SUPORT CURS

“AGENT DE SECURITATE”
COD NC 5414.0.1.

1
Nr.crt. DENUMIREA TEMEI Pag.
1 Prezentare generala 3
MODULUL1 : PREGATIREA GENERALA JURIDICA
Reglementări juridice specifice activităţii agentului de securitate:
- Intelegerea cadrului general de organizare si executare a serviciului de securitate;
T1
- Cunoasterea atributiilor ce-i revin agentului de s ecuritate pentru prevenirea faptelor cu caracter
contraventional sau penal.
Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate:
T2 - Înţelegerea procesului de calificare şi a oportunităţilor de evoluţie profesională.
- Cunoaşterea drepturilor şi respectarea obligaţiilor, de către agentul de securitate.
MODULUL 2 : PREGATIREA PROFESIONALA SPECIFICA
Dotarea agentului de securitate si dreptul de folosire a mijloacelor de apărare :
- Însuşirea, de către agentul de securitate, a normativelor tehnice privind mijloacele din dotarea
T3
individuală şi a postului.
- Cunoaşterea
Mijloace situaţiilor
tehnice şi a regulilor
de securitate folositedeînfolosire
serviciua :milloacelor de autoapărare.
- Însuşirea, de către agentul de securitate, a normativelor mijloacelor tehnice de securitate folosite în
T4
serviciu.
- Cunoaşterea şi aplicarea regulilor de bază privind folosirea mijloacelor tehnice de securitate.
Consemne si procedee de executare a serviciului:
- Cunoaşterea prevederilor consemnului general şi particular;
T5
- Însuşirea unor reguli de bază privind tehnica observării şi a supravegherii postului încredinţat sau a
patrulării pe un itinerar, stabilit prin consemn.
Proceduri de rezolvare a incidentelor de securitate:
- Învăţarea procedurilor de rezolvare a incidentelor de securitate, conform prevederilor legale şi a
T6
reglementărilor interne.
- Aplicarea regulilor de bază privind modul de acţiune al agentului de securitate, în diferite situaţii.
Completarea documentelor specifice serviciului de s ecuritate privată:
T7 - Însuşirea reglementărilor privind forma şi conţinutul documentelor de serviciu;
- Aplicarea regulilor de bază privind modul de completare şi utilizare a documentelor de serviciu.
Activitatea agentului de securitate la p redarea / primirea serviciului:
T8 - Însuşirea şi aplicarea procedurilor interne privind predarea/primirea serviciului;
- Întocmirea procesuluiMODULUL
verbal şi informarea şefuluiGENERALE
3 : NORME ierarhic despre
DEaceastă
MUNCA activitate.
Reglementări generale privind securitatea şi sănătatea în muncă:
T9 - Capacitatea de identificare şi decelare a riscurilor specifice activităţii de securitate, conform
reglementărilor în vigoare.
Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă. Noţiuni de prim ajutor:
- Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, conform cerinţelor interne şi ale
T 10 beneficiarului.
- Respectarea procedurilor de urgenţă şi evacuare prevăzute în plan, cu asigurarea securităţii
persoanelor din zona apropiată şi cu evitarea accidentării altor persoane.
Reglementări privind normele generale de protecţie a med iului:
T 11 - Insuşirea normelor generale privind protecţia mediului si aplicarea lor la specificul obiectivului la
care, agentul de securitate execută serviciul.
Cunoaşterea procedurilor de urgenţă şi evacuare:
T 12
- Cunoaşterea şi respectarea succesiunii activităţilor prevăzute în planul de urgenţă şi evacuare.
Comunicarea în activitatea de securitate privată :
T 13 - Însuşirea regulilor de bază şi a modalităţilor de comunicare, în activitatea de securitate privată şi în
serviciu.

T 14 -Specificul
Formarearelaţiilor
abilităţilordenecesare
muncă agentului
în domeniul securităţiipentru
de securitate private :
promovarea relaţiilor de muncă în
echipă

2
 AGENT SECURITATE
COD NC 5414.01
Durata: 360 ore
- 60 ore activitati teoretice;
- 300 ore activitati practice

MODULUL1 : PREGATIREA
- Aplicarea GENERALA
prevederilor legale JURIDICA
specifice activitatii agentului de securitate – 9 ore

MODULUL 2 : PREGATIREA PROFESIONALA SPECIFICA

- Utilizarea mijloacelor din dotarea individuala si a echipamentelor de securitate – 25 ore;
- Indeplinirea consemnelor si rezolvarea incidentelor de securitate – 258 ore;
- Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privata – 18 ore;

MODULUL 3 : NORME GENERALE DE MUNCA

- Aplicarea normelor de sanatate si securitate in munca – 13 ore;
- Respectarea normelor de protectie a mediului – 28 ore;
- Comunicarea si mentinerea relatiilor de munca in echipa – 9 ore.

3
PREGATIREA GENERALA JURIDICA

TEMA 1. REGLEMENTARI JURIDICE SPECIFICE ACTIVITATII AGENTULUI DE

SECURITATE

- Intelegerea cadrului general de organizare si executare a serviciului de securitate;

- Cunoasterea atributiilor ce-i revin agentului de securitate pentru prevenirea faptelor cu caracter
contraventional sau penal.

Organizarea si desfasurarea activitatii de securitate privata in Romania:

- reglementari normative specifice;
- formele de paza prevazute de lege, particularitatile acestora;
- paza si protectia prin societatile specializate de paza;
- documente de organizare si planificare a pazei;
- atributiile politiei si altor autoritati de control;
- obligatiile prestatorilor si beneficiarilor serviciilor de securitate

1.1. Definiţii şi reglementări generale

Securitatea privată în România este reglementată prin lege, normele de aplicare ale acesteia şi
instrucţiuni ale ministrului afacerilor interne. Descrierile următoare îşi au srcinea în legislaţia actuală
prevăzută în bibliografie şi nu pot fi omise în cea viitoare, poate cel mult, vor fi nuanţate.
Paza şi protecţia sunt activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace specifice, în scopul asigurării
siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul la
proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile
care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea. Se realizează prin forţe şi mijloace militare sau
civile, de către instituţii specializate ale autorităţilor administraţiei publice, sau în regim privat, de către
proprietarii sau deţinătorii obiectivelor, bunurilor şi valorilor, precum şi de către societăţile specializate
de pază şi protecţie.
Persoanele juridice care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, sunt obligate să asigure securitat ea
acestora.
Serviciile de securitate privată sunt serviciile oferite deţinătorilor de bunuri şi valori, de către
persoanele fizice autorizate sau persoanele juridice licenţiate, pe bază de contract, în scopul asigurării
siguranţei acestora.
Furnizorul / prestatorul serviciilor de securitate privată este persoana fizică autorizată sau juridică
licenţiată care desfăşoară activităţi specifice în domeniul securităţii persoanelor, bunurilor şi
valorilor.
Beneficiarul serviciilor de securitate este persoana fizică sau juridică în folosul căreia sunt realizate
activităţile privind securitatea persoanelor, bunurilor şi valorilor.
Ministerul Afacerilor Interne asigură, prin structurile sale specializate, reglementarea, coordonarea,
îndrumarea şi controlulactivităţilor de pază şi protecţie privată pe teritoriu României, în calitate de
autoritate a statului.
Anexa nr. 1 cuprinde şi alţi termeni utilizaţi în industria de securitate privată.

1.2. Formele de pază şi protecţie

Principalele forme de pază şi protecţie sunt:
a) paza cu efective de jandarmi;
b) paza cu personal din poliţia locală sau din serviciile publice destinate asigurării pazei obiectivelor de
interes judeţean,
c) paza şi protecţia prin societăţi specializate;

4
d) paza proprie;
e) paza în mediul rural.
Paza şi protecţia prin societăţi specializate
Societăţile specializate de pază şi protecţie sunt societăţi comerciale private, care se constituie şi
funcţionează potrivit legislaţiei comerciale şi a prevederilor legii speciale.
Acestea funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi pot
avea, unul sau mai multe dintre următoarele obiecte de activitate:
a) Servicii de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice,
indiferent de forma de deţinere a capitalului, efectuate cu personal de securitate privată;
b) Servicii de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice,
indiferent de forma de deţinere a capitalului, realizate prin sisteme tehnice de securitate,
c) Servicii de securitate a transporturilor de valori aflate în tranzit, de colectare, depozitare, procesare şi
alimentare cu bani a ATM- urilor;
d) Servicii de
de securitate a transporturilor de produse cu caracter
e) Servicii protecţie specializată a persoanelor fizice (garda despecial;
corp);
f) Servicii de monitorizare a sistemelor electronice şi de recepţie a alarmelor;
g) Servicii de intervenţie şi răspuns la alarme;
h) Servicii de securitate a evenimentelor, organizate în locuri publice sau destinate publicului;
i) Servicii de securitate în aeroporturi, porturi şi pe navele de călători;
j) Servicii de transport şi protecţie a corespondenţei, efectelor poştale şi coletelor;
k) Servicii de securitate a bunurilor şi valorilor, dispuse în locuri publice;
I) Servicii de consultanţă şi analiză a riscurilor la securitatea fizică pentru activităţile prevăzute la iit. a) -
k).

1.3. Planul desecuritate

Securitatea la o unitate / obiectiv se realizează prin adoptarea mai multor documente dintre care,
raportat la valoarea lor juridică, plănui de securitate este cel mai important pentru că este documentul
întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu consultarea prestatorului, pe baza
concluziilor rezultate în urma analizei de risc şi prin care se prevăd măsurile ce trebuie adoptate pentru
asigurarea
cazul, securităţii persoanelor, bunurilor şi valorilor, cu avizul de specialitate al poliţiei, dacă este
Planul de securitate trebuie să cuprindă;:
- caracteristicile obiectivului păzit;
- numărul de posturi şi amplasarea acestora; necesarul de personal pentru pază;
- amenajările, instalaţiile şi mijloacele tehnice de pază şi de alarmare,
- consemnul posturilor;
- legătura şi cooperarea cu alte organe cu atribuţii de pază a obiectivelor, bunurilor şi valorilor;
- modul şi/sau procedurile de acţiune şi de lucru în diferite situaţii;
In planul de securitate se fac menţiuni şi asupra existenţei sistemelor de alarmă la efracţie sau
incendiu precum şi despre conectarea acestora la un dispecerat de monitorizare şi recepţie / retransmitere
a semnalelor de alarmă.
In situaţia în care măsurile de securitate ale obiectivului, prevăd numai utilizarea mijloacelor mecano-
fizice şi a sistemelor tehnice de alarmare, monitorizare şi intervenţie, fără a se institui pază şi protecţie cu
personal, nu se întocmeşte plan de securitate.
In situaţii excepţionale, pentru asigurarea provizorie a protecţiei unităţii, pe o perioadă limitată de
timp prevăzută de lege, pot fi instituite măsuri de securitate, fără întocmirea prealabilă a planului de
securitate.
Toate documentele care stau la baza organizării activităţilor de securitate, trebuie păstrate în dosarul
de securitate.

5
 Sistemul de securitate
Sistemul de securitate cuprinde dispozitivul de securitate adoptat de către prestator şi e realizat cu
personal, combinat cu echipamentele tehnice de securitate instalate de către beneficiar, într -un raport
optim necesar pentru siguranţa bunurilor şi valorilor încredinţate.
In funcţie de forţele întrebuinţate şi/sau mijloacele tehnice instalate, sistemul de securitate adoptat,
poate fi simplu sau integrat.
La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de securitate organizat, conducătorii acestora
sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de
alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării securităţii şi integrităţii bunurilor.

Dispozitivul de securitate
Dispozitivul de securitate reprezintă modul de dispunere, în teren sau pe obiectiv, a elementelor de
serviciu
siguranţeiconstituite
bunurilor permanent
şi valorilor sau temporar, fixe sau mobile, având dotarea corespunzătoare asigurării
încredinţate.
Compunerea dispozitivului de securitate şi dotarea personalului pentru serviciu, se stabileşte în
funcţie de următorii factori:
- nivelul de expunere la risc al bunurilor şi valorilor încredinţate;
- situaţia operativă din zona de dispunere a obiectivului;
- configuraţia terenului şi topografia locaţiei ce urmează să fie securizată;
- cantitatea şi performanţa sistemelor tehnice de supraveghere, alarmare şi monitorizare;
- personalul şi logistica, aflate la dispoziţia prestatorului:
- solicitările beneficiarului privind nevoile reale de securitate.
Dispozitivul de securitate se compune din:
Personal de securitate:
• şeful de obiectiv;
• şeful de tură;
• agentul de securitate.
E lemente de dispozitiv:
•

•
posturi
posturi de
de securitate: fixe sau mobile şi temporare sau permanente;
control al accesului;
• patrule: temporare sau permanente;
• pânda;
• dispecerat;
• echipa /echipaj de intervenţie ş.a.

Şeful de obiectiv este persoana care asigură permanent legătura între conducerea firmei de securitate
şi conducerea obiectivului., în ceea ce priveşte rezolvarea operativă a problemelor de sen/iciu. Are în
subordine şefii de tură şi agenţii de securitate.
Şeful de tură este persoana care asigură pregătirea agenţilor de securitate pentru a intra în serviciu şi
răspunde de siguranţa obiectivului, pe toată durata acestuia. Se subordonează şefului de obiectiv şi are în
subordine toţi agenţii de securitate, aflaţi în serviciu. De regulă, atunci când dispozitivul de securitate este
format din cel puţin 5 posturi / patrule de securitate, se numeşte un şef de tură.
Agentul de securitate este persoana calificată, care îndeplineşte condiţiile legale pentru angajare, în
măsură să execute, una sau mai multe din următoarele sarcini de serviciu:
- prevenirea descoperirea sau
sauvandalismului
distrugerilor, pătrunderilor ilegale, aprivate;
violării proprietăţii intrărilor sau activităţilor neautorizate,
- prevenirea sau descoperirea furturilor, pierderii, înstrăinării, însuşirii sau ascunderii de bani,
bunuri, valori, documente sau hârtii de valoare şi alte elemente ale proprietăţii;
- apărarea integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor;
6
 - însuşirea şi punerea în aplicare a regulamentelor, regulilor, procedurilor şi practicilor pentru
reducerea stării infracţionale;
- raportarea tuturor evenimentelor care au avut loc în timpul serviciului.

Postul de securitate reprezintă tot ceea ce i se încredinţează unui agent de securitate pentru protecţie,
precum şi locui sau porţiunea de teren unde acesta îşi exercită obligaţiile prevăzute în consemn. După
modalitatea de executare a serviciului, postul de securitate poate fi, fix sau mobil. După durata
serviciului, postul de securitate poate fi, permanent sau temporar.
Postul fix, presupune executarea atribuţiilor de serviciu, de către agentul de securitate, de pe Joc, iar
postul mobil, prin deplasare într-un sector de securitate, stabilit prin consemn.
Postul temporar, presupune executarea atribuţiilor de serviciu, de către agentul de securitate, pe o
perioadă determinată, iar postul permanent, presupune executarea atribuţiilor de serviciu, de către
agentul de securitate, pe timp de 24 de ore din 24.
Postul de control acces, poate fi compus din 1-2 agenţi de securitate dispuşi la puncte obligatorii de
trecere, în scopul executării legitimării persoanelor, efectuării controlului corporal şi al bagajelor acestora,
precum şi ai mijloacelor de transport.
Pânda presupune existenţa a 1-2 agenţi de securitate, dispuşi discret într -un loc obligatoriu de trecere,
atunci când sunt informaţii certe despre intenţia unei / unor persoane de a pătrunde sau ieşi ilegal în/din
obiectiv ori pe unde se sustrag frecvent bunuri.
Echipajul / echipa de intervenţie poate fi compus(ă) dintr-un număr variabil de agenţi de securitate
şi un autoturism anume destinat, dispus în teren, în măsură să se deplaseze, în cel mai scurt timp, la locui
de unde s-a semnalat o alarmă de efracţie, prin Centrul de Monitorizare şi Recepţionare a Alarmelor.

2.1. Infracţiunea
Codul penal (legea penală) este legea care apără împotriva infracţiunilor, suveranitatea, independenţa,
unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi
întreaga ordine de drept.
Acesta incriminează toate faptele penale însă, în anumite legi sau coduri, se prevăd infracţiunile
speciale.
Legea prevede faptele care constituie infracţiuni, pedepsele care se aplică şi măsurile care se pot lua
în cazul săvârşirii acestor fapte.
Faptele prevăzute de legea penală ca infracţiuni se împart, după gravitatea lor, în crime şi delicte.
A. Infracţiunea şi elementele ei
Codul penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie,
nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o".
Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Infracţiunea este o faptă a omului prin care se aduce atingere unor anumite valori sociale şi pentru
care, cel ce a săvârşit-o, urmează să suporte o pedeapsă (închisoare sau amendă).
Infracţiunea trebuie să îndeplinească anumite trăsături esenţiale, caracteristice care să o deosebească
de contravenţie sau abateri, combătute prin mijloace nepenale.
Nimeni nu poate fi sancţionat pentru o faptă care nu este prevăzută de lege ca infracţiune la data
săvârşirii ei.
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii:
a) pericolul social;
b) vinovăţia;
c) fapta să fie prevăzută în legea penală.

Pericolul social - este trăsătură esenţială a infracţiunii, care relevă aspectul material şi social al
infracţiunii:

7
• orice activitate contrară normelor în vigoare şi care împiedică desfăşurarea normală a relaţiilor
sociale prezintă pericol social:
• pericolul social trebuie să fie generat de săvârşirea unei fapte (acţiuni sau inacţiuni);
• pericolul social trebuie sa fie de asemenea natură, încât, pentru combaterea faptei generatoare, să fie
necesară aplicarea unei pedepse.
Vinovăţia - reflectă aspectul subiectiv al infracţiunii.
• vinovăţia există atunci când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpă:
• vinovăţia este rezultatul interacţiunii a doi factori:
- conştiinţa - atitudinea psihică a persoanei;
- voinţa - a voit, nu a fost constrâns şi are două forme principale:
- intenţia - (directă sau indirectă) prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui
respectiv, prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea procedurii lui;
- culpa- prevede rezultatul acţiunii, dar nu-l acceptă.
-
intenţiesădepăşită
Fapta - acţiune
fie prevăzută în sau inacţiune
legea penală.intenţionată, care produce
Nimeni nu poate un rezultat
fi sancţionat pentrumai grav.care nu este
o faptă
prevăzută de lege ca infracţiune la data săvârşirii ei.
Conţinutul infracţiunii:
a) obiectul infracţiunii - valorile sociale ocrotite de legea penală;
b) subiectul infracţiunii - persoana fizică ce a comis fapta, dacă îndepfineşte anumite condiţii:
- să aibă vârsta cerută de lege;
- să fie responsabil;
- libertatea de voinţă şi acţiune (nu a fost constrâns, a decis liber):
c) latura obiectivă a infracţiunii :
să fie îndeplinite toate condiţiile cerute de norma de incriminare, privitoare la actul de conduită
pentru existenţa infracţiunii:
d) latura subiectivă a infracţiunii:
- atitudinea, conştiinţa, voinţa infractorului faţă de faptă şi urmările acesteia.
Cerinţele esenţiale pentru elementul subiectiv sunt:
• mobilul (cauza internă a actului de conduită);
•

scopul (ţelul urmărit prin săvârşirea faptei).

Tentativa. Condiţiile tentativei:
• existenţa unei hotărâri de a săvârşi infracţiunea;
• punerea în executare a hotărârii infracţionale;
• întreruperea executării hotărârii infracţionale, adică rezultatul (efectul) să nu se fi produs.

Pedepse
In funcţie de gravitatea faptelor comise, pedepsele pot fi:
- pedepse pri ncipale: detenţiunea pe viaţă; închisoarea (15 zile - 30 de ani)
- amenda (30 de zile până la 400 de zile amendă. O zi amendă este cuprinsă între 10 şi 500 de lei).
Pedepse accesorii - interzicerea unor drepturi din momentul pronunţării definitive a unei hotărâri
judecătoreşti pană la terminarea executării pedepsei,
Pedepse compleme ntare:
- interzicerea exercitării unor anumite drepturi (ex: dreptul de a fi ales);
- degradarea militară;
- publicarea hotărârii de condamnare, în Monitorul Oficial.
2.2. Contravenţia
Contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus decât
infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare, prin legi sau alte acte normative.
8
 Subiectul contravenţiei este autorul faptei ilicite împotriva căruia se aplică o sancţiune.
Minorii sub 14 ani nu pot fi subiecţi ai contravenţiei.
Trăsături
• vinovăţia - pentru a exista o contravenţie, aceasta trebuie săvârşită cu vinovăţie.
• pericolul social - nu este atât de grav ca al unei infracţiuni prin însuşi modul cum este concepută şi
săvârşită şi în acest fel nu lezează şi nu produce tulburări însemnate bunului mers al societăţii, ci
încalcă o regulă minoră sau produce consecinţe de mai mică importanţă.
Sancţiuni contravenţionale
Avertismentul - constă în atragerea atenţiei contravenientului asupra pericolului faptei sale şi în
recomandarea agentului constatator ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.
Amenda - constă într-o sumă de bani pe care contravenientul trebuie să o plătească, când săvârşeşte o
contravenţie, gradul de pericol fiind cel care determină cuantumul amenzii.
Cuantumul amenzilor este prevăzut de actele normative incriminatorii şi se situează între limite

minime şi maxime.- măsură care poate fi luată numai dacă este prevăzută expres în actul normativ de
Confiscarea
stabilire şi sancţionare a contravenţiei şi constă în trecerea în proprietatea statului, fără plată a anumitor
bunuri care au legătură cu fapta ilicită.
Se confiscă:
lucruri produse prin contravenţie;
• lucruri care au servit la săvârşirea contravenţiei, dacă sunt ale contravenientului;
• lucruri dobândite prin săvârşirea contravenţiei, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.
Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele competente, anume prevăzute
în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, şi măsura confiscării dacă
este cazul.

2.3. Răspunderea agentului de securitate

Dacă în timpul sau în legătură cu serviciul prestat agentul de securitate, a încălcat o normă legală,
poate fi sancţionat disciplinar, material, contravenţional sau penal, după caz.
Sancţiunile disciplinare, se stabilesc de conducerea societăţii la care este angajat, iar pedepsele

aplicate
a) sunt cele prevăzute
avertismentul scris; de Codul Muncii:
b) retrogradarea din funcţie ce nu poate depăşi 60 de zile;
c) reducerea salariului de bază, pe o perioadă de 1-3 luni, cu 5-10%;
d) reducerea salariului de bază şi /sau, după caz a indemnizaţiei de conducere, pe o perioada de 1-3 luni,
cu 5-10%;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Răspunderea materială este aplicată atunci când prin îndeplinirea defectuoasă a serviciului, se
produc pagube materiale angajatorului sau beneficiarului.
Sancţionarea contravenţională intervine atunci când, agentul de securitate încalcă una sau mai
multe fapte prevăzute de lege, în timpul serviciului, şi acestea sunt constatate de autoritatea
competentă (poliţia).
Răspunderea penală intervine atunci când printr-o hotărâre judecătorească, instanţa stabileşte una
din pedepsele prevăzute în codul penal. Competenţele şi unele din infracţiunile ce pot fi comise de agenţii
de securitate, legate de serviciul prestat sau în legătură cu serviciul sunt prevăzute în anexa nr.2.
2.4. Cauzele justificative şi de neimputabilitate prevăzute de legea penală
Nu constituie
prevăzute de lege. infracţiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna din cauzele justificative
Legitima apărare. Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura
un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia sau drepturile acestora,
sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
9
 Se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea fără
drept a unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acesta, fără drept
prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea modalităţi neiegale ori în timpul nopţii.
Starea de necesitate. Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un
pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau
un bun important al său ori al altuia sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave
decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era îndepărtat.
Este justificată fapta prevăzută de legea penală, constând în exercitarea unui drept recunoscut de lege
sau îndeplinirea unei obligaţii, impuse de lege ori de autoritatea competentă.
Constrângerea fizică şi constrângerea morală. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea
penală, săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. De asemenea, nu
constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri morale,
exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi
înlăturat în alt mod.
Excesul neimputabil nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de o persoană
aflată în stare de legitimă apărare, care din cauza tulburării şi temerii, depăşeşte limita unei apărări,
proporţionale cu gravitatea atacului, Acelaşi tratament este şi în cazul stării de necesitate.
Cazul fortuit. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este
consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Intoxicaţia. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă persoana, în momentul
săvârşirii faptei, nu putea sâ-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu putea să se controleze din
cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanţe psihoactive.
Eroarea. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul
săvârşirii acesteia, nu cunoştea de existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care, depinde caracterul
penal al faptei.

TEMA 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI DE SECURITATE:

- Înţelegerea procesului de calificare şi a oportunităţilor de evoluţie profesională.

- Cunoaşterea drepturilor şi respectarea obligaţiilor, de către agentul de securitate.

1. Condiţii de acces în ocupaţie

Ocupaţia de bază în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei persoanelor este
„agentul de securitate" şi se dobândeşte în urma absolvirii cursului de calificare şi promovării examenului
în acest sens.
Persoanele care doresc să urmeze cursurile de calificare pentru „agent de securitate''' trebuie să
îndeplinească cumulativ, următoarele condiţii:
a) să fie cetăţean român sau cetăţean al unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale
Spaţiului Economic European şi să aibă vârsta de cel puţin 18 ani,
b) să fie apt medical pentru exercitarea funcţiei;
c) să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.
Angajarea personalului cu atribuţii de pază sau gardă de corp se face pe baza documentului stabilit
prin lege (atestat, carnet profesional etc.), după absolvirea cursului de calificare profesională de bază şi
promovarea examenului, precum si a dovezilor care atestă îndeplinirea celorlalte condiţii legale.
Documentul profesional se eliberează de autoritatea de reglementare (politia) şi dă dreptul persoanei
deţinătoare de a practica ocupaţia de bază în domeniul securităţii private.

10
 Formarea profesională a personalului pentru executarea activităţilor de securitate a obiectivelor,
bunurilor, valorilor şi de gardă de corp se realizează prin furnizori de formare profesională din sectorul
public sau privat, autorizaţi în condiţiile legii.
Furnizorul de formare profesională are obligaţia de a aproba înscrierea la cursul de calificare
profesională, doar a persoanelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
Examenul de absolvire a cursului de calificare profesională pentru ocupaţia de agent de securitate se
susţine în faţa unei comisii, constituită potrivit dispoziţiilor legale, din care face parte şl un reprezentant al
unităţii de poliţie, competentă teritorial.
Cursul se organizează şi se desfăşoară, pe baza planului tematic şi a programei de pregătire aprobată,
de către Autoritatea Naţională pentru Calificări, odată cu standardul ocupaţlonal al agentului de
securitate.
Planul tematic pentru cursul de calificare în ocupaţia „agent de securitate" cuprinde următoarele
discipline şl norme de timp:
• aplicarea prevederilor legale specifice activităţii agentului de securitate (6 ore de teorie şi 3 ore de
practică);
cunoaşterea mijloacelor dm dotarea individuala şi a echipamentelor de securitate (10 ore de teorie şi 15
ore de practică);
• îndeplinirea consemnelor şi rezolvarea incidentelor de securitate (18 ore de teorie şi 240 ore de
practică);
• completarea documentelor specifice serviciului de securitate (8 ore de teorie şi 10 ore de practică);
• aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă (5 ore de teorie şi 8 ore de practică);
• respectarea normelor de protecţie a mediului (8 ore de teorie şi 20 ore de practică);
• comunicarea şi menţinerea relaţiilor de muncă în echipă (5 ore teorie şi 4 ore de practică).
Sunt exceptate de la obligata obţinerii certificatului de absolvire a cursului de calificare profesională
persoanele care deţin un certificat de competenţe profesionale, dobândit potrivit legii, şi care fac dovada
că au avut calitatea de poliţist sau cadru militar ori au avut, pentru o perioadă de cel puţin un an, calitatea
de soldat sau gradat voluntar.
Certificatul de competenţe profesionale se poate obţine în urma evaluării persoanelor într -un Centru
de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale, autorizat pentru această ocupaţie, de către

Autoritatea Naţională pentru Calificări, în condiţiile legii.

2. Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate
Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate în calitatea sa de salariat, sunt prevăzute în afară de
Codul muncii, ca drepturi valabile pentru toţi angajaţii şi în legea specială care face trimitere la specific ul
activităţii precum şi în normele interne ale angajatorului.
2.1. Drepturile agentului de securitate
a) să i se asigure gratuit uniforma, însemnele şi echipamentul de protecţie adecvat pentru activităţile de
serviciu;
b) să fie remunerat cu cel puţin salariul minim brut pe economie şi corespunzător funcţiei pe care este
angajat, iar când este adus sau trimis din / în altă localitate trebuie să i se deconteze cel puţin
cheltuielile aferente;
c) să primească drepturile suplimentare stabilite de lege daca lucrează în locuri sau medii cu risc ridicat
ori în condiţii speciale;
d) să beneficieze gratuit de pregătire, perfecţionare sau specializare profesională şi are dreptul, să fie
instruit şi informat cu privire la aspectele care sa conducă la creşterea calităţii serviciului prestat:
e) să beneficieze de
contravenţională sauasistenţă
penală, înjuridică
legătură gratuită în cazul
cu serviciul prestat,implicării salelui;
neimputabilă într -o situaţie de natură
f) să stabilească identitatea persoanelor care, prin atitudinea lor, pot aduce atingere masurilor de
securitate privată adoptate pentru obiectivul asigurat;

11
g) în cazul în care este citat în instanţă ca martor, să fie audiat în camera de consiliu şi nu în şedinţă
publică pentru a se asigura protecţia identităţii sale.
2.2 Obligaţiile agentului de securitate
a) să cunoască prevederile fişei cu atribuţiile postului şi să le îndeplinească, cu responsabilitate şi
profesionalism;
b) să execute întocmai şi la timp, dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici şi deciziile conducerii
obiectivului, referitoare la securitatea acestuia;
c) să se preocupe permanent de perfecţionarea pregătirii sale profesionale;
d) să aibă o conduită demnă, în orice situaţie şi împrejurare, îndeosebi în relaţiile cu publicul;
e) să cunoască şi să respecte normele de securitate şi sănătate in muncă, precum şi, pe cele de protecţie a
mediului;
f) sâ respecte disciplina muncii şi procedurile de lucru ale angajatorului;
g) să manifeste loialitate faţă de angajator, în executarea atribuţiilor de serviciu;

h) să respecteceregulile
informaţii vizeazăprivind secretul
siguranţa de serviciu,
naţională iar îndesituaţia
să informeze, îndată, în care intrăcompetente;
autorităţile în posesia unor date şi
i) să manifeste grijă faţă de bunurile din dotarea sa şi a postului, precum şi, faţă de celelalte echipamente
primite în folosinţă de la beneficiar;
j) să respecte întocmai consemnul general şi particular, pe toată durata serviciului;
k) să coopereze / colaboreze în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu persoane îndrituite să participe la
realizarea securităţii obiectivelor, bunurilor şi valorilor.
Agentul de securitate se subordonează nemijlocit şefului de tură şi execută serviciul, conform
prevederilor consemnului general şi particular. El este integrat într-un sistem / dispozitiv de securitate şi
răspunde de integritatea postului încredinţat.

PREGĂTIRE PROFESIONALĂ SPECIFICĂ

TEMA 3 DOTAREA AGENTULUI DE SECURITATE ŞI DREPTUL DE FOLOSIRE A

MIJLOACELOR DE APĂRARE

1. Reguli generale
Angajatorii sunt obligaţi să doteze personalul de securitate cu uniformă, însemne distinctive şi după
caz; echipament de protecţie, pe care acesta le poartă numai în timpul executării serviciului.
Personalul de securitate are obligaţia de a purta în timpul serviciului un ecuson de identificare cu
numele şi prenumele, fotografie, precum şi cu denumirea unităţii la care este angajat, inclusiv seria şi
numărul documentului profesional.
Uniforma şi însemnele se stabilesc de către angajator. Acestea vor fi inscripţionate numai cu
denumirea şi sigla societăţii angajatoare, la care se poate adăuga sintagma „SECURITY".
Nu este permisă dotarea personalului de pază cu cagule, măşti pentru acoperirea feţei, cătuşe metalice
sau cu bastoane confecţionate din alte materiale decât cauciucul.
In raport de specificul şi importanţa bunurilor sau valorilor protejate personalul de securitate, poate fi
dotat în condiţiile legii cu arme de foc, arme albe, bastoane din cauciuc, spray-uri lacrimogene şi alte
mijloace de apărare individuală.
Prin „alte mijloace de apărare", se înţelege: câini de serviciu, tomfe din cauciuc, veste sau costume
anti-glonţ, căşti de protecţie, precum şi orice mijloc de apărare şi protecţie neinterzise prin lege, destinate
uzului personalului
Felul şi număruldemijloacelor
securitate. de apărare pentru personalul de securitate se stabileşte prin planul de
securitate, în funcţie de misiunea fiecărui agent de securitate şi de particularităţile postului în care execută
serviciul.

12
1.1. Dotarea cu arme de foc a personalului de securitate
Personalul de securitate poate fi dotat şi cu arme de foc, numai cu avizul poliţiei.
Organele de poliţie competente, autorizează deţinerea, păstrarea, portul şi folosirea armelor,
persoanelor care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice dacă pentru pază sau
autoapărare este necesar să poarte o asemenea armă, precum şi a persoanelor juridice, în condiţiile legii.
Personalul de securitate înarmat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- înarmarea să aibă justificare legală;
- planul de securitate al obiectivului să fie avizat de poliţie şi să prevadă înarmarea cu arme de foc a
personalului;
- personalul de securitate să fie avizat de poliţie şi să îndeplinească cumulativ condiţiile impuse de
lege.
Personalul de securitate ce urmează să fie dotat cu arme de foc, trebuie să urmeze un program de
pregătire acestuia.
folosirea special prevăzut de lege, referitor la caracteristicile armamentului, deţinerea, păstrarea, portul şi
Armamentul şi muniţia se asigură de către angajator.
Cel puţin semestrial, sub supravegherea unităţilor de poliţie sau jandarmi competente teritorial,
angajatorul trebuie sa organizeze trageri de antrenament cu personalul de securitate, dotat cu arme de foc.
Personalului de securitate îi este interzis portul, mânuirea sau folosirea armamentului, în afara
serviciului
Uzul de armă, de către persoanele dotate cu arme de foc pentru executarea atribuţiilor de serviciu este
încă cel reglementat, de art. 46 - 52 din Legea nr. 17/1996.

1.2. Dotarea personalului din securitatea privată cu alte mijloace de apărare şi protecţie individuală
Pentru serviciu, personalul de securitate mai poate fi dotat, în condiţiile legii, cu arme neletale sau cu
arme utilitare.
Dotarea cu arme albe este permisă numai dacă acestea sunt trecute în planul de securitate, iar portul şi
folosirea lor sunt permise numai pe timpul serviciului, în condiţiile legii şi numai pentru autoprotecţie.
Dotarea cu spray-uri iritant lacrimogene se realizează de angajator şi pot fi folosite numai pentru
imobilizarea celor care atacă personalul de securitate aflat în serviciu cu respectarea instrucţiunilor de
utilizare emise de producător şi a procedurilor de lucru.
Asigurarea altor mijloace de apărare sau protecţie individuală, cum ar fi vestele şi costumele anti-cuţit
sau anti-glonţ, dispozitive cu electroşocuri şi mijloace de comunicaţii, este în funcţie de sarcinile pe care
le are de îndeplinit personalul de securitate.
Condiţiile de bază ale asigurării unui serviciu de calitate şi de reprezentare pe piaţă a angajatorului
sunt:
• echiparea şi dotarea personalului de securitate;
• instruirea şi pregătirea profesională continuă în care să se includă şi componente de autoapărare şi
folosirea echipamentelor din dotare.

2. Reguli de bază privind folosirea mijloacelor de autoapărare

2.1. F olosirea bastonului de cauciuc sau a tomfei
Bastonul din cauciuc sau tomfa, se poarta ia vedere, pe tot timpul executării serviciului. Este prins la
centură ori ţinut la încheietura mâinii cu o cureluşă, caz în care, nu se balansează şi nu se loveşte cu el în
diverse obiecte. Agentul de securitate trebuie să se asigure că bastonul de cauciuc sau tomfa, poate fi
folosit de îndată şi nu poate fi scăpat pe jos sau smuls din mană în timpul mânuirii.
Bastonul de cauciuc sau tomfa, pot fi întrebuinţate atunci când celelalte mijloace şi procedee de
imobilizare nu au dat rezultatele scontate sau în situaţii când se impune uzul armei de foc, însă din cauza
împrejurărilor concrete acest lucru nu este posibil pentru neutralizarea, constrângerea, împiedicarea,
imobilizarea, supunerea, liniştirea sau intimidarea unor persoane.
13
 Loviturile cu bastonul sau tomfa trebuie să fie aplicate numai după somaţie, pe părţile moi ale
corpului şi la membrele superioare sau inferioare.
Nu vor fi aplicate astfel de lovituri la cap, peste urechi, gât, în părţile vitale ale corpului, deoarece s -ar
putea cauza persoanei, vătămări grave sau chiar moartea.
Aplicarea de lovituri va înceta, imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s -a conformat
dispoziţiilor date de agentul de securitate.
Se interzice cu desăvârşire, folosirea bastonului de cauciuc sau a tomfei împotriva femeilor, cu
excepţia cazurilor în care acestea înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa ori
integritatea corporală a unor persoane sau a agentului de securitate.
De regulă, bastonul sau tomfa se foloseşte pentru pararea loviturilor agresorului. Bastonul se prinde
cu ambele mâini de extremităţi şi se ţine în direcţia din care vin loviturile.
Ca mijioc de atac, bastonul de cauciuc sau tomfa se foloseşte pentru aplicarea de lovituri asupra
agresorului în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei, ori să înceteze acţiunea. în cazul când sunt mai
mulţi agresori, primele lovituri vor fi aplicate celor mai agresivi. Loviturile vor fi aplicate, în special,
peste mâini, pentru a nu le da posibilitatea să atace şi să scape, eventualele obiecte cu care ar putea lovi.
Angajatorul pune la dispoziţia agentului de securitate, procedurile de acţiune şi modul de folosire a
mijloacelor de apărare, cu obligaţia celui din urmă, de a le respecta întocmai.
2.2. Folosirea pulverizatorului cu substanţe iritant lacrimogene
Pulverizatorul lacrimogen poate şi trebuie să se afle în dotarea individuală a agentului de securitate
sub formă de tuburi tip spray.
Ei conţine o substanţă iritant-lacrimogenă şi poate fi folosit pentru împiedicarea şi neutralizarea
acţiunii persoanelor agresive, care tulbură grav ordinea şi liniştea publică, atacă agentul de securitate sau
alte persoane, acţiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale.
Acest mijloc poate fi folosit împotriva persoanelor care.
• întreprind acţiuni care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a agentului de securitate ori a
altor persoane;
• încearcă să pătrundă sau pătrund fără drept în obiectivele păzite, sediile organelor administraţiei
publice şi periclitează în orice mod securitatea acestora, ori tulbură desfăşurarea normală a activităţii;
• ultragiază agenţii de securitate ori persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice prin
ameninţare, lovire sau orice alte acte de violenţă.
Se interzice folosirea pulverizatorului lacrimogen împotriva femeilor gravide sau a persoanelor cu
semne vizibile de invaliditate ori a copiilor.
Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este metoda acceptată numai pentru imobilizarea unei
persoane violente.
Distanţa eficientă pentru folosire este de maximum 3 metri, dar nu mai aproape de 2 metri. Inainte de
folosire pulverizatorul se verifică, apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe
butonul de acţionare.
Nu se recomandă folosirea în spaţii închise, spre o sursă de foc sau un corp incandescent ori împotriva
vântului. Dacă faţa şi ochii au fost afectaţi se spală cu multă apă, fără a se aplica creme sau alte emulsii.
Sunt interzise ameninţările în scop de amuzament sau manipularea neglijentă a pulverizatorului
lacrimogen.
Pulverizatorul va fi prins pe centură, în suportul special confecţionat şi destinat acestui scop.

2.3. F olosirea animalelor de serviciu

in situaţii deosebite, personalul de securitate specializat, poate fi dotat cu cai sau câini de serviciu,
care vor fi întrebuinţaţi, conform prevederilor planului de securitate.
Personalul de securitate încadrat pe funcţii care prevăd să aibă în primire şi animale de serviciu,
trebuie să urmeze cursuri de specializare.

14
 Conducătorii animalelor de serviciu trebuie să se îngrijească de instruirea acestora, cu privire la
modul de folosire în activităţile de securitate a obiectivelor, astfel încât, în situaţii reale, să poată realiza
surprinderea agresorilor.
Dar dincolo de aceste cerinţe, cea mai importantă condiţie o reprezintă ataşamentul animalului faţă de
conducător, care se realizează în timp, cu multă răbdare şi afecţiune, constituind până la urmă cheia
succesului, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

TEMA 4. MIJLOACE TEHNICE DE SECURITATE FOLOSITE ÎN SERVICIU

Pentru asigurarea unei cât mai bune protecţii a proprietăţilor, bunurilor şi valorilor, pe lângă
dispozitivul de securitate umană, conducătorii de unităţi trebuie să instaleze şi sisteme de alarmă
împotriva efracţiei.
Prin sisteme de alarmă împotriva efracţiei, se înţelege un ansamblu de echipamente electronice
compuse din centrală de comandă, cu semnalizare optică şi acustică, butoane şi pedale de panică, control
acces şi televiziune cu circuit închis, cu posibilităţi de înregistrare şi stocare a imaginilor şl datelor, de
natură să asigure o protecţie corespunzătoare obiectivelor şi persoanelor. Acestea pot fi completate sau
suplimentate cu mijloace de protecţie mecano - fizice.
Toate acestea poartă denumirea generică de mijloace tehnice, care concură ta buna funcţionare a
dispozitivului de securitate.
Mijloacele tehnice folosite pentru securitatea obiectivelor, bunurilor şi valorilor sunt:
• mijloace mecano-fizice de protecţie,
• mijloace electronice de securitate;
• dispeceratul de monitorizare a alarmelor la efracţie.

1. Mijloace mecano-fizice de protecţie

Prin măsuri de protecţie mecano-fizice se înţelege, asigurarea clădirilor instituţiilor cu dotări tehnico
constructive împotriva efracţiilor şi asigurarea valorilor prin păstrare în unităţi de depozitare sigură.
Elementele de protecţie mecano-fizice încorporate imobilelor destinate păstrării, depozitarii şi
manipulării bunurilor şi valorilor de orice fel, trebuie să fie rezistente la efracţie, corespunzător gradului
de siguranţă impus de nivelul de risc şi conforme cerinţelor tehnice, prevăzute în standarde.
Mijloacele mecano-fizice de protecţie constau în: încuietori speciale, uşi blindate, seifuri, mobilier
ignifug, gratii şi reţele metalice, instalaţii care prin atingere produc semnale sonore şi optice, ziduri, case
de fier, tezaure, geamuri şi folie de protecţie.
Scopul mijloacelor mecano-fizice este de a împiedica sau întârzia pătrunderea fără drept într -o
unitate, asigurată sau nu cu agenţi de securitate.

2. Mijloace şi sisteme electronice de securitate

Conducerea obiectivului în calitate de beneficiar al mijloacelor tehnice folosite în pază trebuie să -şi
canalizeze efor tarile pentru realizarea unui sistem integrat de securitate, prin care să se poată obţine, în
timp real, informaţii despre orice mişcare a personalului sau şi a unui sistem de administrare prin care să
se poată efectua, situaţii statistice privind prezenţa angajaţilor şi operarea unor modificări ale codului de
acces de pe cartele gestionate.
Din dispeceratul instalat în obiectiv se supraveghează mişcarea personalului şi a autovehiculelor.
Prezenţa pazei umane într-un anumit punct din obiectiv este necesară numai atunci când este dispus la
începutul culoarului de intrare sau când punctul de acces este de importanţă deosebită.
La punctele de acces intermediare, pot fi utilizate şi sisteme de supraveghere video.
Prin amplasarea cititoarelor de cartele se creează culoare de mişcare a personalului şi o
compartimentare strictă a accesului în anumite puncte din obiectiv.

15
 Cititoarele de cartele sunt conectate, atât la dispeceratul obiectivului cât şi la sistemul electronic de
deschidere a porţilor de liberă trecere.
Supravegherea zonelor exterioare şi interioare se face prin amplasarea unor camere video sau a unor
senzori de mişcare, ori prin amplasarea unor posturi fixe de securitate, în locurile cele mai favorabile
pentru comiterea unor fapte antisociale sau de intrare/ieşire, în/din obiectiv.
Aproprierea unei persoane de zona Interzisa, declanşează alarma optică şi sonoră, atât ia obiectiv cât
şi la echipa de intervenţie.
Utilizarea sistemului electronic de supraveghere şi realizarea unul sistem de monitorizare eficient,
permite folosirea raţională a forţelor şi mijloacelor umane, dând posibilitatea constituirii şl dispunerii unor
echipe de intervenţie, a unor patrule şi posturi fixe, în locurile cele mal favorabile comiterii de infracţiuni.
Sistemele de identificare antropometrică îşi găsesc aplicarea şi controlul accesului în zonele de
securitate deosebită. Ele sunt superioare întrucât recunosc persoana prin anumite caracteristici fizice unice
precum: geometria mâinii, amprentele digitale, amprenta vocii, dinamica semnăturii, geometria profilului,
vascularizarea retinei.
Sistemul operează după înregistrarea unor parametri pertinenţi corespunzători pentru recunoaşterea
individului şi care, sunt stocaţi atât în memoria sistemului cât şi pe cartelele magnetice folosite pentru
deschiderea unor porţi. La fiecare folosire a cartelei, sistemul compară datele din memorie cu cele ale
solicitantului de acces după care, procedează în consecinţă.
Detectarea unui eveniment nedorit şi semnalizarea acestuia printr-o alarmă, Indiferent de tipul ei,
reprezintă condiţii necesare, dar nu suficiente, pentru asigurarea unei securităţi corespunzătoare a
obiectivului.
De aceea detectarea trebuie urmată imediat de o etapă de tratare şi interpretare a alarmei, precum şi de
un set adecvat de acţiuni care să asigure diminuarea sau dimensionarea consecinţelor negative ale
evenimentului care a declanşat alarma.
Subordonate acestui deziderat, detectarea evenimentului nedorit şl alarmarea reprezintă rezultatul
unor mecanisme electronice complexe, ale căror funcţiuni realizează supravegherea stării unor obiective
sau zone funcţionale, cum ar fi:
• zona de acces în unitate şi zona perlmetrală;
• zona de tranzacţionare;
• zona de depozitare;
• zona de expunere;
• zona de transfer;
• zona de procesare;
• zona echipamentelor de securitate;
• zona de tranzacţii cu automate bancare.
Acest sistem complex de pază şi alarmă este construit din mai multe subsisteme:
- alarmă împotriva efracţiei;
- control acces;
- televiziune cu circuit închis;
- interfonie (comunicare);
- iluminare exterioară de securitate;
- avertizare la umiditate excesivă şi inundaţie;
- alarmă ia incendiu.

2.1. Subsistemul de alarmă împotriva efracţiei

Subsistemul
prelucrarea de alarmă
semnalelor împotriva
provenite de laefracţiei,
detectoriprin echipamentele
montaţi în zonele ce
şi îlpecompun,
căile de asigură centralizarea
acces, ce urmează a şifi
protejate.
Structura bloc a unui astfel de subsistem cuprinde:

16
 a) Centrala de alarmă - reprezintă partea cea mai importantă a unui sistem de alarmă. Este un
echipament care asigură prelucrarea semnalelor primite de la elementele de detecţie, în vederea luării unei
decizii şi semnalizarea stărilor în care se găseşte sistemul de alarmă. De asemenea, centrala permite
operarea sistemului prin intermediul tastaturii de comandă ori telecomenzii, memorarea datelor
prestabilite şi a evenimentelor survenite.
Ca părţi compononto, centrala cuprinde:
• sursa de alimentare;
• comunicatorul de semnale de alarmă - care îndeplineşte rolul de transmitere a mesajelor de la centrala
de alarmă la un dispecerat sau la un post telefonic. Transmiterea se poate face pe linie telefonică sau
prin radio emisie-recepţie.
b) Elementele de detecţie - au rolul de a detecta prezenta în spaţiul protejat al unui intrus şi
transmiterea semnalului de alarmă către centrala de alarmă.
Cele mai importante elemente de detecţie sunt detectoarele de prezenţă care, se pot clasifica:
1)
- După locul amplasării:
de interior;
- de exterior.
2) După principiul de funcţionare:
- detectoare de infraroşii pasive şi active; detectoare cu microunde;
- detectoare cu ultrasunete;
- detectoare de panică - care se materializează în butoane de panică şi pedale de panică.
Acestea pot funcţiona independent sau în combinat.
c) Avertizoare opto-acustice prin semnalul emis optic şi/sau acustic, au rolul de atenţionare în
cazul declanşării stării de alarmă in acest scop, in exteriorul obiectivului se instalează o sirenă şi un
avertizor luminos pentru o localizare mai rapidă în cazul declanşării stani de alarmă.
Unitatea de comandă a unui sistem de alarmă la efracţie este un panou de comandă acţionat de o
tastatură numerică prin care sistemul este pornit sau oprit.
Pentru a activa sau a dezactiva sistemul, utilizatorul introduce o succesiune stabilită de numere într -
o secvenţă dată, de ex 1 2 3 4, acesta fiind cunoscută sub denumirea de cod de activare sau cod de
utilizator.
Sistemul
aflate poate ficuactivat
in interferenta panoulsau dezactivatKde la panoul principal, de la una sau mai multe telecomenzi
principal.
Sistemele de alarmă antiefracţie sunt folosite pentru detectarea intrărilor neautorizate într -o zonă
protejată. Ele alertează local (prin sonerie sau sirenă) şl la distanţă (prin linii telefonice sau reţele radio),
personalul de securitate, deţinătorii de chei sau poliţia.
Avantajele unui asemenea sistem sunt:
• sistemele de control acces pot fi conectate la încuietorile electronice ale uşii şi opresc accesul
persoanelor neautorizate;
• sistemele pot înregistra toate detaliile persoanelor care au autorizare de acces, permiţând înregistrarea
tuturor acelora care intră sau ies din zonă;
• sistemele pot fi conectate la CCTV (camere de luat vederi, monitor , video recorder, cabluri) care
oferă o vizualizare şi verificare ulterioară a intrărilor;
• pot fi conectate la un sistem de alarmă antiefracţie, care va produce o alarmare în caz de acces
neautorizat sau a unei tentative de acces;
• accesul poate fi restricţionat la o zonă specifică potrivit unui timp rearanjat şi impune existenţa
anumitor condiţii înainte ca accesul să fie permis;
•

punctele
necesitateadeexistenţei
acces pot fi porţi
unei monitorizate de alaagentului
de acces sau un post de
central printr-
securitate etc.un computer, şi înlocuieşte

17
2.2. Subsistemul de control acces
Subsistemul de control acces îndeplineşte funcţia de limitare a accesului în zonele de maximă
securitate, realizând în acelaşi timp şi o evidenţa a accesului în zonele respective. Accesul este permis
numai persoanelor autorizate cu evidenţierea codului personal.
Sistemele de control al accesului sunt formate din:
- turnichete (card, cod PIN, identificator biometric);
- accesorii de intrare (cititor cârduri, tastatură, cod de deschidere);
- elemente de luare şl transmitere a deciziei (procesor, computer, unitate de control poartă);
- dispozitive de finalizare (sistem de alarmă, semnal la camere, bariere şi alte dispozitive).
Din punct de vedere mecanic, sistemul este completat cu un dispozitiv de închidere electric şi un
închizător automat de uşă. Când există un turnichet accesul este permis printr -o informaţie programată
dinainte, într-o anumită perioada. Dacă accesul este permis, atunci este trimis un semnai printr -un
dispozitiv pentru a acţiona încuietoarea, iar evenimentul este stocat în memoria sistemului pentru o
verificare ulterioară.
Controlul accesului este unul dintre cele mai importante aspecte ale securităţii.
Sistemele de control electronic al accesului necesită folosirea unui mod de identificare valid aşa cum
este un card sau număr cod verificat de către un cititor, înainte ca intrarea în zona protejată sa fie permisă.
Câteva avantaje ale sistemului:
• sistemul de control acces poate fi conectat la încuietori electronice şi interzic accesul persoanelor
neautorizate;
• sistemul poate înregistra toate detaliile celor autorizaţi să aibă acces, şi înregistrarea tuturor celor care
intră sau ies, în/din zona protejată;
• sistemul poate fi folosit în combinaţie cu CCTV pentru a oferi o înregistrare vizuală sau verifică pe
cei care încearcă să pătrundă în obiectivul păzit;
• sistemul poate fi conectate la un sistem de alarmă ia efracţie care poate genera o alertă în
eventualitatea accesului neautorizat sau a unei tentative;
• accesul poate fi restricţionat într-o zonă specifică, potrivit unui program stabilit anterior care cere
anumite condiţii de îndeplinit înainte ca accesul să fie permis;
• accesul poate fi monitorizat de la un punct central cu ajutorul unui computer, în locul agenţilor de
securitate
Agentul dedesecuritate
la intrare.joacă un rol important şi în cazul folosirii sistemelor electronice de acces.
El are misiunea să monitorizeze sau să supravegheze echipamentul de control de la un singur punct de
supraveghere pentru mai multe căi de acces.

Subsistemul de televiziune cu circuit închis

Subsistemul de televiziune cu circuit închis asigură o supraveghere directă şi înregistrarea de imagini
video, a anumitor zone din obiectiv.
Inregistrarea acestor imagini poate fi efectuată în mod permanent ori numai în momentul apariţiei
unui eveniment în zonă.
Sistemele CCTV folosesc camere de luat vederi, video recordere şi monitoare pentru a realiza
supravegherea zonei protejate.
Câteva avantaje:
- constituie un sprijin real pentru personalul de securitate întrucât poate monitoriza o arie largă de
obiective, ca de exemplu: un bloc cu multe birouri sau un centru comercial cu un număr redus de
personal de securitate;
- poate fi manevrat manual pentru
sau prin telecomandă; când se utilizează manual permite acţiunea imediată
a serviciului de securitate descoperirea incidentului;
- ajută monitorizarea colegilor atunci când aceştia patrulează în zone cu risc ridicat;
- poate fi folosit de sine stătător sau ca mijloc de observare independent când camerele de luat vederi
sunt amplasate în locurile cu risc ridicat, cum ar fi punctele de intrare;
18
- activitatea din zona acoperită poate fi înregistrată pentru verificări ulterioare;
- sistemele CCTV (camere de luat vederi, monitor, lentile, video recorder, cabluri) au costuri fixe şi
reprezintă măsuri permanente de securitate.

Subsistemul de interfonie
Subsistemul de interfonie are rolul de a facilita comunicarea din exteriorul obiectivului cu personalul
de securitate din interior, fără a veni în contact direct cu acesta, pentru realizarea unei protecţii complete.

Subsistemul pentru iluminatul de securi tate

Subsistemul pentru iluminatul de securitate asigură iluminarea perimetrului exterior al obiectivului
sau a anumitor zone exterioare ori interioare, pentru o mai bună vizibilitate pe timp de noapte.
Principalele componente ale iluminatului de securitate sunt: sursa de energie, sistemul de cabluri,
instalaţiile propriu-zise, întrerupătoarele, lentile de difuzare a luminii, becuri tungsten, halogene, cu
mercur sau vapori,
Avantajele tuburiiluminatului
folosirii cu neon, casete protectoare pentru becuri.
de securitate:
• constituie un mijloc de descurajare a infractorilor (iluminatul trebuie sa fie eficient în special în jurul
străzilor unde atenţia pietonilor poate fi atrasă de locurile cu iluminat adecvat);
• ajută la depistarea şi identificarea infractorilor;
• este util pentru siguranţa şi în avantajul personalului de patrulare (cea mai mare parte a activităţii de
patrulare se desfăşoară, pe timp de noapte, când posibilităţile de depistare a infractorilor scad, datorită
folosirii întunericului. în plus, patrulele nu sunt supuse riscului de rănire prin împiedicare de diferite
obstacole);
• ajută sistemul CCTV, care are nevoie de o sursă de lumină necesară unei vizibilităţi optim e.

Sisteme de detectare a incendiilor

Principalele componente ale sistemului de detectare a incendiilor sunt:
• unitatea de control;
• dispozitive de detecţie (senzori) pentru fum, căldură etc.;
• sonerii sau sirene de avertizare;
•
echipament de semnalizare de la distanţă pentru a alerta centrul de monitorizare sau o unitate de
pompieri;
• cablarea zonei sau împrejurimilor obiectivului în concordanţă cu caracteristicile acestuia şi cu tipurile
de risc.
Aceste sisteme alertează sau avertizează despre izbucnirea unui incendiu prin detectarea surselor de
căldură sau fum.
Unele avantaje prin folosirea acestor sisteme sunt:
• protecţie 24 de ore;
• cost fix şi permanent;
• existenţa unei game largi de dispozitive pentru toate condiţiile şi posibilităţile financiare;
Agentul de securitate poate avea un avantaj major prin folosirea acestor sisteme electronice; el poate
îndeplini roiul de monitorizare sau de supraveghere a echipamentului de control dintr-un loc central
pentru un număr mare de intrări în obiectivul păzit.
Pentru o mai bună coordonare şi utilizare, toate aceste sisteme trebuie să trimită semnale în acelaşi
spaţiu, în camera de supraveghere numită şi dispecerat.

3. Dispeceratul de monitorizare a alarmelor la efracţie

Reprezintă varianta de asigurare a unui obiectiv prin supravegherea electronică a acestuia şi
intervenţia echipajelor specializate în caz de alarmare.
Monitorizarea sistemului electronic de alarmă, se poate realiza prin două moduri:
19
 - pe linie telefonică;
- pe unde radio.
Organizarea unui dispecerat presupune existenţa centrului de monitorizare în care sunt montate
echipamentele, deservite de un operator dispecer şi a echipajelor mobile de intervenţie. între cele două
componente trebuie să existe o permanentă legătură radio pentru comunicare.
Dispeceratele se clasifică astfel:
a) dupa mobilitate:
- fixe - amplasate în clădiri:
- mobile - amplasate în mijloace mobile.
b) după aria de complexitate:
- locale - asigura supravegherea unui obiectiv local;
- centrale - asigură supravegherea unei reţele de obiective distribuite geografic.
c) după mijloacele de comunicaţii utilizate:

- radio - comunicările se facseprin

- telefonice - comunicările fac radio;
prin linie telefonică;
- mixte - comunicările se fac prin două sau trei mijloace diferite.
d) după poziţia faţă de proces:
- de bază - în care activitatea se desfăşoară în mod curent:
- de rezervă - pregătite pentru a prelua funcţiile celui de bază în orice moment.
Transmiterea semnalelor de alarmă, reprezintă una din condiţiile principale ale mecanismului de
securitate, completată, însă, de stabilirea unor semnificaţii unice, perfect înţelese de cei cărora ie sunt
adresate şi de declanşarea instantanee a măsurilor adecvate de protecţie.
Principalele semnale de alarmă sunt:
• alarma de efracţie - semnalizează tentativa de pătrundere într-o zonă interzisă sau într-un moment
nepermis;
• alarma de panică - semnalizează prezenţa unui pericol definit - semnalul este declanşat de către
personalul obiectivului;
• alarma de incendiu - semnalizează un pericol iminent sau un început de incendiu;
• alarma tehnică - semnalizează o defecţiune la o instalaţie tehnică;
•

alarma de sabotaj - semnalizează o tentativă de sabotaj la o instalaţie' de detecţie şi semnalizare a

alarmei;
• alarma de avertizare - semnalizează posibilitatea apariţiei unui eveniment nedorit;
• alarma falsă - semnalizează o posibilă defecţiune de funcţionare a mecanismului de detecţie şi
semnalizare:
Personalul care deserveşte dispeceratul de monitorizare a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei,
trebuie să aibă, specializarea necesară exercitării acestei ocupaţii.

TEMA 5. CONSEMNE ŞI PROCEDEE DE EXECUTARE A SERVICIULUI

1. Despre consemne
Pe baza concluziilor rezultate In urma efectuării analizei de risc, referitoare la caracteristicile
obiectivului, la starea de infracţionalitate din zonă, şi în raport cu personalul la dispoziţie şi/sau cu
mijloacele tehnice folosite, sistemul de securitate adoptat, poate fi:
- simplu;
- integrat.
Agentul de securitate execută serviciul individual sau în compunerea unei echipe, independent sau în
cadrul unui sistem / dispozitiv de securitate.

20
 Agentul de securitate are competenţe şi este obligat să-şi execute atribuţiile, în baza prevederilor legii
şi ale consemnelor.
Consemnul cuprinde totalitatea obligaţiilor ce-i revin personalului / agentului de securitate pentru
executarea serviciului, cu responsabilitate şi profesionalism. ;
Consemnul este de două feluri:
Consemnul general - reprezintă totalitatea obligaţiilor de serviciu ale personalului / agentului de
securitate, indiferent de elementul de dispozitiv în care se află şi sunt prevăzute în legea specială.
Consemnul particular - reprezintă totalitatea obligaţiilor de 1 serviciu aie personalului / agentului de
securitate, valabile numai pentru un anumit element de dispozitiv.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, agentul de securitate colaborează / cooperează cu forţele
prevăzute în planul de securitate sau cu cele primite în sprijin.
Indiferent de situaţie, agentul de securitate acţionează conform procedurilor stabilite de către
conducerea societăţii de securitate privată.
Protecţia drepturilor agentului de securitate, aflat în serviciu, sunt asigurate prin lege şi consemn,
care-i conferă calitatea de persoană inviolabilă.
El se subordonează unui număr strict limitat de persoane, respectiv şefului de tură, şefului de obiectiv
şi conducerii societăţii de securitate privată.
Agentul de securitate este obligat, să apere cu orice preţ postul încredinţat sau valorile şi bunurile
protejate.
Chiar şi în situaţiile în care, agentul de securitate se află în imposibilitatea exercitării atribuţiilor de
serviciu, nu părăseşte postul, decât cu aprobarea persoanelor cărora se subordonează şi numai după ce
este înlocuit.
Nerespectarea prevederilor consemnului general sau particular, sunt incriminate ca fapte care se
pedepsesc, conform legilor.

2. Ordinea interioară la post in folosul securităţii obiectivului

In interesul serviciului este necesar să fie respectate regulile de gospodărire, in postul încredinţat, iar
agenţii să raporteze orice situaţie legate de starea zonei de responsabilitate, care poate afecta securitatea
obiectivului.
De asemenea, in post sau perimetru pot fi instalate materiale tipărite (afişe, pliante, indicatoare etc.,
de avertizare, interzicere, orientare) care să ajute munca agentului sau să avertizeze asupra unor pericole
sau interdicţii în locurile cu risc din obiectiv.
La intrarea in serviciu sau pe timpul executării acestuia, agentul de securitate trebuie să se asigure că:
• nu sunt depozitate obiecte lângă pereţi, garduri sau clădiri;
• toate vehiculele sunt parcate în zonele anume desemnate;
• toate zonele de siguranţă şi protecţie sunt eliberate de materiale şi bunuri;
• lângă gard nu sunt parcate vehiculele, camioane şi trailere;
• arbuştii ornamentali, pomii şi iarba sunt tăiate sau îngrijite pentru a nu obstrucţiona vizibilitatea;
• permanent este curăţenie, în împrejurimi şi pe perimetru.

3. Întreţinerea postului pentru deplină siguranţă

„Un loc pentru orice şi orice la locul lui", aceasta trebuie să fie deviza agentului din orice post de
securitate.
Curăţenia şi ordinea reprezintă elemente care stau la baza siguranţei, oriunde, la dispecerat, la centrul
de formare, în atelierul de lucru, la postul de securitate, la oricare alt loc de muncă ca şl în propria casă.
Agentul de securitate trebuie să semnaleze toate situaţiile de nerespectare a regulilor de ordine
interioară stabilite.
Intreţinerea include păstrarea tuturor zonelor de lucru sau de serviciu, în ordine şi curate. Agentul de
securitate trebuie să raporteze orice situaţie care nu este regulamentară din punct de vedere ai ordinii
interioare şi să urmărească remedierea celor constatate.
21
 Reguli privind întreţinerea postului:
- tot ce este aruncat trebuie ridicat;
- coridoarele, trecerile şi podelele să nu fie blocate cu diferiteobiecte;
- obiectele trebuie ordonate şi căile de trecere să fie degajate;
- petele de ulei, grăsime sau apă trebuie curăţate imediat;
- gunoiul şi deşeurile se depozitează în containere sau în locuri prevăzute special;
- prevenirea căderilor obiectelor prin aşezarea lor în ordinea folosirii şi a altor utilităţi (cutii, lăzi,
truse) pentru sculele de mână sau alte materiale.
Neîntreţinerea corespunzătoare este o omisiune de a recunoaşte şi de a urmări prompt pericolele care
pot genera accidente ca: alunecări, căderi, loviri, dar şi distrugeri de bunuri sau valori.
Cel mai important lucru rămâne, menţinerea ordinii interioare pentru prevenirea pericolelor, ca
obligaţie primordială, a întregului personal.

4. Patrularea
Patrula de de securitate
securitate se compune dintr-un număr variabil de agenţi de securitate şi are atribuţii de
supraveghere a unor locuri sau zone, cu grad de risc ridica t sau de legătură între elementele de dispozitiv
şi de sprijin, în situaţii deosebite.
Patrula reprezintă unui din elementele principale ale oricărui sistem / dispozitiv de securitate.
Pe timpul executării serviciului de patrulare, agentul de securitate trebuie să fie preocupat de
securitatea obiectivului sub toate aspectele.
El are obligaţia să verifice şi să raporteze toate pericolele privind securitatea şi sănătatea în muncă,
integritatea bunurilor şi valorilor, prevenirea incendiilor, a furturilor şi sustragerilor, a distrugerilor din
diferite cauze şi alte probleme care ar putea provoca beneficiarului daune de orice natură.
Misiunile pe timpul patrulării pot fi diferite şi multiple în funcţie de natura activităţilor desfăşurate în
cadrul obiectivului păzit sau a stării infracţionale din zonă.
Patrularea este una din cele mai eficiente modalităţi prin care, un agent de securitate se poate
documenta cu privire la situaţia din obiectiv.
Serviciul de patrulare este de două feluri:
• permanent;
• temporar.
Patrularea permanentă se realizează, in interiorul sau pe perimetrul obiectivului, în locuri sau zone
pretabile producerii de infracţiuni, în regim permanent.
Patrularea temporară se realizează în interiorul sau pe perimetrul obiectivului, de către agenţi cu
această misiune, la intervale neregulate şi pentru perioade variabile de timp.
Agenţii de securitate din compunerea patrulei pot efectua o verificare a perimetrului obiectivului sau
o investigare internă mai amănunţită.
Frecvenţa patrulei în obiectiv va fi convenită cu beneficiarul şi va fi probată prin raportare sau
marcarea prezenţei prin mijloace specifice.
Obiectivele patrulării:
- să prevină şi să semnaleze incendiile;
- să prevină şi să semnaleze inundaţiile, frauda sau furtul;
- să prevină şi să detecteze pagube şi distrugeri ale proprietăţii păzite generate de diferite cauze;
- să se asigure că este respectat Regulamentul de ordine interioară;
- să prevină şi să descopere infracţiunile împotriva intereselor beneficiarului;
- să prevină accidentele de orice fel; o să prevină orice formă de pierderi sau înstrăinări;
- să înregistreze şi să raporteze toate neregulile constatate într -un mod cât mai clar şi mai operativ
posibil.
Agenţii de securitate din compunerea patrulei, se deplasează pe un traseu stabilit şi prevăzut prin
consemn.
Ei trebuie să acţioneze la vedere, în scopul descurajării unor eventuale infracţiuni.
22
5. Procedee ale patrulării de securitate
Pe timpul patrulării de securitate, agenţii execută următoarele
activităţi:
• verifică toate clădirile, birourile, laboratoarele şi alte zone de risc pentru prevenirea incendiilor,
inundaţiilor şi altor pericole;
• verifică dacă toate clădirile, camerele, birourile sunt încuiate şi asigurate din punct de vedere al
securităţii lor, dacă au existat încercări de a deschide forţat uşile, ferestrele, lacătele, robinetele de apă
etc. Vor fi verificate cu atenţie lacătele pentru a constata dacă nu există încercări de forţare sau
înlocuire a lor;
• sesizează existenţa oricărei lumini neobişnuite sau suspecte;
• verifică încăperile sau clădirile lăsate aparent neîncuiate. Dacă nu există semne de forţare şi
instrucţiunile prevăd să fie încuiate, le va încuia şi va raporta despre incident;
• notează orice defecţiune descoperită în clădiri, care ar putea genera pagube proprietăţii sau rănirea

•
vreunui salariat
cercetează toatealaparatele
beneficiarului, luând
care sunt măsuri
lăsate preventivePentru
în funcţiune. acoloaunde este posibil:
nu deteriora ceva, nu le va opri fără
să verifice instrucţiunile (ex. computerele);
• verifică starea împrejmuirilor şi raportează acolo unde consideră că este nevoie de reparaţii;
• întocmeşte un raport în cazul iluminatului defectuos, a unor scurgeri de lichid, a emanaţiilor de fum
sau gaze şi altele:
• notează detalii despre autovehicule parcate în apropierea gardului, perimetrului şl despre materialele
sau obiectele depozitate suspect lângă gard care permit escaladarea uşoară;
• verifică autovehiculele încărcate sau vagoanele de cale ferată asigurându-se că sigiliile sunt intacte,
verifică orice containere sau vehicule goale pentru a descoperi eventuale mărfuri furate;
• verifică dacă autovehiculele comerciale sunt încuiate şi imobilizate şi raportează orice neregulă.
Scoate cheile din contact daca există, le asigură şl raportează;
• acordă atenţie specială zonelor de livrare şi manipulare a mărfurilor şi raportează orice încetare de
activitate la sosirea sa sau orice i se pare suspect;
• notează şi raportează cazurile de expunere a bunurilor la distrugere din cauza vremii sau vandalizării
lor, mutându-ie în locuri sigure, dacă este posibil;
•

raportează
desemnată orice încălcare Informează
de beneficiar. a regulilor superiorul
de protecţie
săuşişisănătate în muncă,
consemnează acest persoanei de legătură
lucru în registrul de
evenimente;
• somează orice persoană aflată în zona de competenţă care prezintă suspiciuni privind prezenţa sa în
acel loc;
• notează faptele observate şi acţionează în sensul instrucţiunilor, în lipsa instrucţiunilor va raporta
cazurile superiorilor săi. Nu se iau măsuri imediate cu excepţia situaţiilor în care instrucţiunile prevăd
acest lucru;
• consemnează orice pericol observat care ar putea cauza răniri sau distrugeri şi ia măsurile necesare de
înlăturare a lor;
• acordă atenţie deosebită casieriilor, seifurilor şi altor zone unde se manipulează bani şi valori.
Recuperează cheile găsite în aceste locuri informând persoana de contact a beneficiarului,
înregistrează faptul în registru şi informează despre aceasta, şeful ierarhic;
• acordă atenţie salariaţilor care lucrează în afara orelor de program. Aceştia vor fi vizitaţi periodic în
scopul prevenirii unor activităţi ilicite;
• notează orice suspiciune potrivit căreia salariaţii folosesc sau sunt în posesia de droguri sau băuturi
alcoolice.
raportează şi stabileşte dacă este nevoie de intervenţie medicală, în asemenea situaţii, merge numai
•

însoţit în clădiri, încăperi sau alte locuri periculoase.

23
6. Tehnici de patrulare
în locurile cu vulnerabilitate deosebită pretabile la acţiuni din partea infractorilor apropierea de
aceştia trebuie să se facă fără zgomot, cu opriri repetate pentru a asculta şi observa orice mişcare. Se
recomandă încălţăminte cu talpă de cauciuc sau care nu face zgomot.
Orice fapt sau obiect care pare suspect trebuie să determine o acţiune vigilentă în cercetarea locului
sau împrejurimilor.
Dacă agentul constată că sunt intruşi în incinta obiectivului este recomandabil să nu intre imediat în
contact cu ei. Este necesar sâ anunţe în prealabil şeful de tură (obiectiv), dispeceratul propriu, poliţia sau
alţi agenţi din cadrul obiectivului.
Agentul în patrulare nu trebuie să se expună unor situaţii sau poziţii periculoase.
Este bine de reţinut că există în practica unor bande de hoţi tactica de creare a unui incident minor
într-un loc pentru a acţiona nestingherit în alt loc (diversiunea). într-o astfel de situaţie agentul trebuie să
anunţe dispeceratul propriu sau alte persoane cu atribuţii în domeniu, pentru a primi întăriri.
Orice obiect găsit abandonat în timpul patrulării trebuie ridicat, etichetat şi consemnat în raportul
zilnic. De asemenea, dacă un obiect este găsit în circumstanţe suspecte trebuie sâ conducă agentul de
securitate la ideea că obiectul este furat sau vădit ascuns pentru a fi sustras şi informează şeful ierarhic,
înainte de a lua vreo măsură.
în patrulare, agentul trebuie să verifice ferestrele, podeaua, tavanul, acoperişurile, toate fiind
importante, deoarece în acestea sunt pozate cablurile electrice şi conductele de ventilaţie sau de
alimentare cu apă ori gaze, care pot facilita pătrunderea infractorilor sau în care, se pot ascunde la sosirea
agentului de securitate. De asemenea, aceste locuri sunt zone de risc pentru producerea de incendii,
scurgeri de gaze sau alte fenomene care pot produce pagube.
Dacă are în consemn, verifică camerele unde sunt amplasate computere sau aită aparatură pentru a
constata dacă ventilaţia şi temperatura sunt adecvate.
Pentru verificarea laboratoarelor şi zonelor de încercări trebuie să aibă instrucţiuni speciale, foarte
exacte.
Pe parcursul patrulării agentul de securitate trebuie să se asigure că mărfurile nu sunt expuse
intemperiilor, care le pot distruge sau deprecia.
Luminile şi aparatele de încălzire trebuie să fie stinse pentru a elimina pericolele de incendiu şi
pentru economisirea energiei
electrice.
Este foarte important să se modifice periodic itinerarele, orarul de deplasare, pentru a nu crea
obişnuinţă, ce poate fi sesizată şi exploatată de infractori.
în esenţă, rolul agentului de securitate constă în:
- a privi,
- a observa,
- a supraveghea,
- a asculta,
- a pândi
- a semnala.
Pentru ceea ce face, agentul de securitate trebuie să dea dovadă de:
- responsabilitate,
- profesionalism;
- rigurozitate:
- exigenţă faţă de sine însuşi;
- fermitate:
- discreţie;
- determinare;
- spirit de sacrificiu;
24
- vigilenţă;
- spirit de observare.
Cea mai mică temere, îndoială sau suspiciune, trebuie să fie consemnată şi raportată.

7. Procedee de patrulare in siguranţă

Agentul de securitate aflat în serviciul de patrulare, trebuie sa aibă în atenţie următoarele:
• riscurile legate de alunecări, căderi şi poticneli (împiedicări);
• rampele, capacele de canale şi trapele defecte sau neasigurate;
• scările defecte sau periculoase;
• grămezile de obiecte instabile;
• deplasările neautorizate cu screpere sau alte vehicule speciale;
• depozitările de încărcături neasigurate sau suspendate pe macarale;
• prezenţa neautorizată a unor persoane în cabinele autovehiculelor sau utilajelor;
•

•
scurgerile de
sprijinirea la robinete,care
persoanelor supape, garnituri
acordă primuletc.;
ajutor, protecţia, intervenţia ia incendiu şi securitatea în
general;
• deblocarea pasajelor, pichetelor şi hidranţilor PSI, ieşirilor de urgenţă, şi a gurilor de aerisire;
• respectarea interdicţiei privind fumatul ( No smoching, Fumatul interzis!);
• parcarea neconformă cu instrucţiunile a autovehiculelor angajaţilor şi vizitatorilor în zona de
responsabilitate;
• căderea tencuielii de pe clădiri sau a ţurţurilor/zăpezii, de pe acoperiş.
Procedurile corecte de întreţinere a perimetrului postului vor ajuta la reducerea pericolelor de
accidente obişnuite, mal cu seamă a riscurilor de alunecări, căderi şi poticneli.
Cele mai oportune măsuri preventive care reduc riscurile împotriva:
Al un ec ăr il or :
• curăţarea imediată a tuturor petelor sau lichidelor revărsate;
• ridicarea gunoaielor abandonate;
• atenţie sporită înainte sau în timpul deplasării.
Im pi ed ic ăr il or :
•

•
identificarea
înlăturarea sauoricăror pericole
reducerea de pericole;
acestor împiedicare;
• atenţie la fire, cordoane, cabluri etc.;
• atenţie sporită înainte sau în timpul deplasării.
Căderilor:
• păstrarea în permanenţă a unei mâini libere pentru sprijinirea de bară, la urcarea sau coborârea
treptelor;
• folosirea centurilor de siguranţă în locurile adecvate;
• atenţie sporită înainte sau în timpul deplasării.

8. Patrularea de prevenire a incendiilor

Agentul de securitate trebuie să aibă în atenţie următoarele elemente:
- asigurarea că nici un obstacol nu obstrucţionează intrările şi ieşirile;
- scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi de încălzit, altele decât cele necesare;
- controlul aparatelor de uz casnic, electrice sau cu gaz;
- atenţie la toate maşinile în funcţiune care nu sunt folosite sau care trebuie scoase de sub tensiune şi
asigurarea că s-au răcit;
- degajarea aparatelor de încălzire de materiale inflamabile puse pe acestea;
- închiderea uşilor şi ferestrelor din interior şi exterior, încuierea celor exterioare, împotriva posibililor
infractori. Uşile şi ferestrele din interior trebuie închise pentru a preveni dezvoltarea unui eventual

25
incendiu. Dacă uşile sunt găsite deschise, aceasta trebuie să fie, în mod normal un semn pentru agentul de
securitate, că înăuntru se află cineva;
- mutarea la locuri sigure a materialelor inflamabile lăsate lângă sursele de căldură;
• cercetarea imediată a oricărei scurgeri de ulei sau alte lichide inflamabile;
• verificarea existenţei tuturor mijloacelor de luptă antiincendiu, dacă sunt accesibile şi în stare bună, că
toate gurile antiincendiu sunt accesibile şi că punctele de alarmă antiincendiu sunt intacte;
• verificarea şi asigurarea iluminării semnalizărilor antiincendiu:
• familiarizarea agentului de securitate cu procedurile de evacuare de urgenţă;
• menţinerea în stare corespunzătoare a sistemelor de înregistrare şi raportare.

Misiunile în patrulare
Pe timpul patrulării în scopul prevenirii incendiilor, agentul de securitate trebuie să fie atent şi să
execute următoarele:
•

după constatarea
remediere scurgerilor de ulei sau altor substanţe inflamabile să se ia măsurile imediate de
a situaţiei;
• recunoaşterea şi menţinerea în perfectă stare a căilor de acces pentru pompieri;
• scoaterea din priză a tuturor aparatelor electrice care nu sunt folosite;
• interzicerea punerii pe aparatele de încălzit, de echipamente sau alte materiale inflamabile;
• completarea permanentă a mijloacelor antiincendiu care lipsesc;
• verificarea echipamentului de stins incendiul şi punctelor de alarmă antiincendiu;
• flăcările nesupravegheate se sting;
• închiderea uşilor şi ferestrelor interne pentru a nu permite extinderea focului în caz de incendiu;
• aparatele electrice sau cu gaz să fie închise în afara programului de lucru sau pe timpul neutilizării lor;
• verificarea exterioarelor clădirilor, hidranţilor pentru incendii şi gurilor pentru apă cu scopul ca
acestea sa nu fie blocate sau obstrucţionate.

Abilităţi de observare pe timpul patrulării

Calităţile de observare reprezintă capacitatea de a reţine tot ceea ce poate fl perceput prin observare
sau ce este de observat, tot ceea ce face obiectul unui examinări atente a unei forme înaintea tuturor
posibilităţilor de analiză, diagnostic
Una din principalele calităţi pe sau
careinterpretar
agentul dee. securitate trebuie să le posede şi să ie cultive este
capacitatea de observare.
Trebuie menţionat faptul că, între a privi şi a observa este o deosebire esenţială, în sensul că, a privi
înseamnă a vedea obiectele, fiinţele sau fenomenele în mod static, iar prin observare, a le vedea şi a le
percepe, în dinamica şi evoluţia lor.
Tehnica observării presupune vizualizarea permanentă a sectorului de responsabilitate din depărtare
către aproape şi de la dreapta către stânga, în mod continuu, reţinerea oricărui detaliu privind poziţia
obiectelor, bunurilor sau persoanelor existente la un moment dat în raza vizuală. Cu prioritate observă şi
urmăreşte deplasarea persoanelor şi modul lor de compor tare.
Capacitatea de observare a persoanelor se dezvoltă în mod deosebit prin exersare, prin practică, dar şl
prin consultarea fişelor descriptive prezentate mai jos, înainte de a proceda, de exemplu, la descrierea
unei persoane:
- pentru a estima talia unei persoane se alege un punct de reper cunoscut şi se compară persoana în raport
cu acel punct. Talia persoanei va putea fi ulterior determinată cu destulă precizie; se impune
determinarea faptului dacă persoana are sau nu încălţăminte înaltă care ar putea înşela în legătură cu
înălţimea
cât posibilsadacă
reală; dacăsunt
acestea persoana poartă
adevărate saubarbă,
false;mustaţă sau perciuni este necesar să se determine pe
• se impune decelarea tuturor particularităţilor în legătură cu mersul sau comportarea;
• trebuie reţinute culoarea hainelor, a cămăşii, cravatei, jachetei şi pantalonilor;

26
• consemnarea tuturor detaliilor observate, în fişa semnalmentelor, cât mai repede posibil după
eveniment;
10. Descrierea aparentelor fizice ale persoanelor (portretul vorbit)
Cel mai mic detaliu are importanţă şi poate conduce la depistare sau identificare, astfel:
înălţimea: Se determină aproximativ, prin comparaţie cu înălţimea proprie;
Greutatea: Se determină aproximativ, prin comparaţie cu greutatea proprie;
Construcţia fizică: Gras, corpolent, scurt şi îndesat (bondoc) normal, zvelt, slab, rigid, drept, îndoit
(gârbovit), lat în umeri sau umeri căzuţi;
Faţa: Rotundă, ovală, lungă, ridată, buhăită, slabă, pomeţi proeminenţi, rumenă, palidă, proaspătă,
lividă;
Ten: Roşu, pal, proaspăt, ceară, buhăit, slab, pomeţi proeminenţi;
Expresia: Neutra, încruntată, agreabilă;
Părul: Culoarea părului, grizonat, rar, ondulat, drept, încreţit, scurt şi creţ, buclat, fără cărare, cu
cărare pe anumită parte, pieptănat pe spate; lung, scurt, mijlociu, perucă, artificial, favoriţi;
Sistemul păros: Barbă, mustaţă, (forma şi existenţa, mexican, galbenă, dreaptă), ten întunecat, formă
de bărbierit;
Capul: Mare, mic, îngust, pătrat;
Fruntea: Înaltă, îngustă, largă, zbârcită, bombată, teşită;
Sprâncenele: Culoarea, groase, subţiri, fine, stufoase, pensate, arcuite, desenate cu creionul, unite;
Ochii: Culoarea ochilor, strabism, orb, chior, pleoape, gene, poartă ochelari, poartă ochelari cu ramă
de baga, cu ramă metalică, lentile colorate, pleoape lăsate;
Nasul: Larg, mic, lung, scurt, cârn, întors, spart, bulb, nări largi ! înguste;
Gura: Largă, mică, obişnuită, deschisă. închisă;
Buzele: Subţiri, fine, mari, buză de iepure, bine conturate, bine desenate, buză inferioară sau
superioară proeminentă;
Bărbia: Cu gropiţă, dublă, ascuţită, rotundă, pătrată, retrasă, brăzdată vertical;
Dinţii: Curaţi, albi, decoloraţi, stricaţi, rari, proteză, ştirb, dinţi din aur, placaţi;
Urechile: Mari, mici, în formă de conopidă, lobi mici, lobi sparţi, perforate;
Mâinile: Cu degete scurte / iungi, îngrijite, neîngrijite, bătătorite, bine antrenate, aspre, unghii lungi
sau scurte;
Vocea: Intensă, răguşită, tare, feminizată, ridicată, groasă, moale, sâsâită, bâlbâită, accent,
Semne particulare: Cicatrice, semne din naştere, aluniţe, pistrui, tatuaje, deformări, mers şchiopătat;
Particularităţi: Tuse nervoasă, foloseşte aceeaşi expresie (tic verbal), mers deosebit, fumează pipă,
trabuc, ţigări, face rotocoale de fum, confecţionează propriile ţigări, ţine ţigara într-un anumit mod;
Rasa: Tip indian, chinez, european, asiatic, negru etc.
Toate aceste caracteristici se consemnează în Fişa semnalmentelor fizice ale persoanei şi sunt
importante, mai ales pentru organele de anchetă. Este recomandabil ca la fiecare post, să fie un model de
asemenea fişă (anexa nr. 3).

TEMA 6. PROCEDURI DE REZOLVARE A INCIDENTELOR DE SECURITATE

în accepţiunea specialiştilor, incidentul de securitate este evenimentul produs, cu evoluţie

necontrolată, care generează efecte distructive asupra stării de normalitate şi necesită o acţiune imediată
pentru restabilirea situaţiei anterioare.
Pentru soluţionarea incidentelor de securitate, angajatorul are obligaţia să elaboreze proceduri de
acţiune şi să instruiască personalul cu atribuţii pe această linie, în vederea aplicării lor întocmai.
Procedurile de lucru şi acţiune, cuprind tehnicile şi modalităţile de executare a atribuţiilor
profesionale de către personalul de securitate, precum şi algoritmul soluţionării unor incidente de
securitate, apărute pe timpul serviciului.

27
 în continuare sunt prezentate câteva incidente de securitate, care pot să apară mai frecvent pe timpul
serviciului şi procedurile de acţiune pentru soluţionarea lor.
1. în cazul unui atac armat
Atacul armat este o acţiune cu caracter violent care are drept motivaţie suprimarea vieţii unei
persoane, ori punerea în pericol a integrităţii corporale sau a sănătăţii acesteia în scop de răzbunare, jaf,
şantaj, răpire, demonstraţie de forţă, supremaţie, sau chiar sabota je.
Acţiunea armată poate fi, cu sau fără luare de ostatici, cu atac direct sau indirect ori prin intermediul
dispozitivelor explozive plasate în obiectiv.
1.1. în cazul unui atac armat cu acţiune directă
Prin atac armat direct se înţelege declanşarea focului de armă de către agresor prin surprindere. De
regulă, în asemenea situaţie agentul de securitate procedează astfel:
• ia poziţia culcat cu faţa către direcţia dinspre care se trage, pentru a nu se expune inutil, pe el şi pe
alţii;
•

se documentează,
atacatorilor imediat
şi încearcă asupra situaţiei,
să le satisfacă eventuale în scopui obţinerii primelor date despre intenţiile
cerinţe;
• identifică zona de acţiune şi limitează, pe cât posibil, accesul atacatorilor spre alte zone din obiectiv;
• dacă este posibil declanşează alarma, informează conducerea obiectivului şi menţine legătura cu
dispeceratul societăţii de securitate privată, in vederea asigurării fluxului de informaţii;
• prin şeful formaţiunii de pază, se iniţiază un prim contact cu atacatorii şl se acţionează cu calm pentru
determinarea acestora să renunţe la atac;
• în cazul în care acceptă negocieri, se încearcă rezolvarea formală a cererilor acestora, până la sosirea
forţelor de intervenţie care vor prelua Iniţiativa;
• până la sosirea forţelor de intervenţie, ceilalţi agenţii de securitate, împreună cu reprezentanţi ai
beneficiarului, vor lua măsuri de protecţie şi evacuare a personalului, în zonele neafectate.

1.2. în cazul unui atac armat cu acţiune indirectă

Prin atac armat indirect se înţelege ameninţarea de către un agresor că urmează să fofosească arma
de foc sau plasarea unui dispozitiv exploziv.
în primul caz agentul de securitate procedează de regulă astfel:
- intensifică
care observarea
îi favorizează în sectorul
şi armamentul desupra
aflat responsabilitate
lor; pentru a stabili numărul agresorilor, obstacolele
- intră în dialog cu ei şi încearcă să le satisfacă cererile, pentru a evita rănirea unor persoane sau de a
câştiga timp;
- solicită personalului aflat în serviciu în postul de responsabilitate;
- să satisfacă cererile agresorilor;
- dacă este posibil declanşează alarma, informează conducerea obiectivului şi poliţia, menţine legătura cu
dispeceratul societăţii de securitate privată, în vederea asigurării fluxului de informaţii;
- memorează semnalmentele fizice exterioare ale agresorilor şi le urmăreşte acţiunile / deplasările prin
obiectiv, chiar şi după ieşirea din obiectiv;
- informează conducerea beneficiarului şi a societăţii de securitate despre eveniment, completează imediat
fiţa cu semnalmentele agresorilor, şi întocmeşte raportul de eveniment.
- sprijină autorităţile în definitivarea anchetei.

In cazul descoperirii unui colet suspect a fi „Bombă", ori primirea unei ameninţări cu „Bombă în
obiectiv", procedura este următoarea:
•

se
dinidentifică
zonă; coletul suspect, se marchează locul, fără a atinge coletul şi se îndepărtează orice persoană
• se anunţă dispeceratul firmei şi şeful ierarhic;
• operatorul dispecer informează conducerea obiectivului şi solicită aprobare pentru declanşarea
alarmei şi evacuarea persoanelor din obiectiv, întâi clienţii şi vizitatorii, apoi salariaţii;
28
• se păstrează legătura permanentă cu dispeceratul firmei de securitate, prin care se solicită (dacă e
cazul) intervenţia echipelor mobile de intervenţie şi a forţelor specializate autorizate (echipe
pirotehnice, poliţie, pompieri, salvare etc.),
• până la sosirea forţelor de intervenţie conducerea obiectivului, dispune deconectarea instalaţiilor de
energie electrică, de gaze şi apă din zonă, iar firma de securitate sprijină beneficiarul, în luarea
măsurilor de evacuare şi protejare a bunurilor şi valorilor;
• la sosirea specialiştilor din echipa de control pirotehnic, prezintă acestora locul în care se află coletul
suspect (în cazul ameninţării telefonice, conţinutul mesajului) şi fără a se implica în acţiunea acestora,
continuă executarea serviciului.
La ameninţarea cu „bombă în obiectiv", în afara programului de lucru, se informează, mai întâi,
managerul obiectivului şi dispeceratul firmei de securitate, după care, se vor desfăşura aceleaşi activităţi,
cu sprijinul echipajelor mobile de intervenţie ale prestatorului.
în cazul ameninţării prin apelare telefonică, agentul de securitate cere repetarea mesajului pe care,
dacă are (tehnica
formular model,necesară
anexa nr.îl4).va înregistra audio în vederea folosirii lui ca mijloc de probă sau într -un
1.3. în cazul unul atac armat, cu luare de ostatici
Agentul de securitate procedează la efectuarea aceloraşi operaţiuni, încercând pe cât posibil
protejarea vieţii şi integrităţii ostaticilor prin evitarea măsurilor care să provoace atacatorii la alte acte de
violenţă.
Pentru rezolvarea unei astfel de situaţii, se solicită sprijinul forţelor specializate ale Poliţiei sau
Brigăzii Antiteroriste din cadrul SRI;
în momentul iniţierii atacului trebuie să declanşeze cât mai repede posibil alarma;
Ostaticilor li se recomandă, să se supună tuturor solicitărilor atacatorilor şi fără a intra în panică sau
să se manifeste violent, să-şi concentreze efortul pentru a se proteja până la intervenţia forţelor
specializate, să nu se expună pe direcţia de asalt a forţelor de intervenţie, adăpostindu-se în locuri sigure.
Dacă obiectivul este asigurat cu pază înarmată, nu este indicată folosirea armamentului, pentru a se
evita rănirea sau moartea ostaticilor sau chiar a agenţilor de securitate aflaţi în serviciu.

2. În cazul Încercării de pătrundere frauduloasă în obiectiv sau de forţare a accesului în zone interzise
Agentul de securitate, în funcţie de zona afişată pe panoul de alarmare sau observată direct,
procedează astfel:
- informează beneficiarul şi ia măsuri pentru blocarea accesului în obiectiv;
- inspectează zona, verifică cauza declanşării alarmei, opreşte din acţiune făptuitorii surprinşi în flagrant
şi îi pune în imposibilitatea de a paraşi zona;
- dacă făptuitorul opune rezistenţă, folosind mijloacele din dotare, agentul procedează la imobilizarea
acestuia în condiţiile prevăzute de lege;
• dacă motivul faptei este încercarea de sustragere de valori, bunuri materiale sau documente, izolează
câmpul infracţional şi identifică eventualii martori;
• predă făptuitorii conducerii obiectivului sau echipelor de intervenţie ale prestatorului, cărora le
cedează iniţiativa până la definitivarea situaţiei.

3. La activarea alarmei
Cele mai frecvente tipuri de alarmă sunt alarmele de incendiu şi alarmele la efracţie.
Principalele elemente comune pentru activarea ambelor tipuri de alarmă sunt:
• verificarea tipului de alarmă (incendiu sau efracţie);
•

•
verificarea naturii
investigarea, alarmei
fără vreun (alarmă
risc, pentrulaafum, la situaţia
stabili căldură,dealarmă
fapt; la spargere, la mişcare, etc.);
• verificarea dacă potrivit instrucţiunilor alarma este automat transmisă centrului de comandă
(dispeceratului) sau serviciilor de prim ajutor; dacă nu, informează serviciile de prim ajutor şi
persoanele de contact în caz de urgenţă;
29
• asigurarea că s-a efectuat o raportare verbală prin radio sau telefon, la dispecerat;
• consemnarea în detaliu a măsurilor luate şi intervenţiei efectuată de serviciile de prim ajutor sau
persoanele contactate în caz de urgenţă;
• întocmirea unui raport detaliat.
Instrucţiunile în detaliu fac parte din instructaj, care se desfăşoară, cu fiecare agent la intrarea în
serviciu

4. În caz de efracţie
La descoperirea unei efracţii personalul de securitate execută următoarele:
• anunţă imediat poliţia;
• conservă elementele materiale de probă;
• informează poliţia dacă s-a atins ceva din câmpul infracţional sau s-a modificat locul elementelor
materiale de probă;
•

•
informează
ţine persoanele
la distanţă de contact
persoanele ale beneficiarului
ce trec prin apropiere; şi dispeceratul;
• asigură zona fără să atingă probele sau mijloacele de probă;
• identifică şi reţine autorii până la sosirea poliţiei şi stabileşte;
• identitatea martorilor;
• întocmeşte procesul verbal de eveniment.
Se recomanda a nu se intra în mod imprudent în contact cu infractorul.

5. in cazul unui incident minor |

|
Atunci când agentul de securitate descoperă un incident minor sau când acesta îi este comunicat,
modul său de acţiune este important sa ia următoarele măsuri:
- înainte de a se apropia se asigură că zona nu este periculoasă;
- nu se expune pe el sau alte persoane la riscuri inutile;
- evaluează situaţia şi îşi formează o părere despre măsurile imediate care se impun a fi luate;
- evaluează situaţia până la sosirea poliţiei, pompierilor sau şefilor ierarhici;
• raportează
modificareaşefilor ierarhici
situaţiei, saueste
iar dacă dispeceratului
cazul acordăşiajutor;
actualizează permanent informaţiile în funcţie de
• împrejmuieşte zona cu o bandă sau o blochează, fără a stânjeni accesul serviciilor de urgenţă;
• notează numele sau numărul de identificare a personalului serviciilor de urgenţă implicaţi direct în
rezolvarea incidentului;
• conservă probele materiale necesare viitoarei investigaţii;
• identifică martorii şi le solicită lămuriri;
• notează cu atenţie toate faptele: ce, unde, de ce, când, cine, cum şi măsurile luate;
• notează numele şi adresa părţilor vătămate;
• nu întreprinde nimic care să implice obligaţia patronului sau beneficiarului, dacă acestea pot afecta
obligaţiile contractului de prestări servicii sau contractului de asigurare;
• consemnează concluziile intr-un proces verbal care se constituie ca mijloc de probă;
• sprijină în continuare ancheta.
Agentul de securitate trebuie să rămână calm, să facă dovada profesionalismului pe toată durata
incidentului şi dacă este posibil vine în ajutorul tuturor celor care sunt în dificultate.

6. LaConflictul
apariţia unui
poateconflict
fi un dezacord, o contradicţie, un antagonism, o discuţie violentă care poate degenera
într-o ciocnire între două persoane sau grupuri de persoane cu interese sau păreri opuse.
Elemente definitorii care au legătură cu explicarea unei stări conflictuale:
Comunicarea: Schimbul de idei sau sentimente prin viu grai, scris sau comportament.
30
 Agresiunea: Este un atac sau acţiune periculoasă a unei persoane sau grup de persoane asupra altei
persoane sau grup. Agresiunea poate fi verbală sau fizică.
Accesul de furie: Este un sentiment de mare iritare sau antagonism ca rezultat al unui diferend real
sau presupus.
Limbajul: Este un mod de a exprima gânduri sau sentimente prin folosirea sunetelor vorbite sau
simbolurilor convenţionale. Acesta include orice alt mijloc de comunicare cum ar fi gesturile sau sunetele
animalice sau onomatopeice.
Conflictul rezultă dintr-o întrerupere a folosirii limbajului pentru a comunica un rezultat sau o
informaţie. Se produce astfel o iritare provocată, care este exprimată prin agresiune, atât verbală cât şi
fizică.
Agenţii de securitate sunt predispuşi prin natura serviciului prestat la implicarea în acest gen de
situaţii, deoarece ei sunt cei care trebuie să intervină, solicitând persoanelor să înceteze un act sau o
acţiune, să nu o mai continue, întrucât pot pune în primejdie alte persoane sau pot cauza serioase pagube
sau distrugeri ale proprietăţii,(ex. fumatul, nerespectarea unor reguli, furtul de pe rafturi în magazine sau
din incintele obiectivelor etc.).
De asemenea, în anumite situaţii, agenţii de securitate pot cere persoanei să părăsească zona sau
obiectivul. Acest lucru poate conduce la violenţă continuă care indică în mod clar etapele escaladării
conflictului şi în acest caz se impune adoptarea unei metodologii de prevenire a agresiunii verbale care
poate degenera în agresiune fizică sau chiar atac.
In general agresiunea nu are loc instantaneu, ea se dezvoltă în timp.
Există câţiva factori care pot cauza sau declanşa această agresiune (frica, egoismul, neliniştea,
limbajul, tendinţa de folosire a forţei fizice în orice împrejurare, nivelul de cultură, mediul ambiant etc.).
Agentul de securitate trebuie să fie conştient de reacţiile altor persoane pentru a fi atent la acţiunile
sale.
De felul în care agentul de securitate acţionează depinde în multe cazuri cum calmează sau cum se
escaladează o situaţie conflictuală şi aceasta presupune o dozare a acţiunile sale tot timpul şi în orice
împrejurare.
în situaţii care pot deveni conflictuale agentul de securitate, trebuie să aibă permanent in vedere
următoarele elemente, de care trebuie să fie conştient:
• comportamentul său;
• comportamentul altor persoane;
• ritmul respiraţiei celor două părţi;
• limbajul corpului;
• intenţiile ascunse ale părţilor conflictuale;
• gesturile;
• intervenţia terţului;
• greşeli care pot genera escaladarea conflictului. De asemenea agentul de securitate trebuie:
• să evite privirea continuă în ochi a unuia dintre oponenţi;
• să nu manifeste agresivitate;
• să nu manifeste indiferenţă
• să nu ridice tonul;
• să păstreze o distanţă corespunzătoare;
• să nu dovedească neglijenţă.
Rezolvarea cu calm a problemelor litigioase trebuie să fie caracteristica modului de acţiune al
agenţilor de securitate.
Agentul
existenţei de agresiuni
unor securitate/ agitaţii
trebuiesesăimpune
fie convins că scopul
să adopte aceastăsău este de a asigura calmul şi în situaţia
atitudine.
De aceea, este necesar să fie conştient de etapele violenţei care pot fi:
Agitaţia verbală: Limbajul persoanei indică nivelul gradului de enervare.

31
 Ostilitatea verbală: Persoana devine supărată şl nu răspunde într-un mod raţional la eforturile de a
reacţiona la problemă sau la rezolvarea situaţiei.
Ameninţări verbale: Persoana îşi concentrează toată atenţia pe un individ sau grup. Expresia de
enervare se manifestă şi e în creştere.
Ameninţări fizice: Persoana anunţă că va recurge la violenţă fizică dacă problema sa nu va fi
rezolvată. Acest stadiu este însoţit în general de un limbaj verbal sau corporal agresiv, indicând
recurgerea iminentă la violenţă.
Moment critic: Este punctul la care acţiunile agentului de securitate poate, ori să rezoive incidentul
ori să-l escaladeze spre violenţă. Acest punct cere o mare conştientizare personală, hotărâre şi
profesionalism din partea agentului de securitate. Obiectivul lui este de a aduce situaţia la calm.
Violenţa fizică: Aceasta este punctul unde comportarea normală acceptabilă a dispărut şi una dintre
persoane (sau mai multe) recurge la violenţă fizică pentru a-şi realiza punctul de vedere. Acesta poate fi
un atac susţinut sau un atac foarte scurt.
Agentul de securitate trebuie să-şi amintească faptul că situaţia se poate remedia şi nu trebuie
abandonată.
Calmul trebuie restabilit chiar dacă este numai din cauza istovirii combatanţilor.
El trebuie să adopte orice oportunitate rezonabilă pentru a restabili situaţia la calm.
Calmul: Este starea normală a individului sau societăţii.
Chiar dacă calmul a revenit, agentul de securitate trebuie să rămână atent pentru a preveni
deteriorarea din nou a situaţiei, care poate reaprinde violenţa.
Sensibilitate generală: Agentul de securitate trebuie să evite de = a da ordine agresive sau violente
deoarece acest gen de adresare nu place persoanelor şi nici nu este ascultat, iar dacă ordinul lui nu este
ascultat el va pierde din teren şl din autoritate.
Faţă de persoanele agresive sau violente autoritatea şi amorul propriu nu au nlclun efect pentru
restaurarea calmului.
Agentul de securitate trebuie să-şi folosească puterea de observaţie, cunoştinţele căpătate la pregătire,
experienţa, limbajul pozitiv, gestica precisă.
El trebuie să facă dovada unei mari siguranţe, de profesionalism p pentru a putea obţine un rezultat
pozitiv, să gândească şi mai apoi să [: acţioneze. Trebuie să evite a se plasa în zona periculoasă.
De fapt agentul de securitate trebuie să acţioneze conform principiului, „calm înainte de acţiune .
Agentul de securitate trebuie să fie conştient că există indivizi care nu trebuie să fie agitaţi înainte de
a deveni agresivi şi pot deveni extrem de violenţi fără nici o pregătire anterioară. Acest tip de persoană
este foarte periculoasă şi trebuie acordată o mare atenţie când se intră în contact cu ea. O asemenea
persoană este imprevizibilă şi e posibil chiar să-i placă violenţa, inclusiv aplicarea de lovituri sau răniri.
Atunci când sunt asemenea situaţii este recomandabil să fie anunţate autorităţile.
Acestea sunt în general elementele privind agresiunea şi conflictul precum şi modalităţile de luare a
unei hotărâri pentru reîntoarcerea la calm.
Trebuie avută mare grijă în aceste momente, iar agentul de securitate trebuie să ceară asistenţă
imediată de la autorităţile, înainte de a se implica în situaţie.
Agentul de securitate trebuie să înregistreze în documentele sale astfel de incidente şi să se asigure că
persoanele din conducerea societăţii cunosc situaţia.
Deciziile critice pentru agentul de securitate, prin urmare, sunt;
• decizia de a interveni;
• momentul în care intervine;
• cum gestionează situaţia în timpul inten/enţiei.
Decizia de a interveni presupune minte clară cu privire la circumstanţele şi persoanele implicate.
Este imposibil de a identifica toate împrejurările posibile şi de a stabili instrucţiuni pentru fiecare
situaţie în parte.
Dezamorsarea conflictului prin folosirea competenţelor de comunicare presupune ca agentul să
rezolve o problemă, lată câteva exemple;
32
• dezacord între membrii aceleiaşi echipe;
• dezacord între agent şi persoane din public ( ex. intervenţia pentru a determina un individ să
părăsească localul sau momentul reţinerii unei persoane care comite un furt);
• dezacord între un agent şi personalul din obiectiv sau clienţi (ex. interzicerea fumatului în anumite
locuri);
• când se confruntă cu o situaţie în care ameninţările conduc pe agent Ja ideea că poate fi în pericol de
rănire şi nu poate evita situaţia;
• în situaţia în care există un risc de rănire a unor persoane faţă de care agentul de securitate are o
anumită responsabilitate ( ex. un vizitator al beneficiarului sau un client într-un magazin).
Momentul la care intervine este cel mai important pentru că obligă agentul la folosirea tuturor
cunoştinţelor şi punerea în practică a tuturor formelor de comunicare pentru a evalua situaţia. în procesul
de evaluare trebuie să se ţină cont de următoarele:
- care este cauza, dacă aceasta nu a fost evidenţiată sau apărută prin ascultare sau observaţie se
străduieşte să ometodelor
- folosirea descoperede înainte de a interveni;
observare pentru a găsi o soluţie înainte de intervenţie;
- atenţie ia folosirea limbajului insultător, abuziv;
- atenţie la voce şi la tonul folosit (tare, enervant, agresiv, rapid);
- aprecierea gradului de agresivitate (dacă persoanele sunt agresi-1 ve, pasive sau rezonabile);
• aprecierea gesturilor (pumni încordaţi, contact fizic prin | împingere);
• câte persoane sunt implicate (unu contra unu, grupare contra [ grupare, unu contra grupări). |
Grupurile sunt mal greu de evaluat întrucât sunt mai mulţi decât i un agresor sau sunt mai mulţi
privitori decât participanţi.
La evaluare, agentului de securitate ar trebui sâ-i fie clar cine şi câţi sunt implicaţi, care este cauza
conflictului, dacă se va dezvolta f într-o situaţie unde există riscul de pericol sau rănirea unei persoane.
Pentru această evaluare agentul trebuie să determine clar următoarele:
• cine este implicat;
• câţi sunt;
• cauza conflictului;
• conflictul staţionează sau este în staţionare;
•

conflictul
iminent. este în curs de degenerare sau într-o situaţie în care riscul se manifestă ca un pericol
Agentul de securitate se asigură dacă evenimentul a fost raportat şi că are asigurată intervenţia celor
în drept înainte de a intra într-o situaţie în care el însuşi poate fi în pericol.
Gestionarea situaţiei constă în urmărirea instrucţiunilor stabilite şi punerea în practica a
competenţelor de comunicare prevăzute în acestea.
Instrucţiunile de intervenţie sunt următoarele:
• nu fixa privirea în ochii oamenilor. Priveşte doar ocazional interlocutorul în ochi, pe timp mai lung
acesta se poate enerva. Fii atent la împrejurimi, la corpul agresorului, la mişcările mâinilor sau
picioarelor.
• nu fi agresiv. Semnele de agresivitate, compromit toate tentativele de a potoli situaţia căci îl poate
determina pe agresor să fie mai violent. Semne cum ar fi, ridicarea vocii, arătarea cu degetul sau
ridicarea braţelor trebuie cu desăvârşire evitate.
• nu ridica vocea. Face creşterea inutilă a nivelului de agresivitate şi obligă pe agresor să adopte acelaşi
ton.
• nu te plasa la o distanţă prea mare sau prea mică. Distanţa acceptată este o lungime de braţ faţă de
interlocutor.
şi suficient deEste necesară
aproape plasarea
pentru la oun
a nu avea distanţă suficient de mare pentru a nu avea un aer intimidant
aer indiferent.
• nu fi părtinitor. Cauza conflictului poate fi un simplu dezacord, ca ea să poată fi un grav diferend.
Dacă agentul de securitate ia partea unuia dintre adversari, riscă să crească gradul de agresivitate, iar
aceasta se poate întoarce împotriva sa.
33
• nu da ordine. Agentul de securitate în special cel în uniformă dă impresia unei puteri sau autorităţi.
De aceea persoanele sunt tentate să opună rezistenţă faţă de această autoritate, iar dacă agentul dă
dispoziţii nu face decât să întărească rezistenţa.
• nu te apropia înainte de a pregăti confruntarea. Făptui de a te apropia precipitat, cu paşi mari spre
agresor poate să-l pună în gardă şi dă puţină şansă unui dialog rezonabil.
• nu purta în mâini obiecte care să dea impresia că ar fi arme. Dacă agentul are o lanternă sau un radio
receptor în mână, agresorul poate crede că este ameninţat. Obiectele trebuie manipulate cu
precauţiune sau purtate în toc înainte, de a interveni.
• nu bate în retragere. Este important să câştigi respectul agresorului. Prin ceea ce face agentul trebuie
să impună respect şi încredere. Faptul de a se retrage sau de angaja discuţii cu curioşii, demonstrează
diminuarea interesului sau atenţiei faţă de agresor.
• întotdeauna arată siguranţă. Un aspect important al difuziunii este transferarea stăpânirii de sine de la
agresor la agent. Stăpânirea de sine este efectiv transferată, atunci când agentul câştigă respectul şi
înţelegerea
este înţeles.agresorului. Agentul fiind stăpân pe sine dă agresorului sentimentul că este în siguranţă şi
• întotdeauna fă dovadă respectului. Proferarea de insulte, remarcile denigratoare, respingerea sau
ignorarea punctelor de vedere ale agresorului aţâţă furia şi escaladează violenţa.
• dă linişte sau dezamorsează situaţia. Comentarii cum ar fi „vreţi să chem poliţia"? sau „ne vom vedea
cu conducerea" dovedesc că agentul de securitate se interesează de problemă. Acest gen de discuţii
atrag atenţia agresorului, pe alte puncte sau aspecte pe care nu le poate considera ca deturnare a
gândurilor sale sau eventual demontarea acestora.
• dă încredere agresorului. înainte de conversaţii, comentarii precum „este că momentan sunteţi
supărat"? „ce bine că;' poate face pe agresor să înţeleagă că nu i se adresează un afront.

7. În cazul apariţiei unor grupuri turbulente în zona obiectivului

Acţiunile turbulente sunt fapte individuale sau de grup ce contravin legilor referitoare la normele şi
regulile de conduită civică, de convieţuire socială şi de respectare a ordinii şi liniştii publice.
Aceste acţiuni pot constitui fundalul unor acţiuni care, în cazul obiectivului, pot duce ia agresarea
vizitatorilor, clienţilor sau a personalului obiectivului afectând buna desfăşurare a activităţilor şi siguranţa
locaţiei.
•
La apariţia
informează unui astfel
dispeceratul de pericol,şiagenţii
prestatorului de securitate
beneficiarul desprevor acţiona
prezenţa astfel:
unor astfel de manifestări în zona
obiectivului:
• avertizează clienţii şi salariaţii, să nu intre în panică şi solicită beneficiarului, oprirea temporară a
activităţii în obiectiv şi blocarea accesului;
• evaluează rapid situaţia, ţinând seama de posibilitatea existenţei unei diversiuni în vederea inducerii
în eroare asupra locului, amplorii şi scopului acţiunii.
• foloseşte mijloacele din dotare si tehnicile de luptă specifice, întreprinzând numai măsurile legale ce
se impun;
• identifică şi delimitează grupul de turbulenţi de persoanele nevinovate, implicate în conflict:
• alarmează echipajele de inten/enţie;
• până ia sosirea primelor elemente de sprijin, fiecare agent ocupă o poziţie favorabilă în vederea
contracarării oricărei încercări de forţare a accesului în obiectiv;
• la sosirea forţelor de intervenţie îşi continuă îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
• întocmeşte raportul de eveniment, specificând ora, locul, numărul atacatorilor / infractorilor, modul de
acţiune şi măsurile întreprinse.

8. în cazul defecţiunilor la instalaţiile electrice, tehnice, sanitare şi de protecţie

Pentru asigurarea funcţionării permanente a instalaţiilor respective în limitele parametrilor de
eficienţă stabiliţi, conducerea obiectivului angajează, de regulă, o echipă de specialişti în probleme de
control şi întreţinere, care supraveghează instalaţiile şi intervine în cazul în care sesizează defecţiuni.
34
 Pentru defecţiuni şi cazuri majore apărute la sistemul tehnic de protecţie şi securitate, în afara
programului de lucru, la solicitarea beneficiarului, se vor alerta echipele de service tehnic, cu care
societatea are contracte în derulare.

8.1. în cazul întreruperilor la reţeaua electrică

în cazul întreruperilor Ia reţeaua electrică, agenţii de securitate iau următoarele măsuri:
- apelează, imediat numărul de telefon pentru situaţii de urgenţă 112 şi face cunoscut evenimentul,
informează conducerea societăţii de securitate şi conducerea obiectivului;
- delimitează zona în care a avut loc evenimentul. Atenţie, nu se atinge de persoana aflata în contact
cu echipamentul electric decât dacă întrerupe curentul de la reţea sau foloseşte materiale rele conductoare
de electricitate (materiale textile, lemn, materiale plastice sau din cauciuc etc.);
- deconectează echipamentul de muncă de la sursa de curent. Dacă nu este posibil, se deconectează
alimentarea punctului de consum (priza) prin acţionarea siguranţei tabloului generai (Atenţie! - prin
întreruperea curentului electric să nu se genereze alt pericol);
- asigură procedurile de acordare a primului ajutor, cum ar fi: verificarea existenţei pulsului, a
respiraţiei etc. Se trece la efectuarea masajului cardio-respirator până fa sosirea cadrelor medicale. Se
interzice apropierea excesivă de accidentat a altor persoane;
• chiar dacă victima îşi revine, va fi poziţionată pe un plan orizontal, până la sosirea cadrelor medicale.
în nicio situaţie, victima nu va fi lăsată singură, în acest interval de timp.

8.2. Defecţiune la instalaţia de gaze

• declanşează alarma pentru avertizarea persoanelor expuse pericolului;
• înştiinţează reprezentanţii ROMGAZ şi ai beneficiarului, şt informează dispeceratul societăţii de
securitate privată şi dacă identifică scurgerea caută să întrerupă alimentarea;
• ia măsuri de evacuare a zonei şi se asigură ca toate persoanele aflate în apropiere, sâ fie protejate;
• să nu permită declanşarea unei surse de foc sau producere de scântei;
• facilitează accesul specialiştilor pentru închiderea gazelor şi înlăturarea eventualelor defecţiuni;
• acordă sprijinul necesar organelor abilitate pentru efectuarea investigaţiilor;
• informează, despre soluţionarea situaţiei şi reluarea activităţii în obiectiv, atât conducerea societăţii

•
de securitate cât
consemnează şi, conducerea
circumstanţele obiectivului;
producerii incidentului de securitate, în registrul de evenimente.
în cazul în care, la post, se prezintă şeful de tură sau şeful de obiectiv, aceştia sunt în drept să preia
iniţiativa.

TEMA 7. DOCUMENTE SPECIFICE SERVICIULUI DE SECURITATE PRIVATĂ

1. Principalele documente specifice serviciului de securitate privată

Principalele documente specifice organizării, executării şi evidenţei serviciului de securitate privată
sunt:
Registrul buletinul posturilor - este un document de planificare şi organizare a serviciului de
securitate la un obiectiv şi, în acelaşi timp, un act doveditor al executării serviciului de către întregul
personal.
Se completează de către şeful de obiectiv, se găseşte la obiectivele unde sunt prevăzute cel puţin 5
(cinci) elemente de dispozitiv şi cuprinde:
- numărul şi
curent;
felul postului, se specifică numărul postului şi felul acestuia, (post fix sau post mobil);
• orele de executare a serviciului - reprezintă intervalele de timp intre care se execută serviciul de
securitate; 9 numele şi prenumele agenţilor de securitate care execută serviciul;
- semnătura ia intrare şl la ieşire, în/din serviciu.
35
 Registrul de procese verbale pentru predarea / primirea serviciului. Procesul verbal constituie
actul în baza căruia agentul de securitate predă, respectiv primeşte postul cu tot ce se află în dotarea sa.
Se completeaza de catre agentul de securitate care preda serviciul şi devine un act de constatare a
tuturor evenimentelor ce au avut loc în postul respectiv.
Procesul verbal de predare / primire a serviciului dintre agenţii de securitate, cuprinde următoarele:
• data întocmirii - ziua, luna, anul şi ora;
• denumirea obiectivului şi numărul postului în care acesta se încheie:
• numele şi prenumele agentului de securitate care predă şi a celui care preia postul / obiectivul în pază;
• bunurile (vor fi menţionate toate bunurile, permanente sau temporare) care se află în post, la
momentul respectiv număr, cantitate, greutate, dimensiuni, calitate, marcă, serie, tip, culoare, grad de
uzură etc. Cifrele care reprezintă cantităţi, greutăţi sau dimensiuni, vor fi scrise şi în litere pentru a nu
fi modificate ulterior:
• evenimentele constatate, ce au împiedicat buna desfăşurare a activităţii în obiectiv, ori care s-au
produs încupost
legătură şi activităţile
postul respectiv; desfăşurate de personalul obiectivului sau a persoanelor străine car e au
• semnăturile de predare / primire ale agenţilor de securitate între care se încheie procesul verbal.
Acest tip de document, poate exista sub formă tipizată sau poate fi întocmit scris de mână, folosindu-
se un registru.
Registrul de procese verbale de predare / primire este un document doveditor pe care agentul de
securitate are obligaţia de a nu-l înstrăina şi de a-l păstra în cele mai sigure condiţii.
3. Registrul de procese verbale pentru predarea / primirea serviciului înarmat. Se dotează
posturile de securitate înarmate, fiecare agent de securitate semnând de primirea sau predarea
armamentului şi muniţiei aferente la intrarea sau ieşirea din post.
Este un act de mare răspundere şi trebuie completat ca atare nu se acceptă ştersături sau modificări de
orice gen, se completează numai de către personalul de securitate în momentul în care se face schimbul
de ture între agenţii de securitate, care au dreptul la portul şi folosirea armamentului.
Procesul verbal de predare / primire a armamentului conţine următoarele rubrici:
• denumirea completă a obiectivului;
• numărul curent;
•

numele
primescşiarmamentul;
prenumele, poziţie unde se va scrie numele complet al agenţilor de securitate care predau /
• semnătura, fiecare agent de securitate va semna în numele său şi pe răspunderea sa, la rubrica - am
predat sau am primit armamentul;
• data, ziua, luna, anul şi ora la care se face predarea / primirea armamentului şi a muniţiei;
• tipul armamentului, seria şi numărul, anul de fabricaţie al
acesteia;
• număr încărcătoare;
• numărul cartuşelor;
• accesorii armei (toc, vergea, periuţe, curea etc.).
Cel care completează şi semnează în registrul de procese verbale pentru predarea / primire a
armamentului, răspunde de armament, conform legilor în vigoare.
Registrul de evidenţă acces persoane - este un registru de evidenţă a tuturor persoanelor străine
care intră sau ies, in / din incinta unităţii şi are următoare rubrici:
- numărul curent;
- numele şi prenumele persoanei care intră în unitate;
-- seria şi numărul actului de identitate;
ora sosirii;
- ora plecării;
- observaţii - la această rubrică se menţionează dacă este cazul, obiectele pe care persoana le posedă
asupra sa la intrare în unitate.
36
 Registrul de evidenţă acces autovehicule - este un registru de evidenţă al accesului tuturor
autovehiculelor care intră sau ies din incinta obiectivului, indiferent dacă acestea aparţin sau nu de unitate
şi are următoarele rubrici:
• numărul curent,
• numărul de înmatriculare auto;
• numele şi prenumele conducătorului autovehiculului şi dacă este cazul se scrie şi numele şi
prenumele delegatului;
• seria şi numărul actului de identitate al conducătorului vehiculului sau a! delegatului;
• ora intrării;
• ora ieşirii;
• numărul avizului sau a facturii - numai în cazul în care autovehiculul transportă marfă sau orice alt
bun. Numărul avizului se scrie atât la intrare cât şi la ieşire;
• observaţii - la această rubrică de cele mai multe ori se completează destinaţia, numărul şi numele
persoanelor
bunurile aflate în interiorul autovehiculelor sau diferite constatări legate de autovehicul şi de
transportate.
Registrul de evidentă acces căi ferate uzinale - este un document doveditor cu ajutorul căruia se
ţine evidenţa materialelor sau a mărfurilor care intră în unitate cu vagoane de cale ferată şi are
următoarele rubrici:
• data, anul, luna, ziua şi ora intrării / ieşirii;
• documentul de transport care însoţeşte bunurile;
• marfa transportată - se scrie tipul şi cantitatea mărfii;
• observaţii - la această rubrică agentul de securitate notează numărul vagoanelor, ce conţine fiecare,
atât la intrarea cât şi la ieşirea în/din incinta păzită.
Agentul de securitate consemnează în registru, doar după ce a efectuat verificarea tuturor vagoanelor
şi a mărfii. El are obligaţia de a nota orice neregulă, referitoare ia marfă la vagoane şi la integritatea
sigiliilor.
în cazul în care, agentul de securitate constată că marfa din vagoane nu corespunde cu ceea ce este
înscris în documentul de transport, întocmeşte un proces verbal şi informează conducerea obiectivului,
respectiv societatea de securitate privată.
Registrulde
se completează depersoane
evidenţăcare
a mişcării armamentului
gestionează armamentul. - se află în permanenţă în camera de armament şi
Registrul de control - cuprinde concluziile controalelor efectuate de reprezentanţii beneficiarului,
prestatorului de servicii şi autorităţilor competente şi de regulă, trebuie să cuprindă;
• numărul curent;
• data şi ora controlului;
• numele / prenumele persoanei care efectuează controlul;
• constatări - se menţionează evenimentele şi modul de desfăşurare a activităţii agentului de securitate;
• măsuri de înlăturare a neconformităţilor şi sugestii de îmbunătăţire a activităţilor;
• semnătura persoanei care efectuează controlul.
Registrul de evenimente - se trec toate evenimentele care au loc la obiectiv şi îndeosebi cele
referitoare la atacuri teroriste, pătrundere frauduloasă, sustragere de bunuri şi valori, incendii, inundaţii,
cutremure etc.
Raportul de evenimente este un act constatator şi doveditor, pecare agentul de securitate este obligat
să-l întocmească, în orice situaţie în care se încearcă încălcarea legii, a regulamentului intern sau a
consemnului particular şi cuprinde următoarele rubrici:
- numele şi prenumele celui care a constatat evenimentul precumşi numele şi prenumele martorilor la
eveniment (la rubrica în calitate de ... se scrie funcţia pe care constatatorul o deţine în cadrul
obiectivului sau a societăţii, iar la rubrica în serviciu de securitate la ... se va scrie unitatea /
obiectivul la care agentul de securitate îşi desfăşoară activitatea);
- felul şi numărul postului / patrulei;
37
 - data întocmirii procesului verbal.
- numele prenumele persoanelor care au fost găsite săvârşind fapte ilicite ~ la această rubrică se va
descrie fapta comisă, bunurile recuperate şi măsurile care au fost luate în legătură cu acestea,
precum şi forul sau persoana sesizată cu privire la aspectele constatate;
- descrierea detaliată a constatărilor făcute; |
« semnătură persoanei care completeaza raportul şi a constatat evenimentul.

10, Jurnalul de service al sistemului de alarmare împotriva efracţiei - se păstrează in post, se

completează de către agentul de securitate aflat în serviciu când constată o defecţiune tehnică şi
specialistul care asigură mentenanţă echipamentelor de securitate. Agentul de securitate, va consemna.
• data şi ora sesizării;
• evenimentul tehnic;
• persoana care a sesizat evenimentul;
•

semnătura.
Reprezentantul societăţii care asigură întreţinerea sistemului de alarmare, va consemna:
• data şi ora intervenţiei;
• societatea care realizează intervenţia tehnică;
• numele şi prenumele persoanelor care realizează intervenţia, cu nr. avizelor poliţiei;
• mod de remediere;
• semnătura.

Reguli de completare şi utilizare a documentelor specifice serviciului de securitate privată

Câteva reguli de bază privind completarea şi utilizarea documentelor de securitate privată de care,
trebuie să ţină cont agentul de securitate:
• documentele folosite în serviciul de securitate se numerotează şi se înregistrează la secretariatul
unităţii beneficiară a serviciilor private de securitate.
• ele pot constitui acte doveditoare, se păstrează şi arhivează în cele mai sigure condiţii şi nu se
înstrăinează.
se completează citeţ şi lizibil, cu pix sau stilou cu cerneală, de aceeaşi culoare şi numai de către cei în
drept.
• se interzice utilizarea abrevierilor, fără a se folosi, în prealabil, denumirea completă a expresiilor şi nu
se acceptă ştersături sau corecturi.
La luarea în primire a serviciului, agentul de securitate verifică cu atenţie documentele de la post şi
consemnează despre starea lor, în procesul verbal.

TEMA 8.ACTIVITATEA AGENTULUI DE SECURITATE LA PREDAREA / PRIMIREA

SERVICIULUI

Predarea / primirea postului este una dintre cele mai importante activităţi ale agentului de securitate,
de reuşita căreia depinde, într-o mare măsură, calitatea serviciului.
Agentul de securitate se subordonează nemijlocit şefului de tură şi execută serviciul, conform
prevederilor consemnului general şi particular.
El este integrat într-un sistem sau într-o echipa şi acţionează, conform procedurilor stabilite pentru
asigurarea integrităţii obiectivelor, a transportului de bunuri şi valori, ori pentru intervenţia la alarme.
Lui i se încredinţează
îndeplinească următoareleunatribuţii:
post de care răspunde nemijlocit sau o misiune, pentru care trebuie să
1. Atribuţiile şi răspunderile agentului de securitate la intrarea în post:
- să se prezinte la serviciu odihnit pentru a fi capabil să execute serviciul în mod corespunzător, fiindu-i
interzis să consume băuturi alcoolice sau substanţe psihotrope, înainte de a intra în serviciu;
38
• să aibă o igienă corporală corespunzătoare şi să se echipeze cu ţinută adecvată anotimpului, curată,
îngrijită, prevăzută cu însemnele societăţii pe care o reprezintă;
• să aibă o înfăţişare care să impună respect persoanelor cu care vine în contact, în timpul executării
serviciului:
• pe bază de semnătură, primeşte armamentul, muniţia, bastonul de cauciuc, alte echipamente de
protecţie, documentele şi materiale necesare pentru executarea serviciului de securitate;
- conform repartizării prin buletinul posturilor, ia cunoştinţă de misiunea pe care o are de executat;
- participă la instruirea efectuată de şeful de tura I echipa sau alţi factori competenţi şi îşi notează într -
un carneţel evenimentele mai importate şi dispoziţiile primite;
- se deplasează în timpul stabilit la postul său şi pe itinerarul încredinţat;
- cei care iau în primire posturile de securitate în prezenţa delegatului unităţii beneficiare sau a
agentului de securitate de la care preia serviciul, verifică starea sistemelor de închidere şi încuietorile :
dispozitivul de securitate şi alarmare, integritatea bunurilor şi valorilor, a instalaţiilor de încălzit şi

- iluminat,
se a surselorîndedetaliu,
documentează, apă, gaze naturale
asupra şi alte
tuturor locuri ce prezintă
problemelor interes
ele interes pentru
pentru infractori;
executarea serviciului şi,
îndeosebi, asupra evenimentelor produse şi a activităţilor ce urmează să se desfăşoare în obiectiv;
- după efectuarea verificărilor şi luarea în primire a postului / serviciului, se întocmeşte procesul verbal
de predare / primire, semnat, atât de predător, cât şi de primitor,
- în cazul constatării unor nereguli ce nu pot fi remediate pe loc, se fac menţiuni în registrul de predare -
primire a serviciului raportându-se de îndată, despre acestea şefului de tură / obiectiv sau dispecerului,
de la sediul societăţii de securitate privată.

2. Atribuţiile şi răspunderile agentului de securitate in timpul serviciului

- să cunoască locurile şi punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a preveni producerea
oricăror fapte de natură să aducă prejudicii unităţilor păzite;
- să păzească obiectivul, bunurile şi valorile nominalizate în planul de securitate şi să asigure integritatea
acestora;
- să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale şi cu dispoziţiile interne,
să efectueze controlul la intrarea şi ieşirea din incinta unităţii a persoanelor, mijloacelor de transport,

-mater ialelor, documentelor

să oprească şi să legitimezeşi persoanele
a altor bunuri;
despre care există date sau indicii că au săvârşit infracţiuni sau
alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încalcă normele interne stabilite prin regulamentele
proprii, iar în cazul infracţiunilor flagrante, să oprească şi să predea poliţiei pe făptuitor, bunurile sau
valorile care fac obiectul infracţiunii sau al altor fapte ilicite, luând măsuri pentru conservarea ori paza
lor, întocmind totodată un proces - verbal pentru luarea acestor măsuri. Procesul verba! astfel întocmit,
constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală (modelul în anexa nr. 5) o să încunoştiinţeze de
îndată şeful său ierarhic şi conducerea unităţii beneficiare despre producerea oricărui eveniment în timpul
executării serviciului şi despre măsurile luate;
- în caz de avarii produse la instalaţii, conducte sau rezervoare de apă: combustibili ori de substanţe
chimice, la reţelele electrice sau telefonice şi în orice alte împrejurări care sunt de natură să producă
pagube, să aducă de îndată la cunoştinţa celor în drept asemenea evenimente şi să ia primele măsuri
pentru limitarea consecinţelor evenimentului;
- în caz de incendii, să ia imediat măsuri de stingere şi de salvare a persoanelor, a bunurilor şi a valorilor,
să sesizeze pompierii şi să anunţe conducerea unităţii:
- să ia primele măsuri pentru salvarea persoanelor şi de evacuare a bunurilor şi a valorilor în caz de
dezastre;
- să sesizeze poliţia în legătură cu orice faptă de natură a prejudicia patrimoniul unităţii şi să -şi dea
concursul pentru îndeplinirea misiunilor ce revin poliţiei pentru prinder ea infractorilor;

39
- să poarte numai în timpul serviciului mijloacele de apărare, de protecţie şi armamentul cu care este dotat
şi să facă uz de armă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege; să poarte uniforma şi însemnele
distinctive numai în timpul serviciului;
- să nu consume băuiuri alcoolice sau substanţe psihotrope; să cunoască şi să aplice, întocmai, prevederile
consemnului general şi particular, pe toată durata serviciului; să nu absenteze fără motive temeinice şi
fără să anunţe în prealabil conducerea unităţii despre aceasta.
Pe timpul serviciului - agentului de securitate îi este interzis;
- să permită accesul în incintă, persoanelor care nu au legătură cu obiectivul respectiv sau aflate în
stare de ebrietate; să întreprindă acţiuni sau să desfăşoare activităţi care nu au legătură cu îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu, chiar şi în situaţia în care, beneficiarul îi cere să le efectueze;
- să poarte discuţii cu cetăţenii în afară de cele impuse de natura serviciului;
- să doarmă sau să încredinţeze securitatea postului unei alte persoane;
- să părăsească postul în timpul serviciului sau înainte de ora stabilită prin consemn, atunci când
serviciulobiectivul;
primire de pază se execută pe mai multe schimburi sau când delegatul unităţii beneficiare trebuie să ia în
- să prezinte armamentul şi muniţia pentru control altor persoane decât celor din cadru! societăţii şi
poliţiei, recunoscute că au acest drept;
- să ameninţe sau să îndrepte arma chiar şi în glumă spre o persoană, afară de cazurile legale de folosire a
armamentului; să scoată pistolul din toc şi să-I manipuleze fără motiv, să facă demonstraţii altei persoane
cu arma din dotare.

3. Atribuţiile şi răspunderile agentului de securitate LA IEŞIREA DIN POST

- participă la predarea postului sau obiectivului pe care f-a avut în responsabilitate, delegatului unităţii
beneficiare sau agentului de securitate venit la schimb;
- dacă la verificările efectuate cu ocazia predării / primirii postului sau obiectivului, se constată urme
de efracţie sau sustrageri de bunuri, agentul de securitate care predă va raporta, de îndată, despre
eveniment şi nu va părăsi postul până la sosirea şefilor săi;
- la ieşirea din serviciu să întreţină armamentul şi muniţia din dotare, să-l predea pe bază de semnătură,
odată cu celelalte echipamente din dotare;
- în situaţia când,şiînalarmare,
obiectivul aflat înobservaţii
pază, au de
avut loc evenimente, nu beneficiare,
mai funcţionează mijloacele
tehnice de pază a primit la conducerea unităţii va raporta despre
acestea conducerii societăţii din care face parte;
Răspunderea juridică a agentului de securitate care predă serviciul încetează, în momentul informării
şefului de tură / obiectiv / dispeceratului, despre acest fapt, iar a celui care intră în serviciu, începe din
momentul informării şefului ierarhic şi durează, atâta timp cât este prevăzut în planul de securitate.
Pentru a avea valoare juridică, acest fapt, se întăreşte prin semnătura ambilor agenţi de securitate, în
procesul verbal şi în rubrica destinată acestui scop din buletinul posturilor.
în scopul economisirii timpului de lucru, a deplasărilor inutile la distanţe mari şi pentru a nu rămâne
obiectivele descoperite, şefii pot stabili ca unii agenţi de securitate care lucrează în schimburi, unde paza
este permanentă, să preia serviciul de la schimb la schimb, fără a fi necesar să se prezinte la sediul
societăţii din care fac parte.

40
NORME GENERALE DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE ÎN MUNCĂ

TEMA 9 REGLEMENTĂRI GENERALE PRIVIND SECURITATEA

ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

1. Reguli generale
Pe baza unor studii efectuate în mai multe ţări europene, a fost elaborat „Manualul de bune practici
pentru prevenirea riscurilor profesionale în sectorul securităţii private", care se aplică şi societăţilor de
securitate privată din România.
Agentul de securitate aflat în serviciu este considerai, un element de ordine şi de putere, învestit cu o
anumită autoritate.
Chiar dacă sarcinile sale nu includ direct responsabilităţi în domeniui securităţii sau incendiilor, în
caz de incident sau accident este obligat să gestioneze aspectele situaţiei în maniera de a interveni eficient
sau de a acorda asistenţă dacă este cazul.
Totuşi, la locul de muncă, acesta, este supus riscurilor de sănătate, la îmbolnăviri sau accidente.
Prevenirea riscurilor profesionale este unul din cele mai importante aspecte ale organizării muncii în
sectorul securităţii private. Instruirea este esenţială în acest scop însă şi punerea la punct a tehnicilor şi
procedurilor care garantează la maximum securitatea lucrătorilor expuşi la situaţii periculoase.
Toţi lucrătorii din sector trebuie sa aibă o pregătire corespunzătoare în ceea ce priveşte cele mai bune
practici în domeniul protecţiei muncii care reduc riscurile la care sunt expuşi şl ar putea contribui, la
protejarea persoanelor şi bunurilor.
Efectele negative pe care activitatea le poate produce asupra sănătăţii au consecinţe serioase asupra
forţei umane şi costurilor economice, nu numai asupra lucrătorilor şi familiilor lor, dar şi asupra firmei şi
societăţii ca întreg.

2. Drepturi şi obligaţii
Prevenirea evenimentelor şi protecţia muncii include, în măsură egala, drepturi şi obligaţii pentru:
- angajator (patron);
- lucrători (angajaţi):
- client (beneficiarul serviciilor de securitate).
Angajatorul este obligat să garanteze protecţia muncii lucrătorilor, să ia măsurile necesare de
prevenire pentru a proteja sănătatea şi viaţa angajaţilor, prevenirea riscurilor profesionale, şi să instituie
structura organizatorică şi mijloacele de realizare a acestora. De asemenea, trebuie să aibă în vedere:
- evaluarea riscurilor care nu pot fi prevenite;
- combaterea riscurilor la sursă;
- adaptarea activităţii la individ;
- luarea în consideraţie a dezvoltărilor tehnice.
Lucrătorii au o mare responsabilitate în ceea ce priveşte protecţia muncii pentru sine şi pentru colegi
sau alte persoane implicate în sarcinile profesionale, potrivit instructajului primit de la angajator şi
trebuie:
• să folosească în mod corect mijloacele, dispozitivele, sculele, echipamentul de transport etc.;
• să folosească în mod corect echipamentul individual de protecţie;
• să nu detaşeze dispozitivele de siguranţă de !a echipamentele şi instalaţiile specifice pe care trebuie să
le folosească în mod curent;
• să comunice imediat angajatorului sau superiorului orice situaţie care este un pericol imediat

pentru protecţia
• muncii;toate sarcinile cuprinse in instructajele specifice de protecţie şi să coopereze cu
să îndeplinească
angajatorul pentru a asigura un mediu de lucru şi condiţii care nu prezintă riscuri.

41
 Clientul (Beneficiarul) trebuie să se asigure că angajatorii firmei de securitate au luat măsuri de
instruire potrivit normelor legale şt să asigure angajaţilor firmei de securitate instrucţiunile
corespunzătoare privind protecţia muncii, specifice locului de muncă încredinţat.
Clientul şi angajatorul trebuie:
- să coopereze în implementarea prevederilor privind protecţia muncii şi igiena profesională, luând
în calcul natura activităţilor;
- să-şi coordoneze acţiunile în materie de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale;
- să se informeze unul pe altul despre aceste riscuri;
- să-şi informeze proprii lucrători şi reprezentanţii terţilor despre aceste riscuri.

3. Definiţii şi tipuri de riscuri

Securitatea muncii are propriile definiţii şi termeni. Mai jos sunt explicaţi câţiva din termenii cei mai
importanţi.păzit,
obiectivul înţelegerea lor vacerinţelor
interpretarea ajuta agentul de securitate
de securitate să recunoască
şi de redactare şi să identifice
a rapoartelor problemele din
despre incidente.
Pericolul este posibilitatea ca un proces, un sistem sau articol să provoace daune corporale sau
materiale.
Riscurile specifice activităţii de securitate sunt acele riscuri care sunt denumite deseori "riscuri
inerente" sau riscuri specifice legate de activitatea şi/sau organizarea muncii. Luând în considerare
diversitatea activităţilor şi serviciilor de securitate, unele riscuri afectează tot personalul de securitate
privată în timp ce altele afectează numai anumite posturi.
Riscurile specifice activităţii de securitate se împart, în următoarele categorii:
a) Violenţa la locul de muncă;
b) Riscurile provenite de la câini;
c) Mânuirea armelor;
d) Expunerea la radiaţii;
e) Factorii proveniţi din organizarea muncii;
f) încărcătura fizică;
g) Starea psiho-socială;
h)
Riscurilelaspecifice
Violenta locul depersonalului
muncă, îmbracă feminin
maide securitate.
multe forme:
- o violenţa verbală: insulte, ameninţări etc.;
- violenţa fizică: lovituri, răniri etc.;
- discriminarea pe bază de rasă, culoarea pielii, srcine etnică, sex, religie, profesie etc.;
- huliganismul.
Măsuri preventive din partea agentului de securitate:
- să respecte prevederile Regulamentului de ordine interioară şi instructajul făcut pe această linie;
- să nu se expună pericolului imediat;
- să evalueze situaţia şi să analizeze circumstanţele producerii incidentului;
- să acţioneze cu tact şi precauţie;
• să comunice situaţia, cu datele cunoscute, şefilor ierarhici;
• să procedeze, conform dispoziţiilor primite.
Riscuri din cauza câinilor. Riscurile care rezultă din utilizarea câinilor de serviciu afectează, îndeosebi
pe conductori sau pe agenţii de securitate, care fac parte din echipă.

•
Cauzele acestor
câinele nu riscuricorespunzător,
este dresat pot fi: neîngrijit, bolnav sau cu comportament agresiv;
• conducătorul de câine, nu stăpâneşte metodele de lucru şi de ataşament faţă de câine.
Măsuri preventive din partea conducătorului câinelui de serviciu:
- să respecte instrucţiunile de utilizare a câinilor de serviciu:

42
 - să respecte regulile de folosire a lesei şi botniţei;
- să protejeze şi trateze orice rană sau leziune observată la câine pentru a preveni îmbolnăvirile;
- să respecte condiţiile igienice de bază, atât pentru câine cât şi pentru propria persoană;
- să aibă grijă de câine şi să se comporte corespunzător, pentru realizarea ataşamentului;
- să informeze angajatorul, despre orice manifestare apărută în comportarea câinelui, cu consecinţe
asupra sănătăţii şi siguranţei sale sau ale altor persoane, la locul de muncă.
Riscuri determinate de manipularea armelor. Manipularea necorespunzătoare a armamentului, în
serviciu sau în poligon poate produce leziuni uşoare, grave sau chiar moartea. De aceea, se spune ca în
manipularea armamentului şi muniţiei, nu se greşeşte decât o singură dată, iar aceasta poate fi fatală .
Pentru prevenirea unor astfel de accidente sau incidente, cu armamentul din dotare, măsurile preventive
sunt cu atât mai importante:
- respectarea instrucţiunilor tehnice privind portul, manipularea, întreţinerea şi păstrarea
armamentului din dotare;
- respectareaoricărei
instructajului făcut de angajator privind
• comunicarea anomalii privind starea tehnică şi prevenirea accidentelor
de funcţionare cu armamentul;
a armamentului sau muniţiei;
• manipularea şi folosirea armamentului după absolvirea cursului de specialitate şi în condiţii fizice şl
psihice normale;
• luarea măsurilor de siguranţă a armamentului, în orice situaţie sau împrejurare şl prevenirea
înstrăinării / furtului acestuia;
• respectarea cu stricteţe a regulilor de manipulare a armamentului în poligonul şi a
comenzilor/dispoziţiilor conducătorului tragerii.
Riscurile expunerii la radiaţii.
Folosirea echipamentului care generează radiaţii (control acces) sau lucrul în zone apropiate de surse
de radiaţii (patrulare în jurul spitalelor, centralelor nucleare etc.) determină efecte imprevizibile asupra
sănătăţii.
Câteva măsuri preventive din partea agentului de securitate:
- evitarea folosirii aparaturii care nu funcţionează corespunzător;
- comunicarea oricărei defecţiuni, angajatorului şi firmei specializate în service;
- respectarea restricţiilor de acces în zonele monitorizate / securizate, marcate cu semne de

atenţionare;
- respectarea regulilor de conduită, în zonele monitorizate / securizate, pe timpul deplasării în
apropierea acestora dacă nevoile serviciului impun rezolvarea unor situaţii, ce nu suferă amânare.
Factorii de risc proveniţi din organizarea muncii sunt determinaţi de:
- ierarhie dublă;
- activitatea izolată;
- programul de lucru;
- managementul resurselor umane;
- instruirea şi informarea privind prevenirea riscurilor;
- existenţa / inexistenţa Regulamentului de ordine interioară.
Pe lângă măsurile obligatorii ale patronilor, agentul de securitate trebuie să ia în considerare
următoarele:
- să cunoască locul si rolul său în sistemul / dispozitivul de securitate, iar în situaţia suprapunerii unor
dispoziţii / cerinţe ale angajatorului / beneficiarului, să procedeze cu mult tact,
• să cunoască şi să respecte prevederile Regulamentului de ordine interioară:
• să informeze superiorii, în situaţia neadaptăril sale la specificul executării serviciului, în condiţii de

•
izolare;
să-şi armonizeze viaţa particulară cu cea profesională pentru prevenirea / evitarea consecinţelor
sociale şi psihologice nedorite;
• să se adapteze stilului de conducere al şefilor ierarhici;
• să evite stresul profesional şi conflictele de muncă:
43
• să accepte consilierea psihologică în situaţia apariţiei unor stări sau manifestări negative, de conduită
şl comportament.
încărcătura fizică. Factorii de risc privind încărcătura fizica sunt determinaţi de:
- mutarea dintr-un Ioc în altul;
- lucrul în ture şi pe timp de noaptea,
- poziţia la locul de muncă;
- lucru în ture prelungite.
Pentru diminuarea efectelor acestor riscuri, agentul de securitate trebuie:
- să se adapteze condiţiilor noului loc/post de muncă/de serviciu:
- să solicite şefilor o planificare judicioasă a personalului în serviciu;
- să alterneze poziţia în picioare, cu cea şezut, pe timpul serviciului;
Starea psiho-socială. Factorii de risc, determinaţi de starea psiho-socială, se pot manifesta, în mai
multe feluri, cum ar fi:
a)
-Manifestări
probleme cognitive:
de memorie;
- dificultăţi de concentrare;
- nehotărât în luarea unor decizii;
- erori de judecată etc.
b) Manifestări emoţionale:
- frica,
- anxietatea;
- atacuri de panică;
- nervozitatea;
- depresia:
- frustrarea;
- probleme de automulţumire etc. c) Manifestări de comportament:
- fumător înrăit;
- alcoolism;
- izolare sociala;

- despărţiri familiale,
- absenteism etc.
Agentul de securitate poate reduce efectele acestor tipuri de riscuri prin:
- respectarea instructajelor efectuate de către angajator şi alţi specialişti, pe această temă;
- dezvoltarea încrederii în sine şi realizarea satisfacţiei muncii; o îndeplinirea sarcinilor de
serviciu, cu responsabilitate şi profesionalism;
- adaptarea la condiţiile de muncă şi la stilul de conducere al şefilor:
- renunţarea la vicii şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos;
- practicarea unor jocuri sportive şi participarea la activităţi culturale sau de refacere a capacităţii de
muncă;
- acceptarea consultului medicului si consilierea psihologului, la apariţia unor simptome privind
starea de sănătate sau cea psihosocială etc.
Riscuriie specifice personalului feminin de securitate.
În acest sector de activitate, tradiţional al bărbaţilor, agentele de securitate sunt în minoritate.
Pe de altă parte, majoritatea locurilor de muncă ale personalului feminine, solicită un contact
permanent cu publicul.

De aceea, determinate
şi problemele femeile se confruntă mai des
de componentă cu violenţa
emoţională fizică şi verbală, hărţuirea de orice fel, cu stresul
a muncii.
Alte tipuri de riscuri:
Riscurile de siguranţă:
• riscurile la căderi, alunecări şi împiedicări;
44
• riscurile la coliziune, lovituri şi striviri;
• riscuri în circulaţia rutiera;
• riscuri în accidentele electrice;
• riscuri la incendiu.
Riscurile privind mediul de muncă:
- riscuri fizice;
- riscuri biologice:
- riscuri chimice.
Accident. Eveniment neprevăzut, susceptibil sau nu să producă daune corporale sau materiale cu
efecte imediate, în timp ca de exemplu expunerea prelungită la o substanţă puţin toxică este dificil de
depistat.
Expunerea este vulnerabilitatea sau neprotejarea faţă de o substanţă dăunătoare care poate intra în
contact cu o parte a corpului. Pe cât de mult este expunerea cu atât mai gravă este rănirea.
Substanţa periculoasă. Substanţa care dacă este inhalată, Ingerată sau penetrează în pielea poate
prezenta riscuri pentru sănătate.
Substanţa toxică. Substanţa care dacă este inhalată, ingerată sau penetrează în piele poate cauza
situaţii grave acute sau cronice sau chiar moartea. Toxicitatea este capacitatea de a cauza efecte
periculoase. Cu cât este mai toxică, cu atât şi efectele sunt mai grave.
Substanţe cancerigene. Substanţe care pot provoca un cancer, de ex. azbestul.
Substanţe corozive. Substanţele care în contact cu pielea o pot distruge, de exemplu un acid ( acid
sulfuric).
Substanţe dermatite. Substanţe care provoacă dermatite (erupţia pielii).
Substanţe iritante. Substanţe necorozive care prin contact prelungit sau repetat cu pielea sau
mucoasa provoacă dermatite sau inflamaţii.
Efecte acute. Produc efecte rapide la o singură expunere.
Efecte cronice. Produc efecte ca urmare a expunerii prelungite sau repetate pe o durată lungă.
Modul de acţiune pentru prevenire a unor factori de risc este tratat în unele teme din manual.

4. Echipamentul personal de protecţie

Potrivit prevederilor legale în timpul serviciului agentul de securitate trebuie să poarte echipament
special în zonele de risc.
Statisticile accidentelor indică faptul că, existenţa materialelor de protecţie personale reduc
amploarea rănirilor corporale. Aceste materiale se compun în principal din:
Casca. Este esenţială pentru protejarea capului în cazul căderii de obiecte.
Ochelari de protecţie. Protejează ochii împotriva stropilor, aşchiilor etc.
Masca. Pusă corect pe gură şi nas împiedică pătrunderea în plămâni a substanţelor nocive şi a
prafului. Masca cu filtru absoarbe substanţele sau produsele chimice.
Aparat de oxigen. Aparat autonom permiţând persoanei care-l poartă să respire aer dintr -un cilindru şi
îl izolează de atmosfera înconjurătoare.
Apărătoare pentru urechi. Protecţia auriculelor cu cască antizgomot sau cu dopuri pentru urechi.
Mănuşi. Protejează mâinile. Pentru că nu există un tip universal de protecţie este important să se
aleagă tipul în funcţie de fiecare loc de muncă.
încălţăminte. Protejează talpa picioarelor de obiectele proeminente aflate pe sol, iar în cazul folosirii
bombeurilor metalice protejează picioarele la căderea obiectelor.
Combinezon. Protejează îmbrăcămintea de stropi, scântei etc. şi trebuie adaptat la tipul de risc şi la
statura persoanei care-l poartă.
Salopete. Protejează îmbrăcămintea de acţiunea substanţelor chimice sau biologice cu care, agentul
de securitate vine în contact, fie şl numai întâmplător.
Cizme de cauciuc. Asigură protecţia picioarelor împotriva umezelii, pe timp ploios sau în situaţia
inundării teritoriului postului.
45
 Toate materialele enumerate au durată de folosinţă limitată şi necesită a fi schimbate, la expirarea
termenului de valabilitate.

TEMA 10. NOŢIUNI DE PRIM AJUTOR

1. Consideraţii generale
importanţa însuşirii modului de a acorda primul ajutor în situaţii de urgenţă este majoră şi din acest
punct de vedere se impune pregătirea agenţilor de securitate pentru a acţiona cu competenţă şi a stimula
iniţiativa în cazul situaţiilor grave, în locul adoptării unei atitudini pasive.
înainte de toate rolul agentului de securitate este de a alarma serviciile de urgenţă, să nu abandoneze
răniţii grav, de a ţine mulţimea la distanţă, şi de a rămâne calm.
în vederea acordării primului ajutor victimelor unor accidente, agentul de securitate ar trebui să
urmeze un curs de instruire în acest sens, mai ales pentru situaţiile mai grave, în care victima este în comă
sau şi-a pierdut cunoştinţa.
în astfel de situaţii agentul de securitate trebuie să acţioneze rapid. Asistenţa poate fi considerată,
solicitarea unei ambulanţe, unui medic sau personal calificat ca asistent medical. Dacă victima este rănită
sau în dificultate şi insistă să părăsească locul nu trebuie oprită fizic. Este preferabil să se insiste ca
victima să nu părăsească totuşi locul şi dacă este posibil să se identifice martori care să confirme
eforturile făcute.
Se raportează imediat problema apărută conducerii companiei sau superiorilor.
Se cheamă ambulanţa sau medicul / asistentul în caz că victima se prăbuşeşte sau delirează şi se
comunică ce acţiuni de prim ajutor au fost încercate. Dacă victima nu acceptă primul ajutor, i se acordă
asistenţă pe loc, i se recomandă un mijloc de deplasare către casă după ce, în prealabil, i se solicită cât
mai multe date de identificare .
în momentul solicitării ambulanţei trebuie furnizate următoarele informaţii:
- locul şi adresa unde s-a petrecut accidentul;
- ce s-a întâmplat;
- numărul răniţilor (adulţi, copii, sex, alte date);
- de unde se dă alarma (numele persoanei care solicită intervenţia ambulanţei, adresa şi numărul de
telefon).
în situaţia că victima este infractor I se va acorda aceeaşi atenţie ca unui vizitator rănit.
Au prioritate persoanele rănite în incintă indiferent dacă prezenţa lor este justificată sau nu în acel loc.

2. Primul ajutor în caz de urgenţă

Primul ajutor constă în acordarea unui tratament în urma unui accident prin folosirea deprinderilor,
facilităţilor şi materialelor disponibile
Eficienţa primului ajutor acordat se apreciază nu după graba cu care este evacuată victima de la locul
accidentului ci după urgenţa şi competenţa cu care s-a intervenit pentru realizarea unor condiţii care să
contribuie la salvarea sănătăţii şi vieţii, aplicarea măsurilor de reanimare, protejarea leziunilor şi
solicitarea echipei de salvare.
Numai cazurile uşoare pot fi evacuate de la locul accidentului cu mijloace de ocazie, cele severe fiind
evacuate obligatoriu cu autosanitara, singura capabilă să asigure o asistenţă terapeutică şi preventivă
calificată.
Algoritmul de bază al acordării primului ajutor medical:
a) oricât de impresionant s-ar înfăţişa tabloul unui accident, personalul de securitate nu are voie să-şi
piardă cumpătul;
b) evaluarea rapidă a situaţiei (natura accidentului şi numărul victimelor) şi luarea măsurilor de oprire a
extinderii agresiunii primare (explozie, incendiu, înec etc.);

46
c) trierea rapidă a victimelor în funcţie de gravitatea leziunilor şi a perturbărilor funcţionale pe care le
prezintă. De cele mai multe ori victimele unui accident prezintă afecţiuni mixte: lezionare (plăgi,
fracturi, hemoragii etc.) şi tulburări funcţionale (comă, şoc etc.):
d) la nevoie, victimele se scot cu grijă din locul accidentului;
e) se acordă primele măsuri de ajutor în ordinea: prevenirea asfixiei, combaterea sincopei cardio-
respiratorii, oprirea hemoragiei şi imobilizarea provizorie a fracturilor. Nici un accidentat, cu
excepţia celor cu hemoragii interne, nu se evacuează de la locul accidentului înainte de a i se
echilibra funcţiile vitale (respiraţia şi circulaţia sangvină);
f) evacuarea accidentatului se va face către cea mai apropiată şi dotată unitate medicală, întotdeauna
însoţită de o persoană competentă în a-i acorda ajutorul în caz de necesitate.
Măsurile primului ajutor în situaţii de urgenţă reprezintă primii paşi care se iau la descoperirea unei
persoane rănite în următoarea succesiune:
Evaluarea situaţiei
Dacă acordarea asistenţei de prim ajutor pune agentul de securitate în situaţie riscantă, trebuie să ia în
consideraţie implicaţiile rănirii proprii şi consecinţele posibile ale acestei răniri pentru victima dacă
încercarea eşuează.
întotdeauna înainte de acordarea primului ajutor se raportează şefului ierarhic despre aceasta înainte
de a risca propria securitate, şi că rănitul nu poate fi îngrijit de către agent, precum şi despre locul exact
în care se găseşte victima. Dacă nu există risc, agentul se apropie de răniţi şi evaluează gravitatea rănilor.
Această evaluare permite descoperirea rănilor aparente cum ar pierderea cunoştinţei, leşin, sângerare,
răni la cap, fracturi, dificultăţi de respiraţie, stop cardio respirator, plăgi tăiate sau împuşcate etc.
Evaluarea cauzelor
Determină cauza rănirilor, dacă este cunoscută sau evidentă cum ar fi cădere, asfixiere, incendiu etc.
Dacă aceasta poate fi rezolvată fără risc ca de exemplu oprirea alimentării cu gaz, atunci la măsuri
necesare pentru a diminua riscul de răniri suplimentare
Evaluarea zonei
Dacă există risc de răniri suplimentare pentru accidentaţi cum ar ii folosirea furtunului de incendiu la
foc sau fum şi cauza nu poate fi înlăturată se impune deplasarea rănitului în loc sigur fără expunere.
Informaţiile de mai sus constituie un ajutor precis pentru serviciile de intervenţie şi de aceea este
important să le transmită la sosirea lor la locul incidentului.
în situaţia că agentul de securitate este singur, pentru a acorda asistenţă unui rănit, este absolut
necesar să caute încă o sursă de ajutor, să semnaleze toate urmările incidentului înainte chiar de a
întreprinde măsuri care îi pot afecta siguranţa proprie. Aceste precauţiuni reduc po sibilitatea de a exista
două victime în acelaşi timp fără şansa să primească ajutor.
Agentul de securitate trebuie să rămână calm şi eficient şi să manifeste siguranţă, ceea ce va reduce
riscul de panică.

3. Trusa de prim ajutor

Trusa de prim ajutor trebuie să existe la fiecare loc de muncă.
Cu excepţia componentelor suplimentare pentru riscuri speciale conţinutul unei truse de prim ajutor
include:
• bandaje de diferite dimensiuni;
• pansamente de diverse dimensiuni;
• plasturi adezivi;
• comprese;
• picături pentru ochi;
•
tampoane pentru ochi;
• foarfece;
• ace de siguranţă;
• mănuşi medicale.
47
• soluţii dezinfectante
• garouri, aţele etc.
Cantităţile din fiecare articol depind de numărul personalului şi de folosirea medie sau anticipată a
trusei.
Este recomandat ca în trusa de prim ajutor să nu existe alifii, tablete sau pilule în afară de situaţiile în
care cei responsabili de aceste truse sunt calificaţi şi au suficientă experienţă pentru a le distribui sau
folosi.

4. Cauzele curente ale rănirilor

Evenimentele în care agenţii de securitate sunt solicitaţi să acorde un prim ajutor sau cele mai
obişnuite incidente în care trebuie acordat un prim ajutor sunt:
- Răniri la cap: reprezintă consecinţa unei căderi sau loviri de diferite obiecte în cădere;
- Panica sau atacul de anxietate: apare ca rezultat al asistării la producerea unui accident sau
tâlhărie, stare de perturbare într-o aglomeraţie sau zgomotul puternic;
- Dificultăţi de respiraţie: afectarea posibilă a plămânilor ca urmare a inhalării de fum sau de vapori
chimici;
- Arsuri: au diverse grade şi sunt produse de foc, stropi chimici sau contacte cu elemente fierbinţi
cum ar fi conducte, părţi de maşini sau şocuri electrice;
- Şocuri electrice: sunt produse prin apropierea sau contactul cu echipamentul electric aflat sub
tensiune;
- Fracturi de oase: provocate de căderi sau obiecte în cădere,
- Răniri ale spatelui: căderi sau ridicări de obiecte în mod greşit;
- Contuzii: şocuri, căderi sau agresiuni;
- Sângerări, tăieturi: contact cu obiecte ascuţite;
- Răni la ochi: contact cu scântei, aşchii sau stropiri;
- Ameţeli: cauzate de căldură sau starea de sănătate.
După ce gravitatea rănilor a fost estimată, etapa următoare constă în a decide asupra primului ajutor.

5. Interventia şl primul ajutor în cazul rănilor cele mai frecvente

Rănile la cap: Se acoperă rana cu un tifon curat; dacă pielea este deplasată se curăţă şi se aşează la
loc, fiind acoperită cu un tifon curat şi un bandaj în jurul capului pentru a opri sângerarea. Rănitul este
lăsat într-o poziţie confortabilă cu umerii sprijiniţi mai sus de restul corpului.
Dificultăţile de respiraţie din cauza panicii sau anxietăţii: Persoana se aşează într -o poziţie în care
respiră mai uşor. I se vorbeşte calm dar ferm pentru a-l linişti şi va fi aşezat într -un loc liniştit pentru a-i
reduce anxietatea.
Dacă dificultăţile de respiraţie sunt cauzate de inhalarea de fum. rănitul va fi scos la aer curat, căile
nazale vor fi curăţate şi va fi ajutat să se aşeze într -o poziţie confortabilă pentru respiraţie
Arsuri: Se răceşte zona afectată, cu apă rece. Se va menţine răcirea zece minute (timpul se poate
ridica la 20 de minute în cazul stropirii cu substanţe chimice). Se îndepărtează îmbrăcămintea şi
bijuteriile din zona afectată căci rana se poate umfla.
Nu se atinge zona afectată şi nici nu se va aplica vreo loţiune sau cremă. Nu se îndepărtează nici o
aderenţă de pe piele. Se acoperă zona afectată cu tifon curat sau compresă sterilă.
în cazul arsurilor la faţă se va uda cu apă rece până soseşte asistenţa medicală, iar arsura nu se
acoperă.
Şocuri electrice: Se întrerupe curentul sau se scoate aparatul din priză (după caz).
Dacă nu este posibilă decuplarea sursei de curent, cel care acordă primul ajutor pune picioarele pe un
material uscat cum ar fi o cutie din lemn, o grămadă de ziare sau ştergător din cauciuc tip auto. Se
foloseşte o bucată de lemn cum ar fi mânerul unei perii de mână pentru a îndepărta victima de
echipamentul electric aflat sub tensiune. Se poate folosi de asemenea o frânghie uscată care se înfăşoară
în jurul gleznei victimei care e trasă afară.
48
 Se verifică starea victimei, dacă este conştientă sau în stare de inconştienţă, se tratează rănile la fel ca
în cazul arsurilor.
Lemnul şi produsele din lemn nu sunt bune conductoare electrice, în schimb este interzisă folosirea
oricărui metal, cârpe sau alte materiale umede.
Fracturi ale oaselor: Victima nu se mişcă decât în caz că se află în pericol. Nu se încearcă manevrarea
sau mişcarea membrului fracturat. Nu se bandajează membrul fracturat decât în cazul rănirii pielii sau
sângerării (bandajul se pune pentru a proteja zona de infecţii, opri sau încetini hemoragia.
Partea afectată va fi legată cu o curea (eşarfă) pentru braţe sau sprijinită pe perne pentru picioare într -
o poziţie cât mai confortabilă.
Răniri ale spatelui: Victima trebuie să stea liniştită, imobilizată în jurul capului şi corpului de perne,
prosoape etc. fără să facă mişcări forţate sau însoţite de contacte dureroase.
Sângerări, tăieturi etc.: Se îndepărtează îmbrăcămintea şi bijuteriile de zona afectată. Se aplică un
bandaj ferm în jurul rănii. Se asigură pansamentul ţlnându-l cu o mână sau prin legarea prin bandaj. Se
ridică zona afectată mai sus de nivelul inimii. Victima trebuie culcată pe jos pentru că poate leşina sau să-
şi pierde cunoştinţa, dacă sângele continuă să curgă în jurul primului pansament se mai adaugă alt
pansament fără a-l înlătura pe primul.
Rănirea ochilor: Aceştia nu se ating şi nu se şterg, iar victima este sfătuită să stea liniştită şi cu ambii
ochi închişi. Victima va trebui să stea jos deoarece are echilibrul instabil şi poate cădea. Capul va fi
sprijinit pe genunchi sau pe materiale moi. I se dă victimei o compresă moale pentru a o ţine uşor pe ochi.
Pierderea cunoştinţei: Se culcă rănitul pe spate. Se ridică picioarele pentru a favoriza fluxul sanguin
spre creier. Se asigură rănitului cât mai mult aer curat. Victima este ajutată să stea jos sau în picioare
după ce şi-a revenit.
Nu se forţează victima să stea în picioare deoarece prin reducerea fluxului sanguin la creier îşi va
reveni mai lent.
Dacă leşinul a condus la căderea victimei se verifică dacă nu are răni.
Şocuri: I se asigură victimei condiţii de confort se acoperă cu o pătură, i se ridică şi se sprijină
picioarele cât mai sus posibil. Se degajează şi desface îmbrăcămintea din jurul gâtului, pieptului şi
mijlocului.
în toate situaţiile se verifică dacă victima este in stare confortabilă şi sigură, calmă şi că asistenţa
medicală este anunţată.
Poziţii de propice de restabilirea funcţiilor: Există o serie de poziţii de restabilire în funcţie de tipul
rănii sau de eventualele riscuri.
Principalul rol al acestor poziţii este:
• să reducă riscul de cădere;
• să ajute respiraţia;
• să reducă riscul de şoc;
• să reducă pierderea de sânge;
• să uşureze durerea şi disconfortul;
• să protejeze rana.
Cea mai uzuală poziţie de recuperare implică aşezarea victimei pe o parte cu o mână sub obraz pentru
a susţine capul şi cu cealaltă mână întinsă spre spate, piciorul de deasupra va fi îndoit cu genunchiul
înainte şl sprijinit pe pământ. Această poziţie va asigure victimei stabilitate şi accesibilitate.

6. Precauţii generale
Agentul de securitate trebuie să aibă în vedere:
- niciodată să nu se expună riscurilor suplimentare;
- să se asigure că vine asistenţă medicală sau că s-au luat măsuri pentru trimiterea victimei la un
doctor sau la un spital:
- să acţioneze în limitele competenţei proprii;
- să protejeze obiectele personale ale victimei;

49
 - să folosească mânuşi medicinale când are de a face cu răni deschise pentru a reduce riscul de
infecţii;
- să nu se dea victimei alimente, băuturi sau medicamente:
- să întocmească un raport scris despre toate incidentele:
- să păstrează demnitatea victimei folosind paravane sau cearşafuri şl menţinând publicul la
distanţă;
- să respecte întotdeauna indicaţiile unei persoane mai experimentate;
- să fie calm şi să menţină o conduită autoritară şi fermă;
- să nu discute proporţiile unei răni grave cu sau în apropierea victimei, deoarece acest lucru poate
produce sau poate adăuga suferinţe suplimentare;
- să nu se lase victima nesupravegheată.

7. Concluzii
Aceste acţiuni arată până unde poate merge agentul de securitate în acordarea asistenţei unei victime
sau în acordarea primului ajutor.
Activităţi cum sunt resuscitarea cardio-pulmonară, resuscitarea gură la gură sau ventilarea, apăsarea
abdominală sau alegerea unei poziţii optime de recuperare sunt probleme care cer o pregătire
corespunzătoare şi depăşesc scopul prezentei lucrări.
Acţiunile indicate şi recomandate pot fi întreprinse de către orice persoană competentă, totuşi când
acţionează fizic asupra rănitului agentul de securitate trebuie să fie conştient de complicaţiile care pot
înrăutăţi situaţia sau poate fi, ulterior, reclamat pentru agresiune.
Nu există nici o obligaţie a persoanei rănite să accepte asistenţă sau ajutor.
Când victima este conştientă i se acordă ajutor în limitele competenţei şi posibilităţilor agentului de
securitate, fără ca acesta saşi pericliteze viaţa.

NORME GENERALE DE PROTECŢIE A MEDIULUI

TEMA 11. REGLEMENTĂRI PRIVIND NORMELE GENERALE

DE PROTECŢIE A MEDIULUI

1. Principalele reglementări juridice privind protecţia mediului

Mediul reprezintă, ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul,
aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice,
precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior,
inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunastarea şi
sanătatea omului.
Reglementările în vigoare privind protecţia mediului, cuprind dispoziţii cu privire la:
• Regimul substanţelor şi preparatelor periculoase: ® Regimul deşeurilor;
• Regimul îngrăşămintelor chimice şi al produselor de protecţie a plantelor;
• Regimul organismelor modificate genetic, obţinute prin tehnicile biotehnologlei moderne;
• Regimul activităţilor nucleare;
• Conservarea biodiversităţii şi arii naturale protejate;
• Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice: 9 Protecţia atmosferei, schimbările
climatice şi gestionarea zgomotului ambiental:
• Protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre;
• Protecţia aşezărilor umane;

Termenii şi expresiile cele mal uzitate pe linie de protecţie a mediului sunt:

- accident ecologic - evenimentul produs ca urinare a unor neprevăzute deversări / emisii de substanţe
sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de
50
 energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate / bruşte, prin care se
deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice;
- arie naturală protejată - zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legai stabilit şi având un
regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şl
formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu
valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită;
- autorizaţie de mediu - act tehnico-juridic emis de autorităţile competente pentru protecţia mediului,
prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare a unei activităţi existente sau a unei
activităţi noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în
funcţiune;
- autoritate competentă pentru protecţia mediului - Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului sau
agenţiile pentru protecţia mediului, respectiv agenţiile regionale pentru protecţia mediului şi agenţiile
judeţene pentru protecţia mediului, Administraţia Rezervaţiei Biosferei «Delta Dunării», precum şi Garda
Naţională de Mediu şi structurile subordonate acesteia; biodiversitate - variabilitatea organismelor din
cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale şi complexelor ecologice; aceasta include
diversitatea intraspecifică. interspecifică şi diversitatea ecosistemelor; deşeuri periculoase - deşeurile
încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de
deşeuri şi care au cel puţin un constituent sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase;
deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale
şi antropice ale mediului, reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi
antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în principal, de poluarea
apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi
prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;
- echilibru ecologic - ansamblul stărilor şi interrelaţnlor dintre elementele componente ale unui
sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica ideală a acestuia; ecosistem -
complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul abiotic, care
interacţionează într-o unitate funcţională;
- evaluarea riscului - lucrare elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, prin
care se realizează analiză probabilităţii şi gravităţii principalelor componente ale impactului asupra
mediului şi se stabileşte necesitatea măsurilor de prevenire, intervenţie şi/sau remediere;
- monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea. avertizarea şi intervenţia în vederea
evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul
cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale
ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se Impun;
- monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi
structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
- poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori
de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu,
modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
- poluare - introducerea directă sau Indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii
umane şi/sau calităţii mediului, daună bunurilor materiale ori cauzează o deteriorare sau o
împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;
- prejudiciu - efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau
mediului, provocat prin poluanţi, activităţii dăunătoare or i dezastre; o raport de securitate -
documentaţie elaborată de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, necesară pentru
obiective în care sunt prezente substanţe periculoase conform prevederilor legislaţiei privind
controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţe
periculoase;
- substanţă periculoasă - orice substanţă clasificată ca periculoasă de legislaţia specifică in vigoare din
domeniul chimicalelor.
51
 Potrivit prevederilor legii, protecţia mediului constituie un obiectiv de interes public major şi
totodată, o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice.

2. Principalele obligaţii ale beneficiarului şi prestatorului privind protecţia mediului

Atat beneficiarul cât şi prestatorul serviciilor de securitate, în calitatea lor de persoane juridice, au
obligaţii şi pe linie de protecţie a mediului, cum ar fi:
a) respectă condiţiile din actele de reglementare în vigoare;
b) nu pun în exploatare instalaţii ale căror emisii depăşesc valorile limită, stabilite prin actele de
reglementare;
c) persoanele juridice care desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra mediului organizează
structuri proprii specializate pentru protecţia mediului;
d) asigură accesul persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şl control la instalaţiile
tehnologice generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele şi instalaţiile de depoluare a
mediului, precum şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora;
e) asistă persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punăndiMe la dispoziţie
evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante şi le facilitează controlul
activităţilor ai căror titulari sunt, precum şi prelevarea de probe;
f) realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele
împuternicite cu activităţi de verificare, Inspecţie şi control;
g) se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii;
h) suportă costul pentru repararea prejudiciului şi înlătură urmările produse de acesta, restabilind
condiţiile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului;
i) asigură sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru
automonitonzarea emisiilor poluante:
j) asigură evidenţa rezultatelor şi raportează autorităţii competente pentru protecţia mediului rezultatele
automonitorizării emisiilor poluante, conform prevederilor actelor de reglementare;
k) informează autorităţile competente, în caz de eliminări accidentale de poluanţi în mediu sau de accident
major;
1) depozitează deşeurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
m) aplică masurile de conservare stabilite de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului pe
suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le
gestionează precum şi pentru refacerea ecologică a acestora;
n) asigură luarea măsurilor de salubrizare a terenurilor deţinute cu orice titlu, neocupate productiv sau
funcţional, în special a celor situate de-a lungul căilor de comunicaţie rutiere, feroviare şi de
navigaţie;
o) efectuează remedierea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate;
p) permite accesul în ana naturală protejată a administratorilor sau custozilor precum şi a împuterniciţilor
acestora pe terenurile deţinute cu orice titlu.
Răspunderea pentru prejudiciul adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă. în cazul
pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.
în situaţia nerespectărn reglementărilor privind protecţia mediului, pentru persoane juridice,
legiuitorul a prevăzut unele sancţiuni contravenţionale, de la 25.000 lei la 50.000 lei, iar în cazul unor
fapte penale, acestea se pedepsesc cu închisoare, de la 3 luni la un an sau cu amendă penală, de la 30.000
lei la 100.000 lei.

3. Principalele obligaţii ale agentului de securitate privind protecţia mediului

Agentul de securitate are o dublă calitate, aceea de persoana fizică obligată prin norme legale şi
morale să protejeze mediul, dar şi de angajat al unei firme care, având contract cu un beneficiar trebuie să
intervină atunci când se produc evenimente negative asupra mediului, să semnaleze ierarhic orice cauză
care, în opinia sa, afectează mediul în general.
52
 Este o realitate că autorităţile statului cu atribuţiuni de control şi supraveghere a respectării normelor
de mediu nu pot acoperi întreg teritoriul ţării sau multitudinea de incidente care ar aduce atingere
mediului. De aceea, agenţii de securitate, în posturile lor pot fi consideraţi ca nişte senzori în acţiune ce
imediat ce au semnalat un eveniment sunt obligaţi să anunţe beneficiarul, şefii ierarhici şi autorităţile
statului.
în acest sens, obligaţiile agentului de securitate, în dubla sa calitate de persoană fizică şi de angajat al
societăţii de securitate privată, cuprind:
• să cunoască prevederilor legale privind protecţia mediului şi aplicarea lor întocmai, la locul de muncă
/ serviciu;
• să permită accesul persoanelor cu atribuţii de verificare, inspecţie şi control, în obiectivele sau zonele
protejate;
• să realizeze, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de
persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control în postul încredinţat;
• depozitează deşeurile de orice fel, numai pe amplasamente autorizate în acest sens;
• asigură realizarea măsurilor de salubrizare, în obiectivele, zonele şl perimetrele securizate;
• să informeze autorităţile competente cu privire la eliminarea de poluanţi în mediu sau de accident
major;
• să participe la diminuarea efectelor incidentelor / accidentelor de mediu, conform atribuţiilor şi
competenţelor sale.
în situaţia nerespectării reglementărilor privind protecţia mediului, pentru persoane fizice, legiuitorul
a prevăzut unele sancţiuni contravenţionale, de la 3.000 lei la 6.000 lei, Iar în cazul unor fapte penale,
acestea se pedepsesc cu închisoare, de la 3 luni la un an sau cu amendă penală, de la 30.000 lei la 60.000
lei.
Datorită diversităţii situaţiilor prin care mediul poate fi afectat prin intervenţia umană, defecţiunilor
tehnice sau factorilor de mediu, obligaţiile prestatorului şi beneficiarului serviciilor de securitate privată,
trebuie clar stipulate în contract, iar procedurile de acţiune, în planul de intervenţie sau de evacuare al
personalului şi bunurilor pentru ca agentul de securitate să ştie cum să procedeze atunci când un
eveniment s-a produs.

TEMA 12. CUNO AŞTEREA PROCEDURILOR DE URGENŢĂ SI EVACUARE

1. Principalele situaţii de urgenţă şi evacuare,

cu care se poate confrunta personalul din securitatea privată
Urgenta este un eveniment neaşteptat şi neprevăzut faţă de care : se impune o intervenţie imediată.
Din punct de vedere al industriei de securitate şi pentru activităţile specifice de securitate privată,
urgenţele sunt determinate de:
- accident ecologic;
- incendiu de orice natură;
- scurgeri de combustibil, substanţe chimice sau emanaţii de fum;
- inundaţii;
- cutremure;
- explozii;
- dezastre naturale;
- poluarea mediului.
Pentru rezolvarea situaţiilor deosebit de complexe, de genul celor enumerate mai sus şi a altora, se
impune coordonarea în timp şi spaţiu a tuturor forţelor şi mijloacelor beneficiarului şi nu numai, într -o
concepţie unitară, care se materializează în Planul de urgenţă şi evacuare a personalului şi bunurilor

53
2. Planul de urgentă şi evacuare a personalului şi bunurilor
Evacuarea este măsura de protecţie civiiă luată înaintea, pe timpul sau după producerea unei situaţii
de urgenţă, la declararea stării de alertă, care constă în scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fi
afectate, în mod organizat, a angajaţilor, a bunurilor materiale şi dispunerea lor în zone care asigură
condiţii de protecţie şi supravieţuire.
în caz de situaţii de urgenţă acţiunea de evacuare începe imediat după identificarea pericolului ori
după producerea acestuia, acordându-se prioritate evacuării salariaţilor.
Aceste activităţi se desfăşoară în baza Planului de evacuare a personalului şi bunurilor, întocmit de
beneficiar şi care, poate să cuprindă:
- scopul activităţilor de evacuare;
- concepţia activităţilor de evacuare;
- organizarea activităţilor de evacuare;
- conducerea activităţilor de evacuare;
- executarea activităţilor de evacuare;
- asigurarea activităţilor de evacuare;
- executarea evacuării pe tipuri de risc specifice.
Planul de evacuare a personalului şi bunurilor, poate fi completat şi cu unele anexe:
- componenţa celulei de urgenţă;
- schema fluxului informaţional;
- tabelul cu personalul, bunurile materiale care se evacuează şi repartiţia acestora pe mijloace de
transport;
• structura punctelor de adunare;
• conţinutul deciziei pentru evacuare, primire / repartiţie;
• graficul principalelor activităţi pentru conducerea acţiunilor de evacuare;
• bunurile necesare executării acţiunilor de evacuare;
• schema de evacuare.
Acest document are valoare juridică, iar prevederile sale stau la baza elaborării Planului de
securi tate şi a procedurilor de intervenţie şi evacuare,, în caz de urgenţe.

3. Rolul agentului de securitate in rezolvarea unor situaţii de urgenţă şl evacuare

Pentru agentul de securitate, atribuţiile concrete în astfel de situaţii, derivă din conţinutul Planului de
evacuare a personalului şi bunurilor beneficiarului, precum şi din Planul de securitate ai obiectivului
care se materializează în procedurile de lucru ale companiei de securitate privată, iar valoarea lor juridică
este dovedită prin consemn.
Pe timpul serviciului, agentul de securitate poate lua la cunoştinţă de producerea unui eveniment ce
poate genera o stare de urgenţă prin mai multe căi:
- observare şi analiză directă a amplorii evenimentului (inundaţie, incendiu, cutremur, explozie,
zgomote neobişnuite, spargeri de geamuri sau uşi etc.);
- informaţii primite din interiorul obiectivului de ia salariaţi sau responsabili ai beneficiarului;
- declanşarea unor alarme de efracţie sau incendiu.
Rolul agentului de securitate este gradual şi foarte necesar pentru diminuarea consecinţelor unui
eveniment nedorit şi în principal se refera la:
- alarmarea serviciilor de urgenţă;
- să nu abandoneze răniţii grav, fără însă a se expune pericolelor;
- să ţină curioşii la distanţă;
- să rămână calm.
Pentru a fi util şi eficient, agentul de securitate în astfel de situaţii trebuie:
- să evalueze situaţia;
• să anunţe serviciul de urgenţă şi şefii ierarhici;
54
• să acordare asistenţă victimelor;
• să memoreze şi reţină informaţiile legate de incident;
• să acţioneze cu calm şi stăpânire de sine;
• să consemneze detaliile când situaţia îi permite;
• să abordeze un mod de acţiune ferm şi cu încredere în sine.
O listă de proceduri în eventualitatea apariţiei unei astfel de situaţii, ar putea include următoarele
activităţi:
• acordarea de sprijin şi prim ajutor, dacă este calificat în domeniu:
• solicitarea serviciilor de urgenţă;
• adoptarea unei atitudini politicoase şi cooperante;
• informarea conducerii profesionale;
• reţinerea cât mai exactă a faptelor;
• obţinerea numelui şi adresei persoanelor rănite şi a martorilor:
• conservarea locului accidentului;
• fotografierea locului accidentului;
• reţinerea videocasetelor importante ale CCTV;
• acordarea de sprijin serviciilor de urgenţă:
• întocmirea unui raport detaliat.

4. Concepţia de acţiune pe timpul unei situatii de urgentă civilă, ce impune evacuarea personalului în
afara obiectivului
4.1. Scop
Evacuarea în siguranţă, pe timpul unei situaţii de urgenţă civilă, a persoanelor în afara obiectivului,
prevenirea panicii şi asigurarea protecţiei persoanelor aflate în incinta imobilului, salvarea vieţilor
omeneşti a bunurilor materiale şi limitarea urmărilor produse de cutremur, explozii, alunecări de teren,
etc. sau a efectelor detonării unei încărcături explozive în obiectiv.
4.2. Succesiunea activităţilor
a) în plan organizatoric:
- stabilirea prin planul de securitate a unui dispozitiv pe toate căile de acces/evacuare din obiectiv care
să urmărească permanent ca uşile/porţile de evacuare/căile de acces să fie permanent libere, fără
obstacole. Uşile / porţile trebuie să fie permanent închise dar neîncuiate / zăvorâte;
- stabilirea prin planul de securitate a modului de acţiune în situaţia producerii unor astfel de
evenimente;
- punerea în aplicare, la ordinul conducătorului instituţiei, a planului de evacuare aprobat de autorităţile
competente, conform legislaţiei privind protecţia civilă.
b) în plan acţional: în cazul producerii unei situaţii de urgenţe civile conform prevederilor stabilite prin
planul de evacuare, conducătorul instituţiei dispune:
- încetarea activităţii în obiectiv;
- difuzarea prin mijloacele de comunicare a mesajului despre situaţia creată şi recomandările privind
modul de aplicare a măsurilor de protecţie a personalului;
- constituirea unui dispozitiv de ordine în interiorul obiectivului pentru protecţia persoanelor realizat cu
efective de agenţi;
- deschiderea uşilor / porţilor de evacuare a persoanelor în afara obiectivului, acordarea sprijinului
personalului I.S.U. pentru punerea în aplicare a planului de evacuare în situaţii de urgenţe civile;
* reorganizarea dispozitivului de securitate pentru a fi în măsură să realizeze evacuarea persoanelor
într-un timp cât mai scurt, prevenind pierderile de vieţi omeneşti sau alte situaţii colaterale;
* acordarea sprijinului structurilor de intervenţie în situaţii de urgenţe civile pentru lichidarea urmărilor
produse de situaţia de urgenţă, acordarea primului ajutor persoanelor afectate (răniţi, etc.) şi
îndepărtarea surselor de pericol.

55
 5. Măsuri care se iau in caz de descoperire a incendiului de proportii şi care s-a produs instantaneu:
• dă alarma pentru a preveni toate persoanele prezente de pericol;
• înştiinţează pompierii;
• evacuează zona;
• dacă este posibil va proceda la stingerea incendiului, fără să se expună pericolului;
• asigură zona pentru a nu intra persoane neautorizate;
• deconectează gazul sau combustibilul, de la vane;
• opreşte instalaţia de aer condiţionat;
• opreşte toate aparatele, aflate sub tensiune lăsând în funcţiune doar lumina;
• dacă este posibil, scoate obiecte şi bunuri din zonă;
• acordă sprijinul serviciile de intervenţie indicându-le căile de acces, persoanele în pericol;
• solicită personalului din obiectiv să respecte normele interne:
• îşi aduce contribuţia la finalizarea ulterioară a anchetei;
• întocmeşte un raport cu detalii despre incidentului menţionând şi identitatea martorilor.
Când se raportează izbucnirea unui incendiu pompierilor, se transmit şi următoarele informaţii şi le
verifică pentru a se convinge că ele au fost înţelese:
• denumire exactă şi adresa locului incendiului;
• persoanele dispărute, dacă există;
• cel mai scurt itinerar de a ajunge până la locul incendiului:
• locul hidranţilor;
• eventuale pericole şi persoane rănite:
• prezenţa şi felul materialelor periculoase care se află la locul incendiului.
Informaţiile transmise înainte sau la sosirea echipelor de intervenţie, vor asigura acţiunea oportună a
pompierilor la locul incendiului.
Nu se trece la stingerea focului, decât după ce se raportează pe scurt situaţia şefilor ierarhici şi se
solicită intervenţia pompierilor.

6. I n caz de calamităţi naturale

în această categorie intră fenomene relativ rare: cutremurele de pământ, inundaţiile, furtunile, căderile
masive de grindină sau de zăpadă, care provoacă mari daune materiale.
în aceste situaţii, agenţii firmei de securitate vor acţiona astfel:
- informează dispeceratul prestatorului şi beneficiarul, căruia îi solicită deconectarea instalaţiilor de
energie electrică, de apă şi gaze din obiectiv;
- se adăpostesc într-un loc care să le asigure protecţie şi să le permită continuarea serviciului la
obiectiv prin supraveghere şi observare directă;
- sprijină conducerea obiectivului, în activitatea de evacuare a vizitatorilor, clienţilor şi salariaţilor;
- participă la acţiuni de salvare sau de acordare a primului ajutor persoanelor afectate;
- cooperează cu agenţii de intervenţie la asigurarea protecţiei locaţiei până la încetarea acţiunii de
înlăturare a urmărilor evenimentului şi revenirea obiectivului la starea de normalitate.

56
NORME GENERALE DE COMUNICARE ŞI RELATIONARE ÎN MUNCĂ

TEMA 13, COMUNICAREA ÎN ACTIVITATEA DE SECURITATE PRIVATĂ

1. Modalităţi de comunicare
Atât în legislaţia actuală care reglementează domeniul securităţii private, cât şi în reglementările
interne ale societăţilor specializate de pază şi protecţie, se regăsesc principalele reguli şi norme de
comportamentale personalului de securitate.
Ţinuta şi poziţia în serviciu a agentului de securitate trebuie să fie demnă şi să impună respect
persoanelor cu care vine în contact.
De aceea, uniforma şi/sau echipamentul de serviciu trebuie să fie permanent, curat, călcat şi ajustat.
Modalităţile de comunicare, utilizate de către agentul de
securitate sunt:
a) comunicările verbale:
- transmiterea unor date şi informaţii, către persoanele interesate, prin viu grai;
- convorbiri telefonice sau prin aparate de emisie-recepţle, cu personalul firmei, cu beneficiarul şi cu
publicul, pe cale orală.
b) comunicările para verbale:
- se referă la dicţie şi intonaţie.
c) comunicările nonverbale:
- comunicările prin semne şi semnale;
- comunicările însoţite de anumite gesturi sau exprimate de mimica feţei;
- postura şi atitudinea pe care le afişăm.

2. Descrierea pe scurt a principalelor activităţi de comu nicare

Vorbirea sau folosirea comunicaţiei verbale trebuie să fie pragmatică pentru a fi eficientă, ceea ce
presupune respectarea unor reguli simple:
- gândeşte înainte de a vorbi;
- vorbeşte clar şi confidenţial;
- evită jargonul sau limbajul de cartier;
- foloseşte gesticulaţia adecvată pentru a întări mesajul;
- foloseşte vocabularul cu care eşti obişnuit.
Personalul din serviciile de securitate trebuie să fie întotdeauna extrem de prudent în ceea ce spune
şi cum se exprimă.
Comentariile nepotrivite între agenţii de securitate care folosesc o legătură radio pot fi auzite de
către alte persoane sau, fie ies din context, fie se reflectă negativ asupra personalului însuşi. Este de
asemenea important ca agenţii de securitate în situaţiile când informează pe cineva să dea numai detalii
precise şi să fie evitate exagerările.
Abilităţile verbale ies în evidenţă mai ales când se foloseşte echipamentul radio sau telefonul.
Ascultarea este mai mult decât modul de recepţionare a majorităţii informaţiilor. Modul în care se
realizează ascultarea face diferenţa dintre înţelegerea corectă sau dimpotrivă eronată a mesajului.
Câteva reguli simple pentru o ascultare eficientă:
- să fie atent şi concentrat asupra a ceea ce se spune, nu la ceea ce ar vrea să audă;
- să fie liniştit dacă doreşte toate informaţiile;
- să nu încheie frazele altor persoane şi să nu întrerupă conversaţia printr-o concluzie nepoliticoasă
dacă doreşte să asculte totul;

57
 - să permită vorbitorului să termine ce are de spus astfel ca, acesta, să-şi dea seama că a transmis
mesajul;
- să aştepte să se dea un răspuns complet la orice întrebare pusă;
- să clarifice situaţiile dubioase prin întrebări lămuritoare;
- să-şi îndrepte atenţia ia ce se spune prin folosirea contactului vizual şi gesticulaţiei.

Scrierea
Există diferite forme de scriere, ca scrierea creativă, de plăcere, corespondenţa cu familia sau
prietenii, răspunsuri scurte, concise şl scrieri pentru o sarcină precisă cum ar fi rapoartele.
Din punct de vedere formal scrierea este în general scurtă, concisă, precisă, răspunde l a problemele
detaliate şi lasă posibilităţi reduse de erori şi neînţelegeri.
Pentru agentul de securitate cerinţele scrierii sunt legate întotdeauna de scopurile completării
formularelor, a agendelor ele lucru sau de întocmirea rapoartelor, care sunt toate documente reale şi
oficiale.
Agentul de securitate trebuie să respecte principiile de bază pentru aceste tipuri de scrieri.
Pentru a realiza o scriere corectă şl completă agentul de securitate trebuie să ia în consideraţie şi să
aplice următoarele reguli:
• să fie foarte edificat asupra scopului scrisului;
• să fie sigur că informaţia este corectă şi că poate fi verificată;
• să scrie clar, confidenţial şi expresiv;
• să folosească numai cuvinte pe care le cunoaşte şi le înţelege sensul;
• să folosească structuri de fraze şi paragrafe adecvate pentru o calitate corespunzătoare a
conţinutului şi pentru a-şi demonstra profesionalismul;
• să respecte regulile de punctuaţie şi ortografice;
• să-şi amintească şi să menţină contextul conţinutului în concordanţă cu scopul documentului;
• să păstreze note sau copil ale lucrărilor cu destinaţie specifică sau oficiale.
Folosirea unui calculator, uşurează foarte mult activitatea de corectare şi structurare a unui raport etc.,
dar în situaţiile în care se foloseşte scrierea de mână, întotdeauna trebuie o scrierea lizibilă, astfel încât,
documentul să poată fl citit de către oricine.
In cazurile în care agentul de securitate nu are încredere în capacitatea sa de a scrie, sunt în general
suficiente consemnarea unor comentarii scurte, clare, care să păstreze o cantitate minimă de informaţii de
calitate.
Cel mal important factor în scrierea pentru un anumit scop este înregistrarea şi scrierea faptelor în
ordine cronologică. în situaţiile în care se cer pe lângă informaţii de bază şi detalii suplimentare, acestea
pot fi date ulterior.

Gesturile
Activităţile nonverbale cum ar fi limbajul corpului, care include gesturile sunt folosite de agentul de
securitate în timpul discuţiilor şl constau în:
• mişcări ale corpului;
• expresii faciale ca: zâmbetul, încruntarea ş.a.;
• folosirea mâinilor: mâinile deschise, întinse sunt privite ca o atitudine amicală, iar mâinile încrucişate
sau ţinute în poziţie rigidă pe lângă corp pot indica o atitudine retrasă, defensivă;
• contactul vizual se realizează dacă se doreşte crearea unei impresii de deschidere, prietenoase;
• adoptarea unei poziţii defensive sau a uneia deschisă, prietenoasă, poate fi asigurată prin poziţia
agentului de securitate. Apropierea sau rămânerea la distanţă de subiect, arată clar atitudinea
agentului de securitate.

58
 Observarea vizuala
Constituie capacitatea de a vedea şi interpreta imagini percepute vizual: (indicatoare de informare din
obiectiv, existenţa geamurilor închise, semnalele luminoase ale sistemelor de alarmă etc.)
Observarea este naturală pentru noi toţi dar, în cele mai multe cazuri, nu se obţin toate avantajele
oferite de capacitatea noastră de observaţie.
Pentru a folosi la maxim capacitatea de observaţie este necesar:
- să se observe, în loc să se arunce o privire;
- să se concentreze asupra imaginii şi să se interpreteze mesajul;
- să se folosească asocierea cu alte metode de comunicare pentru amintirea imaginilor;
- intensificarea observaţiei vizuale când practic a crescut cantitatea de informaţii recepţionate;
- creşterea abilităţii de interpretare şi reţinere a informaţiilor.

3. Comunicarea cu personalul firmei, cu beneficiarul si cu publicul

3.1. Aplicarea instrucţiunilor interne

Pentru a asigura securitatea unui obiectiv (loc) agentul de securitate trebuie să fie disciplinat şi
capabil de a accepta, a interpreta şi aplica numai instrucţiunile primite de la superiori şi cele în situaţiile
de urgenţă. Aceste instrucţiuni se pot transmite în scris, ca proceduri de lucru sau cu ocazia misiunilor
primite.
Atunci când nu sunt modificări zilnice sau ca urmare a unui incident, instrucţiunile se pot trimite
direct, oral, sub forma mesajului text (sms, e-mail, etc.) sau prin radio.
Agentul de securitate trebuie să înţeleagă, accepte şi respecte verigile de autoritate sau comenzile
stabile, atât pentru asigurarea zonei protejate cât şi pentru propria sa securitate.
Atunci când îi sunt furnizate instrucţiuni, agentul de securitate trebuie să le înţeleagă şi interpreteze,
dacă nu le înţelege să nu ezite să pună întrebări lămuritoare.
în acest domeniu nu există loc pentru cei care cred că ştiu totul sau au dificultăţi în acceptarea
autorităţii, deoarece o astfel de atitudine în muncă îl afectează şi îl pune în pericol pe el însuşi ca şi, pe cei
din jurul său.
Toţi agenţii de securitate trebuie să ştie exact care le sunt obligaţiile.
Pentru a face ceva, trebuie să ştie foarte bine structura conducerii, verigile comunicării şi procedurile
de informare pe cale ierarhică.

3.2. Lucrul în echipă

Prin natura sa, munca în serviciile de securitate implică lucrul în grup sau in echipă.
Din acest motiv societăţile specializate de securitate sunt organizate ca o structură ierarhică şi
funcţională. Această structură este necesară pentru a asigura controlul şi supervizarea populaţiei din zona
de activitate.
Fiecare echipă este considerată o entitate de lucru, independentă şi eficace. Echipele lucrează
împreună şi cooperează în interesul misiunilor şi responsabilităţilor.
Lucrul prost în echipă are consecinţe asupra calităţii serviciului şi a moralului personalului.
Cele mai importante aspecte ale lucrului în echipă sunt:
• atenţionează pe alţii cu privire la respectarea orarului şi a absenteismului;
• disponibilitatea de a asculta şi pe alţii;
• discută deschis problemele sau planurile menite să depăşească obstacolele sau anumite conflicte;
• niciodată nu uita că propriul comportament determină in mare măsură pe cel al celorlalţi;
• cooperează în cazul modificărilor aduse obiectivului;
•
asumă-ţi partea ta de funcţiuni şi responsabilităţi,
• fii onest cu membrii echipei;
• nu proteja pentru alţii problemele care nu sunt în competenţa lor: « înţelege obiectul activităţii şi ceea
ce ţine de acesta;
59
• înţelege care este sarcina ta şi ceea ce se aşteaptă de la tine;
• lucrul în echipă presupune să cooperezi şi după caz să faci compromisuri;
• nu ezita să observi şi să întrebi pe alţii; ® comportă-te tot timpul în manieră profesională.

3.3. I nformarea publicului

Agentul de securitate trebuie să fie foarte prudent atunci când furnizează informaţii publicului din
următoarele motive:
- o interpretare greşită de către public a informaţiilor poate genera panică;
- pot fi făcute contestaţii împotriva beneficiarului serviciului de securitate sau angajatorului ca urmare
a modului în care au fost furnizate informaţiile;
- comentariile neglijente sau neinformate pot conduce la publicitate negativă a firmei;
- comentariile efectuate sau informaţiile furnizate riscă să conducă la întreruperea contractului cu
beneficiarul;
- nu poate fi întotdeauna la curent cu informaţiile importante.
Agentul de securitate este foarte rar autorizat să vorbească in numele beneficiarului sau angajatorului,
iar dacă, dezvăluie informaţii confidenţiale sau preţioase, ulterior pot apare consecinţe asupra securităţii
obiectivului asigurat.
Problemele sociale pot fi reduse dacă agentul de securitate, dispune de proceduri coerente de
comunicare ierarhică, le înţelege şi le aplică corespunzător, semnalând superiorilor informaţii exacte şi
pertinente.

TEMA 14. SPECIFICUL RELAŢIILOR DE MUNCĂ ÎN

DOMENIUL SECURITĂŢII PRIVATE

1. Dezvoltări istorice româneşti ale dialogului social

Relaţiile de muncă au o dezvoltare istorică. încă din Evul Mediu asociaţiile profesionale au existat ca
bresle. Apariţia germenilor revoluţiei industriale în România au creat premisele organizării incipiente de
sindicate care să obţină anumite drepturi pentru salariaţi prin dialog sau alte forme, cu patronii.
Creşterea conştiinţei sociale a condus la introducerea legilor care guvernează sectorul muncii.
Până în 1989, deşi sindicatele funcţionau în toate sectoarele de activitate, dialogul social era formal
având în vedere caracterul economiei şi faptul că proprietarul unic era statul sau unele forme colective de
asociere.
După 1989, sindicatele s-au organizat mult mai repede decât patronii, au acţionat mult mai repede şi
uneori, simţind că nu au un partener puternic de dialog social au impus anumite puncte de vedere care
legiferate au creat şi creează discuţii sau greutăţi de natură
economică.
Sectorial sunt multe situaţiile în care există un cadru real de desfăşurare a dialogului social prin
care sunt dezbătute şi stabilite măsuri pentru realizarea protecţiei angajaţilor, concomitent cu creşterea
economică a societăţilor comerciale.
In domeniul securităţii private, fenomenul a fost puţin deosebit, în sensul că angajatorii sunt mai bine
organizaţi, dialogul social se realizează de regulă la nivel de societate comercială pentru că, atât la nivel
de firmă dar şi la nivel naţional, sindicatele sunt în proces de constituire.

2. Termeni comuni
Relaţiile de muncă au o gamă largă de termeni şi expresii din care cele mal des întâlnite sunt:
- arbitraj / conciliere / mediere, este procesul de luare a unei decizii sau adoptării unor soluţii de către o
terţă parte, respectiv Oficiul de Mediere si Arbitraj a Conflictelor Colective de Muncă;

60
- parteneri sociali - sindicate sau organizaţii sindicale, angajatori ori organizaţii patronale, precum şi
reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice, care interacţionează în procesul de dialog social;
- dialog social - procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă şi negociază în
vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun;
- angajator - persoană fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de
contract ori raport de serviciu;
- angajat - persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă ori raport de serviciu, care
prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de
lege, precum şi de prevederile contractelor sau acordurilor colective de muncă aplicabile;
• contractul colectiv de muncă - este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia
patronală şi reprezentanţii angajaţilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce
decurg din relaţiile de muncă;
• reprezentant al salariaţilor / angajaţilor, cei aleşi şi mandataţi de către angajaţi să îi reprezinte;
•

conflict de muncă
profesional - conflictul
sau social dintre
ori drepturile angajaţidinşidesfăşurarea
rezultate angajatori privind interesele
raporturilor cu caracter
de muncă economic,
sau de serviciu;
• greva, orice formă de încetare colectivă şi voluntară a lucrului într-o unitate.

3. Dialogul social instituţionauzatÎn România

Dialogul social instituţionalizat din România, comportă două componente majore:
- dialogul social tripartit (Guvern, sindicate, patronate);
- dialogul social bipartit (sindicate, patronate).
Dialogul social tripartit se desfăşoară în cadrul următoarelor structuri:
- Consiliul Economic şi Social, compus din reprezentanţi ai Guvernului, confederaţiilor patronale şi
sindicale reprezentative la nivel naţional şi are ca principală atribuţie avizarea tuturor actelor
legislative cu caracter economic şi social.
- Sectorial, organizat la fiecare minister compus din reprezentanţi ai ministerului şi ai confederaţiilor
patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional şi unde partenerii sociali sunt consultaţi în
privinţa actelor normative elaborate sau altor probleme de interes comun.
- Teritorial, la fiecare judeţ.
Dialogul
colective social bipartit
de muncă se regăseşte
şi soluţionare preponderent
a conflictelor în procesul de negociere şl încheiere a contractelor
de muncă.
Conform legislaţiei româneşti, sindicatele sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial,
constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor colective şi individuale, precum şi a intereselor
profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor.
Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi reglementa prin statutele proprii modul de organizare,
asociere şi gestiune, cu condiţia ca statutele sa fie adoptate printr -o procedură democratică, în condiţiile
legii.
Sindicatele participă prin reprezentanţii proprii, în condiţiile legii, la negocierea şi încheierea
contractelor colective de muncă, la tratative sau acorduri cu autorităţile publice şi cu patronatele, precum
şi în structurile specifice dialogului social.
Este interzisă orice intervenţie a autorităţilor publice de natură a limita drepturile sindicale sau a le
împiedica exercitarea lor legală.
Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinţă al patronilor sau al organizaţiilor patronale, fie
direct, fie prin reprezentanţii sau membrii lor, în constituirea organizaţiilor sindicale sau în exercitarea
drepturilor lor.

4. Partenerii sociali
In securitatea privată, partenerii sociali sunt la nivel de societate, patronul şi salariaţii.
Partenerii sociali din sectorul privat de securitate au un interes comun în analize şi înţelegeri privind
dezvoltarea acestui sector. în acest mod, reglementările şi legislaţia pot fi influenţate şi adaptate la nevoile
61
şi cererile sectorului. Partenerii sociali pot, de asemenea, folosi opiniile lor comune, pentru a obţine
sprijin guvernamental.
Sectorul securităţii private se identifică la nivel naţional cu măsuri care privesc în general salariile,
costurile sociale, pensiile, instruirea, programul de lucru şi condiţiile de muncă precum şi regulile
generale ale pieţei muncii.
Obiective generale
Partenerii sociali sunt de acord că prevederile privind condiţiile de muncă reprezintă factorul
principal care determină calitatea serviciului oferit clienţilor.
Climatul relaţiilor sănătoase dintre patroni şi angajat şi condiţiile bune de lucru măreşte satisfacţia
salariaţilor şi îi influenţează să-şi îmbunătăţească serviciul pe care-l prestează. Stabilirea unui nivel
acceptabil al sistemului şi procedurilor de remuneraţie, proiecţia muncii, Instructajul profesional
sistematic, posibilităţile de a face carieră, avansarea personală, organizarea salariaţilor şi implicarea
tuturor factorilor, constituie beneficii care se răsfrâng în calitatea serviciului pentru clienţi, deoarece
patronii şi salariaţii fac parte integrantă din sistemul de securitate.
In timpul programului de pregătire profesională cursanţii învaţă câteva aspecte referitoare la:
- legislaţia muncii;
- contractele colective:
- regulamentele firmei;
- contractul de angajare.
Cursantul trebuie să cunoască care sunt principalele prevederi ale legislaţiei muncii şi contractelor de
muncă, mai ales în ce priveşte drepturile şi obligaţiile ca angajat. El trebuie să ştie cine sunt partenerii
Implicaţi în domeniul relaţiilor de muncă. De asemenea, trebuie să cunoască reprezentanţii salariaţilor,
cum lucrează consiliile de conducere ale firmei, cine sunt membrii şi cum să-i contacteze.

5. Legislaţie specifică
Codul muncii stabileşte:
- timpul de lucru;
- salariul minim;
- condiţiile de muncă care sunt specificate în regulamentul intern;
- securitatea socială;
- protecţia muncii;
Constituţia României consacră ca drepturi fundamentale şi garantează, libertatea de a munci, dreptul
la muncă nu poate fi îngrădit, iar munca forţată este interzisă.
Raporturile individuale şi colective de muncă în România sunt reglementate de Codul Muncii care în
linii generale prevede:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă,
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare,
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
j) dreptul ia protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
I) dreptul de a participa la acţiuni colective; m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

62
5.1. Durata timpului de muncă
Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul îl foloseşte pentru îndeplinirea sarcinilor de
muncă.
Conform legislaţiei, timpul de muncă pentru angajaţii cu normă întreagă are o durată de 8 ore pe zi,
ceea ce înseamnă 40 de ore pe săptămână.
Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de
5 zile, cu două zile de repaus.
In funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a
timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele
suplimentare.
Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore
pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă
maximă de 3 săptămâni, să nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână.
Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau
individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare
de 8 ore.
Durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore, va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore.
Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore,
precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la
nivelul societăţii sau, în absenţa contractului colectiv, va fi prevăzut în regulamentul intern.
Programul de lucru inegal poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual
de muncă.
Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţă salariaţilor şi
sunt afişate la sediul angajatorului.
Programele individualizate de muncă presupun un mod de organizare flexibil a timpului de muncă.

5.2. Salari ul
Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un
salariu exprimat în bani.
La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criter ii de sex; orientare
sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică,
srcine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală.
Salariul cuprinde salariul de bază. indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.
Salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor.
Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/şi colective între angajator şi salariaţi sau
reprezentanţi ai acestora.
Salariul este confidenţial, angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea
confidenţialităţii.
In scopul promovării intereselor şi apărării drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea salariilor nu
poate fi opusă sindicatelor sau. după caz, reprezentanţilor salariaţilor, în strictă legătură cu interesele
acestora şi în relaţia lor directă cu angajatorul.
Salariul minim garantat
Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se
stabileşte prin Hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor, în cazul în care
programul normal de muncă este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de bază minim brut orar
se calculează prin raportarea salariului de bază minim brut pe ţară, la numărul mediu de ore lunar, potrivit
programului legal de lucru aprobat.
63
 Angajatorul nu poate negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă, sub
salariul de bază minim brut orar pe ţară.
Plata salariului
Salariul se plăteşte in bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă,
în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar, în cazul în care această modalitate
este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Plata în natură a unei părţi din salariu este posibilă numai dacă este prevăzută expres în contractul
colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă. întârzierea nejustificată a plăţii
salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru
repararea prejudiciului produs salariatului.
Salariul se plăteşte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.

5.3. Condiţii de muncă

Regulamentul intern - Regulamentul
se întocmeşteintern
de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a
reprezentanţilor salariaţilor, după caz. Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de
dispoziţii:
a) reguli privind protecţia, igiena şi securitatea în muncă în cadrul unităţii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminării şi al înlăturării oricărei forme de încălcare a
demnităţii;
c) drepturile şi obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor;
d) procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;
f) abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile,
g) reguli referitoare la procedura disciplinară;
h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;
1) criteriile şi procedurile de evaluare profesională a salariaţilor.
Regulamentul Intern se aduce la cunoştinţă salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele
faţă de salariaţi din momentul încunoştiinţării acestora.
Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern.
Regulamentul intern se afişează la sediul angajatorului.
Orice modificare ce intervine în conţinutul regulamentului intern este supusă procedurilor de
informare .
Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispoziţiile regulamentului intern, în
măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.

5.4. Securitatea şi sănătatea în muncă

In cadrul propriilor responsabilităţi angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea salariaţilor,
inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi pregătire, precum şi
pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare acesteia.
Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă.
In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi
sănătatea în muncă.
In elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în rnuncă angajatorul se consultă cu sindicatul sau,
după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă.
Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli
profesionale, în condiţiile legii.
Angajatorul are obligaţia să organizeze instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă.
64
 Instruirea se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator,
împreună cu comitetul de
securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul său, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor.
Instruirea se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă
sau felul muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni.
în toate aceste cazuri instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii.
Instruirea este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.
Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât, să garanteze securitatea şi sănătatea
salariaţilor.
Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor
folosite în procesul muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
Angajatorul răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a prunului ajutor în caz de accidente
de muncă, pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea
salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol iminent.

5.5 Contractul individual de muncă

Partenerii contractului individual de muncă sunt patronul şi salariaţii.
Obligatoriu contractul trebuie să prevadă:
- data angajării;
- drepturi şi obligaţii;
- termen nedeterminat / determinat şi numărul de ore;
- salariul şi perspectiva.
Raportul juridic individual de muncă se naşte prin încheierea contractului individual de muncă.
Prin acesta, o persoană fizică denumită salariat se obligă să presteze muncă sub autoritatea unui
angajator, în schimbul salariului.
Contractul individual de muncă se încheie:
- pe durată nedeterminată;
- prin excepţie, pe perioadă determinată (până la 18 luni).
Contractul Individual de muncă se negociază liber între cele două părţi.
Respectarea prevederilor contractului individual de muncă este obligatorie pentru ambele părţi.
Nerespectarea prevederilor contractuale atrage după sine sancţiuni administrative, disciplinare sau
penale.
Contractul individual de muncă poate fi modificat cu acordul ambelor părţi.
Contractul individual de muncă cuprinde:
a) partea legală:
- date de stare civilă;
- termenul pe care se încheie contractul:
- funcţia pe care se încadrează;
- timpul de lucru / de concediu;
- salariul, diurna, transportul cazarea (când este trimis în deplasare);
- echipament de protecţie.
b) partea convenţională;
c) alte clauze stabilite;
d) act adiţional privind pregătirea profesională;
e) declaraţie.
Contractul individual de muncă poate fi suspendat:
- cu acordul ambelor părţi,
- prin actul unilateral al uneia din părţi;
- de drept, în următoarele condiţii:
• concediu de maternitate;
65
 • efectuarea stagiului militar;
• incapacitate temporară de muncă;
• carantină;
• forţă majoră;
• arestarea preventivă a salariatului;
• funcţii de conducere salarizate în sindicat;
• din iniţiativa salariatului sau a angajatorului.
Incetarea contractului individual de muncă poate să se producă:
• de drept;
• cu acordul ambelor părţi;
• din iniţiativa uneia dintre părţi.
Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă.
Persoanele concediate au dreptul la preaviz:
- minim 15 zile lucrătoare (personal de execuţie);
- 30 de zile lucrătoare (personal de conducere).
Demisia reprezintă un act unilateral al salariatului, prin care comunică încetarea contractului
individual de muncă.

66
67
Anexe

Anexa 1
Glosar de termeni
- agent de securitate - persoana angajată într-o societate de securitate privată sau în formaţiunea proprie
de securitate internă, care întruneşte condiţiile prevăzute de prezenta lege. cu competenţe profesionale
certificate pentru asigurarea securităţii persoanelor bunurilor şi valorilor.
- analiza de risc - activitate ce se desfăşoară de către persoane cu competenţe profesionale certificate,
care constă în evaluarea riscurilor şi estimarea efectelor ce pot pune în pericol viaţa, integritatea
corporală ori libertatea persoanei sau pot afecta existenţa bunurilor şi valorilor, iar pe baza
concluziilor rezultate se stabilesc măsurile de securitate în scopul diminuării impactului asupra
acestora;
- beneficiar - persoana fizică sau juridică în folosul căreia se realizează măsurile de securitate privată;
- carnet de identificare profesională - document care atestă dreptul titularului de a exercita ocupaţia
corespondentă din domeniul securităţii private;
- centru de monitorizare şi recepţie a alarmelor - loc amenajat conform standardelor, cu serviciu
permanent, unde informaţiile privind starea unuia sau mal multor sisteme de alarmă sunt primite şi
tratate, conform procedurilor de lucru.
- cod de conduită în domeniul securităţii private - ansamblu de principii şi norme cu fundament moral
care guvernează relaţiile profesionale şi comerciale în domeniu! securităţii private;
- colaborare - modalitate concretă prin care persoane fizice sau juridice, aflate sub autorităţi diferite,
acţionează pentru realizarea unor obiective de Interes comun, pe baza şi în executarea dispoziţiilor
legii;
- cooperare - modalitate concretă prin care persoane fizice sau juridice, aflate sub aceeaşi autoritate,
acţionează pentru realizarea unor obiective de interes comun, pe baza şi în executarea dispoziţiilor legii; -
- echipaj - structură constituită dintr-un număr variabil de agenţi de securitate, având echiparea şi dotarea
corespunzătoare pentru prestarea serviciilor de securitate privată, prevăzute prin lege;
- fişa obiectivului - document, întocmit de prestator sau de beneficiar, după caz, care cuprinde
datele şi informaţiile sintetice privind măsurile de securitate sau procedurile adoptate pentru asigurarea
securităţii persoanelor, bunurilor şi valorilor;
- formaţiune proprie de securitate internă - structura prevăzută în organigrama unei persoane
juridice, care desfăşoară activităţi pentru asigurarea securităţii persoanelor, a bunurilor şl valorilor
proprii;
- intervenţia - totalitatea acţiunilor ce se desfăşoară Ia un obiectiv, de către echipaje destinate
restabilirii stării de normalitate, în urma primirii sau recepţionarii unei alarme ori la solicitare;
- licenţa - document care conferă dreptul persoanei juridice de a presta servicii de securitate privată;
- măsuri de securitate - modalităţi concrete de Implementare a unor soluţii de securitate pentru
siguranţa persoanelor, bunurilor şi valorilor, adoptate în urma efectuării analizei de risc;
- obiectiv - denumire generică dată patrimoniului persoanelor fizice sau juridice, a căror siguranţă este
asigurată prin măsuri de securitate;
- plan de securitate - document ce se întocmeşte de către beneficiar, cu sprijinul prestatorului
serviciilor de securitate, pe baza clauzelor contractuale şi a concluziilor rezultate în urma analizei de risc
prin care, se stabilesc măsurile de securitate;
- plan de intervenţie - document ce se întocmeşte de câtre prestator, pe baza clauzelor contractuale
şi a concluziilor rezultate în urma analizei de risc prin care. se stabileşte intervenţia la un obiectiv, pe
variante de acţiune;
- plan de protecţie - document ce se întocmeşte de câtre prestator, pe baza clauzelor contractuale şi
a concluziilor rezultate în urma analizei cazuisticii de profil prin care, se stabilesc procedurile de protecţie
a unei persoane;

68
- prestator - persoana fizică autorizată sau juridică licenţiată care desfăşoară activităţi specifice
domeniului securităţii private;
- proceduri de securitate - tehnicile şi modalităţile de executare a atribuţiilor profesionale de către
personalul de securitate, precum şi, algoritmul soluţionării unor situaţii apărute pe timpul serviciului;
- produse cu caracter special - armele şi muniţiile letale, materiile explozive, tehnica de luptă,
materialele radioactive şi nucleare, substanţele şi preparatele chimice periculoase etc.;
- răspundere administrativă formă a răspunderii juridice, aplicată în cazul neîndeplinirii sau
îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu, de către personalul unor organizaţii sau instituţii,
care au ca efect producerea unui prejudiciu material şi atrage după sine sancţiuni de ordin patrimonial sau
nepatrimonial;
- răspundere civilă - formă a răspunderii juridice, care intervine în cazul în care personalul unor
organizaţii/instituţii cauzează prin acţiune, neglijenţă sau Imprudenţă, un prejudiciu acestora şi care
atrage după sine sancţiuni pecuniare;
- răspundere penală - formă a răspunderii juridice, care intervine în cazul în care personalul unor
organizaţii/instituţii, cu intenţie sau din culpă, săvârşeşte o infracţiune, prevăzută şi pedepsită de legea
penală;
- securitate privată - constă în ansamblul integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini
organizatorice, precum şi managementul acestora, adoptate de către persoane fizice sau juridice, prin
forţe şl mijloace private, în scopul prevenirii, limitării, reducerii ori îndepărtării unor pericole la adresa
vieţii sau integrităţii corporale a persoanelor şi protejării bunurilor ori valorilor aflate în pr oprietate,
administrare sau folosinţă legală;
• servicii private de securitate - servicii destinate securizării persoanelor, bunurilor, valorilor,
infrastructurilor, evenimentelor şi proceselor, din sfera publică sau privată, ce sunt furnizate de către
persoane fizice autorizate, formaţiuni proprii de securitate internă sau societăţi de securitate privată
licenţiate;
• sistem de securitate - ansamblu integrat de măsuri organizatorice, tehnice şi procedurale care se
adoptă în scopul realizării siguranţei persoanelor, bunurilor şi valorilor;
• societate de securitate privată - persoana juridică, de drept privat, al cărei obiect principal de activitate
este furnizarea serviciilor de securitate privată.

Anexa 2.

Infractiuni care pot avea legătură cu activitatea agentului de securitate

In serviciul său, agentul de securitate trebuie să ştie că anumite infracţiuni au legătură directă cu
activitatea sa şi că el poate avea poziţia de constatator, autor , coautor, instigator sau complice a unor
fapte prevăzute de legea penală. Este de datoria furnizorilor de formare profesională şi a angajatorilor să
dezvolte şi să expliciteze consecinţele acţiunilor sau inacţiunilor care pot atrage răspunderea penală.
Agent constatator
Ari 46 Ut. d. din Legea nr.333/2003.
„să oprească şi să legitimeze persoanele despre care există date sau indicii că au săvârşit infracţiuni
ori alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încalcă normele interne stabilite prin regulamentele
proprii, iar în cazul infracţiunilor flagrante, să prindă şi să prezinte poliţiei pe făptuitor, să oprească şi să
predea poliţiei bunurile ori valorile care fac obiectul Infracţiunii sau al altor fapte ilicite, luând măsuri
pentru conservarea
Procesul-verbal astfeloriîntocmit
paza ior, întocmind
constituie act detotodată
sesizareun proces- verbal
a organelor pentrupenală;"
de urmărire luarea acestor măsuri.

Autor şi coautori
Art. 46 (Codul penal).
69
 (1) Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală.
(2) Coautori sunt persoanele care săvârşesc nemijlocit aceeaşi faptă prevăzută de legea penală.
Instigator
Art. 47.
Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută
de legea penală.
Complice
Art. 48.
(1) Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală.
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau in timpul săvârşirii faptei, ca va
tăinui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei
promisiunea nu este îndeplinită.
Lovirea sau alte violenţe
Art. 193.
(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectata sănătatea unei persoane, a cărei
gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de
la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Vătămarea corporală
Art. 194.
(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o Infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult
de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin. (1) lit.
a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate
Art. 203.
Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile de către cel care a găsit o
persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Lipsirea de libertate în mod ilegal
An. 205.
(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 7 ani.
(2) Se consideră lipsire de libertate şi răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima
voinţa ori de a se apăra.
(3) Dacă fapta este săvârşită:
a) de către o persoană înarmată;
b) asupra unui minor;
c) punând în pericol sănătatea sau viaţa victimei, pedeapsa este închisoarea cuprinsă între 3 şi 10 ani.
(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
Ameninţarea
Art. 206.

70
 (1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare
îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi
sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
Şantajul
Art. 207.
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi
în mod injust un folos nepatrimoniai, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la
5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau
imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în
scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust
un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani
Divulgarea secretului profesional
Art. 227.
(1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură
să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre acestea în virtutea
profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Furtul
Art. 228.
(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, in scopul de
a şi-l Însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul
săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
(3) Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile, energia electrică, precum şi orice alt fel de energie care
are valoare economică.
Furtul calificat
Alt 229.
(1) Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:
a) într-un mijloc de transport în comun;
b) în timpul nopţii;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;
e) prin scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepseşte cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
(2) Dacă furtul a fost săvârşit în următoarele împrejurări:
a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;
b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;
c) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:
a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din
conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;
b) componente ale sistemelor de irigaţii;
c) componente ale reţelelor electrice;
d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de
urgenţă publică;
e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată,
rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;
71
f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora,
precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;
g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile
publice;
h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de
comunicaţii, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani
Tâlhăria
Ari. 233.
Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de
inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astf el de mijloace
pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi
asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Tâlhăria calificată
Ari. 234.
(1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:
a) prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante;
b) prin simularea de calităţi oficiale,
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) în timpul nopţii;
e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport:
f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepseşte cu închisoarea de ia 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
Abuzul de încredere
Art. 238.
(1) însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a
fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă..
Distrugerea
Alt 253.
(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori
împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea
măsurilor luate se pedepsesc cu închisoare de fa 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Distrugerea unui înscris sub semnătură privată, care aparţine în tot sau în parte altei persoane şl
serveşte la dovedirea unui drept de natură patrimonială., dacă prin aceasta s-a produs o pagubă, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte bunuri care fac parte din patrimoniul cultural, pedeapsa
este închisoarea de (a unu la 5 ani.
(4) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntre buinţare a unui bun, săvârşită prin
incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte
persoane sau bunuri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Distrugerea calificată
Ar t. 254.
(1) Dacă faptele prevăzute în ari. 253 au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la
7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dezastru! constă în distrugerea sau degradarea unor bunuri imobile ori a unor lucrări,
echipamente, instalaţii sau componente ale acestora şi care a avut ca urmare moartea sau vătămarea
corporală a două sau mai multor persoane.
Distrugerea din culpă
Art. 255.

72
 (1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar
dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau prin
orice alt asemenea mijloc şi dacă este de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(2) Dacă faptele au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani.
Tăinuirea
Art. 270.
(1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care
fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesieia. sepedepseşte cu închisoare de la unu la
5 ani sau cu amendă.
(2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta
săvârşită de autor.
(3) Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
Purtarea abuzivă
Art. 296.
întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor
de serviciu se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă,
Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.
Neglijenţa în serviciu
Art. 298.
încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea
acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasa, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a
drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau cu amendă.
Divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
Art 304.
(1) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate
publicităţii, de către ce! care Ie cunoaşte datorită atribuţiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate
interesele sau activitatea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Divulgarea, fără drept, a unor informaţii secrete de serviciu sau care nu sunt destinate
publicităţii, de către cel care ia cunoştinţă de acestea, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an
sau cu amendă.

Anexa 3
Proces verbal de constatare a infracţiunii
(model orientativ)

Anul ............... ; luna ................ , ziua ................ , în................. ,

Agent de securitate, (numele şi prenumele) ............................ din S.C.....................................
Astăzi, data de mai sus, ora ......... , m-am sesizat din oficiu / am fost sesizat de către (numele,
prenumele şi celelalte date de identificare ale persoanei care a sesizat) cu privire la (conţinutul pe scurt
al faptei comise) ..........................
în temeiul sesizării, în prezenţa martorilor asistenţi:
1).........................................................., în vârstă de ........ ani,
73
 de profesie ............................. , loc de muncă .............................. ,
posesor al (carte de identitate / buletin de identitate), seria ....... nr........... , eliberat(a) de .............
domiciliat în ........................... , str ..............................., nr ........... bloc scara , etaj , apart , judeţul
/ sectorul
2) .........................................................., în vârstă deani,de profesie , loc de muncă ,
posesor al (carte de identitate / buletin de identitate), seria ...... nr , eliberat(a) de
domiciliat în ............................ str ................................, nr .......... ,
bloc ........., scara .......... , etaj .......... apart .......... judeţul / sectorul
am constatat următoarele:
în momentul sosirii noastre, In postul de acces / pază încredinţat (se va menţiona locul unde se afla
făptuitorul, In raport cu punctele
cardinale şi reperele fixe din zonă) ................................................
am văzut / am identificat o persoana de sex ........................... cu
semnalmentele ..............................................................................
care (va fi descrisă activitatea ilicită desfăşurată de făptuitor şi percepută direct de agent)
Faţă de cele constatate am intervenit şi, după ce ne-am legitimat, am procedat la identificarea
persoanei în cauză, stabilind că se
numeşte: ........................................................ fiul lui .....................
şi al ..................... , născut la data de ....................... , în localitatea
............................................... , judeţul ..........................................
posesor al (carte de identitate / buletin de Identitate), seria ..........
nr ............................ eliberat(a) de : ................................................
domiciliat în ........................... , str ............................... , nr .......... ,
bloc ......... scara ........... , etaj........... , apart .........., judeţul / sectorul
Asupra acestuia s-au găsit următoarele bunuri, înscrisuri sau valori: (natura şi caracteristicile,
înscrisurilor sau valorilor găsite la controlul persoanei) ................
De asemenea, am procedat la verificarea bagajelor aparţinând
numitului ................................. , compuse din ...............................
Şi a mijlocului de transport folosit de acesta ....................................... ,
ocazie cu care am descoperit următoarele: (obiectele, înscrisurile sau valorile descoperite)
Au fost identificaţi următorii martori oculari: (numele, prenumele ş1, toate celelalte date de
identificare) ....................................................................................
Fiind întrebat cu privire la motivul prezentei sale ia locul faptei şi activităţile pe care le desfăşura,
precum şi cu privire la provenienţa bunurilor, înscrisurilor şi valorilor găsite asupra sa, în bagajele şi
mijlocul de transport pe care îl foloseşte, numitul ........................ ,a declarat că (declaraţia va fi
consemnată la persoana a lll-a singular)
Martorii oculari declară următoarele: (se va consemna, pe scurt, tot la persoana a lll-a singular,
împrejurările în care au luat cunoştinţă despre faptă, acţiunile ori inacţiunile făptuitorului şi reacţia celor
prezenţi)
Bunurile. înscrisurile şi valorile descoperite asupra numitului precum şi urmele şi mijloacele
materiale de probă prelevate şi fixate la faţa locului se ridică de către noi în vederea cercetărilor.
în afara acestora, de la numitul .................................. şi de la locul comiterii faptei nu s-au mai ridicat
alte bunuri, înscrisuri sau valori.
Constatarea a început la ora ........ şi s-a terminat la ora ......... ,efectuându-se în următoarele condiţii
atmosferice şi de vizibilitate
Martorii asistenţi, martorii oculari şi persoana vătămată nu au de făcut observaţii iar numitul nu are de
făcut obiecţii nici cu privire la modul în care a făcut constatarea şi nici cu privire la cele consemnate în
procesul-verbal. (în caz că există, obiecţiile sau observaţiile vor fi consemnate integral).
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal, într-un singur exemplar.
Agent constatator, Martori oculari,
74
 Părţile prezente la faţa locului,
Făptuitor, Asistenţi,
Notă: Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl încheie, precum şl,
de persoanele ce au fost prezente la întocmirea procesului-verbal, cu menţionarea calităţii acestora şi cele
la care se referă procesul-verbal, obiecţiile şi explicaţiile acestora.
Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, se face menţiune despre aceasta,
precum şi despre motivele imposibilităţii ori refuzului de a semna.

75