Ce ne poate oferi Vaticanul prin ecumenism?

Ce este papaliatea, prin prisma istoriei si a vizitei papale in Romania

In Romania a inceput o cruciada moderna, mediatica, bazata pe o intoxicare
perseverenta cu informatii superficiale rezumandu-se in cele mai multe cazuri la
aspecte organizatorice si statistici ce se remarca prin opulenta si seductie, o seductie
golita de esenta duhovniceasca si puternic pomadata material. Mergand mai departe,
mass-media, mizand pe ignoranta si abrutizarea poporului roman, a utilizat minciuna prin
omisiune, debordand de afirmatii incomplete, reportaje si comentarii tendentioase, lipsite
de orice urma de obiectivitate.
Urmarind, de-a lungul timpului, aceasta campanie de manipulare a poporului
ortodox, am cautat macar un filon de adevar si, cu regret, putem afirma ca nu am gasit.
Nicaieri in mass-media nu a fost prezentata istoria adevarata a Bisericii Catolice sau a
institutiei papale, conflictele dintre cele doua Biserici, precum si motivele care au condus
la separarea lor. In cele de mai jos, vom incerca sa ne erijam in mesagerii adevarului
istoric, din dorinta de a-l reinscauna. Pornind de la intrebarea cine ne-a vizitat, de fapt,
tara am putea analiza obiectiv atat motivele acestei vizite cat si consecintele reale ale
acesteia.
Papa Ioan Paul al II-lea, in toata presa, a fost privit ca ,,omul ales, omul
providential, omul bucuriei, omul care deschide mileniul trei al unitatii crestine. Dar,
mai presus de toate acestea, el a fost ,,Episcop al Romei, Vicar al lui Hristos, Succesor al
Principelui Apostolilor, Suveran Pontif al Bisericii Universale, Patriarh al Occidentului,
Primat al Italiei, Arhiepiscop si Mitropolit al Provinciei Romane, Suveran al Statului Oras
Vatican. A fost capul unei Biserici ce pastoreste un miliard de credinciosi, raspanditi pe
cele 5 continente. Al cui cap este, de fapt, Papa, generic vorbind ?
Intorcandu-ne pe firul istoriei, gasim ca lumea crestina a fost condusa, la inceput,
de o pentarhie alcatuita din patriarhatele Constantinopolului, Alexandriei, Romei,
Antiohiei si Ierusalimului, cei cinci patriarhi fiind egali in putere, iar hotararile Bisericii
Universale luandu-se de catre cei cinci, impreuna cu Sfintele lor Sinoade. Problema
suprematiei Romei si a episcopului sau apare inca din secolul al V-lea, avand loc
divergente de opinie intre patriarhii lumii si cel al Romei, la baza acestora stand,
intotdeauna, motive de ordin politic, si nu teologic.
Biserica Catolica se desprinde din Biserica Universala in urma Marii Schisme, din
anul 1054. ,,Si, de fapt, schisma nu a fost doar o ruptura, o destramare a unitatii crestine
datorita unei separatii teologice intre Roma si Rasarit, ci mai degraba, o uzurpare a
scaunului papal ortodox al Vechii Rome de catre franco-germani, proces care a durat mai
multe secole pana la infrangerea romanitatii de catre Occident. Originea schismei a fost
una pur politica: popoarele migratoare care au invadat Europa si Imperiul Roman au vrut
sa distruga structurile existente: statul si religia crestina, in scopul impunerii propriei lor
autoritati. Ei au folosit inovatiile teologice ca mijloace pentru atingerea telului lor. Astfel,
prima inovatie majora a fost Filioque (,,Sfantul Duh, Domnul de viata Facatorul, care din
Tatal si Fiul purcede), introdusa la sfarsitul secolului al VII-lea. ,,Pentru Carol cel Mare
nu continutul dogmatic al lui Filioque era esential; pentru el, Filioque era simbolul
progresului realizat in teologie in fata ortodocsilor, era dovada superioritatii culturale a
francilor. Papa Leon al III-lea s-a opus categoric acestui adaos si a poruncit ca textul

original al Simbolului de credinta stabilit la primele doua Sinoade Ecumenice sa fie

gravat pe doua placi de argint asezate in Bazilica Sfantul Petru din Roma.
La Roma, Filioque a fost introdus oficial de Papa Benedict al XII-lea (10121024), aceasta erezie fiind poarta prin care s-au strecurat apoi alte inovatii, ce au atras
dupa sine desprinderea de Biserica Universala, concretizata in schisma din 1054:
,,Incidentul din 1054 de la Constantinopol care da numele schismei nu este decat
autorizatia de inhumare. Cruciadele, au fost, inca si mai evident, tentative de a inlocui
episcopii ortodocsi ai scaunelor romane din Rasarit cu episcopi latini, adica francogermani. Ele au adancit prapastia dogmatica si au insuflat un spirit de ura si dezbinare.
In plus, cruciadele au facut cunoscut lumii intregi scopul nou aparutei Biserici: acela de a
conduce lumea; altfel cum ne-am putea explica miile de crime facute in numele lui
Hristos, Cel care S-a intrupat, S-a rastignit, a inviat si S-a inaltat pentru mantuirea
noastra, din dragoste fata de creatia Sa ? Cea mai teribila dintre cruciade a fost a patra, in
anul 1204, cand ,,timp de trei zile orasul-regina (N.R. Constantinopol) cunoaste un jaf
inspaimantator din partea ,,soldatilor lui Hristos.
Biserica Catolica, in dorinta ei nestavilita de putere, a aplicat diferite metode de
constrangere pentru opozitiile diverse cu care s-a confruntat, astfel, prin cruciade ea
propunandu-si sa cucereasca lumea ortodoxa si, in special, locurile sfinte. Nereusind prin
teroare, istoria cunoaste tentativele de unire cu ortodoxia, cele mai importante fiind prin
Conciliul de la Lyon din anul 1274, apoi prin cel de la Florenta din anii 1439-1445, unde
au dat din nou gres. Un secol mai tarziu, ,,uniatismul (N.R.: Uniatismul reprezinta
miscarea Bisericii Catolice de a aduce sub jurisdictia institutiei papale diferite confesiuni
crestine, de exemplu convertirea fortata a ortodocsilor din fostul Imperiu Habsburgic la
catolicism in urma careia a luat nastere greco-catolicismul) a fost continuarea cu mijloace
mai mult sau mai putin directe a aceleiasi politici. In ce priveste modalitatile de cucerire
a altor teritorii, ele au diferit in functie de civilizatia ce urma a fi ,,evanghelizata. Deci, a
urmat evanghelizarea indienilor din America de Sud, a negrilor din Africa si a popoarelor
din Asia razboaie sangeroase in numele credintei. Papii au evanghelizat avand Biblia
intr-o mana si sabia in cealalta, ucigand in numele lui Hristos si devastand civilizatii
intregi. Mai dureros a fost atunci cand a trebuit sa contracareze opozitia din propria
Biserica, problemele interne fiind reglate de inchizitie.
Daca in trecut catolicii au luptat cu sabia in mana pentru suprematie, inecand in
sange omenirea in numele lui Hristos, astazi ei ,,evanghelizeaza prin seductie, utilizand
toleranta si accesibilitatea dogmei catolice, combinate cu ,,blidul de linte al lumii
materiale. Putem conchide ca Papa, generic vorbind, este capul unei Biserici lumesti, ce
doreste puterea materiala, al unei Biserici care a scaldat cinci continente in sange,
incesturi si homosexualitate. Azi, se incearca ascunderea tuturor ororilor infaptuite de
catolici in trecut in spatele personalitatii fostului Papa. Dar credem ca nimic din ce s-a
intamplat in trecut nu are o importanta covarsitoare asupra modului in care trebuie privita
azi Biserica Catolica si institutia papala, caci mult mai grav este faptul ca si astazi fac
exact aceleasi lucruri, urmarind acelasi scop josnic si continuand sa afirme ca fac toate
acestea in numele lui Hristos !
Prin urmare, cine ne-a vizitat tara ? Reprezentantii unei Biserici numita ,,sora a
Bisericii Ortodoxe, care afirma ca ,,nu exista nici o diferenta intre bisericile Ortodoxa si
Catolica, in afara primatului papal. Dar cata minciuna se ascunde in spatele acestor
cuvinte ! Din 1054 pana astazi, prapastia dintre catolici si ortodocsi s-a adancit continuu,

caci precum frumos zice Fericitul Augustin, cel atat de apreciat de catolici: ,,Oamenii au
ridicat doua cetati: una inchinata lui Dumnezeu, pana la uitarea de sine, iar cealalta
inchinata omului pana la uitarea de Dumnezeu. Biserica Catolica a adoptat, de-a lungul
timpului, inovatii precum Filioque, Sfanta Impartasanie cu paine nedospita (azima),
infailibilitatea si primatul papal, existenta purgatoriului, imaculata conceptie si rolul de
comantuitoare al Maicii Domnului si multe altele, indepartandu-se si chiar rupandu-se de
invatatura Sfintilor Parinti si a celor sapte Sinoade Ecumenice, pe care ei totusi afirma ca
le respecta. Mai mult decat atat, Biserica Catolica se considera adevarata Biserica a lui
Hristos, mistificand istoria dupa bunul plac si facand astfel afirmatii stupefiante.
Deci, ce ne poate aduce Papa de la Roma ? In primul rand, ne intrebam, pe buna
dreptate, daca cunoaste istoria si spiritualitatea poporului roman, mai ales avand in vedere
cat caz a facut mass-media de minusculele momeli aruncate de Papa sentimentalistilor:
faptul ca a vorbit limba romana, cu ocazia vizitei in Romania (de observat ca nu a vorbito liber nicicand, ci numai a citit), dand senzatia ca a facut un efort in a se apropia de
inimile noastre, ca a tinut sa-l aiba alaturi de el pe cardinalul greco-catolic roman
Alexandru Todea, facand apel, de asemenea, la sensibilitatea nationala. Dar, indiferent cat
s-a incercat mediatizarea interesului lui pentru noi si profundele cunostinte despre
Romania, dorinta Bisericii Catolice de acaparare a ortodoxiei a fost tradata de declaratia
ca ,,unitatea in credinta a romanilor cu Roma papala s-a pierdut cand acestia au fost
atrasi la ortodoxie de catre bulgari. Nu este prima oara cand Papa Ioan Paul al II-lea
afirma ca noi am fost catolici si ulterior convertiti la ortodoxie de bulgari: ,,Facand parte
din biserica bulgara, a afirmat textual papa, romanii s-au simtit de fapt in orbita
Bizantului, deja separat de Roma intr-un discurs catre episcopii greco-catolici din
Romania. Ce dar poti duce unui om despre care, in realitate, nu stii sau nu vrei sa stii
nimic ?
Ce spunea Papa ? ,,Vin pentru a va propune nu iluzii facile, nu incantari de
moment, nu utopii trecatoare, nu polemici sterile asupra puterii pamantesti, ci pe Acela
care este Adevarul lui Dumnezeu, pe Iisus Hristos Domnul nostru, mort si inviat pentru
mantuirea lumii. Suntem pagani ? Oare noi pe cine cunoastem de 2000 de ani si cui ne
inchinam ? Papa stie ca suntem crestinati in primul secol de chiar Sfantul Apostol Andrei,
prin urmare, ce ne aduce nou, ce ne ofera azi ? Un alt Dumnezeu ? ,,Politeism in
Hristos?
Cum a venit Papa ? Inconjurat de politie si forte de securitate, intr-o masina
blindata. Hristos a intrat in Ierusalim calare pe asin, a propovaduit noua lege mergand pe
jos, din oras in oras. Daca a venit in numele lui Hristos de cine se teme papa ? Ar fi fost
mai cinstit sa afirme ca a venit, de fapt, ca un om de stat, pentru a rezolva problemele
,,politico-catolice ale Balcanilor, caci este evident ca nu l-au impresionat conflictele
dintre supusii sai, greco-catolicii, si Biserica Ortodoxa Romana, pentru ca prelatii Romei,
interesati mai mult de venirea Papei in Romania decat de recuperarea lacasurilor de cult
ale greco-catolicilor ,,au inceput sa fie deranjati de radicalismul vindicativ exhibat de unii
dintre greco-catolici, aceasta remarca fiind facuta de cardinalul Silvestrini, Prefect al
Congregatiei Bisericilor Orientale, unul dintre sfetnicii apropiati ai Papei.
Si, nestiind ce ne-a adus de la Roma, incercam acum sa intrezarim ce a semanat in
urma lui. Capetele luminate ale natiei romane afirma: ,,Romanii ar avea mai multe
avantaje daca ar trece la catolicism, iar ,,daca s-ar face acest pas istoric, iata ce s-ar
intampla: Occidentul ne-ar primi cu bratele deschise. Si, in sfarsit, din dorinta de a

pricepe ce ne poate aduce Papa de la Roma, in schimbul frumusetii ortodoxiei, am aflat

adevarul: ne-a adus ,,un blid de linte, pomana materiala a catolicismului.