Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru i erau stelue, stelue, stelue n genele ei. Ningea, ningea, ningea peste Colentina demult, demult... da, dragii moului, erau... erau stelue n genele ei. Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB ningea pe mustaa mea i pe gagica n rou de alturi tramvaiele aveau tergtoare de parbriz i erau... hai, toi n cor: erau stelue n genele ei. Eram student, era student eram eminent, era iminent i erau stelue n genele ei. Aerul era rece, tramvaiele reci maxi-taxiurile abia nfiinate mergeau toate pe patru roate i erau stelue n genele ei. Ningea uurel, cu fulgi catifelai peste fabrica Stela peste blocul lui Ghiu, peste pomii nzpezii... Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor aa c nu mai tiu ce spunea. Ea ma inea de mn i tramvaiul patru trecea i ningea i erau... da... da, dragii moului... Eu eram copil, ea era o copil eu stteam la bloc, ea sttea la vil i erau stelue n genele ei. Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e n "Poeme de-amor", precum tii
dar lsai-o balt, copii: erau stelue n genele ei. CORUL: Erau stelue, erau stelue, erau stelu-u-ue n ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei! Aici poemul ar trebui s se ncheie dar nu nainte de-a va da o cheie a-ntregii ntmplri: Ea e o fata de peste blocuri i mri acum e mritat, gravid, n-are nici o importan. Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului Acum nu mai sunt stelue n genele ei. Acum nu mai e nici o stelu n genele ei. Aa, ca s tii, dragii moului.