cale oficială.
Legăturile care se stabilesc oficial între oameni în timpul diferitelor activităţi sociale, pe baza
unor regulamente, dispoziţii, legi etc. se numesc relaţii formale.
Acele interacţiuni care se realizează între membrii grupului în mod spontan, neoficial şi care exprimă
existenţa unor afinităţi comune între cei care interacţionează se numesc relaţii informate.
Contribuţia agentului de securitate trebuie concentrata spre formare unei imagini corecte a sa și a
angajatorului sau pentru a întări rolul activității sale la formarea unei imagini bune a societății de
securitate sau pentru a se implica in soluţionarea corespunzătoare a nevoilor contractuale ale clientului,
la un nivel calitativ preconizat.
Agentul de securitate este in contact direct intr-o mare parte din activitate, cu publicul, care este
criticul calităţii modului de îndeplinire a sarcinilor.
Pentru o imagine corecta a agentului de securitate trebuie înţeleasa abilitatea sa in relaţiile
sociale, capabilitatea de a fi in contact permanent și eficient cu publicul promovând cu prioritate
principiul soluţionării necesitaţilor clientului și calitatea serviciului.
Agentul de securitate trebuie :
 sa fie abordabil;
 sa respecte codul de conduita și comportare, sa aibă o ţinuta corespunzătoare;
 sa folosească un limbaj elevat;
 sa afişeze o imagine de profesionist;
 sa folosească gesturi normale pentru a întări un anumit mesaj;
 sa păstreze o atitudine politicoasa și plăcuta;
 sa fie prietenos dar nu familiar;
 sa fie eficient dar nu serviabil;
 sa fie afirmativ dar nu agresiv;
 sa înțeleagă ca nu e necesar sa fie nepoliticos sau aspru pentru a nu da impresia de autoritate sau
responsabilitate;
 sa fie tot timpul profesionist.
In sfârşit, este clar ca primul om cu care clientul se va întâlni in sediul firmei este agentul de
securitate. Vizitatorul trebuie de asemenea sa-și formeze o imagine buna despre agentul de securitate,
despre societatea pe care o reprezintă precum și despre firma beneficiarului serviciului de securitate.
Personalul din serviciul de securitate trebuie sa fie conştient de faptul ca daca face o impresie proasta,
aceasta se reflecta asupra întregului sistem și ar trebui sa se străduiască sa creeze o imagine pozitiva
pentru securitatea privata.
Lucrul în echipă.
Ce este o echipă?
• Un grup mic de oameni care au un scop comun sau obiective comune, pun în comun resurse, efort,
timp pentru a îndeplini aceste obiective comune,se diferenţiază, dar se şi completează, si se simt
reciproc responsabili pentru aceste obiective.
Echipe speciale, constituite pentru rezolvarea problemelor, cu rolul:
• de a analiza o anumită stare de lucruri;
• de a elimina o problemă;
• de a eficientiza un domeniu de activitate.
Cazuri în care se poate convoca o astfel de echipă - când apare o problemă, un focar de producere a
unui eveniment, care trebuie eliminat într-o perioadă scurtă de timp.

66 din 67
 Munca in echipa prezinta numeroase avantaje: primele si cele mai evidente sunt cele legate de
climatul afectiv pozitiv care se presupune a se constitui in echipa. Membrii unei echipe ajung sa se
cunoasca foarte bine, conlucrand la depasirea dificultatilor curente. In plus diversitatea si varietatea
solutiilor oferite creste cel putin aritmetic cu fiecare membru. Lucrul in echipa poate fi de aceea extrem
de motivant, deoarece fiecare proiect aduce cu sine experienta contactului cu ceilalti si bucuria de a
beneficia de sprijinul acestora.

67 din 67