AGENT DE SECURITATE

-suport de curs-
CUPRINS

MODULUL1 : PREGATIREA GENERALĂ JURIDICĂ

Aplicarea prevederilor legale specifice activitatii agentului de securitate

MODULUL 2 : PREGATIREA PROFESIONALĂ SPECIFICĂ

Utilizarea mijloacelor din dotarea individuala si a echipamentelor de securitate
Indeplinirea consemnelor si rezolvarea incidentelor de securitate
Completarea documentelor specifice serviciului de securitate privata

MODULUL 3 : NORME GENERALE DE MUNCĂ

Aplicarea normelor de sanatate si securitate in munca
Respectarea normelor de protectie a mediului
Comunicarea si mentinerea relatiilor de munca in echipa
MODULUL1 : PREGATIREA GENERALĂ JURIDICĂ

TEMA 1. REGLEMENTARI JURIDICE SPECIFICE ACTIVITATII AGENTULUI DE SECURITATE

- Intelegerea cadrului general de organizare si executare a serviciului de securitate;
- Cunoasterea atributiilor ce-i revin agentului de securitate pentru prevenirea faptelor cu
caracter contraventional sau penal.

Organizarea si desfasurarea activitatii de securitate privata in Romania:

- reglementari normative specifice;
- formele de paza prevazute de lege, particularitatile acestora;
- paza si protectia prin societatile specializate de paza;
- documente de organizare si planificare a pazei;
- atributiile politiei si altor autoritati de control;
- obligatiile prestatorilor si beneficiarilor serviciilor de Securitate

1.1. Definiţii şi reglementări generale

Securitatea privată în România este reglementată prin lege, normele de aplicare ale acesteia
şi instrucţiuni ale ministrului afacerilor interne. Descrierile următoare îşi au srcinea în
legislaţia actuală prevăzută în bibliografie şi nu pot fi omise în cea viitoare, poate cel mult,
vor fi nuanţate.
Paza şi protecţia sunt activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace specifice, în scopul
asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care
lezează dreptul la proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării
persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau
sănătatea. Se realizează prin forţe şi mijloace militare sau civile, de către instituţii
specializate ale autorităţilor administraţiei publice, sau în regim privat, de către proprietarii
sau deţinătorii obiectivelor, bunurilor şi valorilor, precum şi de către societăţile specializate
de pază şi protecţie.
Persoanele juridice care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, sunt obligate să asigure
securitat ea acestora.
Serviciile de securitate privată sunt serviciile oferite deţinătorilor de bunuri şi valori, de
către persoanele fizice autorizate sau persoanele juridice licenţiate, pe bază de contract, în
scopul asigurării siguranţei acestora.
Furnizorul / prestatorul serviciilor de securitate privată este persoana fizică autorizată sau
juridică licenţiată care desfăşoară activităţi specifice în domeniul securităţii persoanelor,
bunurilor şi valorilor.
Beneficiarul serviciilor de securitate este persoana fizică sau juridică în folosul căreia sunt
realizate activităţile privind securitatea persoanelor, bunurilor şi valorilor.
Ministerul Afacerilor Interne asigură, prin structurile sale specializate, reglementarea,
coordonarea, îndrumarea şi controlulactivităţilor de pază şi protecţie privată pe teritoriu
României, în calitate de autoritate a statului.

1.2. Formele de pază şi protecţie

Principalele forme de pază şi protecţie sunt:
a) paza cu efective de jandarmi;
b) paza cu personal din poliţia locală sau din serviciile publice destinate asigurării pazei
obiectivelor de interes judeţean,
c) paza şi protecţia prin societăţi specializate;
d) paza proprie;
e) paza în mediul rural.

Societăţile specializate de pază şi protecţie sunt societăţi comerciale private, care se

constituie şi funcţionează potrivit legislaţiei comerciale şi a prevederilor legii speciale.
Acestea funcţionează în baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi
pot avea, unul sau mai multe dintre următoarele obiecte de activitate:
a) Servicii de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor
fizice sau juridice, indiferent de forma de deţinere a capitalului, efectuate cu
personal de securitate privată;
b) Servicii de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor
fizice sau juridice, indiferent de forma de deţinere a capitalului, realizate prin
sisteme tehnice de securitate,
c) Servicii de securitate a transporturilor de valori aflate în tranzit, de colectare,
depozitare, procesare şi alimentare cu bani a ATM- urilor;
d) Servicii de securitate a transporturilor de produse cu caracter special;
e) protecţie specializată a persoanelor fizice (garda de corp);
f) Servicii de monitorizare a sistemelor electronice şi de recepţie a alarmelor;
g) Servicii de intervenţie şi răspuns la alarme;
h) Servicii de securitate a evenimentelor, organizate în locuri publice sau destinate
publicului;
i) Servicii de securitate în aeroporturi, porturi şi pe navele de călători;
j) Servicii de transport şi protecţie a corespondenţei, efectelor poştale şi coletelor;
k) Servicii de securitate a bunurilor şi valorilor, dispuse în locuri publice;
 l) Servicii de consultanţă şi analiză a riscurilor la securitatea fizică pentru activităţile
prevăzute la iit. a) - k).

1.3. Planul desecuritate

Securitatea la o unitate / obiectiv se realizează prin adoptarea mai multor documente dintre
care, raportat la valoarea lor juridică, plănui de securitate este cel mai important pentru că
este documentul întocmit de unitatea ale cărei bunuri sau valori se păzesc, cu consultarea
prestatorului, pe baza concluziilor rezultate în urma analizei de risc şi prin care se prevăd
măsurile ce trebuie adoptate pentru asigurarea securităţii persoanelor, bunurilor şi valorilor,
cu avizul de specialitate al poliţiei, dacă este cazul.
Planul de securitate trebuie să cuprindă;:
- caracteristicile obiectivului păzit;
- numărul de posturi şi amplasarea acestora; necesarul de personal pentru pază;
- amenajările, instalaţiile şi mijloacele tehnice de pază şi de alarmare,
- consemnul posturilor;
- legătura şi cooperarea cu alte organe cu atribuţii de pază a obiectivelor, bunurilor şi
valorilor;
- modul şi/sau procedurile de acţiune şi de lucru în diferite situaţii;
In planul de securitate se fac menţiuni şi asupra existenţei sistemelor de alarmă la efracţie
sau incendiu precum şi despre conectarea acestora la un dispecerat de monitorizare şi
recepţie / retransmitere a semnalelor de alarmă.
In situaţia în care măsurile de securitate ale obiectivului, prevăd numai utilizarea mijloacelor
mecano-fizice şi a sistemelor tehnice de alarmare, monitorizare şi intervenţie, fără a se
institui pază şi protecţie cu personal, nu se întocmeşte plan de securitate.
In situaţii excepţionale, pentru asigurarea provizorie a protecţiei unităţii, pe o perioadă
limitată de timp, pot fi instituite măsuri de securitate, fără întocmirea prealabilă a planului
de securitate prevazut de lege. Toate documentele care stau la baza organizării activităţilor
de securitate, trebuie păstrate în dosarul de securitate.

1.4. Sistemul de securitate

Sistemul de securitate cuprinde dispozitivul de securitate adoptat de către prestator şi e
realizat cu personal, combinat cu echipamentele tehnice de securitate instalate de către
beneficiar, într -un raport optim necesar pentru siguranţa bunurilor şi valorilor încredinţate.
In funcţie de forţele întrebuinţate şi/sau mijloacele tehnice instalate, sistemul de securitate
adoptat, poate fi simplu sau integrat.
La unităţile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de securitate organizat,
conducătorii acestora sunt obligaţi să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori
sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare
asigurării securităţii şi integrităţii bunurilor.

1.5 Dispozitivul de securitate

Dispozitivul de securitate reprezintă modul de dispunere, în teren sau pe obiectiv, a
elementelor de serviciu constituite permanent sau temporar, fixe sau mobile, având dotarea
corespunzătoare asigurării siguranţei bunurilor şi valorilor încredinţate.
Compunerea dispozitivului de securitate şi dotarea personalului pentru serviciu, se
stabileşte în funcţie de următorii factori:
- nivelul de expunere la risc al bunurilor şi valorilor încredinţate;
- situaţia operativă din zona de dispunere a obiectivului;
- configuraţia terenului şi topografia locaţiei ce urmează să fie securizată;
- cantitatea şi performanţa sistemelor tehnice de supraveghere, alarmare şi monitorizare;
- personalul şi logistica, aflate la dispoziţia prestatorului:
- solicitările beneficiarului privind nevoile reale de securitate.
Dispozitivul de securitate se compune din:
A. Personal de securitate:
- şeful de obiectiv;
- şeful de tură;
- agentul de securitate.
B. Elemente de dispozitiv:
- posturi de securitate: fixe sau mobile şi temporare sau permanente;
- posturi de control al accesului;
- patrule: temporare sau permanente;
- pânda;
- dispecerat;
- echipa /echipaj de intervenţie ş.a.

Şeful de obiectiv este persoana care asigură permanent legătura între conducerea firmei de
securitate şi conducerea obiectivului., în ceea ce priveşte rezolvarea operativă a
problemelor de sen/iciu. Are în subordine şefii de tură şi agenţii de securitate.
Şeful de tură este persoana care asigură pregătirea agenţilor de securitate pentru a intra în
serviciu şi răspunde de siguranţa obiectivului, pe toată durata acestuia. Se subordonează
şefului de obiectiv şi are în subordine toţi agenţii de securitate, aflaţi în serviciu. De regulă,
atunci când dispozitivul de securitate este format din cel puţin 5 posturi / patrule de
securitate, se numeşte un şef de tură.
Agentul de securitate este persoana calificată, care îndeplineşte condiţiile legale pentru
angajare, în măsură să execute, una sau mai multe din următoarele sarcini de serviciu:
- prevenirea sau descoperirea pătrunderilor ilegale, a intrărilor sau activităţilor
neautorizate, distrugerilor, vandalismului sau violării proprietăţii private;
- prevenirea sau descoperirea furturilor, pierderii, înstrăinării, însuşirii sau ascunderii
de bani, bunuri, valori, documente sau hârtii de valoare şi alte elemente ale
proprietăţii;
- apărarea integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor;
- însuşirea şi punerea în aplicare a regulamentelor, regulilor, procedurilor şi practicilor
pentru reducerea stării infracţionale;
- raportarea tuturor evenimentelor care au avut loc în timpul serviciului
Postul de securitate reprezintă tot ceea ce i se încredinţează unui agent de securitate pentru
protecţie, precum şi locui sau porţiunea de teren unde acesta îşi exercită obligaţiile
prevăzute în consemn. După modalitatea de executare a serviciului, postul de securitate
poate fi, fix sau mobil. După durata serviciului, postul de securitate poate fi, permanent sau
temporar.
Postul fix, presupune executarea atribuţiilor de serviciu, de către agentul de securitate, de
pe Joc, iar postul mobil, prin deplasare într-un sector de securitate, stabilit prin consemn.
Postul temporar, presupune executarea atribuţiilor de serviciu, de către agentul de
securitate, pe o perioadă determinată, iar postul permanent, presupune executarea
atribuţiilor de serviciu, de către agentul de securitate, pe timp de 24 de ore din 24.
Postul de control acces, poate fi compus din 1-2 agenţi de securitate dispuşi la puncte
obligatorii de trecere, în scopul executării legitimării persoanelor, efectuării controlului
corporal şi al bagajelor acestora, precum şi ai mijloacelor de transport.
Pânda presupune existenţa a 1-2 agenţi de securitate, dispuşi discret într-un loc obligatoriu
de trecere, atunci când sunt informaţii certe despre intenţia unei/unor persoane de a
pătrunde sau ieşi ilegal în/din obiectiv ori pe unde se sustrag frecvent bunuri.
Echipajul/echipa de intervenţie poate fi compus(ă) dintr-un număr variabil de agenţi de
securitate şi un autoturism anume destinat, dispus în teren, în măsură să se deplaseze, în cel
mai scurt timp, la locui de unde s-a semnalat o alarmă de efracţie, prin Centrul de
Monitorizare şi Recepţionare a Alarmelor.

1.6. Infracţiunea
Codul penal (legea penală) este legea care apără împotriva infracţiunilor, suveranitatea,
independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile
acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept.
Acesta incriminează toate faptele penale însă, în anumite legi sau coduri, se prevăd
infracţiunile speciale.
Legea prevede faptele care constituie infracţiuni, pedepsele care se aplică şi măsurile care
se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte. Faptele prevăzute de legea penală ca infracţiuni
se împart, după gravitatea lor, în crime şi delicte.
A. Infracţiunea şi elementele ei
Codul penal defineşte infracţiunea ca fiind „fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu
vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o".
Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Infracţiunea este o faptă a omului prin care se aduce atingere unor anumite valori sociale şi
pentru care, cel ce a săvârşit-o, urmează să suporte o pedeapsă (închisoare sau amendă).
Infracţiunea trebuie să îndeplinească anumite trăsături esenţiale, caracteristice care să o
deosebească de contravenţie sau abateri, combătute prin mijloace nepenale.
Nimeni nu poate fi sancţionat pentru o faptă care nu este prevăzută de lege ca infracţiune la
data săvârşirii ei.
Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii:
a. pericolul social;
b. vinovăţia;
c. fapta să fie prevăzută în legea penală.
Pericolul social - este trăsătură esenţială a infracţiunii, care relevă aspectul material şi social
al infracţiunii:
- orice activitate contrară normelor în vigoare şi care împiedică desfăşurarea normală
a relaţiilor sociale prezintă pericol social:
pericolul social trebuie să fie generat de săvârşirea unei fapte (acţiuni sau inacţiuni);
pericolul social trebuie sa fie de asemenea natură, încât, pentru combaterea faptei
generatoare, să fie necesară aplicarea unei pedepse.
Vinovăţia - reflectă aspectul subiectiv al infracţiunii.
- vinovăţia există atunci când fapta care prezintă pericol social este săvârşită cu
intenţie sau din culpă:
vinovăţia este rezultatul interacţiunii a doi factori:
 conştiinţa - atitudinea psihică a persoanei;
 voinţa - a voit, nu a fost constrâns şi are două forme principale:
a. intenţia - (directă sau indirectă) prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte
producerea lui respectiv, prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte,
acceptă posibilitatea procedurii lui;
b. culpa- prevede rezultatul acţiunii, dar nu-l acceptă.

- intenţie depăşită - acţiune sau inacţiune intenţionată, care produce un rezultat mai
grav.
Fapta să fie prevăzută în legea penală. Nimeni nu poate fi sancţionat pentru o faptă care nu
este prevăzută de lege ca infracţiune la data săvârşirii ei.
Conţinutul infracţiunii:
a) obiectul infracţiunii - valorile sociale ocrotite de legea penală;
b) subiectul infracţiunii - persoana fizică ce a comis fapta, dacă îndepfineşte anumite
condiţii:
- să aibă vârsta cerută de lege;
- să fie responsabil;
- libertatea de voinţă şi acţiune (nu a fost constrâns, a decis liber);
c) latura obiectivă a infracţiunii - să fie îndeplinite toate condiţiile cerute de norma de
incriminare, privitoare la actul de conduită pentru existenţa infracţiunii;
d) latura subiectivă a infracţiunii - atitudinea, conştiinţa, voinţa infractorului faţă de
faptă şi urmările acesteia. Cerinţele esenţiale pentru elementul subiectiv sunt:
- mobilul (cauza internă a actului de conduită);
- scopul (ţelul urmărit prin săvârşirea faptei).
Tentativa. Condiţiile tentativei:
• existenţa unei hotărâri de a săvârşi infracţiunea;
• punerea în executare a hotărârii infracţionale;
• întreruperea executării hotărârii infracţionale, adică rezultatul (efectul) să nu se fi produs.
Pedepse
In funcţie de gravitatea faptelor comise, pedepsele pot fi:
- pedepse principale: detenţiunea pe viaţă; închisoarea (15 zile - 30 de ani)
- amenda (30 de zile până la 400 de zile amendă. O zi amendă este cuprinsă între 10 şi 500
de lei). Pedepse accesorii - interzicerea unor drepturi din momentul pronunţării definitive a
unei hotărâri judecătoreşti pană la terminarea executării pedepsei,
Pedepse complementare:
- interzicerea exercitării unor anumite drepturi (ex: dreptul de a fi ales);
- degradarea militară;
- publicarea hotărârii de condamnare, în Monitorul Oficial.

1.7. Contravenţia
Contravenţia este fapta săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus
decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare, prin legi sau alte acte normative.
Subiectul contravenţiei este autorul faptei ilicite împotriva căruia se aplică o sancţiune.
Minorii sub 14 ani nu pot fi subiecţi ai contravenţiei.
Trăsături:
• vinovăţia - pentru a exista o contravenţie, aceasta trebuie săvârşită cu vinovăţie.
• pericolul social - nu este atât de grav ca al unei infracţiuni prin însuşi modul cum este
concepută şi săvârşită şi în acest fel nu lezează şi nu produce tulburări însemnate bunului
mers al societăţii, ci încalcă o regulă minoră sau produce consecinţe de mai mică
importanţă.
Sancţiuni contravenţionale
Avertismentul - constă în atragerea atenţiei contravenientului asupra pericolului faptei sale
şi în recomandarea agentului constatator ca pe viitor să respecte dispoziţiile legale.
Amenda - constă într-o sumă de bani pe care contravenientul trebuie să o plătească, când
săvârşeşte o contravenţie, gradul de pericol fiind cel care determină cuantumul amenzii.
Cuantumul amenzilor este prevăzut de actele normative incriminatorii şi se situează între
limite minime si maxime.
Confiscarea - măsură care poate fi luată numai dacă este prevăzută expres în actul normativ
de stabilire şi sancţionare a contravenţiei şi constă în trecerea în proprietatea statului, fără
plată a anumitor bunuri care au legătură cu fapta ilicită.
Se confiscă:
- lucruri produse prin contravenţie;
- lucruri care au servit la săvârşirea contravenţiei, dacă sunt ale contravenientului;
- lucruri dobândite prin săvârşirea contravenţiei, dacă nu sunt restituite persoanei
vătămate. Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele
competente, anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează
contravenţia, şi măsura confiscării dacă este cazul.

1.8. Răspunderea agentului de securitate

Dacă în timpul sau în legătură cu serviciul prestat agentul de securitate, a încălcat o normă
legală, poate fi sancţionat disciplinar, material, contravenţional sau penal, după caz.
Sancţiunile disciplinare, se stabilesc de conducerea societăţii la care este angajat, iar
pedepsele aplicate si avertismentul sunt cele prevăzute scris in Codul Muncii:
a) retrogradarea din funcţie ce nu poate depăşi 60 de zile;
b) reducerea salariului de bază, pe o perioadă de 1-3 luni, cu 5-10%;
c) reducerea salariului de bază şi /sau, după caz a indemnizaţiei de conducere, pe o
perioada de 1-3 luni, cu 5-10%;
d) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Răspunderea materială este aplicată atunci când prin îndeplinirea defectuoasă a serviciului,
se produc pagube materiale angajatorului sau beneficiarului.
Sancţionarea contravenţională intervine atunci când, agentul de securitate încalcă una sau
mai multe fapte prevăzute de lege, în timpul serviciului, şi acestea sunt constatate de
autoritatea competentă (poliţia).
Răspunderea penală intervine atunci când printr-o hotărâre judecătorească, instanţa
stabileşte una din pedepsele prevăzute în codul penal.

1.9. Cauzele justificative şi de neimputabilitate prevăzute de legea penală

Legitima apărare - este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a
înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia
sau drepturile acestora, sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu
gravitatea atacului.
Se prezumă că este în legitimă apărare şi acela care comite fapta pentru a respinge
pătrunderea fără drept a unei persoane într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc
împrejmuit ţinând de acesta, fără drept prin violenţă, viclenie, efracţie sau alte asemenea
modalităţi neiegale ori în timpul nopţii.
Starea de necessitate - este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva
de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală sau
sănătatea sa, a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes general, dacă
urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care
pericolul nu era îndepărtat.
Este justificată fapta prevăzută de legea penală, constând în exercitarea unui drept
recunoscut de lege sau îndeplinirea unei obligaţii, impuse de lege ori de autoritatea
competentă.
Constrângerea fizică şi constrângerea morală - nu constituie infracţiune fapta prevăzută de
legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut
rezista. De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită
din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru
persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod.
Excesul neimputabil - nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de o
persoană aflată în stare de legitimă apărare, care din cauza tulburării şi temerii, depăşeşte
limita unei apărări, proporţionale cu gravitatea atacului, Acelaşi tratament este şi în cazul
stării de necesitate.
Cazul fortuit - nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat
este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Intoxicaţia - nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă persoana, în
momentul săvârşirii faptei, nu putea sâ-şi dea seama de acţiunile sau inacţiunile sale ori nu
putea să se controleze din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanţe
psihoactive.
Eroarea - nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în
momentul săvârşirii acesteia, nu cunoştea de existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de
care, depinde caracterul penal al faptei.

TEMA 2. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGENTULUI DE SECURITATE:

- Înţelegerea procesului de calificare şi a oportunităţilor de evoluţie profesională.
- Cunoaşterea drepturilor şi respectarea obligaţiilor, de către agentul de securitate.

2.1. Condiţii de acces în ocupaţie

Ocupaţia de bază în domeniul pazei obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţiei
persoanelor este „agentul de securitate" şi se dobândeşte în urma absolvirii cursului de
calificare şi promovării examenului în acest sens.
Persoanele care doresc să urmeze cursurile de calificare pentru „agent de securitate'''
trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiţii:
a. să fie cetăţean român sau cetăţean al unuia dintre statele membre ale
Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European şi să aibă vârsta de cel
puţin 18 ani,
b. să fie apt medical pentru exercitarea funcţiei;
c. să nu aibă antecedente penale pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.

Angajarea personalului cu atribuţii de pază sau gardă de corp se face pe baza documentului
stability prin lege (atestat, carnet profesional etc.), după absolvirea cursului de calificare
profesională de bază şi promovarea examenului, precum si a dovezilor care atestă
îndeplinirea celorlalte condiţii legale. Documentul profesional se eliberează de autoritatea
de reglementare (politia) şi dă dreptul persoanei deţinătoare de a practica ocupaţia de bază
în domeniul securităţii private.
Formarea profesională a personalului pentru executarea activităţilor de securitate a
obiectivelor, bunurilor, valorilor şi de gardă de corp se realizează prin furnizori de formare
profesională din sectorul public sau privat, autorizaţi în condiţiile legii.
Furnizorul de formare profesională are obligaţia de a aproba înscrierea la cursul de calificare
profesională, doar a persoanelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
Examenul de absolvire a cursului de calificare profesională pentru ocupaţia de agent de
securitate se susţine în faţa unei comisii, constituită potrivit dispoziţiilor legale, din care face
parte şl un reprezentant al unităţii de poliţie, competentă teritorial.
Cursul se organizează şi se desfăşoară, pe baza planului tematic şi a programei de pregătire
aprobată, de către Autoritatea Naţională pentru Calificări, odată cu standardul ocupaţlonal
al agentului de securitate.
Planul tematic pentru cursul de calificare în ocupaţia „agent de securitate" cuprinde
următoarele discipline şi norme de timp:
• aplicarea prevederilor legale specifice activităţii agentului de securitate (6 ore de teorie şi
3 ore de practică);
• cunoaşterea mijloacelor din dotarea individuala şi a echipamentelor de securitate (10 ore
de teorie şi 15 ore de practică);
• îndeplinirea consemnelor şi rezolvarea incidentelor de securitate (18 ore de teorie şi 240
ore de practică);
• completarea documentelor specifice serviciului de securitate (8 ore de teorie şi 10 ore de
practică);
• aplicarea normelor de sănătate şi securitate în muncă (5 ore de teorie şi 8 ore de practică);
• respectarea normelor de protecţie a mediului (8 ore de teorie şi 20 ore de practică);
• comunicarea şi menţinerea relaţiilor de muncă în echipă (5 ore teorie şi 4 ore de practică).
Sunt exceptate de la obligata obţinerii certificatului de absolvire a cursului de calificare
profesională persoanele care deţin un certificat de competenţe profesionale, dobândit
potrivit legii, şi care fac dovada că au avut calitatea de poliţist sau cadru militar ori au avut,
pentru o perioadă de cel puţin un an, calitatea de soldat sau gradat voluntar.
Certificatul de competenţe profesionale se poate obţine în urma evaluării persoanelor într-
un Centru de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale, autorizat pentru această
ocupaţie, de către Autoritatea Naţională pentru Calificări, în condiţiile legii.

2.2. Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate

Drepturile şi obligaţiile agentului de securitate în calitatea sa de salariat, sunt prevăzute în
afară de Codul muncii, ca drepturi valabile pentru toţi angajaţii şi în legea specială care face
trimitere la specific ul activităţii precum şi în normele interne ale angajatorului.
A. Drepturile agentului de securitate
a) să i se asigure gratuit uniforma, însemnele şi echipamentul de protecţie adecvat pentru
activităţile de serviciu;
b) să fie remunerat cu cel puţin salariul minim brut pe economie şi corespunzător funcţiei pe
care este angajat, iar când este adus sau trimis din / în altă localitate trebuie să i se
deconteze cel puţin cheltuielile aferente;
c) să primească drepturile suplimentare stabilite de lege daca lucrează în locuri sau medii cu
risc ridicat ori în condiţii speciale;
d) să beneficieze gratuit de pregătire, perfecţionare sau specializare profesională şi are
dreptul, să fie instruit şi informat cu privire la aspectele care sa conducă la creşterea calităţii
serviciului prestat:
e) să stabilească identitatea persoanelor care, prin atitudinea lor, pot aduce atingere
masurilor de securitate privată adoptate pentru obiectivul asigurat;
f) în cazul în care este citat în instanţă ca martor, să fie audiat în camera de consiliu şi nu în
şedinţă publică pentru a se asigura protecţia identităţii sale.

B. Obligaţiile agentului de securitate

a) să cunoască prevederile fişei cu atribuţiile postului şi să le îndeplinească, cu
responsabilitate şi profesionalism;
b) să execute întocmai şi la timp, dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici şi deciziile conducerii
obiectivului, referitoare la securitatea acestuia;
c) să se preocupe permanent de perfecţionarea pregătirii sale profesionale;
d) să aibă o conduită demnă, în orice situaţie şi împrejurare, îndeosebi în relaţiile cu
publicul;
e) să cunoască şi să respecte normele de securitate şi sănătate in muncă, precum şi, pe cele
de protecţie a mediului;
f) să respecte disciplina muncii şi procedurile de lucru ale angajatorului;
g) să manifeste loialitate faţă de angajator, în executarea atribuţiilor de serviciu;
h) să respecte regulile privind secretul de serviciu, iar în situaţia în care intră în posesia unor
date şi informaţii ce vizează siguranţa naţională să informeze, de îndată, autorităţile
competente;
i) să manifeste grijă faţă de bunurile din dotarea sa şi a postului, precum şi, faţă de celelalte
echipamente primite în folosinţă de la beneficiar;
j) să respecte întocmai consemnul general şi particular, pe toată durata serviciului;
k) să coopereze / colaboreze în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu persoane îndrituite să
participe la realizarea securităţii obiectivelor, bunurilor şi valorilor.
Agentul de securitate se subordonează nemijlocit şefului de tură şi execută serviciul,
conform prevederilor consemnului general şi particular. El este integrat într-un sistem /
dispozitiv de securitate şi răspunde de integritatea postului încredinţat.

MODULUL 2 : PREGATIREA PROFESIONALĂ SPECIFICĂ

TEMA 3. DOTAREA AGENTULUI DE SECURITATE ŞI DREPTUL DE FOLOSIRE A MIJLOACELOR

DE APĂRARE
3.1. Reguli generale
Angajatorii sunt obligaţi să doteze personalul de securitate cu uniformă, însemne distinctive
şi după caz; echipament de protecţie, pe care acesta le poartă numai în timpul executării
serviciului.
Personalul de securitate are obligaţia de a purta în timpul serviciului un ecuson de
identificare cu numele şi prenumele, fotografie, precum şi cu denumirea unităţii la care este
angajat, inclusiv seria şi numărul documentului profesional. Uniforma şi însemnele se
stabilesc de către angajator. Acestea vor fi inscripţionate numai cu denumirea şi sigla
societăţii angajatoare, la care se poate adăuga sintagma „SECURITY".
Nu este permisă dotarea personalului de pază cu cagule, măşti pentru acoperirea feţei,
cătuşe metalice sau cu bastoane confecţionate din alte materiale decât cauciucul. In raport
de specificul şi importanţa bunurilor sau valorilor protejate personalul de securitate, poate fi
dotat în condiţiile legii cu arme de foc, arme albe, bastoane din cauciuc, spray-uri
lacrimogene şi alte mijloace de apărare individuală.
Prin „alte mijloace de apărare", se înţelege: câini de serviciu, tomfe din cauciuc, veste sau
costume anti-glonţ, căşti de protecţie, precum şi orice mijloc de apărare şi protecţie
neinterzise prin lege, destinate uzului. Felul personalului şi numărul mijloacelor securitate
de apărare pentru personalul de securitate se stabileşte prin planul de securitate, în funcţie
de misiunea fiecărui agent de securitate şi de particularităţile postului în care execută
serviciul.

Dotarea cu arme de foc a personalului de securitate

Personalul de securitate poate fi dotat şi cu arme de foc, numai cu avizul poliţiei.
Organele de poliţie competente, autorizează deţinerea, păstrarea, portul şi folosirea
armelor, persoanelor care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice dacă
pentru pază sau autoapărare este necesar să poarte o asemenea armă, precum şi a
persoanelor juridice, în condiţiile legii.
Personalul de securitate înarmat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- înarmarea să aibă justificare legală;
- planul de securitate al obiectivului să fie avizat de poliţie şi să prevadă înarmarea cu
arme de foc a personalului;
- personalul de securitate să fie avizat de poliţie şi să îndeplinească cumulativ
condiţiile impuse de lege.
Personalul de securitate ce urmează să fie dotat cu arme de foc, trebuie să urmeze un
program de pregătire pentru folosirea acestuia prevăzut de lege, referitor la caracteristicile
armamentului, deţinerea, păstrarea, portul şi muniţia se asigură de către angajator.
Cel puţin semestrial, sub supravegherea unităţilor de poliţie sau jandarmi competente
teritorial, angajatorul trebuie sa organizeze trageri de antrenament cu personalul de
securitate, dotat cu arme de foc.
Personalului de securitate îi este interzis portul, mânuirea sau folosirea armamentului, în
afara serviciului.
Uzul de armă, de către persoanele dotate cu arme de foc pentru executarea atribuţiilor de
serviciu este încă cel reglementat, de art. 46 - 52 din Legea nr. 17/1996.

Dotarea personalului din securitatea privată cu alte mijloace de apărare şi protecţie

individuală
Pentru serviciu, personalul de securitate mai poate fi dotat, în condiţiile legii, cu arme
neletale sau cu arme utilitare. Dotarea cu arme albe este permisă numai dacă acestea sunt
trecute în planul de securitate, iar portul şi folosirea lor sunt permise numai pe timpul
serviciului, în condiţiile legii şi numai pentru autoprotecţie.
Dotarea cu spray-uri iritant lacrimogene se realizează de angajator şi pot fi folosite numai
pentru imobilizarea celor care atacă personalul de securitate aflat în serviciu cu respectarea
instrucţiunilor de utilizare emise de producător şi a procedurilor de lucru.
Asigurarea altor mijloace de apărare sau protecţie individuală, cum ar fi vestele şi costumele
anti-cuţit sau anti-glonţ, dispozitive cu electroşocuri şi mijloace de comunicaţii, este în
funcţie de sarcinile pe care le are de îndeplinit personalul de securitate.
Condiţiile de bază ale asigurării unui serviciu de calitate şi de reprezentare pe piaţă a
angajatorului sunt:
• echiparea şi dotarea personalului de securitate;
• instruirea şi pregătirea profesională continuă în care să se includă şi componente de
autoapărare şi folosirea echipamentelor din dotare.
3.2. Reguli de bază privind folosirea mijloacelor de autoapărare
Folosirea bastonului de cauciuc sau a tomfei
Bastonul din cauciuc sau tomfa, se poarta ia vedere, pe tot timpul executării serviciului. Este
prins la centură ori ţinut la încheietura mâinii cu o cureluşă, caz în care, nu se balansează şi
nu se loveşte cu el în diverse obiecte. Agentul de securitate trebuie să se asigure că bastonul
de cauciuc sau tomfa, poate fi folosit de îndată şi nu poate fi scăpat pe jos sau smuls din
mană în timpul mânuirii.
Bastonul de cauciuc sau tomfa, pot fi întrebuinţate atunci când celelalte mijloace şi
procedee de imobilizare nu au dat rezultatele scontate sau în situaţii când se impune uzul
armei de foc, însă din cauza împrejurărilor concrete acest lucru nu este posibil pentru
neutralizarea, constrângerea, împiedicarea, imobilizarea, supunerea, liniştirea sau
intimidarea unor persoane.
Loviturile cu bastonul sau tomfa trebuie să fie aplicate numai după somaţie, pe părţile moi
ale corpului şi la membrele superioare sau inferioare.
Nu vor fi aplicate astfel de lovituri la cap, peste urechi, gât, în părţile vitale ale corpului,
deoarece s -ar putea cauza persoanei, vătămări grave sau chiar moartea.
Aplicarea de lovituri va înceta, imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s -a
conformat dispoziţiilor date de agentul de securitate.
Se interzice cu desăvârşire, folosirea bastonului de cauciuc sau a tomfei împotriva femeilor,
cu excepţia cazurilor în care acestea înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în
pericol viaţa ori integritatea corporală a unor persoane sau a agentului de securitate.
De regulă, bastonul sau tomfa se foloseşte pentru pararea loviturilor agresorului. Bastonul
se prinde cu ambele mâini de extremităţi şi se ţine în direcţia din care vin loviturile.
Ca mijioc de atac, bastonul de cauciuc sau tomfa se foloseşte pentru aplicarea de lovituri
asupra agresorului în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei, ori să înceteze acţiunea. în
cazul când sunt mai mulţi agresori, primele lovituri vor fi aplicate celor mai agresivi.
Loviturile vor fi aplicate, în special, peste mâini, pentru a nu le da posibilitatea să atace şi să
scape, eventualele obiecte cu care ar putea lovi.
Angajatorul pune la dispoziţia agentului de securitate, procedurile de acţiune şi modul de
folosire a mijloacelor de apărare, cu obligaţia celui din urmă, de a le respecta întocmai.

Folosirea pulverizatorului cu substanţe iritant lacrimogene

Pulverizatorul lacrimogen poate şi trebuie să se afle în dotarea individuală a agentului de
securitate sub formă de tuburi tip spray. El conţine o substanţă iritant-lacrimogenă şi poate
fi folosit pentru împiedicarea şi neutralizarea acţiunii persoanelor agresive, care tulbură grav
ordinea şi liniştea publică, atacă agentul de securitate sau alte persoane, acţiuni ce nu au
putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace legale.
Acest mijloc poate fi folosit împotriva persoanelor care:
• întreprind acţiuni care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală a agentului de
securitate ori a altor persoane;
• încearcă să pătrundă sau pătrund fără drept în obiectivele păzite, sediile organelor
administraţiei publice şi periclitează în orice mod securitatea acestora, ori tulbură
desfăşurarea normală a activităţii;
• ultragiază agenţii de securitate ori persoanele cu funcţii ce implică exerciţiul autorităţii
publice prin ameninţare, lovire sau orice alte acte de violenţă.
Se interzice folosirea pulverizatorului lacrimogen împotriva femeilor gravide sau a
persoanelor cu semne vizibile de invaliditate ori a copiilor.
Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este metoda acceptată numai pentru imobilizarea
unei persoane violente.
Distanţa eficientă pentru folosire este de maximum 3 metri, dar nu mai aproape de 2 metri.
Inainte de folosire pulverizatorul se verifică, apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către
înainte şi se apasă pe butonul de acţionare.
Nu se recomandă folosirea în spaţii închise, spre o sursă de foc sau un corp incandescent ori
împotriva vântului. Dacă faţa şi ochii au fost afectaţi se spală cu multă apă, fără a se aplica
creme sau alte emulsii.
Sunt interzise ameninţările în scop de amuzament sau manipularea neglijentă a
pulverizatorului lacrimogen.
Pulverizatorul va fi prins pe centură, în suportul special confecţionat şi destinat acestui scop.

Folosirea animalelor de serviciu

In situaţii deosebite, personalul de securitate specializat, poate fi dotat cu cai sau câini de
serviciu, care vor fi întrebuinţaţi, conform prevederilor planului de securitate.
Personalul de securitate încadrat pe funcţii care prevăd să aibă în primire şi animale de
serviciu, trebuie să urmeze cursuri de specializare.
Conducătorii animalelor de serviciu trebuie să se îngrijească de instruirea acestora, cu
privire la modul de folosire în activităţile de securitate a obiectivelor, astfel încât, în situaţii
reale, să poată realiza surprinderea agresorilor.
Dar dincolo de aceste cerinţe, cea mai importantă condiţie o reprezintă ataşamentul
animalului faţă de conducător, care se realizează în timp, cu multă răbdare şi afecţiune,
constituind până la urmă cheia succesului, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
TEMA 4. MIJLOACE TEHNICE DE SECURITATE FOLOSITE ÎN SERVICIU

Pentru asigurarea unei cât mai bune protecţii a proprietăţilor, bunurilor şi valorilor, pe lângă
dispozitivul de securitate umană, conducătorii de unităţi trebuie să instaleze şi sisteme de
alarmă împotriva efracţiei.
Prin sisteme de alarmă împotriva efracţiei, se înţelege un ansam blu de echipamente
electronice compuse din centrală de comandă, cu semnalizare optică şi acustică, butoane şi
pedale de panică, control acces şi televiziune cu circuit închis, cu posibilităţi de înregistrare şi
stocare a imaginilor şl datelor, de natură să asigure o protecţie corespunzătoare obiectivelor
şi persoanelor. Acestea pot fi completate sau suplimentate cu mijloace de protecţie mecano
- fizice.
Toate acestea poartă denumirea generică de mijloace tehnice, care concură ta buna
funcţionare a dispozitivului de securitate.
Mijloacele tehnice folosite pentru securitatea obiectivelor, bunurilor şi valorilor sunt:
• mijloace mecano-fizice de protecţie,
• mijloace electronice de securitate;
• dispeceratul de monitorizare a alarmelor la efracţie.

4.1. Mijloace mecano-fizice de protecţie

Prin măsuri de protecţie mecano-fizice se înţelege, asigurarea clădirilor instituţiilor cu dotări
tehnico constructive împotriva efracţiilor şi asigurarea valorilor prin păstrare în unităţi de
depozitare sigură.
Elementele de protecţie mecano-fizice încorporate imobilelor destinate păstrării, depozitarii
şi manipulării bunurilor şi valorilor de orice fel, trebuie să fie rezistente la efracţie,
corespunzător gradului de siguranţă impus de nivelul de risc şi conforme cerinţelor tehnice,
prevăzute în standarde.
Mijloacele mecano-fizice de protecţie constau în: încuietori speciale, uşi blindate, seifuri,
mobilier ignifug, gratii şi reţele metalice, instalaţii care prin atingere produc semnale sonore
şi optice, ziduri, case de fier, tezaure, geamuri şi folie de protecţie.
Scopul mijloacelor mecano-fizice este de a împiedica sau întârzia pătrunderea fără drept
într-o unitate, asigurată sau nu cu agenţi de securitate.

4.2. Mijloace şi sisteme electronice de securitate

Conducerea obiectivului în calitate de beneficiar al mijloacelor tehnice folosite în pază
trebuie să -şi canalizeze efor tarile pentru realizarea unui sistem integrat de securitate, prin
care să se poată obţine, în timp real, informaţii despre orice mişcare a personalului sau şi a
unui sistem de administrare prin care să se poată efectua, situaţii statistice privind prezenţa
angajaţilor şi operarea unor modificări ale codului de acces de pe cartele gestionate.
Din dispeceratul instalat în obiectiv se supraveghează mişcarea personalului şi a
autovehiculelor. Prezenţa pazei umane într-un anumit punct din obiectiv este necesară
numai atunci când este dispus la începutul culoarului de intrare sau când punctul de acces
este de importanţă deosebită.La punctele de acces intermediare, pot fi utilizate şi sisteme
de supraveghere video.
Prin amplasarea cititoarelor de cartele se creează culoare de mişcare a personalului şi o
compartimentare strictă a accesului în anumite puncte din obiectiv. Cititoarele de cartele
sunt conectate, atât la dispeceratul obiectivului cât şi la sistemul electronic de deschidere a
porţilor de liberă trecere.
Supravegherea zonelor exterioare şi interioare se face prin amplasarea unor camere video
sau a unor senzori de mişcare, ori prin amplasarea unor posturi fixe de securitate, în locurile
cele mai favorabile pentru comiterea unor fapte antisociale sau de intrare/ieşire, în/din
obiectiv.
Aproprierea unei persoane de zona Interzisa, declanşează alarma optică şi sonoră, atât ia
obiectiv cât şi la echipa de intervenţie.
Utilizarea sistemului electronic de supraveghere şi realizarea unul sistem de monitorizare
eficient, permite folosirea raţională a forţelor şi mijloacelor umane, dând posibilitatea
constituirii şl dispunerii unor echipe de intervenţie, a unor patrule şi posturi fixe, în locurile
cele mal favorabile comiterii de infracţiuni.
Sistemele de identificare antropometrică îşi găsesc aplicarea şi controlul accesului în zonele
de securitate deosebită. Ele sunt superioare întrucât recunosc persoana prin anumite
caracteristici fizice unice precum: geometria mâinii, amprentele digitale, amprenta vocii,
dinamica semnăturii, geometria profilului, vascularizarea retinei.
Sistemul operează după înregistrarea unor parametri pertinenţi corespunzători pentru
recunoaşterea individului şi care, sunt stocaţi atât în memoria sistemului cât şi pe cartelele
magnetice folosite pentru deschiderea unor porţi. La fiecare folosire a cartelei, sistemul
compară datele din memorie cu cele ale solicitantului de acces după care, procedează în
consecinţă.
Detectarea unui eveniment nedorit şi semnalizarea acestuia printr -o alarmă, Indiferent de
tipul ei, reprezintă condiţii necesare, dar nu suficiente, pentru asigurarea unei securităţi
corespunzătoare a obiectivului.
De aceea detectarea trebuie urmată imediat de o etapă de tratare şi interpretare a alarmei,
precum şi de un set adecvat de acţiuni care să asigure diminuarea sau dimensionarea
consecinţelor negative ale evenimentului care a declanşat alarma.Subordonate acestui
deziderat, detectar ea evenimentului nedorit şl alarmarea reprezintă rezultatul unor
mecanisme electronice complexe, ale căror funcţiuni realizează supravegherea stării unor
obiective sau zone funcţionale, cum ar fi:
- zona de acces în unitate şi zona perlmetrală;
- zona de tranzacţionare;
- zona de depozitare;
- zona de expunere;
- zona de transfer;
- zona de procesare;
- zona echipamentelor de securitate;
- zona de tranzacţii cu automate bancare.
Acest sistem complex de pază şi alarmă este construit din mai multe subsisteme:
- alarmă împotriva efracţiei;
- control acces;
- televiziune cu circuit închis;
- interfonie (comunicare);
- iluminare exterioară de securitate;
- avertizare la umiditate excesivă şi inundaţie;
- alarmă ia incendiu.

A. Subsistemul de alarmă împotriva efracţiei

Subsistemul de alarmă împotriva efracţiei prin ecipamentele ce il compun asigura
centralizarea si prelucrarea semnalelor provenite de la detectori montaţi în zonele şi pe căile
de acces, ce urmeaza a fi protejate.
Structura bloc a unui astfel de subsistem cuprinde:
a) Centrala de alarmă - reprezintă partea cea mai importantă a unui sistem de alarmă. Este
un echipament care asigură prelucrarea semnalelor primite de la elementele de detecţie, în
vederea luării unei decizii şi semnalizarea stărilor în care se găseşte sistemul de alarmă. De
asemenea, centrala permite operarea sistemului prin intermediul tastaturii de comandă ori
telecomenzii, memorarea datelor prestabilite şi a evenimentelor survenite.
Ca părţi compononto, centrala cuprinde:
• sursa de alimentare;
• comunicatorul de semnale de alarmă - care îndeplineşte rolul de transmitere a mesajelor
de la centrala de alarmă la un dispecerat sau la un post telefonic. Transmiterea se poate
face pe linie telefonică sau prin radio emisie-recepţie.
b) Elementele de detecţie - au rolul de a detecta prezenta în spaţiul protejat al unui intrus şi
transmiterea semnalului de alarmă către centrala de alarmă.
Cele mai importante elemente de detecţie sunt detectoarele de prezenţă care, se pot
clasifica:
1) După locul amplasării:
- deinterior;
- de exterior
2) După principiul de funcţionare:
- detectoare de infraroşii pasive şi active; detectoare cu microunde;
- detectoare cu ultrasunete;
- detectoare de panică - care se materializează în butoane de panică şi pedale de panică.
Acestea pot funcţiona independent sau în combinat.
c) Avertizoare opto-acustice prin semnalul emis optic şi/sau acustic, au rolul de atenţionare
în cazul declanşării stării de alarmă in acest scop, in exteriorul obiectivului se instalează o
sirenă şi un avertizor luminos pentru o localizare mai rapidă în cazul declanşării stani de
alarmă.
Unitatea de comandă a unui sistem de alarmă la efracţie este un panou de comandă
acţionat de o tastatură numerică prin care sistemul este pornit sau oprit.
Pentru a activa sau a dezactiva sistemul, utilizatorul introduce o succesiune stabilită de
numere într - o secvenţă dată, de ex 1 2 3 4, acesta fiind cunoscută sub denumirea de cod
de activare sau cod de utilizator.

B. Subsistemul de control acces

Subsistemul de control acces îndeplineşte funcţia de limitare a accesului în zonele de
maximă securitate, realizând în acelaşi timp şi o evidenţa a accesului în zonele respective.
Accesul este permis numai persoanelor autorizate cu evidenţierea codului personal.
Sistemele de control al accesului sunt formate din:
- turnichete (card, cod PIN, identificator biometric);
- accesorii de intrare (cititor cârduri, tastatură, cod de deschidere);
- elemente de luare şl transmitere a deciziei (procesor, computer, unitate de control
poartă);
- dispozitive de finalizare (sistem de alarmă, semnal la camere, bariere şi alte dispozitive).
Din punct de vedere mecanic, sistemul este completat cu un dispozitiv de închidere electric
şi un închizător automat de uşă. Când există un turnichet accesul este permis printr-o
informaţie programată dinainte, într-o anumită perioada. Dacă accesul este permis, atunci
este trimis un semnai printr-un dispozitiv pentru a acţiona încuietoarea, iar evenimentul
este stocat în memoria sistemului pentru o verificare ulterioară a accesului.
Controlul este unul dintre cele mai importante aspecte ale securităţii. Sistemele de control
electronic al accesului necesită folosirea unui mod de identificare valid aşa cum este un card
sau număr cod verificat de către un cititor, înainte ca intrarea în zona protejată sa fie
permisă.
Câteva avantaje ale sistemului:
• sistemul de control acces poate fi conectat la încuietori electronice şi interzic accesul
persoanelor neautorizate;
• sistemul poate înregistra toate detaliile celor autorizaţi să aibă acces, şi înregistrarea
tuturor celor care intră sau ies, în/din zona protejată;
• sistemul poate fi folosit în combinaţie cu CCTV pentru a oferi o înregistrare vizuală sau
verifică pe cei care încearcă să pătrundă în obiectivul păzit;
• sistemul poate fi conectate la un sistem de alarmă ia efracţie care poate genera o alertă în
eventualitatea accesului neautorizat sau a unei tentative;
• accesul poate fi restricţionat într-o zonă specifică, potrivit unui program stabilit anterior
care cere anumite condiţii de îndeplinit înainte ca accesul să fie permis;
• accesul poate fi monitorizat de la un punct central cu ajutorul unui computer, în locul
agenţilor de securitate de la intrare.
Agentul de securitate joacă un rol important şi în cazul folosirii sistemelor electronice de
acces. El are misiunea să monitorizeze sau să supravegheze echipamentul de control de la
un singur punct de supraveghere pentru mai multe căi de acces.

C. Subsistemul de televiziune cu circuit închis

Subsistemul de televiziune cu circuit închis asigură o supraveghere directă şi înregistrarea de
imagini video, a anumitor zone din obiectiv.
Inregistrarea acestor imagini poate fi efectuată în mod permanent ori numai în momentul
apariţiei unui eveniment în zonă.
Sistemele CCTV folosesc camere de luat vederi, video recordere şi monitoare pentru a
realiza supravegherea zonei protejate.
Câteva avantaje:
- activitatea din zona acoperită poate fi înregistrată pentru verificări ulterioare;
- sistemele CCTV (camere de luat vederi, monitor, lentile, video recorder, cabluri) au costuri
fixe şi reprezintă măsuri permanente de securitate.
- constituie un sprijin real pentru personalul de securitate întrucât poate monitoriza o arie
largă de obiective, ca de exemplu: un bloc cu multe birouri sau un centru comercial cu un
număr redus de personal de securitate;
- poate fi manevrat manual sau prin telecomandă; când se utilizează manual permite
acţiunea imediată a serviciului de securitate pentru descoperirea incidentului;
- ajută monitorizarea colegilor atunci când aceştia patrulează în zone cu risc ridicat;
- poate fi folosit de sine stătător sau ca mijloc de observare independent când camerele de
luat vederi sunt amplasate în locurile cu risc ridicat, cum ar fi punctele de intrare;

D. Subsistemul de interfonie
Subsistemul de interfonie are rolul de a facilita comunicarea din exteriorul obiectivului cu
personalul de securitate din interior, fără a veni în contact direct cu acesta, pentru realizarea
unei protecţii complete.

E. Subsistemul pentru iluminatul de securitate

Subsistemul pentru iluminatul de securitate asigură iluminarea perimetrului exterior al
obiectivului sau a anumitor zone exterioare ori interioare, pentru o mai bună vizibilitate pe
timp de noapte.
Principalele componente ale iluminatului de securitate sunt: sursa de energie, sistemul de
cabluri, instalaţiile propriu-zise, întrerupătoarele, lentile de difuzare a luminii, becuri
tungsten, halogene, cu mercur sau vapori, tuburi cu neon, casete protectoare pentru becuri.
Avantajele folosirii iluminatului de securitate:
• constituie un mijloc de descurajare a infractorilor (iluminatul trebuie sa fie eficient în
special în jurul străzilor unde atenţia pietonilor poate fi atrasă de locurile cu iluminat
adecvat);
• ajută la depistarea şi identificarea infractorilor;
• este util pentru siguranţa şi în avantajul personalului de patrulare (cea mai mare parte a
activităţii de patrulare se desfăşoară, pe timp de noapte, când posibilităţile de depistare a
infractorilor scad, datorită folosirii întunericului. în plus, patrulele nu sunt supuse riscului de
rănire prin împiedicare de diferite obstacole);
• ajută sistemul CCTV, care are nevoie de o sursă de lumină necesară unei vizibilităţi optime.

E. Sisteme de detectare a incendiilor

Principalele componente ale sistemului de detectare a incendiilor sunt:
• unitatea de control;
• dispozitive de detecţie (senzori) pentru fum, căldură etc.;
• sonerii sau sirene de avertizare;
• echipament de semnalizare de la distanţă pentru a alerta centrul de monitorizare sau o
unitate de pompieri;
• cablarea zonei sau împrejurimilor obiectivului în concordanţă cu caracteristicile acestuia şi
cu tipurile de risc.
Aceste sisteme alertează sau avertizează despre izbucnirea unui incendiu prin detectarea
surselor de căldură sau fum.
Agentul de securitate poate avea un avantaj major prin folosirea acestor sisteme
electronice; el poate îndeplini roiul de monitorizare sau de supraveghere a echipamentului
de control dintr-un loc central pentru un număr mare de intrări în obiectivul păzit.
Pentru o mai bună coordonare şi utilizare, toate aceste sisteme trebuie să trimită semnale în
acelaşi spaţiu, în camera de supraveghere numită şi dispecerat.

4.3. Dispeceratul de monitorizare a alarmelor la efracţie

Reprezintă varianta de asigurare a unui obiectiv prin supravegherea electronică a acestuia şi
intervenţia echipajelor specializate în caz de alarmare.
Monitorizarea sistemului electronic de alarmă, se poate realiza prin două moduri:
- pe linie telefonică;
- pe unde radio.
Organizarea unui dispecerat presupune existenţa centrului de monitorizare în care sunt
montate echipamentele, deservite de un operator dispecer şi a echipajelor mobile de
intervenţie. între cele două componente trebuie să existe o permanentă legătură radio
pentru comunicare.
Dispeceratele se clasifică astfel:
a) dupa mobilitate:
- fixe -> amplasate în clădiri:
- mobile -> amplasate în mijloace mobile.
b) după aria de complexitate:
- locale -> asigura supravegherea unui obiectiv local;
- centrale -> asigură supravegherea unei reţele de obiective distribuite geografic.
c) după mijloacele de comunicaţii utilizate:
- radio -> comunicările se fac prin radio;
- telefonice -> comunicările se fac prin linie telefonică;
- mixte -> comunicările se fac prin două sau trei mijloace diferite.
d) după poziţia faţă de proces:
- de bază -> în care activitatea se desfăşoară în mod curent:
- de rezervă -> pregătite pentru a prelua funcţiile celui de bază în orice moment.
Transmiterea semnalelor de alarmă, reprezintă una din condiţiile principale ale
mecanismului de securitate, completată, însă, de stabilirea unor semnificaţii unice, perfect
înţelese de cei cărora ie sunt adresate şi de declanşarea instantanee a măsurilor adecvate
de protecţie.
Principalele semnale de alarmă sunt:
• alarma de efracţie - semnalizează tentativa de pătrundere într -o zonă interzisă sau într-un
moment nepermis;
• alarma de panică - semnalizează prezenţa unui pericol definit - semnalul este declanşat de
către personalul obiectivului;
• alarma de incendiu - semnalizează un pericol iminent sau un început de incendiu;
• alarma tehnică - semnalizează o defecţiune la o instalaţie tehnică;
• alarma de sabotaj - semnalizează o tentativă de sabotaj la o instalaţie' de detecţie şi
semnalizare a alarmei;
• alarma de avertizare - semnalizează posibilitatea apariţiei unui eveniment nedorit;
• alarma falsă - semnalizează o posibilă defecţiune de funcţionare a mecanismului de
detecţie şi semnalizare:
Personalul care deserveşte dispeceratul de monitorizare a sistemelor de alarmare împotriva
efracţiei, trebuie să aibă, specializarea necesară exercitării acestei ocupaţii.
TEMA 5. CONSEMNE ŞI PROCEDEE DE EXECUTARE A SERVICIULUI

5.1. Despre consemne

Pe baza concluziilor rezultate In urma efectuării analizei de risc, referitoare la caracteristicile
obiectivului, la starea de infracţionalitate din zonă, şi în raport cu personalul la dispoziţie
şi/sau cu mijloacele tehnice folosite, sistemul de securitate adoptat, poate fi:
- simplu;
- integrat.
Agentul de securitate execută serviciul individual sau în compunerea unei echipe,
independent sau în cadrul unui sistem / dispozitiv de securitate.
Agentul de securitate are competenţe şi este obligat să-şi execute atribuţiile, în baza
prevederilor legii şi ale consemnelor.
Consemnul cuprinde totalitatea obligaţiilor ce-i revin personalului / agentului de securitate
pentru executarea serviciului, cu responsabilitate şi profesionalism. ;
Consemnul este de două feluri:
Consemnul general - reprezintă totalitatea obligaţiilor de serviciu ale personalului /
agentului de securitate, indiferent de elementul de dispozitiv în care se află şi sunt
prevăzute în legea specială.
Consemnul particular - reprezintă totalitatea obligaţiilor de 1 serviciu aie personalului /
agentului de securitate, valabile numai pentru un anumit element de dispozitiv.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, agentul de securitate colaborează / cooperează cu
forţele prevăzute în planul de securitate sau cu cele primite în sprijin. Indiferent de situaţie,
agentul de securitate acţionează conform procedurilor stabilite de către conducerea
societăţii de securitate privată.
Protecţia drepturilor agentului de securitate, aflat în serviciu, sunt asigurate prin lege şi
consemn, care-i conferă calitatea de persoană inviolabilă. El se subordonează unui număr
strict limitat de persoane, respectiv şefului de tură, şefului de obiectiv şi conducerii societăţii
de securitate privată.
Agentul de securitate este obligat, să apere cu orice preţ postul încredinţat sau valorile şi
bunurile protejate.
Chiar şi în situaţiile în care, agentul de securitate se află în imposibilitatea exercitării
atribuţiilor de serviciu, nu părăseşte postul, decât cu aprobarea persoanelor cărora se
subordonează şi numai după ce este înlocuit. Nerespectarea prevederilor consemnului
general sau particular, sunt incriminate ca fapte care se pedepsesc, conform legilor.
5.2. Ordinea interioară la post in folosul securităţii obiectivului
In interesul serviciului este necesar să fie respectate regulile de gospodărire, in postul
încredinţat, iar agenţii să raporteze orice situaţie legate de starea zonei de responsabilitate,
care poate afecta securitatea obiectivului.
De asemenea, in post sau perimetru pot fi instalate materiale tipărite (afişe, pliante,
indicatoare etc., de avertizare, interzicere, orientare) care să ajute munca agentului sau să
avertizeze asupra unor pericole sau interdicţii în locurile cu risc din obiectiv.
La intrarea in serviciu sau pe timpul executării acestuia, agentul de securitate trebuie să se
asigure că:
• nu sunt depozitate obiecte lângă pereţi, garduri sau clădiri;
• toate vehiculele sunt parcate în zonele anume desemnate;
• toate zonele de siguranţă şi protecţie sunt eliberate de materiale şi bunuri;
• lângă gard nu sunt parcate vehiculele, camioane şi trailere;
• arbuştii ornamentali, pomii şi iarba sunt tăiate sau îngrijite pentru a nu obstrucţiona
vizibilitatea;
• permanent este curăţenie, în împrejurimi şi pe perimetru.

5.3. Întreţinerea postului pentru deplină siguranţă

„Un loc pentru orice şi orice la locul lui", aceasta trebuie să fie deviza agentului din orice
post de securitate.
Curăţenia şi ordinea reprezintă elemente care stau la baza siguranţei, oriunde, la dispecerat,
la centrul de formare, în atelierul de lucru, la postul de securitate, la oricare alt loc de muncă
ca şl în propria casă.
Agentul de securitate trebuie să semnaleze toate situaţiile de nerespectare a regulilor de
ordine interioară stabilite.
Intreţinerea include păstrarea tuturor zonelor de lucru sau de serviciu, în ordine şi curate.
Agentul de securitate trebuie să raporteze orice situaţie care nu este regulamentară din
punct de vedere ai ordinii interioare şi să urmărească remedierea celor constatate.
Reguli privind întreţinerea postului:
- tot ce este aruncat trebuie ridicat;
- coridoarele, trecerile şi podelele să nu fie blocate cu diferiteobiecte;
- obiectele trebuie ordonate şi căile de trecere să fie degajate;
- petele de ulei, grăsime sau apă trebuie curăţate imediat;
- gunoiul şi deşeurile se depozitează în containere sau în locuri prevăzute special;
- prevenirea căderilor obiectelor prin aşezarea lor în ordinea folosirii şi a altor utilităţi (cutii,
lăzi, truse) pentru sculele de mână sau alte materiale.
Neîntreţinerea corespunzătoare este o omisiune de a recunoaşte şi de a urmări prompt
pericolele care pot genera accidente ca: alunecări, căderi, loviri, dar şi distrugeri de bunuri
sau valori.
Cel mai important lucru rămâne, menţinerea ordinii interioare pentru preven irea
pericolelor, ca obligaţie primordială, a întregului personal.

5.4. Patrularea de securitate

Patrularea de securitate se compune dintr-un număr variabil de agenţi de securitate şi are
atribuţii de supraveghere a unor locuri sau zone, cu grad de risc ridicat sau de legătură între
elementele de dispozitiv şi de sprijin, în situaţii deosebite.
Patrula reprezintă unui din elementele principale ale oricărui sistem / dispozitiv de
securitate.
Pe timpul executării serviciului de patrulare, agentul de securitate trebuie să fie preocupat
de securitatea obiectivului sub toate aspectele.
El are obligaţia să verifice şi să raporteze toate pericolele privind securitatea şi sănătatea în
muncă, integritatea bunurilor şi valorilor, prevenirea incendiilor, a furturilor şi sustragerilor,
a distrugerilor din diferite cauze şi alte probleme care ar putea provoca beneficiarului daune
de orice natură.
Misiunile pe timpul patrulării pot fi diferite şi multiple în funcţie de natura activităţilor
desfăşurate în cadrul obiectivului păzit sau a stării infracţionale din zonă.
Patrularea este una din cele mai eficiente modalităţi prin care, un agent de securitate se
poate documenta cu privire la situaţia din obiectiv.
Serviciul de patrulare este de două feluri:
- permanent;
- temporar.
Patrularea permanentă se realizează, in interiorul sau pe perimetrul obiectivului, în locuri
sau zone pretabile producerii de infracţiuni, în regim permanent.
Patrularea temporară se realizează în interiorul sau pe perimetrul obiectivului, de către
agenţi cu această misiune, la intervale neregulate şi pentru perioade variabile de timp.
Agenţii de securitate din compunerea patrulei pot efectua o verificare a perimetrului
obiectivului sau o investigare internă mai amănunţită.Frecvenţa patrulei în obiectiv va fi
convenită cu beneficiarul şi va fi probată prin raportare sau marcarea prezenţei prin
mijloace specifice.
Obiectivele patrulării:
- să prevină şi să semnaleze incendiile;
- să prevină şi să semnaleze inundaţiile, frauda sau furtul;
- să prevină şi să detecteze pagube şi distrugeri ale proprietăţii păzite generate de diferite
cauze;
- să se asigure că este respectat Regulamentul de ordine interioară;
- să prevină şi să descopere infracţiunile împotriva intereselor beneficiarului;
- să prevină accidentele de orice fel; o să prevină orice formă de pierderi sau înstrăinări;
- să înregistreze şi să raporteze toate neregulile constatate într -un mod cât mai clar şi mai
operativposibil.
Agenţii de securitate din compunerea patrulei, se deplasează pe un traseu stabilit şi
prevăzut prin consemn.
Ei trebuie să acţioneze la vedere, în scopul descurajării unor eventuale infracţiuni.

5.5. Procedee ale patrulării de securitate

Pe timpul patrulării de securitate, agenţii execută următoarele activităţi:
• verifică toate clădirile, birourile, laboratoarele şi alte zone de risc pentru prevenirea
incendiilor, inundaţiilor şi altor pericole;
• verifică dacă toate clădirile, camerele, birourile sunt încuiate şi asigurate din punct de
vedere al securităţii lor, dacă au existat încercări de a deschide forţat uşile, ferestrele,
lacătele, robinetele de apă etc. Vor fi verificate cu atenţie lacătele pentru a constata dacă nu
există încercări de forţare sau înlocuire a lor;
• sesizează existenţa oricărei lumini neobişnuite sau suspecte;
• verifică încăperile sau clădirile lăsate aparent neîncuiate. Dacă nu există semne de forţare
şi instrucţiunile prevăd să fie încuiate, le va încuia şi va raporta despre incident;
• notează orice defecţiune descoperită în clădiri, care ar putea genera pagube proprietăţii
sau rănirea vreunui salariat al beneficiarului luand masuri preventive acolo unde este
posibil: cerceteaza toate aparatele care sunt lasate in functiune. Pentru a nu deteriora ceva
nu le va opri pana nu verifica instructiunile (ex. computerele);
• verifică starea împrejmuirilor şi raportează acolo unde consideră că este nevoie de
reparaţii;
• întocmeşte un raport în cazul iluminatului defectuos, a unor scurgeri de lichid, a
emanaţiilor de fum sau gaze şi altele:
• notează detalii despre autovehicule parcate în apropierea gardului, perimetrului şl despre
materialele sau obiectele depozitate suspect lângă gard care permit escaladarea uşoară;
• verifică autovehiculele încărcate sau vagoanele de cale ferată asigurându-se că sigiliile
sunt intacte, verifică orice containere sau vehicule goale pentru a descoperi eventuale
mărfuri furate;
• verifică dacă autovehiculele comerciale sunt încuiate şi imobilizate şi raportează orice
neregulă. Scoate cheile din contact daca există, le asigură şl raportează;
• acordă atenţie specială zonelor de livrare şi manipulare a mărfurilor şi raportează orice
încetare de activitate la sosirea sa sau orice i se pare suspect;
• notează şi raportează cazurile de expunere a bunurilor la distrugere din cauza vremii sau
vandalizării lor, mutându-ie în locuri sigure, dacă este posibil;
• raportează orice încălcare a regulilor de protecţie şi sănătate în muncă, persoanei de
legătură desemnată de beneficiar. Informează superiorul său şi consemnează acest lucru în
registrul de evenimente;
• somează orice persoană aflată în zona de competenţă care prezintă suspiciuni privind
prezenţa sa în acel loc;
• notează faptele observate şi acţionează în sensul instrucţiunilor, în lipsa instrucţiunilor va
raporta cazurile superiorilor săi. Nu se iau măsuri imediate cu excepţia situaţiilor în care
instrucţiunile prevăd acest lucru;
• consemnează orice pericol observat care ar putea cauza răniri sau distrugeri şi ia măsurile
necesare de înlăturare a lor;
• acordă atenţie deosebită casieriilor, seifurilor şi altor zone unde se manipulează bani şi
valori. Recuperează cheile găsite în aceste locuri informând persoana de contact a
beneficiarului, înregistrează faptul în registru şi informează despre aceasta, şeful ierarhic;
• acordă atenţie salariaţilor care lucrează în afara orelor de program. Aceştia vor fi vizitaţi pe
riodic în scopul prevenirii unor activităţi ilicite;
• notează orice suspiciune potrivit căreia salariaţii folosesc sau sunt în posesia de droguri
sau băuturi alcoolice.
• raportează şi stabileşte dacă este nevoie de intervenţie medicală, în asemenea situaţii,
merge numai însoţit în clădiri, încăperi sau alte locuri periculoase.

5.6. Tehnici de patrulare

In locurile cu vulnerabilitate deosebită pretabile la acţiuni din partea infractorilor apropierea
de aceştia trebuie să se facă fără zgomot, cu opriri repetate pentru a asculta şi observa orice
mişcare. Se recomandă încălţăminte cu talpă de cauciuc sau care nu face zgomot.
Orice fapt sau obiect care pare suspect trebuie să determine o acţiune vigilentă în
cercetarea locului sau împrejurimilor.
Dacă agentul constată că sunt intruşi în incinta obiectivului este recomandabil să nu intre
imediat în contact cu ei. Este necesar sâ anunţe în prealabil şeful de tură (obiectiv),
dispeceratul propriu, poliţia sau alţi agenţi din cadrul obiectivului.
Agentul în patrulare nu trebuie să se expună unor situaţii sau poziţii periculoase.
Este bine de reţinut că există în practica unor bande de hoţi tactica de creare a unui incident
minor într-un loc pentru a acţiona nestingherit în alt loc (diversiunea). într -o astfel de
situaţie agentul trebuie să anunţe dispeceratul propriu sau alte persoane cu atribuţii în
domeniu, pentru a primi întăriri.
Orice obiect găsit abandonat în timpul patrulării trebuie ridicat, etichetat şi consemnat în
raportul zilnic. De asemenea, dacă un obiect este găsit în circumstanţe suspecte trebuie sâ
conducă agentul de securitate la ideea că obiectul este furat sau vădit ascuns pentru a fi
sustras şi informează şeful ierarhic, înainte de a lua vreo măsură.
In patrulare, agentul trebuie să verifice ferestrele, podeaua, tavanul, acoperişurile, toate
fiind importante, deoarece în acestea sunt pozate cablurile electrice şi conductele de
ventilaţie sau de alimentare cu apă ori gaze, care pot facilita pătrunderea infractorilor sau în
care, se pot ascunde la sosirea agentului de securitate. De asemenea, aceste locuri sunt
zone de risc pentru producerea de incendii, scurgeri de gaze sau alte fenomene care pot
produce pagube.
Dacă are în consemn, verifică camerele unde sunt amplasate computere sau aită aparatură
pentru a constata dacă ventilaţia şi temperatura sunt adecvate.
Pentru verificarea laboratoarelor şi zonelor de încercări trebuie să aibă instrucţiuni speciale,
foarte exacte.
Pe parcursul patrulării agentul de securitate trebuie să se asigure că mărfurile nu sunt
expuse intemperiilor, care le pot distruge sau deprecia.
Luminile şi aparatele de încălzire trebuie să fie stinse pentru a elimina pericolele de incendiu
şi pentru economisirea energiei electrice.
Este foarte important să se modifice periodic itinerarele, orarul de deplasare, pentru a nu
crea obişnuinţă, ce poate fi sesizată şi exploatată de infractori.
In esenţă, rolul agentului de securitate constă în:
- a privi,
- a observa,
- a supraveghea,
- a asculta,
- a pândi
- a semnala.
- responsabilitate,
 - profesionalism;
- rigurozitate:
- exigenţă faţă de sine însuşi;
- fermitate:
- discreţie;
- determinare;
- spirit de sacrificiu;
- vigilenţă;
- spirit de observare.
Cea mai mică temere, îndoială sau suspiciune, trebuie să fie consemnată şi raportată.

5.7. Procedee de patrulare in siguranţă

Agentul de securitate aflat în serviciul de patrulare, trebuie sa aibă în atenţie următoarele:

 riscurile legate de alunecări, căderi şi poticneli (împiedicări);

 rampele, capacele de canale şi trapele defecte sau neasigurate;
 scările defecte sau periculoase;
 grămezile de obiecte instabile;
 deplasările neautorizate cu screpere sau alte vehicule speciale;
 depozitările de încărcături neasigurate sau sus pendate pe macarale;
 prezenţa neautorizată a unor persoane în cabinele autovehiculelor sau utilajelor;
 scurgerile de la robinete, supape, garnituri etc.;
 sprijinirea persoanelor care acordă primul ajutor, protecţia, intervenţia ia incendiu şi
securitatea în general;
 deblocarea pasajelor, pichetelor şi hidranţilor PSI, ieşirilor de urgenţă, şi a gurilor de
aerisire;
 respectarea interdicţiei privind fumatul ( No smoching, Fumatul interzis!);
 parcarea neconformă cu instrucţiunile a autovehiculelor angajaţilor şi vizitatorilor în
zona de responsabilitate;
 căderea tencuielii de pe clădiri sau a ţurţurilor/zăpezii, de pe acoperiş.
Procedurile corecte de întreţinere a perimetrului postului vor ajuta la reducerea pericolelor
de accidente obişnuite, mal cu seamă a riscurilor de alunecări, căderi şi poticneli.
Cele mai oportune măsuri preventive care reduc riscurile împotriva:
Alunecărilor:

 curăţarea imediată a tuturor petelor sau lichidelor revărsate;

 ridicarea gunoaielor abandonate;
 atenţie sporită înainte sau în timpul deplasării.
Impiedicărilor:

 identificarea oricăror pericole de împiedicare;

 înlăturarea sau reducerea acestor pericole;
 atenţie la fire, cordoane, cabluri etc.;
 atenţie sporită înainte sau în timpul deplasării.
Căderilor:

 păstrarea în permanenţă a unei mâini libere pentru sprijinirea de bară, la urcarea sau
coborârea treptelor;
 folosirea centurilor de siguranţă în locurile adecvate;
 atenţie sporită înainte sau în timpul deplasării.

5.8. Patrularea de prevenire a incendiilor

Agentul de securitate trebuie să aibă în atenţie următoarele elemente:

 asigurarea că nici un obstacol nu obstrucţionează intrările şi ieşirile;

 scoaterea de sub tensiune a tuturor aparatelor electrice şi de încălzit, altele decât
cele necesare;
 controlul aparatelor de uz casnic, electrice sau cu gaz;
 atenţie la toate maşinile în funcţiune care nu sunt folosite sau care trebuie scoase de
sub tensiune şi asigurarea că s-au răcit;
 degajarea aparatelor de încălzire de materiale inflamabile puse pe acestea;
 închiderea uşilor şi ferestrelor din interior şi exterior, încuierea celor exterioare,
împotriva posibililor infractori.
Uşile şi ferestrele din interior trebuie închise pentru a preveni dezvoltarea unui
eventual incendiu.
Dacă uşile sunt găsite deschise, aceasta trebuie să fie, în mod normal un semn
pentru agentul de securitate, că înăuntru se află cineva;
 mutarea la locuri sigure a materialelor inflamabile lăsate lângă sursele de căldură;
 cercetarea imediată a oricărei scurgeri de ulei sau alte lichide inflamabile;
 verificarea existenţei tuturor mijloacelor de luptă antiincendiu, dacă sunt accesibile
şi în stare bună, că toate gurile antiincendiu sunt accesibile şi că punctele de alarmă
antiincendiu sunt intacte;
 verificarea şi asigurarea iluminării semnalizărilor antiincendiu:
 familiarizarea agentului de securitate cu procedurile de evacuare de urgenţă;
 menţinerea în stare corespunzătoare a sistemelor de înregistrare şi raportare.

Misiunile în patrulare
Pe timpul patrulării în scopul prevenirii incendiilor, agentul de securitate trebuie să fie atent
şi să execute următoarele:
-după remedierea, constatarea situaţiei scurgerilor de ulei sau altor substanţe inflamabile să
se ia măsurile imediate de:

 recunoaşterea şi menţinerea în perfectă stare a căilor de acces pentru pompieri;

 scoaterea din priză a tuturor aparatelor electrice care nu sunt folosite;
 interzicerea punerii pe aparatele de încălzit, de echipamente sau alte materiale
inflamabile;
 completarea permanentă a mijloacelor antiincendiu care lipsesc;
 verificarea echipamentului de stins incendiul şi punctelor de alarmă antiincendiu;
 flăcările nesupravegheate se sting;
 închiderea uşilor şi ferestrelor interne pentru a nu permite extinderea focului în caz
de incendiu;
 aparatele electrice sau cu gaz să fie închise în afara programului de lucru sau pe
timpul neutilizării lor;
 verificarea exterioarelor clădirilor, hidranţilor pentru incendii şi gurilor pentru apă cu
scopul ca acestea sa nu fie blocate sau obstrucţionate.

Abilităţi de observare pe timpul patrulării

Calităţile de observare reprezintă capacitatea de a reţine tot ceea ce poate fl perceput prin
observare sau ce este de observat, tot ceea ce face obiectul unui examinări atente a unei
forme înaintea tuturor posibilităţilor de analiză, diagnostic sau interpretare.
Una din principalele calităţi pe care agentul de securitate trebuie să le posede şi să ie cultive
este capacitatea de observare.
Trebuie menţionat faptul că, între a privi şi a observa este o deosebire esenţială, în sensul
că, a privi înseamnă a vedea obiectele, fiinţele sau fenomenele în mod static, iar prin
observare, a le vedea şi a le percepe, în dinamica şi evoluţia lor.
Tehnica observării presupune vizualizarea permanentă a sectorului de responsabilitate din
depărtare către aproape şi de la dreapta către stânga, în mod continuu, reţinerea oricărui
detaliu privind poziţia obiectelor, bunurilor sau persoanelor existente la un moment dat în
raza vizuală. Cu prioritate observă şi urmăreşte deplasarea persoanelor şi modul lor de
compor tare.
Capacitatea de observare a persoanelor se dezvoltă în mod deosebit prin exersare, prin
practică, dar şl prin consultarea fişelor descriptive prezentate mai jos, înainte de a proceda,
de exemplu, la descrierea unei persoane:
- pentru a estima talia unei persoane se alege un punct de reper cunoscut şi se
compară persoana în raport cu acel punct. Talia persoanei va putea fi ulterior
determinată cu destulă precizie;
 - se impune determinarea faptului dacă persoana are sau nu încălţăminte înaltă care
ar putea înşela în legătură cu înălţimea sa reală; dacă persoana poartă barbă,
mustaţă sau perciuni este necesar să se determine pe cât posibil dacă acestea sunt
adevărate sau false;
- se impune decelarea tuturor particularităţilor în legătură cu mersul sau
comportarea; trebuie reţinute culoarea hainelor, a cămăşii, cravatei, jachetei şi
pantalonilor;
- consemnarea tuturor detaliilor observate, în fişa semnalmentelor, cât mai repede
posibil după eveniment;

5.9. Descrierea aparentelor fizice ale persoanelor (portretul vorbit)

Cel mai mic detaliu are importanţă şi poate conduce la depistare sau identificare, astfel:

 Inălţimea: se determină aproximativ, prin comparaţie cu înălţimea proprie;

 Greutatea: se determină aproximativ, prin comparaţie cu greutatea proprie;
 Construcţia fizică: gras, corpolent, scurt şi îndesat (bondoc) normal, zvelt, slab, rigid,
drept, îndoit (gârbovit), lat în umeri sau umeri căzuţi;
 Faţa: rotundă, ovală, lungă, ridată, buhăită, slabă, pomeţi proeminenţi, rumenă,
palidă, proaspătă, lividă;
 Ten: roşu, pal, proaspăt, ceară, buhăit, slab, pomeţi proeminenţi;
 Expresia: neutra, încruntată, agreabilă;
 Părul: culoarea părului, grizonat, rar, ondulat, drept, încreţit, scurt şi creţ, buclat,
fără cărare, cu cărare pe anumită parte, pieptănat pe spate; lung, scurt, mijlociu,
perucă, artificial, favoriţi;
 Sistemul păros: barbă, mustaţă, (forma şi existenţa, mexican, galbenă, dreaptă), ten
întunecat, formă de bărbierit;
 Capul: care, mic, îngust, pătrat;
 Fruntea: inaltă, îngustă, largă, zbârcită, bombată, teşită;
 Sprâncenele: culoarea, groase, subţiri, fine, stufoase, pensate, arcuite, desenate cu
creionul, unite;
 Ochii: culoarea ochilor, strabism, orb, chior, pleoape, gene, poartă ochelari, poartă
ochelari cu ramă de baga, cu ramă metalică, lentile colorate, pleoape lăsate;
 Nasul: larg, mic, lung, scurt, cârn, întors, spart, bulb, nări largi ! înguste;
 Gura: largă, mică, obişnuită, deschisă. închisă;
 Buzele: subţiri, fine, mari, buză de iepure, bine conturate, bine desenate, buză
inferioară sau superioară proeminentă;
 Bărbia: cu gropiţă, dublă, ascuţită, rotundă, pătrată, retrasă, brăzdată vertical;
 Dinţii: curaţi, albi, decoloraţi, stricaţi, rari, proteză, ştirb, dinţi din aur, placaţi;
 Urechile: mari, mici, în formă de conopidă, lobi mici, lobi sparţi, perforate;
 Mâinile: cu degete scurte / iungi, îngrijite, neîngrijite, bătătorite, bine antrenate,
aspre, unghii lungi sau scurte;
  Vocea: intensă, răguşită, tare, feminizată, ridicată, groasă, moale, sâsâită, bâlbâită,
accent,
 Semne particulare: cicatrice, semne din naştere, aluniţe, pistrui, tatuaje, deformări,
mers şchiopătat;
 Particularităţi: tuse nervoasă, foloseşte aceeaşi expresie (tic verbal), mers deosebit,
fumează pipă, trabuc, ţigări, face rotocoale de fum, confecţionează propriile ţigări,
ţine ţigara într-un anumit mod;
 Rasa: tip indian, chinez, european, asiatic, negru etc.
Toate aceste caracteristici se consemnează în Fişa semnalmentelor fizice ale persoaneişi
sunt importante, mai ales pentru organele de anchetă. Este recomandabil ca la fiecare post,
să fie un model de asemenea fişă.

TEMA 6. PROCEDURI DE REZOLVARE A INCIDENTELOR DE SECURITATE

In accepţiunea specialiştilor, incidentul de securitate este evenimentul produs, cu evoluţie

necontrolată, care generează efecte distructive asupra stării de normalitate şi necesită o
acţiune imediată pentru restabilirea situaţiei anterioare.
Pentru soluţionarea incidentelor de securitate, angajatorul are obligaţia să elaboreze
proceduri de acţiune şi să instruiască personalul cu atribuţii pe această linie, în vederea
aplicării lor întocmai.
Procedurile de lucru şi acţiune, cuprind tehnicile şi modalităţile de executare a atribuţiilor
profesionale de către personalul de securitate, precum şi algoritmul soluţionării unor
incidente de securitate, apărute pe timpul serviciului.
In continuare sunt prezentate câteva incidente de securitate, care pot să apară mai frecvent
pe timpul serviciului şi procedurile de acţiune pentru soluţionarea lor.

6.1. În cazul unui atac armat

Atacul armat este o acţiune cu caracter violent care are drept motivaţie suprimarea vieţii
unei persoane, ori punerea în pericol a integrităţii corporale sau a sănătăţii acesteia în scop
de răzbunare, jaf, şantaj, răpire, demonstraţie de forţă, supremaţie, sau chiar sabotaje.
Acţiunea armată poate fi, cu sau fără luare de ostatici, cu atac direct sau indirect ori prin
intermediul dispozitivelor explozive plasate în obiectiv.

6.1.1. în cazul unui atac armat cu acţiune directă

Prin atac armat direct se înţelege declanşarea focului de armă de către agresor prin
surprindere. De regulă, în asemenea situaţie agentul de securitate procedează astfel:

 ia poziţia culcat cu faţa către direcţia dinspre care se trage, pentru a nu se expune
inutil, pe el şi pe alţii;
 identifică zona de acţiune şi limitează, pe cât posibil, accesul atacatorilor spre alte
zone din obiectiv;
 dacă este posibil declanşează alarma, informează conducerea obiectivului şi menţine
legătura cu dispeceratul societăţii de securitate privată, in vederea asigurării fluxului
de informaţii;
 prin şeful formaţiunii de pază, se iniţiază un prim contact cu atacatorii şl se
acţionează cu calm pentru determinarea acestora să renunţe la atac;
 în cazul în care acceptă negocieri, se încearcă rezolvarea formală a cererilor acestora,
până la sosirea forţelor de intervenţie care vor prelua Iniţiativa;
 până la sosirea forţelor de intervenţie, ceilalţi agenţii de securitate, împreună cu
reprezentanţi ai beneficiarului, vor lua măsuri de protecţie şi evacuare a
personalului, în zonele neafectate.

6.1.2. în cazul unui atac armat cu acţiune indirectă

Prin atac armat indirect se înţelege ameninţarea de către un agresor că urmează să
fofosească arma de foc sau plasarea unui dispozitiv exploziv.
în primul caz agentul de securitate procedează de regulă astfel:
-intră în dialog cu ei şi încearcă să le satisfacă cererile, pentru a evita rănirea unor persoane
sau de a câştiga timp;
-solicită personalului aflat în serviciu în postul de res ponsabilitate;
-să satisfacă cererile agresorilor;
-dacă este posibil declanşează alarma, informează conducerea obiectivului şi poliţia,
menţine legătura cu dispeceratul societăţii de securitate privată, în vederea asigurării
fluxului de informaţii;
-memorează semnalmentele fizice exterioare ale agresorilor şi le urmăreşte acţiunile /
deplasările prin obiectiv, chiar şi după ieşirea din obiectiv;
-informează conducerea beneficiarului şi a societăţii de securitate despre eveniment,
completează imediat fiţa cu semnalmentele agresorilor, şi întocmeşte raportul de
eveniment.
-sprijină autorităţile în definitivarea anchetei.
In cazul descoperirii unui colet suspect a fi „Bombă", ori primirea unei ameninţări cu
„Bombă în obiectiv", procedura este următoarea:
 Se identifică zonă; coletul suspect, se marchează locul, fără a atinge coletul şi se
îndepărtează orice persoană se anunţă dispeceratul firmei şi şeful ierarhic;
Operatorul dispecer informează conducerea obiectivului şi solicită aprobare pentru
declanşarea alarmei şi evacuarea persoanelor din obiectiv, întâi clienţii şi vizitatorii, apoi
salariaţii;
Se păstrează legătura permanentă cu dispeceratul firmei de securitate, prin care se solicită
(dacă e cazul) intervenţia echipelor mobile de intervenţie şi a forţelor specializate autorizate
(echipe pirotehnice, poliţie, pompieri, salvare etc.),
Până la sosirea forţelor de intervenţie conducerea obiectivului, dispune deconectarea
instalaţiilor de energie electrică, de gaze şi apă din zonă, iar firma de securitate sprijină
beneficiarul, în luarea măsurilor de evacuare şi protejare a bunurilor şi valorilor;
La sosirea specialiştilor din echipa de control pirotehnic, prezintă acestora locul în care se
află coletul suspect (în cazul ameninţării telefonice, conţinutul mesajului) şi fără a se implica
în acţiunea acestora, continuă executarea serviciului.
La ameninţarea cu „bombă în obiectiv", în afara programului de lucru, se informează, mai
întâi, managerul obiectivului şi dispeceratul firmei de securitate, după care, se vor desfăşura
aceleaşi activităţi, cu sprijinul echipajelor mobile de intervenţie ale prestatorului.

6.1.3. în cazul unul atac armat, cu luare de ostatici

Agentul de securitate procedează la efectuarea aceloraşi operaţiuni, încercând pe cât posibil
protejarea vieţii şi integrităţii ostaticilor prin evitarea măsurilor care să provoace atacatorii
la alte acte de violenţă.
Pentru rezolvarea unei astfel de situaţii, se solicită sprijinul forţelor specializate ale Poliţiei
sau Brigăzii Antiteroriste din cadrul SRI;
In momentul iniţierii atacului trebuie să declanşeze cât mai repede posibil alarma;
Ostaticilor li se recomandă, să se supună tuturor solicitărilor atacatorilor şi fără a intra în
panică sau să se manifeste violent, să-şi concentreze efortul pentru a se proteja până la
intervenţia forţelor specializate, să nu se expună pe direcţia de asalt a forţelor de
intervenţie, adăpostindu-se în locuri sigure.
Dacă obiectivul este asigurat cu pază înarmată, nu este indicată folosirea armamentului,
pentru a se evita rănirea sau moartea ostaticilor sau chiar a agenţilor de securitate aflaţi în
serviciu.
6.2. În cazul Încercării de pătrundere frauduloasă în obiectiv sau de forţare a accesului în
zone interzise
Agentul de securitate, în funcţie de zona afişată pe panoul de alarmare sau observată direct,
procedează astfel:
-informează beneficiarul şi ia măsuri pentru blocarea accesului în obiectiv;
-inspectează zona, verifică cauza declanşării alarmei, opreşte din acţiune făptuitorii surprinşi
în flagrant şi îi pune în imposibilitatea de a paraşi zona;
-dacă făptuitorul opune rezistenţă, folosind mijloacele din dotare, agentul procedează la
imobilizarea acestuia în condiţiile prevăzute de lege;
-dacă motivul faptei este încercarea de sustragere de valori, bunuri materiale sau
documente, izolează câmpul infracţional şi identifică eventualii martori;
-predă făptuitorii conducerii obiectivului sau echipelor de intervenţie ale prestatorului,
cărora le cedează iniţiativa până la definitivarea situaţiei.

6.3. La activarea alarmei

Cele mai frecvente tipuri de alarmă sunt alarmele de incendiu şi alarmele la efracţie.
Principalele elemente comune pentru activarea ambelor tipuri de alarmă sunt:
•verificarea tipului de alarmă (incendiu sau efracţie);
•verificarea/investigarea naturii alarmei
•verificarea dacă potrivit instrucţiunilor alarma este automat transmisă centrului de
comandă (dispeceratului) sau serviciilor de prim ajutor; dacă nu, informează serviciile de
prim ajutor şi persoanele de contact în caz de urgenţă;
•asigurarea că s-a efectuat o raportare verbală prin radio sau telefon, la dispecerat;
•consemnarea în detaliu a măsurilor luate şi intervenţiei efectuată de serviciile de prim
ajutor sau persoanele contactate în caz de urgenţă;
•întocmirea unui raport detaliat.
Instrucţiunile în detaliu fac parte din instructaj, care se desfăşoară, cu fiecare agent la
intrarea în serviciu.

6.4. În caz de efracţie

La descoperirea unei efracţii personalul de securitate execută următoarele:
•anunţă imediat poliţia;
•conservă elementele materiale de probă;
•informează poliţia dacă s-a atins ceva din câmpul infracţional sau s-a modificat locul
elementelor materiale de probă;
•informează persoanele de contact ale beneficiarului şi dispeceratul; • ţine la distanţă
persoanele ce trec prin apropiere;
•asigură zona fără să atingă probele sau mijloacele de probă;
•identifică şi reţine autorii până la sosirea poliţiei şi stabileşte;
•identitatea martorilor;
•întocmeşte procesul verbal de eveniment.
Se recomanda a nu se intra în mod imprudent în contact cu infractorul.

6.5. in cazul unui incident minor

Atunci când agentul de securitate descoperă un incident minor sau când acesta îi este
comunicat, modul său de acţiune este important sa ia următoarele măsuri:

 înainte de a se apropia se asigură că zona nu este periculoasă;

 nu se expune pe el sau alte persoane la riscuri inutile;
 evaluează situaţia şi îşi formează o părere despre măsurile imediate care se impun a
fi luate;
 evaluează situaţia până la sosirea poliţiei, pompierilor sau şefilor ierarhici;
 raportează şefilor ierarhici sau dispeceratului şi actualizează permanent informaţiile
în funcţie de modificarea situaţiei, iar dacă este cazul acordă ajutor;
 împrejmuieşte zona cu o bandă sau o blochează, fără a stânjeni accesul serviciilor de
urgenţă;
 notează numele sau numărul de identificare a personalului serviciilor de urgenţă
implicaţi direct în rezolvarea incidentului;
 conservă probele materiale necesare viitoarei investigaţii;
 identifică martorii şi le solicită lămuriri;
 notează cu atenţie toate faptele: ce, unde, de ce, când, cine, cum şi măsurile luate;
 notează numele şi adresa părţilor vătămate;
 nu întreprinde nimic care să implice obligaţia patronului sau beneficiarului, dacă
acestea pot afecta obligaţiile contractului de prestări servicii sau contractului de
asigurare;
 consemnează concluziile intr -un proces verbal care se constituie ca mijloc de probă;
 sprijină în continuare ancheta.
Agentul de securitate trebuie să rămână calm, să facă dovada profesionalismului pe toată
durata incidentului şi dacă este posibil vine în ajutorul tuturor celor care sunt în dificultate.
6.6. La apariţia unui conflict
Conflictul poate fi un dezacord, o contradicţie, un antagonism, o discuţie violentă care poate
degenera într-o ciocnire între două persoane sau grupuri de persoane cu interese sau păreri
opuse.
Elemente definitorii care au legătură cu explicarea unei stări conflictuale:
Comunicarea: Schimbul de idei sau sentimente prin viu grai, scris sau comportament.
Agresiunea: Este un atac sau acţiune periculoasă a unei persoane sau grup de persoane
asupra altei persoane sau grup. Agresiunea poate fi verbală sau fizică.
Accesul de furie: Este un sentiment de mare iritare sau antagonism ca rezultat al unui
diferend real sau presupus.
Limbajul: Este un mod de a exprima gânduri sau sentimente prin folosirea sunetelor vorbite
sau simbolurilor convenţionale. Acesta include orice alt mijloc de comunicare cum ar fi
gesturile sau sunetele animalice sau onomatopeice.
Conflictul rezultă dintr-o întrerupere a folosirii limbajului pentru a comunica un rezultat sau
o informaţie. Se produce astfel o iritare provocată, care este exprimată prin agresiune, atât
verbală cât şi fizică.
Agenţii de securitate sunt predispuşi prin natura serviciului prestat la implicarea în acest gen
de situaţii, deoarece ei sunt cei care trebuie să intervină, solicitând persoanelor să înceteze
un act sau o acţiune, să nu o mai continue, întrucât pot pune în primejdie alte persoane sau
pot cauza serioase pagube sau distrugeri ale proprietăţii,(ex. fumatul, nerespectarea unor
reguli, furtul de pe rafturi în magazine sau din incintele obiectivelor etc.).
De asemenea, în anumite situaţii, agenţii de securitate pot cere persoanei să părăsească
zona sau obiectivul. Acest lucru poate conduce la violenţă continuă care indică în mod clar
etapele escaladării conflictului şi în acest caz se impune adoptarea unei metodologii de
prevenire a agresiunii verbale care poate degenera în agresiune fizică sau chiar atac.
In general agresiunea nu are loc instantaneu, ea se dezvoltă în timp.
Există câţiva factori care pot cauza sau declanşa această agresiune (frica, egoismul,
neliniştea, limbajul, tendinţa de folosire a forţei fizice în orice împrejurare, nivelul de
cultură, mediul ambiant etc.).
Agentul de securitate trebuie să fie conştient de reacţiile altor persoane pentru a fi atent la
acţiunile sale.
De felul în care agentul de securitate acţionează depinde în multe cazuri cum calmează sau
cum se escaladează o situaţie conflictuală şi aceasta presupune o dozare a acţiunile sale tot
timpul şi în orice împrejurare.
In situaţii care pot deveni conflictuale agentul de securitate, trebuie să aibă permanent in
vedere următoarele elemente, de care trebuie să fie conştient:
• comportamentul său;
• comportamentul altor persoane;
• ritmul respiraţiei celor două părţi;
• limbajul corpului;
• intenţiile ascunse ale părţilor conflictuale;
• gesturile;
• intervenţia terţului;
• greşeli care pot genera escaladarea conflictului.
De asemenea agentul de securitate trebuie:
• să evite privirea continuă în ochi a unuia dintre oponenţi;
• să nu manifeste agresivitate;
• să nu manifeste indiferenţă
• să nu ridice tonul;
• să păstreze o distanţă corespunzătoare;
• să nu dovedească neglijenţă.
Rezolvarea cu calm a problemelor litigioase trebuie să fie caracteristica modului de acţiune
al agenţilor de securitate.
Agentul de securitate trebuie să fie convins că scopul său este de a asigura calmul şi în
situaţia existenţei unor agresiuni / agitaţii se impune să adopte această atitudine.
De aceea, este necesar să fie conştient de etapele violenţei care pot fi:
Agitaţia verbală: Limbajul persoanei indică nivelul gradului de enervare.
Ostilitatea verbală: Persoana devine supărată şl nu răspunde într -un mod raţional la
eforturile de a reacţiona la problemă sau la rezolvarea situaţiei.
Ameninţări verbale: Persoana îşi concentrează toată atenţia pe un individ sau grup. Expresia
de enervare se manifestă şi e în creştere.
Ameninţări fizice: Persoana anunţă că va recurge la violenţă fizică dacă problema sa nu va fi
rezolvată. Acest stadiu este însoţit în general de un limbaj verbal sau corporal agresiv,
indicând recurgerea iminentă la violenţă.
Moment critic: Este punctul la care acţiunile agentului de securitate poate, ori să rezoive
incidentul ori să-l escaladeze spre violenţă. Acest punct cere o mare conştientizare
personală, hotărâre şi profesionalism din partea agentului de securitate. Obiectivul lui este
de a aduce situaţia la calm.
Violenţa fizică: Aceasta este punctul unde comportarea normală acceptabilă a dispărut şi
una dintre persoane (sau mai multe) recurge la violenţă fizică pentru a-şi realiza punctul de
vedere. Acesta poate fi un atac susţinut sau un atac foarte scurt.
Agentul de securitate trebuie să-şi amintească faptul că situaţia se poate remedia şi nu
trebuie abandonată.
Calmul trebuie restabilit chiar dacă este numai din cauza istovirii combatanţilor.
El trebuie să adopte orice oportunitate rezonabilă pentru a restabili situaţia la calm.
Calmul: Este starea normală a individului sau societăţii.
Chiar dacă calmul a revenit, agentul de securitate trebuie să rămână atent pentru a preveni
deteriorarea din nou a situaţiei, care poate reaprinde violenţa.
Sensibilitate generală: Agentul de securitate trebuie să evite de = a da ordine agresive sau
violente deoarece acest gen de adresare nu place persoanelor şi nici nu este ascultat, iar
dacă ordinul lui nu este ascultat el va pierde din teren şl din autoritate.
Faţă de persoanele agresive sau violente autoritatea şi amorul propriu nu au nlclun efect
pentru restaurarea calmului.
Agentul de securitate trebuie să-şi folosească puterea de observaţie, cunoştinţele căpătate
la pregătire, experienţa, limbajul pozitiv, gestica precisă.
El trebuie să facă dovada unei mari siguranţe, de profesionalism p pentru a putea obţine un
rezultat pozitiv, să gândească şi mai apoi să [: acţioneze. Trebuie să evite a se plasa în zona
periculoasă.
De fapt agentul de securitate trebuie să acţioneze conform principiului, „calm înainte de
acţiune .
Agentul de securitate trebuie să fie conştient că există indivizi care nu trebuie să fie agitaţi
înainte de a deveni agresivi şi pot deveni extrem de violenţi fără nici o pregătire anterioară.
Acest tip de persoană este foarte periculoasă şi trebuie acordată o mare atenţie când se
intră în contact cu ea. O asemenea persoană este imprevizibilă şi e posibil chiar să-i placă
violenţa, inclusiv aplicarea de lovituri sau răniri.
Atunci când sunt asemenea situaţii este recomandabil să fie anunţate autorităţile.
Acestea sunt în general elementele privind agresiunea şi conflictul precum şi modalităţile de
luare a unei hotărâri pentru reîntoarcerea la calm.
Trebuie avută mare grijă în aceste momente, iar agentul de securitate trebuie să ceară
asistenţă imediată de la autorităţile, înainte de a se implica în situaţie.
Agentul de securitate trebuie să înregistreze în documentele sale astfel de incidente şi să se
asigure că persoanele din conducerea societăţii cunosc situaţia.
Deciziile critice pentru agentul de securitate, prin urmare, sunt:
• decizia de a interveni;
• momentul în care intervine;
• cum gestionează situaţia în timpul inten/enţiei.

Decizia de a interveni presupune minte clară cu privire la circumstanţele şi persoanele

implicate.
Este imposibil de a identifica toate împrejurările posibile şi de a stabili instrucţiuni pentru
fiecare situaţie în parte.
Dezamorsarea conflictului prin folosirea competenţelor de comunicare presupune ca
agentul să rezolve o problem.
lată câteva exemple:
• dezacord între membrii aceleiaşi echipe;
• dezacord între agent şi persoane din public ( ex. intervenţia pentru a determina un individ
să părăsească localul sau momentul reţinerii unei persoane care comite un furt);
• dezacord între un agent şi personalul din obiectiv sau clienţi (ex. interzicerea fumatului în
anumite locuri);
• când se confruntă cu o situaţie în care ameninţările conduc pe agent Ja ideea că poate fi în
pericol de rănire şi nu poate evita situaţia;
• în situaţia în care există un risc de rănire a unor persoane faţă de care agentul de
securitate are o anumită responsabilitate ( ex. un vizitator al beneficiarului sau un client într-
un magazin).
Momentul la care intervine este cel mai important pentru că obligă agentul la folosirea
tuturor cunoştinţelor şi punerea în practică a tuturor formelor de comunicare pentru a
evalua situaţia. în procesul de evaluare trebuie să se ţină cont de următoarele:
- care este cauza, dacă aceasta nu a fost evidenţiată sau apărută prin ascultare sau
observaţie
- atenţie ia folosirea limbajului insultător, a buziv;
- atenţie la voce şi la tonul folosit (tare, enervant, agresiv, rapid);
- aprecierea gradului de agresivitate (dacă persoanele sunt agresi-1 ve, pasive sau
rezonabile);
- aprecierea gesturilor (pumni încordaţi, contact fizic prin | împingere);
- câte persoane sunt implicate (unu contra unu, grupare contra [ grupare, unu contra
grupări).
Grupurile sunt mal greu de evaluat întrucât sunt mai mulţi decât i un agresor sau sunt mai
mulţi privitori decât participanţi.
La evaluare, agentului de securitate ar trebui sâ-i fie clar cine şi câţi sunt implicaţi, care este
cauza conflictului, dacă se va dezvolta f într-o situaţie unde există riscul de pericol sau
rănirea unei persoane.
Pentru această evaluare agentul trebuie să determine clar următoarele:
• cine este implicat;
• câţi sunt;
• cauza conflictului;
• conflictul staţionează sau este în staţionare;
• conflictul este în curs de degenerare sau într-o situaţie în care riscul se manifestă ca
un pericol iminent.
Agentul de securitate se asigură dacă evenimentul a fost raportat şi că are asigurată
intervenţia celor în drept înainte de a intra într-o situaţie în care el însuşi poate fi în pericol.
Gestionarea situaţiei constă în urmărirea instrucţiunilor stabilite şi punerea în practica a
competenţelor de comunicare prevăzute în acestea.
Instrucţiunile de intervenţie sunt următoarele:
• nu fixa privirea în ochii oamenilor. Priveşte doar ocazional interlocutorul în ochi, pe
timp mai lung acesta se poate enerva. Fii atent la împrejurimi, la corpul agresorului, la
mişcările mâinilor sau picioarelor.
• nu fi agresiv. Semnele de agresivitate, compromit toate tentativele de a potoli
situaţia căci îl poate determina pe agresor să fie mai violent. Semne cum ar fi, ridicarea vocii,
arătarea cu degetul sau ridicarea braţelor trebuie cu desăvârşire evitate.
• nu ridica vocea. Face creşterea inutilă a nivelului de agresivitate şi obligă pe agresor
să adopte acelaşi ton.
• nu te plasa la o distanţă prea mare sau prea mică. Distanţa acceptată este o lungime
de braţ faţă de interlocutor. Este necesară plasarea la o distanţă suficient de mare pentru a
nu avea un aer intimidant şi suficient de aproape pentru a nu avea un aer indiferent.
• nu fi părtinitor. Cauza conflictului poate fi un simplu dezacord, ca ea să poată fi un
grav diferend. Dacă agentul de securitate ia partea unuia dintre adversari, riscă să crească
gradul de agresivitate, iar aceasta se poate întoarce împotriva sa.
• nu da ordine. Agentul de securitate în special cel în uniformă dă impresia unei puteri
sau autorităţi. De aceea persoanele sunt tentate să opună rezistenţă faţă de această
autoritate, iar dacă agentul dă dispoziţii nu face decât să întărească rezistenţa.
• nu te apropia înainte de a pregăti confruntarea. Făptui de a te apropia precipitat, cu
paşi mari spre agresor poate să-l pună în gardă şi dă puţină şansă unui dialog rezonabil.
• nu purta în mâini obiecte care să dea impresia că ar fi arme. Dacă agentul are o
lanternă sau un radio receptor în mână, agresorul poate crede că este ameninţat. Obiectele
trebuie manipulate cu precauţiune sau purtate în toc înainte, de a interveni.
• nu bate în retragere. Este important să câştigi respectul agresorului. Prin ceea ce
face agentul trebuie să impună respect şi încredere. Faptul de a se retrage sau de angaja
discuţii cu curioşii, demonstrează diminuarea interesului sau atenţiei faţă de agresor.
• întotdeauna arată siguranţă. Un aspect important al difuziunii este transferarea
stăpânirii de sine de la agresor la agent. Stăpânirea de sine este efectiv transferată, atunci
când agentul câştigă respectul şi înţelegerea agresorului. Agentul fiind stăpân pe sine dă
agresorului sentimentul că este în siguranţă.
• întotdeauna fă dovadă respectului. Proferarea de insulte, remarcile denigratoare,
respingerea sau ignorarea punctelor de vedere ale agresorului aţâţă furia şi escaladează
violenţa.
• dă linişte sau dezamorsează situaţia. Comentarii cum ar fi „vreţi să chem poliţia"?
sau „ne vom vedea cu conducerea" dovedesc că agentul de securitate se interesează de
problemă. Acest gen de discuţii atrag atenţia agresorului, pe alte puncte sau aspecte pe care
nu le poate considera ca deturnare a gândurilor sale sau eventual demontarea acestora.
• dă încredere agresorului, înainte de conversaţii, comentarii precum „este că
momentan sunteţi supărat"? „ce bine că;' poate face pe agresor să înţeleagă că nu i se
adresează un afront.

6.7. În cazul apariţiei unor grupuri turbulente în zona obiectivului

Acţiunile turbulente sunt fapte individuale sau de grup ce contravin legilor referitoare la
normele şi regulile de conduită civică, de convieţuire socială şi de respectare a ordinii şi
liniştii publice.
Aceste acţiuni pot constitui fundalul unor acţiuni care, în cazul obiectivului, pot duce ia
agresarea vizitatorilor, clienţilor sau a personalului obiectivului afectând buna desfăşurare a
activităţilor şi siguranţa locaţiei. La apariţia unui astfel de pericol, agenţii de securitate vor
acţiona astfel:
o informează dispeceratul prestatorului şi beneficiarul despre prezenţa unor astfel de
manifestări în zona obiectivului:
o avertizează clienţii şi salariaţii, să nu intre în panică şi solicită beneficiarului, oprirea
temporară a activităţii în obiectiv şi blocarea accesului;
o evaluează rapid situaţia, ţinând seama de posibilitatea existenţei unei diversiuni în
vederea inducerii în eroare asupra locului, amplorii şi scopului acţiunii.
o foloseşte mijloacele din dotare si tehnicile de luptă specifice, întreprinzând numai
măsurile legale ce se impun;
 o identifică şi delimitează grupul de turbulenţi de persoanele nevinovate, implicate în
conflict:
o alarmează echipajele de intentenţie;
o până ia sosirea primelor elemente de sprijin, fiecare agent ocupă o poziţie favorabilă
în vederea contracarării oricărei încercări de forţare a accesului în obiectiv;
o la sosirea forţelor de intervenţie îşi continuă îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
o întocmeşte raportul de eveniment, specificând ora, locul, numărul atacatorilor /
infractorilor, modul de acţiune şi măsurile întreprinse.

6.8. în cazul defecţiunilor la instalaţiile electrice, tehnice, sanitare şi de protecţie

Pentru asigurarea funcţionării permanente a instalaţiilor respective în limitele parametrilor
de eficienţă stabiliţi, conducerea obiectivului angajează, de regulă, o echipă de specialişti în
probleme de control şi întreţinere, care supraveghează instalaţiile şi intervine în cazul în
care sesizează defecţiuni.
Pentru defecţiuni şi cazuri majore apărute la sistemul tehnic de protecţie şi securitate, în
afara programului de lucru, la solicitarea beneficiarului, se vor alerta echipele de service
tehnic, cu care societatea are contracte în derulare.

6.8.1. în cazul întreruperilor la reţeaua electrică

In cazul întreruperilor Ia reţeaua electrică, agenţii de securitate iau următoarele măsuri:

 apelează, imediat numărul de telefon pentru situaţii de urgenţă 112 şi face cunoscut
evenimentul, informează conducerea societăţii de securitate şi conducerea
obiectivului;
 delimitează zona în care a avut loc evenimentul. Atenţie, nu se atinge de persoana
aflata în contact cu echipamentul electric decât dacă întrerupe curentul de la reţea
sau foloseşte materiale rele conductoare de electricitate (materiale textile, lemn,
materiale plastice sau din cauciuc etc.);
 deconectează echipamentul de muncă de la sursa de curent. Dacă nu este posibil, se
deconectează alimentarea punctului de consum (priza) prin acţionarea siguranţei
tabloului generai (Atenţie! - prin întreruperea curentului electric să nu se genereze
alt pericol);
 asigură procedurile de acordare a primului ajutor, cum ar fi: verificarea existenţei
pulsului, a respiraţiei etc. Se trece la efectuarea masajului cardio-respirator până fa
sosirea cadrelor medicale. Se interzice apropierea excesivă de accidentat a altor
persoane;
 chiar dacă victima îşi revine, va fi poziţionată pe un plan orizontal, până la sosirea
cadrelor medicale. în nicio situaţie, victima nu va fi lăsată singură, în acest interval de
timp.
6.8.2. Defecţiune la instalaţia de gaze

 declanşează alarma pentru avertizarea persoanelor expuse pericolului;

 înştiinţează reprezentanţii ROMGAZ şi ai beneficiarului, şt informează dispeceratul
societăţii de securitate privată şi dacă identifică scurgerea caută să întrerupă
alimentarea;
 ia măsuri de evacuare a zonei şi se asigură ca toate persoanele aflate în apropiere, sâ
fie protejate;
 să nu permită declanşarea unei surse de foc sau producere de scântei;
 facilitează accesul specialiştilor pentru închiderea gazelor şi înlăturarea eventualelor
defecţiuni;
 acordă sprijinul necesar organelor abilitate pentru efectuarea investigaţiilor;
 informează, despre soluţionarea situaţiei şi reluarea activităţii în obiectiv, atât
conducerea societăţii de securitate cât şi, conducerea obiectivului;
 consemnează circumstanţele producerii incidentului de securitate, în registrul de
evenimente.
In cazul în care, la post, se prezintă şeful de tură sau şeful de obiectiv, aceştia sunt în drept
să preia iniţiativa.

TEMA 7. DOCUMENTE SPECIFICE SERVICIULUI DE SECURITATE PRIVATĂ

Principalele documente specifice serviciului de securitate privată

Principalele documente specifice organizării, executării şi evidenţei serviciului de securitate
privată sunt:
7.1. Registrul buletinul posturilor
Este un document de planificare şi organizare a serviciului de securitate la un obiectiv şi, în
acelaşi timp, un act doveditor al executării serviciului de către întregul personal.
Se completează de către şeful de obiectiv, se găseşte la obiectivele unde sunt prevăzute cel
puţin 5 (cinci) elemente de dispozitiv şi cuprinde:
- numărul şicurfelulnt; postului, se specifică numărul postului şi felul acestuia, (post fix
sau post mobil);
- orele de executare a serviciului - reprezintă intervalele de timp intre care se execută
serviciul de securitate; 9 numele şi prenumele agenţilor de securitate care execută
serviciul;
- semnătura ia intrare şl la ieşire, în/din serviciu.
7.1. Registrul de procese verbale pentru predarea / primirea serviciului
Procesul verbal constituie actul în baza căruia agentul de securitate predă, respectiv
primeşte postul cu tot ce se află în dotarea sa.
Se completeaza de catre agentul de securitate care preda serviciul şi devine un act de
constatare a tuturor evenimentelor ce au avut loc în postul respectiv.
Procesul verbal de predare / primire a serviciului dintre agenţii de securitate, cuprinde
următoarele:

 data întocmirii - ziua, luna, anul şi ora;

 denumirea obiectivului şi numărul postului în care acesta se încheie:
 numele şi prenumele agentului de securitate care predă şi a celui care preia postul /
obiectivul în pază;
 bunurile (vor fi menţionate toate bunurile, permanente sau temporare) care se află
în post, la momentul respectiv număr, cantitate, greutate, dimensiuni, calitate,
marcă, serie, tip, culoare, grad de uzură etc. Cifrele care reprezintă cantităţi, greutăţi
sau dimensiuni, vor fi scrise şi în litere pentru a nu fi modificate ulterior:
 evenimentele constatate, ce au împiedicat buna desfăşurare a activităţii în obiectiv,
ori care s-au produs în post şi activităţile desfăşurate de personalul obiectivului sau a
persoanelor străine care au legatura cu postul respectiv.
 semnăturile de predare / primire ale agenţilor de securitate între care se încheie
procesul verbal.
Acest tip de document, poate exista sub formă tipizată sau poate fi întocmit scris de mână,
folosindu-se un registru.
Registrul de procese verbale de predare / primire este un document doveditor pe care
agentul de securitate are obligaţia de a nu-l înstrăina şi de a-l păstra în cele mai sigure
condiţii.

7.3. Registrul de procese verbale pentru predarea / primirea serviciului înarmat

Se dotează posturile de securitate înarmate, fiecare agent de securitate semnând de
primirea sau predarea armamentului şi muniţiei aferente la intrarea sau ieşirea din post.
Este un act de mare răspundere şi trebuie completat ca atare nu se acceptă ştersături sau
modificări de orice gen, se completează numai de către personalul de securitate în
momentul în care se face schimbul de ture între agenţii de securitate, care au dreptul la
portul şi folosirea armamentului.
Procesul verbal de predare / primire a armamentului conţine următoarele rubrici:

 denumirea completă a obiectivului;

 numărul curent;
  numele şi prenumele, poziţie unde se va scrie numele complet al agenţilor de
securitate care predau / primesc armamentul;
 semnătura, fiecare agent de securitate va semna în numele său şi pe răspunderea sa,
la rubrica - am predat sau am primit armamentul;
 data, ziua, luna, anul şi ora la care se face predarea / primirea armamentului şi a
muniţiei; tipul armamentului, seria şi numărul, anul de fabricaţie alacesteia;
 număr încărcătoare;
 numărul cartuşelor;
 accesorii armei (toc, vergea, periuţe, curea etc.)
Cel care completează şi semnează în registrul de procese verbale pentru predarea / primire
a armamentului, răspunde de armament, conform legilor în vigoare.
7.4. Registrul de evidenţă acces persoane
Este un registru de evidenţă a tuturor persoanelor străine care intră sau ies, in / din incinta
unităţii şi are următoare rubrici:

 numărul curent;
 numele şi prenumele persoanei care intră în unitate;
 seria şi numărul actului de identitate;
 ora sosirii;
 ora plecării;
 observaţii - la această rubrică se menţionează dacă este cazul, obiectele pe care
persoana le posedă asupra sa la intrare în unitate.
7.5 Registrul de evidenţă acces autovehicule
Este un registru de evidenţă al accesului tuturor autovehiculelor care intră sau ies din incinta
obiectivului, indiferent dacă acestea aparţin sau nu de unitate şi are următoarele rubrici:

 numărul curent,
 numărul de înmatriculare auto;
 numele şi prenumele conducătorului autovehiculului şi dacă este cazul se scrie şi
numele şi prenumele delegatului;
 seria şi numărul actului de identitate al conducătorului vehiculului sau a! delegatului;
 ora intrării;
 ora ieşirii;
 numărul avizului sau a facturii - numai în cazul în care autovehiculul transportă marfă
sau orice alt bun. Numărul avizului se scrie atât la intrare cât şi la ieşire;
 observaţii - la această rubrică de cele mai multe ori se completează destinaţia,
numărul şi numele persoanelor aflate în interiorul autovehiculelor sau diferite
constatări legate de autovehicul şi de bunurile transportate.
7.6. Registrul de evidentă acces căi ferate uzinale
Este un document doveditor cu ajutorul căruia se ţine evidenţa materialelor sau a mărfurilor
care intră în unitate cu vagoane de cale ferată şi are următoarele rubrici:

 data, anul, luna, ziua şi ora intrării / ieşirii;

 documentul de transport care însoţeşte bunurile;
 marfa transportată - se scrie tipul şi cantitatea mărfii;
 observaţii - la această rubrică agentul de securitate notează numărul vagoanelor, ce
conţine fiecare, atât la intrarea cât şi la ieşirea în/din incinta păzită.
Agentul de securitate consemnează în registru, doar după ce a efectuat verificarea tuturor
vagoanelor şi a mărfii. El are obligaţia de a nota orice neregulă, referitoare ia marfă la
vagoane şi la integritatea sigiliilor.
In cazul în care, agentul de securitate constată că marfa din vagoane nu corespunde cu ceea
ce este înscris în documentul de transport, întocmeşte un proces verbal şi informează
conducerea obiectivului, respectiv societatea de securitate privată.
7.7.Registrul de evidenţă a mişcării armamentului - se află în permanenţă în camera de
armament şi se completează de persoane care gestionează armamentul.
7.8. Registrul de control
Cuprinde concluziile controalelor efectuate de reprezentanţii beneficiarului, prestatorului de
servicii şi autorităţilor competente şi de regulă, trebuie să cuprindă:

 numărul curent;
 data şi ora controlului;
 numele / prenumele persoanei care efectuează controlul;
 constatări - se menţionează evenimentele şi modul de desfăşurare a activităţii
agentului de securitate;
 măsuri de înlăturare a neconformităţilor şi sugestii de îmbunătăţire a activităţilor;
 semnătura persoanei care efectuează controlul.
7.9. Registrul de evenimente
Se trec toate evenimentele care au loc la obiectiv şi îndeosebi cele referitoare la atacuri
teroriste, pătrundere frauduloasă, sustragere de bunuri şi valori, incendii, inundaţii,
cutremure etc.
Raportul de evenimente este un act constatator şi doveditor, pecare agentul de securitate
este obligat să-l întocmească, în orice situaţie în care se încearcă încălcarea legii, a
regulamentului intern sau a consemnului particular şi cuprinde următoarele rubrici:

 numele şi prenumele celui care a constatat evenimentul precumşi numele şi

prenumele martorilor la eveniment (la rubrica în calitate de ... se scrie funcţia pe
care constatatorul o deţine în cadrul obiectivului sau a societăţii, iar la rubrica în
 serviciu de securitate la ... se va scrie unitatea / obiectivul la care agentul de
securitate îşi desfăşoară activitatea);
 felul şi numărul postului / patrulei;
 data întocmirii procesului verbal.
 numele prenumele persoanelor care au fost găsite săvârşind fapte ilicite. La această
rubrică se va descrie fapta comisă, bunurile recuperate şi măsurile care au fost luate
în legătură cu acestea, precum şi forul sau persoana sesizată cu privire la aspectele
constatate;
 descrierea detaliată a constatărilor făcute;
 semnătură persoanei care completeaza raportul şi a constatat evenimentul.

7.10. Jurnalul de service al sistemului de alarmare împotriva efracţiei

Se păstrează in post, se completează de către agentul de securitate aflat în serviciu când
constată o defecţiune tehnică şi specialistul care asigură mentenanţă echipamentelor de
securitate.
Agentul de securitate, va consemna.

 data şi ora sesizării;

 evenimentul tehnic;
 persoana care a sesizat evenimentul;
 semnătura
Reprezentantul societăţii care asigură întreţinerea sistemului de alarmare, va consemna:

 data şi ora intervenţiei;

 societatea care realizează intervenţia tehnică;
 numele şi prenumele persoanelor care realizează intervenţia, cu nr. avizelor poliţiei;
mod de remediere;
 semnătura.
Reguli de completare şi utilizare a documentelor specifice serviciului de securitate privată
Câteva reguli de bază privind completarea şi utilizarea documentelor de securitate privată
de care, trebuie să ţină cont agentul de securitate:

 documentele folosite în serviciul de securitate se numerotează şi se înregistrează la

secretariatul unităţii beneficiară a serviciilor private de securitate.
 ele pot constitui acte doveditoare, se păstrează şi arhivează în cele mai sigure
condiţii şi nu se înstrăinează.
 se completează citeţ şi lizibil, cu pix sau stilou cu cerneală, de aceeaşi culoare şi
numai de către cei în drept.
 se interzice utilizarea abrevierilor, fără a se folosi, în prealabil, denumirea completă a
expresiilor şi nu se acceptă ştersături sau corecturi.
  la luarea în primire a serviciului, agentul de securitate verifică cu atenţie
documentele de la post şi consemnează despre starea lor, în procesul verbal.

TEMA 8. ACTIVITATEA AGENTULUI DE SECURITATE LA PREDAREA / PRIMIREA SERVICIULUI

Predarea / primirea postului este una dintre cele mai importante activităţi ale agentului de
securitate, de reuşita căreia depinde, într-o mare măsură, calitatea serviciului.
Agentul de securitate se subordonează nemijlocit şefului de tură şi execută serviciul,
conform prevederilor consemnului general şi particular. El este integrat într-un sistem sau
într-o echipa şi acţionează, conform procedurilor stabilite pentru asigurarea integrităţii
obiectivelor, a transportului de bunuri şi valori, ori pentru intervenţia la alarme. Lui i se
încredinţează următoarele atribuţii: post de care răspunde nemijlocit sau o misiune, pe care
trebuie să o îndeplinească.
8.1. Atribuţiile şi răspunderile agentului de securitate la intrarea în post
Sunt urmatoarele:

 să se prezinte la serviciu odihnit pentru a fi capabil să execute serviciul în mod

corespunzător, fiindu-i interzis să consume băuturi alcoolice sau substanţe
psihotrope, înainte de a intra în serviciu;
 să aibă o igienă corporală corespunzătoare şi să se echipeze cu ţinută adecvată
anotimpului, curată, îngrijită, prevăzută cu însemnele societăţii pe care o reprezintă;
 să aibă o înfăţişare care să impună respect persoanelor cu care vine în contact, în
timpul executării serviciului:
 pe bază de semnătură, primeşte armamentul, muniţia, bastonul de cauciuc, alte
echipamente de protecţie, documentele şi materiale necesare pentru executarea
serviciului de securitate;
 conform repartizării prin buletinul posturilor, ia cunoştinţă de misiunea pe care o are
de executat;
 participă la instruirea efectuată de şeful de tura I echipa sau alţi factori competenţi şi
îşi notează într - un carneţel evenimentele mai importate şi dispoziţiile primite;
 se deplasează în timpul stabilit la postul său şi pe itinerarul încredinţat;
 cei care iau în primire posturile de securitate în prezenţa delegatului unităţii
beneficiare sau a agentului de securitate de la care preia serviciul, verifică starea
sistemelor de închidere şi încuietorile : dispozitivul de securitate şi alarmare,
integritatea bunurilor şi valorilor, a instalaţiilor de încălzit şi iluminat
 după efectuarea verificărilor şi luarea în primire a postului / serviciului, se
întocmeşte procesul verbal de predare / primire, semnat, atât de predător, cât şi de
primitor,
  în cazul constatării unor nereguli ce nu pot fi remediate pe loc, se fac menţiuni în
registrul de predare - primire a serviciului raportându-se de îndată, despre acestea
şefului de tură / obiectiv sau dispecerului, de la sediul societăţii de securitate privată.

8.2. Atribuţiile şi răspunderile agentului de securitate in timpul serviciului

Sunt urmatoarele:

 să cunoască locurile şi punctele vulnerabile din perimetrul obiectivului, pentru a

preveni producerea oricăror fapte de natură să aducă prejudicii unităţilor păzite;
 să păzească obiectivul, bunurile şi valorile nominalizate în planul de securitate şi să
asigure integritatea acestora;
 să permită accesul în obiectiv numai în conformitate cu reglementările legale şi cu
dispoziţiile interne, să efectueze controlul la intrarea şi ieşirea din incinta unităţii a
persoanelor, mijloacelor de transport, materialelor, documentelor a altor bunuri;
 să oprească, şi să legitimeze persoanele despre care există date sau indicii că au
săvârşit infracţiuni sau alte fapte ilicite în obiectivul păzit, pe cele care încalcă
normele interne stabilite prin regulamentele proprii, iar în cazul infracţiunilor
flagrante, să oprească şi să predea poliţiei pe făptuitor, bunurile sau valorile care fac
obiectul infracţiunii sau al altor fapte ilicite, luând măsuri pentru conservarea ori
paza lor, întocmind totodată un proces - verbal pentru luarea acestor măsuri.
Procesul verbal astfel întocmit, constituie act de sesizare a organelor de urmărire
penală o să încunoştiinţeze de îndată şeful său ierarhic şi conducerea unităţii
beneficiare despre producerea oricărui eveniment în timpul executării serviciului şi
despre măsurile luate;
 în caz de avarii produse la instalaţii, conducte sau rezervoare de apă: combustibili ori
de substanţe chimice, la reţelele electrice sau telefonice şi în orice alte împrejurări
care sunt de natură să producă pagube, să aducă de îndată la cunoştinţa celor în
drept asemenea evenimente şi să ia primele măsuri pentru limitarea consecinţelor
evenimentului;
 în caz de incendii, să ia imediat măsuri de stingere şi de salvare a persoanelor, a
bunurilor şi a valorilor, să sesizeze pompierii şi să anunţe conducerea unităţii:
 să ia primele măsuri pentru salvarea persoanelor şi de evacuare a bunurilor şi a
valorilor în caz de dezastre;
 să sesizeze poliţia în legătură cu orice faptă de natură a prejudicia patrimoniul
unităţii şi să -şi dea concursul pentru îndeplinirea misiunilor ce revin poliţiei pentru
prinder ea infractorilor;
 să poarte numai în timpul serviciului mijloacele de apărare, de protecţie şi
armamentul cu care este dotat şi să facă uz de armă numai în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de lege; să poarte uniforma şi însemnele distinctive numai în timpul
serviciului;
 să nu consume băuiuri alcoolice sau substanţe psihotrope; să cunoască şi să aplice,
întocmai, prevederile consemnului general şi particular, pe toată durata serviciului;
 să nu absenteze fără motive temeinice şi fără să anunţe în prealabil conducerea
unităţii despre aceasta.
Pe timpul serviciului - agentului de securitate îi este interzis;

 să permită accesul în incintă, persoanelor care nu au legătură cu obiectivul respectiv

sau aflate în stare de ebrietate; să întreprindă acţiuni sau să desfăşoare activităţi
care nu au legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, chiar şi în situaţia în care,
beneficiarul îi cere să le efectueze;
 să poarte discuţii cu cetăţenii în afară de cele impuse de natura serviciului;
 să doarmă sau să încredinţeze securitatea postului unei alte persoane;
 să părăsească postul în timpul serviciului sau înainte de ora stabilită prin consemn,
atunci când serviciul de pază se execută pe mai multe schimburi sau când delegatul
unităţii beneficiare trebuie să ia în primire obiectivul;
 să prezinte armamentul şi muniţia pentru control altor persoane decât celor din
cadru! societăţii şi poliţiei, recunoscute că au acest drept;
 să ameninţe sau să îndrepte arma chiar şi în glumă spre o persoană, afară de cazurile
legale de folosire a armamentului; să scoată pistolul din toc şi să-I manipuleze fără
motiv, să facă demonstraţii altei persoane cu arma din dotare.

8.3. Atribuţiile şi răspunderile agentului de securitate LA IEŞIREA DIN POST

 participă la predarea postului sau obiectivului pe care f-a avut în responsabilitate,

delegatului unităţii beneficiare sau agentului de securitate venit la schimb;
 dacă la verificările efectuate cu ocazia predării / primirii postului sau obiectivului, se
constată urme de efracţie sau sustrageri de bunuri, agentul de securitate care predă
va raporta, de îndată, despre eveniment şi nu va părăsi postul până la sosirea şefilor
săi;
 la ieşirea din serviciu să întreţină armamentul şi muniţia din dotare, să-l predea pe
bază de semnătură, odată cu celelalte echipamente din dotare;
Răspunderea juridică a agentului de securitate care predă serviciul încetează, în momentul
informării şefului de tură / obiectiv / dispeceratului, despre acest fapt, iar a celui care intră
în serviciu, începe din momentul informării şefului ierarhic şi durează, atâta timp cât este
prevăzut în planul de securitate.
Pentru a avea valoare juridică, acest fapt, se întăreşte prin semnătura ambilor agenţi de
securitate, în procesul verbal şi în rubrica destinată acestui scop din buletinul posturilor.
In scopul economisirii timpului de lucru, a deplasărilor inutile la distanţe mari şi pentru a nu
rămâne obiectivele descoperite, şefii pot stabili ca unii agenţi de securitate care lucrează în
schimburi, unde paza este permanentă, să preia serviciul de la schimb la schimb, fără a fi
necesar să se prezinte la sediul societăţii din care fac parte.
MODULUL 3: NORME GENERALE DE MUNCĂ

TEMA 9. REGLEMENTĂRI GENERALE PRIVIND SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

9.1. Reguli generale

Pe baza unor studii efectuate în mai multe ţări europene, a fost elaborat „Manualul de bune
practici pentru prevenirea riscurilor profesionale în sectorul securităţii private", care se
aplică şi societăţilor de securitate privată din România.
Agentul de securitate aflat în serviciu este considerai, un element de ordine şi de putere,
învestit cu o anumită autoritate.
Chiar dacă sarcinile sale nu includ direct responsabilităţi în domeniui securităţii sau
incendiilor, în caz de incident sau accident este obligat să gestioneze aspectele situaţiei în
maniera de a interveni eficient sau de a acorda asistenţă dacă este cazul.
Totuşi, la locul de muncă, acesta, este supus riscurilor de sănătate, la îmbolnăviri sau
accidente. Prevenirea riscurilor profesionale este unul din cele mai importante aspecte ale
organizării muncii în sectorul securităţii private. Instruirea este esenţială în acest scop însă şi
punerea la punct a tehnicilor şi procedurilor care garantează la maximum securitatea
lucrătorilor expuşi la situaţii periculoase.
Toţi lucrătorii din sector trebuie sa aibă o pregătire corespunzătoare în ceea ce priveşte cele
mai bune practici în domeniul protecţiei muncii care reduc riscurile la care sunt expuşi şl ar
putea contribui, la protejarea persoanelor şi bunurilor.
Efectele negative pe care activitatea le poate produce asupra sănătăţii au consecinţe
serioase asupra forţei umane şi costurilor economice, nu numai asupra lucrătorilor şi
familiilor lor, dar şi asupra firmei şi societăţii ca întreg.

9.2. Drepturi şi obligaţii

Prevenirea evenimentelor şi protecţia muncii include, în măsură egala, drepturi şi obligaţii
pentru:
- angajator (patron);
- lucrători (angajaţi):
- client (beneficiarul serviciilor de securitate).
Angajatorul este obligat să garanteze protecţia muncii lucrătorilor, să ia măsurile necesare
de prevenire pentru a proteja sănătatea şi viaţa angajaţilor, prevenirea riscurilor
profesionale, şi să instituie structura organizatorică şi mijloacele de realizare a acestora.
De asemenea, trebuie să aibă în vedere:
- evaluarea riscurilor care nu pot fi prevenite;
- combaterea riscurilor la sursă;
- adaptarea activităţii la individ;
- luarea în consideraţie a dezvoltărilor tehnice.
Lucrătorii au o mare responsabilitate în ceea ce priveşte protecţia muncii pentru sine şi
pentru colegi sau alte persoane implicate în sarcinile profesionale, potrivit instructajului
primit de la angajator şi trebuie:

 să folosească în mod corect mijloacele, dispozitivele, sculele, echipamentul de

transport etc.;
 să folosească în mod corect echipamentul individual de protecţie;
 să nu detaşeze dispozitivele de siguranţă de !a echipamentele şi instalaţiile specifice
pe care trebuie să le folosească în mod curent;
 să comunice imediat angajatorului sau superiorului orice situaţie care este un pericol
imediat,sa indeplineasca toate sarcinile cuprinse in instructajele specifice de
protecţia muncii.
 să coopereze cu angajatorul pentru a asigura un mediu de lucru şi condiţii care nu
prezintă riscuri.

Clientul (Beneficiarul) trebuie să se asigure că angajatorii firmei de securitate au luat măsuri

de instruire potrivit normelor legale şt să asigure angajaţilor firmei de securitate
instrucţiunile corespunzătoare privind protecţia muncii, specifice locului de muncă
încredinţat.
Clientul şi angajatorul trebuie:

 să coopereze în implementarea prevederilor privind protecţia muncii şi igiena

profesională, luând în calcul natura activităţilor;
 să-şi coordoneze acţiunile în materie de protecţie şi prevenire a riscurilor
profesionale;
 să se informeze unul pe altul despre aceste riscuri;
 să-şi informeze proprii lucrători şi reprezentanţii terţilor despre aceste riscuri.

9.3. Definiţii şi tipuri de riscuri

Riscurile specifice activităţii de securitate sunt acele riscuri care sunt den umite deseori
"riscuri inerente" sau riscuri specifice legate de activitatea şi/sau organizarea muncii. Luând
în considerare diversitatea activităţilor şi serviciilor de securitate, unele riscuri afectează tot
personalul de securitate privată în timp ce altele afectează numai anumite posturi.
Riscurile specifice activităţii de securitate se împart, în următoarele categorii:

 violenţa la locul de muncă;

 riscurile provenite de la câini;
 mânuirea armelor;
 expunerea la radiaţii;
 factorii proveniţi din organizarea muncii;
 încărcătura fizică;
 starea psiho-socială;

Măsuri preventive din partea agentului de securitate:

 să respecte prevederile Regulamentului de ordine interioară şi instructajul făcut pe

această linie;
 să nu se expună pericolului imediat;
 să evalueze situaţia şi să analizeze circumstanţele producerii incidentului;
 să acţioneze cu tact şi precauţie;
 să comunice situaţia, cu datele cunoscute, şefilor ierarhici;
 să procedeze, conform dispoziţiilor primite.
Riscuri din cauza câinilor. Riscurile care rezultă din utilizarea câinilor de serviciu afectează,
îndeosebi pe conductori sau pe agenţii de securitate, care fac parte din echipă.
Cauzele acestor pot fi: neîngrijit, bolnav sau cu comportament agresiv; conducătorul de
câine, nu stăpâneşte metodele de lucru şi de ataşament faţă de câine. Măsuri preventive din
partea conducătorului câinelui de serviciu:

 să respecte instrucţiunile de utilizare a câinilor de serviciu

 să respecte regulile de folosire a lesei şi botniţei;
 să protejeze şi trateze orice rană sau leziune observată la câine pentru a preveni
îmbolnăvirile;
 să respecte condiţiile igienice de bază, atât pentru câine cât şi pentru propria
persoană;
 să aibă grijă de câine şi să se comporte corespunzător, pentru realizarea
ataşamentului;
 să informeze angajatorul, despre orice manifestare apărută în comportarea câinelui,
cu consecinţe asupra sănătăţii şi siguranţei sale sau ale altor persoane, la locul de
muncă.
Riscuri determinate de manipularea armelor. Manipularea necorespunzătoare a
armamentului, în serviciu sau în poligon poate produce leziuni uşoare, grave sau chiar
moartea. De aceea, se spune ca în manipularea armamentului şi muniţiei, nu se greşeşte
decât o singură dată, iar aceasta poate fi fatală . Pentru prevenirea unor astfel de accidente
sau incidente, cu armamentul din dotare, măsurile preventive sunt cu atât mai importante:
  respectarea instrucţiunilor tehnice privind portul, manipularea, întreţinerea şi
păstrarea armamentului din dotare;
 respectarea instructajului făcut de angajator privind prevenirea accidentelor cu
armamentul;
 comunicarea oricărei anomalii privind starea tehnică şi de fu cţionare a
armamentului sau muniţiei;
 manipularea şi folosirea armamentului după absolvirea cursului de specialitate şi în
condiţii fizice şl psihice normale;
 luarea măsurilor de siguranţă a armamentului, în orice situaţie sau împrejurare şl
prevenirea înstrăinării / furtului acestuia;
 respectarea cu stricteţe a regulilor de manipulare a armamentului în poligonul şi a
comenzilor/dispoziţiilor conducătorului tragerii.

Riscurile expunerii la radiaţii.

Folosirea echipamentului care generează radiaţii (control acces) sau lucrul în zone apropiate
de surse de radiaţii (patrulare în jurul spitalelor, centralelor nucleare etc.) determină efecte
imprevizibile asupra sănătăţii.
Câteva măsuri preventive din partea agentului de securitate:

 evitarea folosirii aparaturii care nu funcţionează corespunzător;

 comunicarea oricărei defecţiuni, angajatorului şi firmei specializate în service;
 respectarea restricţiilor de acces în zonele monitorizate / securizate, marcate cu
semne de atenţionare;
 respectarea regulilor de conduită, în zonele monitorizate / securizate, pe timpul
deplasării în apropierea acestora dacă nevoile serviciului impun rezolvarea unor
situaţii, ce nu suferă amânare.
Factorii de risc proveniţi din organizarea muncii sunt determinaţi de:

 ierarhie dublă;
 activitatea izolată;
 programul de lucru;
 managementul resurselor umane;
 instruirea şi informarea privind prevenirea riscurilor;
 existenţa / inexistenţa Regulamentului de ordine interioară.

Pe lângă măsurile obligatorii ale patronilor, agentul de securitate trebuie să ia în considerare

următoarele:

 să cunoască locul si rolul său în sistemul / dispozitivul de securitate, iar în situaţia

suprapunerii unor dispoziţii / cerinţe ale angajatorului / beneficiarului, să procedeze
cu mult tact,
  să cunoască şi să respecte prevederile Regulamentului de ordine interioară:
 să informeze superiorii, în situaţia neadaptăril sale la specificul executării serviciului,
în condiţii de izolare;
 să-şi armonizeze viaţa particulară cu cea profesională pentru prevenirea / evitarea
consecinţelor sociale şi psihologice nedorite;
 să se adapteze stilului de conducere al şefilor ierarhici;
 să evite stresul profesional şi conflictele de muncă:
 să accepte consilierea psihologică în situaţia apariţiei unor stări sau manifestări
negative, de conduită şl comportament.
Incărcătura fizică. Factorii de risc privind încărcătura fizica sunt determinaţi de:

 mutarea dintr-un Ioc în altul;

 lucrul în ture şi pe timp de noaptea,
 poziţia la locul de muncă;
 lucru în ture prelungite.
 să se adapteze condiţiilor noului loc/post de muncă/de serviciu
 să solicite şefilor o planificare judicioasă a personalului în serviciu;
 să alterneze poziţia în picioare, cu cea şezut, pe timpul serviciului;
Starea psiho-socială. Factorii de risc, determinaţi de starea psiho-socială, se pot manifesta,
în mai multe feluri, cum ar fi:
a) Manifestări cognitive:
- probleme de memorie;
- dificultăţi de concentrare;
- nehotărât în luarea unor decizii;
- erori de judecată etc.
b) Manifestări emoţionale:
- frica,
- anxietatea;
- atacuri de panică;
- nervozitatea;
- depresia:
- frustrarea;
- probleme de automulţumire etc.
c) Manifestări de comportament:
- fumător înrăit;
- alcoolism;
- izolare sociala;
- despartiri familiale,etc.
Agentul de securitate poate reduce efectele acestor tipuri de riscuri prin:
- respectarea instructajelor efectuate de către angajator şi alţi specialişti, pe această
temă;
- dezvoltarea încrederii în sine şi realizarea satisfacţiei muncii; o îndeplinirea sarcinilor
de serviciu, cu responsabilitate şi profesionalism;
- adaptarea la condiţiile de muncă şi la stilul de conducere al şefilor:
- renunţarea la vicii şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos;
- practicarea unor jocuri sportive şi participarea la activităţi culturale sau de refacere a
capacităţii de muncă;
- acceptarea consultului medicului si consilierea psihologului, la apariţia unor
simptome privind starea de sănătate sau cea psihosocială etc.
Riscuriie specifice personalului feminin de securitate.
În acest sector de activitate, tradiţional al bărbaţilor, agentele de securitate sunt în
minoritate.
Pe de altă parte, majoritatea locurilor de muncă ale personalului feminine, solicită un
contact permanent cu publicul.
Alte tipuri de riscuri:
Riscurile de siguranţă:
- riscurile la căderi, alunecări şi împiedicări;
- riscurile la coliziune, lovituri şi striviri;
- riscuri în circulaţia rutiera;
- riscuri în accidentele electrice;
- riscuri la incendiu.
Riscurile privind mediul de muncă:
- riscuri fizice;
- riscuri biologice:
- riscuri chimice.

Accident. Eveniment neprevăzut, susceptibil sau nu să producă daune corporale sau

materiale cu efecte imediate, în timp ca de exemplu expunerea prelungită la o substanţă
puţin toxică este dificil de depistat.
Expunerea este vulnerabilitatea sau neprotejarea faţă de o substanţă dăunătoare care poate
intra în contact cu o parte a corpului. Pe cât de mult este expunerea cu atât mai gravă este
rănirea.
Substanţa periculoasă. Substanţa care dacă este inhalată, Ingerată sau penetrează în pielea
poate prezenta riscuri pentru sănătate.
Substanţa toxică. Substanţa care dacă este inhalată, ingerată sau penetrează în piele poate
cauza situaţii grave acute sau cronice sau chiar moartea. Toxicitatea este capacitatea de a
cauza efecte periculoase. Cu cât este mai toxică, cu atât şi efectele sunt mai grave.
Substanţe cancerigene. Substanţe care pot provoca un cancer, de ex. azbestul.
Substanţe corozive. Substanţele care în contact cu pielea o pot distruge, de exemplu un acid
( acid sulfuric).
Substanţe dermatite. Substanţe care provoacă dermatite (erupţia pielii).
Substanţe iritante. Substanţe necorozive care prin contact prelungit sau repetat cu pielea
sau mucoasa provoacă dermatite sau inflamaţii.
Efecte acute. Produc efecte rapide la o singură expunere.
Efecte cronice. Produc efecte ca urmare a expunerii prelungite sau repetate pe o durată
lungă.
Modul de acţiune pentru prevenire a unor factori de risc este tratat în unele teme din
manual.

9.4. Echipamentul personal de protecţie

Potrivit prevederilor legale în timpul serviciului agentul de securitate trebuie să poarte
echipament special în zonele de risc.
Statisticile accidentelor indică faptul că, existenţa materialelor de protecţie personale reduc
amploarea rănirilor corporale. Aceste materiale se compun în principal din:

 Casca - este esenţială pentru protejarea capului în cazul căderii de obiecte.

 Ochelari de protecţie - protejează ochii împotriva stropilor, aşchiilor etc.
 Masca - pusă corect pe gură şi nas împiedică pătrunderea în plămâni a substanţelor
nocive şi a prafului. Masca cu filtru absoarbe substanţele sau produsele chimice.
 Aparat de oxygen - aparat autonom permiţând persoanei care-l poartă să respire aer
dintr -un cilindru şi îl izolează de atmosfera înconjurătoare.
 Apărătoare pentru urechi - protecţia auriculelor cu cască antizgomot sau cu dopuri
pentru urechi.
 Mănuşi - protejează mâinile. Pentru că nu există un tip universal de protecţie este
important să se aleagă tipul în funcţie de fiecare loc de muncă.
 Incălţăminte - protejează talpa picioarelor de obiectele proeminente aflate pe sol, iar
în cazul folosirii bombeurilor metalice protejează picioarele la căderea obiectelor.
 Combinezon - protejează îmbrăcămintea de stropi, scântei etc. şi trebuie adaptat la
tipul de risc şi la statura persoanei care-l poartă.
 Salopete - protejează îmbrăcămintea de acţiunea substanţelor chimice sau biologice
cu care, agentul de securitate vine în contact, fie şl numai întâmplător.
  Cizme de cauciuc - asigură protecţia picioarelor împotriva umezelii, pe timp ploios
sau în situaţia inundării teritoriului postului.
Toate materialele enumerate au durată de folosinţă limitată şi necesită a fi schimbate, la
expirarea termenului de valabilitate.

TEMA 10. NOŢIUNI DE PRIM AJUTOR

10.1. Consideraţii generale

Importanţa însuşirii modului de a acorda primul ajutor în situaţii de urgenţă este majoră şi
din acest punct de vedere se impune pregătirea agenţilor de securitate pentru a acţiona cu
competenţă şi a stimula iniţiativa în cazul situaţiilor grave, în locul adoptării unei atitudini
pasive.
Inainte de toate rolul agentului de securitate este de a alarma serviciile de urgenţă, să nu
abandoneze răniţii grav, de a ţine mulţimea la distanţă, şi de a rămâne calm.
In vederea acordării primului ajutor victimelor unor accidente, agentul de securitate ar
trebui să urmeze un curs de instruire în acest sens, mai ales pentru situaţiile mai grave, în
care victima este în comă sau şi-a pierdut cunoştinţa.
In astfel de situaţii agentul de securitate trebuie să acţioneze rapid. Asistenţa poate fi
considerată, solicitarea unei ambulanţe, unui medic sau personal calificat ca asistent
medical. Dacă victima este rănită sau în dificultate şi insistă să părăsească locul nu trebuie
oprită fizic. Este preferabil să se insiste ca victima să nu părăsească totuşi locul şi dacă este
posibil să se identifice martori care să confirme eforturile făcute.
Se raportează imediat problema apărută conducerii companiei sau superiorilor.
Se cheamă ambulanţa sau medicul / asistentul în caz că victima se prăbuşeşte sau delirează
şi se comunică ce acţiuni de prim ajutor au fost încercate. Dacă victima nu acceptă primul
ajutor, i se acordă asistenţă pe loc, i se recomandă un mijloc de deplasare către casă după
ce, în prealabil, i se solicită cât mai multe date de identificare .
In momentul solicitării ambulanţei trebuie furnizate următoarele informaţii:
- locul şi adresa unde s-a petrecut accidentul;
- ce s-a întâmplat;
- numărul răniţilor (adulţi, copii, sex, alte date);
- de unde se dă alarma (numele persoanei care solicită intervenţia ambulanţei, adresa
şi numărul de telefon).
In situaţia că victima este infractor I se va acorda aceeaşi atenţie ca unui vizitator rănit.
Au prioritate persoanele rănite în incintă indiferent dacă prezenţa lor este justificată sau nu
în acel loc.
10.2. Primul ajutor în caz de urgenţă
Primul ajutor constă în acordarea unui tratament în urma unui accident prin folosirea
deprinderilor, facilităţilor şi materialelor disponibile
Eficienţa primului ajutor acordat se apreciază nu după graba cu care este evacuată victima
de la locul accidentului ci după urgenţa şi competenţa cu care s-a intervenit pentru
realizarea unor condiţii care să contribuie la salvarea sănătăţii şi vieţii, aplicarea măsurilor
de reanimare, protejarea leziunilor şi solicitarea echipei de salvare.
Numai cazurile uşoare pot fi evacuate de la locul accidentului cu mijloace de ocazie, cele
severe fiind evacuate obligatoriu cu autosanitara, singura capabilă să asigure o asistenţă
terapeutică şi preventivă calificată.
Algoritmul de bază al acordării primului ajutor medical:
a. oricât de impresionant s-ar înfăţişa tabloul unui accident, personalul de
securitate nu are voie să-şi piardă cumpătul;
b. evaluarea rapidă a situaţiei (natura accidentului şi numărul victimelor) şi
luarea măsurilor de oprire a extinderii agresiunii primare (explozie, incendiu,
înec etc.);
c. trierea rapidă a victimelor în funcţie de gravitatea leziunilor şi a perturbărilor
funcţionale pe care le prezintă. De cele mai multe ori victimele unui accident
prezintă afecţiuni mixte: lezionare (plăgi, fracturi, hemoragii etc.) şi tulburări
funcţionale (comă, şoc etc.)
d. la nevoie, victimele se scot cu grijă din locul accidentului;
e. se acordă primele măsuri de ajutor în ordinea: prevenirea asfixiei,
combaterea sincopei cardio-respiratorii, oprirea hemoragiei şi imobilizarea
provizorie a fracturilor. Nici un accidentat, cu excepţia celor cu hemoragii
interne, nu se evacuează de la locul accidentului înainte de a i se echilibra
funcţiile vitale (respiraţia şi circulaţia sangvină);
f. evacuarea accidentatului se va face către cea mai apropiată şi dotată unitate
medicală, întotdeauna însoţită de o persoană competentă în a-i acorda
ajutorul în caz de necesitate.
Măsurile primului ajutor în situaţii de urgenţă reprezintă primii paşi care se iau la
descoperirea unei persoane rănite în următoarea succesiune:
Evaluarea situaţiei
Dacă acordarea asistenţei de prim ajutor pune agentul de securitate în situaţie riscantă,
trebuie să ia în consideraţie implicaţiile rănirii proprii şi consecinţele posibile ale acestei
răniri pentru victima dacă încercarea eşuează.
Intotdeauna înainte de acordarea primului ajutor se raportează şefului ierarhic despre
aceasta înainte de a risca propria securitate, şi că rănitul nu poate fi îngrijit de către agent,
precum şi despre locul exact în care se găseşte victima. Dacă nu există risc, agentul se
apropie de răniţi şi evaluează gravitatea rănilor.
Această evaluare permite descoperirea rănilor aparente cum ar pierderea cunoştinţei, leşin,
sângerare, răni la cap, fracturi, dificultăţi de respiraţie, stop cardio respirator, plăgi tăiate
sau împuşcate etc.

Evaluarea cauzelor
Determină cauza rănirilor, dacă este cunoscută sau evidentă cum ar fi cădere, asfixiere,
incendiu etc. Dacă aceasta poate fi rezolvată fără risc ca de exemplu oprirea alimentării cu
gaz, atunci la măsuri necesare pentru a diminua riscul de răniri suplimentare

Evaluarea zonei
Dacă există risc de răniri suplimentare pentru accidentaţi cum ar ii folosirea furtunului de
incendiu la foc sau fum şi cauza nu poate fi înlăturată se impune deplasarea rănitului în loc
sigur fără expunere.
Informaţiile de mai sus constituie un ajutor precis pentru serviciile de intervenţie şi de aceea
este important să le transmită la sosirea lor la locul incidentului.
In situaţia că agentul de securitate este singur, pentru a acorda asistenţă unui rănit, este
absolut necesar să caute încă o sursă de ajutor, să semnaleze toate urmările incidentului
înainte chiar de a întreprinde măsuri care îi pot afecta siguranţa proprie. Aceste precauţiuni
reduc po sibilitatea de a exista două victime în acelaşi timp fără şansa să primească ajutor.
Agentul de securitate trebuie să rămână calm şi eficient şi să manifeste siguranţă, ceea ce va
reduce riscul de panică.

10.3. Trusa de prim ajutor

Trusa de prim ajutor trebuie să existe la fiecare loc de muncă.
Cu excepţia componentelor suplimentare pentru riscuri speciale conţinutul unei truse de
prim ajutor include:

 bandaje de diferite dimensiuni;

 pansamente de diverse dimensiuni;
 plasturi adezivi;
 comprese;
 picături pentru ochi;
 tampoane pentru ochi;
 foarfece;
 ace de siguranţă;
 mănuşi medicale.
  soluţii dezinfectante
 garouri, aţele
Cantităţile din fiecare articol depind de numărul personalului şi de folosirea medie sau
anticipată a trusei.
Este recomandat ca în trusa de prim ajutor să nu existe alifii, tablete sau pilule în afară de
situaţiile în care cei responsabili de aceste truse sunt calificaţi şi au suficientă experienţă
pentru a le distribui sau folosi.

10.4. Cauzele curente ale rănirilor

Evenimentele în care agenţii de securitate sunt solicitaţi să acorde un prim ajutor sau cele
mai obişnuite incidente în care trebuie acordat un prim ajutor sunt:

 Răniri la cap - reprezintă consecinţa unei căderi sau loviri de diferite obiecte în
cădere;
 Panica sau atacul de anxietate - apare ca rezultat al asistării la producerea unui
accident sau tâlhărie, stare de perturbare într -o aglomeraţie sau zgomotul puternic;
 Dificultăţi de respiraţie - afectarea posibilă a plămânilor ca urmare a inhalării de fum
sau de vapori
 Chimici;
 Arsuri - au diverse grade şi sunt produse de foc, stropi chimici sau contacte cu
elemente fierbinţi cum ar fi conducte, părţi de maşini sau şocuri electrice;
 Şocuri electrice - sunt produse prin apropierea sau contactul cu echipamentul
electric aflat sub tensiune;
 Fracturi de oase - provocate de căderi sau obiecte în cădere,
 Răniri ale spatelui - căderi sau ridicări de obiecte în mod greşit;
 Contuzii - şocuri, căderi sau agresiuni;
 Sângerări, tăieturi - contact cu obiecte ascuţite;
 Răni la ochi - contact cu scântei, aşchii sau stropiri;
 Ameţeli - cauzate de căldură sau starea de sănătate.
După ce gravitatea rănilor a fost estimată, etapa următoare constă în a decide asupra
primului ajutor.

10.5. Interventia şl primul ajutor în cazul rănilor cele mai frecvente

Rănile la cap: Se acoperă rana cu un tifon curat; dacă pielea este deplasată se curăţă şi se
aşează la loc, fiind acoperită cu un tifon curat şi un bandaj în jurul capului pentru a opri
sângerarea. Rănitul este lăsat într-o poziţie confortabilă cu umerii sprijiniţi mai sus de restul
corpului.
Dificultăţile de respiraţie din cauza panicii sau anxietăţii: Persoana se aşează într -o poziţie în
care respiră mai uşor. I se vorbeşte calm dar ferm pentru a -l linişti şi va fi aşezat într -un loc
liniştit pentru a-i reduce anxietatea.
Dacă dificultăţile de respiraţie sunt cauzate de inhalarea de fum. rănitul va fi scos la aer
curat, căile nazale vor fi curăţate şi va fi ajutat să se aşeze într -o poziţie confortabilă pentru
respiraţie
Arsuri: Se răceşte zona afectată, cu apă rece. Se va menţine răcirea zece minute (timpul se
poate ridica la 20 de minute în cazul stropirii cu substanţe chimice). Se îndepărtează
îmbrăcămintea şi bijuteriile din zona afectată căci rana se poate umfla.
Nu se atinge zona afectată şi nici nu se va aplica vreo loţiune sau cremă. Nu se îndepărtează
nici o aderenţă de pe piele. Se acoperă zona afectată cu tifon curat sau compresă sterilă.
In cazul arsurilor la faţă se va uda cu apă rece până soseşte asistenţa medicală, iar arsura nu
se acoperă.
Şocuri electrice: Se întrerupe curentul sau se scoate aparatul din priză (după caz).
Dacă nu este posibilă decuplarea sursei de curent, cel care acordă primul ajutor pune
picioarele pe un material uscat cum ar fi o cutie din lemn, o grămadă de ziare sau ştergător
din cauciuc tip auto. Se foloseşte o bucată de lemn cum ar fi mânerul unei perii de mână
pentru a îndepărta victima de echipamentul electric aflat sub tensiune. Se poate folosi de
asemenea o frânghie uscată care se înfăşoară în jurul gleznei victimei care e trasă afară.
Se verifică starea victimei, dacă este conştientă sau în stare de inconştienţă, se tratează
rănile la fel ca în cazul arsurilor.
Lemnul şi produsele din lemn nu sunt bune conductoare electrice, în schimb este interzisă
folosirea oricărui metal, cârpe sau alte materiale umede.
Fracturi ale oaselor: Victima nu se mişcă decât în caz că se află în pericol. Nu se încearcă
manevrarea sau mişcarea membrului fracturat. Nu se bandajează membrul fracturat decât
în cazul rănirii pielii sau sângerării (bandajul se pune pentru a proteja zona de infecţii, opri
sau încetini hemoragia.
Partea afectată va fi legată cu o curea (eşarfă) pentru braţe sau sprijinită pe perne pentru
picioare într - o poziţie cât mai confortabilă.
Răniri ale spatelui: Victima trebuie să stea liniştită, imobilizată în jurul capului şi corpului de
perne, prosoape etc. fără să facă mişcări forţate sau însoţite de contacte dureroase.
Sângerări, tăieturi etc.: Se îndepărtează îmbrăcămintea şi bijuteriile de zona afectată. Se
aplică un bandaj ferm în jurul rănii. Se asigură pansamentul ţlnându-l cu o mână sau prin
legarea prin bandaj. Se ridică zona afectată mai sus de nivelul inimii. Victima trebuie culcată
pe jos pentru că poate leşina sau să-şi pierde cunoştinţa, dacă sângele continuă să curgă în
jurul primului pansament se mai adaugă alt pansament fără a-l înlătura pe primul.
Rănirea ochilor: Aceştia nu se ating şi nu se şterg, iar victima este sfătuită să stea liniştită şi
cu ambii ochi închişi. Victima va trebui să stea jos deoarece are echilibrul instabil şi poate
cădea. Capul va fi sprijinit pe genunchi sau pe materiale moi. I se dă victimei o compresă
moale pentru a o ţine uşor pe ochi.
Pierderea cunoştinţei: Se culcă rănitul pe spate. Se ridică picioarele pentru a favoriza fluxul
sanguin spre creier. Se asigură rănitului cât mai mult aer curat. Victima este ajutată să stea
jos sau în picioare după ce şi-a revenit.
Nu se forţează victima să stea în picioare deoarece prin reducerea fluxului sanguin la creier
îşi va reveni mai lent.
Dacă leşinul a condus la căderea victimei se verifică dacă nu are răni.
Şocuri: I se asigură victimei condiţii de confort se acoperă cu o pătură, i se ridică şi se sprijină
picioarele cât mai sus posibil. Se degajează şi desface îmbrăcămintea din jurul gâtului,
pieptului şi mijlocului.
In toate situaţiile se verifică dacă victima este in stare confortabilă şi sigură, calmă şi că
asistenţa medicală este anunţată.
Poziţii de propice de restabilirea funcţiilor: Există o serie de poziţii de restabilire în funcţie de
tipul rănii sau de eventualele riscuri.
Principalul rol al acestor poziţii este:

 să reducă riscul de cădere;

 să ajute respiraţia;
 să reducă riscul de şoc;
 să reducă pierderea de sânge;
 să uşureze durerea şi disconfortul;
 să protejeze rana.
Cea mai uzuală poziţie de recuperare implică aşezarea victimei pe o parte cu o mână sub
obraz pentru a susţine capul şi cu cealaltă mână întinsă spre spate, piciorul de deasupra va fi
îndoit cu genunchiul înainte şl sprijinit pe pământ. Această poziţie va asigure victimei
stabilitate şi accesibilitate.

10.6. Precauţii generale

Agentul de securitate trebuie să aibă în vedere:

 niciodată să nu se expună riscurilor suplimentare;

 să se asigure că vine asistenţă medicală sau că s-au luat măsuri pentru trimiterea
victimei la un doctor sau la un spital:
 să acţioneze în limitele competenţei proprii;
 să protejeze obiectele personale ale victimei;
  să folosească mânuşi medicinale când are de a face cu răni deschise pentru a reduce
riscul de infecţii;
 să nu se dea victimei alimente, băuturi sau medicamente:
 să întocmească un raport scris despre toate incidentele:
 să păstrează demnitatea victimei folosind paravane sau cearşafuri şl menţinând
publicul la distanţă;
 să respecte întotdeauna indicaţiile unei persoane mai experimentate;
 să fie calm şi să menţină o conduită autoritară şi fermă;
 să nu discute proporţiile unei răni grave cu sau în apropierea victimei, deoarece
acest lucru poate produce sau poate adăuga suferinţe suplimentare;
 să nu se lase victima nesupravegheată.

10.7. Concluzii
Aceste acţiuni arată până unde poate merge agentul de securitate în acordarea asistenţei
unei victime sau în acordarea primului ajutor.
Activităţi cum sunt resuscitarea cardio-pulmonară, resuscitarea gură la gură sau ventilarea,
apăsarea abdominală sau alegerea unei poziţii optime de recuperare sunt probleme care cer
o pregătire corespunzătoare şi depăşesc scopul prezentei lucrări.
Acţiunile indicate şi recomandate pot fi întreprinse de către orice persoană competentă,
totuşi când acţionează fizic asupra rănitului agentul de securitate trebuie să fie conştient de
complicaţiile care pot înrăutăţi situaţia sau poate fi, ulterior, reclamat pentru agresiune.
Nu există nici o obligaţie a persoanei rănite să accepte asistenţă sau ajutor.
Când victima este conştientă i se acordă ajutor în limitele competenţei şi posibilităţilor
agentului de securitate, fără ca acesta saşi pericliteze viaţa.

TEMA 11. REGLEMENTĂRI PRIVIND NORMELE GENERALE DE PROTECŢIE A MEDIULUI

11.1. Principalele reglementări juridice privind protecţia mediului