Se ntoarse acas devreme.

Oraul o golise de energie i nu-i

dduse nimic n schimb. Nu pstrase din toat ziua petrecut n
ora dect imaginea pailor nenumrai, miilor de pai pe
caldarm, fr chipuri sau avnd toi acelai chip cel social i
un sentiment vag c, n tot timpul sta, deasupra ei fusese cerul,
un cer gol, urban, incolor, totui cer o crare altfel, nu foarte la
ndemn, dar o variant ultim, o scpare.
Se ntoarse acas. i ls rucsacul cu laptopul lng stlpul scrii
i se aez pe-o treapt. nserarea verde, translucid, cretea
hrnindu-se din zi i, pe nesimite, devenea tot mai mare. Mia
nu se auzea pe nicieri.

[Marta]
Ochii i se adncir i se golir, devenind ns n acelai timp
extrem de inteni. Parc se uita prin lucruri, prin oameni, dar nu
cu o privire absent, ci fiindc privirea ei sfredelea, trecnd
dincolo, iar dincolo nu gsea nimic. n inutul la de dincolo nu era
nimeni, era pustiu. Toi rmseser pe drum pe undeva, n sex, n
trai tihnit, n febre creatoare, n cltorii urmate mereu de alte
cltorii, n entuziasm natural sau indus, sau tras de pr toi
rmseser undeva. Era singur cu desvrire i n

imposibilitatea de a gsi un limbaj comun cu ceilali prin care s

vorbeasc despre trecerea asta dincolo. i era greu pn la
extrem, pn la neputina de a-i duce singur paii pe-acolo, prin
trmul cel nou i neumblat, cu aer rarefiat. De ce-ar fi mers
nainte? De ce s-ar fi ntors la ceilali i la ea, cu toate ale ei? Se
oprise aa, la mijloc.

Se uit la ochii lui, la tot trupul lui ptima, plin de-o patim
masculin i nu simi nimic. O durere insuportabil o travers, o
secund numai. Durerea c pentru ea s-a terminat cu firescul, cu
lumescul cu viaa?
O niruire de ani fusese trecutul ei recent, o niruire de ani n
care tot ce o legase pe ea de ceilali se traducea prin: Scap-m
de mine!