ENDOR (Electron-Nuclear Double Resonance)

Este o tehnica care vine in ajutorul EPR prin RMN. Este utilizata pentru studiul
structurii moleculelor paramagnetice, aducand de asemenea informatii despre distanta si mediul din
jurul centrilor paramagnetici (proteine, enzime ce pot contine ioni paramagnetici). Aceasta metoda,
deoarece examineaza nucleele din vecinatatea electronilor nepereche, poate aduce informatii pe care
NMR conventional nu poate datorita timpului scurt de relaxare al acestor nuclee. Tehnica presupune
utilizarea a doua frecvente una fixa de microunde, care va duce la o saturare energetica partiala
pentru tranzitiile de tip Zeeman, care va monitoriza semnalul EPR si una de radiofrecventa pentru
excitarea Zeeman nucleara. La un camp magnetic de 0,34 T, frecventa microundei, pentru un factor g
=2, va fi in jur de 9,5 GHz, in timp ce frecventa radio va fi de 14 MHz. Aducand tranzitiile NMR intr-un
camp puternic se initiaza o rata nucleara de tranzitie particulara, care este transmisa electronilor
(cuplare hiperfina) ducand la variatia ratei de relaxare odata cu modificarea semnalului EPR.
Spectroscopia ENDOR se realizeaza pe specii paramagnetice fie in lichide fie in solide. La nivelul
lichidelor, spectrul ofera informatii despre cuplarile hiperfine izotropice, pe cand pentru solide se
poate observa si cuplarile hiperfine anisotropice. In prealabil spectrele ENDOR au nevoie de simulare
pe calculator pentru a se determina precis valorile de interactii hiperfine. Aceasta se face avand la
dispozitie o matrice in ochiurile careia se gasesc nucleele, putandu-se in acelasi timp determina
distanta si orientarea nucleelor din vecinatatea centrilor paramagnetici.[ 79]

Rezonanta magnetica nucleara:

Spectroscopia de rezonanta magnetica nucleara are la baza absorbtia undelor din domeniul
radio (intre 4 si 1000 MHz). Daca in cazul spectroscopiei RES electronii erau implicati in fenomenul de
absorbtie al undelor (microunde), in cazul spectroscopiei RMN sunt implicate nucleele atomice.
Fundamentele teoretice ale spectroscopiei RMN au fost stabilite de W. Pauli in 1924, care a
sugerat ca anumite nuclelee atomice au proprietati de spin si momente magnetice care odata
introduse intr-un camp magnetic va duce la separarea nivelelor lor energetice. Acest postulat a fost
verificat in 1946 de Bloch la Stanford si Purcell la Harvard [2], aratand ca absorbtia unei unde
electromagnetice intr-un camp magnetic duce la separarea in functie de nivelele energetice. [80].
Intr-un camp magnetic de 1T, energia proprie a nucleului de hidrogen corespunde energiei unei
unde cu frecventei de 42,576 MHz (106 s-1), sau altfel spus unei unde radio cu lungimea de cativa
metri. Deci RMN spre deosebire de RES este o tehnica de radiofrecvente.
Datorita agitatiei termice, nucleele, intr-un camp magnetic extern se gasesc in stari de energie
inalte mai mult (orientarea spinului antiparalel) dar si in stari de energie joase (orientarea spinului
paralel). Pe masura ce creste temperatura diferenta dintre cele doua stare scade. La temperatura de
300 de K raportul dintre populatia cu energie joasa si cea cu energie crescuta este de 0.999 993.

Un spectrometru RMN consta dintr-un magnet care poate produce un camp intens, uniform si
surse corespunzatoare ale radiatiei electromagnetice de radiofrecvente. In instrumentele simple,
campul magnetic este produs de un magnet permanent. Pentru lucrari riguroase se foloseste un
magnet supraconductor, capabil sa genereze campuri de 10 T si chiar si mai mari. Proba este pusa intrun magnet cilindric care se roteste cu cca. 10 Hz pentru a inlatura neomogenitatile magnetice,
supunand astfel toate nucleele magnetice la acelasi camp mediu. Desi un magnet supraconductor
opereaza la temperaturi de cativa K (4K- temperatura heliului lichid), proba se afla la temperatura
camerei sau putin mai scazut. Folosirea campurilor mari are avantajul ca simplifica forma spectrelor,
facand interpretarea lor mai facila, de asemenea preluarea energiei de catre proba este mai rapida.
Momentele magnetice nucleare interactioneaza cu campul magnetic local. Campul local poate
sa difere de campul aplicat, intrucat, ultimul induce momentul unghiular orbital electronic (principiul
metodei ENDOR), conduce la aparitia unui camp magnetic suplimentar, care este direct proportional
cu asa numita constanta de ecranare () pentru acel nucleu.
Interpretarea spectrelor RMN se face in functie de deplasarea chimica . Aceasta reprezinta
diferenta intre frecventa nucleului analizat si aceea a unui standard de referinta.[80] Nucleul de

hidrogen prezinta o energie magnetica proprie intr-un camp de 1T, corespunzator unei frecvente de
rezonanta de 42,576 MHz. Nucleul din gruparea CH 2 a lipidelor membranare si nucleul din molecula de
apa au frecvente de rezonanta usor diferite datorita interferentei campurilor atomilor din jur si a
campului extern.