Curs 1 (08.10.

2015)

Obiectivele Uniunii Europene:

Art.3 din Tratatul privind UE, tratat potrivit caruia UE urmareste sa
promoveze pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor statelor membre. In
acest sens, Uniunea Europeana ofera cetatenilor sai un spatiu de libertate,
dar si de securitate si justitie, fara frontiere interne, in cadrul caruia este
asigurata libera circulatie a persoanelor in stransa legatura cu masurile
adoptate privitoare la controlul frontierelor externe, dreptul de azil,
imigrarea, precum si prevenirea criminalitatii, respectiv combaterea acestui
fenomen.
Uniunea instituie o piata interna prin care se urmareste dezvoltarea
durabila, intemeiata pe o crestere economica echilibrata si stabilitatea
preturilor, bazata pe o economie sociala de piata cu grad inalt de
competitivitate care tinde spre ocuparea deplina a fortei de munca si spre
progres social la care se adauga un nivel inalt de protectie si imbunatatire a
calitatii mediului.
Uniunea isi propune sa combata excluziunea sociala si discriminarea de
orice fel.
Uniunea promoveaza, astfel, in primul rand, justitia si protectia sociala,
in al doilea rand egalitatea intre femei si barbati si in al treilea rand
solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor copilului (cand s-a lucrat
la tratatul privind o Constitutie pentru Europa s-a infiintat si un comitet al
tinerilor).
Uniunea promoveaza coeziunea economica, sociala si teritoriala,
respectiv solidaritatea intre statele membre.
Uniunea respecta bogatia diversitatii culturale si lingvistice.
De asemenea, UE vegheaza la protejarea si dezvoltarea patrimoniului
cultural european si promoveaza trecerea la infaptuirea uniunii economice si
monetare, inclusiv la ceea ce inseamna moneda unica europeana.
In relatia cu societatea internationala, Uniunea Europeana relationeaza
astfel (statele nemembre):
a) isi afirma si promoveaza valorile si interesele, contribuind la protectia
cetatenilor sai (protectie diplomatica si consulara);
b) contribuie la pacea, securitatea si dezvoltarea durabila a planetei;
c) contribuie la solidaritatea si respectul reciproc dintre popoare;
d) contribuie la comertul liber si echitabil in plan mondial;

e) are in vedere eliminarea saraciei;

f) protectia drepturilor omului, in special a drepturilor copilului
g) respectarea stricta si dezvoltarea dreptului interntional, inclusiv a
principiilor Cartei ONU la care se raporteaza.
Uniunea Europeana isi indeplineste aceste obiective prin mijloace
specifice in functie de competentele care ii sunt conferite prin tratate.
Competentele Uniunii Europene:
Sediul materiei:
Potrivit Declaratiei nr. 24 anexata Tratatului de la Lisabona, in temeiul
personalitatii juridice pe care Uniunea a dobandit-o, aceasta nu este
autorizata in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor
care ii sunt stabilite prin tratate de catre statele membre. Tratatul de la
Lisabona stabileste in mod clar repartizarea competentelor intre UE si statele
membre (tratatul privind UE art. 4 si 5, respectiv TFUE titlul 1 art. 2-6 care
articole stabilesc categoriile si domeniile de competente ale Uniunii).
Potrivit art. 5 din TUE, delimitarea competentelor Uniunii este
guvernata de principiul atribuirii. Excercitarea acestor competente este
reglemntata de principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.
In temeiul principiului atribuirii, Uniunea, actioneaza numai in limitele
competentelor care i-au fost atribuite de catre statele membre prin tratate
pentru indeplinirea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. In mod corelativ,
orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin tratate, apartine statelor
membre.
Potrivit principiului subsidiaritatii, in domeniile care nu sunt in
competenta sa exclusiva, Uniunea intervine numai daca si in masura in care
obiectivele actiunii preconizate nu pot fi indeplinite in mod satisfacator la
nivel central, regional sau local, dar date fiind dimensiunile si efectele unei
astfel de actiuni , obiectivele pot fi indeplinite mai bine la nivelul UE.
Competentele exclusive ale UE:
In domeniile n care Tratatele comunitare stabilesc acest tip de
competenta, statele membre nu mai au dreptul sa intervina prin
reglementari la nivel national, ci decizia va fi luata numai la nivel
supranational n institutiile UE.
Conform art. 3 din TFUE, competenta Uniuni este exclusiva in urmatoarele
domenii:
a. uniunea vamala;

b. stabilirea normelor privind concurenta, norme necesare functionarii

pietei interne;
c. politica monetara pentru statele membre care au trecut la moneda
unica Euro;
d. conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune
privind pescuitul;
e. politica comerciala comuna;
f. incheierea unui acord international (cazul in care aceasta incheiere
este prevazuta de un act legislativ al Uniunii ori este necesara pentru a
permite Uniunii sa-si exercite competenta interna sau in masura in care
aceasta, Uniunea, prin conduita respectiva ar putea aduce atingere
normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare al
acestor norme).
In toate aceste situatii care vizeaza aceste domenii, numai UE poate
legifera si adopta acte cu forta juridica obligatorie, statele membre avand
posibilitatea sa faca acest lucru numai in cazul in care sunt abilitate de
Uniune pentru punerea in aplicare a actelor acesteia.