SUPORT DE CURS

AGENT DE SECURITATE

Aceast suport de curs conţine doar informaţiile absolut necesare

ce trebuie cunoscute de un agent de securitate
si a fost realizata pe baza standardului ocupational,
programei cadru, a bibliografiei mentionate, a legislatiei in vigoare
si altor surse de specialitate.

MAI 2018
 CUPRINS

MODULUL 1 PREGĂTIRE GENERALĂ JURIDICĂ

T. 1 Reglementări juridice specifice activităţii agentului de securitate.

1.1.Reglementări si normative specifice organizarii si desfăşurarea activităţii de securitate privată în România.
1.2. Formele de pază prevăzute de lege, particularităţile acestora; Paza şi protecţia prin societăţile specializate
de pază
1.3. Cunoaşterea noţiunilor de răspundere penală şi contravenţională.
1.4. Respectarea legalităţii de către agentul de securitate.
T. 2 Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate.

MODULUL 2 PREGĂTIRE PROFESIONALĂ SPECIFICĂ

T. 3 Dotarea agentului de securitate si dreptul de folosire a mijloacelor de apărare.

3.1.Dotarea agentului de securitate. Dotarea postului de paza.
3.2.Noţiuni generale privind dotarea cu armament.
3.3. Cunoaşterea si folosirea mijloacelor de autoapărare.
3.4 Evidenta, păstrarea si primirea/ predarea materialelor din dotarea postului a bunurilor încredinţate.
3.5 Uniforma şi însemnele distinctive, - ecusoane de identificare
T. 4 Mijloace tehnice de securitate folosite în serviciu
T. 5 Consemne si procedee de executare a serviciului.
5.1. Procedee de îndeplinire a consemnelor general si particular.
5.2. Tehnica observării si supravegherii postului.
5.3. Tehnica deplasării/ patrulării in raza postului sau pe un itinerar.
5.4. Modalităţi de cooperare in cadrul structurii de securitate proprii si cooperarea/colaborarea cu structurile
specializate ale statului
T. 6 Proceduri de rezolvare a incidentelor de securitate
6.1.Fortarea accesului de catre diverse persoane (persoane violente, sub influenta băuturilor alcoolice sau
substantelor psihotrope etc.
6.2. Fortarea accesului in obiectiv de catre autovehicule.
6.3. Incercarea de patrundere cu documente ilegale (documente de identificare expirate, false sau care apartin
altor persoane, etc.
6.4.Prezentarea unor persoane cu scop de control, fara a avea acest drept;
6.5.Incercarea de pătrundere frauduloasă în obiectiv. Atac asupra obiectivului/ personalului.
6.6. Aparitia unor situaţii de urgenţă (incendiu, calamităţi, dezastre etc).
6.7.Sustragerea de bunuri materiale si documente de orice fel.
6.8. Modul de acţiune în cazul constatării unei infracţiuni flagrante:
6.8.1.Oprirea, identificarea şi imobilizarea făptuitorului.
6.8.2. Controlul corporal sumar, al bagajelor şi autovehiculelor.
6.8.3.Conservarea locului faptei şi a mijloacelor materiale de probă.
6.8.4.Predarea făptuitorului la poliţie. Documente care se întocmesc în cazul infracţiunilor
flagrante
T. 7 Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privată
 7.1.Reglementări normative specifice. Documente specifice (denumire, conţinut, evidenta şi păstrare).
7.2.Documente introduse din dispoziţia beneficiarului si/sau conducerii companiei de securitate.
7.3. Reguli generale privind modul de completare, folosire şi păstrare a documentelor.
T. 8 Activitatea agentului de securitate la predarea / primirea serviciului

MODULUL 3 NORME GENERALE DE MUNCĂ

T. 9 Reglementări generale privind securitatea şi sănătatea în muncă

9.1. Normele de securitate şi sănătate în muncă.
9.2. Obligaţiile generale ale angajatorilor si salariaţilor.
9.3.Riscuri specifice activităţii de securitate.
9.4.Echipamente de protecţie
T. 10 Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă. Noţiuni de prim ajutor
10.1.Consideraţii generale. Cauzele curente ale rănirilor
10.2.Primul ajutor în caz de urgenta. Trusa de prim ajutor. Alte materiale necesare acordării primului ajutor.
10.3.Măsuri de precauţie generală.
T. 11 Reglementări privind normele generale de protecţie a mediului
11.1.Norme generale de protecţie a mediului. Obligaţiile agentului de securitate pentru protecţia mediului.
11.2.Probleme/aspecte specifice activităţii de protecţie a mediului în corelaţie cu ceilalţi factori de risc.
11.3.Proceduri pentru soluţionarea problemelor de mediu.
T. 12 Cunoaşterea procedurilor de urgenţă şi evacuare
12.1. Cadrul legislativ specific ce reglementează activităţile de urgenta.
12.2. Mijloace de intervenţie. Proceduri de acţiune in situatii de urgenta.
T. 13 Comunicarea în activitatea de securitate privată
13.1 Noţiuni generale de comunicare, surse şi tipuri de informaţii- înregistrarea şi raportarea , evenimentelor.
13.2. Reguli privind comunicarea cu beneficiarul, compania de securitate, publicul şi autorităţile statului.
13.3. Cunoaşterea şi folosirea mijloacelor de comunicaţie.
T. 14 Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private
14.1 Noţiuni generale de legislaţia muncii (contractul individual de muncă, demisia, concedierea, abateri
disciplinare şi sancţionarea acestora, condiţii legale de retragere a atestatului profesional).
14.2 Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private. Lucrul în echipă.

MODULUL 1 PREGĂTIRE GENERALĂ JURIDICĂ

T. 1 Reglementări juridice specifice activităţii agentului de securitate.

1.1.Reglementări si normative specifice organizarii si desfăşurarea activităţii de securitate privată în

România.

- Legea nr. 333/ 08.07.2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanei.
- Lege nr. 9/din 09/01/2007 pentru modificarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor
şi protecţia persoanelor
- Legea nr. 40/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor si protectia persoanelor.
- H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.

1.2. Formele de pază prevăzute de lege, particularităţile acestora; Paza şi protecţia prin societăţile
specializate de pază si protectie.
H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.

- Formele de pază prevăzute de lege, particularităţile acestora

1. Cu efective de jandarmi
Paza, protectia si interventia cu efective de jandarmi se organizeaza si se efectueaza potrivit planului de paza si
protectie, intocmit de catre conducatorii unitatilor beneficiare impreuna cu unitatea de jandarmi care asigura
efectivele pentru paza si protectie, dupa efectuarea analizei de risc de catre o comisie numita de
comandantul/seful unitatii de jandarmi.
2. Paza cu personal din politia locala sau din serviciile publice destinate asigurarii pazei obiectivelor de interes
judetean
Paza bunurilor si a valorilor detinute de autoritatile sau institutiile publice locale ori judetene se poate asigura si
cu personal contractual angajat al politiei locale sau al directiilor si serviciilor judetene de paza, cu respectarea
prevederilor legale referitoare la angajarea, calificarea si atestarea acestor categorii de personal, precum si la
indeplinirea atributiilor de serviciu ori la instituirea documentelor
specifice.
3. Paza proprie
Paza proprie a obiectivelor, bunurilor sau valorilor aflate in patrimoniul unitatilor se organizeaza si se executa cu
personal de paza calificat si atestat potrivit legii, aflat in raporturi de munca sau de serviciu cu respectiva unitate
4. Paza in mediul rural
Prin paza in mediul rural se asigura paza bunurilor aflate in domeniul public sau privat al unitatii administrative,
precum si a celor apartinand cetatenilor acesteia.
Serviciul de paza se realizeaza prin instituirea unor posturi fixe si/sau patrule mobile pe raza administrativ-
teritoriala a comunei, cu personal de paza propriu al primariei, calificat si atestat, cu personal al politiei locale sau
agenti din cadrul societatilor specializate de paza si protectie.
5. Paza si protectia prin societati specializate de paza si protectie
Societatile specializate de paza si protectie sunt societati comerciale care au nscris ca obiect principal de
activitate codul CAEN 8010, un sediu inregistrat si autorizat pentru organizarea administrativa si coordonarea
operativa a personalului angajat si care au dobandit dreptul de a presta serviciile prevazute de Lege, conform
licentei acordate de Inspectoratul General al Politiei Romane, cu avizul
prealabil al Serviciului Roman de Informatii.

Paza şi protecţia prin societăţile specializate de pază si protectie.

H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.

Pentru verificarea modului de efectuare a serviciului de catre personalul de securitate, conducatorul

societatii trebuie sa asigure controlul acestora prin personal anume desemnat.
Paza obiectivului asigurat cu un dispozitiv format din mai mult de 5 posturi de paza este coordonata de
catre un sef de tura pe schimb, care efectueaza instruirea si repartizarea in posturi a personalului de paza, preluand
atributiile unui post de paza in caz de nevoie.
Pentru fiecare obiectiv asigurat cu paza si protectie printr-o societate specializata, conducatorul societatii
specializate trebuie sa desemneze un sef de obiectiv care sa asigure relationarea permanenta cu beneficiarul
serviciilor de paza si sa dispuna masuri de eficientizare a serviciului prestat, precum si controlul personalului din
subordine.
Verificarea modului de efectuare a serviciului de paza se realizeaza zilnic, cel putin o data pe schimb, de
catre personalul cu atributii de control anume desemnat, consemnandu-se despre aceasta in registrul de control.
Seful de tura sau de obiectiv, dupa caz, executa instruirea agentilor de securitate cu prevederile consemnelor
generale si particulare si raspunde de modul de executare a serviciului de catre acestia.
In vederea evidentierii executarii serviciului de paza, conducatorul societatii specializate de paza si
protectie are obligatia de a asigura documentele necesare specifice iar seful de obiectiv, de a verifica completarea
corespunzatoare a acestora.
Toate evenimentele produse in obiectivele asigurate de societatea specializata de paza si protectie se inregistreaza
si se analizeaza lunar de conducerea societatii.

1.3. Cunoaşterea noţiunilor de răspundere penală şi contravenţională .

Noţiunea şi trăsăturile esenţiale ale infracţiunii;

Potrivit Codului Penal „Infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi
prevăzută de legea penală “.
Prin definirea noţiunii generale de infracţiune, legiuitorul pune în evidenţă aspectele: material, uman,
social, moral-politic şi juridic ale acesteia, conferă cu alte cuvinte conceptului general de infracţiune un caracter
realist, ştiinţific.
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
Săvârşirea unei fapte. O primă trăsătură esenţială a infracţiunii ce se degajă din definiţia infractiunii este
aceea de a fi o faptă care prezintă pericol social. Această trăsătură esenţială a infracţiunii relevă aspectul material
şi social al infracţiunii.
Fapta este o manifestare a individului în sfera realităţii, în cadrul relaţiilor sociale. Fapta reprezintă o activitate a
unui membru al societăţii în cadrul relaţiilor sociale, în cadrul relaţiilor cu semenii lui.
Fapta săvârşită prezintă pericol social. Din noianul de activităţi sociale ale individului, pozitive în marea
lor majoritate ne interesează numai cele negative prin care se aduce atingerea valorilor sociale, care pun în
primejdie valorile sociale. Numai activităţile omeneşti au această însuşire, de a prezenta pericol social, căci numai
omul se află în relaţii sociale. Sub acest aspect subliniem că reacţia animalului, evenimentele naturii (cutremur,
inundaţie) care prin consecinţele lor sunt periculoase (vătămări, distrugeri, pierderi de vieţi omeneşti), nu prezintă
pericol social, chiar dacă rezultatul se produce în societate, ci doar pericol natural.
Pericol social prezintă orice activitate contrară normelor în vigoare căci împiedică normala desfăşurare a
relaţiilor sociale. Dintre faptele care prezintă pericol social se detaşează prin gradul cel mai ridicat de pericol
social - infracţiunea.
Gradul mai ridicat de pericol social al infracţiunii faţă de celelalte forme de ilicit juridic (civil,
administrativ, disciplinar) conduce la deosebiri calitative între infracţiune şi faptele extrapenale (abateri,
contravenţii).
Fapta care prezintă pericolul social al unei infracţiuni este fapta prin care se periclitează ori se vatămă
valorile sociale şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Cu alte cuvinte, trăsătura esenţială a infracţiunii de a fi o faptă ce prezintă pericol social se materializează prin
două aspecte:
a) prin faptă se aduce atingere unor valori sociale importante
b) pentru sancţionarea unei astfel de fapte este necesară aplicarea unei pedepse.
Pericolul social al infracţiunii este apreciat de legiuitor în funcţie de valoarea socială căreia i se aduce
atingere, de dinamica faptelor oferită de statistica penală, de împrejurările în care se săvârşesc faptele, de
persoana infractorului ş.a. Pericolul social nu este acelaşi pentru toate infracţiunile, el diferă în funcţie de valoarea
socială primejduită prin fapta penală şi poate fi diferit pentru aceeaşi infracţiune în funcţie de interesul ocrotirii
într-un moment ori altul al dezvoltării sociale.

Diferenţierea infractiunii de contravenţie.

Potrivit Codului Penal, infracţiunea este definită ca fiind „fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu
vinovăţie şi prevăzută de legea penală”. În sensul său cel mai gerenal, infracţiunea, la fel ca şi contravenţia, este o
faptă a omului, un act de conduită exterioară a acestuia, interzis de lege sub o sancţiune specifică, care este
pedeapsa.
Atât contravenţia, cât şi infracţiunea sunt fapte ilicite comise cu vinovăţie, care prezintă pericol pentru
societate şi fiecare dintre ele constituie temeiul angajării uneia dinformele răspunderii juridice.
Contravenţia este temeiul răspunderii contravenţionale şi infracţiunea temeiul răspunderii penale.
Spre deosebire de infracţiune, care prezintă un pericol social mai ridicat, cu consecinţe mai grave şi care
dăinuie în timp, la contravenţie,acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai răstrânse.

Conţinutul legal al infracţiunilor contra patrimoniului.

Ocrotirea patrimoniului prin normele dreptului penal a constituit dintotdeauna un obiectiv prioritar al
oricărui sistem de drept, patrimoniul reprezentând o componentă importantă a vieţii de zi cu zi a oricărei persoane
fizice sau juridice, de care depinde atât satisfacerea cerinţelor curente, dar mai ales prosperitatea, la nivel
individual, precum şi micro sau macro-social.
Răspunzând exigenţelor constituţionale care stipulează că: „Proprietatea este publică sau privată”, iar
„Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale”,
Codul penal şi alte norme speciale cuprinzând dispoziţii penale asigură o protecţie corespunzătoare a
patrimoniului, indiferent dacă acesta este public sau privat, printr-un sistem unic, planificat de reglementări şi
sancţiuni.
A. Obiectul juridic generic al infracţiunilor contra patrimoniului este reprezentat de valoarea socială pe
care o constituie patrimoniul şi ansamblul relaţiilor sociale ce se nasc, se desfăşoară şi se dezvoltă în legătură cu
respectiva valoare socială, îndeosebi sub aspectul drepturilor reale privitoare la bunuri, inclusiv sub aspectul
obligaţiei de a menţine situaţia juridică iniţială a bunului ce face parte din acel patrimoniu. Unele infracţiuni, cum
ar fi tâlhăria sau pirateria, au un obiect juridic complex, deoarece, în principal, afectează valoarea socială pe care
o denumim patrimoniu, iar în secundar, valoarea socială pe care o reprezintă viaţa, sănătatea, integritatea
corporală, libertatea persoanei.
B. Obiectul material al infracţiunilor contra patrimoniului îl constituie bunurile mobile sau imobile
împotriva cărora a fost orientată activitatea infracţională. Obiectul material va fi, în toate situaţiile, un bun mobil
la infracţiunile de furt, tâlhărie, abuz de încredere, delapidare sau însuşirea bunului găsit. Unele infracţiuni, cum
ar fi distrugerea (în oricare dintre variantele sale) sau tulburarea de posesie pot avea ca obiect material un imobil
asupra căruia se îndreaptă activitatea infracţională a făptuitorului.
C. Subiectul activ la cele mai multe dintre infracţiunile contra patrimoniului poate fi orice persoană, în
măsura în care legea nu prevede o calitate specială pentru acesta. La unele infracţiuni, cum este cazul delapidării
sau al distrugerii din culpă , legea stabileşte o calitate specială a subiectului activ, şi anume, cea de funcţionar
gestionar sau funcţionar administrator, în primul caz, ori conducător al unui mijloc de transport în comun sau
membru al personalului care asigură direct securitatea unor asemenea transporturi, în situaţia celei de-a doua
infracţiuni. Calitatea respectivă trebuie să fie îndeplinită inclusiv de cei care sunt coautori la aceste infracţiuni.
D. Subiect pasiv al infracţiunilor contra patrimoniului poate fi orice persoană fizică sau juridică, după
caz, precum şi statul în măsura în care bunurile asupra cărora a fost îndreptată activitatea infracţională constituie
obiect exclusiv al proprietăţii publice. Problema subiectului pasiv poate cunoaşte unele interpretări, în măsura în
care, pe lângă subiectul pasiv principal, apare şi un subiect pasiv secundar (adiacent). Astfel, în cazul
infracţiunilor de distrugere la care subiectul pasiv principal este persoana fizică sau juridică căreia îi aparţine
bunul, putem avea şi un subiect pasiv secundar în persoana celui care avea asupra bunului distrus anumite
drepturi care nu mai pot fi valorificate, cum este cazul creditorului ipotecar sau al uzufructuarului.

STRUCTURA INFRACTIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI, cuprinde:

1) Furtul
2) Talharia si pirateria
3) Nesocotirea increderii
4) Fraude comise prin sisteme informatice si mijloace de plata electronice
5) Distrugerea si tulburarea de posesie

Cauze care înlătură caracterul penal sau contravenţional al faptei

Caracterul contraventional al unei fapte constituie o însusire sintetica a faptei ce decurge din întrunirea
trasaturilor esentiale ce caracterizeaza contraventia. Caracterul contraventional al faptei este exclus atunci când
nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de textul actului normativ pentru calificarea faptei respective drept
contraventie, lipsindu-i una din trasaturile esentiale ce o caracterizeaza (vinovatia, prevederea si sanctionarea ca
atare într-un act normativ, sau pericolul social).
Caracterul contraventional este o însusire sintetica care exprima specificul acestor categorii de fapte
ilicite în raport cu alte fapte antisociale. Deci fara acest caracter contraventional o fapta concreta nu poate fi
calificata drept contraventie, iar fara contraventie nu poate exista nici raspundere contraventionala.
În Codul Penal sunt prevazute o serie de cauze care înlatura caracterul penal al faptei si implicit
raspunderea penala a faptuitorului.
Si în domeniul contraventiilor se pot ivi situatii când o fapta calificata astfel se comite ca atare dar,
datorita unor cauze, împrejurari, situatii sau conditii, ea îsi pierde caracterul contraventional si nu atrage
raspunderea juridica pentru faptuitor, lipsind una din trasaturile esentiale ale acesteia (vinovatia, pericolul social
sau prevederea si sanctionarea faptei într-un act normativ).
 Cauzele care, potrivit legii, au efectul de a înlatura caracterul contraventional al unei fapte, constau în
anumite stari de fapt, situatii, cazuri, împrejurari sau conditii, a caror existenta, în timpul comiterii faptei, fac ca
realizarea eficienta a vreuneia din trasaturile esentiale sa devina imposibila. Aceste cauze apar ca ceva
exceptional, ca o deviere de la ceea ce este firesc, ca o realitate întâmplatoare de natura sa modifice aprecierea
legii asupra caracterului ilicit al unei fapte. Aceasta explica de ce legea admite ca în prezenta unor astfel de
cauze caracterul contraventional al faptei sa fie înlaturat.
Cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei, pot fi denumite si cauze care exclud existenta
contraventiei. Ele însa nu trebuie confundate cu cauzele care exclud raspunderea contraventionala, a
faptuitorului, caz în care fapta este contraventie, înlaturându-se doar consecinta ei - raspunderea juridica a
faptuitorului.
În Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor în România se prevad
expres o serie de cauze care înlatura caracterul contraventional al faptei: în cazul legitimei aparari, starii de
necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazul fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de
fapt, precum si infirmitatii daca are legatura cu fapta savârsita, iar în alineatul urmator se prevede ca, minorul
care nu a împlinit 14 ani nu raspunde contraventional. Aceste cauze se constata numai de catre instanta de
judecata.
Cauze care exclud caracterul contraventional al faptei sunt urmatoarele:
1.- Legitima aparare, este o cauza care exclude caracterul contraventional al faptei datorita lipsei de
vinovatie.
Legitima aparare apare ca o riposta pe care o da o persoana împotriva unui atac ce pune în pericol grav
persoana, drepturile acesteia ori interesul public, riposta determinata de necesitatea valorilor sociale periclitate.
Cel care riposteaza împotriva atacului savârseste o fapta admisa de lege. Aceasta fapta nu este comisa cu
vinovatie deoarece faptuitorul nu actioneaza cu vointa libera, ci constrâns de necesitatea apararii valorilor sociale
puse în pericol prin acel atac. Acesta este si temeiul înlaturarii caracterului contraventional al faptei.
2.- Cazul fortuit, este o alta cauza care înlatura caracterul contraventional al faptei.
Este vorba de situatia în care o persoana savârseste o contraventie datorita unei întâmplari sau unei
împrejurari ce nu putea fi prevazuta sau înlaturata. Aceasta cauza consta deci, în interventia unui eveniment sau
a unei întâmplari imprevizibile care determina producerea rezultatului socialmente periculos.
Cazul fortuit se refera la situatia, starea, împrejurarea în care actiunea sau inactiunea unei persoane a
produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici nu a urmarit ca el sa se produca, rezultat ce se
datoreaza unei energii a carei interventie nu putea fi prevazuta.
Întâlnim aceasta cauza atunci când peste o fapta a omului, social utila, se suprapune o întâmplare, o
împrejurare imprevizibila care deviaza rezultatul firesc al faptei initiale a persoanei, comitându-se o
contraventie. Sursele împrejurarilor fortuite pot fi si fenomene ale naturii, ori o stare de boala (lesin, epilepsie,
atac de cord etc.).
Caracterul contraventional al faptei respective este înlaturat tocmai pentru ca faptuitorul a fost în
imposibilitatea sa prevada interventia fortei exterioare a acelei împrejurari, care s-a suprapus peste activitatea sa
si rezultatul ce a survenit acestei suprapuneri. Deci se presupune ca a lipsit factorul intelectiv. Pe de alta parte,
fapta nu poate fi considerata contraventie - daca întâmplarea nu poate fi înlaturata - ceea ce înseamna ca desi
exista factorul intelectiv, lipseste cel volitiv. Lipsind unul din acesti factori ai vinovatiei se înlatura caracterul
ilicit al faptei.
3.- Starea de necesitate, este si ca o cauza ce înlatura caracterul contraventional al faptei.
Se afla în stare de necesitate persoana care comite o contraventie pentru a salva de la un pericol iminent
si care nu poate fi înlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia, un bun material
important sau ori al altuia sau un interes public. Savârsirea unei contraventii în aceasta situatie nu va fi pedepsita
existând aceasta cauza care îi înlatura caracterul ilicit.
Fapta comisa în stare de necesitate nu este considerata contraventie, deoarece nu este savârsita cu
vinovatie. Faptuitorul a fost constrâns la savârsirea contraventiei de necesitatea apararii împotriva unui pericol
iminent, si care nu putea fi înlaturat altfel, a anumitor valori ocrotite de lege.
4.- Constrângerea fizica sau morala
Nu constituie contraventie - fapta comisa din cauza unei constrângeri fizice careia faptuitorul nu i-a
putut rezista, sau din cauza unei constrângeri psihice, exercitata, prin amenintarea cu un pericol grav pentru
persoana sa ori a altuia si care nu putea fi înlaturata în alt mod decât savârsind acea fapta.
Constrângerea psihica este o cauza care împiedica o persoana sa-si dirijeze liber vointa, de a face sau a
nu face ceva, fapt ce exclude existenta uneia din trasaturile contraventiei si anume vointa.
Actiunea de constrângere executata prin amenintare cu un pericol grav creeaza persoanei amenintate un
sentiment de temere sub imperiul careia savârseste o fapta ilicita.
5.- Eroarea de fapt, este o alta cauza ce înlatura caracterul contraventional al faptei si prin care se
întelege situatia când faptuitorul, în momentul comiterii contraventiei nu cunostea sau cunostea gresit existenta
unei stari de fapt, situatii sau împrejurari de care depindea caracterul contraventional al faptei. Daca el ar fi
cunoscut în mod real si corect realitatea nu ar fi comis contraventia.
Eroarea de fapt este definita în doctrina juridica ca fiind "reprezentarea gresita de catre cel care
savârseste o fapta ilicita, a realitatii din momentul savârsirii faptei, reprezentare determinata de necunoasterea
sau cunoasterea gresita a unor date ale realitatii".
Din punctul de vedere al existentei vinovatiei, ineficienta capacitatii psihice, datorita unei deficiente
ocazionale, de moment, produce aceleasi efecte ca si lipsa acestei capacitati, adica exclude vinovatia.
Când faptuitorul nu a cunoscut sau a cunoscut gresit în momentul efectuarii actiunii sau inactiunii sale,
ceva din realitatea obiectiva, ceva ce nu era de natura sa imprime faptei sale un caracter ilicit. Deci în acel
moment capacitatea sa psihica nu a actionat eficient.
Eroarea de fapt nu înlatura însa, raspunderea civila a contravenientului daca prin fapta comisa s-au
produs pagube materiale. De precizat ca eroarea de drept (necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii) nu
constituie o cauza care sa înlature caracterul contraventional al faptei. Este aplicarea dictonului latin "nemo
censetur ignorare legem" nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
6.- Iresponsabilitatea
Este vorba de situatia în care o persoana iresponsabila comite o contraventie. Iresponsabilitatea din
cauza unei boli psihice constituie si ea o cauza care înlatura caracterul contraventional al faptei. Este
iresponsabila persoana care nu-si poate da seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu si le poate stapâni.
Pentru ca starea mintala a unei persoane sa determine înlaturarea caracterului contraventional al faptei este
necesar sa se constate incapacitatea psihica a sa de catre un organ medical de specialitate.
Legiuitorul apara persoanele iresponsabile din punct de vedere psihic deoarece ele nu au reprezentarea
faptelor comise si nici a consecintelor acestora.
Prin "iresponsabilitate" se întelege incapacitatea psiho-fizica a unor persoane de a-si da seama de
semnificatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori de urmarile faptelor lor, sau a-si dirija în mod normal
vointa, în raport cu actiunile sau inactiunile lor. Aceste persoane "iresponsabile" nu înteleg pericolul social al
unor fapte si nu sunt receptive la amenintarea sanctiunilor contraventionale.
Iresponsabilitatea poate fi determinata de diverse cauze de natura medicala (idiotenie, cretinism,
debilitate mintala, autism, boli psihice etc.). Ea poate fi permanenta sau temporara.
7.- Infirmitatea
Este o cauza necunoscuta în legislatia penala în sensul ca ea nu exonereaza de raspundere juridica
persoana infirma care a comis o infractiune.
 În dreptul contraventional aceasta cauza opereaza daca este în legatura cu fapta contraventionala comisa,
înlaturându-i caracterul contraventional. Exemplu: trecerea strazii printr-un loc nepermis sau pe culoarea rosie a
semaforului de catre un orb.
8.- Betia involuntara completa (accidentala)
Betia involuntara completa (accidentala) este starea în care a ajuns o persoana independent de vointa sa.
Spre exemplu, o persoana lucreaza într-un mediu cu vapori de alcool si fara sa-si dea seama inhaleaza astfel de
vapori si ajunge în stare de betie. Sau persoana este constrânsa fizic sau psihic sa consume bauturi alcoolice, ori
consuma substante aparent inofensive fara sa-si dea seama de efectul lor si ajunge în aceasta stare.
Betia completa se caracterizeaza prin paralizarea aproape completa a energiei fizice si o întunecare a
facultatilor psihice. În aceasta stare persoana este incapabila sa înteleaga caracterul actiunii sau inactiunii sale si
de a fi stapân pe ea.
Betia este starea psiho-fizica în care o persoana se afla ca urmare a actiunii exercitata asupra facultatilor
sale psihice de substante excitante sau narcotice consumate de aceasta persoana sau introduse în corpul sau de
altcineva. Cea mai frecventa forma de betie este cea alcoolica.
9.- Minoritatea
Minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional. Rezulta ca minoritatea este si ea o cauza care înlatura
caracterul ilicit al faptei, deoarece minorul sub 14 ani aflându-se în procesul natural de dezvoltare organica si
psihica exista prezumtia absoluta ca el nu are capacitatea de a întelege suficient caracterul faptelor sale si nici
experienta de viata necesara pentru a cunoaste si întelege legile si normele de convietuire sociala. Minorii care
au împlinit 14 ani sunt sanctionat contraventional dar limita minima si maxima a sanctiunii prevazuta în actul
normativ încalcat pentru fapta savârsita se reduc la jumatate .Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate
fi sanctionat cu închisoare contraventionala sau cu obligarea la prestarea unei activitati în folosul comunitatii.
Aceasta diferentiere a raspunderii minorilor este determinata tocmai de stadiul diferit în care se gaseste
capacitatea lor psihica de a-si da seama de caracterul periculos al faptelor.
Neîmplinirea vârstei de 14 ani de catre minorul care a savârsit o contraventie înlatura nu numai
caracterul contraventional al faptei, ci si raspunderea juridica a faptuitorului.
Înlaturarea caracterului contraventional al faptei, în ceea ce priveste pe minor nu exclude raspunderea
civila (pentru pagubele produse de acesta prin comiterea contraventiei) a persoanelor care la data comiterii faptei
îl aveau în supraveghere (parinti, tutori etc.).
Cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de judecata.

Noţiunea de contravenţie
Contraventia este fapta savarsita cu vinovatie care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea
si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete, ordonante sau prin alte acte normative, prin hotarare a
Guvernului, prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului
Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al municipiului Bucuresti.
Din definitia legala rezulta urmatoarele trasaturi ale contraventiei :
• Fapta este savarsita cu vinovatie .Vinovatia este definita ca fiind « atitudinea psihica a persoanelor care,
savarsind cu vointa neconstransa o fapta ca prezinta pericol social, a avut, in momentul executarii, reprezentarea
faptei si a urmarilor socialmente periculoase ale acesteia sau, desi nu a avut reprezentarea faptei si a urmarilor, a
avut posibilitatea reala, subiectiva a acestei reprezentari ». Din aceasta definitie rezulta cele doua forme ale
vinovatiei si, anume intentia si culpa.
• Fapta este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi si prin alte acte normative expres indicate in legea
cadru
• Fapta are un grad pericol social mai redus fata de infractiune
 Contraventia se poate savarsi fie printr-o actiune, fie printr-o inactiune, prin care se pune in pericol o
anumita valoare sociala ca de exemplu, ordinea publica, viata si sanatatea oamenilor, mediul ambiant.
Contraventia poate fi savarsita si prin neindeplinirea obligatiilor stabilite prin norme juridice ca, de pilda,
nerespectarea orelor de desfasurare a unei adunari publice.

1.4. Respectarea legalităţii de către agentul de securitate.

Conţinutul legal şi sancţiunile prevăzute pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciu: darea
şi luarea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite, abuzul în serviciu, purtarea
abuzivă, neglijenţa în serviciu

Luarea de mită - Fapta agentului de securitate care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte
foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a
îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de
a face un act contrar acestor îndatoriri.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se
găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Darea de mită - Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în scopul de a îndeplini, a nu
îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act
contrar acestor îndatoriri.
Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns
prin orice mijloace de către cel care a luat mita. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care Ie-a
dat
Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost
sesizat pentru acea infracţiune. Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care Ie-a dat.
Primirea de foloase necuvenite - Primirea de către un agent de securitate, direct sau indirect, de bani ori
de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este
obligat la plata echivalentului lor în bani.
Traficul de influenţă - Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de
daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să
se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în
atribuţiile sale de serviciu.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este
obligat la plata echivalentului lor în bani.
Purtarea abuzivă - Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un agent
de securitate în exerciţiul atribuţiilor de serviciu.
Ameninţarea.
Lovirea sau alte acte de violenţă.
Vătămarea corporală .
Vătămarea corporală gravă.
Neglijenţa în serviciu - Încălcarea din culpă, de către un agent de securitate, a unei îndatoriri de serviciu,
prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului
mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o
vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
 Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor - Fapta agentului de securitate, care, în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta
cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane .
Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi - Îngrădirea, de către un agent de securitate, a
folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situaţii de inferioritate pe
temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri,
avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Abuzul în serviciu contra intereselor publice - Fapta agentului de securitate, care, în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta
cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi.

Conţinutul legal al altor infracţiuni legate de activitatea agentului de securitate: ameninţarea, lovirea,
vătămarea corporală, lipsirea de libertate în mod ilegal.

Ameninţarea. Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare
îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze. Acţiunea penală se
pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Lovirea sau alte violenţe. Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice.
Lipsirea de libertate în mod ilegal
1. Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal .
2. În cazul în care fapta este săvârşită prin simularea de calităţi oficiale, prin răpire, de o persoană
înarmată, de două sau mai multe persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos
material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul în care victima este minoră sau este supusă unor
suferinţe ori sănătatea sau viaţa îi este pusă în pericol.
3. Lipsirea de libertate a unei persoane săvârşită în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei.
4. Dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o organizaţie
internaţională interguvernamentală sau un grup de persoane să îndeplinească sau să nu îndeplinească
un anumit act.
Tentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se pedepseşte.
Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în
vederea comiterii faptei prevăzute la alin. 4.
Noţiunea de participaţie – complicitate.
Participatia penala ( pluralitatea ocazionala de infractori ), desemneaza situatia in care la savarsirea unei
fapte penale au participat mai multe persoane decat era necesar potrivit naturii acelei fapte. Participatia nu este
determinata de natura faptei ori de conditiile in care aceasta ar putea fi realizata, ci are un caracter
intamplator,ocazional, fiind determinata de anumite conditii concrete, in care realizarea prin cooperare a unei
infractiuni apare ca mai avantajoasa sub raportul savarsirii sau al ascunderii urmelor.
Participanţii. Participanţi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în
calitate de autori, instigatori sau complici.
Complicitatea este forma participatiei penale ce consta in fapta unei persoane care cu intentie inlesneste sau ajuta
in orice mod la comitereafaptei prevazute de legea penala ori promite, inainte sau in timpul savarsiriifaptei, ca va
tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza p einfractor, chiar daca, dupa savarsirea faptei,
promisiunea nu este indeplinita. Complicitatea reprezinta o contributie indirecta, mediata la savarsirea
infractiunii, de aceea este considerata forma de participatie secundara.
Complicele . Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii
faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei
promisiunea nu este îndeplinită.

T. 2 Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate.

Drepturile agentului de securitate. Obligaţiile agentului de securitate

a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;
b) dreptul la repaus zilnic si saptamanal;
c) dreptul la concediu de odihna anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
e) dreptul la demnitate in munca;
f) dreptul la securitate si sanatate in munca;
g) dreptul la acces la formarea profesionala;
h) dreptul la informare si consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea
conditiilor de munca si a mediului de munca;
j) dreptul la protectie in caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectiva si individuala;
l) dreptul de a participa la actiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
n) alte drepturi prevazute de lege.
a) obligatia de a indeplini atributiile ce ii revin
conform fisei postului;
b) obligatia de a respecta disciplina muncii;
c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse in
Regulamentul Intern, Planul de paza , fisa postului si
in contractul individual de munca;
d) obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea
atributiilor de serviciu;
e) obligatia de a respecta masurile de securitate si
sanatate a muncii in unitate;
f) obligatia de a respecta secretul de serviciu;
g) alte obligatii prevazute de lege sau de contractele
colective de munca aplicabile

MODULUL 2 PREGĂTIRE PROFESIONALĂ SPECIFICĂ

T. 3 Dotarea agentului de securitate si dreptul de folosire a mijloacelor de apărare.

3.1.Dotarea agentului de securitate. Dotarea postului de paza.

Angajatorii sunt obligaţi să doteze personalul de securitate cu uniformă, însemne distinctive şi, după caz,
echipament de protecţie, pe care acesta le poartă numai în timpul executării serviciului.
Personalul de securitate are obligaţia de a purta în timpul serviciului un ecuson de identificare.
Uniforma şi însemnele se stabilesc de către angajator.
Aceasta va fi inscripţionată numai cu denumirea şi sigla societăţii angajatoare.
Pentru autoaparare agentul de securitate poate fi dotat cu :
- arme de foc ;
- bastoane de cauciuc sau tomfe de cauciuc ;
- spray iritant-lacrimogene de capacitate mică ;
- alte mijloace de apărare, autorizate prin lege
Dotarea cu arme de foc a agentului de securitate se face numai după avizarea, de către organele de politie abilitate
a Planului de pază.
Agentul de securitate va avea in dotare mijloace de comunicatii , staii de radio si telefoane fixe sau/si mobile. Este
indicat ca mijloacele sa comunicatie sa fie dublate.

Dotarea postului de paza

- mijloace de iluminat fixe şi/sau mobile, în interior
şi exterior, pe perimetru şi pe raza tuturor
suprafeţelor prevăzute în consemnul particular;
- mijloace de avertizare sonoră;
- mijloace de încălzire a încăperii;
- surse de curent electric;
- masă cu scaun;
- dulap cu lacăt pentru documente;
- armă cu muniţie aferentă (pentru posturile
inarmate);
- staţie radio emisie-recepţie portabilă:
- lanternă;
- fluier;
- baston sau tomfa de cauciuc;
- ecuson pentru fiecare agent de securitate;
- documente specifice necesare în vederea
executării serviciului, conform HG. 301/2012;
- graficul cu planificarea lunară în serviciu a
agenţilor de securitate ;
- atribuţiile pe linia protecţiei muncii şi apărării
împotriva incendiilor;
- Regulamentul Interior al obiectivului (in partile
ce-l privesc);
- instrucţiunile de acces în obiectiv ;
- modele de legitimaţii;
- mapa cu extras din Legea 333/2003;
- consemnul general şi particular al postului.

3.2.Noţiuni generale privind dotarea cu armament.

Legea 295 din anul 2004 şi Hotarirea nr. 130/2005

În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 295/2004 orice persoană fizică sau juridică care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege are dreptul să deţină la domiciliul, reşedinţa sau sediu său arme şi muniţii.
Persoanele fizice şi juridice care au dreptul să deţină, să poarte şi să folosească arme sunt obligate să
asigure securitatea acestora.
Pentru acordarea autorizaţiei de procurare a armelor letale, solicitanţii trebuie să facă dovada absolvirii
unui curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată, pentru această activitate.
Persoanelor autorizate să deţină arme, li se va elibera un permis port-arma, în care se înscriu armele şi
muniţiile pe care titularul a fost autorizat să le deţină. Aceste arme şi muniţii nu pot fi folosite decât în scopul
pentru care s-a dat autorizarea.
Autorizatia de procurare a armelor letale se acorda persoanelor, daca indeplinesc, cumulativ, urmatoarele
conditii:
a) au implinit varsta de 18 ani;
b) dovedesc necesitatea procurarii armelor, in functie de destinatia acestora, prin documente
justificative stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
c) nu au fost condamnate, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, la o pedeapsa privativa de
libertate mai mare de 1 an, pentru infractiuni comise cu intentie;
d) nu sunt invinuite sau inculpate in cauze penale pentru fapte savarsite cu intentie, pentru care legea
prevede o pedeapsa al carei maxim special este mai mare de 1 an;
 e) sunt apte din punct de vedere psihologic si medical si nu sufera de alte afectiuni stabilite prin ordin al
ministrului sanatatii, care ar putea pune in pericol propria viata sau a altora, daca ar detine sau ar folosi arme si
munitii;
f) nu prezinta pericol pentru ordinea publica, siguranta nationala, viata si integritatea corporala a
persoanelor, conform datelor si informatiilor existente la organele competente;
g) au absolvit un curs de instruire teoretica si practica, organizat de o persoana juridica autorizata pentru
aceasta activitate, in conditiile prevazute in normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
h) nu au savarsit vreuna dintre contraventiile pentru care legea prevede revocarea dreptului de
procurare, detinere sau, dupa caz, port si folosire a armelor;
i) nu au pierdut, anterior, arme letale, din motive imputabile lor, procurate in conditiile prezentei legi.
Nu pot fi autorizaţi să deţină arme şi muniţii următorii:
-minorii; -bolnavii psihici; -cei care datorită unor antecedente penale ar pune în pericol ordinea publică, siguranţa
statului sau viaţa şi integritatea corporală a persoanelor.
Permisul de port armă se va anula în unul dintre următoarele cazuri :
- renunţarea de a avea armă;
- când a suferit antecedente penale;
- când a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă pentru infracţiuni în care s-a folosit arma de
foc;
- pleacă definitiv din ţară;
- când a decedat;
- când nu se prezintă, fără motive întemeiate la viza permisului port armă
Armele letale pot fi deţinute sau, după caz, purtate şi folosite de persoanele fizice numai în baza
permisului de armă, iar de către persoanele juridice pot fi deţinute şi folosite numai în baza autorizaţiei eliberate
în condiţiile Legii 295/2004.
Deţinătorii armelor letale sunt obligaţi să anunţe de îndată, dar nu dar nu mai târziu de 24 de ore, cel mai
apropiat organ de poliţie despre dispariţia, pierderea sau furtul acestor arme. Este interzisă înstrăinarea de către
titular a autorizaţiei de procurare a armei, a certificatului de deţinător şi a permisului de armă.

3.3. Cunoaşterea si folosirea mijloacelor de autoapărare.

Reglementare juridică
Art. 43 din Legea 333/2003 stipulează faptul că în raport cu importanţa şi natura obiectivelor, bunurilor şi
valorilor păzite, personalul de securitate sau garda de corp poate fi dotat cu bastoane de cauciuc sau tomfe,
pulverizatoare iritant-lacrimogene de capacitate mică şi alte mijloace de apărare, autorizate prin lege.

Bastonul de cauciuc (tomfa)

Bastonul de cauciuc (tomfa) este un instrument de lovire din dotarea agentului de securitate şi se poartă la
vedere în timpul executării serviciului. Se poartă ori prins pe centură, ori la încheietura mâinii prins cu o cureluşă.
Bastonul nu va fi expus sfidător vederii prin balansarea ori lovirea unor obiecte. El va fi asigurat pe mână
pentru a putea fi folosit de îndată excluzând posibilitatea smulgerii din mână sau scăparea pe jos. Acesta se poartă
discret, fără a fi balansat la centură şi poate fi folosit ca mijloc de neutralizare, constrângere, împiedicare,
imobilizare, supunere, liniştire şi intimidare.
Bastonul, de cauciuc (tomfa) poate fi folosit numai când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu
au dat rezultate.
 Lovitura cu bastonul poate fi aplicată numai după somaţie la membrele superioare şi inferioare.
Nu vor fi aplicate lovituri cu bastonul la cap, ochi, gât, urechi.
Se interzice cu desăvârşire folosirea bastonului de cauciuc împotriva femeilor, atunci când acestea nu
înfăptuiesc un atac armat sau de grup împotriva agentului de securitate.
Cu bastonul se aplică lovituri ori se parează loviturile agresorilor.
Bastonul de cauciuc se foloseşte împotriva persoanelor care:
- întreprind acţiuni prin care pun în pericol integritatea corporală a altor persoaneori a bunurilor private şi
publice;
- a celor care încearcă să pătrundă fără drept în obiectivele păzite, publice ori private şi periclitează în orice
mod securitatea acestora, a bunurilor şi personalului ori tulbură desfăşurarea normală a activităţii;
- încearcă agresiunea fizică prin surprindere împotriva agenţilor de securitate aflaţi în serviciu. Bastonul se
foloseşte şi în cazurile în care s-ar putea face uz de armă dar împrejurările concrete nu permit folosirea
armei prin pericolul creat.
Reguli de respectat la folosirea bastonului de cauciuc:
- înainte de folosire, persoana este atenţionată verbal, somată cu scopul de a o determina prin mijloace de
convingere să înceteze acţiunea;
- pentru a para lovituri, bastonul se prinde de capete cu ambele mâini;
- loviturile aplicate vor fi limitate numai până la neutralizarea acţiunilor agresive;
- loviturile trebuie aplicate prin surprindere pentru a crea intimidarea şi respectiv reacţia de temere din
partea agresorului;
- primele lovituri vor fi aplicate celor mai violenţi, agresivi;
- prin loviturile aplicate se va evita pe cât posibil rănirea, vătămarea integrităţii corporale, scopul fiind
încetarea actelor de violenţă, stăpânirea situaţiei, intimidarea, retragerea, împrăştierea elementelor
turbulente;
- loviturile vor fi aplicate de regulă la părţile corpului cu care agresorul acţionează: mâini, şi picioare.
Acestea sunt mai dureroase şi îl fac pe agresor să renunţe;
- loviturile vor înceta de îndată ce agresorii s-au supus;
- forţa loviturilor trebuie să fie în concordanţă cu forţa actului agresiv şi suficientă pentru a-l învinge;
- bastonul nu se ridică deasupra capului întrucât persoana violentă, sesizând intenţia se poate apăra. Pe de
altă parte există riscul ca cineva din spate să prindă şi sa smulgă bastonul din mâna agentului de
securitate;
- se interzice folosirea bastonului de cauciuc pentru lovirea capului, urechilor, ochilor, gâtului, feţei şi
părţile vitale ale organismului prin care s-ar crea vătămări corporale grave sau moartea:
- se interzice folosirea bastonului împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină, invalizilor, copiilor cu
excepţia cazurilor când aceştia acţionează în grup, deţin arme albe cu care pun în pericol viaţa sau
integritatea corporală a altor persoane;
- se va evita folosirea bastonului de cauciuc în săli de spectacole, încăperi mici, în mijloace de transport în
comun şi în alte locuri în care nu ar avea un efect pozitiv. Este interzisă folosirea bastonului de cauciuc,
după imobilizarea agresorului. Folosirea abuzivă a bastonului de cauciuc atrage răspunderea în raport de
rezultatul, acţiunii (pentru lovire, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, moartea celui în cauză).
Evitarea folosirii bastonului, în limitele legale, se poate răsfrânge negative în îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu ale agentului de securitate şi îl poate aduce pe acesta uneori ia postura de victimă a infracţiunii de
ultraj.

Sprayul iritant-lacrimogen
 Se găseşte în dotarea individuală a agentului de securitate şi poate fi folosit pentru împiedicarea şi
neutralizarea acţiunii persoanelor agresive care atacă agentul de securitate şi dacă nu este suficientă folosirea altor
mijloace mai puţin periculoase.
Acest mijloc poate fi folosit împotriva persoanelor care :
- întreprind acţiuni care pot pune în pericol viaţa agentului de securitate sau a persoanelor din apropierea
lui;
- încearcă să pătrundă ilegal în obiectivele păzite ;
- ultragiază agenţii de securitate ori persoanele cu funcţii care implică, exerciţiul autorităţii publice prin
ameninţare sau lovire.
Se interzice folosirea sprayului iritant-lacrimogen, împotriva femeilor gravide sau a persoanelor cu semne
vizibile de invaliditate şi a copiilor. Distanţa eficace la care se poate folosi sprayul este de maximum 3 metri dar
numai puţin de 1,2 – 2 metri.
Înainte de pulverizare, sparay - ul se agită, se îndreaptă către cel care este agresorul şi se apasă pe butonul
de acţionare. Se recomandă să nu sefolosească în spaţii închise şi împotriva vântului. Acesta se va purta la
centură. În cazul în care agentul a fost pulverizat cu spray iritant lacrimogen, acesta se va spăla cu apă curată, fără
a se aplica emulsii sau creme.
3.4 Evidenta, păstrarea si primirea/ predarea materialelor din dotarea postului a bunurilor încredinţate.
Evidenta materialelor din dotarea postului de paza se tine pe baza unui opis inscris pe prima fila din
registrul de procese verbale de predare – primire a serviciului, in care se inscriu felul, cantitatea, nr de inregistrare
(pentru documente) sau seria materialului (aparatura, mijloc de comunicare etc.).
Miscarile materialelor din postul de paza se fac numai cu aprobarea sefului ierarhic al agentului de
securitate, care sub semnatura si stampila poate modifica inscrisul din opisul cu evidenta materialelor din post.
Preadarea – primirea materialelor din dotarea postului de paza a bunurilor încredinţate se face pe baza de
proces verbal de predare primire a serviciului de paza intre agentul de securitate care a executat serviciul in
schimbul anterior si cel care intra in serviciu ori cu reprezentantul obiectivului, in cazul in care schimbul anterior
nu era acoperit cu paza;
3.5 Uniforma şi însemnele distinctive - ecusoane de identificare.
H.G. 301 / 2012 - Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor si protectia persoanelor.
Uniformele de serviciu sau de protectie se stabilesc de catre fiecare angajator, astfel incat, prin croiala si
culoare, acestea sa nu prezinte o asemanare evidenta cu articolele de echipament ale autoritatilor publice, de
natura sa creeze confuzii.
Descrierea articolelor de echipament este cuprinsa in anexa la planul de securitate al unitatii si se aproba
de unitatea de politie competenta odata cu avizarea acestuia.
Orice modificare ulterioara a articolelor de echipament este supusa aprobarii politiei prin refacerea anexei
la planul de securitate.
Articolele de imbracaminte se inscriptioneaza vizibil, pe partea din spate, cu denumirea societatii si
sintagma "PAZA" sau "SECURITY", inaltimea caracterelor fiind de minimum 100 mm. Aceeasi inscriptionare se
aplica si pe coifura.
Uniforma de serviciu
1. coifura: 2. imbracaminte: 3. lenjerie:
-sapca; -sacou; -camasa;
-sepcuta; -bluzon; -camasa-bluza cu maneca
-caciula; -geaca; lunga sau scurta;
-bereta (basc); -vesta; -tricou;
-fes; -bluza de protectie impotriva frigului; 4. incaltaminte:
-pantalon; -pantofi;
-imbracaminte groasa (scurte matlasate sau -bocanci;
imblanite, hanorace, impermeabile de -ghete;
ploaie,sube,haine de piele etc.); 5. echipament divers:
-cravata; -fular;
-centura;
-curea;

Echipamentul de protecţie - H.G. 301 / 2012 - Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind
paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor.

-combinezon; - casca; - cotiere; - genunchiere;

-salopete; -cizme de cauciuc. - la nevoie masca conta gazelor

Ecusoane de identificare

DENUMIREA SOCIETATII

ECUSON NR….

DOMNUL/DOAMNA ……………………..ESTE ANGAJAT/ANGAJATA AL SOCIETATII

NOASTRE IN FUNCTIA DE…………………………………….

SI DETINE ATESTATUL PROFESIONAL SERIA……NR….ELIBERAT DE ………..…….

DIRECTOR

NUMELE IN CLAR

SEMNATURA SI STAMPILA

T. 4 Mijloace tehnice de securitate folosite în serviciu

 Prin sistem de alarmare împotriva efracţiei se înţelege ansamblul de echipamente electronice care poate fi
compus din centrală de comandă şi semnalizare optică şi acustică, detectoare (senzori de miscare si prezenta),
butoane şi pedale de panică, control de acces şi televiziune cu circuit închis cu posibilităţi de înregistrare şi
stocare a imaginilor şi datelor, corespunzător gradului de siguranţă impus de caracteristicile obiectivului păzit.
Detectoare de fum si caldura componente: echipament de control şi semnalizare , dispozitiv de alarmă la
incendiu, declanşator manual de alarmă, dispozitiv de transmisie alarmă la incendiu, staţie de recepţie alarmă la
incendiu, sistem de comandă a sistemelor automate de intervenţie împotriva incendiului, echipament de protecţie
împotriva incendiului, dispozitiv de transmisie semnal de defect, staţie de recepţie semnal de defect:
T. 5 Consemne si procedee de executare a serviciului.

5.1. Procedee de îndeplinire a consemnelor general si particular .

Agentul de securitate care executa serviciul de paza in post fix desfasoara urmatoarele activitati:
- vegheaza permanent, pazeste si apara prin orice mijloace bunurile, valorile si persoanele aflate in
consemn ori in sectorul de responsabilitate;
- permite patrunderea persoanelor in obiectiv numai in conditiile prevazute de lege si de consemnul
postului;
- asigura ordinea interioara, disciplina si linistea in postul sau;
- verifica documentele insotitoare ale obiectelor la introducerea sau scoaterea acestora din institutie;
- verifica, impreuna cu reprezentantii obiectivului, inainte de inchidere si deschidere, fiecare incapere,
pentru a se asigura ca in interior nu au ramas persoane, obiecte sau instalatii defecte care ar produce
incendii, explozii sau alte stari de pericol si de a se convinge de sigilarea vitrinelor, fisetelor sau a altor
locuri inchise unde se pastreaza valori;
- tine legatura cu ofiterul de serviciu, cu pompierul de serviciu din obiectiv, cu politistii si jandarmii care
desfasoara activitati specifice in obiectivul respectiv cu care realizeaza si schimb de informatii;
Executarea serviciului de paza in post mobil
- vegheaza permanent, pazeste si apara prin orice mijloace, bunurile, valorile si persoanele aflate in
consemn ori sectorul de responsabilitate.
- serviciul de paza in post mobil (patrula) se executa in general prin deplasari, supravegheri,control al
locatiilor, bunurilor si valorilor aflate in consemn, observari, supravegheri si pande.
Deplasarea se face pe baza unui itinerariu de patrulare inclus in consemnul particular al postului;
Itinerariul de patrulare trebuie sa fie alcatuit in mai multe variante pentru a se evita studierea lui de
catre unele persoane in vederea pregatirii infractiunilor.
Deplasarea din cand in cand trebuie sa fie intrerupta in scopul observarii, supravegherii unor
persoane si a punctelor vulnerabile.
Se recomanda revenirea imediata prin locurile pe unde agentul de securitate a mai trecut si
schimbarea brusca a directiei de sens.
Pe timpul deplasarii agentul de securitate trebuie sa se opreasca de mai multe ori, sa priveasca inapoi si
imprejur pentru a observa daca nu este urmarit, sau daca in apropierea postului exista persoane sau situatii ce
prezinta suspiciuni.

5.2. Tehnica observării si supravegherii postului.

Pe parcursul deplasarii agentul de securitate observa si supravegheaza continuu daca geamurile de la
ferestre si vitrine sunt intacte, daca gratiile, grilajele, incuietorile nu prezinta urme de spargere;
 In timpul serviciului, agentul de securitate isi concentreaza atentia pentru a observa o portiune cat mai
mare din itinerarul de patrulare, o cat mai mare parte a spatiilor pazite pentru a sesiza orice modificare survenita,
tot ce se petrece in teritoriu si are tangenta cu activitatea sa, pentru a putea interveni energic si rapid la nevoie.
Agentul de securitate trebuie sa observe care este comportarea persoanelor ce transporta bagaje
voluminoase si dubioase, atat inainte cat si dupa intalnirea cu agentul de securitate.
Agentul de securitate trebuie sa observe persoanele care escaladeaza garduri, terase, ferestre, balcoane, pe
cei care arunca bunuri sau valori peste gardul imprejmuitor.
Trebuie sa auda si sa sesizeze zgomotele suspecte, strigatele si tipetele de ajutor, larma prin care se
tulbura linistea publica, gemetele persoanelor atacate, acidentate, bolnave, plansetul copiilor abandonati, rataciti,
zgomotul produs de spargerea geamurilor, de fuga persoanei, de demararea in viteza a unei masini etc.
In timpul serviciului agentul de securitate trebuie sa sesizeze existenta mirosurilor suspecte de fum, gaze,
alcool, de substante toxice, mirosuri care pot demasca un pericol iminent ori un eveniment petrecut deja;

5.3. Tehnica deplasării/ patrulării in raza postului sau pe un itinerar.

Executarea serviciului presupune deplasarea pe un itinerar stabilit, observarea, ascultarea si interventia

pentru retinerea persoanelor care încalca prevederile consemnului particular si a altor acte normative care au
tangenta cu obiectivul.
Pe timpul deplasarii pe itinerarar patrulele formate din agentii de securitate au urmatoarele obligatii:
- sa execute scurte opriri pentru observare si ascultare;
- sa cerceteze terenul pe directiile de deplasare;
- sa verifice respectarea regulilor de acces in obiectiv cit si de afluire si defluire a persoanelor si
autovehiculelor dinspre/inspre obiectiv;
- sa retina persoanele care au încalcat prevederile consemnului general si particular;
- sa respecte cu strictete regulile de mascare (daca in zona au fost luate aceste masuri), la nevoie sa acorde
ajutor agentilor de securitate vecini care sunt în dificultate;
- sa constate activitatile care se desfasoara în zona sa de responsabilitate si sa informeze imediat sefii
ierarhici, daca este cazul;

Patrulele pot parasi locul de serviciu în urmatoarele situatii:

- pentru urmarirea si retinerea persoanelor descoperite în zona de responsabilitate, care nu se supun la
somatie ;
- pentru acordarea sprijinului necesar agentilor de securitate vecini, la solicitarea acestora, in vederea
urmaririi ori retinerii unor persoane care au savirsit acte ilicite ;
- când s-a îmbolnavit subit unul dintre agentii de securitate si nu sunt posibilitati de a informa seful ierarhic
;
- în caz de calamitati naturale care ameninta viata agentilor de securitate (inundatii, furtuni, viscol,
avalanse, alunecari de teren, incendii, etc.). In astfel de situatii patrulele executa activitatile specifice pe
un alt itinerar de patrulare care prezinta siguranta si îsi continua serviciul, anuntând despre aceasta pe
seful direct, prin mijloacele de legatura. În caz de incendiu, se da semnalul de alarma si se iau masuri de
localizare si stingere a acestuia;
- sunt la dispozitia sefului care coordoneaza activitatea de securitate in obiectiv.
Particularitati în organizarea si desfasurarea activitatilor specifice :
 Iarna prezinta, în raport cu executarea activitatilor specifice agentilor de securitate, urmatoarele
particularitati:
- caderile de zapada si înghet pot determina schimbarea unor directii probabile de actiune a faptuitorilor,
precum si a procedeelor folosite de acestia pentru patrunderea prin efractie in obiectiv;
- temperaturile scazute obliga faptuitorii (contravenientii) sa actioneze repede;
- durata mare a noptilor favorizeaza actiunile faptuitorilor;
- viscolul îngreuneaza observarea terenului si orientarea patrulelor, acopera repede caile de acces si urmele
faptuitorilor;
- stratul de zapada înlesneste descoperirea urmelor si urmarirea faptuitorilor;
- pe timp de ger puternic mijloacele tehnice de supraveghere si control nu mai functioneaza normal.
Pentru o eficienta crescuta a supravegherii zonei de responsabilitate, se impune:
- reducerea posturilor fixe si folosirea cu precadere a patrulelor ;
- reducerea orelor de serviciu;
- pe timp de ninsoare abundenta sau viscol, patrulele vor fi formate din cel putin 2 agenti de securitate;
- asigurarea echiparii personalului ce pleaca în patrulare cu haine calduroase, iar la întoarcere servirea
acestora cu ceai cald (cafea calda).
Vara, datorita caldurii, a zilelor lungi si a diversitatii activitatilor ce se desfasoara în zonele de
responsabilitate, prezinta în raport cu activitatile specifice a agentilor de securitate urmatoarele particularitati:
- temperaturile ridicate favorizeaza aparitia insolatiei si arsurilor pe piele a agentilor din compunerea
patrulelor;
- vegetatia abundenta in anumite zone ale obirctivului da numeroase posibilitati de ascundere a faptuitorilor
si îngreuneaza observarea acestora;
- executarea serviciului în apropierea unor balti, lacuri, iazuri impune luarea unor masuri de protectie a a
agentilor care formeaza patrula împotriva insectelor (tântari);
- în cazul unor temperaturi ridicate (+ 30°C la umbra) se impune micsorarea normei de serviciu, atât la
personal, cât si la animalele de serviciu.
Alte particularitati :
Ziua:
- exista posibilitati de observare si cercetare sporite;
Noaptea:
- favorizeaza ascunderea faptuitorilor;
- nu favorizeaza mascarea deplasarii auto în sectorul de responsabilitate;
- creste nivelul de audibilitate datorita încetarii activitatilor din timpul zilei;
- îngreuneaza descoperirea eventualelor urme lasate de catre faptuitori si a indiciilor de prezenta in obiectiv
sau in exteriorul acestuia;
- viteza de deplasare a patrulelor scade;
- patrulele trebuie dispuse în locuri favorabile observarii siluetelor profilate la orizont.

5.4. Modalităţi de cooperare in cadrul structurii de securitate proprii si cooperarea/colaborarea cu

structurile specializate ale statului

In situatia producerii sau pe cale de producere a unui eveniment cooperează cu organele de poliţie şi
jandarmerie, solicitând prezenţa acestora pe obiectiv, folosind telefonul mobil din dotare, apelind: - 112.
Până la sosirea acestora ia măsurile specifice care se impun în situaţia creată, la nevoie conservă probele
de flagrant.
 Informeaza prin mjiloacele avute in dotare dispeceratul societatii de securitate si seful direct, la nevoie
solicita prezenta echipei de interventie la obiectiv.
La sosirea organelor de poliţie, jandarmi şi echipei de intervenţie îi informează asupra situaţiei create şi
acţionează cu acestea pentru rezolvarea problemelor create concomitent cu mărirea vigilenţei în post.
Cooperează cu echipele de intervenţie proprii a poliţiei şi jandarmeriei pentru capturarea făptuitorilor.
În situaţia în care reţine o persoană / un grup de persoane care au săvârşit fapte ilicite o/îl predă organelor
de poliţie sau jandarmerie pe bază de proces verbal.

T. 6 Proceduri de rezolvare a incidentelor de securitate

6.1.Fortarea accesului de catre diverse persoane (persoane violente, sub influenta băuturilor alcoolice sau
substantelor psihotrope etc.
Atributiile agentilor de securitate in cazul unei incercari de fortare a accesului in obiectiv sunt
urmatoarele:
- alarmeaza dispeceratul societatii de securitate conform indicativelor de alarmare;
- se deplaseaza rapid la locul respectiv si incearca anihilarea actiunii de fortare a accesului utilizand, daca
este cazul, tehnicile de lupta specifice si mijloacele de autoaparare din dotare;
- solicita sprijinul grupei mobile de interventie, daca este cazul;
- coordoneaza actiunea operativa a grupei mobile de interventie pentru capturarea elementelor care au
incercat sa forteze accesul in obiectiv;
- contacteaza telefonic organul de politie de care apartine obiectivului;
- preda organului de politie faptuitorii retinuti intocmind un proces verbal de constatare a incercarii de
patrundere frauduloasa in obiectiv;
- informeaza conducerile obiectivului si societatii de securitate in legatura cu evenimentul si actiunile
intreprinse de catre personalul de securitate;
- semnalizeaza conform indicativelor de anihilare incheierea alarmei;
- intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea desfasurata in Registrul de evenimente,
specificand ora, locul si modul de actiune al elementelor faptuitoare si datele personale ale acestora.

6.2. Fortarea accesului in obiectiv de catre autovehicule.

Daca agentul de securitate este inarmat face uz de arma executind foc la pneuri ulterior executa
imobilizarea faptuitorului si controlul autovehiculului.
Daca agentul de securitate nu este inarmat anunta echipa de interventie si coopereaza cu aceasta.
Pina la sosirea echipei monitorizeaza activitatea faptuitorului.
Dupa retinerea faptuitorului executa impreuna cu agentii de securitate din echipa de interventie controlul
autovehiculului procedind in felul urmator :
- la control, se au in vedere in mod deosebit, locurile unde de obicei pot fi ascunse bunuri ce se
incearca a fi sustrase din obiectiv (diverse locuri din interiorul autovehiculului, port-bagajului, locuri din
perimetrul motorului) sau cele care pot fi special amenajate pentru ascunderea si transportul ilicit al unor
bunuri si valori ;
- cand controlul vehiculului se face de doi agenti de securitate sau un agent insotit de o persoana
- cunoscuta, in timp ce agentul de securitate discuta cu conducatorul acestuia, insotitorul va supraveghea
din pozitie laterala interlocutorul si va urmari atent comportarea conducatorului vehiculului, a celorlalte
persoane, avand mijloacele din dotare pregatite pentru interventie;
 - in nici un caz agentul de securitate care efectueaza controlul nu se va interpune intre insotitor si
conducatorul auto.
In cazul in care se impune conducerea la organul de politie a conducatorului vehiculului sau a vehiculului
se va folosi o alta persoana pentru conducerea vehiculului, dar nu inainte de a intocmi un proces verbal cu
respectarea normelor procedurale penale.

6.3. Incercarea de patrundere cu documente ilegale (documente de identificare expirate, false sau care
apartin altor persoane, etc.
Agentul de securitate retine persoana faptuitoare cit si documentele false pe care a incercat sa le
foloseasca.
Daca faptuitorul opune rezistenta il imobilizeaza.
Anunta conducerea obiectivului, dispeceratul si organele de politie.
La nevoie face controlul corporal si al bagajelor.

6.4.Prezentarea unor persoane cu scop de control, fara a avea acest drept.

Prezentarea unor persoane cu scop de control, fara a avea acest drept
Persoanele care au dreptul de control trebuie sa prezinte urmatoarele documente :
- carte de identitate ;
- ordinul de serviciu din care sa reiese ca persoana respectiva are drept de control in obiectiv .
- daca sunt mai multe persoane de control si doar o persoana are ordin de serviciu , celelete persoane vor fi
inscrise intr – un tabel anexa unde se ve specifica in dreptul fiecarui nume, prenumele , seria si numarul
cartii de identitate, cine a eliberat-o si la ce data.
Daca agentul de securitate constata acte false, cu modificari sau expirate retine persoana/persoanele in cauza
si anunta conducerea obiectivului, dispeceratul si la nevoie echipa de interventie.
Daca persoana care s-a prezentat la punctul de acces in obiectiv nu are dreptul sa executa controlul acestuia si
nu opune rezistenta este anuntata conducerea obiectivului.

6.5.Incercarea de pătrundere frauduloasă în obiectiv. Atac asupra obiectivului/ personalului.

Atributiile personalului de securitate in cazul unei incercari de patrundere frauduloasa in obiectiv sunt
urmatoarele:
- alarmeaza dispeceratul societatii de securitate conform indicativelor de alarmare;
- se deplaseaza rapid la locul respectiv si incearca anihilarea actiunii de patrundere frauduloasa utilizand,
daca este cazul, tehnicile de lupta specifice;
- solicita sprijinul grupei mobile de interventie, daca este cazul;
- coordoneaza actiunea operativa a grupei mobile de interventie pentru capturarea elementelor care au
incercat patrunderea frauduloasa in obiectiv;
- contacteaza telefonic organul de politie de care apartine obiectivului;
- preda organului de politie faptuitorii retinuti intocmind un proces verbal de constatare a incercarii de
patrundere frauduloasa in obiectiv;
- informeaza conducerile obiectivului si societatii de securitate in legatura cu evenimentul si actiunile
intreprinse de catre personalul de securitate;
- semnalizeaza conform indicativelor de anihilare incheierea alarmei;
- intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea desfasurata in Registrul de evenimente,
specificand ora, locul si modul de actiune al elementelor infractoare si datele personale ale acestora.
Atac asupra obiectivului/personalului.
 In aceasta situatie agentul de securitate actioneaza astfel:
- anunta grupa mobila de interventie si dispeceratul societatii de securitate;
- evalueaza rapid situatia, tinand seama de posibilitatea existentei unei diversiuni in vederea inducerii in
eroare asupra locului real ce urmeaza a fi atacat;
- contacteaza imediat factorii de decizie din obiectiv si societatea de securitate, carora le prezinta pe scurt
evaluarea preliminara a situatiei;
- contacteaza rapid:
 organul de politie de care apartine obiectivul;
 Salvarea in cazul in care exista raniti;
 Pompierii in cazul existentei unui incendiu;
- foloseste eficient tehnicile de lupta specifice in vederea contractarii atacului ;
- participa la actiunea operativa a grupei de interventie si a celorlalte forte ce intervin in sprijinul
obiectivului;
- in momentul actiunii grupei de interventie are obligatia de a delimita strict grupul de faptuitori, fata de
persoanele neimplicate in incident;
- imediat dupa respingerea atacului anunta conducerile obiectivului si societatii de securitate despre situatia
existenta;
- semnalizeaza conform indicativelor de alarmare incheierea alarmei;
- intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea desfasurata in Registrul de evenimente,
specificand ora, locul, numarul atacatorilor, modul de actiune si masurile intreprinse de catre personalul
de securitate.

6.6. Aparitia unor situaţii de urgenţă (incendiu, calamităţi, dezastre etc).

Incendiu
La semnalizarea unui focar de incendiu, personalul de securitate are urmatoarele atributiuni:
- contacteaza telefonic pompierii prezentand pe scurt situatia creata;
- alarmeaza dispeceratul societatii de securitate conform indicativelor de alarmare;
- informeaza conducerile obiectivului si societatii de paza in legatura cu evenimentul aparut;
- solicita, la nevoie, sprijinul grupei mobile de interventie;
- se deplaseaza rapid la locul incendiului, dar fara a inceta supravegherea obiectivului si actioneaza pentru
stingerea focului, iar daca acest lucru nu este posibil incearca limitarea zonei de actiune a focului cu
mijloacele existente pana la interventia specializata a pompierilor militari;
- prin actiuni ferme si autoritare stapaneste fenomenul de panica ce apare in asemenea situatii, realizand
evacuarea rapida si ordonata a personalului din obiectiv, din perimetrul periculos;
- dupa ce s-a asigurat de evacuarea completa a angajatilor obiectivului, face tot posibilul sa salveze actele
si bunurile materiale de valoare, prin scoaterea acestora din zona incendiului;
- ajuta pompierii militari in actiunea de localizare si stingere a incediului;
- in cazul existentei unor raniti ca urmare a incediului, anunta telefonic Salvarea;
- legitimarea persoanelor suspecte, oprirea acestora, anuntarea politiei si predarea lor echipajului sosit la
fata locului pe baza de proces verbal;
- semnalizeaza conform indicativelor de alarmare incheierea alarmei;
- intocmeste Raportul de eveniment si totodata il consemneaza in registrul de evenimente, specificand ora,
locul, natura si urmarile incendiului, actiunile intreprinse de catre personalul de securitate.
Calamităţi
1.Inundatii care pot fi:
- cauze din afara obiectivului si o amploare deosebita;
- locala, avand drept cauza defectiuni tehnice ale instalatiei de alimentare cu apa, sau actiuni teroriste sau
de diversiune.
In aceste situatii personalul de securitate are urmatoarele atributiuni:
- informeaza imediat conducerile obiectivului si societatii de securitate;
- ia masurile necesare de oprire a sursei de apa ce a provocat inundatia locala daca defectiunea nu poate fi
remediata cu mijloace proprii contacteaza angajatul de specialitate al obiectivului pentru a interveni cu
mijloace specifice;
- in cazul unei inundatii de proportii, scoate de sub sarcina intreaga instalatie electrica pentru a evita
produceri de scurtcircuite;
- actioneaza cu calm, evitand prin comportamentul sau instalarea starii de panica, pastrand ordinea in
activitatea de evacuare a personalului;
- evacueaza angajatii obiectivului astfel:
 in afara obiectivului, in cazul inundatiilor locale;
 spre nivelurile superioare ale imobilului in cazul unei calamitati de proportii;
- intreprinde toate actiunile necesare pentru salvarea bunurilor materiale de valoare si a actelor prin
scoaterea lor din perimetrul inundat;
- semnalizeaza conform indicativelor de alarmare incetarea actiunilor;
- intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea desfasurata in Registrul de evenimente,
specificand ora, locul, cauzele si urmarile inundatiei, precum si masurile intreprinse de personalul de
paza.
Dezastre
Cutremurul, fenomen relativ rar, dar totusi intalnite in zona tarii noastre.
In cazul producerii unui cutremur, personalul de securitate are urmatoarele atributiuni:
- in primul moment trebuie sa se adaposteasca intr-un loc sigur (grinda, stalp de rezistenta) pentru a nu fi
accidentat;
- dupa incetarea cutremurului verifica daca sunt sau nu accidentati si ia primele masuri de prim ajutor, daca
este necesar;
- printr-un comportament calm, dar ferm, stapaneste fenomenul de panica ce apare in asemenea situatii
procedand la evacuarea ordonata a personalului din obiectiv;
- ramane in stationare la accesul principal pentru evitarea sustragerilor de bunuri din interiorul obiectivului;
- contacteaza:
 Pompierii – in cazul existentei unui focar de incendiu;
 Salvarea – in cazul in care exista raniti;
 Politia – in situatia ca au depistat si oprit persoane suspecte care incercau sa scoata diferite
bunuri materiale si valori din obiectiv;
- in situatia producerii cutremurului in afara orelor de program, informeaza conducerea obiectivului
precum si cea a societatii de securitate cu situatia existenta si masurile luate;
- intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza urmarile cutremurului si masurile luate de catre
personalul de securitate in Registrul de evenimente.

6.7.Sustragerea de bunuri materiale si documente de orice fel.

Atributiile personalului de securitate sunt urmatoarele:
 - alarmeaza dispeceratul societatii de securitate conform indicativelor de alarmare;
- se deplaseaza rapid in acel loc, actionand cu fermitate pentru stoparea actiunii de sustragere si oprire a
persoanelor care au incercat sa sustraga bunuri materiale sau documente, folosind dupa caz si tehnicile de
lupta specifice;
- solicita, la nevoie, si sprijinul grupei mobile de interventie;
- contacteaza telefonic organul de politie de care apartine obiectivul;
- preda organelor de politie sosite la fata locului persoanele retinute si dovada materiala ce constituie
mobilul actiunii de oprire, intocmind un proces verbal de constatare a incercarii de sustragere a unor
bunuri materiale sau documente;
- informeaza conducerile obiectivului si societatii de securitate prezentand evenimentul si actiunile
intreprinse de catre personalul de securitate pentru rezolvarea situatiei aparute;
- semnalizeaza conform indicativelor de anihilare incheierea alarmei;
- intocmeste Raportul de eveniment si consemneaza actiunea in Registrul de evenimente specificand :
 locul de desfasurare a actiunii;
 datele personale ale faptuitorilor;
 relatia pe care o aveau in obiectiv;
 modul de actiune al acestora;
 cantitatea de bunuri materiale sau tipul documentelor sustrase;
 actele folosite pentru acces.
6.8. Modul de acţiune în cazul constatării unei infracţiuni flagrante:
6.8.1.Oprirea, identificarea şi imobilizarea făptuitorului.
Personalul de securitate sau echipa de interventie are obligatia sa opreasca sa identifice si sa imobilizeze :
- persoanele care sunt surprinse in flagrant ca au comis infractiuni, valorifica bunuri provenite din
infractiuni ori savarsesc contraventii sau detin obiecte a caror provenienta nu poate fi justificata;
- persoanele care tulbura prin acte de violenta ordinea si linistea publica pe raza obiectivului sau a zonei de
responsabilitate;
- persoanele care degradeaza ori distrug bunuri materiale apartinand unitatilor beneficiare de paza;
- persoanele care patrund fara drept ori pericliteaza securitatea obiectivelor pazite sau monitorizate.
In toate aceste cazuri agentul de securitate sau echipa mobila de interventie procedeaza astfel:
- someaza persoana sa inceteze actiunile agresive sau ilicite;
- opreste si legitimeaza persoana respectiva;
- ii aduce la cunostinta persoanei in cauza ca urmeaza sa fie condusa la sediul organului de politie;
- avertizeaza persoana ca in caz de nesupunere sau incercare de fuga pe timpul deplasarii va fi imobilizata.
Pentru executarea imobilizarii trebuie avut in vedere:
- numarul persoanelor care urmeaza a fi imobilizate;
- starea de agresivitate a persoanelor retinute;
- obiectele pe care le poseda si cu care ar putea ataca;
- daca persoanele retinute sunt sau nu sub influenta bauturilor alcoolice ori in stare de ebrietate;
- imobilizarea persoanelor trebuie facuta cu ajutorul martorilor oculari si a partii vatamate (in
functie de starea fizica si psihica), cu rapiditate si multa atentie pentru a nu le produce vatamari si a preintampina
un eventual atac prin surprindere.

6.8.2. Controlul corporal sumar, al bagajelor şi autovehiculelor.

Controlul corporal sumar
Consta in verificarea prin pipaire si observare vizuala a imbracamintei si a corpului persoanei,
precum si a incaltamintei daca este cazul.
In cazul in care, cu ocazia executarii controlului corporal si al imbracamintei se constata ca persoana are
asupra sa arme, documente sau obiecte care ar putea pune in pericol viata agentului de securitate sau prezinta
interes pentru indeplinirea atributiilor de serviciu, se va efectua perchezitia corporala.
Perchezitia corporala consta in cercetarea detaliata a corpului, imbracamintei si incaltamintei persoanei in
cauza, executandu-se strict in conditiile si in cazurile prevazute de legislatia penala si numai de persoane de
acelasi sex cu cel perchezitionat.
Prin control corporal si al imbracamintei si prin perchezitia corporala se urmareste in principal:
- descoperirea obiectelor cu ajutorul carora ar putea fi atacati agentii de securitate ori alte persoane;
- gasirea actelor de identitate ori alte documente si inscrisuri pe care persoana refuza sa le prezinte la
cererea indreptatita a agentului de securitate ;
- descoperirea de obiecte si materiale care au fost folosite la comiterea infractiunilor si contraventiilor ori
care provin din comiterea unor astfel de fapte;
- descoperirea bunurilor pe care persoana incearca sa le introduca sau sa le scoata in mod ilegal in sau din
obiectivul pazit;
- gasirea de obiecte si substante detinute ilegal care sunt supuse confiscarii;
Controlul se executa obligatoriu asupra persoanelor prinse in flagrant, precum si atunci cand este
necesara conducerea acestora la organul de politie.
Pentru executarea acestei activitati trebuie respectate urmatoarele reguli tactice:
- persoana sau persoanele se opresc si se legitimeaza dupa regulile impuse pentru acesta actiune
- tactica;
- controlul corporal si al imbracamintei se executa de o persoana de acelasi sex;
- se executa de regula in locuri ferite de accesul publicului;
- inainte de inceperea controlului, persoana in cauza este atentionata asupra necesitatii supunerii si
supravegheata permanent;
- controlul se face cu multa atentie si prudenta;
- agentul de securitate care executa controlul trebuie sa-si aleaga o pozitie care sa-i permita o cat mai buna
observare, stabilitate si mobilitate in folosirea mijloacelor din dotare, daca este cazul;
- persoana controlata va fi pusa intr-o pozitie cat mai incomoda (rezemata cu mainile de un perete, pom,
stalp, gard ori autovehicul si cu picioarele cat mai departate, in picioare sau in genunchi, cu mainile in
sus, pe cap, la ceafa, culcata cu fata in jos si cu mainile la spate), pentru a nu putea ataca agentul de
securitate sau sa fuga si daca totusi ar recurge la acestea, sa poata fi usor dezechilibrata si imobilizata;
- cand se controleaza un tanar sau o persoana agila, pentru a preveni incercarea acesteia de a scapa, va fi
verificata prima data in partea superioara a corpului cu o mana, iar cu cealalta va fi tinuta de gulerul
hainei, camasii, iar cand se actioneaza in partea inferioara a corpului va fi tinuta de cureaua pantalonului,
urmarindu-se in permanenta in special capul si mainile persoanei;
- controlul se efectueaza intotdeauna din spate si cu mana corespondenta, iar in celalata mana se va tine
bastonul de cauciuc sau arma. Niciodata nu se va sta fata in fata cu cel controlat;
- se executa metodic, fiind necesara respectarea ordinii in succesiunea operatiilor, incepand de la cap (se
scoate sapca, caciula, palaria si se cauta in par); partea de la gat pana la mijloc, fata si spate, partea
dreapta a corpului de la subsoara in jos; bratul drept de la umar la incheietura mainii; zona bazinului fata
si spate; piciorul drept de la sold la calcai; manseta, incaltamintea. Apoi, in aceeasi ordine, se
perchezitioneaza partea stanga a corpului. Daca este cazul, se cere persoanei sa dezbrace pantalonul,
haina, sa se descalte sau sa ridice pantalonii;
 - in situatia in care se controleaza un grup de persoane, acestea vor fi asezate in linie, perchezitia incepand
dintr-un capat si pe masura ce o persoana a fost verificata va fi trimisa in cealalta parte a grupului. In
asemenea situatii, controlul se va face de cel putin doi agenti de securitate sau dupa caz, un agent de
securitate ajutat de persoane de incredere. Cel care asigura supravegherea va sta lateral fata de agentul
care executa activitatea;
Daca controlul corporal si al imbracamintei se efectueaza intr-o incapere sau alt spatiu inchis,
agentul de securitate va lua masuri de indepartare a oricarui obiect ce ar putea fi folosit de persoana in cauza
pentru a ataca si fugi;
Cand se apeleaza la sprijinul unei femei, aceasta va fi instruita corespunzator stabilindu-se pe cat
posibil, relatiile intre aceasta si persoana controlata, iar agentul de securitate se va afla in apropiere pentru a
putea interveni la nevoie;
Este recomandabil ca la efectuarea controlului corporal sa participe doi agenti de securitate : unul executa
activitatea, iar celalalt supravegheaza cu atentie fiind pregatit permanent pentru a interveni. In nici un caz cel care
executa controlul nu se va interpune intre persoana verificata si agentul de securitate care supravegheaza.
Obiectele gasite asupra persoanei controlate ce ar putea fi folosite pentru atac asupra agentului de
securitate vor fi retinute, persoana fiind chestionata asupra provenientei lor. In cazul descoperirii unei arme,
controlul nu va fi intrerupt, deoarece s-ar putea ca persoana sa mai posede si alte obiecte periculoase.
- se solicita martori asitenti din randul cetatenilor care vor fi instruiti sa fie atenti la tot ce se executa, la
discutiile purtate, la bunurile si valorile gasite asupra persoanei, fiind rugati sa intervina, la nevoie, in
apararea agentului de securitate si sa impiedice fuga persoanei controlate;
- obiectele gasite asupra persoanei se arata celui controlat, martorilor asistenti si se pun la distanta de cel
controlat pentru a nu putea fi distruse;
- cand situatia impune, persoana cu lucrurile respective, se preda organului de politie pe baza de proces
verbal;
- in caz de nesupunere, persoana va fi imobilizata, dupa care agentul de securitate va trece la executarea
controlului corporal.
Controlul bagajelor
Consta in verificarea amanuntita a interiorului continutului acestora. Prin “bagaj” din punct de
vedere al agentului de securitate, se intelege orice obiect (geamantan, valiza, geanta, servieta, sacosa, pachet,
poseta) in care o persoana detine si transporta bunuri.
Controlul bagajelor se executa cu respectarea urmatoarelor reguli tactice:
- se identifica si se invita, pentru a asista la controlul bagajelor, doi martori, care vor fi pusi in tema cu ceea
ce urmeaza sa se desfasoare;
- se executa de regula, imediat dupa efectuarea controlului corporal si al imbracamintei, insa in unele
cazuri aceasta masura precede efectuarea controlului corporal, respectiv atunci cand exista certitudinea ca
bagajele si obiectele transportate provin din comiterea unor infractiuni sau contin arme ori obiecte care
pot servi la atac;
- persoana va fi intrebata despre continutul bagajului, insistandu-se asupra unor elemente
- caracteristice ale obiectelor din interior ( marime, culoare, uzura) agentul notind cele declarate;
- deschiderea bagajului si prezentarea obiectelor se fac, de regula, de unul din martori sau de agent evitand
astfel folosirea unei arme aflate in bagaj. Fiecare obiect este scos din bagaj, este controlat prin pipaire de
agentul de securitate, confruntat cu cele declarate de persoana in prealabil si notata de agent;
- persoana va sta in spatele bagajului si lateral, iar agentul de securitate la o distanta corespunzatoare pentru
a putea supraveghea pe cel in cauza;
 - in cazul gentilor, sacoselor, sacilor sau a altor asemenea bagaje voluminoase, inainte de a fi controlate,
continutul acestora va fi rasturnat cu grija de unul din martori sau de agentul de securitate, dupa care se
trece la verificarea obiectelor;
- agentul de securitate va controla personal suportul in care au fost puse, pentru a se convinge ca nu mai
sunt alte obiecte si a sesiza eventualele ascunzatori;
- se are in vedere ca obiectul sa fie pus lateral de bagaj, de asa maniera ca persoana sa nu ajunga la el, dar
sa nu se murdaresca, sa nu se degradeze;
- daca sunt de controlat mai multe persoane care au bagaje asupra lor, acestea vor fi asezate in linie iar
dupa ce una dintre ele a fost controlata va fi trecuta in cealalta parte a grupului;
- in situatia in care exista date sau informatii ca posesorul este o persoana periculoasa sau ca in bagaj ar
detine arme si alte obiecte ce pot fi folosite pentru atac, controlul acestuia se va face numai de agentul de
securitate, care nu va permite posesorului sa se apropie de bagaj;
- dupa terminarea controlului bagajului agentul de securitate va intocmi un proces verbal in care se va
consemna succesiunea tuturor operatiilor, obiectelor gasite, cu mentionarea unor caracteristici de
identificare precizand clar care anume din aceste lucruri au fost retinute si care anume au fost restituite
precum si obiectiunile participantilor daca situatia impune. Persoana cu bagajul si cu procesul verbal va fi
predata organului de politie;
- in cazul in care agentul de securitate executa controlul bagajelor la intrarea si iesirea persoanelor din
obiectiv pazit, de regula, se solicita persoanelor sa-si deschida bagajul tinut in mana, iar agentul de
securitate efectueaza controlul de rutina prin observarea continutului cu privirea.
Numai in cazul suspiciunilor certe se procedeaza la un control in sensul celor amintite mai sus.
Controlul autovehiculelor
Consta in verificarea minutioasa a interiorului acestora, inclusiv a port bagajului si incarcaturii, a
actelor de identitate, a calatorilor sau a bagajelor pe care acestia le au asupra lor.
Controlul vehiculelor se poate efectua fara o autorizare din partea vreunui magistrat, situatie admisa si in
legislatia internationala la care Romania este parte. Aceasta masura se executa numai asupra acelor autovehicule
care circula (intrare-iesire) in obiectivele pazite, prin punctele de control acces. In orice alte situatii legea nu
prevede pentru agentii de securitate asemenea posibilitate.
La control, se au in vedere in mod deosebit, locurile unde de obicei pot fi ascunse bunuri ce se
incearca a fi sustrase din obiectiv (diverse locuri din interiorul autovehiculului, port-bagajului, locuri din
perimetrul motorului) sau cele care pot fi special amenajate pentru ascunderea si transportul ilicit al unor bunuri si
valori.
Dupa oprirea vehiculului, agentul de securitate saluta, se prezinta dupa care solicita actele, aratand
motivele pentru care face controlul.
Cand controlul vehiculului se face de doi agenti de securitate sau un agent insotit de o persoana cunoscuta, in
timp ce agentul de securitate discuta cu conducatorul acestuia, insotitorul va supraveghea din pozitie laterala
interlocutorul si va urmari atent comportarea conducatorului vehiculului, a celorlalti ocupanti, avand mijloacele
din dotare pregatite pentru interventie; in nici un caz agentul de securitate care efectueaza controlul nu se va
interpune intre insotitor si conducatorul auto.
In cazul in care se impune conducerea la organul de politie a conducatorului vehiculului sau a vehiculului se
va folosi o alta persoana pentru conducerea vehiculului, dar nu inainte de a intocmi un proces verbal cu
respectarea normelor procedurale penale.

6.8.3.Conservarea locului faptei şi a mijloacelor materiale de probă.

 Agentul de securitate, interventie trebuie sa cunoasca faptul ca traficul auto sau pietoni, ploaia, zapada,
vantul, animalele, pot modifica sau distruge urmele lasate de faptuitor la locul faptei. Ca urmare trebuie sa
actioneze cu rapiditate si competenta pentru conservarea si pastrarea lor, spre a le mentine asa cum le-a gasit la
sosirea la fata locului faptei.
In raport de situatie, agentul de securitate, interventie, va intreprinde urmatoarele masuri:
- delimitarea si marcarea zonei locului faptei, in care se gasesc urme ale infractiunii consumate,prin
incercuire cu creta sau alte obiecte precum si prin jalonarea acesteia;
- protejarea urmelor sau obiectelor corp delict cu diverse materiale asa cum ar fi: prelate, cutii, ligheane,
galeti. Deosebit de important este faptul ca agentul sa tina seama ca obiectele cu care acopera urmele sa
nu aiba mirosuri puternice pentru a nu impiedica folosirea cainelui de urmarire;
- ridicarea imediata a obiectelor purtatoare de urme din locul unde au fost gasite si depozitarea lor la
adapost, daca este cazul , dar nu inainte de marcarea prealabila a zonei unde au fost depistate. In acelasi
timp se va comunica membrilor echipei de cercetare despre modificarea pozitiei obiectelor respective.

6.8.4.Predarea făptuitorului la poliţie. Documente care se întocmesc în cazul infracţiunilor

flagrante
Predarea la organul de politie a persoanelor retinute se va face pe baza procesului verbal intocmit in doua
exemplare, in care se va consemna in mod obligatoriu starea fizica si psihica a acestora, precum si obiectele
ridicate pe timpul controlului corporal.
In situatia in care persoanele oprite sunt conduse la sediul organului de politie cu mijloace auto, se
vor avea in vedere urmatoarele:
- sa nu se foloseasca autovehicule care transporta bunuri sau substante periculoase (toxice,explozive) si
nici apartinand cetatenilor straini;
- sa nu se foloseasca mijloace de transport in comun;
- autovehiculul folosit pentru transport sa fie controlat inainte de imbarcare pentru depistarea unor obiecte
sau substante ce ar putea fi folosite pentru atac sau autoranire.
Pe timpul deplasarii pe jos :
- se vor evita locurile intunecoase, acoperite, aglomerate, precum si cele unde persoana este cunoscuta;
- persoanele vor fi conduse pe jos la organul de politie numai in cazul in care distantele sunt mici.
Documente care se întocmesc în cazul infracţiunilor flagrante
- proces verbal de constatare;
- proces verbal de predare a faptuitorului catre organul de politie;
- raport de eveniment.

T. 7 Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privată

7.1.Reglementări normative specifice. Documente specifice (denumire, conţinut, evidenta şi păstrare).

H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor – Anexa 2

Registrul buletinul posturilor

ORGANIZAREA serviciului de paza in ziua de .................... la obiectivul ............................................
 Semnatura
Numarul Orele de Numele si prenumele
Nr.
si felul executare a personalului de securitate care La intrarea
crt.
postului serviciului executa serviciul in post in post La iesirea din post

Registru de procese-verbale de predare-primire a serviciului

PROCES-VERBAL
Incheiat astazi, .........., ora ........, la postul nr. ................. din obiectivul ................................................. .
Noi, agentii de securitate.................................. si ....................., am procedat primul la predarea si secundul la
primirea postului dupa cum urmeaza: ………………...........................................................
Am predat ,................... Am primit, ....................

Registru de procese-verbale de predare-primire a serviciului inarmat

PROCES-VERBAL
Incheiat astazi, .................., ora ............, la postul nr. ........ de la obiectivul ............................................
Noi, agentii de securitate ................................ si ................................, am procedat primul la predarea si secundul
la primirea postului dupa cum urmeaza: ………………………...........................................
S-a predat arma ........., model ............, seria ............ nr. ........., cu ......... cartuse si accesoriile aferente.
Mentiuni cu privire la starea tehnica a armamentului si munitiei:
……………………………………………………………………………………………………………
Am predat,.................... Am primit,....................

REGISTRU DE EVIDENTA
a accesului persoanelor la obiectivul ...................

Seria si
Nr. Numele si numarul Destinatia Ora Ora Observatii
crt. prenumele actului de sosirii plecarii
identitate

REGISTRU DE EVIDENTA
a accesului autovehiculelor la obiectivul ........................................

Numele si
Seria si Nr.
prenumele Ora Ora
Nr. Nr. numarul avizului Observatii
conducatorului Destinatia sosirii plecarii
crt. auto actului de sau
auto sau
identitate facturii
delegatului
 REGISTRU DE EVIDENTA
a accesului pe caile ferate uzinale la obiectivul ............................................

Specificatia
Numarul si
din Numarul Existenta
seria
Nr. Ora scrisoarea vagonului/ sigiliului si Ora Observatii
scrisorii
crt. sosirii de vagoanelor starea plecarii
de trasura
trasura

REGISTRU DE EVIDENTA
a miscarii armamentului

Obiectivul la

armamentul
care se afla
Denumirea

Semnatura

Semnatura
prenumele

prenumele

Observatii
de primire
Numele si

Numele si

careia i se
persoanei
restituirii

restituie
primirii
alocate
cartuse
si seria

Data si

Data si
Nr. de
armei
crt.
Nr.

ora

ora

REGISTRU DE CONTROL
la obiectivul ............................................
Nr. crt. Data si ora controlului Numele, prenumele si functia Constatari

REGISTRU DE EVENIMENTE
RAPORT DE EVENIMENT
Nr. ............. din ....................
Subsemnatul (Subsemnatii), ....................... (numele si prenumele) .................................., in calitate de
.........................................., (agent de securitate, controlor de acces etc.) aflat (aflati) in serviciul de paza la
..........................., (societatea comerciala, institutia) postul nr. ............, am constatat ca:
Astazi, ................., la ora .................., numitul (numitii) …. ..............................................,a (au) fost surprins
(surprinsi) in timp ce ..................... (se vor descrie fapta comisa, bunurile recuperate si masurile luate in legatura
cu acestea) .....................................................................................................
...................................................................................................................................................................
Cazul a fost sesizat la ................................................................. (se vor indica institutia si persoana sesizata)
Semnatura
..........................................

JURNAL DE SERVICE
al sistemului de alarmare impotriva efractiei de la S.C. .........................................

Obiectivul Adresa
.................................................... ................................................
Proiectant S.C. Instalator S.C.
 ..................................................... .....................................................
Licenta ............./T/..... ..... ......... Licenta ................../T/......................
Personalul care a realizat instalarea si
punerea in functie:
1. ............................................, Aviz politie .......... din....... ..............
Personalul care realizeaza intretinerea:
1. ....................................................., Aviz politie .......... din .. ....... ..........
Modalitatea de sesizare a telefon ...............
evenimentelor: fax ..............................
e-mail ...................................
Beneficiarul Societatea licentiata care asigura intretinerea
sistemului de alarmare impotriva efractiei
sesizat evenimentul
Data si ora sesizarii

Evenimentul tehnic

interventia tehnica

Mod de remediere
persoanelor care

avizelor politiei
Societatea care
Persoana care a

interventia, nr.
interventiei
Data si ora
Semnatura

Semnatura
prenumele
Numele si
realizeaza

realizeaza
Nr. crt.

Toate documentele folosite in serviciul de paza au un caracter special. Se numeroteaza fila cu fila, se
sigileaza si se inregistreaza in condica de secretariat al beneficiarului sau a societatii de securitate (functie de
situatie), cu exceptia documentelor care se refera la armament, acestea se sigileaza si se inregistreaza la organul
de politie abilitat.
Dupa epuizarea documentelor acestea se arhiveaza si se pastreaza in conformitate cu prevederile
nomenclatorului arhivistic , intocmit de catre societatea de securitate (beneficiar) si avizat de catre Directorul
Directiei Judetene …… a Arhivelor Nationale.

7.2.Documente introduse din dispoziţia beneficiarului si/sau conducerii companiei de securitate.

REGISTRU CU EVIDENTA
persoanelor ramase in obiectiv dupa orele de program

Nr. Numele si Ramas in obiectiv Plecat din obiectiv Avizul sefului

Data Observatii
crt. prenumele de la ora la ora direct

Documente introduse din dispoziţia conducerii companiei de securitate

PROCES VERBAL
de predare al faptuiorului catre organul de politie
 PROCES VERBAL NR................DIN..................

Incheiat astazi.............................., de catre angajatul S.C. ..................., cu functia agent de securitate, din
obiectivul.......................................................................................................
La data mai sus mentionata, orele...................am constata urmatoarele:
Numitul …………………………..cu domiciliul in………………………….., C.I. seria….nr………
eliberat de politia ……………………………..la data de …………..a savirsit urmatoarele:
………………………………………………………………………………………………………
De fata au fost martorii:
1………………………………..loc de munca……………………………………functia……………..
2. ……………………………….loc de munca……………………………………functia……...……..

Drept pentru care a fost predat organelor de politie, domnului………………………..grad…………

sectia de politie…………………………, pe baza de proces verbal, fara urme de violenta si cu toate bunurile
personale aflate asupra sa. Prezentul proces verbal a fost incheiat in doua exemplare. Exemplarul nr. 1 la organul
de politie si exemplarul 2 la S.C. ...........................................

Agent de securitate Martori Persoana in cauza Organ de politie

(semnatura) (semnatura) (semnatura) (semnatura)
................................... 1. ................................. .............................. ........................
2..................................

7.3. Reguli generale privind modul de completare, folosire şi păstrare a documentelor.

- se va scrie citet cu litere majuscule ;
- in cazul evenimentelor agentul de securitate va scrie ora evenimentului sub forma “in jurul orelor”, doar
daca se stie cu exactitate atat ora ca si minutul, agentul de securitate poate mentiona ora sub alta forma.
- documentele constitue acte doveditoare pe care agentul de securitate are obligatia de a nu le instraina si
de a le pastra in cele mai sigure conditii.
- toate documentele trebuie sa contina date veridice.
- nu se accepta stersaturi sau corecturi de nici un fel.
- in Registrul predare – primire a armamentului agentul de securitate care va completa si va semna in
acest registru raspunde de armament conform legilor in vigoare. Cand se va specifica orele de intrare si
iesire a armamentului nu are voie sa rotunjeasca in nici un fel minutele.

T. 8 Activitatea agentului de securitate la predarea / primirea serviciului

Se face pe baza de proces verbal de predare primire a serviciului de paza intre agentul de securitate care a
executat serviciul in schimbul anterior si cel care intra in serviciu ori cu reprezentantul obiectivului, in cazul in
care schimbul anterior nu era acoperit cu paza;
Agentul de securitate care intra in serviciu impreuna cu una din persoanele aratate anterior verifica:
- existenta si functionarea aparaturii tehnice de securitate si alarmare impotriva efractiei;
- daca ferestrele imobilului sunt inchise;
- daca grilajele de la usa (usi) sunt incuiate si sunt intacte;
- daca gratiile de la ferestre sunt intacte;
- daca intrarile sunt sigilate si sigiliile sunt intacte;
 - daca peretii externi nu prezinta urme de spargere;
- daca nu sunt uitate afara bunuri importante;
- existenta bunurilor si materialelor date in dotare posturilor.
Ia in primire sau preda dupa caz bunurile si valorile aflate in consemn ori in sectorul de responsabilitate al
postului, bucata cu bucata si serie cu serie, conform opiselor anexate la consemnul particular al posturilor sau in
registrul de predare primire a serviciului de paza.
Cu ocazia luarii in primire a postului fix, o importanta deosebita o va acorda agentul de securitate punctelor
vulnerabile, existenta unor surse care ar putea produce incendii, explozii sau alte evenimente grave.
Pe parcursul luarii in primire a postului, agentul de securitate se informeaza de la cel de la care preia postul
asupra evenimentelor petrecute in post ori asupra celor in curs de desfasurare.
Verifica, atunci cand este cazul, situatia persoanelor care raman in obiectiv in timpul serviciului si
asupra activitatilor pe care acestea le desfasoara, daca aceste activitati au tangenta cu executarea in bune conditii a
serviciului de paza.
Verifica modul in care este asigurata ordinea interioara si curatenia in post. Daca constata nereguli,ele vor
fi mentionate in procesul verbal si se raporteaza sefului de tura (ierarhic).

MODULUL 3 NORME GENERALE DE MUNCĂ

T. 9 Reglementări generale privind securitatea şi sănătatea în muncă

9.1. Normele de securitate şi sănătate în muncă.

Generale
a) Să-şi însuşească şi să respecte normele de securitate şi sănătate în muncă şi măsurile de aplicare a
acestora;
b) să desfăşoare activitatea în aşa fel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire
profesională atât persoana proprie, cât şi pe celelalte persoane participante la procesul de muncă;
c) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă orice defecţiune tehnică sau altă situaţie care
constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
d) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă accidentele de muncă suferite de persoana proprie
şi de alte persoane participante la procesul de muncă;
e) să oprească activitatea la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi să informeze de
îndată conducătorul locului de muncă;
f) să utilizeze echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător scopului pentru care a fost
acordat;
g) să dea relaţiile solicitate de organele de control şi de cercetare în domeniul protecţiei muncii.
Specifice
a) să participe la instructajele de securitate şi sănătate în muncă;
b) să nu vină la serviciu bolnav, obosit, sub influenţa băuturilor alcoolice sau în stare de ebrietate;
c) să cunoască şi să respecte integral normele de securitate şi igienă a muncii la locurile unde îşi desfăşoară
activitatea şi să contribuie la preîntâmpinarea şi înlăturarea oricăror situaţii care ar pune în primejdie
viaţa, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor ori bunurilor materiale;
d) să respecte ordinea şi disciplina la locul de muncă şi prevederile Regulamentului Intern din obiectivul
căruia îi asigură paza;
 e) să se îngrijească să existe, la postul încredinţat, instrucţiuni şi materiale specifice serviciului, afişate la loc
vizibil;
f) să nu intervină în locuri periculoase (gaze, diferite utilaje, instalaţii electrice) care nu au tangenţă cu
atribuţiile de serviciu;
g) să folosească în mod corect şi numai la postul încredinţat echipamentul de protecţie, armamentul şi
mijloacele tehnice în conformitate cu prevederile legale;
h) să nu părăsească postul încredinţat decât după predarea serviciului;
i) să respecte întocmai toate regulile de circulaţie stabilite în obiectivul căruia îi asigură paza;
j) să nu folosească nici un fel de maşini, agregate sau instalaţii în afară de cele care au legătură cu atribuţiile
de serviciu;
k) în caz de cutremur, inundaţii, incendii sau alte catastrofe, fără a părăsi postul şi fără a-şi pune viaţa în
pericol, acţionează pentru salvarea de oameni şi bunuri materiale;
l) să nu consume alimente sau băuturi şi să nu folosească obiecte primite de la diverşi cetăţeni, care îi pot
pune viaţa în pericol;
m) să nu folosească instalaţii de iluminat sau de încălzire defecte sau improvizate.

9.2. Obligaţiile generale ale angajatorilor si salariaţilor.

. În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de modificarea
condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor principii
generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea
echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei
muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii,
condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie
individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport
şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl înapoieze sau
să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
 c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a
dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice
şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă despre care
au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi
orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face
posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi inspectorii
sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a
permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără
riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi
măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.

9.3.Riscuri specifice activităţii de securitate.

Definiţie. Riscul poate fi definit ca probabilitatea unui anumit nivel de stricăciune, luînd în considerare
expunerea la un factor de risc şi probabilitatea unei defecţiuni ce poate apare în timpul unei perioade de
expunere.

1.- Riscuri rezultate din situaţia generală;

2.- Riscuri specifice privind activităţile de securitate:
A.- Violenta la locul de munca (atac fizic, atac terorist, hartuire sexuala);
B.- Riscurile provenite de la cîini;
C.- Mînuirea armelor;
D.- Riscurile provenite de la expunerea la radiaţii;
E.- Factorii de risc proveniţi din organizarea muncii;
F.- Încărcătura muncii fizice;
G.- Incarcatura psihosociala;
H.- Riscurile specifice personalului feminin de securitate.

3.- Riscurile privind postul deţinut.

A.- Riscurile de siguranţă
1.- riscurile la căderi, alunecări şi împiedicări
2.- riscurile la coliziune, lovituri si striviri
3.- riscuri în circulaţia rutieră
4.- riscuri in accidentele electrice
5.- riscuri la incendiu
B.- Riscurile privind mediul de munca
1.- riscuri fizice
2.- riscuri biologice
3.- riscuri chimice.

1.Riscurile rezultate din situaţia generală

Prin riscurile rezultate din situatia generala intelegem riscurile legate de contextul in care activitatea de securitate
este realizata. De aici, sfera de referinta este sectorul, actorii sai principali (firma de securitate, clientul) si
relatiile dintre ei. Se tine cont de riscurile asociate cu operatiunile firmei de securitate realizate in firma clientului.
 OPERATIUNILE SOCIETATII DE SECURITATE IN FIRMA BENEFICIARULUI
Exista riscuri de interferenta, riscuri aditionale in fruntea celor inerente in activitatea fiecarei firme si se datoreaza
instalatiilor, echipamentului si activitatilor diferitelor firme in acelasi loc de munca.
Cand lucratorii diferitelor firme sunt implicati in acelasi mediu de munca, relatiile de munca devin mai complexe
care pot complica coordonarea activitatilor. Aceasta poate produce dezorganizare, accidente si confuzie in ceea ce
priveste sarcinile de executat. In aceste circumstante, eforturile trebuie depuse la nivel de firma pentru a difuza
informatiile si de a ajunge la o intelegere asupra respectivelor sarcini si responsabilitati.
 EFECTELE ASUPRA SANATATII
Riscul de interferenta are la baza un risc de accident legat de operatiunile societatii de securitate realizate in firma
beneficiarului. Oricum, exista un posibil factor de incertitudine, tensiune si stres pentru agentii de securitate in
masura in care ei se gasesc in situatiile/contextele de munca unde ei nu au cunostinte despre riscurile rezultate din
aceste situatii, despre masurile preventive ce urmeaza a fi adoptate sau responsabilitatile persoanelor cu care au de
lucru.
MASURI PREVENTIVE
Agentul de securitate trebuie:
Sa aibe grija de el si de altii potrivit instruirii si instructiunilor pe care le-ati primit de la angajator si/sau de la
client;
Sa colaboreze activ in cadrul politicii protectiei muncii din societatea de securitate.
FACTORII DE RISC
Aceste riscuri de interferenta rezulta din lipsa de cunostinte la doua nivele: lipsa de cunostinte a unei firme
privind riscurile celeilalte firme si lipsa de cunostinte privind activitatea comuna si operatiunile comune.

2. Riscurile specifice privind activitatile de securitate

Prin termenul de “riscuri specifice activitatilor de securitate” intelegem acele riscuri care sunt denumite deseori
“riscuri inerente” sau riscuri specifice legate de activitatea si/sau organizarea muncii in societati.
Luand in considerare diversitatea activitatii si serviciilor de securitate, unele riscuri mentionate afecteaza tot
personalul de securitate privata in timp ce altele afecteaza numai putine posturi specifice.
Riscurile care sunt specifice activitatii de securitate sunt impartite in urmatoarele categorii:
A.- Violenta la locul de munca;
B.- Riscurile provenite de la caini;
C.- Manuirea armelor;
D.- Expunerea la radiatii;
E.- Factorii de risc proveniti din organizarea muncii;
F.- Incarcatura fizica;
G.- Incarcatura psihosociala;
H.- Riscurile specifice personalului feminin de paza.
A.- VIOLENTA LA LOCUL DE MUNCA
Violenta la locul de munca imbraca mai multe forme:
- violenta verbala: insulte, amenintari - violenta fizica: lovituri, raniri - de arme sau dand impresia ca fiind
inarmat - discriminarea pe baza de rasa, culoarea pielii, originea etnica, sexul, religia sau orientarea
sexuala
- huliganismul
RISCUL ATACULUI FIZIC
Din motive evidente exista un inalt risc de agresiune fizica in sector chiar daca este dificil de evaluat
dinainte cat de probabil sau periculos este riscul.
Intr-adevar, exista o paleta larga de situatii in care acte de agresiune fizica sunt comise impotriva
agentilor de securitate. Magnitudinea problemei este confirmata de cateva studii care listeaza personalul
de securitate ca fiind printre cele mai expuse grupuri profesionale la acte de agresiune fizica.
Aceste atacuri constituie un risc profesional si astfel afecteaza toti agentii de securitate. Oricum, cateva
ocupatii sunt mai expuse la violente fizice decat altele, de ex. acelea care implica contactul cu publicul:
supravegherea centrelor comerciale sau zonele de inalta afluienta de oameni (statiile de metrou, statiile de
cale ferata etc.), descoperirea furtului din magazine, etc.
MASURILE PREVENTIVE
Angajatorul trebuie:
Sa ia in consideratie toate masurile de securitate existente (intrari codate, intrari zavorate, etc);
Sa se asigure ca o comunicare rapida este posibila in caz ca se ridica vreo problema (telefon, radio,
butoane de alarma, etc.);
Sa asigure la minimum posibil agentii izolati si, daca acest lucru este imposibil, sa se asigure ca angajatul
are o masura constanta de contact cu dispeceratul;
Sa instruiasca personalul in manipularea situatiilor conflictuale: instruirea in descoperirea imediata a
potentialilor atacanti (identificarea semnelor de comportare si semne ale unui posibil atac), instruire de
management al conflictului (de invatat cum sa faca fata situatiilor dificile in care sunt implicati clienti si
utilizatori de servicii si de invatat cum sa faca fata tensiunilor generate de astfel de situatii cu scopul de a
controla orice reactie emotionala).
Angajatorul ar trebui:
Sa nu lase un agent de securitate singur si mai ales cand a fost victima sau martor al unui incident si, daca
este necesar, sa-i acorde ajutor psihologic.
Sa instruiasca cativa agenti in a asculta si a da sprijin membrilor personalului care au fost atacati fizic.
Agentul de securitate trebuie:
Sa urmeze instructiunile si instructajul facut.
Sa nu se expuna nesabuit pericolului. Sa actionati cu precautie.
Sa evalueze bine situatia inainte de a actiona si inainte de toate sa evite riscurile oricarei actiuni luate.
Sa comunice cat de repede posibil natura corecta si exacta a oricarei situatii (locatia, circumstantele, etc.)
care este in afara pericolului normal sau potential.
Sa se asigurure ca echipamentul de comunicatii se afla in buna stare de functionare si usor de folosit.
FACTORII DE RISC
Unele caracteristici ale locului de munca: izolarea, aglomerat (centru de comunicatii, centre comerciale),
fara sistem de securitate, etc.
Posibilitati pentru comunicatii imediate sau rapide cu alte persoane (colegi, politie, etc.).
Natura ocupatiei sau postului: activitate izolata, schimburi de zi/noapte, contactul cu publicul, etc.
Atacantii: delincventi, clienti, utilizatori de servicii, numarul lor, caracteristici fizice, faptul ca ar putea fi
sub influienta bauturilor alcoolice sau a drogurilor, nivelul de agresivitate si violenta, daca sunt sau nu
inarmati etc.
Agentul de securitate: instruirea si experienta in a face fata cu aceste situatii, reactiile ei/lui, excesul/lipsa
de incredere, etc.
EFECTELE ASUPRA VICTIMELOR
Natura si gravitatea ranilor pot varia considerabil depinzand de natura atacului:
- Rani usoare : leziuni superficiale, traume sau loviri usoare (contuzii, julituri etc.);
- rani serioase: traume si raniri serioase care necesita interventia chirurgului sau rezulta posibila pierdere a
vietii.
Moartea.
In plus la aceste raniri, atacurile fizice pot avea, de asemenea, efecte negative asupta sanatatii agentilor:
Reducerea starii psihologice si cresterea riscului de probleme psihologice, efecte cognitive cum ar fi
concentrarea;
- autoapreciere scazuta;
- lipsa satisfactiei ocupatiei si motivatiei;
- sentimentul de frica;
- stres post-traumatic.
RISCUL DE HARTUIRE SEXUALA
Hartuirea sexuala se refera la “ situatia in care comportarea nedorita cu conotatie sexuala, exprimata fizic,
verbal sau neverbal, se petrece cu un scop sau efect care este jignitor demnitatii personale a unui individ
si, mai specific, creaza ostilitate, intimidare, umilinta sau insulta”.
Societatile devin tot mai constiente in legatura cu hartuirea sexuala la locul de munca. Exista o credinta
predominanta care nu corespunde realitatii: ca victimele hartuirii sexuale sunt intotdeauna femeile. Este
adevarat ca hartuirea sexuala este un fenomen care afecteaza predominant femeile, dar si barbatii pot fi
victime ale hartuirii sexuale.
EFECTE ASUPRA SANATATII
La nivel psihologic, hartuirea sexuala poate avea drept rezultat stresul, anxietatea, depresia, o stare de
nervozitate, sentimentul de disperare, neputinta, suparare etc. efectele fizice ale hartuirii sexuale implica
somnul si mesele dezordonate, dureri de cap, greata, tensiune arteriala – in fapt toate simptomele
obisnuite asociate stresului.
RISCUL DE HULIGANISM
Huliganismul la locul de munca inseamna “comportarea anormala, repetata indreptata impotriva unui
angajat sau grup de angajati care are ca rezultat un risc asupra sanatatii si sigurantei . . . care se poate
manifesta prin agresiune verbala sau fizica, si, de asemenea, prin acte mult mai subtile, ca subaprecierea
activitatii unui angajat sau izolarea lui sociala”.
1.- Interpretand fiecare conflict la locul de munca intre colegi, intre un membru al stafului si superiorul
sau, intre agentul de securitate si client etc. ca act de huliganism.
Exista numeroase definitii a huliganismului, dar toate contin trei dimensiuni care fac distinctia de orice alt
tip de violenta la locul de munca:
- repetarea si sustinerea naturii actelor; - impactul, care este intotdeauna negativ, devastator si destructiv
asupra persoanei tinta; - dorinta faptuitorului este aceea de a jigni. Unele atitudini si tipuri de comportare
(astfel ca atitudini autoritare si strigatele, etc.) nu constituie acte de huliganism daca rautatea nu este
cauza de origine sau daca nu sunt repetate. Oricum, dat fiind faptul ca pot vicia atmosfera de lucru, ele
trebuie interzise. Mai mult, acest fel de atitudini se pot transforma usor in huliganism.
 Aceasta distinctie este importanta deoarece faptul ca poate fi considerata ca fiind huliganism sau nu are
implicatii foarte diferite in termenul legii si modul cum victima se implica.
2.- Numai analizand cazurile potentiale de huliganism in termeni individuali, in termeni de
incompatibilitate intre oameni sau grupe de oameni.
Este perfect posibil ca un dezacord sau o intelegere gresita intre oameni sa stea la originea
huliganismului, dar de cele mai multe ori nu sunt cauza de origine in alte imprejurari. Numeroase studii
au demonstrat ca exista o corelare intre huliganism si anumite trasaturi organizationale specifice firmei in
cauza. Factorii de risc care pot conduce la huliganism ar putea include:
- posibile zone de dubiu privind sarcinile de realizat in organizarea muncii bazate pe flexibilitate; -
atmosfera rea de munca, conflicte intre colegi fara sa existe masuri de remediere a situatiei; -
confuzie/conflicte privind ierarhia responsabilitatilor; - stil de management autoritar; - management si
relatii sociale dezumanizate; - relatii proaste intre management si lucratori. De reamintit ca in cazul
oricarei fapte care cauzeaza galceava este de datoria societatii sa gaseasca solutia. Nici o explicatie nu
poate infrana actiunea.
EFECTELE ASUPRA SANATATII
Huliganismul, printre alte efecte asupra sanatatii, poate avea ca rezultat stresul, depresia, pierderea
autoaprecierii, sentimente de vinovatie, fobii diferite, somn si pofta de mancare dezordonate, etc.
Repercusiunile acestor conditii pot fi intr-o gama de la depresie la sinucidere si include consumul de
medicamente.
MASURILE PREVENTIVE CONTRA HULIGANISMULUI
Angajatorul trebuie:
- Sa trimita un mesaj clar potentialilor faptuitori si victimelor: violenta, in orice forma, nu va fi acceptata
sau tolerata;
- Sa specifice obligatiile personalului de conducere in prevenirea situatiilor posibile de acest fel;
- Sa investigheze faptele rapid si impartial;
- Sa fie sigur ca plangerile nu au condus la represalii;
- Sa mentina anonimatul victimelor si faptuitorilor;
- Sa informeze si sa instruiasca agentii in legatura cu riscurile si masurile preventive ce urmeaza a fi
adoptate.
Angajatorul sa considere:
- Sa numeasca unul sau mai multi angajati demni de incredere pentru a avea contacte “ de front” pentru a
se ocupa si a sustine victimele;
- Sa conceapa mecanismele cu care sa aiba de a face cu victimele si sa le reintegreze la locul de munca.
Agentul de securitate trebuie:
Sa comunice imediat ca a descoperit o situatie sau tip de comportare necorespunzatoare;
Sa nu lase problema sa se dezvolte;
Sa analizeze deschis problema cu colegii cu care lucrati;
Sa mentina distanta critica (nu incercati sa gasiti motive de justificare a caii prin care doriti sa o tratati);
Sa informeze persoana desemnata;
Daca nu sunteti singura persoana implicata, solicitati managerilor firmei sa efectueze o ancheta si sa
gaseasca mijloace de a gasi o solutie.
B.- RISCURI DIN CAUZA CAINILOR
Folosind cainii, acestia pot reprezenta riscuri la adresa sanatatii pentru insotitorii de caini.
Folosirea cainilor atrage dupa sine accidente (muscaturi etc.), precum si riscuri biologice legate de expunerea
la agenti biologici. De ex. microorganisme care pot cauza infectii, alergii sau intoxicari. Aceste
 microorganisme pot penetra in corpul omenesc prin rani sau membrane mucoase ori urmare a unei
muscaturi. De asemenea, ele pot fi inhalate sau inghitite.
Riscurile care rezulta din folosirea cainilor sunt specifice in sector si afecteaza in special pe insotitorii de
caini, precum si pe agentii de securitate care fac parte din echipa.
NATURA RANIRILOR
Cainii pot cauza leziuni usoare ca rani, traume usoare (zgarieturi, contuzii) si leziuni serioase ca muscaturi,
etc.
Ei pot, de asemenea, cauza boli ca rezultat al infectiilor si alergiilor cauzate de bacterii, fungii, acarieni si/sau
virusi.
MASURI PREVENTIVE
Angajatorul trebuie:
- Sa se asigure ca insotitorii de caini au instruirea obligatorie si au certificatele necesare;
- Sa se asigure ca toti cainii sun antrenati corespunzator;
- Sa inlocuiasca pe acei caini care nu mai sunt corespunzatori (ori din cauza ca sunt prea agresivi sau din
cauza performantelor lor sub nivel);
- Sa se asigure ca sunt cazati in mod corespunzator (cotete curate si bine intretinute);
- Sa se asigure ca toti sunt vaccinati si sunt intretinute cerintele igienice;
- Sa se asigure daca toti cainii sunt folositi de mai multi insotitori si sa ia masuri ca numai un set de comenzi
sunt folosite cu cainii.
Agentul de securitate trebuie:
Sa urmeze instructiunile si instruirea ce i s-a facut;
Sa respecte regulile in folosirea lesei si botnitei;
Sa protejeze orice rana sau leziune pentru a preveni intrarea microorganismelor in corpul sau.;
Sa respecte conditiile higienice de baza : sa nu manince, sa nu bea sau sa nu fumeze fara a se spala pe maini
prima oara;
Sa aibe grija de caine si sa se comporte corespunzator cu el;
Sa informeze angajatorul despre orice incident de comportare imprevizibila sau orice alt factor privind
cainele care ar putea pune sanatatea sau siguranta in pericol sau a altora.
FACTORII DE RISC
Cainele: slaba instruire, prea agresiv, bolnav, comportare imprevizibila.
Insotitor de caine: necorespunzator:
Existenta a catorva insotitori de caini pentru unul si acelasi caine, diferite modele de comenzi depinzand de
rolul individual, conditii proaste de trai, mancarea si monitorizarea sanatatii animalului (vaccinari, controale
medicale regulate).
Insotitor de caini: neinstruit sau slab instruit in calitate de insotitor de caini, necunoasterea regulilor higienice
de baza, lipsa de grija fata de caine, comportare agresiva sau necorespunzatoare fata de caine.
C.- MANIPULAREA ARMELOR
In general, folosirea armelor de foc este limitata la anumite activitati/ocupatii (in principal pentru obiectivele unde
se pastreaza valori).
Accidentele in legatura cu armele se pot produce ca rezultat al descarcarii accidentale, ricoseurilor de gloante sau
ale fragmentelor si altor substante, in special in timpul tragerilor de antrenament. Accidentele sunt foarte rare si
deseori rezulta din neglijenta sau lipsa de instruire. Oricum, ele pot cauza decesul.
NATURA RANILOR
Natura si gravitatea accidentelor pot varia:
Leziuni usoare: leziuni specifice, zgarieturi, arsuri etc.;
Leziuni grave: raniri serioase, leziuni ale organelor interne etc.
Moartea.
MASURI PREVENTIVE
Angajatorul trebuie:
- Sa asigure arme de buna calitate si sa fie sigur ca sunt tinute in bune conditiuni;
- Sa se asigure ca intretinerea armelor este realizata de personal specializat;
- Sa depoziteze armele in locuri corespunzatoare;
- Sa organizeze instruirea in folosirea armelor;
- Sa doteze cu echipament de protectie (cu ochelari si casti de protectie) cand executati trageri de antrenament;
- Sa se asigure ca agentul de securitate este testat periodic psihologic si tehnic.
Agentul de securitate trebuie:
- Sa foloseasca arma potrivit instructiunilor si instruirii ce i s-a facut;
- Sa manipuleze arma cu grija si cu responsabilitate;
- Sa comunice orice anomalie (sau proasta functionare) a armei sau munitiei;
- Sa se asigure ca arma este tinuta in bune conditiuni si functioneaza bine;
- Sa respecte regulile de depozitare a armelor;
- Sa foloseasca si sa manipuleze o arma numai cand are conditia fizica si psihologica corespunzatoare;
- Sa prevena ca arma sa nu fie folosita de alte persoane (caz de furt, de exemplu).
FACTORII DE RISC
Arma: se afla in conditii necorespunzatoare (defecta, in stare proasta de functionare), intretinuta necorespunzator;
Munitia: se afla in conditii necorespunzatoare (data de functionare depasita, defecta etc.);
Poligon de tragere necorepunzator;
Mediu: conditii climatice si de mediu necorespunzatoare, teren accidentat, suprafata de sustinere instabil etc.;
Portul armei incorect: tocul necorespunzator, arma nesigura etc.;
Conditii de depozitare incorecte: nivele de temperatura si umiditate necorespunzatoare, depozitarea armelor
impreuna cu munitia, lipsa de securitate, etc.;
Agentul de securitate: slaba/lipsa de instruire, comportare nesabuita, folosirea armelor sub influienta alcoolului,
drogurilor sau medicamentelor, nefolosirea sau folosirea gresita a echipamentului de protectie etc.

9.4.Echipamente de protecţie

Pentru agentul de securitate

1. Impotriva alunecarilor - Incaltaminte cu talpa de antiderapanta adecvata sezonului
2. Imbracaminte adecvata sezonului :
 sezonul cald : - sapca, boneta ; - tricou ;- pantalon subtire ;- pantof ; - geaca (pentru
timp de ploaie) .
 sezonul rece :- caciula cu posibilitati de protejarea urechilor ;- pulover tip societate de
securitate ; - pantalon golf ;- bocanc inblanit ;- manusi .
Pentru agentii de securitate din echipa de interventie in plus
- casca protectie ; - vesta antiglont, antisoc, antiimpungere – taiere ;- cotiere ;
- genunchiere .
Echipamentele de protectie se pot combina in functie de postul in care este dispus agentul de securitate si
variatiile de temperatura in sezon sau extrasezon.
T. 10 Aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă. Noţiuni de prim ajutor.

10.1.Consideraţii generale. Cauzele curente ale rănirilor .

Noţiuni generale de prim ajutor reprezintă o intervenţie rapidă şi calificată, în caz de accident, cu scopul
de a înlătura cauza, a ameliora suferinţa şi a preveni complicaţiile.
În cadrul primului ajutor se iau măsuri în primele minute la locul accidentului, pentru combaterea
efectelor unei agresiuni, efecte care se pot agrava în timp, de multe ori punând în pericol viaţa individului.
Există două tipuri de măsuri de prim ajutor:
a) măsuri generale - acestea pot fi folosite în mai multe tipuri de traumatisme;
b) măsuri specifice - aceastea sunt caracteristice unei leziuni (exemplu:imobilizarea provizorie este o
metodă specifică pentru fracturi şi generală pentru luxaţii).
Tipuri de accidente posibile: accidente de circulaţie; accidente de muncă; accidente în timpul calamităţilor;
accidente în sport etc.
În funcţie de persoana care acordă primul ajutor, se pot intilni următoarele situatii:
a) ajutor reciproc: există mai multe victime, care se ajută reciproc
b) autoajutor: victima îşi acordă primul ajutor Exemple: în caz de fractură nu-şi mişcă segmentul afectat;
într-o hemoragie îşi montează singur un garou; în stare de prelipotimie (senzaţie de leşin) din poziţia de cubit
dorsal îşi ridică membrelor inferioare la un unghi de 90 de grade
c) martorii oculari: aceştia trebuie să ajute la degajarea accidentaţilor; să coopereze şi să asculte de cei din
jur, dacă aceştia sunt mai competenţi faţă de ei; să lucreze cu foarte multă atenţie şi răbdare; să prevină
amplificarea efectelor accidentului;dacă este nevoie, pot efectua respiraţie “gură la gură”
d) ajutor medical calificat: acesta este asigurat de medici, asistenţi medicali, kinetoterapeuţi, pompieri,
poliţişti, militari.Acordarea primului ajutor presupune:- asigurarea unei respiraţii eficiente;- menţinerea funcţiei
cardiace;- oprirea hemoragiei;- instalarea unei perfuzii;- limitarea pătrunderii unor substanţe toxice în organism;
imobilizarea fracturilor;- reducerea luxaţiilor;- poziţionarea corectă a accidentatului (este foarte importantă ca
măsură de prim ajutor şi pe parcursul timpul transportului).
Cunoaşterea etapelor acordării primului ajutor medical şi respectarea ordinii de desfăşurare a acestora este
foarte importantă pentru asigurarea unui prim ajutor corect.
Sunt patru etape importante de acordare a primului ajutor:
1) Înlăturarea cauzelor:Pentru aceasta se scote victima din mediul în care s-a produs accidentul şi se
înlătură agentului cauzal (dacă este posibil).
2) Evaluarea leziunilor:Se face la locul accidentului, pentru eşalonarea acţiunilor de prim ajutor. Pentru
stop respirator, sau stop cardio-respirator se asigură menţinerea funcţiilor vitale.Pentru hemoragii se execută
hemostază provizorie.Pentru celelalte tipuri de leziuni, se iau măsurile specifice leziunii.
3) Combaterea durerilor: Este o etapă foarte importantă, deoarece durerea poate declanşa o starede şoc.
4) Transportul accidentatului la o unitate sanitară de specialitate:Pe tot timpul transportului,
accidentatul trebuie să fie supravegheat permanent, pentru a putea sesiza apariţia eventualelor efecte secundare
sau complicaţii

Cauzele curente ale rănirilor

 Plagile sau ranile reprezinta orice leziune produsa de un agent extern (mecanic, termic, chimic, electric), a
carui actiune se soldeaza cu o intrerupere a continuitatii tegumentelor sau a mucoaselor.
Cauze in functie de tipul agentului traumatic care a produs rana, vorbim despre:
a) Rani intepate sunt produse de aschii de lemn, cuie, coarne de animale, ace etc. Prin faptul ca au
dimensiuni reduse, necesita o examinare amanuntita, intrucat au un risc crescut de infectie (de obicei,
sunt profunde) si de perforatie (pot patrunde prin piele in anumite cavitati (abdomen, torace, pericard etc),
fapt care complica mult evolutia lor ulterioara. De asemenea, de multe ori se intampla ca agentul care a
produs plaga sa ramana in plaga, vizibil sau nu, iar identificarea si extragerea lui sa devina dificile. Daca
o asemenea plaga a produs sau se suspecteaza o leziune vasculara, corpul strain nu trebuie scos la locul
accidentului, ci bolnavul trebuie adus urgent la spital. Extragerea corpului strain poate produce o
hemoragie extrem de greu de stapanit.
b) Rani taiate sunt produse de corpuri taioase: cutit, lama, sabie, brici, ciob de sticla. Ele au marginile
regulate, distrugerile de tesuturi sunt mai reduse si vindecarea este mai rapida.
c) Rani contuze sau zdrobite sunt produse de corpuri cu margini neregulate, contondente: piatra, bata etc.
Aceste plagi au margini neregulate, distrugandu-se, de obicei, o suprafata mare de tesuturi. Riscul lor de
infectie este mai crescut.
d) Rani impuscate pot avea un singur orificiu, de obicei de dimensiuni reduse, atunci cand glontul este ramas
in organism, sau pot avea doua orificii, cel de-al doilea, de iesire, fiind mult mai larg decat primul. Aceste
plagi sunt grave atat prin riscul lor de lezare a unor organe interne importante, cat si prin riscul crescut de
infectie, indeosebi cand glontul este retinut in corp.
e) Rani produse prin muscaturile de animale

10.2.Primul ajutor în caz de urgenta. Trusa de prim ajutor. Aalte materiale necesare acordării primului
ajutor.

Manevrele de resuscitare cardio-respiratorie

Pasul 1. Se verifica starea de constienta
Persoana trebuie lovita usor pe umar sau zguduita usor si intrebata: Ce s-a intamplat?". Daca se suspicioneaza o
leziune la nivelul coloanei vertebrale este interzisa zguduirea persoanei.
Daca nu se primeste un raspuns:- adult (in varsta de 9 sau mai multi ani): este apelat numarul de urgenta 112
imediat (altcineva din jur ar trebui sa faca apelul)
Pasul 2. Se verifica respiratia
Se incearca detectarea respiratiilor prin vizualizare, ascultare si perceperea acestora timp de 5 pana la 10 secunde.
Se ingenuncheaza langa persoana respectiva cu capul salvatorului asezat langa capul ranitului (ranitei) ;
- se observa daca exista miscari ale toracelui;
- se asculta zgomotele respiratorii, bolboroseli sau sforaituri;
- se plaseaza obrazul aproape de gura si nasul persoanei respective si se incearca sa se simta fluxul de aer.
Daca persoana inconstienta nu prezinta respiratii normale (sau salvatorul nu le percepe), aceasta trebuie intoarsa
pe spate. Daca exista riscul existentei unor traumatisme la nivelul coloanei vertebrale, aceasta miscare trebuie
facuta cu grija, mentinand in acelasi ax capul, gatul si umerii pana cand persoana inconstienta este plasata pe
spate.
Pasul 3. Resuscitarea respiratorie
Resuscitarea respiratorie implica urmatoarele actiuni:
 - se plaseaza o mana pe fruntea ranitului, iar cu degetul mare si cel aratator al acestei maini se
comprima fosele nazale, cu cealalta mana, se ridica barbia astfel incat caile respiratorii sa fie
deschise;
- se trage aer in piept, apoi se plaseaza gura salvatorului pe gura ranitului intr-un mod cat mai
etans, in cazul unui copil, gura salvatorului trebuie plasata pe gura si narile copilului; se expira
aerul timp de o secunda si se verifica daca apare o ridicare a cutiei toracice ;
- daca prima respiratie nu e eficienta (cutia toracica nu se ridica), se incearca din nou ridicarea
capului ranitului si se mai efectueaza o respiratie ;
- intre respiratii, se indeparteaza gura salvatorului de cea a ranitului, salvatorul tragand ulterior aer
in piept, se permite expulzia aerului din pieptul persoanei ranite ;
- dupa 2 cicluri de respiratie artificiala, se incep compresiile toracice (masajul cardiac).
Masajul cardiac
Adulti (in varsta de sau mai mare de 9 ani):
- se ingenuncheaza langa ranit, se localizeaza cu ajutorul degetelor sternul, osul de care se
articuleaza coastele;
- se aseaza doua degete la baza sternului ;
- se plaseaza podul palmei celeilalte maini fix deasupra celor doua degete (pe partea mai apropiata
de fata persoanei) ;
- cealalta mana se aseaza deasupra mainii care tocmai a fost pozitionata, se intretaie degetele si se
ridica astfel incat acestea sa nu atinga pieptul persoanei ranite ;
- se indreapta bratele, se fixeaza coatele, iar umerii se centreaza fix deasupra mainilor.
- se apasa intr-un ritm constant, utilizand greutatea organismului si mentinind coatele fixe, forta
fiecarei compresii trebuie transmisa direct sternului, determinand o compresie de 3,8 cm pana la 5
cm. Ar putea fi de ajutor numararea cu voce tare a compresiilor "unu si doi si trei ...." ori de cate
ori se pronunta numarul se efectueaza compresia, iar atunci cand este pronuntat "si" se ridica
greutatea fara a lua miinile, de pe pieptul ranitului- dupa 15 compresii, se efectueaza 2 respiratii
artificiale- acest ciclu de 15 de compresii toracice si 2 respiratii se repeta pana apare un ajutor sau
pana persoana respectiva respira, tuseste sau se misca

Primul ajutor la locul accidentului in caz de fractura.

Îndepărtarea accidentatului de agentul traumatic. Verificarea funcţiilor vitale (respiraţie, puls, starea de
conştienţă), care, dacă sunt afectate, beneficiază de prioritate, trecându-se la manevrele de resuscitare.
Evitarea mişcărilor bruşte şi intempestive, ce ar complica starea traumatizatului.
Imobilizarea segmentului afectat:
1.în cazul traumatismului de coloană vertebrală, prima regulă este de a menţine poziţia segmentului
afectat, nepermiţând mobilizarea sa;
2.în cazul traumatismelor de membre, la fel de importantă este păstrarea poziţiei de după accident a
segmentului, fapt pentru care se imobilizează prin solidarizarea la un material tare, solid (scândură,
creangă, material metalic), adaptate ca lungime prin folosirea unui material textil (faşă, fâşii de pânză);
3.în cazul fracturilor deschise, cu hemoragii mici, se va folosi pansamentul compresiv al plăgii, iar în
cazul hemoragiilor mari, se impune aplicarea garoului.
Este necesar ca transportarea accidentatului să se facă nu către o unitate sanitară, ci către cel mai apropiat
spital, nu ar putea beneficia de tratament de specialitate.

Primul ajutor in cazul arsurilor

 Masuri de siguranta
Pentru ca salvatorul sa nu devina el insusi o victima trebuie sa aiba in vedere cateva masuri de siguranta:
- se va intrerupe sursa agresiunii: curentul electric, gazul ;
- se va indeparta victima din mediu (incendiu) sau din apropierea sursei de caldura ;
- daca este vorba de arsuri electrice, salvatorul trebuie sa-si ia masuri de siguranta suplimentare: sa nu atinga
victima cu mainile goale ci sa folosesca materiale electroizolante
- se va indeparta victima dintr-o zona cu risc de explozie ;
- in cazul unui incendiu se va incerca evitarea inhalarii fumului, fie prin folosirea unor masti speciale fie prin
aplecarea capului la intrarea in cladire ;
- focul se stinge cu apa, stingator CO2 sau, de la caz la caz, cu paturi, zapada, pamant etc.
- in cazul unei victime ale carei haine au luat foc, aceasta va fi oprita sa alerge (desi aceasta este de obicei reactia
victimelor), se va culca la sol si eventual se va acoperi cu o patura.

Manevre
Arsura de gradul I si II
In cazul arsurilor usoare (gradul I si II) primul ajutor se limiteaza la expunerea zonei afectate sub un jet de apa
rece (20 minute) dupa care se panseaza cu comprese sterile. Se pot aplica eventual spray-uri speciale pentru
arsuri.
Arsura de gradul III si IV
In cazul arsurilor grave (gradul III si IV):
- in cazul arsurii cu flacara se va stinge cat mai rapid flacara, de preferat prin culcarea victimei la pamant si
acoperirea cu o patura sau o haina;
- se va impiedica victima sa alerge (aceasta fiind reactia fireasca a unui om cuprins de flacari) deoarece curentii
de aer intretin focul;
- nu se va dezbraca victima daca hainele sunt lipide de pielea arsa;
- se va stropi cu apa rece (sau cu zapada) si se vor aplica comprese cu apa rece pe zonele lezate;
- se va transporta victima la spital cat mai rapid;
- nu se vor sparge flictenele si nu se vor aplica creme sau alte substante pe leziuni.
Arsuri electrice
Arsurile electrice produc leziuni la locul de intrare si la cel de iesire (marca electrica) dar provoaca si leziuni
profunde ale organelor (tulburari de ritm, leziuni neurologice, vasculare, musculare) chiar si stop cardiac.
In caz de electrocutare:
- se va indeparta sau opri sursa de curent electric inainte de a atinge victima, fie de la intrerupator fie indepartand
cablul electric cu un obiect nemetalic, din lemn, plastic, cauciuc sau folosind manusi de cauciuc pentru
autoprotectie
- nu se va atinge victima sau sursa de curent cu mainile neprotejate
- daca victima este in stop cardio-respirator se va face masaj cardiac si respiratie artificiala.
Orice victima care a suferit o electrotrauma trebuie transportata in spital.

Trusa de prim ajutor.

Trusa sanitara se compune dintr-o cutie din material plastic, cu colturi si muchii rotunjite, in care sunt depozitate
instrumente si materiale sanitare, medicamente si materiale diverse.
- foarfece cu varfuri boante 1 buc. - vata hidrofila sterila, pachet A 50 g - 2 buc.;
- garou 50 cm 1 buc.; - ace de siguranta - 12 buc.;
- deschizator de gura din material plastic 1 buc.; - leucoplast 5cm/3m - 1 buc;
- dispozitiv de respiratie gura la gura 1 buc.; - leucoplast 2,5cm/2,5m - 1buc.;
- pipa Guedel marimea 4 - 1 buc.; - alcool sanitar 200ml - 1 buc.;
- pipa Guedel marimea 10 - 1 buc.; - comprese sterile 10cm/8cm - 10 buc.;
- manusi de examinare, pereche - 4 buc.; - pansament individual 2cm/6cm - 10 buc.;
- pahare de unica folosinta - 5 buc.; - pansament cu rivanol 6cm/10cm - 5 buc.;
- batiste de hartie cu solutie dezinfectanta - 10 buc.; - plasture 6cm/50cm - 1 buc.;
- atele din material plastic - 2 buc.; - brosura cu instructiuni de prim-ajutor - 1 buc.;
- fese din tifon mici 5cm/4m - 5 buc.; - rivanol solutie 10/0. 200ml - 1 buc.;
-fese din tifon mari 10cm/5 m - 3 buc.; - apa oxigenata sau perogen - 1 buc.;
- bandaj triunghiular l = 80mm - 2 buc.; - alcool iodat - 1 buc.
Cutia trusei sanitare trebuie sa fie rigida, realizata din material plastic rezistent, cu marginile si colturile rotunjite.
Ea trebuie:
a) sa asigure etanseitatea corespunzatoare pentru protejarea continutului fata de praf si umezeala printr-un sistem
de inchidere ferm;
b) sa fie inscriptionata, vizibil de la o distanta de minimum 5m, cu denumirea produsului si a furnizorului sau,
dupa caz, a producatorului;
c) sa permita vizualizarea continutului sau sa aiba inscriptionata lista continutului;
d) sa fie dimensionata si compartimentata corespunzator.

Alte materiale necesare acordării primului ajutor

Se pot inlocui:
Mănuşi → pungi de plastic, mănuşi de vase, mănuşi din piele de lucru (dupa folosire miinile trebuie
spalate foarte bine cu apa si sapun)
Tifon curat → îmbrăcăminte, lenjerie de pat sau un prosop (dar nu a produselor din hârtie, cum ar fi
prosoape de hartie sau hartie igienica)
Atele → secţiuni drepte din lemn, plastic, carton sau metal
Curele → tivul camasii se poate folosi pentru imobilizarea antebratului sau al umarului victimei
Targa → o pătură grea poate fi folosit pentru a muta o victimă

10.3.Măsuri de precauţie generală.

Conştientizarea de pericol
Persoana care acorda primul ajutor ar trebui să fie conştienta ca poate intra într-o situaţie potenţiala de pericol
pentru ea insesi. Acest lucru este deosebit de important în acordarea primului ajutor, a situaţiilor care au fost
periculoase pentru altii, transporta un risc inerent de pericol pentru cei care acorda primul ajutor.
Pericolele se compun din:
Pericol de Mediu - Un pericol în mediul înconjurător, cum ar fi zidăria, mediul de sticlă spartă, substanţe
chimice, mediu de alunecare (umed, gheata, etc) posibilitati de cadere etc.
Pericol uman – Pericolul care poate surveni de la victima – Victima poate avea o boala contagioasa (stiuta
sau nestiuta), cronica sau se poate afla in alte situatii medicale pe care nu poate sa le comunice sau nu doreste
acest lucru.
Bariera
 Protejarea proprie este primul factor de care trebuie sa tina seama persoana care acorda primul ajutor.
 Agentul de securitate care asigura primul ajutor trebuie sa tina cont de modul si imprejurarile in care s-a
produs accidentul si sa evite o eventuala posibilitate de a deveni si el victima directa sau indirecta.
  Odata ce devine constient de pericolul care poate sa-l afecteze trebuie sa ia masuri care sa excluda
(minimalizeze) riscul de a se infesta sau a intra in contact cu un pericol iminent.
 Unul dintre pericolele cheie pentru persoana care acorda primul ajutor sunt fluidele corporale ale
victimei cum ar fi : sângele, voma, urina şi materiile fecale, toate prezintă un risc de contaminare
încrucişată.
 Fluidele corporale şi fecalele pot transporta infecţii şi boli (inclusiv) care nu se limitează doar la HIV şi
hepatite.
Pe cale de consecinta, agentul de securitate care acorda primul ajutor trebuie sa foloseasca un echipament
de protectie minim, care ii este la indemina, in scopul de a-si proteja punctul de contact cu victima (ex. miinile) si
sa-i permita sa lucreze in conditii de siguranta sporita. Acest aspect il poate proteja nu numai de fluidele
corporale cit si de orice fel de infectie dermatologica sau paraziti pe care ii poate avea victima.
Principalul mijloc de protectie care trebuie folosit este perechea de manusi impermiabile.
Mănuşile protejeaza punctul de contact cu victima (mâinile), şi permite lucrul in conditii de siguranta
sporita.
Ele protejeaza nu numai de fluidele corporale şi fecale, dar de la orice infecţii dermatologice sau paraziti
care victima ii poate avea.
Primul lucru pe care agentul de securitate trebuie sa-l faca inainte de apropiere de victima este acela de
a-si pune manusile de protectie care le poate gasi in trusa de prim ajutor.
Mănuşi “chirurgicale” sunt echipamente de protecţie personală concepute pentru a proteja persoana care
le foloseste de mediul inconjurator.
Scopul principal al mănuşi “chirurgicale” este de a acţiona ca o barieră de protecţie pentru agentul de
securitate care acorda primul ajutor in scopul prevenirii unei eventuale transmiteri a unor boli sau a agenţilor
patogeni în timpul procedurilor folosite.
Toate mănuşi chirurgicale sunt sterilizate şi pachetul sigilat în perechi pentru uz individual.
Astăzi, mănuşile chirurgicale sunt realizate dintr-o varietate de materiale, care includ latex,
poliizopren, neopren, şi nitril.
Prin resuscitare gura-la-gura există o probabilitate mare de contact cu fluidul corporale, mai ales cu
conţinut gastric regurgitat şi infecţii transmise prin gura.
O masca potrivita ajuta la protejarea de infecţii a salvatorului victimii şi într-o oarecare măsură, de a
proteja victima de salvator.
Abilitate cheie in acordarea primului-ajutor este abilitatea de a se adapta la situaţie, şi de a folosi
materialele disponibile până la sosirea personalului specializat.

T. 11 Reglementări privind normele generale de protecţie a mediului

11.1.Norme generale de protecţie a mediului. Obligaţiile agentului de securitate pentru protecţia mediului.
Protectia mediului este o activitate interdisciplinara la baza careia stau, in primul rand, volumul de cunostinte si
date provenite din cadrul stiintelor naturii.
Protectia mediului se bazeaza pe principiile ecologiei si s-a dezvoltat din cadrul acestei stiinte, avand in centrul
atentiei omul.
Protectia mediului se ocupa cu:
• prevenirea, combaterea, preantampinarea pagubelor;
• inlaturarea poluantilor, care pericliteaza nemijlocit sanatatea oamenilor si mediul inconjurator, respectiv
lichidarea, amortizarea efectelor poluarilor;
• dezvoltarea ambiantei umane, a mediului antropic,
 • o mai buna gospodarire a resurselor naturale.
Parte componenta a protectiei mediului este protectia naturii, protectia peisagistica a zonelor. In acelasi
timp se ocupa de protectia mediilor artificiale (ale asezarilor umane)
Sursele de poluare naturale
Referitor la sursele naturale de poluare, termenul trebuie inteles in sensul de murdarire, impurificare.
Mediul inconjurator, prin intermediul mecanismelor complexe ce stau la baza stabilitatii sale, are capacitatea de a
asigura “epurarea" poluantilor generati de sursele naturale. Aceasta nu inseamna insa ca ponderea lor nu este
semnificativa. Atat in ceea ce priveste apa, cat si aerul, exista o impurificare naturala considerabila. O astfel de
poluare este, cu toate acestea doar o etapa a unui proces caracterizat prin circularitate, ciclicitate, fapt pentru care
disfunctionalitatea nu se manifesta.
Dioxidul de carbon (CO2). Energia necesara sustinerii proceselor vitale este procurata, de marea
majoritate a organismelor, prin oxidarea substantei organice, a hidrantilor de carbon, in procesul respiratiei.
Astfel, fiecare organism aeron se constituie intr-o sursa de CO2, iar biosfera, in ansamblul ei, isi aduce o
contributie de 55 % la emisiile totale de CO2 in atmosfera
Sursele de poluare caracteristice activitatii antropice (artificiale)
Omul, ca fiinta vie, produce deseuri proprii existentei sale si activitatii depuse. Multe dintre aceste deseuri
nu sunt biodegradabile, iar unele sunt direct toxice, cum ar fi insecticidele.
Din statisticile facute, rezulta ca populatia planetei este in continua crestere, deci problemele de poluare vor
capata o tendinta crescanda.
O clasificare a deseurilor se poate face: in deseuri solide si deseuri lichide.
Obligaţiile agentului de securitate pentru protecţia mediului
a. respecta conditiile din actele de reglementare a protectiei mediului;
b. sa nu puna in exploatare instalatii ale caror emisii depasesc valorile limita stabilite prin actele de
reglementare;
c. asigura accesul persoanelor imputernicite pentru verificare, inspectie si control la instalatiile tehnologice
generatoare de impact asupra mediului, la echipamentele si instalatiile de depoluare a mediului, precum si
in spatiile sau in zonele aferente acestora;
d. realizeaza, in totalitate si la termen, masurile impuse prin actele de constatare incheiate de persoanele
imputernicite cu activitati de verificare, inspectie si control;
e. se supune dispozitiei scrise de incetare a activitatii in situatii exceptionale;
f. informeaza autoritatile competente, in caz de eliminari accidentale de poluanti in mediu sau de accident
major;
g. depoziteaza deseurile de orice fel numai pe amplasamente autorizate in acest sens;
h. nu va initia arderea miristilor, stufului, tufarisurilor sau vegetatiei ierboasa fara acceptul autoritatii
competente pentru protectia mediului si fara informarea in prealabil a serviciilor publice comunitare
pentru situatii de urgenta;
i. aplica masurile de conservare stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului pe
suprafetele terestre si acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale pe care le gestioneaza
precum si pentru refacerea ecologica a acestora;
j. asigura luarea masurilor de salubrizare a terenurilor neocupate productiv sau functional, in special a celor
situate de-a lungul cailor de comunicatie rutiere, feroviare si de navigatie;
k. sa se legitimeze la solicitarea expresa a personalului de inspectie si control.

11.2.Probleme/aspecte specifice activităţii de protecţie a mediului în corelaţie cu ceilalţi factori de risc.

 “Riscul” este definit ca fiind “probabilitatea apariţiei unui incident cu efect negativ intr-o perioadă
specificată”. Evaluarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate riscurile la care este supus omul,
realizările sale şi desigur mediul sunt intr-o relaţie biunivocă intr-o regiune dată, pot fi sistematic identificate,
analizate şi evaluate se pot face opţiuni raţionale asupra modului de reducere a riscului, asupra costului social şi
economic al acestuia, a beneficiilor reducerii riscului, a costurilor asociate, asigurandu-se baza unei gestionări
integrate şi sigure a mediului.
Gestionarea integrată a riscului se bazează pe ipoteza că toate fazele de gestionare ( localizarea, prevenirea,
diminuarea, protecţia şi elementul instituţional) pot fi exploatata intr-un mod holistic şi complementar, astfel ca
resursele procesului de gestionare să fie optimizate. In toate activităţile umane sunt posibile surse de risc, dar in
contextul evaluării şi gestionării integrate a riscului, următoarele constituie cele mai relevante tipuri şi surse de
risc:
· Emisiile continue in aer, apă şi pe sol provenite din activităţile industriale, agricole, de transport etc, din
arealul zonei terestre şi maritime;
· Evacuări accidentale ale substanţelor periculoase provenite din diverse activităţi care au un efect negativ
asupra sănătăţii şi mediului (focuri, explozii, manipulări de substanţe periculoase, depozitare de substanţe
periculoase etc.);
· Sistemele de transport constituie surse continue de emisii. Transportul substanţelor periculoase poate
cauza accidente cu consecinţe pentru sănătate şi pentru mediu. Pentru activităţile industriale, agricole, de transport
etc, din arealul zonei terestre si maritime. Transportul substanţelor periculoase se referă şi la transferul mărfurilor
prin intermediul tuturor modurilor de transport: maritim şi fluvial, cale ferată, rutier, conducte etc.
Surse naturale de accidente: cutremure, furtuni, inundaţii, erupţii şi care se pot suprapune peste sursele de
risc produse de om;
Urbanizarea şi infrastructura asociată este o sursă de perturbare a mediului generatoare de poluare.
Informaţii despre calitatea generală a mediului.
AER: Concentraţiile medii şi maxime ale poluanţilor SO2, NO2, CO2: pulberi şi ale altor poluanţi atmosferici
proveniţi din procese industriale.
APĂ: Calitatea apei incluzand aici şi calitatea apei potabile.
SOL: Depozitarea produselor care conţin acizi, nitraţi, metale grele etc.
- Densitatea populaţiei şi distribuţia ei; - Rutele principale de transport; - Topografia zonei;
- Reţeaua hidrografică; - Date climatice şi meteorologice; - Folosirea actuală şi in perspectivă a zonei;
- Localizarea instalaţiilor industriale;

11.3.Proceduri pentru soluţionarea problemelor de mediu.

(OUG 195/2005; LEGEA 265/2006)
a) principiul integrarii politicii de mediu in celelalte politici sectoriale;
b) principiul precauţiei în luarea deciziei;
c) principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor;
d) principiul actiunii preventive;
e) principiul retinerii poluantilor la sursa;
f) principiul „poluatorul plateste“;
g) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
h) utilizarea durabilă a resurselor naturale;
i) informarea si participarea publicului la luarea deciziilor, precum si accesul la justitie in probleme
de mediu;
j) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protectia mediului.
T. 12 Cunoaşterea procedurilor de urgenţă şi evacuare

12.1. Cadrul legislativ specific ce reglementează activităţile de urgenta.

Apararea impotriva incendiilor reprezinta ansamblul integrat de activitati specifice, masuri si sarcini
organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate
potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a incendiilor si asigurarii
interventiei operative pentru limitarea si stingerea incendiilor, in vederea evacuarii, salvarii si protectiei
persoanelor periclitate, protejarii bunurilor si mediului impotriva efectelor situatiilor de urgenta determinate de
incendii.
- Legea Nr. 307/2006 - privind apararea impotriva incendiilor
- Hotarare Nr. 1492/2004 - principiile de organizare, functionarea si atributiile serviciilor de urgenta
profesioniste
- Ordonanta de Urgenta Nr. 21/2004 - Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta
- Ordin Nr. 360/2004 - aprobarea Criteriilor de performanta privind structura organizatorica si dotarea
serviciilor profesioniste pentru situatii de urgenta
- Ordin Nr. 1184/2006 - aprobarea Normelor privind organizarea si asigurarea activitatii de evacuare in situatii
de urgenta
- Ordin nr. 163/2007 - aprobarea Normelor generale de aparare impotriva incendiilor
- Ordin nr. 130/2007 - aprobarea Metodologiei de elaborare a scenariilor de securitate la incendiu
- Ordin nr. 1474/2006 - aprobarea Regulamentului de planificare, organizare pregatire si desfasurare a
activitatii de prevenire a situatiilor de urgenta
Ordin pentru aprobarea Dispozitiilor generale privind instruirea salariatilor in domeniul situatiilor de urgenta -
abroga - D.G.P.S.I. - 002

12.2. Mijloace de intervenţie. Proceduri de acţiune in situatii de urgenta

În functie de natura materialelor sau substantelor combustibile prezente în spatiile afectate de incendiu, care pot fi
implicate în procesul de ardere, incendiile au fost clasificate astfel:
Clasa A: - incendii de materiale solide, a caror combustie are loc în mod normal cu formare de jar (lemn,
hârtie, materiale textile, rumegus, cauciuc)
Clasa B: - incendii de lichide sau solide lichefiabile (benzina, petrol, alcool, lacuri, vopsele, uleiuri, ceara,
parafina)
Clasa C: - incendii de gaze (hidrogen, metan, acetilena, butan, gaz de sonda).
Clasa D: - incendii de metale (sodiu, potasiu, aluminiu, litiu, magneziu, zinc, titan)
Produsele de stingere sunt substante naturale sau obtinute prin diferite procedee tehnologice, si care, introduse în
zona de ardere, creeaza conditiile necesare pentru încetarea procesului de ardere.
Apa - sub forma de jet compact, jet pulverizat, zapada, are cea mai mare eficacitate în stingerea
incendiilor din clasa A. Efectul de stingere a incendiului cu apa, se realizeaza în principal, prin racirea
materialului care arde, dar si prin izolarea suprafetei incendiate fata de oxigenul din aer cât si prin actiune
mecanica.
Fiind buna conducatoare de electricitate, apa nu se recomanda a fi utilizata la stingerea incendiilor în
instalatiile electrice sub tensiune. De asemeni, în contact cu unele substante sau produse chimice (carbid, sodiu,
potasiu), poate genera explozii sau degaja gaze combustibile care jntensifica arderea.
Spuma -din punct de vedere al procedeului de obtinere, spumele se clasifica în:
- spuma chimica;
 - spuma aeromecanica (fizica) - obtinuta prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer, azot), într-o solutie
apoasa de spumant.
Spre deosebire de apa, care stinge cu prioritate prin efectul de racire, spumele reduc evaporarea, izoleaza
combustibilul de flacara si împiedica accesul oxigenului si deci, reaprinderea.
Spumele se utilizeaza pentru stingerea incendiilor din clasa B, pentru cele din clasa A eficacitatea fiind
diminuata, comparativ cu cea a apei.
Spumele nu se utilizeaza pentru stingerea incendiilor la instalatii electrice sub tensiune (pericol de
electrocutare).
Pulberile sunt amestecuri de substante chimice solide, fin divizate, având unul sau mai multi componenti
principali si o serie de aditivi pentru ameliorarea caracteristicilor de mobilitate si depozitare. Mecanismul stingerii
incendiilor cu pulbere, se explica prin actiunea de inhibare a reactiilor în lant ale arderii.
Se recomanda folosirea pulberilor, la stingerea practic a tuturor materialelor combustibile, a incendiilor de
echipamente electrice sub tensiune, precum si a incendiilor la temperaturi exterioare foarte scazute.
Aburul. Efectul de stingere al aburului, se bazeaza pe reducerea continutului procentual de oxigen (la o
concentratie de 35% a aburului într-o incinta, arderea înceteaza). Se utilizeaza numai la instalatii speciale de
stingere.
Halonii sunt hidrocarburi halogenate, care reactioneaza cu produsele de ardere intermediare si, printr-o
reactie în lant, produc efectul de inhibitie si sting incendiul.
Din ratiuni ecologice, în prezent sunt înlocuiti cu substante care au acelasi efect de stingere, dar nu ataca stratul de
ozon.
Dioxidul de carbon (CO2) este folosit la stingerea incendiilor din clasele A, B si C, precum si incendiilor
de instalatii electrice sub tensiune, permitând stingerea prin doua mecanisme: înlocuirea oxigenului si racirea
mediului.

STINGATOARE. Primele mijloace de interventie în caz de incendiu sunt stingatoarele, dispozitive de stingere
actionate manual, care contin o substanta care poate fi refulata si dirijata asupra unui focar de ardere, sub efectul
presiuni formate în interiorul lor.
Clasificare:
1. Dupa tipul substantei de stingere:
- cu apa imbunatatita (pulverizata sub forma de ceata);
- cu spuma chimica;
- cu pulberi;
- cu dioxid de carbon;
- cu haloni.

2. Dupa modul de transport:

- portative (pâna la 10 kg, capacitate);
- transportabile (pe roti).
Refularea produselor de stingere continute de stingatoare, se face sub efectul unei presiuni interne,
asigurata prin urmatoarele procedee:
- substanta de stingere este îmbuteliata sub presiune, energia de refulare fiind asigurata de presiunea
vaporilor substantei, la temperatura normalâ de functionare (ex. stingatoare cu CO2);
- presiunea este realizata de un gaz inert, de regula CO2, introdus în corpul stingatorului în momentul
utilizarii; gazul este pastrat în butelii si eliberat prin spargerea unei membrane sau prin deschiderea
unui ventil (ex. stingatoare cu apa, pulbere sau spumâ mecanica);
 - presurizarea permanenta a stingatorului (tip spray), cu azot sau aer comprimat (ex. stingatoare cu
pulberi).
Gazul de presurizare este generat prin reactia dintre 2 produse chimice (acid+baza), amestecate în
momentul punerii în functiune a stingatorului (ex. stingatoare cu spuma chimica).
Mijloacele initiale de stingere a incendiilor sunt unelte, scule, materiale sau aparate prevãzute de normele
de dotare emise de organele în drept si care trebuie sã se afle la îndemâna oamenilor pentru a putea interveni la
stingerea incendiilor din primele momente.
Printre mijloacele initiale de stingere a incendiilor (mijloace de primã interventie) se pot enumera:
- uneltele de la posturile fixe de incendiu sau panourile de incendiu, printre care:
- rãngi cu coadã (lungã, de 3-4 m sau scurtã);- rãngi din fier tip pompieri;- topoare-târnãcop;
- lopeti;- cazmale;- gãleti tip P.S.I.- scãri de mânã simple;- lãzi pentru nisip etc.;
Materialele de la posturile de incendiu se aseamãnã cu uneltele obisnuite din gospodãrii si se mânuiesc în acelasi
mod.
Mod de alarmare
In cazul observarii unui incendiu in zona postului (obiectiv) cum trebuie sa actionati !
1. semnalizare Sonora (fluier sau alte mijloace) :
-pentru incendiu trei semnale lung-scurt- lung;
- pentru exercitiu de alarmare doua semnale scurte la interval de 5 secunde.
2.Agentul de securitate anunta pompierii militari si va actiona pana la sosirea acestora cu stingatoarele din
dotare. Important !! Atat in cazul accidentelor observate cat si in cazul observarii incendiilor este important sa fie
anuntate Pompierii, Politia,Ambulanta si sa nu actioneze in necunostinta de cauza.
Pompierii militari se pot anunta prin telefon la nr. "112"
În continutul anuntului telefonic trebuie precizate urmãtoarele date (informatii) privind incendiul:
- denumirea obiectivului incendiat (scoala, magazinul, farmacia, etc. );
- locul izbucnirii incendiului (parter, etaj, acoperis, subsol, grajd, surã, depozit de furaje etc.);
- ce arde (materialele incendiate);
- adresa locului de izbucnire a incendiului (localitatea, strada, nr, obiectivul);
- cine anuntã incendiul (numele si prenumele);
- numãrul telefonului de la care se anuntã incendiul, (dacã anuntarea se face prin telefon).
Dupã anuntare nu se pãrãseste telefonul si se asteaptã apelul pompierilor pentru confirmare.
Un anunt incomplet, de genul "Arde o casa in cartierul Pacii", urmat de închiderea telefonului, nu va fi luat în
considerare.
Atentie! Agentul de securitate care a facut anuntul, va ramâne lânga telefon pentru confirmare Nerespectarea
acestei conditii, poate conduce la neluarea în considerare a anuntului de incendiu. De asemeni, nu sunt luate în
considerare anunturile anonime.
Comportarea în caz de incendiu
Incendiile sunt caracterizate, în general, de aparitia si dezvoltarea flacarilor, ele constituind de fapt,
simbolul focului.
Efecte nocive asupra oamenilor, bunurilor si mediului, au si caldura degajata, fumul si gazele arse si
chiar utilizarea neadecvata a unor produse de stingere.
Daca orice persoana evita, în mod instinctiv, contactul direct cu flacârile, fenomene cum ar fi degajarea
fumului si a gazelor de ardere, sunt de multe ori ignorate, neaparând atât de evident periculoase ca flacarile. De
multe ori însa, aceste produse ale arderii, provoaca pericole si distrugeri mai mari decât flacarile, inclusiv
pierderi de vieti omenesti, fapt dovedit de statisticile interventiilor la incendii.
 Propagarea rapida a fumului într-o constructie, are drept efect, în primul rând, reducerea vizibilitatii, fapt
ce conduce la diminuarea capacitatii de orientare a persoanelor si la aparitia panicii. Acestea împiedica parasirea
rapida a zonei periculoase si, ca urmare, se mareste durata de stationare sub influenta caldurii si gazelor toxice,
sansele de supravietuire diminuându-se.
Reactiile fata de incendii si fum, sunt diferite de la individ la individ, în functie de particularitatile fizico-
psihice ale fiecaruia.
Particulele de fum se pot localiza pe caile respiratorii, provocând simptome de ameteala si voma.
Lipsindu-i oxigenul, victima incendiului intra în stari euforice, comportându-se într-o maniera irationala sau
ineficace (de exemplu, oameni care zgârie usa în loc sa manevreze clanta).
Comportarea recomandata în toate cazurile de propagare a fumului într-o incinta, este urmatoarea: stiind
ca fumul si gazele au tendinta de a se acumula în strat sub tavan, se da alarma, apoi se merge aplecat, fara ezitari,
pentru a se cauta o cale de evacuare (în caz ca aceasta nu este cunoscuta). O importanta deosebita o are
instructajul periodic în cazul ocupantilor unei cladiri, asigurându-se astfel reflexele indispensabile evitarii actelor
ilogice datorate intoxicatiei cu fum.
În compozitia fumului intra si gazele de ardere, deseori cu efecte extrem de nocive.
Tot mai des utilizate în ultimul timp, masele plastice degaja prin ardere gaze toxice sau corozive. Alaturi
de fosgen, amoniac, formaldehida, îndeosebi acidul clorhidric produce simptome de sufocare si afecteazâ
sistemul pulmonar, având în acelasi timp un efect coroziv.
În caz de incendiu, un pericol deosebit îl reprezinta materialele plastice termoplaste, care se înmoaie la
caldura, se topesc si curg. Picaturile, cu temperaturi foarte mari, pot produce arsuri greu de vindecat sau pot
contribui la propagarea incendiului.
În concluzie, orice persoana aflata într-o cladire în care s-a produs un incendiu, trebuie sa o paraseasca în
cel mai scurt timp, evitând prin orice mijloace inhalarea fumului si a gazelor de ardere.
Evacuarea persoanelor, urmareste scoaterea organizata a persoanelor din spatiile în care incendiul sau
alte evenimente negative, pot afecta viata si sanatatea oamenilor.
Caile de circulatie prin care se realizeaza evacuarea, sunt constituite din usi, scari, coridoare, care
asigura iesirea persoanelor în exterior, la nivelul terenului, în cel mai scurt timp si în conditii de deplina
siguranta.
În cazul în care este necesara evacuarea cladirii, agentul de securitate va respecta urmatoarele:
- vor fi îndeplinite întocmai instructiunile celor care conduc evacuarea ( pompier serviciu, echipa PSI
proprie obiectivului, pompieri militari, etc.);
- pe parcursul deplasarii spre exterior, se va merge în pas vioi.

T. 13 Comunicarea în activitatea de securitate privată

13.1 Noţiuni generale de comunicare, surse şi tipuri de informaţii- înregistrarea şi raportarea ,

evenimentelor.
Comunicarea cu persoanele care intra in contact advers cu agentul de securitate reprezintă prima metodă
utilizată pentru aplanarea unui conflict şi constă în purtarea unor discuţii în vederea ajungerii la un rezultat,
acceptat de ambele părţi, menit să conducă la ieşirea din situaţia apărută.
Comunicarea reprezintă o componentă esenţială a conceptului de siguranţă personală a personalului de
securitate în gestionarea incidentelor.
Relaţionarea cu persoanele implicate într-un incident trebuie să aibă loc inaintea sau după declanşarea
unui incident. Acest proces este iniţiat de prima persoană care soseşte la faţa locului.
 Este important ca, înainte de orice măsură dispusă de conducerea societatii specializate de securitate , să
fie cunoscută foarte bine cauza producerii incidentului. Din acest motiv, agentii de scuritate trebuie să fie
persoane bine instruite cu abilităţi reale de comunicare.
Rolul comunicării este acela de a diminua riscurile în cazul producerii unui incident şi de a preveni
folosirea nejustificată a tehnicilor de imobilizare şi control de către agentul de securitate . Scopul
comunicării este acela de a stabili punţi de legătură cu adversarul implicat în producerea incidentului .
Acest proces include un Emiţător şi un Receptor, iar responsabilitatea privind înţelegerea aparţine
Emiţătorului (agentul de securitate) şi nu Receptorului (adversarul).
Comunicarea reprezintă un proces care are legătură cu interacţiunea verbală (limbajul, ascultarea şi auzul)
interacţiunea non-verbală (interpretare) şi abilităţi de observare (privire şi vedere).
Comunicarea verbală:
Comunicarea verbală mai este cunoscută şi sub denumirea de limbaj. Limbajul este unul dintre mijloacele
specifice dezvoltării umane, poate cel mai frecvent utilizat în comunicarea interumană.
Prin intermediul limbajului, o persoană poate transmite o gamă largă de lucruri: informații, sentimente,
emoții, atitudini. Mai mult decât atât, limbajul implică activități de vorbire, ascultare, schimb de idei, reținere de
mijloace sonore, reproducere de mijloace sonore, sau chiar traducerea lor. Pentru o bună comunicare se impune
respectarea următoarelor principii:
•se va avea în atenţie alegerea cuvintelor folosite şi se va utiliza un ton vocal adecvat (nu se va ridica
vocea);
•conversaţia purtată cu adversarul va fi adaptată la vocabularul şi nivelul de educaţie şi cultură al acesteia , sesizat
in prima faza de contact;
•se va discuta cu calm, evitându-se stările de enervare;
•se va evita folosirea în conversaţie a frazelor scurte;
•se vor evita răspunsurile stereotipe de tipul „da” sau „nu”. Se va evita folosirea tonalităţii vocale, gesturilor şi
atitudinilor care pot sugera adversarului că agentul de securitate este în poziţie de inferioritate.
Comunicare non verbală:
Comunicarea non verbală este axată pe anumite reacţii ale corpului uman care pot fi observate cu ochiul
liber. De aici vine şi denumirea de comunicare nonverbală, mai exact o comunicare bazată pe informaţiile
transmise de aceste reacții şi nu prin cuvinte sau limbaj.Mijloacele de exprimare a reacției organismului la o
modificare survenită în mediul exterior sau interior sunt următoarele:
•expresia feţei; •contactul vizual; •postura; •gesturile; •proximitatea;
•paralingvistica (exemplu, tonul vocii, intensitatea, rapiditatea în vorbire).
Este demonstrat faptul că, prin comunicarea non verbală (poziţia şi mişcările corpului, expresii faciale,
gesturi) se transmit informaţii într-un procent net superior faţă decomunicarea verbală, al cărui mesaj poate fi de
cele mai multe ori interpretat în mod eronat datorită tonului vocii, volumului intonaţiei, a frecvenţei şi vitezei
cuvintelor rostite.
Obstacole în procesul comunicării
Problemele de comunicare apar adesea, în activitatea agentului de securitate , în momentul în care agentul
de securitate in contact cu adversarul este într-o stare de confuzie, care se poate datora interpretării unei opinii ca
fiind un fapt, a necunoaşterii situaţiei sau câteodată relei voinţe. Astfel, trebuie să fim conştienţi de faptul că un
mesaj în afara conţinutului (fapte) are valori, opinii, presupuneri şi sentimente. Impedimentele de genul celor
enumerate mai sus poartă numele de obstacole în comunicare
Principalele obstacolele care intervin în realizarea unei comunicări eficace sunt:
• zgomotul;
• limbajul;
 • înţelegerea şi prejudecata;
• violarea spaţiului personal.
Dacă nu putem să evităm sau să depăşim aceste bariere trebuie să găsim modalităţi pentru a le minimaliza
*Zgomotul – reprezintă o distragere majoră a atenţiei în momentul în care se desfăşoară procesul de
comunicare;
* Limbajul – agentul de securitate trebuie să se exprime într-o manieră cât mai directă şi explicită;
* Înţelegerea şi prejudecata - fiecare persoană are un sistem de valori (un istoric) unic, cu influenţe şi
experienţe care conturează modalitatea în care percepe mediul înconjurător. Este important să ne
recunoaştem prejudecăţile, aşa cum sunt, şi să fim conştienţi de prejudecăţile celorlalţi. Trebuie să
menţinem o atitudine profesională şi să nu permitem percepţiilor noastre să intervină în natura atribuţiilor
şi responsabilităţilor sau să lăsăm prejudecăţile să influenţeze modul în care comunicăm.
* Violarea spaţiului personal - spaţiul personal este acea zonă în care ne simţim confortabil, reprezintă
spaţiul dintre noi şi alte persoane şi este considerat a fi raza din jurul unei zone de securitate (protectie)

Surse şi tipuri de informaţii

Dupa situatia in timp, informatiile pot fi:
- Active - sunt informatiile care reflecta activitatea curenta , in mod operativ, adica la locul si momentul
producerii unui efect sau eveniment;
- Pasive - reprezinta informatiile care reflecta o activitate trecuta a unei structuri si sunt utilizate de persoanele
de conducere pentru a influenta perioada viitoare;
- Previzionare - privesc perioada viitoare si se obtin pornind de la analiza informatiilor trecute sau pasive.
Daca se ia in considerare modul de prezentare, informatiile pot fi:
- Orale - transmise prin viu grai, greu controlabile si cu o mare viteza de circulatie;
- Scrise - consemnate pe hirtie, cu grad ridicat de conversare;
- Audio-vizuale - implica echipamente speciale, cu viteza mare de circulatie, foarte sugestive dar si
foarte costisitoare.
Daca se urmareste directia vehicularii informatiilor se delimiteaza in:
- Ascendente - transmise de jos in sus si referitoare la gradul de realizare a obiectivelor si de aplicare a
deciziilor (agent de securitate – conducerea structurii din care face parte);
- Descendente - transmise de sus in jos sub forma deciziilor, indicatiilor, dinspre manageri spre
executanti (conducerea structurii din care face parte - agent de securitate);
- Orizontale - care circula intre posturi amplasate pe acelasi nivel ierarhic si asigura realizarea unor
lucrari complexe ori delurarea unor actiuni comune (agent de securitate - agent de securitate, agent
de securitate- echipa de interventie ).
Daca se are in vedere gradul de prelucrare informatiile pot fi:
- Primare - foarte analitice, diverse si neprelucrate;
- Intermediare - aflate in diverse stadii de prelucrare si regasite in esalonul inferior al managerului;
- Finale - adresate managerilor din esantioanele medii si superioare, complexe si usor valorificabile in
decizii.
Dupa continut, informatiile sunt:
- Elementare - reflecta un singur moment din activitatea intreprinderii si se obtin prin prelucrarea
datelor ca urmare a procedurii unui fenomen sau proces economic;
- Complexe - se obtin prin prelucrari succesive de informatii elementare, avind rolul de centralizare a
intergii activitati desfasurata de o unitate economica intr-o anumita perioada de timp;
 - Sintetice - se obtin in munca de analiza si ca urmare a prelucrarii informatiilor complexe si
elementare, caracterizind activitatea a unei structuri pe o perioada mai mare de timp, evidentiind
cauzele si factorii care au influentat-o.
Informatiile trebuie cautate:
- Prin telefon;
- La colegi/colege;
- Punind intrebari.
Inregistrarea şi raportarea evenimentelor;
Evenimentele operative pot fi :
a) pătrunderea prin efracţie în obiectiv;
b) panică în caz de jaf armat;
c) panică în caz de perturbarea ordinii şi liniştii publice în zona obiectivului;
d) urgenţe medicale;
e) incendiu;
f) armare/dezarmare sistem de alarmă;
g) căderea alimentării cu energie electrică a obiectivului
În conformitate cu prevederile Legii 333/2003, completată prin H.G. 301\ 2012, prin care se stabilesc
documentele specifice privind executarea şi evidenţa serviciului de pază - agentul de securitate va întocmi un
raport de eveniment, care este actul constatator şi doveditor al intervenţiei legale al agentului de securitate.
Raportul de eveniment se consemnează în Registrul anume desemnat cu respectarea completării fidele a
stării de fapt şi a tuturor rubricilor formularului tipizat. Redactarea raportului se face cu litere majuscule în mod
citeţ, iar la sfârşit se semnează de către agentul de securitate constatator .
Raportarea evenimentelor se face prin folosirea mijloacelor de comunicatii avute in dotare .
Agentul de securitate va raporta evenimentul catre dipeceratul propriu, folosind mijloacele de
transmisiuni (statii radio) prin folosirea unui cod de comunicare dinainte stabilit de catre persoana responsabila
din structura respectiva.
In situatia in care pentru comunicare foloseste telefoanele mobile sau fixe poate sa raporteze evenimentul
in clar.

13.2. Reguli privind comunicarea cu beneficiarul, compania de securitate, publicul şi autorităţile statului.

Comunicarea interpersonala
Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare si cel mai des folosita.
Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenta lor sociala depinde de abilitatea cu care pot angaja
discutii cu altii (relatiile cu cei din jur, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate.)
Forma cea mai raspandita de comunicare in activitatea profesionala, ca si in viata de zi cu zi , este
dialogul

Dialogul este discutia planificata intre doua sau mai multe persoane care are ca scop :

- transmiterea de informatii;
- obtinerea unor informatii;
- incercarea de a rezolva unele probleme.
Schimbul de replici, in cadrul caruia cei doi parteneri se gasesc intr-o situatie comuna si se pot vedea adeseori
reciproc.
Comunicarea se poate realiza prin mesaje.
MESAJUL se construieste prin :
1. Comunicare verbala ( in cuvinte )
2. Comunicare nonverbala ( limbajul gesturilor, pozitia corpului,expresia faciala,contactul
vizual,proximitatea, imbracamintea, tonul vocii)
3. Comunicarea paraverbala : Este reprezentata prin modul in care sunt rostite cuvintele, prin folosirea
caracteristicilor vocii. Altfel spus, comunicarea paraverbală se referă la: tonul vocii, viteza vorbirii, ritmul
şi inflexiunile rostirii, intensitatea, volumul vocii, pauzele, sublinierile, alte sunete produse (onomatopee,
geamăt, mormăit, oftat, râs).
Modul de folosire a vocii şi mai ales tonul pot să:
• susţină/întărească mesajul verbal
• contrazică mesajul
• deformeze mesajul
• înlocuiască mesajul

13.3. Cunoaşterea şi folosirea mijloacelor de comunicaţie.

Rolul comunicatiilor in asigurarea pazei persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor.

In domeniul securitatii persoanelor, obiectivelor, bunurilor si valorilor, comunicatiile pot asigura un grad
sporit de protectie si, folosite corect, vor realiza acest lucru.
Principalele forme de comunicare sunt urmatoarele: verbala, vizuala, prin radio, prin telefon, prin fax,
prin cablu, in scris, prin posta electronica.
De regula, acest echipement va fi folosit pentru indeplinirea mai multor functii, astfel:
- in caz de urgenta, pentru anuntarea unor evenimente deosebite la obiectivele pazite;
- pentru comunicarea de catre garda de corp a modificarilor in situatia operativa;
- pentru comunicarea pozitiei in dispozitivul de securitate;
Asigurarea unei comunicari permanente este necesara pentru schimbul de informatii dintre agentii
din dispozitivul de securitate al unui obiectiv, interventie, insotire de valori, sau intre cei din garda de corp sau
toti acestia cu dispeceratul societatii de paza.

Termeni folositi in radio comunicatii.

Termenii folositi in radio comunictii de catre personalul de securitate se refera la:
a) Canal intre doua puncte. Se refera la un canal care foloseste o singura frecventa pentru a transmite si a
receptiona mesaje la mica distanta (nu mai mult de cativa kilometri).
b) Amplificator. Consta intr-un dispozitiv capabil de a primi un semnal pe o anumita frecventa si de a-l
transmite simultan pe o alta frecventa cu o intensitate mai mare.
c) Punct mort. Punctul mort consta intr-o zona unde este posibil ca semnalele sa nu poata fi receptionate sau
transmise din cauza obstacolelor naturale sau artificiale.
d) Canal SIMPLEX – canal care nu este legat de un amplificator si este folosit doar pentru comunicatii la
mica distanta.
e) Canal DUPLEX. Comunicarea se face printr-un canal care foloseste o frecventa pentru transmisie si alta
pentru receptie. Acesta incorporeaza un amplificator care permite retransmiterea cu o intensitate marita,
facand astfel posibila cresterea distantei de comunicare. Un canal Duplex poate fi folosit numai cand
agentul este in raza unui amplificator.
f) Canal “mixt”. Este format dintr-un canal simplex cuplat cu un canal duplex.
Folosirea comunicatiilor radio si proceduri aferente.
 Este pe deplin recunoscut faptul ca folosirea radiocomunicatiilor este una dintre operatiunile cele
mai importante si, in acelasi timp, cele mai putin intelese din cadrul activitatii de asigurare a pazei persoanelor,
obiectivelor, bunurilor si valorilor. Iata unele recomandari de ordin general care sa ajute la utilizarea in parametrii
maximi a statiilor din dotare si la reducerea la maximum a erorilor de comunicare sau a situatiilor de
nereceptionare a comunicatiilor.
In situatia ca agentul se afla intr-o zona corespunzatoare si lucreaza pe canalul corect, prin apasarea
butonului “vorbit” se obtine contactul radio. Numele persoanei chemate trebuie rostit o data sau de doua ori iar
apoi se rosteste numele persoanei care cheama.
Pe timpul cat se afla in misiune, ori agentii de securitate, interventie sau insotire raspund de monitorizarea
observatiilor si a informatiilor relevante.
Agentul trebuie sa vorbeasca clar si cu tonul normal. Nu ajuta la nimic daca se ridica tonul pentru a
se acoperi alte zgomote.
Dupa cum se stie, undele radio se propaga in unghi drept de la varful oricarei antene. De aceea, este de cea
mai mare importanta sa se mentina antena intr-o pozitie verticala cand se transmite. Daca in timpul
transmisiei statia radio este tinuta oblic, cea mai mare parte a semnalului va merge direct in sus sau la sol.
Important de retinut este faptul ca undele radio se propaga numai in linie dreapta neobturata sau prin reflexie.
Ele sunt fie reflectate, fie absorbite de toate obiectele din calea lor in functie de densitatea obiectului si de
capacitatea de a reflecta. Acele statii radio care functioneaza intr-o banda de frecvente foarte inalte – UHF –
au undele mai scurte si care circula mai rapid. Aceasta inseamna ca ele patrund prin obiecte mai dense decat
cele cu frecvente mai joase, dar nu se propaga atat de departe.
Dupa cum este cunoscut, comunicarea este influentata intotdeauna de mediul inconjurator. Este
posibil ca intr-un ascensor sau in subsolul unei cladiri sa nu se poata transmite sau receptiona sau, dimpotriva,
domeniul de transmisie sau de receptie se poate extinde cand aparatul este amplasat in varful unui deal sau in
spatii deschise.
De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca doar usoare schimbari in pozitia corpului intr-o cladire sau
schimbarea directiei de orientare vor influenta capacitatea de transmisie sau receptie. In acelasi timp, trebuie
sa retinem faptul ca si corpul omenesc absoarbe energie RF. Astfel, daca se transmite se poate reduce. Situatia
se poate redresa printr-o simpla ajustare a pozitiei sau prin departarea statiei radio de corp.
a. Principalele reguli ce trebuie respectate de catre agentii de securitate pentru asigurarea functionarii
normale a statiei radio:
- bateria trebuie reincarcata regulat: chiar si o baterie neutilizata pierde 30% din capacitate in mai putin de
o luna;
- in timpul transmisiei antena nu trebuie tinuta cu mana, mai ales cea a unui transmitator de putere mai
mare, cum ar fi un transmitator dintr-un vehicul;
- bateriile nu trebuie puse intr-o punga sau intr-un buzunar alaturi de monezi sau alte metale.
Bornele de la baterie pot face contact cu metalul, se pot incalzi excesiv si pot face scurt circuit;
- bateria nu trebuie scoasa cand statia radio este deschisa
b. Terminologie
In conformitate cu prevederile legale si instructiunile tehnice pentru pastrarea secretului de serviciu
este necesar a se folosi o anumita tehnologie.
Prin intermediul statiei radio se va comunica numai la persoana a 2-a plural. Nu se vor rosti in clar
nume de persoane, adrese, functii, numere de telefon. Nu se vor comunica caracteristici tehnico-tactice ale
echipamentelor din dotare sau alte informatii care, odata interceptate, ar putea crea probleme in cadrul
dispozitivului de securitate si seviciului in sine.
Siguranta comunicatiilor
Dupa cum se stie, siguranta comunicatiilor se realizeaza prin masurile luate pentru impiedicarea unei terte
persoane de a receptiona si de a intelege comunicatiile intre membrii personalului de paza.
Aceste masuri sunt urmatoarele:
a) folosirea de semnale codificate;
b) semnalele de apel si codurile trebuie schimbate periodic si comunicate unui numar limitat de persoane;
c) transmisiile informatiilor de urgenta trebuie sa fie scurte, iar informatiile despre ore si pozitii trebuie
transmise pe cat posibil pe alte cai
Metodele de interceptare a comunicatiilor cele mai des intalnite sunt:
- cu dispozitive de explorare (scanare) a frecventelor;
- cu aparate de receptie conectate pe canalul respectiv;
- cu mijloace tehnice clandestine sau improvizate;
Comunicatiile necodificate pot fi auzite si folosite de oricine. Conversatiile prin radio si telefon
mobil trebuie sa fie scurte, agentul nu stie niciodata cine asculta. Cand este posibil trebuie folosite comunicatii
codificate.
Informatiile secrete nu trebuie comunicate prin radio intrucat ele pot fi usor interceptate de catre cei interesati
si, ca urmare, o anumita misiune a personalului de securitate poate fi ratata, urmarile fiind foarte grave.
Precizam faptul ca fiecare agent din securitatea unui obiectiv raspunde nemijlocit de functionarea ireprosabila
a statiilor radio si telefoanelor mobile pe toata perioada in care le are in primire, inclusiv de schimbare a bateriilor
conform regulilor de exploatare. Desi aparatura radio este durabila, este necesar ca agentul sa umble cu aceasta cu
multa grija pentru a o putea folosi la performante optime. Statia de radio sau telefonul mobil incredintat unui
agent este pentru protectia sa si a celorlalti colegi, precum si a obiectivului sau persoanei pazite.
Este interzisa folosirea mijloacelor de comunicare in alte scopuri decat cele pentru care acestea au
fost create.
Radiocomunicatiile constituie un element esential in asigurarea pazei persoanelor, obiectivelor,
bunurilor si valorilor. Ele permit schimbul de informatii la timp intre agenti si dispecerat si constituie un mijloc de
asigurare a comunicatiilor de urgenta. Prin urmare este esential ca statia radio sau telefonul celular sa fie in
permanenta in perfecta stare de functionare si ca agentul, indiferent de locul unde isi desfasoara activitatea, sa-si
perfectioneze continuu tehnica de folosire a acestor mijloace de comunicare din dotare.

T. 14 Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private

14.1 Noţiuni generale de legislaţia muncii (contractul individual de muncă, demisia, concedierea, abateri
disciplinare şi sancţionarea acestora, condiţii legale de retragere a atestatului profesional).
Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se
obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei
remuneratii denumite salariu.
Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul
minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.
Contractul individual de munca se incheie pe durata nedeterminata.Prin exceptie, contractul individual de
munca se poate incheia si pe durata determinata, in conditiile expres prevazute de lege.
Incadrarea in munca in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase se poate face dupa implinirea
varstei de 18 ani; aceste locuri de munca se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
In sensul codului muncii, prin angajator se intelege persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa
angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca.
 Persoana juridica poate incheia contracte individuale de munca, in calitate de angajator, din momentul
dobandirii personalitatii juridice.
Persoana fizica dobândeste capacitatea de a incheia contracte individuale de munca in calitate de
angajator, din momentul dobândirii capacitatii depline de exercitiu.
Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba
romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului. Forma
scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului.
Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general de
evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca.
Angajatorul este obligat ca, anterior inceperii activitatii, sa inmaneze salariatului un exemplar din
contractul individual de munca.
Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in munca.
Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a
informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care
intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice .
Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita
de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau a actului aditional, dupa caz.
Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel
putin urmatoarele elemente:
a) identitatea partilor;
b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse
locuri;
c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului
d)functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative,
precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului;
e)criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata
acestora;
i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
k) salariul pe baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii
salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
n) (rata perioadei de proba.
Intre parti pot fi negociate si cuprinse in contractul individual de munca si alte clauze specifice.
Sunt considerate clauze specifice, fara ca enumerarea sa fie limitativa:
a) clauza cu privire la formarea profesionala;
b) clauza de neconcurenta;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidentialitate.

Demisia
Contractul individual de munca poate inceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea;
c) ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege.
Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica
angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
Angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a inregistra demisia da
dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de proba.
Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut
in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de zile lucratoare pentru salariatii cu
functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere.
Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate efectele.
In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat, termenul de preaviz
va fi suspendat corespunzator.
Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la data renuntarii totale
ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.
Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile asumate prin
contractul individual de munca.
Concedierea
Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului.
Concedierea poate fi dispusa pentru motive care tin de persoana salariatului sau pentru motive care nu tin de
persoana salariatului.
Este interzisa concedierea salariatilor:
a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare,
etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori
activitate sindicala;
b) pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale.
Concedierea salariatilor nu poate fi dispusa:
a) pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii;
b) pe durata suspendarii activitatii ca urmare a instituirii carantinei;
c) pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest
fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu
handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului
cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;
g) pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care
concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de
catre acel salariat;
h) pe durata efectuarii concediului de odihna.
Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare,
a falimentului sau a dizolvarii angajatorului, in conditiile legii.
Concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului
Cazuri:
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in urmatoarele situatii:
a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a
muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau
regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;
b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in conditiile
Codului de procedura penala;
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea
fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare
locului de munca ocupat;
d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.
e) in cazul in care salariatul indeplineste conditiile de varsta standard si stagiu de cotizare si nu a solicitat
pensionarea in conditiile legii.
Decizia de concediere
Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa
cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la instanta judecatoreasca la care se contesta.
Concedierea pentru abateri grave sau repetate; cercetarea si evaluarea preliminare
Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii
poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii disciplinare prealabile si in termenele
stabilite de prezentul cod.
Concedierea salariatului poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de
evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin regulamentul intern.
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de
munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara
legatura cu persoana acestuia.
Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Condiţii legale de retragere a atestatului profesional

H.G. 301 / 2012 - Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor si protectia persoanelor.
Copia procesului-verbal prin care se constata contraventia pentru incalcarea de catre personalul de paza
ori garda de corp a obligatiilor si atributiilor prevazute la art. 48 – 50 din Legea 333 / 2003, se inainteaza de catre
organul din care face parte agentul constatator, in termen de 5 zile, inspectoratului de politie judetean sau, dupa
caz, Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti in a carui/carei raza teritoriala isi are domiciliul sau
resedinta persoana sanctionata.
Unitatile de politie prevazute la alin. (1) tin evidenta sanctiunilor contraventionale care impun retragerea
atestatului personalului de paza sau garda de corp si au obligatia de a se sesiza din oficiu cu privire la indeplinirea
conditiilor de retragere a atestatului prevazute de lege.
Retragerea atestatului personalului de paza sau garda de corp se dispune de catre conducerea
inspectoratului de politie judetean sau, dupa caz, a Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti in a
carui/carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana sanctionata, dupa caz, pe baza:

a) actului prin care s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru o infractiune in legatura cu serviciul sau o
infractiune cu intentie;
b) procesului-verbal de constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii contraventionale neatacat cu plangere in
termenul legal sau, dupa caz, a hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a solutionat plangerea impotriva
procesului-verbal;
c) documentelor ce atesta pierderea aptitudinilor fizice sau de declarare a iresponsabilitatii.
(4) Masura retragerii atestatului se inscrie in baza de date informatizata si este comunicata in termen de 10 zile
unitatii angajatoare, persoanei in cauza si emitentului atestatului.

14.2 Specificul relaţiilor de muncă în domeniul securităţii private. Lucrul în echipă.

Notiunea de relatii de munca cuprinde totalitatea relatiilor care se formeaza între oameni în procesul
muncii, pe baza aplicarii directe, a fortei de munca la mijloacele de productie.
Relaţiile de muncă pot fi stabilite spontan sau pe cale oficială.
Legăturile care se stabilesc oficial între oameni în timpul diferitelor activităţi sociale, pe baza unor
regulamente, dispoziţii, legi etc. se numesc relaţii formale.
Acele interacţiuni care se realizează între membrii grupului în mod spontan, neoficial şi care exprimă existenţa
unor afinităţi comune între cei care interacţionează se numesc relaţii informate.
Contribuţia agentului de securitate trebuie concentrata spre formare unei imagini corecte a sa și a
angajatorului sau pentru a întări rolul activității sale la formarea unei imagini bune a societății de securitate sau
pentru a se implica in soluţionarea corespunzătoare a nevoilor contractuale ale clientului, la un nivel calitativ
preconizat.
Agentul de securitate este in contact direct intr-o mare parte din activitate, cu publicul, care este criticul
calităţii modului de îndeplinire a sarcinilor.
Pentru o imagine corecta a agentului de securitate trebuie înţeleasa abilitatea sa in relaţiile sociale,
capabilitatea de a fi in contact permanent și eficient cu publicul promovând cu prioritate principiul soluţionării
necesitaţilor clientului și calitatea serviciului.
Agentul de securitate trebuie :
- sa fie abordabil;
- sa respecte codul de conduita și comportare, sa aibă o ţinuta corespunzătoare;
- sa folosească un limbaj elevat;
- sa afişeze o imagine de profesionist;
- sa folosească gesturi normale pentru a întări un anumit mesaj;
- sa păstreze o atitudine politicoasa și plăcuta;
- sa fie prietenos dar nu familiar;
- sa fie eficient dar nu serviabil;
- sa fie afirmativ dar nu agresiv;
- sa înțeleagă ca nu e necesar sa fie nepoliticos sau aspru pentru a nu da impresia de autoritate sau
responsabilitate;
- sa fie tot timpul profesionist;
In sfârşit, este clar ca primul om cu care clientul se va întâlni in sediul firmei este agentul de securitate.
Vizitatorul trebuie de asemenea sa-și formeze o imagine buna despre agentul de securitate, despre societatea pe
care o reprezintă precum și despre firma beneficiarului serviciului de securitate.
Personalul din serviciul de securitate trebuie sa fie conştient de faptul ca daca face o impresie proasta, aceasta se
reflecta asupra întregului sistem și ar trebui sa se străduiască sa creeze o imagine pozitiva pentru securitatea
privata.

Lucrul în echipă.
” Nu exista probleme pe care sa nu le putem rezolva impreuna, ci exista foarte putine probleme pe care sa le
putem rezolva singuri” Lyndon Johnson
Ce este o echipă?
•Un grup mic de oameni care au un scop comun sau obiective comune, pun în comun resurse, efort, timp pentru a
îndeplini aceste obiective comune,se diferenţiază, dar se şi completează, si se simt reciproc responsabili pentru
aceste obiective.
Echipe speciale, constituite pentru rezolvarea problemelor, cu rolul:
• de a analiza o anumită stare de lucruri;
• de a elimina o problemă;
• de a eficientiza un domeniu de activitate.
Cazuri în care se poate convoca o astfel de echipă -când apare o problemă, un focar de producere a unui
eveniment, care trebuie eliminat într-o perioadă scurtă de timp.
Munca in echipa prezinta numeroase avantaje: primele si cele mai evidente sunt cele legate de climatul
afectiv pozitiv care se presupune a se constitui in echipa. Membrii unei echipe ajung sa se cunoasca foarte bine,
conlucrand la depasirea dificultatilor curente. In plus diversitatea si varietatea solutiilor oferite creste cel putin
aritmetic cu fiecare membru. Lucrul in echipa poate fi de aceea extrem de motivant, deoarece fiecare proiect
aduce cu sine experienta contactului cu ceilalti si bucuria de a beneficia de sprijinul acestora.
 BIBLIOGRAFIE

1. Legislatie specifica domeniului :

 Constitutia Romaniei, republicata;

 Legea nr. 333/ 08.07.2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanei, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 Lege nr. 9/ 09.01.2007 pentru modificarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor şi protecţia persoanelor;
 Legea nr. 40/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor,
bunurilor, valorilor si protectia persoanelor;
 Legea nr. 295 / 28 iunie 2004 privind regimul armelor si al munitiilor;
 Legea nr. 319 / 14 iulie 2006 - Legea securitatii si sanatatii in munca;
 Legea Nr. 307/2006 - privind apararea impotriva incendiilor;
 Legea nr. 53/2011, Codul Muncii, republicata;
 Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca;
 Legea 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia;
 Lege nr. 247/2005 - privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei;
 Lege nr. 169/2002 - privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a
unor legi speciale;
 Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonantei de Urgentă a
Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului
 Codul Penal, cu modificarile si completarile ulterioare;
 H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza
obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor;
 Hotararea 130 / 24 februarie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor;
 Hotararii Guvernului Romaniei nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului
Administratiei si Internelor de realizare a ordinii si sigurantei publice, pentru cresterea sigurantei
cetateanului si prevenirea criminalitatii stradale;

2. Surse informatice

- http://www.scritube.com/stiinta/drept/PATRULELE-SI-POSTURILE POLITIE756562.php - Patrulele si

Posturile Poliţiei De Frontieră - Destinate Executării Supravegherii Si Controlului
- http://ro.scribd.com/doc/98730973/Evaluare-Risc-Protectie-Si-Paza
- http://ro.scribd.com/doc/26995538/Teme-Pregatire-Agenti-Paza
-http://legeaz.net/legea-333-2003/art-28