SUPORT CURS

“AGENT DE SECURITATE”
COD NC 5414.0.1.

1
Nr.crt. DENUMIREA TEMEI Pag.
1 Prezentare generala 3
MODULUL1 : PREGATIREA GENERALA JURIDICA
Reglementări juridice specifice activităţii agentului de securitate:
T1 - Intelegerea cadrului general de organizare si executare a serviciului de securitate;
- Cunoasterea atributiilor ce-i revin agentului de securitate pentru prevenirea
faptelor cu caracter contraventional sau penal.
Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate:
T2 - Înţelegerea procesului de calificare şi a oportunităţilor de evoluţie profesională.
- Cunoaşterea drepturilor şi respectarea obligaţiilor, de către agentul de securitate.
MODULUL 2 : PREGATIREA PROFESIONALA SPECIFICA Dotarea
agentului de securitate si dreptul de folosire a mijloacelor de apărare:
T3 - Însuşirea, de către agentul de securitate, a normativelor tehnice privind
mijloacele din dotarea individuală şi a postului.
- Cunoaşterea situaţiilor şi a regulilor de folosire a milloacelor de autoapărare.
Mijloace tehnice de securitate folosite în serviciu:
- Însuşirea, de către agentul de securitate, a normativelor mijloacelor tehnice de
T4
securitate folosite în serviciu.
- Cunoaşterea şi aplicarea regulilor de bază privind folosirea mijloacelor tehnice de securitate.
Consemne si procedee de executare a serviciului:
- Cunoaşterea prevederilor consemnului general şi particular;
T5
- Însuşirea unor reguli de bază privind tehnica observării şi a supravegherii postului
încredinţat sau a patrulării pe un itinerar, stabilit prin consemn.
Proceduri de rezolvare a incidentelor de securitate:
- Învăţarea procedurilor de rezolvare a incidentelor de securitate, conform
T6 prevederilor legale şi a reglementărilor interne.
- Aplicarea regulilor de bază privind modul de acţiune al agentului de securitate, în diferite situaţii.
Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privată:
T7 - Însuşirea reglementărilor privind forma şi conţinutul documentelor de serviciu;
- Aplicarea regulilor de bază privind modul de completare şi utilizare a documentelor de serviciu.
Activitatea agentului de securitate la predarea / primirea serviciului:
T8 - Însuşirea şi aplicarea procedurilor interne privind predarea/primirea serviciului;
- Întocmirea procesului verbal şi informarea şefului ierarhic despre această activitate.
MODULUL 3 : NORME GENERALE DE MUNCA
Reglementări generale privind securitatea şi sănătatea în muncă:
T9 - Capacitatea de identificare şi decelare a riscurilor specifice activităţii de
securitate, conform reglementărilor în vigoare.
Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă. Noţiuni de prim ajutor:
- Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, conform
T 10 cerinţelor interne şi ale beneficiarului.
- Respectarea procedurilor de urgenţă şi evacuare prevăzute în plan, cu asigurarea
securităţii persoanelor din zona apropiată şi cu evitarea accidentării altor persoane.
Reglementări privind normele generale de protecţie a mediului:
T 11 - Insuşirea normelor generale privind protecţia mediului si aplicarea lor la specificul
obiectivului la care, agentul de securitate execută serviciul.
Cunoaşterea procedurilor de urgenţă şi evacuare:
T 12 - Cunoaşterea şi respectarea succesiunii activităţilor prevăzute în planul de urgenţă şi evacuare.
Comunicarea în activitatea de securitate privată:
T 13 - Însuşirea regulilor de bază şi a modalităţilor de comunicare, în activitatea de
securitate privată şi în serviciu.
Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private:
T 14 - Formarea abilităţilor necesare agentului de securitate pentru promovarea
relaţiilor de muncă în echipă

2
 AGENT SECURITATE
COD NC 5414.01
Durata: 360 ore
- 60 ore activitati teoretice;
- 300 ore activitati practice

MODULUL1 : PREGATIREA GENERALA JURIDICA

- Aplicarea prevederilor legale specifice activitatii agentului de securitate – 9 ore

MODULUL 2 : PREGATIREA PROFESIONALA SPECIFICA

- Utilizarea mijloacelor din dotarea individuala si a echipamentelor de securitate – 25 ore;
- Indeplinirea consemnelor si rezolvarea incidentelor de securitate – 258 ore;
- Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privata – 18 ore;

MODULUL 3 : NORME GENERALE DE MUNCA

- Aplicarea normelor de sanatate si securitate in munca – 13 ore;
- Respectarea normelor de protectie a mediului – 28 ore;
- Comunicarea si mentinerea relatiilor de munca in echipa – 9 ore.

3
PREGATIREA GENERALA JURIDICA

TEMA 1. REGLEMENTARI JURIDICE SPECIFICE ACTIVITATII AGENTULUI DE

SECURITATE

- Intelegerea cadrului general de organizare si executare a serviciului de securitate;

- Cunoasterea atributiilor ce-i revin agentului de securitate pentru prevenirea
faptelor cu caracter contraventional sau penal.

Organizarea si desfasurarea activitatii de securitate privata in Romania:

- reglementari normative specifice;
- formele de paza prevazute de lege, particularitatile acestora;
- paza si protectia prin societatile specializate de paza;
- documente de organizare si planificare a pazei;
- atributiile politiei si altor autoritati de control;
- obligatiile prestatorilor si beneficiarilor serviciilor de securitate

1.1. Definiţii şi reglementări generale

Securitatea privată în România este reglementată prin lege, normele de aplicare ale acesteia şi
instrucţiuni ale ministrului afacerilor interne. Descrierile următoare îşi au srcinea în legislaţia actuală
prevăzută în bibliografie şi nu pot fi omise în cea viitoare, poate cel mult, vor fi nuanţate.
Paza şi protecţia sunt activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace specifice, în scopul
asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care
lezează dreptul la proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor
împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea. Se
realizează prin forţe şi mijloace militare sau civile, de către instituţii specializate ale autorităţilor
administraţiei publice, sau în regim privat, de către proprietarii sau deţinătorii obiectivelor,
bunurilor şi valorilor, precum şi de către societăţile specializate de pază şi protecţie.
Persoanele juridice care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, sunt obligate să
asigure securitat ea acestora.
Serviciile de securitate privată sunt serviciile oferite deţinătorilor de bunuri şi
valori, de către persoanele fizice autorizate sau persoanele juridice licenţiate, pe bază
de contract, în scopul asigurării siguranţei acestora.
Furnizorul / prestatorul serviciilor de securitate privată este persoana fizică autorizată sau juridică
licenţiată care desfăşoară activităţi specifice în domeniul securităţii persoanelor, bunurilor şi
valorilor.
Beneficiarul serviciilor de securitate este persoana fizică sau juridică în folosul
căreia sunt realizate activităţile privind securitatea persoanelor, bunurilor şi valorilor.
Ministerul Afacerilor Interne asigură, prin structurile sale specializate,
reglementarea, coordonarea, îndrumarea şi controlulactivităţilor de pază şi protecţie
privată pe teritoriu României, în calitate de autoritate a statului.
Anexa nr. 1 cuprinde şi alţi termeni utilizaţi în industria de securitate privată.

1.2. Formele de pază şi protecţie

Principalele forme de pază şi protecţie sunt:
a) paza cu efective de jandarmi;
b) paza cu personal din poliţia locală sau din serviciile publice destinate asigurării
pazei obiectivelor de interes judeţean,
c) paza şi protecţia prin societăţi specializate;

4
d) paza proprie;
e) paza în mediul rural.

Societăţile specializate de pază şi protecţie sunt societăţi comerciale private, care se

constituie şi funcţionează potrivit legislaţiei comerciale şi a prevederilor legii speciale.
Acestea funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei
Române şi pot avea, unul sau mai multe dintre următoarele obiecte de activitate:
a) Servicii de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice,
indiferent de forma de deţinere a capitalului, efectuate cu personal de securitate privată;
b) Servicii de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice,
indiferent de forma de deţinere a capitalului, realizate prin sisteme tehnice de securitate,
c) Servicii de securitate a transporturilor de valori aflate în tranzit, de colectare,
depozitare, procesare şi alimentare cu bani a ATM- urilor;
d) Servicii de securitate a transporturilor de produse cu caracter special;
e) protecţie specializată a persoanelor fizice (garda de corp);
f) Servicii de monitorizare a sistemelor electronice şi de recepţie a alarmelor;
g) Servicii de intervenţie şi răspuns la alarme;
h) Servicii de securitate a evenimentelor, organizate în locuri publice sau destinate publicului;
i) Servicii de securitate în aeroporturi, porturi şi pe navele de călători;
j) Servicii de transport şi protecţie a corespondenţei, efectelor poştale şi coletelor;
k)Servicii de securitate a bunurilor şi valorilor, dispuse în locuri publice;
I) Servicii de consultanţă şi analiză a riscurilor la securitatea fizică pentru activităţile
prevăzute la iit. a) - k).

1.3. Planul desecuritate

Securitatea la o unitate / obiectiv se realizează prin adoptarea mai multor documente dintre care, raportat la
valoarea lor juridică, plănui de securitate este cel mai important pentru că este documentul întocmit de unitatea ale
cărei bunuri sau valori se păzesc, cu consultarea prestatorului, pe baza concluziilor rezultate în urma analizei de risc
şi prin care se prevăd măsurile ce trebuie adoptate pentru

asigurarea securităţii persoanelor, bunurilor şi valorilor, cu avizul de specialitate al poliţiei, dacă este cazul,
Planul de securitate trebuie să cuprindă;:
- caracteristicile obiectivului păzit;
- numărul de posturi şi amplasarea acestora; necesarul de personal pentru pază;
- amenajările, instalaţiile şi mijloacele tehnice de pază şi de alarmare,
- consemnul posturilor;
- legătura şi cooperarea cu alte organe cu atribuţii de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor;
- modul şi/sau procedurile de acţiune şi de lucru în diferite situaţii;
In planul de securitate se fac menţiuni şi asupra existenţei sistemelor de alarmă la
efracţie sau incendiu precum şi despre conectarea acestora la un dispecerat de
monitorizare şi recepţie / retransmitere a semnalelor de alarmă.
In situaţia în care măsurile de securitate ale obiectivului, prevăd numai utilizarea
mijloacelor mecano-fizice şi a sistemelor tehnice de alarmare, monitorizare şi intervenţie,
fără a se institui pază şi protecţie cu personal, nu se întocmeşte plan de securitate.
In situaţii excepţionale, pentru asigurarea provizorie a protecţiei unităţii, pe o perioadă limitată de
timpsecuritateprevăzută. de lege, pot fi instituite măsuri de securitate, fără întocmirea prealabilă a planului
de Toate documentele care stau la baza organizării activităţilor de securitate, trebuie păstrate în dosarul
de securitate.

5
 Sistemul de securitate
Sistemul de securitate cuprinde dispozitivul de securitate adoptat de către prestator şi
e realizat cu personal, combinat cu echipamentele tehnice de securitate instalate de către
beneficiar, într -un raport optim necesar pentru siguranţa bunurilor şi valorilor încredinţate.
In funcţie de forţele întrebuinţate şi/sau mijloacele tehnice instalate, sistemul de
securitate adoptat, poate fi simplu sau integrat.
La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de securitate organizat, conducătorii acestora sunt
obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigur e, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte
asemenea mijloace necesare asigurării securităţii şi integrităţii bunurilor.

Dispozitivul de securitate
Dispozitivul de securitate reprezintă modul de dispunere, în teren sau pe obiectiv, a elementelor de

serviciu constituite permanent sau temporar, fixe sau mobile, având dotarea corespunzătoare asigurării siguranţei
bunurilor şi valorilor încredinţate.
Compunerea dispozitivului de securitate şi dotarea personalului pentru serviciu,
se stabileşte în funcţie de următorii factori:
- nivelul de expunere la risc al bunurilor şi valorilor încredinţate;
- situaţia operativă din zona de dispunere a obiectivului;
- configuraţia terenului şi topografia locaţiei ce urmează să fie securizată;
- cantitatea şi performanţa sistemelor tehnice de supraveghere, alarmare şi monitorizare;
- personalul şi logistica, aflate la dispoziţia prestatorului:
- solicitările beneficiarului privind nevoile reale de securitate.
Dispozitivul de securitate se compune din:
Personal de securitate:
• şeful de obiectiv;
• şeful de tură;
• agentul de securitate.
E lemente de dispozitiv:
• posturi de securitate: fixe sau mobile şi temporare sau permanente;
• posturi de control al accesului;
• patrule: temporare sau permanente;
• pânda;
• dispecerat;
• echipa /echipaj de intervenţie ş.a.

Şeful de obiectiv este persoana care asigură permanent legătura între conducerea
firmei de securitate şi conducerea obiectivului., în ceea ce priveşte rezolvarea operativă a
problemelor de sen/iciu. Are în subordine şefii de tură şi agenţii de securitate.
Şeful de tură este persoana care asigură pregătirea agenţilor de securitate pentru a intra în serviciu şi
răspunde de siguranţa obiectivului, pe toată durata acestuia. Se subordonează şefului de obiectiv şi are în
subordine toţi agenţii de securitate, aflaţi în serviciu. De regulă, atunci când dispozitivul de securitate este
format din cel puţin 5 posturi / patrule de securitate, se numeşte un şef de tură.
Agentul de securitate este persoana calificată, care îndeplineşte condiţiile legale pentru
angajare, în măsură să execute, una sau mai multe din următoarele sarcini de serviciu:
- prevenirea sau descoperirea pătrunderilor ilegale, a intrărilor sau activităţilor neautorizate,
distrugerilor, vandalismului sau violării proprietăţii private;
- prevenirea sau descoperirea furturilor, pierderii, înstrăinării, însuşirii sau ascunderii de
bani, bunuri, valori, documente sau hârtii de valoare şi alte elemente ale proprietăţii;
- apărarea integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor;
6
 - însuşirea şi punerea în aplicare a regulamentelor, regulilor, procedurilor şi
practicilor pentru reducerea stării infracţionale;
- raportarea tuturor evenimentelor care au avut loc în timpul serviciului.

Postul de securitate reprezintă tot ceea ce i se încredinţează unui agent de securitate pentru
protecţie, precum şi locui sau porţiunea de teren unde acesta îşi exercită obligaţiile prevăzute în
consemn. După modalitatea de executare a serviciului, postul de securitate poate fi, fix sau mobil.
După durata serviciului, postul de securitate poate fi, permanent sau temporar.
Postul fix, presupune executarea atribuţiilor de serviciu, de către agentul de securitate, de
pe Joc, iar postul mobil, prin deplasare într-un sector de securitate, stabilit prin consemn.
Postul temporar, presupune executarea atribuţiilor de serviciu, de către agentul de
securitate, pe o perioadă determinată, iar postul permanent, presupune executarea
atribuţiilor de serviciu, de către agentul de securitate, pe timp de 24 de ore din 24.
Postul de control acces, poate fi compus din 1-2 agenţi de securitate dispuşi la
puncte obligatorii de trecere, în scopul executării legitimării persoanelor, efectuării
controlului corporal şi al bagajelor acestora, precum şi ai mijloacelor de transport.
Pânda presupune existenţa a 1-2 agenţi de securitate, dispuşi discret într -un loc obligatoriu
de trecere, atunci când sunt informaţii certe despre intenţia unei / unor persoane de a pătrunde
sau ieşi ilegal în/din obiectiv ori pe unde se sustrag frecvent bunuri.
Echipajul / echipa de intervenţie poate fi compus(ă) dintr -un număr variabil de agenţi de securitate
şi un autoturism anume destinat, dispus în teren, în măsură să se deplaseze, în cel mai scurt timp, la locui
de unde s-a semnalat o alarmă de efracţie, prin Centrul de Monitorizare şi Recepţionare a Alarmelor.

2.1. Infracţiunea
Codul penal (legea penală) este legea care apără împotriva infracţiunilor,
suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile
şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.
Acesta incriminează toate faptele penale însă, în anumite legi sau coduri, se
prevăd infracţiunile speciale.
Legea prevede faptele care constituie infracţiuni, pedepsele care se aplică şi
măsurile care se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte.
Faptele prevăzute de legea penală ca infracţiuni se împart, după gravitatea lor, în crime şi delicte.
A. Infracţiunea şi elementele ei
Codul penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta prevăzută de legea penală,
săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o".
Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Infracţiunea este o faptă a omului prin care se aduce atingere unor anumite valori sociale şi
pentru care, cel ce a săvârşit-o, urmează să suporte o pedeapsă (închisoare sau amendă).
Infracţiunea trebuie să îndeplinească anumite trăsături esenţiale, caracteristice care să
o deosebească de contravenţie sau abateri, combătute prin mijloace nepenale.
Nimeni nu poate fi sancţionat pentru o faptă care nu este prevăzută de lege ca
infracţiune la data săvârşirii ei.
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii:
a) pericolul social;
b) vinovăţia;
c) fapta să fie prevăzută în legea penală.

Pericolul social - este trăsătură esenţială a infracţiunii, care relevă aspectul

material şi social al infracţiunii:

7
 • orice activitate contrară normelor în vigoare şi care împiedică desfăşurarea
normală a relaţiilor sociale prezintă pericol social:
• pericolul social trebuie să fie generat de săvârşirea unei fapte (acţiuni sau inacţiuni);
• pericolul social trebuie sa fie de asemenea natură, încât, pentru combaterea
faptei generatoare, să fie necesară aplicarea unei pedepse.
Vinovăţia - reflectă aspectul subiectiv al infracţiunii.
• vinovăţia există atunci când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă:
• vinovăţia este rezultatul interacţiunii a doi factori:
- conştiinţa - atitudinea psihică a persoanei;
- voinţa - a voit, nu a fost constrâns şi are două forme principale:
- intenţia - (directă sau indirectă) prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui respectiv,
prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea procedurii lui;
- culpa- prevede rezultatul acţiunii, dar nu-l acceptă.
-
intenţie depăşită - acţiune sau inacţiune intenţionată, care produce un rezultat mai grav.

Fapta să fie prevăzută în legea penală. Nimeni nu poate fi sancţionat pentru o

faptă care nu este prevăzută de lege ca infracţiune la data săvârşirii ei.
Conţinutul infracţiunii:
a) obiectul infracţiunii - valorile sociale ocrotite de legea penală;
b) subiectul infracţiunii - persoana fizică ce a comis fapta, dacă îndepfineşte anumite condiţii:
- să aibă vârsta cerută de lege;
- să fie responsabil;
- libertatea de voinţă şi acţiune (nu a fost constrâns, a decis liber):
c) latura obiectivă a infracţiunii :
să fie îndeplinite toate condiţiile cerute de norma de incriminare, privitoare la
actul de conduită pentru existenţa infracţiunii:
d)latura subiectivă a infracţiunii:
- atitudinea, conştiinţa, voinţa infractorului faţă de faptă şi urmările
acesteia. Cerinţele esenţiale pentru elementul subiectiv sunt:
• mobilul (cauza internă a actului de conduită);
•

scopul (ţelul urmărit prin săvârşirea faptei).

Tentativa. Condiţiile tentativei:
• existenţa unei hotărâri de a săvârşi infracţiunea;
• punerea în executare a hotărârii infracţionale;
• întreruperea executării hotărârii infracţionale, adică rezultatul (efectul) să nu se fi produs.

Pedepse
In funcţie de gravitatea faptelor comise, pedepsele pot fi:
- pedepse principale: detenţiunea pe viaţă; închisoarea (15 zile - 30 de ani)
- amenda (30 de zile până la 400 de zile amendă. O zi amendă este cuprinsă între
10 şi 500 de lei). Pedepse accesorii - interzicerea unor drepturi din momentul pronunţării
definitive a unei hotărâri judecătoreşti pană la terminarea executării pedepsei,
Pedepse complementare:
- interzicerea exercitării unor anumite drepturi (ex: dreptul de a fi ales);
- degradarea militară;
- publicarea hotărârii de condamnare, în Monitorul Oficial.
2.2. Contravenţia
Contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus
decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare, prin legi sau alte acte normative.
8
 Subiectul contravenţiei este autorul faptei ilicite împotriva căruia se aplică o sancţiune.
Minorii sub 14 ani nu pot fi subiecţi ai contravenţiei.
Trăsături
• vinovăţia - pentru a exista o contravenţie, aceasta trebuie săvârşită cu vinovăţie.
• pericolul social - nu este atât de grav ca al unei infracţiuni prin însuşi modul cum este concepută
şi săvârşită şi în acest fel nu lezează şi nu produce tulburări însemnate bunului mers al societăţii,
ci încalcă o regulă minoră sau produce consecinţe de mai mică importanţă.
Sancţiuni contravenţionale
Avertismentul - constă în atragerea atenţiei contravenientului asupra pericolului faptei sale şi în
recomandarea agentului constatator ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.
Amenda - constă într-o sumă de bani pe care contravenientul trebuie să o plătească, când
săvârşeşte o contravenţie, gradul de pericol fiind cel care determină cuantumul amenzii.
Cuantumul amenzilor este prevăzut de actele normative incriminatorii şi se situează între limite

minimeConfiscareaşmxime-. măsură care poate fi luată numai dacă este prevăzută

expres în actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei şi constă în trecerea în
proprietatea statului, fără plată a anumitor bunuri care au legătură cu fapta ilicită.
Se confiscă:
lucruri produse prin contravenţie;
• lucruri care au servit la săvârşirea contravenţiei, dacă sunt ale contravenientului;
• lucruri dobândite prin săvârşirea contravenţiei, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate. Contravenţia se
constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele competente, anume prevăzute
în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, şi
măsura confiscării dacă este cazul.

2.3. Răspunderea agentului de securitate

Dacă în timpul sau în legătură cu serviciul prestat agentul de securitate, a încălcat o normă
legală, poate fi sancţionat disciplinar, material, contravenţional sau penal, după caz.
Sancţiunile disciplinare, se stabilesc de conducerea societăţii la care este angajat, iar pedepsele

a)plicateavertismentulsuntcele prevăzutescris; de Codul Muncii:

b) retrogradarea din funcţie ce nu poate depăşi 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază, pe o perioadă de 1-3 luni, cu 5-10%;
d) reducerea salariului de bază şi /sau, după caz a indemnizaţiei de conducere, pe o
perioada de 1-3 luni, cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Răspunderea materială este aplicată atunci când prin îndeplinirea defectuoasă a
serviciului, se produc pagube materiale angajatorului sau beneficiarului.
Sancţionarea contravenţională intervine atunci când, agentul de securitate încalcă
una sau mai multe fapte prevăzute de lege, în timpul serviciului, şi acestea sunt
constatate de autoritatea competentă (poliţia).
Răspunderea penală intervine atunci când printr-o hotărâre judecătorească, instanţa stabileşte una
din pedepsele prevăzute în codul penal. Competenţele şi unele din infracţiunile ce pot fi comise de agenţii de
securitate, legate de serviciul prestat sau în legătură cu serviciul sunt prevăzute în anexa nr.2.
2.4. Cauzele justificative şi de neimputabilitate prevăzute de legea penală
prevăzuteNuconstituidelege. infracţiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna din cauzele
justificative Legitima apărare. Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un
atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia sau drepturile acestora,
sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
9
 Se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea
fără drept a unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acesta,
fără drept prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi neiegale ori în timpul nopţii.
Starea de necesitate. Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de
la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a
altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt
vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era îndepărtat.
Este justificată fapta prevăzută de legea penală, constând în exercitarea unui drept recunoscut de
lege sau îndeplinirea unei obligaţii, impuse de lege ori de autoritatea competentă.
Constrângerea fizică şi constrângerea morală. Nu constituie infracţiune fapta
prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul
nu i-a putut rezista. De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea
penală, săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un
pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.
Excesul neimputabil nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de o
persoană aflată în stare de legitimă apărare, care din cauza tulburării şi temerii, depăşeşte limita unei
apărări, proporţionale cu gravitatea atacului, Acelaşi tratament este şi în cazul stării de necesitate.
Cazul fortuit. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei
rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Intoxicaţia. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă persoana, în
momentul săvârşirii faptei, nu putea sâ-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să
se controleze din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive.
Eroarea. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în
momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea de existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări
de care, depinde caracterul penal al faptei.

TEMA 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI DE SECURITATE :

- Înţelegerea procesului de calificare şi a oportunităţilor de evoluţie profesională.

- Cunoaşterea drepturilor şi respectarea obligaţiilor, de către agentul de securitate.

1.Condiţii de acces în ocupaţie

Ocupaţia de bază în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei
persoanelor este „agentul de securitate" şi se dobândeşte în urma absolvirii cursului
de calificare şi promovării examenului în acest sens.
Persoanele care doresc să urmeze cursurile de calificare pentru „agent de
securitate''' trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiţii:
a) să fie cetăţean român sau cetăţean al unuia dintre statele membre ale Uniunii
Europene ori ale Spaţiului Economic European şi să aibă vârsta de cel puţin 18 ani,
b) să fie apt medical pentru exercitarea funcţiei;
c) să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.
Angajarea personalului cu atribuţii de pază sau gardă de corp se face pe baza documentului stabilit
prin lege (atestat, carnet profesional etc.), după absolvirea cursului de calificare profesională de bază şi
promovarea examenului, precum si a dovezilor care atestă îndeplinirea celorlalte condiţii legale. Documentul
profesional se eliberează de autoritatea de reglementare (politia) şi dă dreptul persoanei
deţinătoare de a practica ocupaţia de bază în domeniul securităţii private.

10
 Formarea profesională a personalului pentru executarea activităţilor de securitate
a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi de gardă de corp se realizează prin furnizori de
formare profesională din sectorul public sau privat, autorizaţi în condiţiile legii.
Furnizorul de formare profesională are obligaţia de a aproba înscrierea la cursul de calificare
profesională, doar a persoanelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
Examenul de absolvire a cursului de calificare profesională pentru ocupaţia de agent
de securitate se susţine în faţa unei comisii, constituită potrivit dispoziţiilor legale, din care
face parte şl un reprezentant al unităţii de poliţie, competentă teritorial.
Cursul se organizează şi se desfăşoară, pe baza planului tematic şi a programei de pregătire aprobată, de către
Autoritatea Naţională pentru Calificări, odată cu standardul ocupaţlonal al agentului de
securitate.
Planul tematic pentru cursul de calificare în ocupaţia „agent de securitate"
cuprinde următoarele discipline şl norme de timp:
• aplicarea prevederilor legale specifice activităţii agentului de securitate (6 ore de
teorie şi 3 ore de practică);
cunoaşterea mijloacelor dm dotarea individuala şi a echipamentelor de securitate (10
ore de teorie şi 15 ore de practică);
• îndeplinirea consemnelor şi rezolvarea incidentelor de securitate (18 ore de
teorie şi 240 ore de practică);
• completarea documentelor specifice serviciului de securitate (8 ore de teorie şi 10 ore de practică);
• aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă (5 ore de teorie şi 8 ore de practică);
• respectarea normelor de protecţie a mediului (8 ore de teorie şi 20 ore de practică);
• comunicarea şi menţinerea relaţiilor de muncă în echipă (5 ore teorie şi 4 ore de practică).
Sunt exceptate de la obligata obţinerii certificatului de absolvire a cursului de calificare profesională
persoanele care deţin un certificat de competenţe profesionale, dobândit potrivit legii,
şi care fac dovada că au avut calitatea de poliţist sau cadru militar ori au avut, pentru
o perioadă de cel puţin un an, calitatea de soldat sau gradat voluntar.
Certificatul de competenţe profesionale se poate obţine în urma evaluării persoanelor într -un Centru de
evaluare şi certificare a competenţelor profesionale, autorizat pentru această ocupaţie, de către

Autoritatea Naţională pentru Calificări, în condiţiile legii.

2.Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate
Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate în calitatea sa de salariat, sunt prevăzute
în afară de Codul muncii, ca drepturi valabile pentru toţi angajaţii şi în legea specială care
face trimitere la specific ul activităţii precum şi în normele interne ale angajatorului.
2.1. Drepturile agentului de securitate
a) să i se asigure gratuit uniforma, însemnele şi echipamentul de protecţie adecvat
pentru activităţile de serviciu;
b) să fie remunerat cu cel puţin salariul minim brut pe economie şi corespunzător
funcţiei pe care este angajat, iar când este adus sau trimis din / în altă localitate
trebuie să i se deconteze cel puţin cheltuielile aferente;
c) să primească drepturile suplimentare stabilite de lege daca lucrează în locuri sau
medii cu risc ridicat ori în condiţii speciale;
d) să beneficieze gratuit de pregătire, perfecţionare sau specializare profesională şi are dreptul, să fie
instruit şi informat cu privire la aspectele care sa conducă la creşterea calităţii serviciului prestat:
e)
săcontravenţionalăbeneficiezedesauasistenţăpenală,înjuridicălegătură gratuităcuserviciulîn cazulprestat,implicăriineimputabilăsalelui;într -o situaţie de natură

f) să stabilească identitatea persoanelor care, prin atitudinea lor, pot aduce atingere
masurilor de securitate privată adoptate pentru obiectivul asigurat;

11
g) în cazul în care este citat în instanţă ca martor, să fie audiat în camera de consiliu
şi nu în şedinţă publică pentru a se asigura protecţia identităţii sale.
2.2 Obligaţiile agentului de securitate
a) să cunoască prevederile fişei cu atribuţiile postului şi să le îndeplinească, cu
responsabilitate şi profesionalism;
b) să execute întocmai şi la timp, dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici şi deciziile
conducerii obiectivului, referitoare la securitatea acestuia;
c) să se preocupe permanent de perfecţionarea pregătirii sale profesionale;
d) să aibă o conduită demnă, în orice situaţie şi împrejurare, îndeosebi în relaţiile cu publicul;
e) să cunoască şi să respecte normele de securitate şi sănătate in muncă, precum
şi, pe cele de protecţie a mediului;
f) sâ respecte disciplina muncii şi procedurile de lucru ale angajatorului;
g) să manifeste loialitate faţă de angajator, în executarea atribuţiilor de serviciu;
h) să respecte regulile privind secretul de serviciu, iar în situaţia în care intră în posesia unor date şi informaţii ce vizează siguranţa naţională să
informeze, de îndată, autorităţile competente;
i) să manifeste grijă faţă de bunurile din dotarea sa şi a postului, precum şi, faţă de
celelalte echipamente primite în folosinţă de la beneficiar;
j) să respecte întocmai consemnul general şi particular, pe toată durata serviciului;
k) să coopereze / colaboreze în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu persoane îndrituite să participe la
realizarea securităţii obiectivelor, bunurilor şi valorilor.
Agentul de securitate se subordonează nemijlocit şefului de tură şi execută serviciul,
conform prevederilor consemnului general şi particular. El este integrat într-un sistem /
dispozitiv de securitate şi răspunde de integritatea postului încredinţat.

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ SPECIFICĂ

TEMA 3 DOTAREA AGENTULUI DE SECURITATE ŞI DREPTUL DE FOLOSIRE A

MIJLOACELOR DE APĂRARE

1. Reguli generale
Angajatorii sunt obligaţi să doteze personalul de securitate cu uniformă, însemne distinctive şi după caz ;
echipament de protecţie, pe care acesta le poartă numai în timpul executării serviciului.
Personalul de securitate are obligaţia de a purta în timpul serviciului un ecuson de
identificare cu numele şi prenumele, fotografie, precum şi cu denumirea unităţii la
care este angajat, inclusiv seria şi numărul documentului profesional.
Uniforma şi însemnele se stabilesc de către angajator. Acestea vor fi inscripţionate numai cu
denumirea şi sigla societăţii angajatoare, la care se poate adăuga sintagma „SECURITY".
Nu este permisă dotarea personalului de pază cu cagule, măşti pentru acoperirea feţei,
cătuşe metalice sau cu bastoane confecţionate din alte materiale decât cauciucul.
In raport de specificul şi importanţa bunurilor sau valorilor protejate personalul de
securitate, poate fi dotat în condiţiile legii cu arme de foc, arme albe, bastoane din
cauciuc, spray-uri lacrimogene şi alte mijloace de apărare individuală.
Prin „alte mijloace de apărare", se înţelege: câini de serviciu, tomfe din cauciuc, veste sau costume anti-glonţ,
căşti de protecţie, precum şi orice mijloc de apărare şi protecţie neinterzise prin lege, destinate

uzuluiFelulpersonaluluişinumăruldemijloacelorsecuritate. de apărare pentru

personalul de securitate se stabileşte prin planul de securitate, în funcţie de misiunea
fiecărui agent de securitate şi de particularităţile postului în care execută serviciul.

12
1.1. Dotarea cu arme de foc a personalului de securitate
Personalul de securitate poate fi dotat şi cu arme de foc, numai cu avizul poliţiei.
Organele de poliţie competente, autorizează deţinerea, păstrarea, portul şi folosirea armelor, persoanelor care
îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice dacă pentru pază sau autoapărare este necesar să
poarte o asemenea armă, precum şi a persoanelor juridice, în condiţiile legii.
Personalul de securitate înarmat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- înarmarea să aibă justificare legală;
- planul de securitate al obiectivului să fie avizat de poliţie şi să prevadă
înarmarea cu arme de foc a personalului;
- personalul de securitate să fie avizat de poliţie şi să îndeplinească cumulativ condiţiile impuse de
lege.
Personalul de securitate ce ur mează să fie dotat cu arme de foc, trebuie să urmeze un program de

pregătirefolosirea acspestuiacialprevăzut. de lege, referitor la caracteristicile armamentului,

deţinerea, păstrarea, portul şi Armamentul şi muniţia se asigură de către angajator.
Cel puţin semestrial, sub supravegherea unităţilor de poliţie sau jandarmi competente teritorial, angajatorul
trebuie sa organizeze trageri de antrenament cu personalul de securitate, dotat cu arme de foc.
Personalului de securitate îi este interzis portul, mânuirea sau folosirea
armamentului, în afara serviciului
Uzul de armă, de către persoanele dotate cu arme de foc pentru executarea atribuţiilor
de serviciu este încă cel reglementat, de art. 46 - 52 din Legea nr. 17/1996.

1.2. Dotarea personalului din securitatea privată cu alte mijloace de apărare şi protecţie individuală
Pentru serviciu, personalul de securitate mai poate fi dotat, în condiţiile legii, cu arme neletale sau cu
arme utilitare.
Dotarea cu arme albe este permisă numai dacă acestea sunt trecute în planul de securitate, iar portul şi
folosirea lor sunt permise numai pe timpul serviciului, în condiţiile legii şi numai pentru autoprotecţie.
Dotarea cu spray-uri iritant lacrimogene se realizează de angajator şi pot fi folosite
numai pentru imobilizarea celor care atacă personalul de securitate aflat în serviciu cu
respectarea instrucţiunilor de utilizare emise de producător şi a procedurilor de lucru.
Asigurarea altor mijloace de apărare sau protecţie individuală, cum ar fi vestele şi
costumele anti-cuţit sau anti-glonţ, dispozitive cu electroşocuri şi mijloace de comunicaţii,
este în funcţie de sarcinile pe care le are de îndeplinit personalul de securitate.
Condiţiile de bază ale asigurării unui serviciu de calitate şi de reprezentare pe
piaţă a angajatorului sunt:
• echiparea şi dotarea personalului de securitate;
• instruirea şi pregătirea profesională continuă în care să se includă şi
componente de autoapărare şi folosirea echipamentelor din dotare.

2.Reguli de bază privind folosirea mijloacelor de autoapărare

2.1. F olosirea bastonului de cauciuc sau a tomfei
Bastonul din cauciuc sau tomfa, se poarta ia vedere, pe tot timpul executării serviciului. Este prins
la centură ori ţinut la încheietura mâinii cu o cureluşă, caz în care, nu se balansează şi nu se loveşte
cu el în diverse obiecte. Agentul de securitate trebuie să se asigure că bastonul de cauciuc sau
tomfa, poate fi folosit de îndată şi nu poate fi scăpat pe jos sau smuls din mană în timpul mânuirii.
Bastonul de cauciuc sau tomfa, pot fi întrebuinţate atunci când celelalte mijloace şi
procedee de imobilizare nu au dat rezultatele scontate sau în situaţii când se impune uzul armei
de foc, însă din cauza împrejurărilor concrete acest lucru nu este posibil pentru neutralizarea,
constrângerea, împiedicarea, imobilizarea, supunerea, liniştirea sau intimidarea unor persoane.
13
 Loviturile cu bastonul sau tomfa trebuie să fie aplicate numai după somaţie, pe
părţile moi ale corpului şi la membrele superioare sau inferioare.
Nu vor fi aplicate astfel de lovituri la cap, peste urechi, gât, în părţile vitale ale
corpului, deoarece s -ar putea cauza persoanei, vătămări grave sau chiar moartea.
Aplicarea de lovituri va înceta, imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s -
a conformat dispoziţiilor date de agentul de securitate.
Se interzice cu desăvârşire, folosirea bastonului de cauciuc sau a tomfei împotriva femeilor,
cu excepţia cazurilor în care acestea înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol
viaţa ori integritatea corporală a unor persoane sau a agentului de securitate.
De regulă, bastonul sau tomfa se foloseşte pentru pararea loviturilor agresorului. Bastonul
se prinde cu ambele mâini de extremităţi şi se ţine în direcţia din care vin loviturile.
Ca mijioc de atac, bastonul de cauciuc sau tomfa se foloseşte pentru aplicarea de lovituri asupra agresorului în
scopul de a-l obliga să dea drumul victimei, ori să înceteze acţiunea. în cazul când sunt mai mulţi agresori, primele
lovituri vor fi aplicate celor mai agresivi. Loviturile vor fi aplicate, în special, peste mâini, pentru a nu le da
posibilitatea să atace şi să scape, eventualele obiecte cu care ar putea lovi.
Angajatorul pune la dispoziţia agentului de securitate, procedurile de acţiune şi modul
de folosire a mijloacelor de apărare, cu obligaţia celui din urmă, de a le respecta întocmai.
2.2. Folosirea pulverizatorului cu substanţe iritant lacrimogene
Pulverizatorul lacrimogen poate şi trebuie să se afle în dotarea individuală a
agentului de securitate sub formă de tuburi ti p spray.
Ei conţine o substanţă iritant-lacrimogenă şi poate fi folosit pentru împiedicarea şi neutralizarea
acţiunii persoanelor agresive, care tulbură grav ordinea şi liniştea publică, atacă agentul de securitate
sau alte persoane, acţiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale.
Acest mijloc poate fi folosit împotriva persoanelor care.
• întreprind acţiuni care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a agentului de
securitate ori a altor persoane;
• încearcă să pătrundă sau pătrund fără drept în obiectivele păzite, sediile organelor administraţiei publice şi
periclitează în orice mod securitatea acestora, ori tulbură desfăşurarea normală a activităţii;
• ultragiază agenţii de securitate ori persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul
autorităţii publice prin ameninţare, lovire sau orice alte acte de violenţă.
Se interzice folosirea pulverizatorului lacrimogen împotriva femeilor gravide sau a
persoanelor cu semne vizibile de invaliditate ori a copiilor.
Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este metoda acceptată numai pentru
imobilizarea unei persoane violente.
Distanţa eficientă pentru folosire este de maximum 3 metri, dar nu mai aproape
de 2 metri. Inainte de folosire pulverizatorul se verifică, apoi se îndreaptă cu orificiul
de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare.
Nu se recomandă folosirea în spaţii închise, spre o sursă de foc sau un corp incandescent ori împotriva vântului.
Dacă faţa şi ochii au fost afectaţi se spală cu multă apă, fără a se aplica creme sau alte emulsii.
Sunt interzise ameninţările în scop de amuzament sau manipularea neglijentă a
pulverizatorului lacrimogen.
Pulverizatorul va fi prins pe centură, în suportul special confecţionat şi destinat acestui scop.

2.3. F olosirea animalelor de serviciu

in situaţii deosebite, personalul de securitate specializat, poate fi dotat cu cai sau
câini de serviciu, care vor fi întrebuinţaţi, conform prevederilor planului de securitate.
Personalul de securitate încadrat pe funcţii care prevăd să aibă în primire şi
animale de serviciu, trebuie să urmeze cursuri de specializare.

14
 Conducătorii animalelor de serviciu trebuie să se îngrijească de instruirea
acestora, cu privire la modul de folosire în activităţile de securitate a obiectivelor,
astfel încât, în situaţii reale, să poată realiza surprinderea agresorilor.
Dar dincolo de aceste cerinţe, cea mai importantă condiţie o reprezintă ataşamentul
animalului faţă de conducător, care se realizează în timp, cu multă răbdare şi afecţiune,
constituind până la urmă cheia succesului, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

TEMA 4. MIJLOACE TEHNICE DE SECURITATE FOLOSITE ÎN SERVICIU

Pentru asigurarea unei cât mai bune protecţii a proprietăţilor, bunurilor şi valorilor,
pe lângă dispozitivul de securitate umană, conducătorii de unităţi trebuie să instaleze
şi sisteme de alarmă împotriva efracţiei.
Prin sisteme de alarmă împotriva efracţiei, se înţelege un ansam blu de echipamente electronice
compuse din centrală de comandă, cu semnalizare optică şi acustică, butoane şi pedale de panică,
control acces şi televiziune cu circuit închis, cu posibilităţi de înregistrare şi stocare a imaginilor şl
datelor, de natură să asigure o protecţie corespunzătoare obiectivelor şi persoanelor. Acestea pot fi
completate sau suplimentate cu mijloace de protecţie mecano - fizice.
Toate acestea poartă denumirea generică de mijloace tehnice, care concură ta
buna funcţionare a dispozitivului de securitate.
Mijloacele tehnice folosite pentru securitatea obiectivelor, bunurilor şi valorilor sunt:
• mijloace mecano-fizice de protecţie,
• mijloace electronice de securitate;
• dispeceratul de monitorizare a alarmelor la efracţie.

1. Mijloace mecano -fizice de protecţie

Prin măsuri de protecţie mecano-fizice se înţelege, asigurarea clădirilor instituţiilor cu dotări tehnico constructive
împotriva efracţiilor şi asigurarea valorilor prin păstrare în unităţi de depozitare sigură.
Elementele de protecţie mecano-fizice încorporate imobilelor destinate păstrării, depozitarii şi
manipulării bunurilor şi valorilor de orice fel, trebuie să fie rezistente la efracţie, corespunzător
gradului de siguranţă impus de nivelul de risc şi conforme cerinţelor tehnice, prevăzute în standarde.
Mijloacele mecano-fizice de protecţie constau în: încuietori speciale, uşi blindate,
seifuri, mobilier ignifug, gratii şi reţele metalice, instalaţii care prin atingere produc
semnale sonore şi optice, ziduri, case de fier, tezaure, geamuri şi folie de protecţie.
Scopul mijloacelor mecano-fizice este de a împiedica sau întârzia pătrunderea
fără drept într -o unitate, asigurată sau nu cu agenţi de securitate.

2. Mijloace şi sisteme electronice de securitate

Conducerea obiectivului în calitate de beneficiar al mijloacelor tehnice folosite în pază
trebuie să -şi canalizeze efor tarile pentru realizarea unui sistem integrat de securitate, prin care
să se poată obţine, în timp real, informaţii despre orice mişcare a personalului sau şi a unui
sistem de administrare prin care să se poată efectua, situaţii statistice privind prezenţa
angajaţilor şi operarea unor modificări ale codului de acces de pe cartele gestionate.
Din dispeceratul instalat în obiectiv se supraveghează mişcarea personalului şi a autovehiculelor. Prezenţa
pazei umane într-un anumit punct din obiectiv este necesară numai atunci când este dispus la
începutul culoarului de intrare sau când punctul de acces este de importanţă deosebită.
La punctele de acces intermediare, pot fi utilizate şi sisteme de supraveghere video.
Prin amplasarea cititoarelor de cartele se creează culoare de mişcare a
personalului şi o compartimentare strictă a accesului în anumite puncte din obiectiv.

15
 Cititoarele de cartele sunt conectate, atât la dispeceratul obiectivului cât şi la
sistemul electronic de deschidere a porţilor de liberă trecere.
Supravegherea zonelor exterioare şi interioare se face prin amplasarea unor camere video
sau a unor senzori de mişcare, ori prin amplasarea unor posturi fixe de securitate, în locurile
cele mai favorabile pentru comiterea unor fapte antisociale sau de intrare/ieşire, în/din obiectiv.
Aproprierea unei persoane de zona Interzisa, declanşează alarma optică şi
sonoră, atât ia obiectiv cât şi la echipa de intervenţie.
Utilizarea sistemului electronic de supraveghere şi realizarea unul sistem de monitorizare eficient, permite
folosirea raţională a forţelor şi mijloacelor umane, dând posibilitatea constituirii şl dispunerii unor echipe de
intervenţie, a unor patrule şi posturi fixe, în locurile cele mal favorabile comiterii de infracţiuni.
Sistemele de identificare antropometrică îşi găsesc aplicarea şi controlul accesului
în zonele de securitate deosebită. Ele sunt superioare întrucât recunosc persoana
prin anumite caracteristici fizice unice precum: geometria mâinii, amprentele digitale,
amprenta vocii, dinamica semnăturii, geometria profilului, vascularizarea retinei.
Sistemul operează după înregistrarea unor parametri pertinenţi corespunzători pentru
recunoaşterea individului şi care, sunt stocaţi atât în memoria sistemului cât şi pe cartelele magnetice
folosite pentru deschiderea unor porţi. La fiecare folosire a cartelei, sistemul compară datele din
memorie cu cele ale solicitantului de acces după care, procedează în consecinţă.
Detectarea unui eveniment nedorit şi semnalizarea acestuia printr -o alarmă,
Indiferent de tipul ei, reprezintă condiţii necesare, dar nu suficiente, pentru asigurarea
unei securităţi corespunzătoare a obiectivului.
De aceea detectarea trebuie urmată imediat de o etapă de tratare şi interpretare a
alarmei, precum şi de un set adecvat de acţiuni care să asigure diminuarea sau
dimensionarea consecinţelor negative ale evenimentului care a declanşat alarma.
Subordonate acestui deziderat, detectar ea evenimentului nedorit şl alarmarea
reprezintă rezultatul unor mecanisme electronice complexe, ale căror funcţiuni
realizează supravegherea stării unor obiective sau zone funcţionale, cum ar fi:
• zona de acces în unitate şi zona perlmetrală;
• zona de tranzacţionare;
• zona de depozitare;
• zona de expunere;
• zona de transfer;
• zona de procesare;
• zona echipamentelor de securitate;
• zona de tranzacţii cu automate bancare.
Acest sistem complex de pază şi alarmă este construit din mai multe subsisteme:
- alarmă împotriva efracţiei;
- control acces;
- televiziune cu circuit închis;
- interfonie (comunicare);
- iluminare exterioară de securitate;
- avertizare la umiditate excesivă şi inundaţie;
- alarmă ia incendiu.

2.1. Subsistemul de alarmă împotriva efracţiei

prelucrareaSubsistemulsemnalelordealarmăproveniteîmpotrivadelaefracţiei,detectoriprinmontaţiechipamenteleînzonele ceşi
îlpecompun,căilede asigurăacces, cecentralizareurmeazăa şfi protejate.
Structura bloc a unui astfel de subsistem cuprinde:

16
 a) Centrala de alarmă - reprezintă partea cea mai importantă a unui sistem de alarmă.
Este un echipament care asigură prelucrarea semnalelor primite de la elementele de detecţie,
în vederea luării unei decizii şi semnalizarea stărilor în care se găseşte sistemul de alarmă. De
asemenea, centrala permite operarea sistemului prin intermediul tastaturii de comandă ori
telecomenzii, memorarea datelor prestabilite şi a evenimentelor survenite.
Ca părţi compononto, centrala cuprinde:
• sursa de alimentare;
• comunicatorul de semnale de alarmă - care îndeplineşte rolul de transmitere a
mesajelor de la centrala de alarmă la un dispecerat sau la un post telefonic.
Transmiterea se poate face pe linie telefonică sau prin radio emisie-recepţie.
b) Elementele de detecţie - au rolul de a detecta prezenta în spaţiul protejat al
unui intrus şi transmiterea semnalului de alarmă către centrala de alarmă.
Cele mai importante elemente de detecţie sunt detectoarele de prezenţă care, se pot clasifica:
1)
- Dupădeinterior;locul amplasării:
- de exterior.
2) După principiul de funcţionare:
- detectoare de infraroşii pasive şi active; detectoare cu microunde;
- detectoare cu ultrasunete;
- detectoare de panică - care se materializează în butoane de panică şi
pedale de panică. Acestea pot funcţiona independent sau în combinat.
c) Avertizoare opto-acustice prin semnalul emis optic şi/sau acustic, au rolul de atenţionare
în cazul declanşării stării de alarmă in acest scop, in exteriorul obiectivului se instalează o sirenă şi
un avertizor luminos pentru o localizare mai rapidă în cazul declanşării stani de alarmă.
Unitatea de comandă a unui sistem de alarmă la efracţie este un panou de
comandă acţionat de o tastatură numerică prin care sistemul este pornit sau oprit.
Pentru a activa sau a dezactiva sistemul, utilizatorul introduce o succesiune
stabilită de numere într - o secvenţă dată, de ex 1 2 3 4, acesta fiind cunoscută sub
denumirea de cod de activare sau cod de utilizator.
aflate Sistemulininterferentapoateficuactivatpanoulsauprincipaldezactivat. K
de la panoul principal, de la una sau mai

multe telecomenzi Sistemele de alarmă antiefracţie sunt folosite pentru detectarea intrărilor neautorizate într -o zonă
protejată. Ele alertează local (prin sonerie sau sirenă) şl la distanţă (prin linii telefonice sau reţele radio),
personalul de securitate, deţinătorii de chei sau poliţia.
Avantajele unui asemenea sistem sunt:
• sistemele de control acces pot fi conectate la încuietorile electronice ale uşii şi
opresc accesul persoanelor neautorizate;
• sistemele pot înregistra toate detaliile persoanelor care au autorizare de acces,
permiţând înregistrarea tuturor acelora care intră sau ies din zonă;
• sistemele pot fi conectate la CCTV (camere de luat vederi, monitor , video
recorder, cabluri) care oferă o vizualizare şi verificare ulterioară a intrărilor;
• pot fi conectate la un sistem de alarmă antiefracţie, care va produce o alarmare în
caz de acces neautorizat sau a unei tentative de acces;
• accesul poate fi restricţionat la o zonă specifică potrivit unui timp rearanjat şi
impune existenţa anumitor condiţii înainte ca accesul să fie permis;
•

punctele de acces pot fi monitorizate de la un post central printr- un computer, şi înlocuieşte necesitatea existenţei unei
porţi de acces sau a agentului de securitate etc.

17
2.2. Subsistemul de control acces
Subsistemul de control acces îndeplineşte funcţia de limitare a accesului în zonele de
maximă securitate, realizând în acelaşi timp şi o evidenţa a accesului în zonele respective.
Acce sul este permis numai persoanelor autorizate cu evidenţierea codului personal.
Sistemele de control al accesului sunt formate din:
- turnichete (card, cod PIN, identificator biometric);
- accesorii de intrare (cititor cârduri, tastatură, cod de deschidere);
- elemente de luare şl transmitere a deciziei (procesor, computer, unitate de control poartă);
- dispozitive de finalizare (sistem de alarmă, semnal la camere, bariere şi alte dispozitive).
Din punct de vedere mecanic, sistemul este completat cu un dispozitiv de închidere electric şi un închizător
automat de uşă. Când există un turnichet accesul este permis printr -o informaţie programată dinainte, într-o
anumită perioada. Dacă accesul este permis, atunci este trimis un semnai printr -un dispozitiv pentru a acţiona
încuietoarea, iar evenimentul este stocat în memoria sistemului pentru o

verificareControlululterioarăaccesului. este unul dintre cele mai importante aspecte ale securităţii.
Sistemele de control electronic al accesului necesită folosirea unui mod de identificare valid aşa cum este un
card sau număr cod verificat de către un cititor, înainte ca intrarea în zona protejată sa fie permisă.
Câteva avantaje ale sistemului:
• sistemul de control acces poate fi conectat la încuietori electronice şi interzic
accesul persoanelor neautorizate;
• sistemul poate înregistra toate detaliile celor autorizaţi să aibă acces, şi
înregistrarea tuturor celor care intră sau ies, în/din zona protejată;
• sistemul poate fi folosit în combinaţie cu CCTV pentru a oferi o înregistrare vizuală
sau verifică pe cei care încearcă să pătrundă în obiectivul păzit;
• sistemul poate fi conectate la un sistem de alarmă ia efracţie care poate genera o
alertă în eventualitatea accesului neautorizat sau a unei tentative;
• accesul poate fi restricţionat într-o zonă specifică, potrivit unui program stabilit
anterior care cere anumite condiţii de îndeplinit înainte ca accesul să fie permis;
• accesul poate fi monitorizat de la un punct central cu ajutorul unui computer, în locul agenţilor de
securitate de la intrare.
Agentul de securitate joacă un rol important şi în cazul folosirii sistemelor electronice de acces.
El are misiunea să monitorizeze sau să supravegheze echipamentul de control de
la un singur punct de supraveghere pentru mai multe căi de acces.

Subsistemul de televiziune cu circuit închis

Subsistemul de televiziune cu circuit închis asigură o supraveghere directă şi
înregistrarea de imagini video, a anumitor zone din obiectiv.
Inregistrarea acestor imagini poate fi efectuată în mod permanent ori numai în
momentul apariţiei unui eveniment în zonă.
Sistemele CCTV folosesc camere de luat vederi, video recordere şi monitoare
pentru a realiza supravegherea zonei protejate.
Câteva avantaje:
- constituie un sprijin real pentru personalul de securitate întrucât poate monitoriza
o arie largă de obiective, ca de exemplu: un bloc cu multe birouri sau un centru
comercial cu un număr redus de personal de securitate;
- poate fi manevrat manual sau prin telecomandă; când se utilizează manual permite acţiunea imediată a serviciului de securitate
pentru descoperirea incidentului;
- ajută monitorizarea colegilor atunci când aceştia patrulează în zone cu risc ridicat;
- poate fi folosit de sine stătător sau ca mijloc de observare independent când camerele
de luat vederi sunt amplasate în locurile cu risc ridicat, cum ar fi punctele de intrare;
18
 - activitatea din zona acoperită poate fi înregistrată pentru verificări ulterioare;
- sistemele CCTV (camere de luat vederi, monitor, lentile, video recorder, cabluri)
au costuri fixe şi reprezintă măsuri permanente de securitate.

Subsistemul de interfonie
Subsistemul de interfonie are rolul de a facilita comunicarea din exteriorul obiectivului cu personalul de
securitate din interior, fără a veni în contact direct cu acesta, pentru realizarea unei protecţii complete.

Subsistemul pentru iluminatul de securitate

Subsistemul pentru iluminatul de securitate asigură iluminarea perimetrului exterior al obiectivului
sau a anumitor zone exterioare ori interioare, pentru o mai bună vizibilitate pe timp de noapte.
Principalele componente ale iluminatului de securitate sunt: sursa de energie, sistemul de cabluri,
instalaţiile propriu-zise, întrerupătoarele, lentile de difuzare a luminii, becuri tungsten, halogene, cu
mercur sau vapori, tuburi cu neon, casete protectoare pentru becuri.
Avantajele folosirii iluminatului de securitate:
• constituie un mijloc de descurajare a infractorilor (iluminatul trebuie sa fie eficient în special
în jurul străzilor unde atenţia pietonilor poate fi atrasă de locurile cu iluminat adecvat);
• ajută la depistarea şi identificarea infractorilor;
• este util pentru siguranţa şi în avantajul personalului de patrulare (cea mai mare
parte a activităţii de patrulare se desfăşoară, pe timp de noapte, când posibilităţile
de depistare a infractorilor scad, datorită folosirii întunericului. în plus, patrulele nu
sunt supuse riscului de rănire prin împiedicare de diferite obstacole);
• ajută sistemul CCTV, care are nevoie de o sursă de lumină necesară unei vizibilităţi optim e.

Sisteme de detectare a incendiilor

Principalele componente ale sistemului de detectare a incendiilor sunt:
• unitatea de control;
• dispozitive de detecţie (senzori) pentru fum, căldură etc.;
• sonerii sau sirene de avertizare;
• echipament de semnalizare de la distanţă pentru a alerta centrul de monitorizare sau o
unitate de pompieri;
• cablarea zonei sau împrejurimilor obiectivului în concordanţă cu caracteristicile
acestuia şi cu tipurile de risc.
Aceste sisteme alertează sau avertizează despre izbucnirea unui incendiu prin detectarea surselor de
căldură sau fum.

• protecţie 24 de ore;
• cost fix şi permanent;
• existenţa unei game largi de dispozitive pentru toate condiţiile şi posibilităţile financiare;
Agentul de securitate poate avea un avantaj major prin folosirea acestor sisteme
electronice; el poate îndeplini roiul de monitorizare sau de supraveghere a echipamentului
de control dintr-un loc central pentru un număr mare de intrări în obiectivul păzit.
Pentru o mai bună coordonare şi utilizare, toate aceste sisteme trebuie să trimită
semnale în acelaşi spaţiu, în camera de supraveghere numită şi dispecerat.

3. Dispeceratul de monitorizare a alarmelor la efracţie

Reprezintă varianta de asigurare a unui obiectiv prin supravegherea electronică a
acestuia şi intervenţia echipajelor specializate în caz de alarmare.
Monitorizarea sistemului electronic de alarmă, se poate realiza prin două moduri:
19
 - pe linie telefonică;
- pe unde radio.
Organizarea unui dispecerat presupune existenţa centrului de monitorizare în care sunt montate
echipamentele, deservite de un operator dispecer şi a echipajelor mobile de intervenţie. între cele
două componente trebuie să existe o permanentă legătură radio pentru comunicare.
Dispeceratele se clasifică astfel:
a) dupa mobilitate:
- fixe - amplasate în clădiri:
- mobile - amplasate în mijloace mobile.
b) după aria de complexitate:
- locale - asigura supravegherea unui obiectiv local;
- centrale - asigură supravegherea unei reţele de obiective distribuite geografic.
c) după mijloacele de comunicaţii utilizate:
- radio - comunicările se fac prin radio;
- telefonice - comunicările se fac prin linie telefonică;
- mixte - comunicările se fac prin două sau trei mijloace diferite.
d) după poziţia faţă de proces:
- de bază - în care activitatea se desfăşoară în mod curent:
- de rezervă - pregătite pentru a prelua funcţiile celui de bază în orice moment.
Transmiterea semnalelor de alarmă, reprezintă una din condiţiile principale ale mecanismului de
securitate, completată, însă, de stabilirea unor semnificaţii unice, perfect înţelese de cei
cărora ie sunt adresate şi de declanşarea instantanee a măsurilor adecvate de protecţie.
Principalele semnale de alarmă sunt:
• alarma de efracţie - semnalizează tentativa de pătrundere într -o zonă
interzisă sau într-un moment nepermis;
• alarma de panică - semnalizează prezenţa unui pericol definit - semnalul
este declanşat de către personalul obiectivului;
• alarma de incendiu - semnalizează un pericol iminent sau un început de incendiu;
• alarma tehnică - semnalizează o defecţiune la o instalaţie tehnică;
• alarma de sabotaj - semnalizează o tentativă de sabotaj la o instalaţie' de detecţie şi semnalizare a
alarmei;
• alarma de avertizare - semnalizează posibilitatea apariţiei unui eveniment nedorit;
• alarma falsă - semnalizează o posibilă defecţiune de funcţionare a
mecanismului de detecţie şi semnalizare:
Personalul care deserveşte dispeceratul de monitorizare a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei,
trebuie să aibă, specializarea necesară exercitării acestei ocupaţii.

TEMA 5. CONSEMNE ŞI PROCEDEE DE EXECUTARE A SERVICIULUI

1. Despre consemne
Pe baza concluziilor rezultate In urma efectuării analizei de risc, referitoare la
caracteristicile obiectivului, la starea de infracţionalitate din zonă, şi în raport cu personalul la
dispoziţie şi/sau cu mijloacele tehnice folosite, sistemul de securitate adoptat, poate fi:
- simplu;
- integrat.
Agentul de securitate execută serviciul individual sau în compunerea unei echipe,
independent sau în cadrul unui sistem / dispozitiv de securitate.

20
 Agentul de securitate are competenţe şi este obligat să-şi execute atribuţiile, în
baza prevederilor legii şi ale consemnelor.
Consemnul cuprinde totalitatea obligaţiilor ce-i revin personalului / agentului de securitate pentru
executarea serviciului, cu responsabilitate şi profesionalism. ;
Consemnul este de două feluri:
Consemnul general - reprezintă totalitatea obligaţiilor de serviciu ale personalului / agentului de
securitate, indiferent de elementul de dispozitiv în care se află şi sunt prevăzute în legea specială.
Consemnul particular - reprezintă totalitatea obligaţiilor de 1 serviciu aie personalului /
agentului de securitate, valabile numai pentru un anumit element de dispozitiv.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, agentul de securitate colaborează /
cooperează cu forţele prevăzute în planul de securitate sau cu cele primite în sprijin.
Indiferent de situaţie, agentul de securitate acţionează conform procedurilor
stabilite de către conducerea societăţii de securitate privată.
Protecţia drepturilor agentului de securitate, aflat în serviciu, sunt asigurate prin
lege şi consemn, care-i conferă calitatea de persoană inviolabilă.
El se subordonează unui număr strict limitat de persoane, respectiv şefului de
tură, şefului de obiectiv şi conducerii societăţii de securitate privată.
Agentul de securitate este obligat, să apere cu orice preţ postul încredinţat sau
valorile şi bunurile protejate.
Chiar şi în situaţiile în care, agentul de securitate se află în imposibilitatea
exercitării atribuţiilor de serviciu, nu părăseşte postul, decât cu aprobarea
persoanelor cărora se subordonează şi numai după ce este înlocuit.
Nerespectarea prevederilor consemnului general sau particular, sunt incriminate
ca fapte care se pedepsesc, conform legilor.

2. Ordinea interioară la post in folosul securităţii obiectivului

In interesul serviciului este necesar să fie respectate regulile de gospodărire, in
postul încredinţat, iar agenţii să raporteze orice situaţie legate de starea zonei de
responsabilitate, care poate afecta securitatea obiectivului.
De asemenea, in post sau perimetru pot fi instalate materiale tipărite (afişe, pliante, indicatoare etc.,
de avertizare, interzicere, orientare) care să ajute munca agentului sau să avertizeze
asupra unor pericole sau interdicţii în locurile cu risc din obiectiv.
La intrarea in serviciu sau pe timpul executării acestuia, agentul de securitate trebuie să se asigure că:
• nu sunt depozitate obiecte lângă pereţi, garduri sau clădiri;
• toate vehiculele sunt parcate în zonele anume desemnate;
• toate zonele de siguranţă şi protecţie sunt eliberate de materiale şi bunuri;
• lângă gard nu sunt parcate vehiculele, camioane şi trailere;
• arbuştii ornamentali, pomii şi iarba sunt tăiate sau îngrijite pentru a nu obstrucţiona vizibilitatea;
• permanent este curăţenie, în împrejurimi şi pe perimetru.

3. Întreţinerea postului pentru deplină siguranţă

„Un loc pentru orice şi orice la locul lui", aceasta trebuie să fie deviza agentului
din orice post de securitate.
Curăţenia şi ordinea reprezintă elemente care stau la baza siguranţei, oriunde, la dispecerat, la centrul de
formare, în atelierul de lucru, la postul de securitate, la oricare alt loc de muncă ca şl în propria casă.
Agentul de securitate trebuie să semnaleze toate situaţiile de nerespectare a
regulilor de ordine interioară stabilite.
Intreţinerea include păstrarea tuturor zonelor de lucru sau de serviciu, în ordine şi curate.
Agentul de securitate trebuie să raporteze orice situaţie care nu este regulamentară din punct
de vedere ai ordinii interioare şi să urmărească remedierea celor constatate.
21
 Reguli privind întreţinerea postului:
- tot ce este aruncat trebuie ridicat;
- coridoarele, trecerile şi podelele să nu fie blocate cu diferiteobiecte;
- obiectele trebuie ordonate şi căile de trecere să fie degajate;
- petele de ulei, grăsime sau apă trebuie curăţate imediat;
- gunoiul şi deşeurile se depozitează în containere sau în locuri prevăzute special;
- prevenirea căderilor obiectelor prin aşezarea lor în ordinea folosirii şi a altor
utilităţi (cutii, lăzi, truse) pentru sculele de mână sau alte materiale.
Neîntreţinerea corespunzătoare este o omisiune de a recunoaşte şi de a urmări prompt pericolele
care pot genera accidente ca: alunecări, căderi, loviri, dar şi distrugeri de bunuri sau valori.
Cel mai important lucru rămâne, menţinerea ordinii interioare pentru preven irea
pericolelor, ca obligaţie primordială, a întregului personal.

4. PatrulPatrulareade dsecuritatesecuritatse compune dintr-un număr variabil de agenţi de securitate şi are atribuţii de
supraveghere a unor locuri sau zone, cu grad de risc ridica t sau de legătură între
elementele de dispozitiv şi de sprijin, în situaţii deosebite.
Patrula reprezintă unui din elementele principale ale oricărui sistem / dispozitiv de securitate.
Pe timpul executării serviciului de patrulare, agentul de securitate trebuie să fie
preocupat de securitatea obiectivului sub toate aspectele.
El are obligaţia să verifice şi să raporteze toate pericolele privind securitatea şi sănătatea în muncă, integritatea
bunurilor şi valorilor, prevenirea incendiilor, a furturilor şi sustragerilor, a distrugerilor din diferite cauze şi alte
probleme care ar putea provoca beneficiarului daune de orice natură.
Misiunile pe timpul patrulării pot fi diferite şi multiple în funcţie de natura
activităţilor desfăşurate în cadrul obiectivului păzit sau a stării infracţionale din zonă.
Patrularea este una din cele mai eficiente modalităţi prin care, un agent de
securitate se poate documenta cu privire la situaţia din obiectiv.
Serviciul de patrulare este de două feluri:
•
permanent;
•
temporar.
Patrularea permanentă se realizează, in interiorul sau pe perimetrul obiectivului,
în locuri sau zone pretabile producerii de infracţiuni, în regim permanent.
Patrularea temporară se realizează în interiorul sau pe perimetrul obiectivului, de către
agenţi cu această misiune, la intervale neregulate şi pentru perioade variabile de timp.
Agenţii de securitate din compunerea patrulei pot efectua o verificare a
perimetrului obiectivului sau o investigare internă mai amănunţită.
Frecvenţa patrulei în obiectiv va fi convenită cu beneficiarul şi va fi probată prin
raportare sau marcarea prezenţei prin mijloace specifice.
Obiectivele patrulării:
- să prevină şi să semnaleze incendiile;
- să prevină şi să semnaleze inundaţiile, frauda sau furtul;
- să prevină şi să detecteze pagube şi distrugeri ale proprietăţii păzite generate de diferite cauze;
- să se asigure că este respectat Regulamentul de ordine interioară;
- să prevină şi să descopere infracţiunile împotriva intereselor beneficiarului;
- să prevină accidentele de orice fel; o să prevină orice formă de pierderi sau înstrăinări;
- să înregistreze şi să raporteze toate neregulile constatate într -un mod cât mai clar şi mai operativ
posibil.
Agenţii de securitate din compunerea patrulei, se deplasează pe un traseu stabilit
şi prevăzut prin consemn.
Ei trebuie să acţioneze la vedere, în scopul descurajării unor eventuale infracţiuni.
22
5. Procedee ale patrulării de securitate
Pe timpul patrulării de securitate, agenţii execută următoarele
activităţi:
verifică toate clădirile, birourile, laboratoarele şi alte zone de risc pentru prevenirea
•

incendiilor, inundaţiilor şi altor pericole;

• verifică dacă toate clădirile, camerele, birourile sunt încuiate şi asigurate din punct de vedere al securităţii lor,
dacă au existat încercări de a deschide forţat uşile, ferestrele, lacătele, robinetele de apă etc. Vor fi verificate cu
atenţie lacătele pentru a constata dacă nu există încercări de forţare sau
înlocuire a lor;
• sesizează existenţa oricărei lumini neobişnuite sau suspecte;
• verifică încăperile sau clădirile lăsate aparent neîncuiate. Dacă nu există semne de
forţare şi instrucţiunile prevăd să fie încuiate, le va încuia şi va raporta despre incident;
• notează orice defecţiune descoperită în clădiri, care ar putea genera pagube proprietăţii sau rănirea

vreunui
• cerceteazăsalariattoate alaparatelebeneficiarului,caresuntluândlăsatemăsuriînfuncţiuprevenetive.Pentruacoloaundeudesteterioraposibil:ceva, nu le va opri fără
să verifice instrucţiunile (ex. computerele);

• verifică starea împrejmuirilor şi raportează acolo unde consideră că este nevoie de reparaţii;
• întocmeşte un raport în cazul iluminatului defectuos, a unor scurgeri de lichid, a
emanaţiilor de fum sau gaze şi altele:
• notează detalii despre autovehicule parcate în apropierea gardului, perimetrului şl despre
materialele sau obiectele depozitate suspect lângă gard care permit escaladarea uşoară;
• verifică autovehiculele încărcate sau vagoanele de cale ferată asigurându-se că sigiliile sunt
intacte, verifică orice containere sau vehicule goale pentru a descoperi eventuale mărfuri furate;
• verifică dacă autovehiculele comerciale sunt încuiate şi imobilizate şi raportează
orice neregulă. Scoate cheile din contact daca există, le asigură şl raportează;
• acordă atenţie specială zonelor de livrare şi manipulare a mărfurilor şi raportează
orice încetare de activitate la sosirea sa sau orice i se pare suspect;
• notează şi raportează cazurile de expunere a bunurilor la distrugere din cauza
vremii sau vandalizării lor, mutându-ie în locuri sigure, dacă este posibil;
•

raportează orice încălcare a regulilor de protecţie şi sănătate în muncă, persoanei de legătură desemnată de
beneficiar. Informează superiorul său şi consemnează acest lucru în registrul de
evenimente;
• somează orice persoană aflată în zona de competenţă care prezintă suspiciuni
privind prezenţa sa în acel loc;
• notează faptele observate şi acţionează în sensul instrucţiunilor, în lipsa
instrucţiunilor va raporta cazurile superiorilor săi. Nu se iau măsuri imediate cu
excepţia situaţiilor în care instrucţiunile prevăd acest lucru;
• consemnează orice pericol observat care ar putea cauza răniri sau distrugeri şi ia
măsurile necesare de înlăturare a lor;
• acordă atenţie deosebită casieriilor, seifurilor şi altor zone unde se manipulează bani şi
valori. Recuperează cheile găsite în aceste locuri informând persoana de contact a
beneficiarului, înregistrează faptul în registru şi informează despre aceasta, şeful ierarhic;
• acordă atenţie salariaţilor care lucrează în afara orelor de program. Aceştia vor fi
vizitaţi pe riodic în scopul prevenirii unor activităţi ilicite;
• notează orice suspiciune potrivit căreia salariaţii folosesc sau sunt în posesia de
droguri sau băuturi alcoolice.
• raportează şi stabileşte dacă este nevoie de intervenţie medicală, în asemenea
situaţii, merge numai însoţit în clădiri, încăperi sau alte locuri periculoase.

23
6. Tehnici de patrulare
în locurile cu vulnerabilitate deosebită pretabile la acţiuni din partea infractorilor apropierea
de aceştia trebuie să se facă fără zgomot, cu opriri repetate pentru a asculta şi observa orice
mişcare. Se recomandă încălţăminte cu talpă de cauciuc sau care nu face zgomot.
Orice fapt sau obiect care pare suspect trebuie să determine o acţiune vigilentă în
cercetarea locului sau împrejurimilor.
Dacă agentul constată că sunt intruşi în incinta obiectivului este recomandabil să
nu intre imediat în contact cu ei. Este necesar sâ anunţe în prealabil şeful de tură
(obiectiv), dispeceratul propriu, poliţia sau alţi agenţi din cadrul obiectivului.
Agentul în patrulare nu trebuie să se expună unor situaţii sau poziţii periculoase.
Este bine de reţinut că există în practica unor bande de hoţi tactica de creare a unui incident minor într-un loc
pentru a acţiona nestingherit în alt loc (diversiunea). într -o astfel de situaţie agentul trebuie să anunţe dispeceratul
propriu sau alte persoane cu atribuţii în domeniu, pentru a primi întăriri.
Orice obiect găsit abandonat în timpul patrulării trebuie ridicat, etichetat şi consemnat
în raportul zilnic. De asemenea, dacă un obiect este găsit în circumstanţe suspecte
trebuie sâ conducă agentul de securitate la ideea că obiectul este furat sau vădit ascuns
pentru a fi sustras şi informează şeful ierarhic, înainte de a lua vreo măsură.
în patrulare, agentul trebuie să verifice ferestrele, podeaua, tavanul, acoperişurile, toate
fiind importante, deoarece în acestea sunt pozate cablurile electrice şi conductele de ventilaţie
sau de alimentare cu apă ori gaze, care pot facilita pătrunderea infractorilor sau în care, se pot
ascunde la sosirea agentului de securitate. De asemenea, aceste locuri sunt zone de risc
pentru producerea de incendii, scurgeri de gaze sau alte fenomene care pot produce pagube.
Dacă are în consemn, verifică camerele unde sunt amplasate computere sau aită
aparatură pentru a constata dacă ventilaţia şi temperatura sunt adecvate.
Pentru verificarea laboratoarelor şi zonelor de încercări trebuie să aibă instrucţiuni
speciale, foarte exacte.
Pe parcursul patrulării agentul de securitate trebuie să se asigure că mărfurile nu
sunt expuse intemperiilor, care le pot distruge sau deprecia.
Luminile şi aparatele de încălzire trebuie să fie stinse pentru a elimina pericolele de incendiu şi
pentru economisirea energiei
electrice.
Este foarte important să se modifice periodic itinerarele, orarul de deplasare,
pentru a nu crea obişnuinţă, ce poate fi sesizată şi exploatată de infractori.
în esenţă, rolul agentului de securitate constă în:
- a privi,
- a observa,
- a supraveghea,
- a asculta,
- a pândi
- a semnala.

- responsabilitate,
- profesionalism;
- rigurozitate:
- exigenţă faţă de sine însuşi;
- fermitate:
- discreţie;
- determinare;
- spirit de sacrificiu;
24
- vigilenţă;
- spirit de observare.
Cea mai mică temere, îndoială sau suspiciune, trebuie să fie consemnată şi raportată.

7. Procedee de patrulare in siguranţă

Agentul de securitate aflat în serviciul de patrulare, trebuie sa aibă în atenţie următoarele:
• riscurile legate de alunecări, căderi şi poticneli (împiedicări);
• rampele, capacele de canale şi trapele defecte sau neasigurate;
• scările defecte sau periculoase;
• grămezile de obiecte instabile;
• deplasările neautorizate cu screpere sau alte vehicule speciale;
• depozitările de încărcături neasigurate sau sus pendate pe macarale;
• prezenţa neautorizată a unor persoane în cabinele autovehiculelor sau utilajelor;
•

scurgerile de la robinete, supape, garnituri etc.;

• sprijinirea persoanelor care acordă primul ajutor, protecţia, intervenţia ia incendiu

şi securitatea în general;
•deblocarea pasajelor, pichetelor şi hidranţilor PSI, ieşirilor de urgenţă, şi a gurilor de
aerisire; respectarea interdicţiei privind fumatul ( No smoching, Fumatul interzis!);
•

• parcarea neconformă cu instrucţiunile a autovehiculelor angajaţilor şi vizitatorilor în

zona de responsabilitate;
• căderea tencuielii de pe clădiri sau a ţurţurilor/zăpezii, de pe acoperiş.
Procedurile corecte de întreţinere a perimetrului postului vor ajuta la reducerea pericolelor
de accidente obişnuite, mal cu seamă a riscurilor de alunecări, căderi şi poticneli.
Cele mai oportune măsuri preventive care reduc riscurile împotriva:
Alunecărilor:
• curăţarea imediată a tuturor petelor sau lichidelor revărsate;
• ridicarea gunoaielor abandonate;
• atenţie sporită înainte sau în timpul deplasării.
Impiedicărilor:
• identificarea oricăror pericole de împiedicare;
• înlăturarea sau reducerea acestor pericole;
• atenţie la fire, cordoane, cabluri etc.;
• atenţie sporită înainte sau în timpul deplasării.
Căderilor:
•
păstrarea în permanenţă a unei mâini libere pentru sprijinirea de bară, la urcarea
sau coborârea treptelor;
•
folosirea centurilor de siguranţă în locurile adecvate;
•
atenţie sporită înainte sau în timpul deplasării.

8. Patrularea de prevenire a incendiilor

Agentul de securitate trebuie să aibă în atenţie următoarele elemente:
- asigurarea că nici un obstacol nu obstrucţionează intrările şi ieşirile;
- scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi de încălzit, altele decât cele necesare;
- controlul aparatelor de uz casnic, electrice sau cu gaz;
- atenţie la toate maşinile în funcţiune care nu sunt folosite sau care trebuie scoase de sub tensiune şi
asigurarea că s-au răcit;
- degajarea aparatelor de încălzire de materiale inflamabile puse pe acestea;
- închiderea uşilor şi ferestrelor din interior şi exterior, încuierea celor exterioare, împotriva posibililor
infractori. Uşile şi ferestrele din interior trebuie închise pentru a preveni dezvoltarea unui eventual

25
incendiu. Dacă uşile sunt găsite deschise, aceasta trebuie să fie, în mod normal un
semn pentru agentul de securitate, că înăuntru se află cineva;
- mutarea la locuri sigure a materialelor inflamabile lăsate lângă sursele de căldură;
• cercetarea imediată a oricărei scurgeri de ulei sau alte lichide inflamabile;
• verificarea existenţei tuturor mijloacelor de luptă antiincendiu, dacă sunt accesibile şi în stare bună, că toate
gurile antiincendiu sunt accesibile şi că punctele de alarmă antiincendiu sunt intacte;
• verificarea şi asigurarea iluminării semnalizărilor antiincendiu:
• familiarizarea agentului de securitate cu procedurile de evacuare de urgenţă;
• menţinerea în stare corespunzătoare a sistemelor de înregistrare şi raportare.

Misiunile în patrulare
Pe timpul patrulării în scopul prevenirii incendiilor, agentul de securitate trebuie să
fie atent şi să execute următoarele:
•

dupăremediereconstatareasituaţiei;scurgerilor de ulei sau altor substanţe inflamabile să se ia măsurile imediate de

• recunoaşterea şi menţinerea în perfectă stare a căilor de acces pentru pompieri;
• scoaterea din priză a tuturor aparatelor electrice care nu sunt folosite;
• interzicerea punerii pe aparatele de încălzit, de echipamente sau alte materiale inflamabile;
• completarea permanentă a mijloacelor antiincendiu care lipsesc;
• verificarea echipamentului de stins incendiul şi punctelor de alarmă antiincendiu;
• flăcările nesupravegheate se sting;
• închiderea uşilor şi ferestrelor interne pentru a nu permite extinderea focului în caz de incendiu;
• aparatele electrice sau cu gaz să fie închise în afara programului de lucru sau pe timpul neutilizării lor;
• verificarea exterioarelor clădirilor, hidranţilor pentru incendii şi gurilor pentru apă
cu scopul ca acestea sa nu fie blocate sau obstrucţionate.

Abilităţi de observare pe timpul patrulării

Calităţile de observare reprezintă capacitatea de a reţine tot ceea ce poate fl perceput prin observare sau ce
este de observat, tot ceea ce face obiectul unui examinări atente a unei forme înaintea tuturor
posibilităţilor de analiză, diagnostic sau interpretar e.
Una din principalele calităţi pe care agentul de securitate trebuie să le posede şi
să ie cultive este capacitatea de observare.
Trebuie menţionat faptul că, între a privi şi a observa este o deosebire esenţială,
în sensul că, a privi înseamnă a vedea obiectele, fiinţele sau fenomenele în mod
static, iar prin observare, a le vedea şi a le percepe, în dinamica şi evoluţia lor.
Tehnica observării presupune vizualizarea permanentă a sectorului de responsabilitate din
depărtare către aproape şi de la dreapta către stânga, în mod continuu, reţinerea oricărui
detaliu privind poziţia obiectelor, bunurilor sau persoanelor existente la un moment dat în raza
vizuală. Cu prioritate observă şi urmăreşte deplasarea persoanelor şi modul lor de compor tare.
Capacitatea de observare a persoanelor se dezvoltă în mod deosebit prin
exersare, prin practică, dar şl prin consultarea fişelor descriptive prezentate mai jos,
înainte de a proceda, de exemplu, la descrierea unei persoane:
- pentru a estima talia unei persoane se alege un punct de reper cunoscut şi se compară persoana în raport cu acel
punct. Talia persoanei va putea fi ulterior determinată cu destulă precizie; se impune determinarea faptului dacă
persoana are sau nu încălţăminte înaltă care ar putea înşela în legătură cu
înălţimea sa reală; dacă persoana poartă barbă, mustaţă sau perciuni este necesar să se determine pe cât
posibil dacă acestea sunt adevărate sau false;
• se impune decelarea tuturor particularităţilor în legătură cu mersul sau comportarea; trebuie
•
reţinute culoarea hainelor, a cămăşii, cravatei, jachetei şi pantalonilor;

26
• consemnarea tuturor detaliilor observate, în fişa semnalmentelor, cât mai repede
posibil după eveniment;
10. Descrierea aparentelor fizice ale persoanelor (portretul vorbit)
Cel mai mic detaliu are importanţă şi poate conduce la depistare sau identificare,
astfel: înălţimea: Se determină aproximativ, prin comparaţie cu înălţimea proprie;
Greutatea: Se determină aproximativ, prin comparaţie cu greutatea proprie;
Construcţia fizică: Gras, corpolent, scurt şi îndesat (bondoc) normal, zvelt, slab,
rigid, drept, îndoit (gârbovit), lat în umeri sau umeri căzuţi;
Faţa: Rotundă, ovală, lungă, ridată, buhăită, slabă, pomeţi proeminenţi, rumenă,
palidă, proaspătă, lividă;
Ten: Roşu, pal, proaspăt, ceară, buhăit, slab, pomeţi proeminenţi;
Expresia: Neutra, încruntată, agreabilă;
Părul: Culoarea părului, grizonat, rar, ondulat, drept, încreţit, scurt şi creţ, buclat, fără cărare, cu
cărare pe anumită parte, pieptănat pe spate; lung, scurt, mijlociu, perucă, artificial, favoriţi;
Sistemul păros: Barbă, mustaţă, (forma şi existenţa, mexican, galbenă, dreaptă), ten
întunecat, formă de bărbierit;
Capul: Mare, mic, îngust, pătrat;
Fruntea: Înaltă, îngustă, largă, zbârcită, bombată, teşită;
Sprâncenele: Culoarea, groase, subţiri, fine, stufoase, pensate, arcuite, desenate cu creionul, unite;
Ochii: Culoarea ochilor, strabism, orb, chior, pleoape, gene, poartă ochelari, poartă
ochelari cu ramă de baga, cu ramă metalică, lentile colorate, pleoape lăsate;
Nasul: Larg, mic, lung, scurt, cârn, întors, spart, bulb, nări largi ! înguste;
Gura: Largă, mică, obişnuită, deschisă. închisă;
Buzele: Subţiri, fine, mari, buză de iepure, bine conturate, bine desenate, buză
inferioară sau superioară proeminentă;
Bărbia: Cu gropiţă, dublă, ascuţită, rotundă, pătrată, retrasă, brăzdată vertical;
Dinţii: Curaţi, albi, decoloraţi, stricaţi, rari, proteză, ştirb, dinţi din aur, placaţi;
Urechile: Mari, mici, în formă de conopidă, lobi mici, lobi sparţi, perforate;
Mâinile: Cu degete scurte / iungi, îngrijite, neîngrijite, bătătorite, bine antrenate,
aspre, unghii lungi sau scurte;
Vocea: Intensă, răguşită, tare, feminizată, ridicată, groasă, moale, sâsâită, bâlbâită, accent,
Semne particulare: Cicatrice, semne din naştere, aluniţe, pistrui, tatuaje, deformări, mers şchiopătat;
Particularităţi: Tuse nervoasă, foloseşte aceeaşi expresie (tic verbal), mers deosebit, fumează pipă,
trabuc, ţigări, face rotocoale de fum, confecţionează propriile ţigări, ţine ţigara într -un anumit mod;
Rasa: Tip indian, chinez, european, asiatic, negru etc.
Toate aceste caracteristici se consemnează în Fişa semnalmentelor fizice ale
persoaneişi sunt importante, mai ales pentru organele de anchetă. Este recomandabil
ca la fiecare post, să fie un model de asemenea fişă (anexa nr. 3).

TEMA 6. PROCEDURI DE REZOLVARE A INCIDENTELOR DE SECURITATE

în accepţiunea specialiştilor, incidentul de securitate este evenimentul produs, cu

evoluţie necontrolată, care generează efecte distructive asupra stării de normalitate şi
necesită o acţiune imediată pentru restabilirea situaţiei anterioare.
Pentru soluţionarea incidentelor de securitate, angajatorul are obligaţia să elaboreze proceduri de
acţiune şi să instruiască personalul cu atribuţii pe această linie, în vederea aplicării lor întocmai.
Procedurile de lucru şi acţiune, cuprind tehnicile şi modalităţile de executare a atribuţiilor
profesionale de către personalul de securitate, precum şi algoritmul soluţionării unor incidente de
securitate, apărute pe timpul serviciului.

27
 în continuare sunt prezentate câteva incidente de securitate, care pot să apară
mai frecvent pe timpul serviciului şi procedurile de acţiune pentru soluţionarea lor.
1. în cazul unui atac armat
Atacul armat este o acţiune cu caracter violent care are drept motivaţie suprimarea vieţii
unei persoane, ori punerea în pericol a integrităţii corporale sau a sănătăţii acesteia în scop de
răzbunare, jaf, şantaj, răpire, demonstraţie de forţă, supremaţie, sau chiar sabota je.
Acţiunea armată poate fi, cu sau fără luare de ostatici, cu atac direct sau indirect
ori prin intermediul dispozitivelor explozive plasate în obiectiv.
1.1. în cazul unui atac armat cu acţiune directă
Prin atac armat direct se înţelege declanşarea focului de armă de către agresor prin
surprindere. De regulă, în asemenea situaţie agentul de securitate procedează astfel:
• ia poziţia culcat cu faţa către direcţia dinspre care se trage, pentru a nu se expune
inutil, pe el şi pe alţii;
•

seatacatorilordocumentează,şiîncearcăimediatsăle sasupratisfacă situaţiei,eventuale încerinţe;scopui obţinerii primelor date despre intenţiile

• identifică zona de acţiune şi limitează, pe cât posibil, accesul atacatorilor spre alte zone din obiectiv;
• dacă este posibil declanşează alarma, informează conducerea obiectivului şi menţine legătura cu
dispeceratul societăţii de securitate privată, in vederea asigurării fluxului de informaţii;
• prin şeful formaţiunii de pază, se iniţiază un prim contact cu atacatorii şl se
acţionează cu calm pentru determinarea acestora să renunţe la atac;
• în cazul în care acceptă negocieri, se încearcă rezolvarea formală a cererilor
acestora, până la sosirea forţelor de intervenţie care vor prelua Iniţiativa;
• până la sosirea forţelor de intervenţie, ceilalţi agenţii de securitate, împreună cu reprezentanţi ai
beneficiarului, vor lua măsuri de protecţie şi evacuare a personalului, în zonele neafectate.

1.2. în cazul unui atac armat cu acţiune indirectă

Prin atac armat indirect se înţelege ameninţarea de către un agresor că urmează
să fofosească arma de foc sau plasarea unui dispozitiv exploziv.
în primul caz agentul de securitate procedează de regulă astfel:
-careintensificăîifavorizeazăobservareaşiarmamentulînsectorulaflatdesupraresponsabilitatelor; pentru a stabili numărul agresorilor, obstacolele

- intră în dialog cu ei şi încearcă să le satisfacă cererile, pentru a evita rănirea unor

persoane sau de a câştiga timp;
- solicită personalului aflat în serviciu în postul de res ponsabilitate;
- să satisfacă cererile agresorilor;
- dacă este posibil declanşează alarma, informează conducerea obiectivului şi poliţia, menţine
legătura cu dispeceratul societăţii de securitate privată, în vederea asigurării fluxului de informaţii;
- memorează semnalmentele fizice exterioare ale agresorilor şi le urmăreşte acţiunile
/ deplasările prin obiectiv, chiar şi după ieşirea din obiectiv;
- informează conducerea beneficiarului şi a societăţii de securitate despre eveniment,
completează imediat fiţa cu semnalmentele agresorilor, şi întocmeşte raportul de eveniment.
- sprijină autorităţile în definitivarea anchetei.

In cazul descoperirii unui colet suspect a fi „Bombă", ori primirea unei ameninţări
cu „Bombă în obiectiv", procedura este următoarea:
•

sedinidentificăzonă; coletul suspect, se marchează locul, fără a atinge coletul şi se

•
îndepărtează orice persoană se anunţă dispeceratul firmei şi şeful ierarhic;
•
operatorul dispecer informează conducerea obiectivului şi solicită aprobare pentru declanşarea
alarmei şi evacuarea persoanelor din obiectiv, întâi clienţii şi vizitatorii, apoi salariaţii;
28
• se păstrează legătura permanentă cu dispeceratul firmei de securitate, prin care
se solicită (dacă e cazul) intervenţia echipelor mobile de intervenţie şi a forţelor
specializate autorizate (echipe pirotehnice, poliţie, pompieri, salvare etc.),
• până la sosirea forţelor de intervenţie conducerea obiectivului, dispune deconectarea
instalaţiilor de energie electrică, de gaze şi apă din zonă, iar firma de securitate sprijină
beneficiarul, în luarea măsurilor de evacuare şi protejare a bunurilor şi valorilor;
• la sosirea specialiştilor din echipa de control pirotehnic, prezintă acestora locul în
care se află coletul suspect (în cazul ameninţării telefonice, conţinutul mesajului) şi
fără a se implica în acţiunea acestora, continuă executarea serviciului.
La ameninţarea cu „bombă în obiectiv", în afara programului de lucru, se informează,
mai întâi, managerul obiectivului şi dispeceratul firmei de securitate, după care, se vor
desfăşura aceleaşi activităţi, cu sprijinul echipajelor mobile de intervenţie ale prestatorului.
în cazul ameninţării prin apelare telefonică, agentul de securitate cere repetarea mesajului pe care,

dacăformularare (tehnicamodel,necesanexarănr .îl4)va. înregistra audio în vederea folosirii lui ca mijloc de probă sau într -un
1.3. în cazul unul atac armat, cu luare de ostatici
Agentul de securitate procedează la efectuarea aceloraşi operaţiuni, încercând pe
cât posibil protejarea vieţii şi integrităţii ostaticilor prin evitarea măsurilor care să
provoace atacatorii la alte acte de violenţă.
Pentru rezolvarea unei astfel de situaţii, se solicită sprijinul forţelor specializate ale
Poliţiei sau Brigăzii Antiteroriste din cadrul SRI;
în momentul iniţierii atacului trebuie să declanşeze cât mai repede posibil alarma;
Ostaticilor li se recomandă, să se supună tuturor solicitărilor atacatorilor şi fără a intra în panică sau să se
manifeste violent, să-şi concentreze efortul pentru a se proteja până la intervenţia forţelor specializate, să nu se
expună pe direcţia de asalt a forţelor de intervenţie, adăpostindu-se în locuri sigure.
Dacă obiectivul este asigurat cu pază înarmată, nu este indicată folosirea armamentului, pentru a
se evita rănirea sau moartea ostaticilor sau chiar a agenţilor de securitate aflaţi în serviciu.

2. În cazul Încercării de pătrundere frauduloasă în obiectiv sau de forţare a accesului în zone interzise
Agentul de securitate, în funcţie de zona afişată pe panoul de alarmare sau observată direct,
procedează astfel:
- informează beneficiarul şi ia măsuri pentru blocarea accesului în obiectiv;
- inspectează zona, verifică cauza declanşării alarmei, opreşte din acţiune făptuitorii
surprinşi în flagrant şi îi pune în imposibilitatea de a paraşi zona;
- dacă făptuitorul opune rezistenţă, folosind mijloacele din dotare, agentul
procedează la imobilizarea acestuia în condiţiile prevăzute de lege;
•
dacă motivul faptei este încercarea de sustragere de valori, bunuri materiale sau
documente, izolează câmpul infracţional şi identifică eventualii martori;
•
predă făptuitorii conducerii obiectivului sau echipelor de intervenţie ale
prestatorului, cărora le cedează iniţiativa până la definitivarea situaţiei.

3. La activarea alarmei
Cele mai frecvente tipuri de alarmă sunt alarmele de incendiu şi alarmele la efracţie.
Principalele elemente comune pentru activarea ambelor tipuri de alarmă sunt:
• verificarea tipului de alarmă (incendiu sau efracţie);
•

•
verificareainvestigarea,naturiifără vreunalarmeirisc,(alarmăpentrulaa fum,stabilai situaţiacăldură,dealarmăfapt; la spargere, la mişcare, etc.);

•
verificarea dacă potrivit instrucţiunilor alarma este automat transmisă centrului de
comandă (dispeceratului) sau serviciilor de prim ajutor; dacă nu, informează
serviciile de prim ajutor şi persoanele de contact în caz de urgenţă;
29
•
asigurarea că s-a efectuat o raportare verbală prin radio sau telefon, la dispecerat;
•
consemnarea în detaliu a măsurilor luate şi intervenţiei efectuată de serviciile de
prim ajutor sau persoanele contactate în caz de urgenţă;
•
întocmirea unui raport detaliat.
Instrucţiunile în detaliu fac parte din instructaj, care se desfăşoară, cu fiecare
agent la intrarea în serviciu

4. În caz de efracţie
La descoperirea unei efracţii personalul de securitate execută următoarele:
• anunţă imediat poliţia;
• conservă elementele materiale de probă;
• informează poliţia dacă s-a atins ceva din câmpul infracţional sau s-a modificat
locul elementelor materiale de probă;
•

informează persoanele de contact ale beneficiarului şi dispeceratul; ţine la

•

distanţă persoanele ce trec prin apropiere;

• asigură zona fără să atingă probele sau mijloacele de probă;
• identifică şi reţine autorii până la sosirea poliţiei şi stabileşte;
• identitatea martorilor;
• întocmeşte procesul verbal de eveniment.
Se recomanda a nu se intra în mod imprudent în contact cu infractorul.

5. in cazul unui incident minor |

|
Atunci când agentul de securitate descoperă un incident minor sau când acesta îi
este comunicat, modul său de acţiune este important sa ia următoarele măsuri:
- înainte de a se apropia se asigură că zona nu este periculoasă;
- nu se expune pe el sau alte persoane la riscuri inutile;
- evaluează situaţia şi îşi formează o părere despre măsurile imediate care se impun a fi luate;
- evaluează situaţia până la sosirea poliţiei, pompierilor sau şefilor ierarhici;
• raportează şefilor ierarhici sau dispeceratului şi actualizează permanent informaţiile în funcţie de modificarea situaţiei, iar
dacă este cazul acordă ajutor;
• împrejmuieşte zona cu o bandă sau o blochează, fără a stânjeni accesul serviciilor de urgenţă;
• notează numele sau numărul de identificare a personalului serviciilor de urgenţă
implicaţi direct în rezolvarea incidentului;
• conservă probele materiale necesare viitoarei investigaţii;
• identifică martorii şi le solicită lămuriri;
• notează cu atenţie toate faptele: ce, unde, de ce, când, cine, cum şi măsurile luate;
• notează numele şi adresa părţilor vătămate;
• nu întreprinde nimic care să implice obligaţia patronului sau beneficiarului, dacă acestea pot
afecta obligaţiile contractului de prestări servicii sau contractului de asigurare;
• consemnează concluziile intr -un proces verbal care se constituie ca mijloc de probă;
• sprijină în continuare ancheta.
Agentul de securitate trebuie să rămână calm, să facă dovada profesionalismului pe toată durata
incidentului şi dacă este posibil vine în ajutorul tuturor celor care sunt în dificultate.

6. La apariţia unui conflict

Conflictul poate fi un dezacord, o contradicţie, un antagonism, o discuţie violentă care poate
degenera într-o ciocnire între două persoane sau grupuri de persoane cu interese sau păreri opuse.
Elemente definitorii care au legătură cu explicarea unei stări conflictuale:
Comunicarea: Schimbul de idei sau sentimente prin viu grai, scris sau comportament.
30
 Agresiunea: Este un atac sau acţiune periculoasă a unei persoane sau grup de
persoane asupra altei persoane sau grup. Agresiunea poate fi verbală sau fizică.
Accesul de furie: Este un sentiment de mare iritare sau antagonism ca rezultat al
unui diferend real sau presupus.
Limbajul: Este un mod de a exprima gânduri sau sentimente prin folosirea sunetelor
vorbite sau simbolurilor convenţionale. Acesta include orice alt mijloc de comunicare cum
ar fi gesturile sau sunetele animalice sau onomatopeice.
Conflictul rezultă dintr-o întrerupere a folosirii limbajului pentru a comunica un
rezultat sau o informaţie. Se produce astfel o iritare provocată, care este exprimată
prin agresiune, atât verbală cât şi fizică.
Agenţii de securitate sunt predispuşi prin natura serviciului prestat la implicarea în acest
gen de situaţii, deoarece ei sunt cei care trebuie să intervină, solicitând persoanelor să
înceteze un act sau o acţiune, să nu o mai continue, întrucât pot pune în primejdie alte
persoane sau pot cauza serioase pagube sau distrugeri ale proprietăţii,(ex. fumatul,
nerespectarea unor reguli, furtul de pe rafturi în magazine sau din incintele obiectivelor etc.).
De asemenea, în anumite situaţii, agenţii de securitate pot cere persoanei să părăsească
zona sau obiectivul. Acest lucru poate conduce la violenţă continuă care indică în mod clar
etapele escaladării conflictului şi în acest caz se impune adoptarea unei metodologii de
prevenire a agresiunii verbale care poate degenera în agresiune fizică sau chiar atac.
In general agresiunea nu are loc instantaneu, ea se dezvoltă în timp.
Există câţiva factori care pot cauza sau declanşa această agresiune (frica, egoismul, neliniştea, limbajul,
tendinţa de folosire a forţei fizice în orice împrejurare, nivelul de cultură, mediul ambiant etc.).
Agentul de securitate trebuie să fie conştient de reacţiile altor persoane pentru a fi
atent la acţiunile sale.
De felul în care agentul de securitate acţionează depinde în multe cazuri cum
calmează sau cum se escaladează o situaţie conflictuală şi aceasta presupune o
dozare a acţiunile sale tot timpul şi în orice împrejurare.
în situaţii care pot deveni conflictuale agentul de securitate, trebuie să aibă
permanent in vedere următoarele elemente, de care trebuie să fie conştient:
• comportamentul său;
• comportamentul altor persoane;
• ritmul respiraţiei celor două părţi;
• limbajul corpului;
• intenţiile ascunse ale părţilor conflictuale;
• gesturile;
• intervenţia terţului;
• greşeli care pot genera escaladarea conflictului. De asemenea agentul de securitate trebuie:
• să evite privirea continuă în ochi a unuia dintre oponenţi;
• să nu manifeste agresivitate;
• să nu manifeste indiferenţă
• să nu ridice tonul;
• să păstreze o distanţă corespunzătoare;
• să nu dovedească neglijenţă.
Rezolvarea cu calm a problemelor litigioase trebuie să fie caracteristica modului de acţiune al
agenţilor de securitate.
Agentul de securitate trebuie să fie convins că scopul său este de a asigura calmul şi în situaţia existenţei unor
agresiuni / agitaţii se impune să adopte această atitudine.
De aceea, este necesar să fie conştient de etapele violenţei care pot fi:
Agitaţia verbală: Limbajul persoanei indică nivelul gradului de enervare.

31
 Ostilitatea verbală: Persoana devine supărată şl nu răspunde într -un mod raţional la
eforturile de a reacţiona la problemă sau la rezolvarea situaţiei.
Ameninţări verbale: Persoana îşi concentrează toată atenţia pe un individ sau
grup. Expresia de enervare se manifestă şi e în creştere.
Ameninţări fizice: Persoana anunţă că va recurge la violenţă fizică dacă
problema sa nu va fi rezolvată. Acest stadiu este însoţit în general de un limbaj
verbal sau corporal agresiv, indicând recurgerea iminentă la violenţă.
Moment critic: Este punctul la care acţiunile agentului de securitate poate, ori să rezoive incidentul ori
să-l escaladeze spre violenţă. Acest punct cere o mare conştientizare personală, hotărâre şi profesionalism
din partea agentului de securitate. Obiectivul lui este de a aduce situaţia la calm.
Violenţa fizică: Aceasta este punctul unde comportarea normală acceptabilă a
dispărut şi una dintre persoane (sau mai multe) recurge la violenţă fizică pentru a-şi
realiza punctul de vedere. Acesta poate fi un atac susţinut sau un atac foarte scurt.
Agentul de securitate trebuie să-şi amintească faptul că situaţia se poate remedia
şi nu trebuie abandonată.
Calmul trebuie restabilit chiar dacă este numai din cauza istovirii combatanţilor.
El trebuie să adopte orice oportunitate rezonabilă pentru a restabili situaţia la calm.
Calmul: Este starea normală a individului sau societăţii.
Chiar dacă calmul a revenit, agentul de securitate trebuie să rămână atent pentru
a preveni deteriorarea din nou a situaţiei, care poate reaprinde violenţa.
Sensibilitate generală: Agentul de securitate trebuie să evite de = a da ordine
agresive sau violente deoarece acest gen de adresare nu place persoanelor şi nici nu
este ascultat, iar dacă ordinul lui nu este ascultat el va pierde din teren şl din autoritate.
Faţă de persoanele agresive sau violente autoritatea şi amorul propriu nu au
nlclun efect pentru restaurarea calmului.
Agentul de securitate trebuie să-şi folosească puterea de observaţie, cunoştinţele
căpătate la pregătire, experienţa, limbajul pozitiv, gestica precisă.
El trebuie să facă dovada unei mari siguranţe, de profesionalism p pentru a putea obţine un rezultat pozitiv, să
gândească şi mai apoi să [: acţioneze. Trebuie să evite a se plasa în zona periculoasă.
De fapt agentul de securitate trebuie să acţioneze conform principiului, „calm înainte de acţiune .
Agentul de securitate trebuie să fie conştient că există indivizi care nu trebuie să fie agitaţi înainte de a deveni
agresivi şi pot deveni extrem de violenţi fără nici o pregătire anterioară. Acest tip de persoană este foarte
periculoasă şi trebuie acordată o mare atenţie când se intră în contact cu ea. O asemenea persoană este
imprevizibilă şi e posibil chiar să-i placă violenţa, inclusiv aplicarea de lovituri sau răniri.
Atunci când sunt asemenea situaţii este recomandabil să fie anunţate autorităţile.
Acestea sunt în general elementele privind agresiunea şi conflictul precum şi
modalităţile de luare a unei hotărâri pentru reîntoarcerea la calm.
Trebuie avută mare grijă în aceste momente, iar agentul de securitate trebuie să
ceară asistenţă imediată de la autorităţile, înainte de a se implica în situaţie.
Agentul de securitate trebuie să înregistreze în documentele sale astfel de
incidente şi să se asigure că persoanele din conducerea societăţii cunosc situaţia.
Deciziile critice pentru agentul de securitate, prin urmare, sunt;
• decizia de a interveni;
• momentul în care intervine;
• cum gestionează situaţia în timpul inten/enţiei.
Decizia de a interveni presupune minte clară cu privire la circumstanţele şi persoanele implicate.
Este imposibil de a identifica toate împrejurările posibile şi de a stabili instrucţiuni
pentru fiecare situaţie în parte.
Dezamorsarea conflictului prin folosirea competenţelor de comunicare presupune
ca agentul să rezolve o problemă, lată câteva exemple;
32
• dezacord între membrii aceleiaşi echipe;
• dezacord între agent şi persoane din public ( ex. intervenţia pentru a determina un individ
să părăsească localul sau momentul reţinerii unei persoane care comite un furt);
• dezacord între un agent şi personalul din obiectiv sau clienţi (ex. interzicerea
fumatului în anumite locuri);
• când se confruntă cu o situaţie în care ameninţările conduc pe agent Ja ideea că
poate fi în pericol de rănire şi nu poate evita situaţia;
• în situaţia în care există un risc de rănire a unor persoane faţă de care agentul de securitate are
o anumită responsabilitate ( ex. un vizitator al beneficiarului sau un client într-un magazin).
Momentul la care intervine este cel mai important pentru că obligă agentul la
folosirea tuturor cunoştinţelor şi punerea în practică a tuturor formelor de comunicare
pentru a evalua situaţia. în procesul de evaluare trebuie să se ţină cont de următoarele:
- care este cauza, dacă aceasta nu a fost evidenţiată sau apărută prin ascultare sau observaţie se

străduieşte-folosireasăometodelordescoperedeînaintobservaredea interveni;pentruagăsi o soluţie înainte de intervenţie;

- atenţie ia folosirea limbajului insultător, a buziv;
- atenţie la voce şi la tonul folosit (tare, enervant, agresiv, rapid);
- aprecierea gradului de agresivitate (dacă persoanele sunt agresi-1 ve, pasive sau rezonabile);
• aprecierea gesturilor (pumni încordaţi, contact fizic prin | împingere);
• câte persoane sunt implicate (unu contra unu, grupare contra [ grupare, unu contra grupări). |
Grupurile sunt mal greu de evaluat întrucât sunt mai mulţi decât i un agresor sau sunt mai mulţi
privitori decât participanţi.
La evaluare, agentului de securitate ar trebui sâ-i fie clar cine şi câţi sunt implicaţi, care este cauza conflictului,
dacă se va dezvolta f într-o situaţie unde există riscul de pericol sau rănirea unei persoane.
Pentru această evaluare agentul trebuie să determine clar următoarele:
• cine este implicat;
• câţi sunt;
• cauza conflictului;
• conflictul staţionează sau este în staţionare;
•

conflictul este în curs de degenerare sau într-o situaţie în care riscul se manifestă ca un pericol iminent.
Agentul de securitate se asigură dacă evenimentul a fost raportat şi că are asigurată
intervenţia celor în drept înainte de a intra într-o situaţie în care el însuşi poate fi în pericol.
Gestionarea situaţiei constă în urmărirea instrucţiunilor stabilite şi punerea în practica
a competenţelor de comunicare prevăzute în acestea.
Instrucţiunile de intervenţie sunt următoarele:
• nu fixa privirea în ochii oamenilor. Priveşte doar ocazional interlocutorul în ochi, pe
timp mai lung acesta se poate enerva. Fii atent la împrejurimi, la corpul
agresorului, la mişcările mâinilor sau picioarelor.
• nu fi agresiv. Semnele de agresivitate, compromit toate tentativele de a potoli situaţia
căci îl poate determina pe agresor să fie mai violent. Semne cum ar fi, ridicarea vocii,
arătarea cu degetul sau ridicarea braţelor trebuie cu desăvârşire evitate.
• nu ridica vocea. Face creşterea inutilă a nivelului de agresivitate şi obligă pe
agresor să adopte acelaşi ton.
• nu te plasa la o distanţă prea mare sau prea mică. Distanţa acceptată este o lungime de braţ faţă de

interlocutor. Este necesară plasarea la o distanţă suficient de mare pentru a nu avea un aer intimidant şi
suficient de aproape pentru a nu avea un aer indiferent.
• nu fi părtinitor. Cauza conflictului poate fi un simplu dezacord, ca ea să poată fi un
grav diferend. Dacă agentul de securitate ia partea unuia dintre adversari, riscă să
crească gradul de agresivitate, iar aceasta se poate întoarce împotriva sa.
33
• nu da ordine. Agentul de securitate în special cel în uniformă dă impresia unei puteri
sau autorităţi. De aceea persoanele sunt tentate să opună rezistenţă faţă de această
autoritate, iar dacă agentul dă dispoziţii nu face decât să întărească rezistenţa.
• nu te apropia înainte de a pregăti confruntarea. Făptui de a te apropia precipitat, cu paşi
mari spre agresor poate să-l pună în gardă şi dă puţină şansă unui dialog rezonabil.
• nu purta în mâini obiecte care să dea impresia că ar fi arme. Dacă agentul are o
lanternă sau un radio receptor în mână, agresorul poate crede că este ameninţat.
Obiectele trebuie manipulate cu precauţiune sau purtate în toc înainte, de a interveni.
• nu bate în retragere. Este important să câştigi respectul agresorului. Prin ceea ce face
agentul trebuie să impună respect şi încredere. Faptul de a se retrage sau de angaja
discuţii cu curioşii, demonstrează diminuarea interesului sau atenţiei faţă de agresor.
• întotdeauna arată siguranţă. Un aspect important al difuziunii este transferarea stăpânirii de sine de la agresor
la agent. Stăpânirea de sine este efectiv transferată, atunci când agentul câştigă respectul şi

înţestelegerînţeleas .agresorului. Agentul fiind stăpân pe sine dă agresorului sentimentul că este în siguranţă şi
• întotdeauna fă dovadă respectului. Proferarea de insulte, remarcile denigratoare, respingerea sau
ignorarea punctelor de vedere ale agresorului aţâţă furia şi escaladează violenţa.
• dă linişte sau dezamorsează situaţia. Comentarii cum ar fi „vreţi să chem poliţia"? sau „ne
vom vedea cu conducerea" dovedesc că agentul de securitate se interesează de problemă.
Acest gen de discuţii atrag atenţia agresorului, pe alte puncte sau aspecte pe care nu le
poate considera ca deturnare a gândurilor sale sau eventual demontarea acestora.
• dă încredere agresorului. înainte de conversaţii, comentarii precum „este că momentan sunteţi
;
supărat"? „ce bine că ' poate face pe agresor să înţeleagă că nu i se adresează un afront.

7. În cazul apariţiei unor grupuri turbulente în zona obiectivului

Acţiunile turbulente sunt fapte individuale sau de grup ce contravin legilor referitoare la normele şi
regulile de conduită civică, de convieţuire socială şi de respectare a ordinii şi liniştii publice.
Aceste acţiuni pot constitui fundalul unor acţiuni care, în cazul obiectivului, pot duce ia agresarea vizitatorilor,
clienţilor sau a personalului obiectivului afectând buna desfăşurare a activităţilor şi siguranţa
a r
locaţiei. La pariţia unui astfel de pe icol, agenţii de securitate vor acţiona astfel:
• informe ză dispeceratul prestato ului şi beneficiarul despre prezenţa unor astfel de
manifestări în zona obiectivului:
• avertizează clienţii şi salariaţii, să nu intre în panică şi solicită beneficiarului,
oprirea temporară a activităţii în obiectiv şi blocarea accesului;
• evaluează rapid situaţia, ţinând seama de posibilitatea existenţei unei diversiuni în
vederea inducerii în eroare asupra locului, amplorii şi scopului acţiunii.
• foloseşte mijloacele din dotare si tehnicile de luptă specifice, întreprinzând numai
măsurile legale ce se impun;
• identifică şi delimitează grupul de turbulenţi de persoanele nevinovate, implicate în conflict:
• alarmează echipajele de inten/enţie;
• până ia sosirea primelor elemente de sprijin, fiecare agent ocupă o poziţie favorabilă în
vederea contracarării oricărei încercări de forţare a accesului în obiectiv;
• la sosirea forţelor de intervenţie îşi continuă îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
• întocmeşte raportul de eveniment, specificând ora, locul, numărul atacatorilor /
infractorilor, modul de acţiune şi măsurile întreprinse.

8. în cazul defecţiunilor la instalaţiile electrice, tehnice, sanitare şi de protecţie

Pentru asigurarea funcţionării permanente a instalaţiilor respective în limitele parametrilor de
eficienţă stabiliţi, conducerea obiectivului angajează, de regulă, o echipă de specialişti în probleme de
control şi întreţinere, care supraveghează instalaţiile şi intervine în cazul în care sesizează defecţiuni.
34
 Pentru defecţiuni şi cazuri majore apărute la sistemul tehnic de protecţie şi
securitate, în afara programului de lucru, la solicitarea beneficiarului, se vor alerta
echipele de service tehnic, cu care societatea are contracte în derulare.

8.1. în cazul întreruperilor la reţeaua electrică

în cazul întreruperilor Ia reţeaua electrică, agenţii de securitate iau următoarele măsuri:
- apelează, imediat numărul de telefon pentru situaţii de urgenţă 112 şi face cunoscut
evenimentul, informează conducerea societăţii de securitate şi conducerea obiectivului;
- delimitează zona în care a avut loc evenimentul. Atenţie, nu se atinge de persoana aflata în
contact cu echipamentul electric decât dacă întrerupe curentul de la reţea sau foloseşte materiale
rele conductoare de electricitate (materiale textile, lemn, materiale plastice sau din cauciuc etc.);
- deconectează echipamentul de muncă de la sursa de curent. Dacă nu este posibil, se
deconectează alimentarea punctului de consum (priza) prin acţionarea siguranţei tabloului
generai (Atenţie! - prin întreruperea curentului electric să nu se genereze alt pericol);
- asigură procedurile de acordare a primului ajutor, cum ar fi: verificarea existenţei pulsului,
a respiraţiei etc. Se trece la efectuarea masajului cardio-respirator până fa sosirea cadrelor
medicale. Se interzice apropierea excesivă de accidentat a altor persoane;
• chiar dacă victima îşi revine, va fi poziţionată pe un plan orizontal, până la sosirea cadrelor
medicale. în nicio situaţie, victima nu va fi lăsată singură, în acest interval de timp.

8.2. Defecţiune la instalaţia de gaze

• declanşează alarma pentru avertizarea persoanelor expuse pericolului;
• înştiinţează reprezentanţii ROMGAZ şi ai beneficiarului, şt informează dispeceratul societăţii
de securitate privată şi dacă identifică scurgerea caută să întrerupă alimentarea;
• ia măsuri de evacuare a zonei şi se asigură ca toate persoanele aflate în apropiere, sâ fie protejate;
• să nu permită declanşarea unei surse de foc sau producere de scântei;
• facilitează accesul specialiştilor pentru închiderea gazelor şi înlăturarea eventualelor defecţiuni;
• acordă sprijinul necesar organelor abilitate pentru efectuarea investigaţiilor;
• informează, despre soluţionarea situaţiei şi reluarea activităţii în obiectiv, atât conducerea societăţii
de securitate cât şi, conducerea obiectivului;
• consemnează circumstanţele producerii incidentului de securitate, în registrul de evenimente.
în cazul în care, la post, se prezintă şeful de tură sau şeful de obiectiv, aceştia
sunt în drept să preia iniţiativa.

TEMA 7. DOCUMENTE SPECIFICE SERVICIULUI DE SECURITATE PRIVATĂ

1. Principalele documente specifice serviciului de securitate privată

Principalele documente specifice organizării, executării şi evidenţei serviciului de
securitate privată sunt:
Registrul buletinul posturilor - este un document de planificare şi organizare a
serviciului de securitate la un obiectiv şi, în acelaşi timp, un act doveditor al executării
serviciului de către întregul personal.
Se completează de către şeful de obiectiv, se găseşte la obiectivele unde sunt
prevăzute cel puţin 5 (cinci) elemente de dispozitiv şi cuprinde:
- numărul şicurfelulnt; postului, se specifică numărul postului şi felul acestuia, (post fix sau post mobil);
• orele de executare a serviciului - reprezintă intervalele de timp intre care se execută serviciul
de securitate; 9 numele şi prenumele agenţilor de securitate care execută serviciul;
- semnătura ia intrare şl la ieşire, în/din serviciu.
35
 Registrul de procese verbale pentru predarea / primirea serviciului. Procesul verbal constituie
actul în baza căruia agentul de securitate predă, respectiv primeşte postul cu tot ce se află în dotarea sa.
Se completeaza de catre agentul de securitate care preda serviciul şi devine un
act de constatare a tuturor evenimentelor ce au avut loc în postul respectiv.
Procesul verbal de predare / primire a serviciului dintre agenţii de securitate, cuprinde următoarele:
• data întocmirii - ziua, luna, anul şi ora;
• denumirea obiectivului şi numărul postului în care acesta se încheie:
• numele şi prenumele agentului de securitate care predă şi a celui care preia postul / obiectivul în pază;
• bunurile (vor fi menţionate toate bunurile, permanente sau temporare) care se află
în post, la momentul respectiv număr, cantitate, greutate, dimensiuni, calitate,
marcă, serie, tip, culoare, grad de uzură etc. Cifrele care reprezintă cantităţi,
greutăţi sau dimensiuni, vor fi scrise şi în litere pentru a nu fi modificate ulterior:
• evenimentele constatate, ce au împiedicat buna desfăşurare a activităţii în obiectiv, ori care s-au
produslegăturăîncupostpostulşi activităţilerespectiv; desfăşurate de personalul obiectivului sau a persoanelor străine car e au

• semnăturile de predare / primire ale agenţilor de securitate între care se încheie procesul verbal.
Acest tip de document, poate exista sub formă tipizată sau poate fi întocmit scris
de mână, folosindu-se un registru.
Registrul de procese verbale de predare / primire este un document doveditor pe care
agentul de securitate are obligaţia de a nu-l înstrăina şi de a-l păstra în cele mai sigure condiţii.
3. Registrul de procese verbale pentru predarea / primirea serviciului înarmat. Se
dotează posturile de securitate înarmate, fiecare agent de securitate semnând de primirea sau
predarea armamentului şi muniţiei aferente la intrarea sau ieşirea din post.
Este un act de mare răspundere şi trebuie completat ca atare nu se acceptă ştersături sau modificări de orice
gen, se completează numai de către personalul de securitate în momentul în care se face schimbul de ture între
agenţii de securitate, care au dreptul la portul şi folosirea armamentului.
Procesul verbal de predare / primire a armamentului conţine următoarele rubrici:
• denumirea completă a obiectivului;
• numărul curent;
•

numele şi prenumele, poziţie unde se va scrie numele complet al agenţilor de securitate care predau / primesc
armamentul;
•
semnătura, fiecare agent de securitate va semna în numele său şi pe
răspunderea sa, la rubrica - am predat sau am primit armamentul;
•
data, ziua, luna, anul şi ora la care se face predarea / primirea armamentului şi a
•
muniţiei; tipul armamentului, seria şi numărul, anul de fabricaţie al
acesteia;
• număr încărcătoare;
• numărul cartuşelor;
• accesorii armei (toc, vergea, periuţe, curea etc.).
Cel care completează şi semnează în registrul de procese verbale pentru predarea /
primire a armamentului, răspunde de armament, conform legilor în vigoare.
Registrul de evidenţă acces persoane - este un registru de evidenţă a tuturor
persoanelor străine care intră sau ies, in / din incinta unităţii şi are următoare rubrici:
- numărul curent;
- numele şi prenumele persoanei care intră în unitate;
- seria şi numărul actului de identitate;
- ora sosirii;
- ora plecării;
- observaţii - la această rubrică se menţionează dacă este cazul, obiectele pe
care persoana le posedă asupra sa la intrare în unitate.
36
 Registrul de evidenţă acces autovehicule - este un registru de evidenţă al
accesului tuturor autovehiculelor care intră sau ies din incinta obiectivului, indiferent dacă
acestea aparţin sau nu de unitate şi are următoarele rubrici:
• numărul curent,
• numărul de înmatriculare auto;
• numele şi prenumele conducătorului autovehiculului şi dacă este cazul se scrie şi
numele şi prenumele delegatului;
• seria şi numărul actului de identitate al conducătorului vehiculului sau a! delegatului;
• ora intrării;
• ora ieşirii;
• numărul avizului sau a facturii - numai în cazul în care autovehiculul transportă
marfă sau orice alt bun. Numărul avizului se scrie atât la intrare cât şi la ieşire;
• observaţii - la această rubrică de cele mai multe ori se completează destinaţia, numărul şi numele
persoanelor aflate în interiorul autovehiculelor sau diferite constatări legate de autovehicul şi de bunurile transportate.

Registrul de evidentă acces căi ferate uzinale - este un document doveditor cu

ajutorul căruia se ţine evidenţa materialelor sau a mărfurilor care intră în unitate cu
vagoane de cale ferată şi are următoarele rubrici:
• data, anul, luna, ziua şi ora intrării / ieşirii;
• documentul de transport care însoţeşte bunurile;
• marfa transportată - se scrie tipul şi cantitatea mărfii;
• observaţii - la această rubrică agentul de securitate notează numărul vagoanelor,
ce conţine fiecare, atât la intrarea cât şi la ieşirea în/din incinta păzită.
Agentul de securitate consemnează în registru, doar după ce a efectuat
verificarea tuturor vagoanelor şi a mărfii. El are obligaţia de a nota orice neregulă,
referitoare ia marfă la vagoane şi la integritatea sigiliilor.
în cazul în care, agentul de securitate constată că marfa din vagoane nu corespunde
cu ceea ce este înscris în documentul de transport, întocmeşte un proces verbal şi
informează conducerea obiectivului, respectiv societatea de securitate privată.
Registrul de evidenţă a mişcării armamentului - se află în permanenţă în camera de armament şi se
completează de persoane care gestionează armamentul.
Registrul de control - cuprinde concluziile controalelor efectuate de reprezentanţii
beneficiarului, prestatorului de servicii şi autorităţilor competente şi de regulă, trebuie să cuprindă;
•
numărul curent;
•
data şi ora controlului;
•
numele / prenumele persoanei care efectuează controlul; constatări - se
•
menţionează evenimentele şi modul de desfăşurare a activităţii agentului de
•
securitate; măsuri de înlăturare a neconformităţilor şi sugestii de îmbunătăţire a
•
activităţilor; semnătura persoanei care efectuează controlul.
Registrul de evenimente - se trec toate evenimentele care au loc la obiectiv şi
îndeosebi cele referitoare la atacuri teroriste, pătrundere frauduloasă, sustragere de
bunuri şi valori, incendii, inundaţii, cutremure etc.
Raportul de evenimente este un act constatator şi doveditor, pecare agentul de
securitate este obligat să-l întocmească, în orice situaţie în care se încearcă încălcarea
legii, a regulamentului intern sau a consemnului particular şi cuprinde următoarele rubrici:
- numele şi prenumele celui care a constatat evenimentul precumşi numele şi prenumele martorilor
la eveniment (la rubrica în calitate de ... se scrie funcţia pe care constatatorul o deţine în cadrul
obiectivului sau a societăţii, iar la rubrica în serviciu de securitate la ... se va scrie
unitatea / obiectivul la care agentul de securitate îşi desfăşoară activitatea);
- felul şi numărul postului / patrulei;
37
 - data întocmirii procesului verbal.
- numele prenumele persoanelor care au fost găsite săvârşind fapte ilicite ~ la această rubrică se va
descrie fapta comisă, bunurile recuperate şi măsurile care au fost luate în legătură
cu acestea, precum şi forul sau persoana sesizată cu privire la aspectele constatate;
- descrierea detaliată a constatărilor făcute; |
« semnătură persoanei care completeaza raportul şi a constatat evenimentul.

10, Jurnalul de service al sistemului de alarmare împotriva efracţiei - se păstrează in post,

se completează de către agentul de securitate aflat în serviciu când constată o defecţiune tehnică şi
specialistul care asigură mentenanţă echipamentelor de securitate. Agentul de securitate, va consemna.
•
data şi ora sesizării;
•
evenimentul tehnic;
•
persoana care a sesizat evenimentul;
•

semnăturaReprezentantul. societăţii care asigură întreţinerea sistemului de alarmare, va consemna:

•
data şi ora intervenţiei;
•
societatea care realizează intervenţia tehnică;
•
numele şi prenumele persoanelor care realizează intervenţia, cu nr.
• avizelor poliţiei; mod de remediere;
• semnătura.

Reguli de completare şi utilizare a documentelor specifice serviciului de securitate privată

Câteva reguli de bază privind completarea şi utilizarea documentelor de securitate
privată de care, trebuie să ţină cont agentul de securitate:
• documentele folosite în serviciul de securitate se numerotează şi se înregistrează
la secretariatul unităţii beneficiară a serviciilor private de securitate.
• ele pot constitui acte doveditoare, se păstrează şi arhivează în cele mai sigure
condiţii şi nu se înstrăinează.
se completează citeţ şi lizibil, cu pix sau stilou cu cerneală, de aceeaşi culoare şi numai de către cei în
drept.
• se interzice utilizarea abrevierilor, fără a se folosi, în prealabil, denumirea completă
a expresiilor şi nu se acceptă ştersături sau corecturi.
La luarea în primire a serviciului, agentul de securitate verifică cu atenţie
documentele de la post şi consemnează despre starea lor, în procesul verbal.

TEMA 8.ACTIVITATEA AGENTULUI DE SECURITATE LA PREDAREA / PRIMIREA

SERVICIULUI

Predarea / primirea postului este una dintre cele mai importante activităţi ale agentului
de securitate, de reuşita căreia depinde, într-o mare măsură, calitatea serviciului.
Agentul de securitate se subordonează nemijlocit şefului de tură şi execută
serviciul, conform prevederilor consemnului general şi particular.
El este integrat într-un sistem sau într-o echipa şi acţionează, conform procedurilor stabilite pentru asigurarea
integrităţii obiectivelor, a transportului de bunuri şi valori, ori pentru intervenţia la alarme.
Luiîndeplineascăiseîncredinţeazăurmătoareleunatribuţii:postde care răspunde nemijlocit sau o misiune, pentru care trebuie să

1.Atribuţiile şi răspunderile agentului de securitate la intrarea în post:

- să se prezinte la serviciu odihnit pentru a fi capabil să execute serviciul în mod corespunzător,
fiindu-i interzis să consume băuturi alcoolice sau substanţe psihotrope, înainte de a intra în serviciu;
38
• să aibă o igienă corporală corespunzătoare şi să se echipeze cu ţinută adecvată
anotimpului, curată, îngrijită, prevăzută cu însemnele societăţii pe care o reprezintă;
• să aibă o înfăţişare care să impună respect persoanelor cu care vine în contact, în
timpul executării serviciului:
• pe bază de semnătură, primeşte armamentul, muniţia, bastonul de cauciuc, alte echipamente de
protecţie, documentele şi materiale necesare pentru executarea serviciului de securitate;
- conform repartizării prin buletinul posturilor, ia cunoştinţă de misiunea pe care o are de executat;
- participă la instruirea efectuată de şeful de tura I echipa sau alţi factori competenţi
şi îşi notează într - un carneţel evenimentele mai importate şi dispoziţiile primite;
- se deplasează în timpul stabilit la postul său şi pe itinerarul încredinţat;
- cei care iau în primire posturile de securitate în prezenţa delegatului unităţii beneficiare sau a agentului
de securitate de la care preia serviciul, verifică starea sistemelor de închidere şi încuietorile : dispozitivul
de securitate şi alarmare, integritatea bunurilor şi valorilor, a instalaţiilor de încălzit şi
- iluminat,sedocumentează,asurselorîndedetaliu,apă,gazeasupranaturaletuturorşialteproblemelorlocuriceprezintăeleinteresinterespentrupentruexecutareainfractori;serviciului şi,

îndeosebi, asupra evenimentelor produse şi a activităţilor ce urmează să se desfăşoare în obiectiv;

- după efectuarea verificărilor şi luarea în primire a postului / serviciului, se întocmeşte

procesul verbal de predare / primire, semnat, atât de predător, cât şi de primitor,
- în cazul constatării unor nereguli ce nu pot fi remediate pe loc, se fac menţiuni în registrul
de predare - primire a serviciului raportându-se de îndată, despre acestea şefului de
tură / obiectiv sau dispecerului, de la sediul societăţii de securitate privată.

2.Atribuţiile şi răspunderile agentului de securitate in timpul serviciului

- să cunoască locurile şi punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a
preveni producerea oricăror fapte de natură să aducă prejudicii unităţilor păzite;
- să păzească obiectivul, bunurile şi valorile nominalizate în planul de securitate şi să
asigure integritatea acestora;
- să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale şi cu dispoziţiile interne, să
efectueze controlul la intrarea şi ieşirea din incinta unităţii a persoanelor, mijloacelor de transport,

mater-săopreascăialelor, documentelorşisălegitimezeşi persoaneleaaltorbunuri;despre care există date sau indicii

că au săvârşit infracţiuni sau alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încalcă normele interne stabilite prin
regulamentele proprii, iar în cazul infracţiunilor flagrante, să oprească şi să predea poliţiei pe făptuitor, bunurile sau
valorile care fac obiectul infracţiunii sau al altor fapte ilicite, luând măsuri pentru conservarea ori paza lor, întocmind
totodată un proces - verbal pentru luarea acestor măsuri. Procesul verba! astfel întocmit, constituie act de sesizare
a organelor de urmărire penală (modelul în anexa nr. 5) o să încunoştiinţeze de îndată şeful său ierarhic şi
conducerea unităţii beneficiare despre producerea oricărui eveniment în timpul executării serviciului şi despre
măsurile luate;
- în caz de avarii produse la instalaţii, conducte sau rezervoare de apă : combustibili ori de
substanţe chimice, la reţelele electrice sau telefonice şi în orice alte împrejurări care sunt
de natură să producă pagube, să aducă de îndată la cunoştinţa celor în drept asemenea
evenimente şi să ia primele măsuri pentru limitarea consecinţelor evenimentului;
- în caz de incendii, să ia imediat măsuri de stingere şi de salvare a persoanelor, a
bunurilor şi a valorilor, să sesizeze pompierii şi să anunţe conducerea unităţii:
- să ia primele măsuri pentru salvarea persoanelor şi de evacuare a bunurilor şi
a valorilor în caz de dezastre;
- să sesizeze poliţia în legătură cu orice faptă de natură a prejudicia patrimoniul unităţii şi să -şi
dea concursul pentru îndeplinirea misiunilor ce revin poliţiei pentru prinder ea infractorilor;

39
- să poarte numai în timpul serviciului mijloacele de apărare, de protecţie şi armamentul
cu care este dotat şi să facă uz de armă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de
lege; să poarte uniforma şi însemnele distinctive numai în timpul serviciului;
- să nu consume băuiuri alcoolice sau substanţe psihotrope; să cunoască şi să aplice, întocmai,
prevederile consemnului general şi particular, pe toată durata serviciului; să nu absenteze fără
motive temeinice şi fără să anunţe în prealabil conducerea unităţii despre aceasta.
Pe timpul serviciului - agentului de securitate îi este interzis;
- să permită accesul în incintă, persoanelor care nu au legătură cu obiectivul respectiv sau aflate în
stare de ebrietate; să întreprindă acţiuni sau să desfăşoare activităţi care nu au legătură cu îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu, chiar şi în situaţia în care, beneficiarul îi cere să le efectueze;
- să poarte discuţii cu cetăţenii în afară de cele impuse de natura serviciului;
- să doarmă sau să încredinţeze securitatea postului unei alte persoane;
- să părăsească postul în timpul serviciului sau înainte de ora stabilită prin consemn, atunci când

serviciulprimireobiectivul;depazăse execută pe mai multe schimburi sau când delegatul unităţii beneficiare trebuie să ia în
- să prezinte armamentul şi muniţia pentru control altor persoane decât celor din
cadru! societăţii şi poliţiei, recunoscute că au acest drept;
- să ameninţe sau să îndrepte arma chiar şi în glumă spre o persoană, afară de
cazurile legale de folosire a armamentului; să scoată pistolul din toc şi să-I
manipuleze fără motiv, să facă demonstraţii altei persoane cu arma din dotare.

3. Atribuţiile şi răspunderile agentului de securitate LA IEŞIREA DIN POST

- participă la predarea postului sau obiectivului pe care f-a avut în responsabilitate,
delegatului unităţii beneficiare sau agentului de securitate venit la schimb;
- dacă la verificările efectuate cu ocazia predării / primirii postului sau obiectivului, se
constată urme de efracţie sau sustrageri de bunuri, agentul de securitate care predă va
raporta, de îndată, despre eveniment şi nu va părăsi postul până la sosirea şefilor săi;
- la ieşirea din serviciu să întreţină armamentul şi muniţia din dotare, să-l predea pe
bază de semnătură, odată cu celelalte echipamente din dotare;
în
- tehnicesituaţiade pazăcând,şiînalarmare,obiectivula primitaflatînobservaţiipază,au deavutla clocnducereaevenimente,unităţiinu
maifuncţionează mijloacele
beneficiare, varaporta despre acestea conducerii societăţii din care face parte;
Răspunderea juridică a agentului de securitate care predă serviciul încetează, în momentul informării
şefului de tură / obiectiv / dispeceratului, despre acest fapt, iar a celui care intră în serviciu, începe din momentul
informării şefului ierarhic şi durează, atâta timp cât este prevăzut în planul de securitate.
Pentru a avea valoare juridică, acest fapt, se întăreşte prin semnătura ambilor agenţi de
securitate, în procesul verbal şi în rubrica destinată acestui scop din buletinul posturilor.
în scopul economisirii timpului de lucru, a deplasărilor inutile la distanţe mari şi pentru
a nu rămâne obiectivele descoperite, şefii pot stabili ca unii agenţi de securitate care
lucrează în schimburi, unde paza este permanentă, să preia serviciul de la schimb la
schimb, fără a fi necesar să se prezinte la sediul societăţii din care fac parte.

40
NORME GENERALE DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ

TEMA 9 REGLEMENTĂRI GENERALE PRIVIND SECURITATEA

ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

1. Reguli generale
Pe baza unor studii efectuate în mai multe ţări europene, a fost elaborat „Manualul
de bune practici pentru prevenirea riscurilor profesionale în sectorul securităţii
private", care se aplică şi societăţilor de securitate privată din România.
Agentul de securitate aflat în serviciu este considerai, un element de ordine şi de
putere, învestit cu o anumită autoritate.
Chiar dacă sarcinile sale nu includ direct responsabilităţi în domeniui securităţii
sau incendiilor, în caz de incident sau accident este obligat să gestioneze aspectele
situaţiei în maniera de a interveni eficient sau de a acorda asistenţă dacă este cazul.
Totuşi, la locul de muncă, acesta, este supus riscurilor de sănătate, la îmbolnăviri sau accidente. Prevenirea
riscurilor profesionale este unul din cele mai importante aspecte ale organizării muncii în
sectorul securităţii private. Instruirea este esenţială în acest scop însă şi punerea la punct a tehnicilor
şi procedurilor care garantează la maximum securitatea lucrătorilor expuşi la situaţii periculoase.
Toţi lucrătorii din sector trebuie sa aibă o pregătire corespunzătoare în ceea ce
priveşte cele mai bune practici în domeniul protecţiei muncii care reduc riscurile la
care sunt expuşi şl ar putea contribui, la protejarea persoanelor şi bunurilor.
Efectele negative pe care activitatea le poate produce asupra sănătăţii au
consecinţe serioase asupra forţei umane şi costurilor economice, nu numai asupra
lucrătorilor şi familiilor lor, dar şi asupra firmei şi societăţii ca întreg.

2. Drepturi şi obligaţii
Prevenirea evenimentelor şi protecţia muncii include, în măsură egala, drepturi şi obligaţii pentru:
- angajator (patron);
- lucrători (angajaţi):
- client (beneficiarul serviciilor de securitate).
Angajatorul este obligat să garanteze protecţia muncii lucrătorilor, să ia măsurile necesare de prevenire pentru
a proteja sănătatea şi viaţa angajaţilor, prevenirea riscurilor profesionale, şi să instituie structura organizatorică şi
mijloacele de realizare a acestora. De asemenea, trebuie să aibă în vedere:
- evaluarea riscurilor care nu pot fi prevenite;
- combaterea riscurilor la sursă;
- adaptarea activităţii la individ;
- luarea în consideraţie a dezvoltărilor tehnice.
Lucrătorii au o mare responsabilitate în ceea ce priveşte protecţia muncii pentru
sine şi pentru colegi sau alte persoane implicate în sarcinile profesionale, potrivit
instructajului primit de la angajator şi trebuie:
• să folosească în mod corect mijloacele, dispozitivele, sculele, echipamentul de transport etc.;
• să folosească în mod corect echipamentul individual de protecţie;
• să nu detaşeze dispozitivele de siguranţă de !a echipamentele şi instalaţiile
specifice pe care trebuie să le folosească în mod curent;
• să comunice imediat angajatorului sau superiorului orice situaţie care este un pericol imediat
pentru protecţiasăîndeplineascămuncii;toate sarcinile cuprinse in instructajele specifice de protecţie şi să coopereze cu
•

angajatorul pentru a asigura un mediu de lucru şi condiţii care nu prezintă riscuri.

41
 Clientul (Beneficiarul) trebuie să se asigure că angajatorii firmei de securitate au luat măsuri
de instruire potrivit normelor legale şt să asigure angajaţilor firmei de securitate instrucţiunile
corespunzătoare privind protecţia muncii, specifice locului de muncă încredinţat.
Clientul şi angajatorul trebuie:
să coopereze în implementarea prevederilor privind protecţia muncii şi igiena
-
profesională, luând în calcul natura activităţilor;
- să-şi coordoneze acţiunile în materie de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale;
- să se informeze unul pe altul despre aceste riscuri;
- să-şi informeze proprii lucrători şi reprezentanţii terţilor despre aceste riscuri.

3. Definiţii şi tipuri de riscuri

Securitatea muncii are propriile definiţii şi termeni. Mai jos sunt explicaţi câţiva din termenii cei mai
importanţiobiectivul .păzit,înţelegereainterpretarealorvacerinţelorajutaagentuldesecuritatedesecuritatşide redactaresărecunoascăarapoartelorşisăidentificedespreincidenteproblemele. din Pericolul este

posibilitatea ca un proces, un sistem sau articol să provoace daune corporale sau

materiale.
Riscurile specifice activităţii de securitate sunt acele riscuri care sunt den umite deseori
"riscuri inerente" sau riscuri specifice legate de activitatea şi/sau organizarea muncii. Luând în
considerare diversitatea activităţilor şi serviciilor de securitate, unele riscuri afectează tot
personalul de securitate privată în timp ce altele afectează numai anumite posturi.
Riscurile specifice activităţii de securitate se împart, în următoarele categorii:
a) Violenţa la locul de muncă;
b) Riscurile provenite de la câini;
c) Mânuirea armelor;
d) Expunerea la radiaţii;
e) Factorii proveniţi din organizarea muncii;
f) încărcătura fizică;
g) Starea psiho-socială;
h)
VRiscurileolenta laspecificeloculdepersonaluluimuncă,îmbracăfemininmai demultesecuritatforme.:
- o violenţa verbală: insulte, ameninţări etc.;
- violenţa fizică: lovituri, răniri etc.;
- discriminarea pe bază de rasă, culoarea pielii, srcine etnică, sex, religie, profesie etc.;
- huliganismul.
Măsuri preventive din partea agentului de securitate:
- să respecte prevederile Regulamentului de ordine interioară şi instructajul făcut pe această linie;
- să nu se expună pericolului imediat;
- să evalueze situaţia şi să analizeze circumstanţele producerii incidentului;
- să acţioneze cu tact şi precauţie;
• să comunice situaţia, cu datele cunoscute, şefilor ierarhici;
• să procedeze, conform dispoziţiilor primite.
Riscuri din cauza câinilor. Riscurile care rezultă din utilizarea câinilor de serviciu afectează, îndeosebi
pe conductori sau pe agenţii de securitate, care fac parte din echipă.

• Cauzelecâinelenuacestortedresariscuritcorespunzător,potfi: neîngrijit, bolnav sau cu

• comportament agresiv; conducătorul de câine, nu stăpâneşte metodele de lucru şi de
ataşament faţă de câine. Măsuri preventive din partea conducătorului câinelui de serviciu:
- să respecte instrucţiunile de utilizare a câinilor de serviciu:
42
 - să respecte regulile de folosire a lesei şi botniţei;
- să protejeze şi trateze orice rană sau leziune observată la câine pentru a preveni îmbolnăvirile;
să respecte condiţiile igienice de bază, atât pentru câine cât şi pentru propria persoană;
-
să aibă grijă de câine şi să se comporte corespunzător, pentru realizarea ataşamentului;
-
- să informeze angajatorul, despre orice manifestare apărută în comportarea câinelui, cu
consecinţe asupra sănătăţii şi siguranţei sale sau ale altor persoane, la locul de muncă.
Riscuri determinate de manipularea armelor. Manipularea necorespunzătoare a
armamentului, în serviciu sau în poligon poate produce leziuni uşoare, grave sau chiar moartea.
De aceea, se spune ca în manipularea armamentului şi muniţiei, nu se greşeşte decât o singură
dată, iar aceasta poate fi fatală . Pentru prevenirea unor astfel de accidente sau incidente, cu
armamentul din dotare, măsurile preventive sunt cu atât mai importante:
- respectarea instrucţiunilor tehnice privind portul, manipularea,
întreţinerea şi păstrarea armamentului din dotare;
- respectarea instructajului făcut de angajator privind prevenirea accidentelor cu armamentul;
• comunicarea oricărei anomalii privind starea tehnică şi de fu cţionare a armamentului sau muniţiei;
• manipularea şi folosirea armamentului după absolvirea cursului de specialitate şi
în condiţii fizice şl psihice normale;
• luarea măsurilor de siguranţă a armamentului, în orice situaţie sau împrejurare şl
prevenirea înstrăinării / furtului acestuia;
• respectarea cu stricteţe a regulilor de manipulare a armamentului în poligonul şi a
comenzilor/dispoziţiilor conducătorului tragerii.
Riscurile expunerii la radiaţii.
Folosirea echipamentului care generează radiaţii (control acces) sau lucrul în zone apropiate de surse
de radiaţii (patrulare în jurul spitalelor, centralelor nucleare etc.) determină efecte
imprevizibile asupra sănătăţii.
Câteva măsuri preventive din partea agentului de securitate:
- evitarea folosirii aparaturii care nu funcţionează corespunzător;
- comunicarea oricărei defecţiuni, angajatorului şi firmei specializate în service;
- respectarea restricţiilor de acces în zonele monitorizate / securizate, marcate cu semne de
atenţionare;
- respectarea regulilor de conduită, în zonele monitorizate / securizate, pe timpul deplasării în
apropierea acestora dacă nevoile serviciului impun rezolvarea unor situaţii, ce nu suferă amânare.
Factorii de risc proveniţi din organizarea muncii sunt determinaţi de:
- ierarhie dublă;
- activitatea izolată;
- programul de lucru;
- managementul resurselor umane;
- instruirea şi informarea privind prevenirea riscurilor;
- existenţa / inexistenţa Regulamentului de ordine interioară.
Pe lângă măsurile obligatorii ale patronilor, agentul de securitate trebuie
să ia în considerare următoarele:
- să cunoască locul si rolul său în sistemul / dispozitivul de securitate, iar în situaţia suprapunerii unor
dispoziţii / cerinţe ale angajatorului / beneficiarului, să procedeze cu mult tact,
• să cunoască şi să respecte prevederile Regulamentului de ordine interioară:
• să informeze superiorii, în situaţia neadaptăril sale la specificul executării
serviciului, în condiţii de izolare;
• să-şi armonizeze viaţa particulară cu cea profesională pentru prevenirea /
evitarea consecinţelor sociale şi psihologice nedorite;
• să se adapteze stilului de conducere al şefilor ierarhici;
• să evite stresul profesional şi conflictele de muncă:
43
• să accepte consilierea psihologică în situaţia apariţiei unor stări sau manifestări
negative, de conduită şl comportament.
încărcătura fizică. Factorii de risc privind încărcătura fizica sunt determinaţi de:
- mutarea dintr-un Ioc în altul;
- lucrul în ture şi pe timp de noaptea,
- poziţia la locul de muncă;
- lucru în ture prelungite.

- să se adapteze condiţiilor noului loc/post de muncă/de serviciu:

- să solicite şefilor o planificare judicioasă a personalului în serviciu;
- să alterneze poziţia în picioare, cu cea şezut, pe timpul serviciului;
Starea psiho-socială. Factorii de risc, determinaţi de starea psiho-socială, se pot manifesta, în mai
multe feluri, cum ar fi:
a) Manifestări cognitive:
- probleme de memorie;
- dificultăţi de concentrare;
- nehotărât în luarea unor decizii;
- erori de judecată etc.
b) Manifestări emoţionale:
- frica,
- anxietatea;
- atacuri de panică;
- nervozitatea;
- depresia:
- frustrarea;
- probleme de automulţumire etc. c) Manifestări de comportament:
- fumător înrăit;
- alcoolism;
- izolare sociala;

-
- deabspărţirienteismfamiliale,etc.
Agentul de securitate poate reduce efectele acestor tipuri de riscuri prin:
- respectarea instructajelor efectuate de către angajator şi alţi specialişti, pe această temă;
- dezvoltarea încrederii în sine şi realizarea satisfacţiei muncii; o
îndeplinirea sarcinilor de serviciu, cu responsabilitate şi profesionalism;
- adaptarea la condiţiile de muncă şi la stilul de conducere al şefilor:
- renunţarea la vicii şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos;
- practicarea unor jocuri sportive şi participarea la activităţi culturale sau de
refacere a capacităţii de muncă;
- acceptarea consultului medicului si consilierea psihologului, la apariţia unor
simptome privind starea de sănătate sau cea psihosocială etc.
Riscuriie specifice personalului feminin de securitate.
În acest sector de activitate, tradiţional al bărbaţilor, agentele de securitate sunt în minoritate.
Pe de altă parte, majoritatea locurilor de muncă ale personalului feminine, solicită
un contact permanent cu publicul.
şi problemeleDeaceea, dfeterminatemeileseconfruntădecomponentămaidesemoţionalăcuviolenţaa munciifizică.şi verbală, hărţuirea de orice fel, cu stresul

Alte tipuri de riscuri:

Riscurile de siguranţă:
• riscurile la căderi, alunecări şi împiedicări;
44
•
riscurile la coliziune, lovituri şi striviri;
•
riscuri în circulaţia rutiera;
•
riscuri în accidentele electrice;
•
riscuri la incendiu.
Riscurile privind mediul de muncă:
- riscuri fizice;
- riscuri biologice:
- riscuri chimice.
Accident. Eveniment neprevăzut, susceptibil sau nu să producă daune corporale sau
materiale cu efecte imediate, în timp ca de exemplu expunerea prelungită la o substanţă
puţin toxică este dificil de depistat.
Expunerea este vulnerabilitatea sau neprotejarea faţă de o substanţă dăunătoare care poate
intra în contact cu o parte a corpului. Pe cât de mult este expunerea cu atât mai gravă este rănirea.
Substanţa periculoasă. Substanţa care dacă este inhalată, Ingerată sau penetrează
în pielea poate prezenta riscuri pentru sănătate.
Substanţa toxică. Substanţa care dacă este inhalată, ingerată sau penetrează în piele
poate cauza situaţii grave acute sau cronice sau chiar moartea. Toxicitatea este capacitatea de
a cauza efecte periculoase. Cu cât este mai toxică, cu atât şi efectele sunt mai grave.
Substanţe cancerigene. Substanţe care pot provoca un cancer, de ex. azbestul.
Substanţe corozive. Substanţele care în contact cu pielea o pot distruge, de
exemplu un acid ( acid sulfuric).
Substanţe dermatite. Substanţe care provoacă dermatite (erupţia pielii).
Substanţe iritante. Substanţe necorozive care prin contact prelungit sau repetat cu
pielea sau mucoasa provoacă dermatite sau inflamaţii.
Efecte acute. Produc efecte rapide la o singură expunere.
Efecte cronice. Produc efecte ca urmare a expunerii prelungite sau repetate pe o durată lungă.
Modul de acţiune pentru prevenire a unor factori de risc este tratat în unele teme din manual.

4. Echipamentul personal de protecţie

Potrivit prevederilor legale în timpul serviciului agentul de securitate trebuie să
poarte echipament special în zonele de risc.
Statisticile accidentelor indică faptul că, existenţa materialelor de protecţie personale
reduc amploarea rănirilor corporale. Aceste materiale se compun în principal din:
Casca. Este esenţială pentru protejarea capului în cazul căderii de obiecte.
Ochelari de protecţie. Protejează ochii împotriva stropilor, aşchiilor etc.
Masca. Pusă corect pe gură şi nas împiedică pătrunderea în plămâni a substanţelor
nocive şi a prafului. Masca cu filtru absoarbe substanţele sau produsele chimice.
Aparat de oxigen. Aparat autonom permiţând persoanei care-l poartă să respire
aer dintr -un cilindru şi îl izolează de atmosfera înconjurătoare.
Apărătoare pentru urechi. Protecţia auriculelor cu cască antizgomot sau cu dopuri pentru urechi.
Mănuşi. Protejează mâinile. Pentru că nu există un tip universal de protecţie este important să se
aleagă tipul în funcţie de fiecare loc de muncă.
încălţăminte. Protejează talpa picioarelor de obiectele proeminente aflate pe sol,
iar în cazul folosirii bombeurilor metalice protejează picioarele la căderea obiectelor.
Combinezon. Protejează îmbrăcămintea de stropi, scântei etc. şi trebuie adaptat
la tipul de risc şi la statura persoanei care-l poartă.
Salopete. Protejează îmbrăcămintea de acţiunea substanţelor chimice sau
biologice cu care, agentul de securitate vine în contact, fie şl numai întâmplător.
Cizme de cauciuc. Asigură protecţia picioarelor împotriva umezelii, pe timp ploios
sau în situaţia inundării teritoriului postului.
45
 Toate materialele enumerate au durată de folosinţă limitată şi necesită a fi
schimbate, la expirarea termenului de valabilitate.

TEMA 10. NOŢIUNI DE PRIM AJUTOR

1. Consideraţii generale
importanţa însuşirii modului de a acorda primul ajutor în situaţii de urgenţă este majoră şi
din acest punct de vedere se impune pregătirea agenţilor de securitate pentru a acţiona cu
competenţă şi a stimula iniţiativa în cazul situaţiilor grave, în locul adoptării unei atitudini pasive.
înainte de toate rolul agentului de securitate este de a alarma serviciile de urgenţă, să
nu abandoneze răniţii grav, de a ţine mulţimea la distanţă, şi de a rămâne calm.
în vederea acordării primului ajutor victimelor unor accidente, agentul de
securitate ar trebui să urmeze un curs de instruire în acest sens, mai ales pentru
situaţiile mai grave, în care victima este în comă sau şi-a pierdut cunoştinţa.
în astfel de situaţii agentul de securitate trebuie să acţioneze rapid. Asistenţa poate fi
considerată, solicitarea unei ambulanţe, unui medic sau personal calificat ca asistent
medical. Dacă victima este rănită sau în dificultate şi insistă să părăsească locul nu
trebuie oprită fizic. Este preferabil să se insiste ca victima să nu părăsească totuşi locul şi
dacă este posibil să se identifice martori care să confirme eforturile făcute.
Se raportează imediat problema apărută conducerii companiei sau superiorilor.
Se cheamă ambulanţa sau medicul / asistentul în caz că victima se prăbuşeşte sau
delirează şi se comunică ce acţiuni de prim ajutor au fost încercate. Dacă victima nu
acceptă primul ajutor, i se acordă asistenţă pe loc, i se recomandă un mijloc de deplasare
către casă după ce, în prealabil, i se solicită cât mai multe date de identificare .
în momentul solicitării ambulanţei trebuie furnizate următoarele informaţii:
- locul şi adresa unde s-a petrecut accidentul;
- ce s-a întâmplat;
- numărul răniţilor (adulţi, copii, sex, alte date);
- de unde se dă alarma (numele persoanei care solicită intervenţia ambulanţei,
adresa şi numărul de telefon).
în situaţia că victima este infractor I se va acorda aceeaşi atenţie ca unui vizitator rănit.
Au prioritate persoanele rănite în incintă indiferent dacă prezenţa lor este justificată sau nu în acel loc.

2. Primul ajutor în caz de urgenţă

Primul ajutor constă în acordarea unui tratament în urma unui accident prin
folosirea deprinderilor, facilităţilor şi materialelor disponibile
Eficienţa primului ajutor acordat se apreciază nu după graba cu care este evacuată
victima de la locul accidentului ci după urgenţa şi competenţa cu care s-a intervenit pentru
realizarea unor condiţii care să contribuie la salvarea sănătăţii şi vieţii, aplicarea măsurilor
de reanimare, protejarea leziunilor şi solicitarea echipei de salvare.
Numai cazurile uşoare pot fi evacuate de la locul accidentului cu mijloace de
ocazie, cele severe fiind evacuate obligatoriu cu autosanitara, singura capabilă să
asigure o asistenţă terapeutică şi preventivă calificată.
Algoritmul de bază al acordării primului ajutor medical:
a) oricât de impresionant s-ar înfăţişa tabloul unui accident, personalul de securitate
nu are voie să-şi piardă cumpătul;
b) evaluarea rapidă a situaţiei (natura accidentului şi numărul victimelor) şi luarea
măsurilor de oprire a extinderii agresiunii primare (explozie, incendiu, înec etc.);

46
c) trierea rapidă a victimelor în funcţie de gravitatea leziunilor şi a perturbărilor funcţionale
pe care le prezintă. De cele mai multe ori victimele unui accident prezintă afecţiuni
mixte: lezionare (plăgi, fracturi, hemoragii etc.) şi tulburări funcţionale (comă, şoc etc.):
d) la nevoie, victimele se scot cu grijă din locul accidentului;
e) se acordă primele măsuri de ajutor în ordinea: prevenirea asfixiei, combaterea sincopei
cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei şi imobilizarea provizorie a fracturilor. Nici un
accidentat, cu excepţia celor cu hemoragii interne, nu se evacuează de la locul
accidentului înainte de a i se echilibra funcţiile vitale (respiraţia şi circulaţia sangvină);
f) evacuarea accidentatului se va face către cea mai apropiată şi dotată unitate medicală, întotdeauna
însoţită de o persoană competentă în a-i acorda ajutorul în caz de necesitate.
Măsurile primului ajutor în situaţii de urgenţă reprezintă primii paşi care se iau la
descoperirea unei persoane rănite în următoarea succesiune:
Evaluarea situaţiei
Dacă acordarea asistenţei de prim ajutor pune agentul de securitate în situaţie
riscantă, trebuie să ia în consideraţie implicaţiile rănirii proprii şi consecinţele posibile
ale acestei răniri pentru victima dacă încercarea eşuează.
întotdeauna înainte de acordarea primului ajutor se raportează şefului ierarhic despre aceasta înainte de a
risca propria securitate, şi că rănitul nu poate fi îngrijit de către agent, precum şi despre locul exact în care se
găseşte victima. Dacă nu există risc, agentul se apropie de răniţi şi evaluează gravitatea rănilor.
Această evaluare permite descoperirea rănilor aparente cum ar pierderea cunoştinţei, leşin, sângerare, răni la
cap, fracturi, dificultăţi de respiraţie, stop cardio respirator, plăgi tăiate sau împuşcate etc.
Evaluarea cauzelor
Determină cauza rănirilor, dacă este cunoscută sau evidentă cum ar fi cădere,
asfixiere, incendiu etc. Dacă aceasta poate fi rezolvată fără risc ca de exemplu oprirea
alimentării cu gaz, atunci la măsuri necesare pentru a diminua riscul de răniri suplimentare
Evaluarea zonei
Dacă există risc de răniri suplimentare pentru accidentaţi cum ar ii folosirea furtunului de incendiu la foc sau
fum şi cauza nu poate fi înlăturată se impune deplasarea rănitului în loc sigur fără expunere.
Informaţiile de mai sus constituie un ajutor precis pentru serviciile de intervenţie şi
de aceea este important să le transmită la sosirea lor la locul incidentului.
în situaţia că agentul de securitate este singur, pentru a acorda asistenţă unui rănit, este
absolut necesar să caute încă o sursă de ajutor, să semnaleze toate urmările incidentului
înainte chiar de a întreprinde măsuri care îi pot afecta siguranţa proprie. Aceste precauţiuni
reduc po sibilitatea de a exista două victime în acelaşi timp fără şansa să primească ajutor.
Agentul de securitate trebuie să rămână calm şi eficient şi să manifeste siguranţă,
ceea ce va reduce riscul de panică.

3. Trusa de prim ajutor

Trusa de prim ajutor trebuie să existe la fiecare loc de muncă.
Cu excepţia componentelor suplimentare pentru riscuri speciale conţinutul unei
truse de prim ajutor include:
bandaje de diferite dimensiuni;
•

pansamente de diverse dimensiuni;

•

• plasturi adezivi;
comprese;
•

picături pentru ochi;

•

tampoane pentru ochi;

•

foarfece;
•

ace de siguranţă;
•

mănuşi medicale.
•

47
• soluţii dezinfectante
•
garouri, aţele etc.
Cantităţile din fiecare articol depind de numărul personalului şi de folosirea medie
sau anticipată a trusei.
Este recomandat ca în trusa de prim ajutor să nu existe alifii, tablete sau pilule în
afară de situaţiile în care cei responsabili de aceste truse sunt calificaţi şi au
suficientă experienţă pentru a le distribui sau folosi.

4. Cauzele curente ale rănirilor

Evenimentele în care agenţii de securitate sunt solicitaţi să acorde un prim ajutor
sau cele mai obişnuite incidente în care trebuie acordat un prim ajutor sunt:
- Răniri la cap: reprezintă consecinţa unei căderi sau loviri de diferite obiecte în cădere;
- Panica sau atacul de anxietate: apare ca rezultat al asistării la producerea unui
accident sau tâlhărie, stare de perturbare într -o aglomeraţie sau zgomotul puternic;
- Dificultăţi de respiraţie: afectarea posibilă a plămânilor ca urmare a inhalării de fum sau de vapori
chimici;
- Arsuri: au diverse grade şi sunt produse de foc, stropi chimici sau contacte cu
elemente fierbinţi cum ar fi conducte, părţi de maşini sau şocuri electrice;
- Şocuri electrice: sunt produse prin apropierea sau contactul cu
echipamentul electric aflat sub tensiune;
- Fracturi de oase: provocate de căderi sau obiecte în cădere,
- Răniri ale spatelui: căderi sau ridicări de obiecte în mod greşit;
- Contuzii: şocuri, căderi sau agresiuni;
- Sângerări, tăieturi: contact cu obiecte ascuţite;
- Răni la ochi: contact cu scântei, aşchii sau stropiri;
- Ameţeli: cauzate de căldură sau starea de sănătate.
După ce gravitatea rănilor a fost estimată, etapa următoare constă în a decide asupra primului ajutor.

5. Interventia şl primul ajutor în cazul rănilor cele mai frecvente

Rănile la cap: Se acoperă rana cu un tifon curat; dacă pielea este deplasată se curăţă şi se aşează la
loc, fiind acoperită cu un tifon curat şi un bandaj în jurul capului pentru a opri sângerarea.
Rănitul este lăsat într-o poziţie confortabilă cu umerii sprijiniţi mai sus de restul corpului.
Dificultăţile de respiraţie din cauza panicii sau anxietăţii: Persoana se aşează într -
o poziţie în care respiră mai uşor. I se vorbeşte calm dar ferm pentru a -l linişti şi va fi
aşezat într -un loc liniştit pentru a-i reduce anxietatea.
Dacă dificultăţile de respiraţie sunt cauzate de inhalarea de fum. rănitul va fi scos la aer curat,
căile nazale vor fi curăţate şi va fi ajutat să se aşeze într -o poziţie confortabilă pentru respiraţie
Arsuri: Se răceşte zona afectată, cu apă rece. Se va menţine răcirea zece minute
(timpul se poate ridica la 20 de minute în cazul stropirii cu substanţe chimice). Se
îndepărtează îmbrăcămintea şi bijuteriile din zona afectată căci rana se poate umfla.
Nu se atinge zona afectată şi nici nu se va aplica vreo loţiune sau cremă. Nu se îndepărtează nici
o aderenţă de pe piele. Se acoperă zona afectată cu tifon curat sau compresă sterilă.
în cazul arsurilor la faţă se va uda cu apă rece până soseşte asistenţa medicală,
iar arsura nu se acoperă.
Şocuri electrice: Se întrerupe curentul sau se scoate aparatul din priză (după caz).
Dacă nu este posibilă decuplarea sursei de curent, cel care acordă primul ajutor pune picioarele pe un
material uscat cum ar fi o cutie din lemn, o grămadă de ziare sau ştergător din cauciuc tip auto. Se
foloseşte o bucată de lemn cum ar fi mânerul unei perii de mână pentru a îndepărta victima de
echipamentul electric aflat sub tensiune. Se poate folosi de asemenea o frânghie
uscată care se înfăşoară în jurul gleznei victimei care e trasă afară.
48
 Se verifică starea victimei, dacă este conştientă sau în stare de inconştienţă, se
tratează rănile la fel ca în cazul arsurilor.
Lemnul şi produsele din lemn nu sunt bune conductoare electrice, în schimb este
interzisă folosirea oricărui metal, cârpe sau alte materiale umede.
Fracturi ale oaselor: Victima nu se mişcă decât în caz că se află în pericol. Nu se încearcă manevrarea sau
mişcarea membrului fracturat. Nu se bandajează membrul fracturat decât în cazul rănirii pielii sau sângerării
(bandajul se pune pentru a proteja zona de infecţii, opri sau încetini hemoragia.
Partea afectată va fi legată cu o curea (eşarfă) pentru braţe sau sprijinită pe perne
pentru picioare într - o poziţie cât mai confortabilă.
Răniri ale spatelui: Victima trebuie să stea liniştită, imobilizată în jurul capului şi corpului de
perne, prosoape etc. fără să facă mişcări forţate sau însoţite de contacte dureroase.
Sângerări, tăieturi etc.: Se îndepărtează îmbrăcămintea şi bijuteriile de zona afectată. Se
aplică un bandaj ferm în jurul rănii. Se asigură pansamentul ţlnându-l cu o mână sau prin
legarea prin bandaj. Se ridică zona afectată mai sus de nivelul inimii. Victima trebuie culcată pe
jos pentru că poate leşina sau să-şi pierde cunoştinţa, dacă sângele continuă să curgă în jurul
primului pansament se mai adaugă alt pansament fără a-l înlătura pe primul.
Rănirea ochilor: Aceştia nu se ating şi nu se şterg, iar victima este sfătuită să stea liniştită şi cu ambii ochi
închişi. Victima va trebui să stea jos deoarece are echilibrul instabil şi poate cădea. Capul va fi sprijinit pe genunchi
sau pe materiale moi. I se dă victimei o compresă moale pentru a o ţine uşor pe ochi.
Pierderea cunoştinţei: Se culcă rănitul pe spate. Se ridică picioarele pentru a
favoriza fluxul sanguin spre creier. Se asigură rănitului cât mai mult aer curat. Victima
este ajutată să stea jos sau în picioare după ce şi-a revenit.
Nu se forţează victima să stea în picioare deoarece prin reducerea fluxului
sanguin la creier îşi va reveni mai lent.
Dacă leşinul a condus la căderea victimei se verifică dacă nu are răni.
Şocuri: I se asigură victimei condiţii de confort se acoperă cu o pătură, i se ridică
şi se sprijină picioarele cât mai sus posibil. Se degajează şi desface îmbrăcămintea
din jurul gâtului, pieptului şi mijlocului.
în toate situaţiile se verifică dacă victima este in stare confortabilă şi sigură, calmă
şi că asistenţa medicală este anunţată.
Poziţii de propice de restabilirea funcţiilor: Există o serie de poziţii de restabilire în
funcţie de tipul rănii sau de eventualele riscuri.
Principalul rol al acestor poziţii este:
• să reducă riscul de cădere;
• să ajute respiraţia;
• să reducă riscul de şoc;
• să reducă pierderea de sânge;
• să uşureze durerea şi disconfortul;
• să protejeze rana.
Cea mai uzuală poziţie de recuperare implică aşezarea victimei pe o parte cu o mână sub obraz pentru a
susţine capul şi cu cealaltă mână întinsă spre spate, piciorul de deasupra va fi îndoit cu genunchiul înainte şl sprijinit
pe pământ. Această poziţie va asigure victimei stabilitate şi accesibilitate.

6. Precauţii generale
Agentul de securitate trebuie să aibă în vedere:
- niciodată să nu se expună riscurilor suplimentare;
- să se asigure că vine asistenţă medicală sau că s-au luat măsuri pentru
trimiterea victimei la un doctor sau la un spital:
- să acţioneze în limitele competenţei proprii;
- să protejeze obiectele personale ale victimei;

49
 - să folosească mânuşi medicinale când are de a face cu răni deschise
pentru a reduce riscul de infecţii;
- să nu se dea victimei alimente, băuturi sau medicamente:
- să întocmească un raport scris despre toate incidentele:
- să păstrează demnitatea victimei folosind paravane sau cearşafuri şl
menţinând publicul la distanţă;
- să respecte întotdeauna indicaţiile unei persoane mai experimentate;
- să fie calm şi să menţină o conduită autoritară şi fermă;
- să nu discute proporţiile unei răni grave cu sau în apropierea victimei,
deoarece acest lucru poate produce sau poate adăuga suferinţe suplimentare;
- să nu se lase victima nesupravegheată.

7. Concluzii
Aceste acţiuni arată până unde poate merge agentul de securitate în acordarea
asistenţei unei victime sau în acordarea primului ajutor.
Activităţi cum sunt resuscitarea cardio-pulmonară, resuscitarea gură la gură sau
ventilarea, apăsarea abdominală sau alegerea unei poziţii optime de recuperare sunt
probleme care cer o pregătire corespunzătoare şi depăşesc scopul prezentei lucrări.
Acţiunile indicate şi recomandate pot fi întreprinse de către orice persoană competentă,
totuşi când acţionează fizic asupra rănitului agentul de securitate trebuie să fie conştient de
complicaţiile care pot înrăutăţi situaţia sau poate fi, ulterior, reclamat pentru agresiune.
Nu există nici o obligaţie a persoanei rănite să accepte asistenţă sau ajutor.
Când victima este conştientă i se acordă ajutor în limitele competenţei şi
posibilităţilor agentului de securitate, fără ca acesta saşi pericliteze viaţa.

NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MEDIULUI

TEMA 11. REGLEMENTĂRI PRIVIND NORMELE GENERALE

DE PROTECŢIE A MEDIULUI

1. Principalele reglementări juridice privind protecţia mediului

Mediul reprezintă, ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa,
solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate
materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune,
cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale,
calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunastarea şi sanătatea omului.
Reglementările în vigoare privind protecţia mediului, cuprind dispoziţii cu privire la:
• Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase: ® Regimul deşeurilor;
• Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
• Regimul organismelor modificate genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologlei moderne;
• Regimul activităţilor nucleare;
• Conservarea biodiversităţii şi arii naturale protejate;
Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice: 9 Protecţia
•

atmosferei, schimbările climatice şi gestionarea zgomotului ambiental:

• Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre;
• Protecţia aşezărilor umane;

Termenii şi expresiile cele mal uzitate pe linie de protecţie a mediului sunt:

- accident ecologic - evenimentul produs ca urinare a unor neprevăzute deversări / emisii de substanţe
sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de

50
 energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate / bruşte,
prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice;
- arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legai stabilit şi
având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale
sălbatice, elemente şl formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice,
speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
- autorizaţie de mediu - act tehnico- juridic emis de autorităţile competente pentru
protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare
a unei activităţi existente sau a unei activităţi noi cu posibil impact semnificativ
asupra mediului, ne cesar pentru punerea acesteia în funcţiune;
- autoritate competentă pentru protecţia mediului - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau
agenţiile pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile
judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», precum şi Garda
Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia; biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul
ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include diversitatea
intraspecifică. interspecifică şi diversitatea ecosistemelor; deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic,
conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel
puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase; deteriorarea mediului -
alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului,
reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea mediului
natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului,
supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea
necorespunzătoare a teritoriului;
- echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţnlor dintre elementele componente
ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica
ideală a acestuia; ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi
microorganisme şi mediul abiotic, care interacţionează într-o unitate funcţională;
- evaluarea riscului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin
care se realizează analiză probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra
mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere;
- monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea. avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării
sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoaşterii stării
de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor
produse, urmate de măsurile care se Impun;
- monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori
izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
- poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori
de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu,
modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
- poluare - introducerea directă sau Indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii
umane şi/sau calităţii mediului, daună bunurilor materiale ori cauzează o deteriorare sau o
împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;
- prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau
mediului, provocat prin poluanţi, activităţii dăunătoare or i dezastre; o raport de securitate -
documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesară pentru
obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind
controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt
implicate substanţe periculoase;
- substanţă periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia
specifică in vigoare din domeniul chimicalelor.
51
 Potrivit prevederilor legii, protecţia mediului constituie un obiectiv de interes public
major şi totodată, o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

2. Principalele obligaţii ale beneficiarului şi prestatorului privind protecţia mediului

Atat beneficiarul cât şi prestatorul serviciilor de securitate, în calitatea lor de
persoane juridice, au obligaţii şi pe linie de protecţie a mediului, cum ar fi:
a) respectă condiţiile din actele de reglementare în vigoare;
b) nu pun în exploatare instalaţii ale căror emisii depăşesc valorile limită, stabilite
prin actele de reglementare;
c) persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra
mediului organizează structuri proprii specializate pentru protecţia mediului;
d) asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şl control la instalaţiile
tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de
depoluare a mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora;
e) asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punăndiMe la
dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le
facilitează controlul activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;
f) realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare
încheiate de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, Inspecţie şi control;
g) se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii;
h) suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse de
acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului;
i) asigură sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi
pentru automonitonzarea emisiilor poluante:
j) asigură evidenţa rezultatelor şi raportează autorităţii competente pentru protecţia mediului
rezultatele automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;
k) informează autorităţile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident
major;
1) depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
m) aplică masurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pe
suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate
naturale pe care le gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;
n) asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor deţinute cu orice titlu,
neocupate productiv sau funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de
comunicaţie rutiere, feroviare şi de navigaţie;
o) efectuează remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
p)permite accesul în ana naturală protejată a administratorilor sau custozilor precum
şi a împuterniciţilor acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. în cazul
pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.
în situaţia nerespectărn reglementărilor privind protecţia mediului, pentru persoane
juridice, legiuitorul a prevăzut unele sancţiuni contravenţionale, de la 25.000 lei la 50.000
lei, iar în cazul unor fapte penale, acestea se pedepsesc cu închisoare, de la 3 luni la un
an sau cu amendă penală, de la 30.000 lei la 100.000 lei.

3. Principalele obligaţii ale agentului de securitate privind protecţia mediului

Agentul de securitate are o dublă calitate, aceea de persoana fizică obligată prin norme legale şi morale să
protejeze mediul, dar şi de angajat al unei firme care, având contract cu un beneficiar trebuie să
intervină atunci când se produc evenimente negative asupra mediului, să semnaleze
ierarhic orice cauză care, în opinia sa, afectează mediul în general.
52
 Este o realitate că autorităţile statului cu atribuţiuni de control şi supraveghere a
respectării normelor de mediu nu pot acoperi întreg teritoriul ţării sau multitudinea de
incidente care ar aduce atingere mediului. De aceea, agenţii de securitate, în
posturile lor pot fi consideraţi ca nişte senzori în acţiune ce imediat ce au semnalat un
eveniment sunt obligaţi să anunţe beneficiarul, şefii ierarhici şi autorităţile statului.
în acest sens, obligaţiile agentului de securitate, în dubla sa calitate de persoană
fizică şi de angajat al societăţii de securitate privată, cuprind:
• să cunoască prevederilor legale privind protecţia mediului şi aplicarea lor întocmai, la locul de muncă
/ serviciu;
• să permită accesul persoanelor cu atribuţii de verificare, inspecţie şi control, în
obiectivele sau zonele protejate;
• să realizeze, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de
persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control în postul încredinţat;
• depozitează deşeurile de orice fel, numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
• asigură realizarea măsurilor de salubrizare, în obiectivele, zonele şl perimetrele securizate;
•să informeze autorităţile competente cu privire la eliminarea de poluanţi în mediu
sau de accident major;
•să participe la diminuarea efectelor incidentelor / accidentelor de mediu, conform
atribuţiilor şi competenţelor sale.
în situaţia nerespectării reglementărilor privind protecţia mediului, pentru persoane
fizice, legiuitorul a prevăzut unele sancţiuni contravenţionale, de la 3.000 lei la 6.000
lei, Iar în cazul unor fapte penale, acestea se pedepsesc cu închisoare, de la 3 luni la
un an sau cu amendă penală, de la 30.000 lei la 60.000 lei.
Datorită diversităţii situaţiilor prin care mediul poate fi afectat prin intervenţia umană,
defecţiunilor tehnice sau factorilor de mediu, obligaţiile prestatorului şi beneficiarului
serviciilor de securitate privată, trebuie clar stipulate în contract, iar procedurile de acţiune,
în planul de intervenţie sau de evacuare al personalului şi bunurilor pentru ca agentul de
securitate să ştie cum să procedeze atunci când un eveniment s-a produs.

TEMA 12. CUNO AŞTEREA PROCEDURILOR DE URGENŢĂ SI EVACUARE

1. Principalele situaţii de urgenţă şi evacuare,

cu care se poate confrunta personalul din securitatea privată
Urgenta este un eveniment neaşteptat şi neprevăzut faţă de care : se impune o
intervenţie imediată. Din punct de vedere al industriei de securitate şi pentru
activităţile specifice de securitate privată, urgenţele sunt determinate de:
- accident ecologic;
- incendiu de orice natură;
- scurgeri de combustibil, substanţe chimice sau emanaţii de fum;
- inundaţii;
- cutremure;
- explozii;
- dezastre naturale;
- poluarea mediului.
Pentru rezolvarea situaţiilor deosebit de complexe, de genul celor enumerate mai sus şi a altora, se impune
coordonarea în timp şi spaţiu a tuturor forţelor şi mijloacelor beneficiarului şi nu numai, într -o
concepţie unitară, care se materializează în Planul de urgenţă şi evacuare a personalului şi bunurilor

53
2. Planul de urgentă şi evacuare a personalului şi bunurilor
Evacuarea este măsura de protecţie civiiă luată înaintea, pe timpul sau după
producerea unei situaţii de urgenţă, la declararea stării de alertă, care constă în scoaterea
din zonele afectate sau potenţial a fi afectate, în mod organizat, a angajaţilor, a bunurilor
materiale şi dispunerea lor în zone care asigură condiţii de protecţie şi supravieţuire.
în caz de situaţii de urgenţă acţiunea de evacuare începe imediat după identificarea
pericolului ori după producerea acestuia, acordându-se prioritate evacuării salariaţilor.
Aceste activităţi se desfăşoară în baza Planului de evacuare a personalului şi
bunurilor, întocmit de beneficiar şi care, poate să cuprindă:
- scopul activităţilor de evacuare;
- concepţia activităţilor de evacuare;
- organizarea activităţilor de evacuare;
- conducerea activităţilor de evacuare;
- executarea activităţilor de evacuare;
- asigurarea activităţilor de evacuare;
- executarea evacuării pe tipuri de risc specifice.
Planul de evacuare a personalului şi bunurilor, poate fi completat şi cu unele anexe:
- componenţa celulei de urgenţă;
- schema fluxului informaţional;
- tabelul cu personalul, bunurile materiale care se evacuează şi repartiţia
acestora pe mijloace de transport;
• structura punctelor de adunare;
• conţinutul deciziei pentru evacuare, primire / repartiţie;
• graficul principalelor activităţi pentru conducerea acţiunilor de evacuare;
bunurile necesare executării acţiunilor de evacuare;
•

schema de evacuare.
•

Acest document are valoare juridică, iar prevederile sale stau la baza elaborării
Planului de securitate şi a procedurilor de intervenţie şi evacuare,, în caz de urgenţe.

3. Rolul agentului de securitate in rezolvarea unor situaţii de urgenţă şl evacuare

Pentru agentul de securitate, atribuţiile concrete în astfel de situaţii, derivă din
conţinutul Planului de evacuare a personalului şi bunurilor beneficiarului, precum şi
din Planul de securitate ai obiectivului care se materializează în procedurile de lucru ale
companiei de securitate privată, iar valoarea lor juridică este dovedită prin consemn.
Pe timpul serviciului, agentul de securitate poate lua la cunoştinţă de producerea
unui eveniment ce poate genera o stare de urgenţă prin mai multe căi:
- observare şi analiză directă a amplorii evenimentului (inundaţie, incendiu,
cutremur, explozie, zgomote neobişnuite, spargeri de geamuri sau uşi etc.);
- informaţii primite din interiorul obiectivului de ia salariaţi sau responsabili ai beneficiarului;
declanşarea unor alarme de efracţie sau incendiu.
-
Rolul agentului de securitate este gradual şi foarte necesar pentru diminuarea
consecinţelor unui eveniment nedorit şi în principal se refera la:
- alarmarea serviciilor de urgenţă;
- să nu abandoneze răniţii grav, fără însă a se expune pericolelor;
- să ţină curioşii la distanţă;
- să rămână calm.
Pentru a fi util şi eficient, agentul de securitate în astfel de situaţii trebuie:
- să evalueze situaţia;
•
să anunţe serviciul de urgenţă şi şefii ierarhici;
54
• să acordare asistenţă victimelor;
• să memoreze şi reţină informaţiile legate de incident;
• să acţioneze cu calm şi stăpânire de sine;
• să consemneze detaliile când situaţia îi permite;
• să abordeze un mod de acţiune ferm şi cu încredere în sine.
O listă de proceduri în eventualitatea apariţiei unei astfel de situaţii, ar putea
include următoarele activităţi:
• acordarea de sprijin şi prim ajutor, dacă este calificat în domeniu:
• solicitarea serviciilor de urgenţă;
• adoptarea unei atitudini politicoase şi cooperante;
• informarea conducerii profesionale;
• reţinerea cât mai exactă a faptelor;
• obţinerea numelui şi adresei persoanelor rănite şi a martorilor:
• conservarea locului accidentului;
• fotografierea locului accidentului;
• reţinerea videocasetelor importante ale CCTV;
• acordarea de sprijin serviciilor de urgenţă:
• întocmirea unui raport detaliat.

4.Concepţia de acţiune pe timpul unei situatii de urgentă civilă, ce impune

evacuarea personalului în afara obiectivului
4.1. Scop
Evacuarea în siguranţă, pe timpul unei situaţii de urgenţă civilă, a persoanelor în afara
obiectivului, prevenirea panicii şi asigurarea protecţiei persoanelor aflate în incinta imobilului,
salvarea vieţilor omeneşti a bunurilor materiale şi limitarea urmărilor produse de cutremur,
explozii, alunecări de teren, etc. sau a efectelor detonării unei încărcături explozive în obiectiv.
4.2. Succesiunea activităţilor
a) în plan organizatoric:
- stabilirea prin planul de securitate a unui dispozitiv pe toate căile de acces/evacuare din obiectiv care să
urmărească permanent ca uşile/porţile de evacuare/căile de acces să fie permanent libere, fără
obstacole. Uşile / porţile trebuie să fie permanent închise dar neîncuiate / zăvorâte;
- stabilirea prin planul de securitate a modului de acţiune în situaţia producerii unor
astfel de evenimente;
- punerea în aplicare, la ordinul conducătorului instituţiei, a planului de evacuare
aprobat de autorităţile competente, conform legislaţiei privind protecţia civilă.
b) în plan acţional: în cazul producerii unei situaţii de urgenţe civile conform
prevederilor stabilite prin planul de evacuare, conducătorul instituţiei dispune:
-încetarea activităţii în obiectiv;
-difuzarea prin mijloacele de comunicare a mesajului despre situaţia creată şi
recomandările privind modul de aplicare a măsurilor de protecţie a personalului;
-constituirea unui dispozitiv de ordine în interiorul obiectivului pentru protecţia
persoanelor realizat cu efective de agenţi;
-deschiderea uşilor / porţilor de evacuare a persoanelor în afara obiectivului, acordarea sprijinului
personalului I.S.U. pentru punerea în aplicare a planului de evacuare în situaţii de urgenţe civile;
*reorganizarea dispozitivului de securitate pentru a fi în măsură să realizeze evacuarea persoanelor într-un timp cât
mai scurt, prevenind pierderile de vieţi omeneşti sau alte situaţii colaterale;
*acordarea sprijinului structurilor de intervenţie în situaţii de urgenţe civile pentru
lichidarea urmărilor produse de situaţia de urgenţă, acordarea primului ajutor
persoanelor afectate (răniţi, etc.) şi îndepărtarea surselor de pericol.

55
 5. Măsuri care se iau in caz de descoperire a incendiului de proportii şi care s-a produs instantaneu:
• dă alarma pentru a preveni toate persoanele prezente de pericol;
• înştiinţează pompierii;
• evacuează zona;
• dacă este posibil va proceda la stingerea incendiului, fără să se expună pericolului;
• asigură zona pentru a nu intra persoane neautorizate;
• deconectează gazul sau combustibilul, de la vane;
• opreşte instalaţia de aer condiţionat;
• opreşte toate aparatele, aflate sub tensiune lăsând în funcţiune doar lumina;
• dacă este posibil, scoate obiecte şi bunuri din zonă;
• acordă sprijinul serviciile de intervenţie indicându-le căile de acces, persoanele în pericol;
• solicită personalului din obiectiv să respecte normele interne:
• îşi aduce contribuţia la finalizarea ulterioară a anchetei;
• întocmeşte un raport cu detalii despre incidentului menţionând şi identitatea martorilor.
Când se raportează izbucnirea unui incendiu pompierilor, se transmit şi următoarele informaţii şi le
verifică pentru a se convinge că ele au fost înţelese:
• denumire exactă şi adresa locului incendiului;
• persoanele dispărute, dacă există;
• cel mai scurt itinerar de a ajunge până la locul incendiului:
• locul hidranţilor;
• eventuale pericole şi persoane rănite:
• prezenţa şi felul materialelor periculoase care se află la locul incendiului.
Informaţiile transmise înainte sau la sosirea echipelor de intervenţie, vor asigura
acţiunea oportună a pompierilor la locul incendiului.
Nu se trece la stingerea focului, decât după ce se raportează pe scurt situaţia
şefilor ierarhici şi se solicită intervenţia pompierilor.

6. I n caz de calamităţi naturale

în această categorie intră fenomene relativ rare: cutremurele de pământ, inundaţiile, furtunile, căderile
masive de grindină sau de zăpadă, care provoacă mari daune materiale.
în aceste situaţii, agenţii firmei de securitate vor acţiona astfel:
- informează dispeceratul prestatorului şi beneficiarul, căruia îi solicită
deconectarea instalaţiilor de energie electrică, de apă şi gaze din obiectiv;
- se adăpostesc într-un loc care să le asigure protecţie şi să le permită
continuarea serviciului la obiectiv prin supraveghere şi observare directă;
- sprijină conducerea obiectivului, în activitatea de evacuare a vizitatorilor, clienţilor şi salariaţilor;
- participă la acţiuni de salvare sau de acordare a primului ajutor persoanelor afectate;
-cooperează cu agenţii de intervenţie la asigurarea protecţiei locaţiei până la încetarea acţiunii de
înlăturare a urmărilor evenimentului şi revenirea obiectivului la starea de normalitate.

56
NORME GENERALE DE COMUNICARE ŞI RELATIONARE ÎN MUNCĂ

TEMA 13, COMUNICAREA ÎN ACTIVITATEA DE

SECURITATE PRIVATĂ

1. Modalităţi de comunicare
Atât în legislaţia actuală care reglementează domeniul securităţii private, cât şi în
reglementările interne ale societăţilor specializate de pază şi protecţie, se regăsesc
principalele reguli şi norme de comportamentale personalului de securitate.
Ţinuta şi poziţia în serviciu a agentului de securitate trebuie să fie demnă şi să
impună respect persoanelor cu care vine în contact.
De aceea, uniforma şi/sau echipamentul de serviciu trebuie să fie permanent, curat, călcat şi ajustat.
Modalităţile de comunicare, utilizate de către agentul de
securitate sunt:
a) comunicările verbale:
- transmiterea unor date şi informaţii, către persoanele interesate, prin viu grai;
- convorbiri telefonice sau prin aparate de emisie-recepţle, cu personalul firmei,
cu beneficiarul şi cu publicul, pe cale orală.
b) comunicările para verbale:
- se referă la dicţie şi intonaţie.
c) comunicările nonverbale:
- comunicările prin semne şi semnale;
- comunicările însoţite de anumite gesturi sau exprimate de mimica feţei;
- postura şi atitudinea pe care le afişăm.

2. Descrierea pe scurt a principalelor activităţi de comunicare

Vorbirea sau folosirea comunicaţiei verbale trebuie să fie pragmatică pentru a fi
eficientă, ceea ce presupune respectarea unor reguli simple:
- gândeşte înainte de a vorbi;
- vorbeşte clar şi confidenţial;
- evită jargonul sau limbajul de cartier;
- foloseşte gesticulaţia adecvată pentru a întări mesajul;
- foloseşte vocabularul cu care eşti obişnuit.
Personalul din serviciile de securitate trebuie să fie întotdeauna extrem de
prudent în ceea ce spune şi cum se exprimă.
Comentariile nepotrivite între agenţii de securitate care folosesc o legătură radio pot fi
auzite de către alte persoane sau, fie ies din context, fie se reflectă negativ asupra
personalului însuşi. Este de asemenea important ca agenţii de securitate în situaţiile când
informează pe cineva să dea numai detalii precise şi să fie evitate exagerările.
Abilităţile verbale ies în evidenţă mai ales când se foloseşte echipamentul radio sau telefonul.
Ascultarea este mai mult decât modul de recepţionare a majorităţii informaţiilor. Modul în care se
realizează ascultarea face diferenţa dintre înţelegerea corectă sau dimpotrivă eronată a mesajului.
Câteva reguli simplepentru o ascultare eficientă:
- să fie atent şi concentrat asupra a ceea ce se spune, nu la ceea ce ar vrea să audă;
- să fie liniştit dacă doreşte toate informaţiile;
- să nu încheie frazele altor persoane şi să nu întrerupă conversaţia printr-o concluzie nepoliticoasă
dacă doreşte să asculte totul;

57
 - să permită vorbitorului să termine ce are de spus astfel ca, acesta, să-şi dea
seama că a transmis mesajul;
- să aştepte să se dea un răspuns complet la orice întrebare pusă;
- să clarifice situaţiile dubioase prin întrebări lămuritoare;
- să-şi îndrepte atenţia ia ce se spune prin folosirea contactului vizual şi gesticulaţiei.

Scrierea
Există diferite forme de scriere, ca scrierea creativă, de plăcere, corespondenţa cu familia
sau prietenii, răspunsuri scurte, concise şl scrieri pentru o sarcină precisă cum ar fi rapoartele.
Din punct de vedere formal scrierea este în general scurtă, concisă, precisă, răspunde l a problemele
detaliate şi lasă posibilităţi reduse de erori şi neînţelegeri.
Pentru agentul de securitate cerinţele scrierii sunt legate întotdeauna de scopurile completării
formularelor, a agendelor ele lucru sau de întocmirea rapoartelor, care sunt toate documente reale şi
oficiale.
Agentul de securitate trebuie să respecte principiile de bază pentru aceste tipuri de scrieri.
Pentru a realiza o scriere corectă şl completă agentul de securitate trebuie să ia în
consideraţie şi să aplice următoarele reguli:
• să fie foarte edificat asupra scopului scrisului;
• să fie sigur că informaţia este corectă şi că poate fi verificată;
•să scrie clar, confidenţial şi expresiv;
• să folosească numai cuvinte pe care le cunoaşte şi le înţelege sensul;
• să folosească structuri de fraze şi paragrafe adecvate pentru o calitate
corespunzătoare a conţinutului şi pentru a-şi demonstra profesionalismul;
• să respecte regulile de punctuaţie şi ortografice;
• să-şi amintească şi să menţină contextul conţinutului în concordanţă cu scopul documentului;
• să păstreze note sau copil ale lucrărilor cu destinaţie specifică sau oficiale.
Folosirea unui calculator, uşurează foarte mult activitatea de corectare şi structurare a
unui raport etc., dar în situaţiile în care se foloseşte scrierea de mână, întotdeauna trebuie
o scrierea lizibilă, astfel încât, documentul să poată fl citit de către oricine.
In cazurile în care agentul de securitate nu are încredere în capacitatea sa de a scrie, sunt în general
suficiente consemnarea unor comentarii scurte, clare, care să păstreze o cantitate
minimă de informaţii de calitate.
Cel mal important factor în scrierea pentru un anumit scop este înregistrarea şi
scrierea faptelor în ordine cronologică. în situaţiile în care se cer pe lângă informaţii
de bază şi detalii suplimentare, acestea pot fi date ulterior.

Gesturile
Activităţile nonverbale cum ar fi limbajul corpului, care include gesturile sunt
folosite de agentul de securitate în timpul discuţiilor şl constau în:
•
mişcări ale corpului;
• expresii faciale ca: zâmbetul, încruntarea ş.a.;
• folosirea mâinilor: mâinile deschise, întinse sunt privite ca o atitudine amicală, iar mâinile
încrucişate sau ţinute în poziţie rigidă pe lângă corp pot indica o atitudine retrasă, defensivă;
• contactul vizual se realizează dacă se doreşte crearea unei impresii de deschidere, prietenoase;
• adoptarea unei poziţii defensive sau a uneia deschisă, prietenoasă, poate fi
asigurată prin poziţia agentului de securitate. Apropierea sau rămânerea la
distanţă de subiect, arată clar atitudinea agentului de securitate.

58
 Observarea vizuala
Constituie capacitatea de a vedea şi interpreta imagini percepute vizual: (indicatoare de informare
din obiectiv, existenţa geamurilor închise, semnalele luminoase ale sistemelor de alarmă etc.)
Observarea este naturală pentru noi toţi dar, în cele mai multe cazuri, nu se obţin
toate avantajele oferite de ca pacitatea noastră de observaţie.
Pentru a folosi la maxim capacitatea de observaţie este necesar:
- să se observe, în loc să se arunce o privire;
- să se concentreze asupra imaginii şi să se interpreteze mesajul;
- să se folosească asocierea cu alte metode de comunicare pentru amintirea imaginilor;
- intensificarea observaţiei vizuale când practic a crescut cantitatea de informaţii recepţionate;
- creşterea abilităţii de interpretare şi reţinere a informaţiilor.

3.Comunicarea cu personalul firmei, cu beneficiarul si cu publicul

3.1. Aplicarea instrucţiunilor interne

Pentru a asigura securitatea unui obiectiv (loc) agentul de securitate trebuie să fie
disciplinat şi capabil de a accepta, a interpreta şi aplica numai instrucţiunile primite de
la superiori şi cele în situaţiile de urgenţă. Aceste instrucţiuni se pot transmite în scris,
ca proceduri de lucru sau cu ocazia misiunilor primite.
Atunci când nu sunt modificări zilnice sau ca urmare a unui incident, instrucţiunile
se pot trimite direct, oral, sub forma mesajului text (sms, e-mail, etc.) sau prin radio.
Agentul de securitate trebuie să înţeleagă, accepte şi respecte verigile de autoritate sau
comenzile stabile, atât pentru asigurarea zonei protejate cât şi pentru propria sa securitate.
Atunci când îi sunt furnizate instrucţiuni, agentul de securitate trebuie să le înţeleagă şi
interpreteze, dacă nu le înţelege să nu ezite să pună întrebări lămuritoare.
în acest domeniu nu există loc pentru cei care cred că ştiu totul sau au dificultăţi
în acceptarea autorităţii, deoarece o astfel de atitudine în muncă îl afectează şi îl
pune în pericol pe el însuşi ca şi, pe cei din jurul său.
Toţi agenţii de securitate trebuie să ştie exact care le sunt obligaţiile.
Pentru a face ceva, trebuie să ştie foarte bine structura conducerii, verigile
comunicării şi procedurile de informare pe cale ierarhică.

3.2. Lucrul în echipă

Prin natura sa, munca în serviciile de securitate implică lucrul în grup sau in echipă.
Din acest motiv societăţile specializate de securitate sunt organizate ca o
structură ierarhică şi funcţională. Această structură este necesară pentru a asigura
controlul şi supervizarea populaţiei din zona de activitate.
Fiecare echipă este considerată o entitate de lucru, independentă şi eficace. Echipele
lucrează împreună şi cooperează în interesul misiunilor şi responsabilităţilor.
Lucrul prost în echipă are consecinţe asupra calităţii serviciului şi a moralului personalului.
Cele mai importante aspecte ale lucrului în echipă sunt:
• atenţionează pe alţii cu privire la respectarea orarului şi a absenteismului;
• disponibilitatea de a asculta şi pe alţii;
• discută deschis problemele sau planurile menite să depăşească obstacolele sau anumite conflicte;
• niciodată nu uita că propriul comportament determină in mare măsură pe cel al celorlalţi;
• cooperează în cazul modificărilor aduse obiectivului;
• asumă-ţi partea ta de funcţiuni şi responsabilităţi,
• fii onest cu membrii echipei;
• nu proteja pentru alţii problemele care nu sunt în competenţa lor: « înţelege
obiectul activităţii şi ceea ce ţine de acesta;
59
• înţelege care este sarcina ta şi ceea ce se aşteaptă de la tine;
• lucrul în echipă presupune să cooperezi şi după caz să faci compromisuri;
• nu ezita să observi şi să întrebi pe alţii; ® comportă-te tot timpul în manieră profesională.

3.3. I nformarea publicului

Agentul de securitate trebuie să fie foarte prudent atunci când furnizează informaţii
publicului din următoarele motive:
- o interpretare greşită de către public a informaţiilor poate genera panică;
- pot fi făcute contestaţii împotriva beneficiarului serviciului de securitate sau
angajatorului ca urmare a modului în care au fost furnizate informaţiile;
- comentariile neglijente sau neinformate pot conduce la publicitate negativă a firmei;
- comentariile efectuate sau informaţiile furnizate riscă să conducă la
întreruperea contractului cu beneficiarul;
- nu poate fi întotdeauna la curent cu informaţiile importante.
Agentul de securitate este foarte rar autorizat să vorbească in numele
beneficiarului sau angajatorului, iar dacă, dezvăluie informaţii confidenţiale sau
preţioase, ulterior pot apare consecinţe asupra securităţii obiectivului asigurat.
Problemele sociale pot fi reduse dacă agentul de securitate, dispune de proceduri
coerente de comunicare ierarhică, le înţelege şi le aplică corespunzător, semnalând
superiorilor informaţii exacte şi pertinente.

TEMA 14. SPECIFICUL RELAŢIILOR DE MUNCĂ ÎN

DOMENIUL SECURITĂŢII PRIVATE

1. Dezvoltări istorice româneşti ale dialogului social

Relaţiile de muncă au o dezvoltare istorică. încă din Evul Mediu asociaţiile profesionale au existat ca bresle.
Apariţia germenilor revoluţiei industriale în România au creat premisele organizării incipiente de sindicate care să
obţină anumite drepturi pentru salariaţi prin dialog sau alte forme, cu patronii.
Creşterea conştiinţei sociale a condus la introducerea legilor care guvernează sectorul muncii.
Până în 1989, deşi sindicatele funcţionau în toate sectoarele de activitate,
dialogul social era formal având în vedere caracterul economiei şi faptul că
proprietarul unic era statul sau unele forme colective de asociere.
După 1989, sindicatele s-au organizat mult mai repede decât patronii, au acţionat
mult mai repede şi uneori, simţind că nu au un partener puternic de dialog social au
impus anumite puncte de vedere care legiferate au creat şi creează discuţii sau
greutăţi de natură economică.
Sectorial sunt multe situaţiile în care există un cadru real de desfăşurare a
dialogului social prin care sunt dezbătute şi stabilite măsuri pentru realizarea protecţiei
angajaţilor, concomitent cu creşterea economică a societăţilor comerciale.
In domeniul securităţii private, fenomenul a fost puţin deosebit, în sensul că angajatorii sunt
mai bine organizaţi, dialogul social se realizează de regulă la nivel de societate comercială
pentru că, atât la nivel de firmă dar şi la nivel naţional, sindicatele sunt în proces de constituire.

2. Termeni comuni
Relaţiile de muncă au o gamă largă de termeni şi expresii din care cele mal des întâlnite sunt:
- arbitraj / conciliere / mediere, este procesul de luare a unei decizii sau adoptării unor soluţii de către o
terţă parte, respectiv Oficiul de Mediere si Arbitraj a Conflictelor Colective de Muncă;

60
- parteneri sociali - sindicate sau organizaţii sindicale, angajatori ori organizaţii patronale, precum şi
reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice, care interacţionează în procesul de dialog social;
- dialog social - procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă
şi negociază în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun;
- angajator - persoană fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de
muncă pe bază de contract ori raport de serviciu;
- angajat - persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă ori raport de serviciu, care prestează
muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi
de prevederile contractelor sau acordurilor colective de muncă aplicabile;
• contractul colectiv de muncă - este convenţia încheiată în formă scrisă între
angajator sau organizaţia patronală şi reprezentanţii angajaţilor, prin care se
stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţiile de muncă;
• reprezentant al salariaţilor / angajaţilor, cei aleşi şi mandataţi de către angajaţi să îi reprezinte;
•

o
conflict de muncă - c nflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter econ omic, profesional sau social ri drepturile rezultate
din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu;
• greva, orice formă de încetare colectivă şi voluntară a lucrului într -o unitate.

3. Dialogul social instituţionauzatÎn România

Dialogul social instituţionalizat din România, comportă două componente majore:
- dialogul social tripartit (Guvern, sindicate, patronate);
- dialogul social bipartit (sindicate, patronate).

- Consiliul Economic şi Social, compus din reprezentanţi ai Guvernului, confederaţiilor

patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional şi are ca principală atribuţie
avizarea tuturor actelor legislative cu caracter economic şi social.
- Sectorial, organizat la f iecare minister compus din reprezentanţi ai ministerului şi ai
confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional şi unde partenerii sociali
sunt consultaţi în privinţa actelor normative elaborate sau altor probleme de interes comun.
- Teritorial, la fiecare judeţ.
Dialogul social bipartit se regăseşte preponderent în procesul de negociere şl încheiere a contractelor colective de
muncă şi soluţionare a conflictelor de muncă.
Conform legislaţiei româneşti, sindicatele sunt persoane juridice independente, fără scop
patrimonial, constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor colective şi individuale,
precum şi a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor.
Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi reglementa prin statutele proprii modul de
organizare, asociere şi gestiune, cu condiţia ca statutele sa fie adoptate printr -o
procedură democratică, în condiţiile legii.
Sindicatele participă prin reprezentanţii proprii, în condiţiile legii, la negocierea şi
încheierea contractelor colective de muncă, la tratative sau acorduri cu autorităţile
publice şi cu patronatele, precum şi în structurile specifice dialogului social.
Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natură a limita drepturile
sindicale sau a le împiedica exercitarea lor legală.
Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinţă al patronilor sau al organizaţiilor
patronale, fie direct, fie prin reprezentanţii sau membrii lor, în constituirea
organizaţiilor sindicale sau în exercitarea drepturilor lor.

4. Partenerii sociali
In securitatea privată, partenerii sociali sunt la nivel de societate, patronul şi salariaţii.
Partenerii sociali din sectorul privat de securitate au un interes comun în analize şi înţelegeri privind dezvoltarea
acestui sector. în acest mod, reglementările şi legislaţia pot fi influenţate şi adaptate la nevoile
61
şi cererile sectorului. Partenerii sociali pot, de asemenea, folosi opiniile lor comune,
pentru a obţine sprijin guvernamental.
Sectorul securităţii private se identifică la nivel naţional cu măsuri care privesc în
general salariile, costurile sociale, pensiile, instruirea, programul de lucru şi condiţiile
de muncă precum şi regulile generale ale pieţei muncii.
Obiective generale
Partenerii sociali sunt de acord că prevederile privind condiţiile de muncă
reprezintă factorul principal care determină calitatea serviciului oferit clienţilor.
Climatul relaţiilor sănătoase dintre patroni şi angajat şi condiţiile bune de lucru măreşte satisfacţia
salariaţilor şi îi influenţează să-şi îmbunătăţească serviciul pe care-l prestează. Stabilirea unui nivel
acceptabil al sistemului şi procedurilor de remuneraţie, proiecţia muncii, Instructajul profesional
sistematic, posibilităţile de a face carieră, avansarea personală, organizarea salariaţilor şi implicarea
tuturor factorilor, constituie beneficii care se răsfrâng în calitatea serviciului pentru clienţi, deoarece
patronii şi salariaţii fac parte integrantă din sistemul de securitate.
In timpul programului de pregătire profesională cursanţii învaţă câteva aspecte referitoare la:
- legislaţia muncii;
- contractele colective:
- regulamentele firmei;
- contractul de angajare.
Cursantul trebuie să cunoască care sunt principalele prevederi ale legislaţiei muncii şi contractelor
de muncă, mai ales în ce priveşte drepturile şi obligaţiile ca angajat. El trebuie să ştie cine sunt
partenerii Implicaţi în domeniul relaţiilor de muncă. De asemenea, trebuie să cunoască reprezentanţii
salariaţilor, cum lucrează consiliile de conducere ale firmei, cine sunt membrii şi cum să-i contacteze.

5.Legislaţie specifică
Codul muncii stabileşte:
- timpul de lucru;
- salariul minim;
- condiţiile de muncă care sunt specificate în regulamentul intern;
- securitatea socială;
- protecţia muncii;
Constituţia României consacră ca drepturi fundamentale şi garantează, libertatea de a munci, dreptul
la muncă nu poate fi îngrădit, iar munca forţată este interzisă.
Raporturile individuale şi colective de muncă în România sunt reglementate de
Codul Muncii care în linii generale prevede:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă,
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare,
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
j) dreptul ia protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
I) dreptul de a participa la acţiuni colective; m) dreptul de a constitui sau de a adera la un
sindicat; n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

62
5.1. Durata timpului de muncă
Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru
îndeplinirea sarcinilor de muncă.
Conform legislaţiei, timpul de muncă pentru angajaţii cu normă întreagă are o
durată de 8 ore pe zi, ceea ce înseamnă 40 de ore pe săptămână.
Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de
8 ore pe zi timp de 5 zile, cu două zile de repaus.
In funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de
muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe
săptămână, inclusiv orele suplimentare.
Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8
ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o
perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână.
Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin
negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a
timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore, va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore. Modul concret
de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore,
precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la
nivelul societăţii sau, în absenţa contractului colectiv, va fi prevăzut în regulamentul intern.
Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în
contractul individual de muncă.
Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la
cunoştinţă salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului.
Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.

5.2. Salariul
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru
munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un
salariu exprimat în bani.
La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criter ii de sex ; orientare
sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică,
srcine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.
Salariul cuprinde salariul de bază. indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor.
Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/şi colective între angajator şi
salariaţi sau reprezentanţi ai acestora.
Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile
necesare pentru asigurarea confidenţialităţii.
In scopul promovării intereselor şi apărării drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea
salariilor nu poate fi opusă sindicatelor sau. după caz, reprezentanţilor salariaţilor, în
strictă legătură cu interesele acestora şi în relaţia lor directă cu angajatorul.
Salariul minim garantat
Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se
stabileşte prin Hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor, în cazul în care programul
normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar
se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară, la numărul mediu
de ore lunar, potrivit programului legal de lucru aprobat.
63
 Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de
muncă, sub salariul de bază minim brut orar pe ţară.
Plata salariului
Salariul se plăteşte in bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual
de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care
această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Plata în natură a unei părţi din salariu este posibilă numai dacă este prevăzută expres
în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă. întârzierea
nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului
la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.

5.3. Condiţii de muncă

Regulamentul intern-Regulamentulseîntocmeşteinternde către angajator, cu
consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz. Regulamentul
intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:
a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei
forme de încălcare a demnităţii;
c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;
d) procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile,
g) reguli referitoare la procedura disciplinară;
h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;
1) criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.
Regulamentul Intern se aduce la cunoştinţă salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi
produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştiinţării acestora.
Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.
Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.
Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului intern este supusă
procedurilor de informare .
Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile
regulamentului intern, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.

5.4. Securitatea şi sănătatea în muncă

In cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea
salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire,
precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă.
In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli
privind securitatea şi sănătatea în muncă.
In elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în rnuncă angajatorul se consultă cu sindicatul sau, după caz,
cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă.
Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de
muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii.
Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă.
64
 Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord
de către angajator, împreună cu comitetul de
securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul său, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
Instruirea se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de
muncă sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni.
în toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.
Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.
Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât, să garanteze securitatea
şi sănătatea salariaţilor.
Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi
substanţelor folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a prunului ajutor în caz
de accidente de muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum
şi pentru evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent.

5.5 Contractul individual de muncă

Partenerii contractului individual de muncă sunt patronul şi salariaţii.
Obligatoriu contractul trebuie să prevadă:
- data angajării;
- drepturi şi obligaţii;
- termen nedeterminat / determinat şi numărul de ore;
- salariul şi perspectiva.
Raportul juridic individual de muncă se naşte prin încheierea contractului individual de muncă.
Prin acesta, o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze muncă sub
autoritatea unui angajator, în schimbul salariului.
Contractul individual de muncă se încheie:
- pe durată nedeterminată;
- prin excepţie, pe perioadă determinată (până la 18 luni).
Contractul Individual de muncă se negociază liber între cele două părţi.
Respectarea prevederilor contractului individual de muncă este obligatorie pentru ambele părţi. Nerespectarea
prevederilor contractuale atrage după sine sancţiuni administrative, disciplinare sau
penale.

a) partea legală:
- date de stare civilă;
- termenul pe care se încheie contractul:
- funcţia pe care se încadrează;
- timpul de lucru / de concediu;
- salariul, diurna, transportul cazarea (când este trimis în deplasare);
- echipament de protecţie.
b) partea convenţională;
c) alte clauze stabilite;
d) act adiţional privind pregătirea profesională;
e) declaraţie.

- cu acordul ambelor părţi,

- prin actul unilateral al uneia din părţi;
- de drept, în următoarele condiţii:
• concediu de maternitate;
65
 • efectuarea stagiului militar;
• incapacitate temporară de muncă;
• carantină;
• forţă majoră;
• arestarea preventivă a salariatului;
• funcţii de conducere salarizate în sindicat;
• din iniţiativa salariatului sau a angajatorului.
Incetarea contractului individual de muncă poate să se producă:
• de drept;
• cu acordul ambelor părţi;
• din iniţiativa uneia dintre părţi.
Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă.
Persoanele concediate au dreptul la preaviz:
- minim 15 zile lucrătoare (personal de execuţie);
- 30 de zile lucrătoare (personal de conducere).
Demisia reprezintă un act unilateral al salariatului, prin care comunică
încetarea contractului individual de muncă.

66
67
Anexe

Anexa 1
Glosar de termeni
- agent de securitate - persoana angajată într -o societate de securitate privată sau în formaţiunea proprie
de securitate internă, care întruneşte condiţiile prevăzute de prezenta lege. cu competenţe profesionale
certificate pentru asigurarea securităţii persoanelor bunurilor şi valorilor.
- analiza de risc - activitate ce se desfăşoară de către persoane cu competenţe
profesionale certificate, care constă în evaluarea riscurilor şi estimarea efectelor
ce pot pune în pericol viaţa, integritatea corporală ori libertatea persoanei sau pot
afecta existenţa bunurilor şi valorilor, iar pe baza concluziilor rezultate se stabilesc
măsurile de securitate în scopul diminuării impactului asupra acestora;
- beneficiar - persoana fizică sau juridică în folosul căreia se realizează măsurile de securitate privată;
- carnet de identificare profesională - document care atestă dreptul titularului de a
exercita ocupaţia corespondentă din domeniul securităţii private;
- centru de monitorizare şi recepţie a alarmelor - loc amenajat conform
standardelor, cu serviciu permanent, unde informaţiile privind starea unuia sau mal
multor sisteme de alarmă sunt primite şi tratate, conform procedurilor de lucru.
- cod de conduită în domeniul securităţii private - ansamblu de principii şi norme cu fundament moral care
guvernează relaţiile profesionale şi comerciale în domeniu! securităţii private;
- colaborare - modalitate concretă prin care persoane fizice sau juridice, aflate sub
autorităţi diferite, acţionează pentru realizarea unor obiective de Interes comun, pe
baza şi în executarea dispoziţiilor legii;
- cooperare - modalitate concretă prin care persoane fizice sau juridice, aflate sub aceeaşi autoritate,
acţionează pentru realizarea unor obiective de interes comun, pe baza şi în executarea dispoziţiilor legii; -
- echipaj - structură constituită dintr-un număr variabil de agenţi de securitate, având echiparea şi
dotarea corespunzătoare pentru prestarea serviciilor de securitate privată, prevăzute prin lege;
- fişa obiectivului - document, întocmit de prestator sau de beneficiar, după caz,
care cuprinde datele şi informaţiile sintetice privind măsurile de securitate sau
procedurile adoptate pentru asigurarea securităţii persoanelor, bunurilor şi valorilor;
- formaţiune proprie de securitate internă - structura prevăzută în
organigrama unei persoane juridice, care desfăşoară activităţi pentru
asigurarea securităţii persoanelor, a bunurilor şl valorilor proprii;
- intervenţia - totalitatea acţiunilor ce se desfăşoară Ia un obiectiv, de către echipaje destinate
restabilirii stării de normalitate, în urma primirii sau recepţionarii unei alarme ori la solicitare;
- licenţa - document care conferă dreptul persoanei juridice de a presta servicii de securitate privată;
- măsuri de securitate - modalităţi concrete de Implementare a unor soluţii de securitate pentru
siguranţa persoanelor, bunurilor şi valorilor, adoptate în urma efectuării analizei de risc;
- obiectiv - denumire generică dată patrimoniului persoanelor fizice sau juridice, a
căror siguranţă este asigurată prin măsuri de securitate;
- plan de securitate - document ce se întocmeşte de către beneficiar, cu sprijinul
prestatorului serviciilor de securitate, pe baza clauzelor contractuale şi a concluziilor
rezultate în urma analizei de risc prin care, se stabilesc măsurile de securitate;
- plan de intervenţie - document ce se întocmeşte de câtre prestator, pe baza
clauzelor contractuale şi a concluziilor rezultate în urma analizei de risc prin care.
se stabileşte intervenţia la un obiectiv, pe variante de acţiune;
- plan de protecţie - document ce se întocmeşte de câtre prestator, pe baza
clauzelor contractuale şi a concluziilor rezultate în urma analizei cazuisticii de profil
prin care, se stabilesc procedurile de protecţie a unei persoane;

68
- prestator - persoana fizică autorizată sau juridică licenţiată care desfăşoară
activităţi specifice domeniului securităţii private;
- proceduri de securitate - tehnicile şi modalităţile de executare a atribuţiilor profesionale de către
personalul de securitate, precum şi, algoritmul soluţionării unor situaţii apărute pe timpul serviciului;
- produse cu caracter special - armele şi muniţiile letale, materiile explozive, tehnica de luptă,
materialele radioactive şi nucleare, substanţele şi preparatele chimice periculoase etc.;
- răspundere administrativă formă a răspunderii juridice, aplicată în cazul
neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, de către
personalul unor organizaţii sau instituţii, care au ca efect producerea unui prejudiciu
material şi atrage după sine sancţiuni de ordin patrimonial sau nepatrimonial;
- răspundere civilă - formă a răspunderii juridice, care intervine în cazul în
care personalul unor organizaţii/instituţii cauzează prin acţiune, neglijenţă sau
Imprudenţă, un prejudiciu acestora şi care atrage după sine sancţiuni pecuniare;
- răspundere penală - formă a răspunderii juridice, care intervine în cazul în
care personalul unor organizaţii/instituţii, cu intenţie sau din culpă, săvârşeşte o
infracţiune, prevăzută şi pedepsită de legea penală;
- securitate privată - constă în ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini
organizatorice, precum şi managementul acestora, adoptate de către persoane fizice
sau juridice, prin forţe şl mijloace private, în scopul prevenirii, limitării, reducerii ori
îndepărtării unor pericole la adresa vieţii sau integrităţii corporale a persoanelor şi
protejării bunurilor ori valorilor aflate în pr oprietate, administrare sau folosinţă legală;
• servicii private de securitate - servicii destinate securizării persoanelor, bunurilor,
valorilor, infrastructurilor, evenimentelor şi proceselor, din sfera publică sau
privată, ce sunt furnizate de către persoane fizice autorizate, formaţiuni proprii de
securitate internă sau societăţi de securitate privată licenţiate;
• sistem de securitate - ansamblu integrat de măsuri organizatorice, tehnice şi procedurale
care se adoptă în scopul realizării siguranţei persoanelor, bunurilor şi valorilor;
• societate de securitate privată - persoana juridică, de drept privat, al cărei obiect
principal de activitate este furnizarea serviciilor de securitate privată.

Anexa 2.

Infractiuni care pot avea legătură cu activitatea agentului de securitate

In serviciul său, agentul de securitate trebuie să ştie că anumite infracţiuni au legătură directă cu activitatea sa
şi că el poate avea poziţia de constatator, autor , coautor, instigator sau complice a unor fapte prevăzute de legea
penală. Este de datoria furnizorilor de formare profesională şi a angajatorilor să dezvolte şi să expliciteze
consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor care pot atrage răspunderea penală.
Agent constatator
Ari 46 Ut. d. din Legea nr.333/2003.
„să oprească şi să legitimeze persoanele despre care există date sau indicii că au săvârşit infracţiuni ori alte
fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încalcă normele interne stabilite prin regulamentele proprii, iar în cazul
infracţiunilor flagrante, să prindă şi să prezinte poliţiei pe făptuitor, să oprească şi să predea poliţiei bunurile ori
valorile care fac obiectul Infracţiunii sau al altor fapte ilicite, luând măsuri

pentruProcesulconservarea-verbalastfeloriîntocmitpazaior,constituieîntocmindactdetotodatăsesizareuna organproceslor- verbaldeurmărirepentrupenală;"luarea acestor măsuri.

Autor şi coautori
Art. 46 (Codul penal).
69
 (1) Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.
(2) Coautori sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.
Instigator

Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să

săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

(1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau in timpul
săvârşirii faptei, ca va tăinui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe
făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc
cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectata sănătatea unei
persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90
de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Vătămarea corporală
Art. 194.
(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a)o Infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru
vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin. (1) lit.
a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate
Art. 203.
Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile de către cel care
a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are
putinţa de a se salva se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Lipsirea de libertate în mod ilegal
An. 205.
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 7 ani.
Se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea
(2)
de a-şi exprima voinţa ori de a se apăra.
(3) Dacă fapta este săvârşită:
a) de către o persoană înarmată;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sănătatea sau viaţa victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 şi 10 ani.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
Ameninţarea
Art. 206.

70
 (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare
îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată
depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
Şantajul

(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi
în mod injust un folos nepatrimoniai, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la
5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei
fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru
un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust
un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este
închisoarea de la 2 la 7 ani Divulgarea secretului profesional
Art. 227.
(1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane,
de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre
acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la
aceste date, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Furtul
Art. 228.
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, in scopul de a
şi-l Însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în
momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt
fel de energie care are valoare economică.
Furtul calificat
Alt 229.
(1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul nopţii;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere
sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de
incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente
de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
71
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente
ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor
pe drumurile publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum
şi componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani
Tâlhăria
Ari. 233.
Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă
sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astf el de mijloace pentru păstrarea
bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea se pedepsesc
cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Tâlhăria calificată
Ari. 234.
(1)Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:
a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calităţi oficiale,
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) în timpul nopţii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport:
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepseşte cu închisoarea de ia
3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Abuzul de
încredere Art. 238.
(1)însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de
către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul
de a -l restitui se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă..
Distrugerea
Alt 253.
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori
împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea
măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de fa 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei
persoane şl serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială., dacă prin aceasta s-a
produs o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul
cultural, pedeapsa este închisoarea de (a unu la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntre buinţare a unui bun, săvârşită
prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în
pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Distrugerea calificată

(1) Dacă faptele prevăzute în ari. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa
este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dezastru! constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări, echipamente,
instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea
corporală a două sau mai multor persoane.
Distrugerea din culpă
Art. 255.

72
 (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă
acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt
asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.

(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o
persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine
din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura
acesieia. sepedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută
de lege pentru fapta săvârşită de autor.
(3) Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
Purtarea abuzivă
Art. 296.
întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea
atribuţiilor de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă,
Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Neglijenţa în serviciu
Art. 298.
încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, dacă prin aceasta se cauzează
o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau
ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau cu amendă.
Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
Art 304.
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt
destinate publicităţii, de către ce! care Ie cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu,
dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate

publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare

de la o lună la un an sau cu amendă.

Anexa 3
Proces verbal de constatare a infracţiunii
(model orientativ)

Anul ............... ; luna ................ , ziua ................ , în ................. ,

Agent de securitate, (numele şi prenumele) ............................ din S.C.....................................
Astăzi, data de mai sus, ora ......... , m-am sesizat din oficiu / am fost sesizat de către (numele,
prenumele şi celelalte date de identificare ale persoanei care a sesizat) cu privire la (conţinutul pe scurt
al faptei comise) ..........................
în temeiul sesizării, în prezenţa martorilor asistenţi:
1).........................................................., în vârstă de ........ ani,

73
 de profesie ............................. , loc de muncă .............................. ,
posesor al (carte de identitate / buletin de identitate), seria ....... nr ........... , eliberat(a) de .............
domiciliat în ........................... , str ............................... , nr ........... bloc scara , etaj , apart , judeţul
/ sectorul
2) .......................................................... , în vârstă deani,de profesie , loc de muncă ,
posesor al (carte de identitate / buletin de identitate), seria ...... nr , eliberat(a) de
domiciliat în ............................ str ................................ , nr .......... ,
bloc ......... , scara .......... , etaj .......... apart .......... judeţul / sectorul
am constatat următoarele:
în momentul sosirii noastre, In postul de acces / pază încredinţat (se va menţiona locul unde se afla
făptuitorul, In raport cu punctele
cardinale şi reperele fixe din zonă) ................................................
am văzut / am identificat o persoana de sex ........................... cu
semnalmentele ..............................................................................

care (va fi descrisă activitatea ilicită desfăşurată de făptuitor şi percepută direct de agent)
Faţă de cele constatate am intervenit şi, după ce ne -am legitimat, am procedat la identificarea
persoanei în cauză, stabilind că se
numeşte: ........................................................
fiul lui .....................
şi al ..................... , născut la data de ....................... , în localitatea
............................................... , judeţul ..........................................
posesor al (carte de identitate / buletin de Identitate), seria ..........
nr ............................ eliberat(a) de : ................................................
domiciliat în ........................... , str ............................... , nr .......... ,
bloc ......... scara ........... , etaj ........... , apart .......... , judeţul / sectorul
Asupra acestuia s-au găsit următoarele bunuri, înscrisuri sau valori: (natura şi caracteristicile,
înscrisurilor sau valorilor găsite la controlul persoanei) ................
De asemenea, am procedat la verificarea bagajelor aparţinând
numitului ................................. , compuse din ...............................
Şi a mijlocului de transport folosit de acesta ....................................... ,
ocazie cu care am descoperit următoarele: (obiectele, înscrisurile sau valorile descoperite)
Au fost identificaţi următorii martori oculari: (numele, prenumele ş1, toate celelalte date de
identificare) ....................................................................................

Fiind întrebat cu privire la motivul prezentei sale ia locul faptei şi activităţile pe care le desfăşura,
precum şi cu privire la provenienţa bunurilor, înscrisurilor şi valorilor găsite asupra sa, în bagajele şi
mijlocul de transport pe care îl foloseşte, numitul ........................ ,a declarat că (declaraţia va fi
consemnată la persoana a lll-a singular)
Martorii oculari declar ă următoarele: (se va consemna, pe scurt, tot la persoana a
lll -a singular, împrejurările în care au luat cunoştinţă despre faptă, acţiunile ori
inacţiunile făptuitorului şi reacţia celor prezenţi)
Bunurile. înscrisurile şi valorile descoperite asupra numitului precum şi urmele şi
mijloacele
materiale de probă prelevate şi fixate la faţa locului se ridică de către noi în vederea cercetărilor.
în afara acestora, de la numitul .................................. şi de la locul comiterii faptei nu s-au mai ridicat
alte bunuri, înscrisuri sau valori.
Constatarea a început la ora ........ şi s-a terminat la ora ......... ,efectuându-se în următoarele condiţii
atmosferice şi de vizibilitate
Martorii asistenţi, martorii oculari şi persoana vătămată nu au de făcut observaţii iar numitul nu are de
făcut obiecţii nici cu privire la modul în care a făcut constatarea şi nici cu privire la cele consemnate în

procesul-verbal. (în caz că există, obiecţiile sau observaţiile vor fi consemnate integral).
Agent constatator, Martori oculari,

74
 Părţile prezente la faţa locului,
Făptuitor, Asistenţi,
Notă: Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl încheie,
precum şl, de persoanele ce au fost prezente la întocmirea procesului-verbal, cu menţionarea
calităţii acestora şi cele la care se referă procesul-verbal, obiecţiile şi explicaţiile acestora.
Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face menţiune
despre aceasta, precum şi despre motivele imposibilităţii ori refuzului de a semna.

75