LP 3. Noiuni de acid si baz. Notiunea de pH. Indicatori.

Soluii
tampon. / 2 ore
ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC
Noiuni generale despre pH-ul unei soluii
Deoarece ionii de H+ dintr-o soluie sunt foarte puini, Sorensen a propus ca reacia unei substane
s fie exprimat prin simbolul pH (puterea ionilor de hidrogen).
Apa pur, la 25C disociaza foarte putin, numrul de ioni de H + fiind egal cu cel de OH-, ceea ce
corespunde unei concentratii de 0,000.0001Eq/L; aceasta nseamn c apa pur este o soluie
neutr, adic are pH =7.
In mod arbitrar se consider c:
- mediul acid este cel in care concentratia H + > concentraia OH-, iar pH este < 7;
- mediul alcalin (bazic) este cel in care concentraia OH - > concentraia H+, iar pH este 7-14.
Un acid este o molecul sau ion care poate elibera, ceda ioni de H +.
O baz este o molecul sau ion care poate accepta ioni de H+.
Tria unui acid sau a unei baze se definesc prin pk a i pkb, care este pH-ul mediului la care
jumtate din acidul sau baza respectiv sunt disociate. Cu ct pk a este mai mare, cu att acidul este
mai puternic. De exemplu, acidul lactic are pk a = 3,8, adica la pH=3,8 jumtate din acid este
disociat. La pH-ul organismului, care este 7,4, ntrega cantitate de acid lactic este disociat. Deci,
acidul lactic este un acid puternic pentru organism, putnd induce o acidoz metabolic puternic.
n cadrul homeostaziei generale a organismului, meninerea echilibrului acido-bazic este
esenial, deoarece toate reaciile organismului se desf oar in mediu apos, fiind foarte mult
influenate de concentraia H+.
Ionii de H in exces pot accelera sau incetini reac iile biochimice ale organismului prin modificarea
ncarcturii electrice i a proprietilor proteinelor. n plus, enzimele i sistemul nervos i
desfoar activitatea n mod optim numai ntre anumite limite de pH.
In concluzie, meninerea in limite normale a concentra iilor ionilor de H din snge i celelalte
lichide ale organismului este indispensabil pentru buna func ionare a organismului.
Valori normale:
-snge arterial - 7,40 (valorile sunt determinate in plasm);
-snge venos - 7,35 (mai mult CO2 si catabolii)
-limite extreme ale pH-ului sanguin 7 - 7,8
- intracelular: 6,9 - 7,3 (6,9 n muchi).
Variaii fiziologice - n funcie de:
vrst:
- de obicei la nou nscui i copii pH-ul este mai alcalin (7,42) - favorizeaz procesele anabolice,
deci creterea;
- la vrstnici este mai acid deoarece predomin procesele catabolice, dar i prin inrut irea
condiiilor de hematoz pulmonar i de schimb tisular, acidoza de vrst se adaug la acidoza din
somn determinnd decese in primele ore ale dimine ii, cnd organismul este pus in cele mai
proaste condiii metabolice.
fazele digestiei:
- in timpul digestiei gastrice, pH-ul este mai alcalin datorit eliminarii H + sub forma de H ;
- digestia intestinal pH-ul uor acid, deoarece se foloseste HCO -3 pentru generarea sucului
intestinal

 ritmul nictemeral:
- noaptea i dimineaa pH-ul este mai acid, datorit acumulrii nocturne de CO 2, prin scderea
excitabilitii centrilor nervoi in somn;
altitudine:
- pH mai alcalin = alcaloza fiziologic de altitudine. Scderea pO 2 provoac hiperventilaie i
eliminare de CO2.
MECANISME DE CONTROL ALE CONCENTRAIEI IONILOR DE HIDROGEN (H+)
I. Sisteme chimice = sistemele tampon
II. Sisteme biologice organe - plamanii, rinichiul, ficatul, tubul digestiv, tegumentele
Un sistem tampon este un cuplu format din:
- acid slab + sarea lui cu o baz tare (ex. H2CO3/ NaHCO3) se opune agresiunii acide;
- baz slab + sarea ei cu un acid tare se opune agresiunii bazice.
n organismul uman, ameninat permanent de acumularea unor catabolii acizi (principalul
catabolit acid care se formeaz este CO2) se ntlnete mai ales primul tip de sistem tampon.
Sistemele tampon pot neutraliza att substan e acide ct i bazice i previn cre terea sau scderea
pH-ului, deoarece pot accepta sau pot ceda ioni de hidrogen.
Exemple de tipuri de sisteme tampon:
1. ST plasmatice:
- H2CO3/ NaHCO3;
- NaH2PO4/Na2HPO4 (fosfat monosodic/fosfat disodic);
- proteine libere/proteinat de Na. Proteinele plasmatice se comporta ca sisteme tampon, deoarece
att grupele carboxilice(acide), cat si cele aminice (bazice) disociaz.
2. ST intracelulare:
- eritrocitare:
- HHb/KHb (Hb redus/hemoglobinat de potasiu);
- HbHO2/KhbO2 (oxiHb/oxihemoglobinat de potasiu);
- KH2PO4/K2HPO4 (fosfat monopotasic/fosfat dipotasic).
- din alte celule:
- proteine libere/proteinat de K
- KH2PO4/K2HPO4 (fosfat monopotasic/fosfat dipotasic).
(Hb hemoglobin)
Puterea de tamponare a unui sistem tampon depinde de:
- concentraia componenilor si in soluie;
- promptitudinea cu care accept sau cedeaz H +;
- conexiunile pe care le are cu sistemele biologice.
Dintre sistemele tampon, cele mai importante sunt:
- H2CO3/ NaHCO3 i
- proteinele extra si intraeritrocitare.
TULBURRILE ECHILIBRULUI ACIDO-BAZIC
- Acidoze pH < 7,38
- Alcaloze pH > 7,42
Cauzele pot fi: respiratorii, metabolice sau mixte
n funcie de gradul lor de compensare chimico-biologic sunt:
- necompensate,
- parial compensate,
- compensate.

INDICATORI
Indicatorii sunt substane chimice care ii schimb o anumit proprietate (culoare, turbiditate,
fluorescen, solubilitate) in funcie de un anumit parametru variabil al sistemului (pH, etc.) la
punctul de echivalen al reaciilor.
Indicatorii chimici, pentru a fi utiliza i la determinarea punctului de echivalen , trebuie s
indeplineasc anumite condiii:
- S funcioneze reversibil;
- Schimbarea proprietii s se fac intr-un interval ct mai mic;
- S fie solubil in mediul sistemului titrat;
- S fie stabil in condiiile de lucru date;
- S aib un potenial mare de schimbare a propriet ii, inct s se utilizeze o cantitate mic de
indicator.
Indicatorii se clasific in funcie de reac ia la care particip in:
- Indicatori acido-bazici;
- Indicatori redox;
- Indicatori de precipitare;
- Indicatori de complexare.
Indicatorii acido-bazici (de pH) sunt, de obicei, acizi sau baze slabe organice care sufer o
schimbare sesizabil in funcie de pH-ul mediului.
Clasificarea indicatorilor acido-bazici:
- De culoare
o Simpli
o Micti
o Universali
- Turbidimetrici
- De absorbie
- De fluorescen
Cei mai utilizai sunt indicatorii acido-bazici de culoare.
Ex.: p-nitrofenol, metiloranj, fenolftalein, ro u de metil, albastru de bromtimol.