Astfel, aici se istoriseste ca la parintele Ieronim al Eghinei Odata a venit la el un turc

ce i-a spus ca stapanul sau, care era cadiu, adica judecator, voia sa vorbeasca cu el.
Parintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricina de ispita, asa ca sa dus la cadiu cu strangere de inima, dar acesta l-a primit cu mult respect si a
inceput sa-i vorbeasca deschis:
Parinte, eu sunt judecator musulman. Zece la suta din banii pe care-i castig ii dau
saracilor, daruiesc zestre vaduvelor si am grija de orfani. Atunci cand judec, incerc
sa fiu drept si nu partinesc pe nimeni, oricat de mare functie ar avea el. Toate
acestea nu sunt, oare, de ajuns pentru a castiga paradisul despre care vorbiti voi,
crestinii?
Parintele Ieronim a inteles ca era vorba despre un om bine-intentionat si s-a hotarat
sa-i ofere marturia credintei sale, indiferent de consecinte. Asadar, i-a pus
urmatoarele intrebari:
Ai copii?
Am.
Ai oameni supusi?
Am.
Copii tai iti implinesc voia?
Nu totdeauna, pentru ca au indrazneala fata de mine si, uneori, una spun eu, si
alta fac ei.
Supusii tai iti fac intotdeauna voia?
Fireste. Fac mereu ce le zic eu.
Cand vei muri, cine te va mosteni? Copii, care nu se supun tie, sau slugile care se
supun?
Copii mei, desigur, pentru ca ei au drept de mostenire, nu slugile.
Acelasi lucru se intampla acum si cu tine. Dreptul la mostenire il au numai copiii
lui Dumnezeu. Si ca sa te faci copil al lui Dumnezeu, trebuie sa te botezi si sa devii
crestin. Cadiul a fost atat de impresionat de argumentele parintelui Ieronim, incat
nu a intarziat sa se catehizeze si sa se boteze in Hristos.

Yann Martel

Oamenii nu realizeaz c D-zeu trebuie aprat n interior, nu n exterior. Ar

trebui s-i ndrepte furia ctre ei nii. Cci rul exterior e rul interior cruia i
s-a permis s ias. Lupta binelui nu se d n cmpul deschis al arenei ci n poiana
mic a fiecrui suflet.