Malnutriia definete nepotrivirea dintre nevoile organismului, pe de o parte, i

alimentaie, cu componentele sale (de la componente mari = macronutrieni:

glucide, lipide, proteine, pn la componente mici = micronutrieni: vitamine,
sruri minerale) i utilizarea alimentelor n organism, pe de alt parte.

Pentru a vorbi de denutriie, aceast nepotrivire trebuie s aib consecine

msurabile, adica s se manifeste prin tulburri ale funciilor i/sau compoziiei
organismului cu impact asupra sntii. Denutriia este acea component a
malnutriiei caracterizat prin deficite (de ex. proteice) cu consecine clinice
(termenii denutriie i malnutriie clinic se suprapun).

Cealalt component a malnutriiei poate prea surprinztoare, i se refer la

excese, n mod particular la obezitate, ce nu poate aprea fr un exces al caloriilor.
Exist suprapuneri bine cunoscute ale noiunilor, de exemplu n obezitate (situaie
de exces) exist elemente de denutriie (situaie de deficit), precum deficitele
vitaminice (de ex. de vitamina D). Dealtfel, alimentaia ce contribuie la apariia
obezitii este rareori caracterizat doar prin exces caloric global, situaia cea mai
frecvent cuprinznd i dezechilibre ntre componentele alimentaiei (exces de
grsimi, de dulciuri concentrate etc.).

n general, ns, termenii de malnutriie i denutriie se utilizeaz pentru

persoanele cu greutate sub limitele normale, sau la cele care scad mult i/sau
repede n greutate.

Dac termenul de malnutriie este utilizat n special pentru a defini afeciuni

specifice (ex. malnutriie protein-caloric: Kwashiorkor, malnutriia caloric global:
marasm), in schimb termenul de denutriie este mai potrivit pentru mai multe
categorii: persoane vrstnice cu scdere rapid n greutate, persoanele
subponderale de la un anumit nivel, persoane suferind de anorexie nervoas etc.

Al treilea termen, subnutriia definete de asemenea o categorie a malnutriiei,

termenul referindu-se n particular la aportul sczut de calorii i proteine, i mai
puin la aportul de vitamine i minerale (Merck).

Niciuna dintre definiii nu este sinonim cu subponderea, adic greutatea

corespunztoare unui indice de mas corporal sub 18.5. Acest lucru explic de ce
nu toate persoanele subponderale sunt clasificate automat ca denutrite, mai precis
persoanele cu IMC ntre 17 i 18.4 kg/m2, sau greutate cu pn la 10-15% mai mic
dect normalul i stabil sunt considerate doar slabe. Nu este i situaia celor cu
IMC sub 17, pentru care un bilan medical este obligatoriu.