Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuvnt nainte
Culegere de povtuiri duhovnicesti, contemporan nou - asadar o dovad c gndirea si
trirea crestin sunt nu numai cu putint, ci vii si lucrtoare n aceast epoc pe care
Cuviosul Paisie, Staretul Mnstirii Neamt, o numea, nc de acum trei veacuri, <vremile
cumplite de acum> -, cartea de fat este, deopotriv, un document al vietii religioase
romnesti de la cumpna dintre al doilea mileniu si cel de-al treilea. ntelegerea deplin a
acestor sfaturi ctre tineri, rostite de Printele Arhimandrit Sofian, s-ar cuveni lrgit
cndva prin referiri la filiatia spiritual a Prea Cuviosiei sale, la ucenicia sa n vetre
vestite ale monahismului nostru de dincolo si dincoace de Prut, prin mrturii despre
Printii de un gnd si o vietuire cu dnsul din mnstirile Cernica, Sfntul Antim sau
Plumbuita, ca Ioan cel Strin, Daniil (Sandu Tudor), Petroniu, Benedict Ghius, Felix
Dubneac, Damian Stogu si altii.
n anii imediat urmtori celui de-al doilea rzboi mondial, n special pn la ntetirea
prigoanei comuniste (dar si dup aceea), se aflau n Bucuresti sfinte lcasuri cu viat
liturgic intens, cu slujitori de mare vrednicie; erau duhovnici mbunttiti care au
mplinit mpreun misiunea providential de mbrbtare si ndrumare crestin a
credinciosilor Bisericii noastre.
Cursul vietii duhovnicesti ntr-o comunitate crestin se aseamn adesea firelor de ap,
numite ponoare, cnd se strecoar pe sub pmnt si izbucuri, cnd ies din nou la
suprafat.
Traditia rugciunii nencetate si a cutrii cilor desvrsirii prea s fi intrat la noi ntr-o
perioad de secet n secolul al XIX-lea, dup nflorirea nvtturilor filocalice si a
vietuirii monahale din deceniile de aur ale rennoirii isihaste de sub povata Cuviosului
Paisie si a ucenicilor lui. Dar undele cristaline si dttoare de viat ale Traditiei au iesit
din nou la lumin, curate si puternice, n anii dintre cele dou rzboaie; ele au rodit n
ogorul credintei romnesti atunci cnd rvna trezvitoare a Printelui Dumitru Stniloae si
a duhovnicilor din sihstriile Carpatilor le-a deschis matc nou ctre cei nsetati de <ap
slttoare ntru viat vesnic>, din care cel ce va bea <nu va mai nseta n veac> (Ioan 4,
14). n ponoare, sub cele patru decenii de suspiciune si represiune oficial fat de orice
manifestare de <misticism>, aceste izvoare de ap vie au fost pstrate limpezi n taina
relatiei dintre duhovnici si ucenici, artndu-si din nou puterea regeneratoare n Biserica
Ortodox Romn umilit, nedrepttit, dar nebiruit.
Care au fost resursele de Adevr si Trire ce au ntrit crestintatea romneasc n anii ei
de ncercare s-a vzut dup decembrie 1989 din ridicolul ofensivei sectelor trimise pentru
o <misiune> inutil si absurd ntr-o tar n care Cuvntul fusese predicat cu dou milenii
n urm de Sfntul Apostol Andrei, ntemeindu-se astfel una dintre cele mai vechi si mai
puternice Biserici. S-a vzut, de asemenea, din cererea si rspndirea mbelsugat a
crtilor mult timp interzise de cenzura ateist, a acestor izvoare de nvttur si vietuire
crestin pe care se ntemeiase cu cinci veacuri n urm nssi cultura romneasc. S-a
vzut, mai ales, din ntoarcerea ctre Cuvntul dumnezeiesc a celor lipsiti de puterea Lui
ziditoare: cum ar fi tinerii studiosi ai acestei tri, nu numai teologi, ci din toate ramurile
cunoasterii, dornici, pentru viata lor, de temei sigur si orientare nertcit, cuttori ai
Luminii care risipeste ntunericul si confuzia <veacului cumplit de acum>.
Rostul providential al ntlnirii dintre povetele iscusite ale Printelui Sofian si setea de
adevr a tinerilor din Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Romni (ASCOR) apare
din mrturisirea care ncheie cartea de fat. n numele celor de un gnd si o inim cu el,
care i-au ncredintat, pentru anii grei de nceput, problemele asociatiei, cu intuitie sigur
si ascultare de ucenic, Tudor Popescu a cerut rspunsuri si solutii iscusitului dascl si
chip de viat duhovniceasc din Mnstirea Sfntului Antim, Printelui ale crui cuvinte
ziditoare de suflet mpletesc firul traditiei paisiene cu experienta grupului de rugciune si
reflectie crestin <Rugul Aprins>.
Prin aceast carte, o parte dintre studentii bucuresteni preocupati de viata ntru Hristos au
ales s-i cear cuvnt de mntuire Printelui Sofian, ntrit n lucrarea lui de nvttura
Printilor filocalici (mprosptat de Printele Stniloae si de pilda unui isihast al
vremurilor noastre, venit chiar din infernul totalitar sovietic) si sporit prin ncercrile
proprii din temnitele comuniste.
n sfaturile Printelui Arhimandrit, tinerii din ASCOR au aflat arme de aprare n lupta cu
cel putin patru capcane cu care se confrunt azi cuttorii Adevrului. Cartea de fat se
- n anul 1967 revine la mnstirea Antim; pn n anul 1998, cnd grave probleme de
sntate nu i-au mai permis, printele arhimandrit si-a format cu rbdare, n scaunul
spovedaniei, sute de ucenici, fiind numit, pe drept cuvnt, <apostolul Bucurestiului>.
Cu acesti ochi, cu aceast inim, cu aceast credint, m apropii si eu de ieslea srac din
Bethleem, care a fost leagnul Tu, Doamne. mi plec genunchii cu pstorii cei simpli si
cu magii cei ntelepti si m nchin Dumnezeului meu, fcut Om pentru mine si pentru noi
toti.
Bethleem, 1970
Cartea Sfnt ne spune c ceasul mortii, la fel ca si ''ziua Domnului vine asa, ca un fur
noaptea'' (I Tesaloniceni 5, 2). Stiti c tlharul niciodat nu se anunt cnd vine la furat.
El apare cnd nu te astepti, cnd toti dorm fr nici o grij. Asa face de multe ori si
moartea! Cnd omul crede c viata nu-i mai este amenintat de nici o primejdie, cnd se
scufund n treburile obsnuite ca ntr-un somn adnc, tocmai atunci se apropie moartea,
ca s-i curme rtcirea vietii.
ns unicul fiu al unei vduve, lipsit de ndrumarea si autoritatea tatlui su, poate si va fi
adunat si el destule pcate ale tineretilor sale pn n ceasul neasteptat al mortii.
Acel tnr ns a avut atunci ocazia unic de a se ntlni pe drumul ctre cimitir cu nsusi
Stpnul vietii si al mortii, cu Iisus Mntuitorul Care, nduiosat de lacrimile mamei, l
cheam pe tnr iarsi la viata aceasta pmnteasc.
Fr ndoial c acel tnr a vzut dincolo un peisaj de neuitat, nct tot restul vietii si l-a
trit cu mai mult luare-aminte dect toti ceilalti tineri de vrsta lui. Dar cti tineri pot
avea experienta uluitoare a tnrului vduvei din Nain? Aproape nici unul!
Totusi, cti tineri, si nu numai tineri, din vremea noastr, nepregtiti de moarte, si
continu viata n dezordine, cu nepsare, ca si cum n-ar muri niciodat?
Si, dac s-ar putea lega un dialog cu un astfel de tnr dup ce a trecut pragul celeilalte
lumi, l-ai putea ntreba:
Ce-ai fcut, tinere? Te-ai nenorocit pentru totdeauna! Pentru c sufletul tu era plin de
pcate: de printi n-ai ascultat, de Dumnezeu nu te-ai temut, ci adeseori L-ai njurat si Lai tgduit, de rugciune nu te-ai ngrijit, de desftri nu te-ai ferit, la urmrile faptelor
tale celor rele nu te-ai gndit, la suflet si la judecata lui Dumnezeu n-ai cugetat.
Te-ai nenorocit pentru vesnicie, pentru c pomul vietii tale nu numai c s-a tiat fr de
veste, dar se va si arunca n foc.
Drept rspuns, tnrul, dup ce a gustat putin din moarte si a vzut ce este dincolo, nu va
mai rde cu dispret, ci se va ci cumplit pentru lipsa lui de seriozitate si de ntelepciune,
dar atunci va fi prea trziu.
Asemenea surprize cumplite se pot ntmpla oricui, oriunde si la orice vrst.
Totusi, s ne nchipuim c am sti dinainte ziua si ceasul cnd vom muri. Ar fi oare stiinta
aceasta spre binele sufletelor noastre? Nicidecum. O asemenea descoperire nu ne-ar fi de
folos si cred c o groaz cumplit ar cuprinde sufletele oamenilor.
De fric, unii si-ar pierde mintile. Altii, dintr-o pornire de dezndejde, stiind c numai
att de putin mai au de trit, si-ar cheltui viata n cele mai urte plceri.
Nu se poate sti cti dintr-o sut s-ar mai gndi atunci la suflet si la judecata din urm.
De aceea, mai bine este asa cum a rnduit Dumnezeu, s nu ne cunoastem ceasul
sfrsitului nostru, dar s fim gata oricnd a da socoteal de faptele noastre fr s ne fie
rusine de felul n care ne-am trit viata.
Valoarea sufletului
Sufletul rmne o mare Tain -Chipul lui Dumnezeu n om''Putem pierde orice, afar de suflet, cci dac ne rmne acesta nc n-am pierdut nimic''
Suntem atenti cu adevrat la dorurile sufletului?
''Ce-i foloseste omului s cstige lumea ntreag, dac-si pierde sufletul?
Sau ce ar putea s dea omul, n schimb, pentru sufletul su?'' (Marcu 8, 36-37)
Frati crestini,
n aceste cuvinte putine si simple, dar pline de nteles adnc, Mntuitorul ne aduce aminte
de pretul si valoarea fr seamn a sufletului nostru.
Ce este oare sufletul omenesc si de ce este el asa de scump naintea lui Dumnezeu, nct
nimic din lumea aceasta nu-i vrednic de el?
Ce este acest suflet al nostru, dac nsusi Cerul se bucur cnd un suflet rtcit se ntoarce
la Dumnezeu (Luca 15, 7) si dac nsusi Dumnezeu a luat trup omenesc si S-a jertfit
pentru mntuirea si fericirea lui?
izvorul cunostintei; este asemenea Fiului n ceea ce priveste Cuvntul luntric asezat n
noi de la Botez si Care este nceputul ntelepciunii; si este asemenea Duhului Sfnt n
ceea ce priveste libertatea vointei, care este rdcina tuturor bunttilor.
Dup har, sufletul poate fi asemenea Fiului lui Dumnezeu, pentru c prin taina Sfntului
Botez sufletul primeste darul nfierii, devenind si el fiul lui Dumnezeu dup har.
Dup slav, sufletul este asemenea cu nsusi Dumnezeu prin puterea luminii
dumnezeiesti revrsat asupra sa, asa cum spune Sfntul Evanghelist Ioan: ''Iubitilor,
acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a artat pn acum. Stim c dac El se
va arta, noi vom fi asemnea Lui, fiindc l vom vedea cum este'' (I Ioan 3, 2).
Deci cel care vrea s afle ce este sufletul, s stie c este marea oper a Sfatului lui
Dumnezeu. Este ntiprirea vie a Sfintei Treimi n fiinta omeneasc.
n mprtia lui Dumnezeu nu este altceva mai frumos, mai scump si mai plcut dect
vederea Fetei lui Dumnezeu, ''spre care si ngerii doresc s priveasc'' (I Petru 1, 12). Ei
nu se mai satur uitndu-se la dumnezeiescul chip, ca la un izvor nesfrsit de frumusete si
de lumin. Cineva spunea: dac Chipul sau Fata lui Dumnezeu s-ar arta o singur clip
n iad, iadul ar ajunge Rai; iar dac o singur clip Fata lui Dumnezeu nu s-ar mai arta n
Rai, acesta s-ar preface n iad. S nu uitm c sufletul omenesc este dup chipul acestei
fete dumnezeiesti. De aceea sufletul este odorul cel mai scump naintea lui Dumnezeu.
n suflet st toat puterea, toat valoarea fiintei omenesti, tocmai pentru c el este fcut
dup chipul lui Dumnezeu si n vederea unei nesfrsite asemnri cu El.
''Putem pierde orice, afar de suflet,
cci dac ne rmne acesta
nc n-am pierdut nimic''
n suflet st toat superioritatea fiintei umane fat de restul vietuitoarelor, n el se afl tot
ceea ce face din om stpnul universului. n suflet stau ratiunea sau mintea, priceperea si
judecata, cu ajutorul crora omul ptrunde tainele naturii si o cucereste spre folosul su.
Prin darul vorbirii oamenii se nteleg si se apropie unii de altii, iar prin darul crerii
valorilor de art si prin celelalte daruri spirituale, omul se ridic deasupra tuturor
celorlalte fpturi de pe pmnt.
Obrsia sufletului este Dumnezeu, iar locasul lui este omul. Mretia, valoarea si nobletea
sufletului stau deci n originea sa dumnezeiasc.
Pentru mntuirea acestui suflet a trimis Dumnezeu pe nsusi Fiul Su n lume.
Pentru sufletul omului a ptimit Mntuitorul pe Golgota si Si-a vrsat scump Sngele Su
pe cruce.
diavol, Domnul Hristos a spus: ''Nu numai cu pine va tri omul, ci cu tot cuvntul care
iese din gura lui Dumnezeu'' (Matei 4, 4). Adic pinea este ntr-adevr trebuincioas
pentru hrana trupului, dar ea nu ndestuleaz, nu satur ntreaga fiint a omului. Cci
omul are si un suflet, iar sufletul acesta are si el nevoie de hrana si de butura lui, pe care
dac nu i-o dai, tnjeste si slbeste, ca si trupul lipsit de pine si ap.
ntr-una din Fericiri, Mntuitorul fericeste pe ''cei ce flmnzesc si nsetoseaz de
dreptate''; deci exist si o alt foame dect cea de dup pine si o alt sete dect cea dup
ap. Sufletul flmnzeste si nseteaz ca cerbul dup izvoarele apelor; el nseteaz dup
adevr, bine si frumos, ca planta dup lumina si cldura soarelui. El nu poate creste si nu
se poate dezvolta dect sub razele binefctoare ale iubirii si ale bunei ntelegeri ntre
oameni. Sufletul nu se adap dect cu apa limpede a lacrimilor pocintei si rugciunii, nu
se simte bine dect n aerul curat al faptelor bune si al harului dumnezeiesc afltor n
Biseric.
Pentru curtirea lui sufletul are apa Botezului si a pocintei; pentru hran si ntrire are
masa dumnezeiasc a Sfintei mprtsanii; pentru sfintire si desvrsire are n aceast
viat Biserica si pe slujitorii ei sfintiti, iar pentru plata ostenelilor lui de pe pmnt,
Dumnezeu i-a pregtit n cealalt lume fericirea Raiului.
Dar, frati crestini, oare cum ne purtm noi cu sufletul nostru?
Nu cumva l-am detronat din locul de mare cinste n care l-a asezat Dumnezeu nluntrul
fiintei noastre? Nu cumva l-am izgonit la marginea preocuprilor, a grijilor si a
frmntrilor noastre de toate zilele? Suntem noi atenti cu adevrat la ntrebrile, la
nelinistile, la nevoile si la dorurile lui ctre lumin, ctre curtie, ctre frumusete si
adevr?
Rmne s rspund fiecare, n chip cinstit, cum se poart cu propriul su suflet, de care s stie bine! - va da seama naintea lui Dumnezeu Care i l-a ncredintat! De obicei nu ne
oboseste niciodat necontenita trud si alergare dup cele de trebuint pentru ndestularea
trupului; pentru asemenea preocupri gsim si timp, si bani, si energie, si bun dispozitie.
Cnd ns este vorba de cele necesare pentru suflet, ne apar n cale mii de piedici. Nu
avem timp s mergem la biseric si nici mcar s ne aplecm ochii asupra unei pagini din
Cartea Sfnt. Nu avem bani ca s ajutm pe sracii care au nevoie de sprijinul nostru si
nu avem nici energie, nici voint pentru a ne mpotrivi ispitelor si patimilor care ne
asalteaz.
Ne alarmm la cel mai mic semn de boal a trupului si alergm ndat dup doctori, dup
leacuri, dar suntem nepstori la tremurul si la suferinta sufletului slbnogit de nehran
si lsat n paragin. Ne ntristm foarte mult cnd pierdem o sum de bani, un petic de
pmnt, o hain sau un prieten bun, dar nu ne sinchisim defel cnd pierdem sufletul,
ntinndu-l cu noroiul minciunii, al ruttii si al desfrnrii, al betiei si al celorlalte
patimi.
Cu ct ns vom neglija, vom uita sau vom dispretui mai tare sufletul si nevoile lui, cu
att viata noastr va fi mai zbuciumat si mai nefericit.
Ca s nu ajungem asa, s ne rezervm mcar o parte din energia si puterea de munc, din
agonisita si din timpul nostru pentru srmanul suflet, pentru aceast comoar tinuit,
ascuns de Dumnezeu nluntrul fiintei noastre. S ne aducem aminte de el ct mai des.
S-l eliberm pe ct se poate din robia nedreapt si apstoare a trupului, a grijilor
ptimase.
S-i dm napoi dreptul de ntietate, rangul de crmaci si centru al fiintei, al vietii si al
preocuprilor noastre. S-l ferim mai ales de tina pcatelor, cci sufletul este chipul lui
Dumnezeu n noi.
Purtm n noi icoana Lui. Iar cnd pctuim e ca si cnd aruncm n noroi icoana lui
Dumnezeu.
S-l curtim de pcate prin baia lacrimilor luntrice ale pocintei si ale mrturisirii
adevrate; s-l hrnim cu lumina cunostintelor folositoare, cu simtmintele curate de
mil, de dreptate si iubire, ce nnobileaz inima; s-l mbrbtm cu vointa drz de a
face numai binele, care oteleste caracterul; s-l ntrim cu rugciunea, care ne pune n
legtur cu Dumnezeu; s-l hrnim cu hrana cereasc a Sfintei mprtsanii, ce ne uneste
pe deplin cu Hristos, Mntuitorul nostru.
S ne apropiem, asadar, ct mai mult de noi nsine, de sufletul nostru si s-l ndemnm la
trezvie si la svrsirea tuturor faptelor bune, soptindu-i n tain aceste cuvinte de sfnt
mbrbtare:
''Suflete al meu, suflete al meu, scoal, pentru ce dormi?
Sfrsitul se apropie si te vei tulbura, ci te desteapt, ca s se milostiveasc spre tine
Hristos Dumnezeu, Care pretutindenea este si toate le plineste''. Amin.
21 septembrie 1969
s fim smeriti'
' - Cea mai smerit fptur uman
Bun seara. Ne bucurm c n aceast frumoas zi, n care srbtorim Buna-Vestire, l
avem n mijlocul nostru pe printele arhimandrit Sofian Boghiu, staretul mnstirii
Antim. Tinerii din ASCOR si Liga Tineretului l-au rugat mult pe Prea Cuviosia sa s ne
vorbeasc n acest post al nvierii si i multumim Printelui Sofian pentru c a acceptat
invitatia noastr. Printele staret a ales s vorbeasc n seara aceasta despre smerenie.
Printe, v ascultm.
- M bucur c ceea ce am s v spun n seara aceasta este sub patronajul Mntuitorului si
al Maicii Domnului, n aceast zi de Bun Vestire a ntruprii lui Dumnezeu n lume. Si
Mntuitorul, si Maica Domnului au fost si sunt mereu smeriti. Dumnezeirea lui Iisus
Hristos e slav dumnezeiasc; ea se coboar pe pmnt ntr-un trup omenesc, aleas fiind
pentru aceast lucrare cea mai smerit fiint de pe globul pmntesc; astfel are loc
nceputul mpcrii lumii cu Dumnezeu, prin ntruparea Domnului Iisus Hristos.
Asa cum s-a anuntat, doresc s vorbesc, cu ajutorul lui Dumnezeu, despre cea mai nalt
virtute crestineasc: smerenia. Smerenia este foarte bun si foarte necesar si pentru
societatea n care trim, dar mai ales pentru fiecare persoan n parte ca s putem fi
primiti n mprtia lui Dumnezeu. Fr smerenie, spun Sfintii Printi, nu se poate intra
n Cer, n mprtia vietii vesnice.
Pentru acest subiect i-am consultat pe Sfntul Ioan Scrarul, n volumul IX al Filocaliei si
pe Sfntul Dorotei al Gazei (Gaza e un oras din Tara Sfnt, n sud, ctre Marea
Mediteran).
Arma cea mai puternic mpotriva diavolului
Zis-a avva Antonie cel Mare: ''Am vzut toate cursele vrjmasului ntinse pe pmnt si
suspinnd am zis: Oare cine poate s le treac pe acestea? Si-am auzit glas zicndu-mi:
smerenia!''. Astfel de curse semnate pe pmnt, pe care le-a vzut Sfntul Antonie cel
Mare, sunt si astzi mereu ntinse de vrjmasul diavol mpotriva oamenilor ca s-i ncurce
n calea lor ctre Dumnezeu, ctre mntuire.
Si la ntrebarea Sfntului Antonie: ''Cine poate s treac nevtmat prin aceste curse?'',
oare de ce nu ne-a recomandat Mntuitorul Hristos rugciunea, postul, milostenia,
credinta sau alte fapte bune, ci a recomandat smerenia? Pentru c toate celelalte fapte
bune sunt scumpe si de folos nou, crestinilor, dar cea mai puternic arm mpotriva
curselor diavolesti este smerenia. Asa cum cea mai viclean arm a diavolului mpotriva
noastr este mndria. Si, Doamne, ct mndrie este astzi pe globul pmntesc!
Foarte rare sunt fiintele care s fie smerite cu adevrat. Smerenia autentic, spun Sfintii
Printi, este singura virtute care nu poate fi infectat sau umilit de diavol. De ce? Pentru
c este plin de har dumnezeiesc.
Ce este smerenia?
Smerenia ns, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, stric toate cursele satanei. Smerenia
mpreun cu dragostea sunt puternice pentru c izvorsc din nssi persoana
Mntuitorului Hristos, Care ne ndeamn: ''nvtati-v de la Mine c sunt blnd si smerit
cu inima si veti gsi odihn sufletelor voastre". Dumnezeu, pacea noastr, este nssi
dragostea plin de smerenie, care ocroteste creatura Sa fat de dusmanul diavol, dusman
de moarte al omului - asa cum este numit de nsusi Mntuitorul -, diavolul fiind ucigas de
oameni dintru nceput. Fericit este, fratilor, cel ce are smerenie; smerenia nu se mnie,
nici nu poate s mnie pe cineva. Smerenia nu brfeste, nu osndeste pe nimeni, nu
dispretuieste. Omul smerit nici n gnd nu dispretuieste pe colegul su. Si dac-l vede pe
acesta gresind, ori c are vreun defect sau mai multe, cuviincios, ntre patru ochi, i atrage
atentia cu grij ca s nu-l jigneasc, s nu-l rusineze; n acest fel caut s-l ndrepte, s-l
ajute cu adevrat. Aceasta este smerenia.
Cte tulburri nu sunt n lume din cauza lipsei acestei smerenii, a acestei virtuti
dumnezeiesti!
Si ct pace, ct linistire ne aduce cu sine smerenia atunci cnd corabia vietii noastre
este cuprins de furtuna necazurilor si a durerilor! Nimic nu poate birui o asemenea
virtute pentru c orice lucru suprtor i s-ar ntmpla celui smerit el se judec ndat pe
sine si se nvinovteste.
Nu rabd s fie nvinovtit cineva din pricina sa, nu rabd s fie aruncat vina asupra
altcuiva. El si ia rspunderea n cazul respectiv. Si asa trece prin viat netulburat, fr
suprare si cu toat odihna.
Exist dou smerenii, precum si dou mndrii.
Cea dinti mndrie este cnd cineva dispretuieste pe aproapele su, socotindu-l ca fiind
un om de nimic, iar pe sine ca fiind mai presus dect el. n cazul n care va continua cu
acest dispret si, dac nu se va trezi repede si nu se va srgui s scape de o asemenea
patim, va veni ncetul cu ncetul si a doua mndrie prin care omul se trufeste si se
mpotriveste lui Dumnezeu si pune pe seama sa isprvile svrsite, nu pe seama lui
Dumnezeu Care ne spune: ''Fr Mine nu puteti face nimic".
Sunt, de asemenea, si dou smerenii. Smerenia cea dinti const n a socoti pe aproapele
su mai ntelept dect sine si ntrecndu-l pe el n toate; a se socoti pe sine mai prejos
dect toti. Ce greu este acest lucru: a renunta la orgoliul nostru, la mndria noastr si a ne
umili din toat inima! E foarte greu, dar foarte pretios naintea lui Dumnezeu. Iar a doua
smerenie const n a pune pe seama lui Dumnezeu toate faptele noastre bune. Aceasta
este smerenia desvrsit a sfintilor. Aceasta se naste n chip firesc n suflet prin
mplinirea poruncilor dumnezeiesti.
Smerenia sfintilor
n volumul I din Filocalie este urmtorul cuvnt: <n mplinirea poruncilor se ascunde
Dumnezeu>. Citim, de asemenea, n cele nou Fericiri - Fericirea a sasea - si acest
cuvnt: ''Fericiti cei curati cu inima c aceia l vor vedea pe Dumnezeu". Se ntmpl cu
cel smerit ca si cu pomul. Cnd pomii poart rod mult, rodul ncovoaie ramurile si le
trage n jos, iar cel ce nu poate s fac rod se nalt si st drept. Asa este si cu sufletul:
cnd se smereste, aduce rod. Cu ct aduce rod mai mult, cu att se smereste mai mult.
De aceea sfintii, cu ct se apropiau mai mult de Dumnezeu, cu att se vedeau pe ei nsisi
mai pctosi. Asa l auzim pe Avraam. Cnd L-a vzut pe Domnul, s-a numit pe sine
pmnt si cenus. Proorocul Isaia, cnd a fost chemat n misiunea sa de prooroc, a
exclamat: ''Vai mie, sunt necurat". Cnd profetul Daniel era n groapa cu lei, a mers
Avacum proorocul la el cu mncare, din partea lui Dumnezeu, zicndu-i: ''Primeste
mncarea aceasta, pe care ti-a trimis-o Dumnezeu". Ce-a spus atunci Daniel? <Si-a adus
aminte Dumnezeu de mine?> El, care era un sfnt mare al Vechiului Testament, ''brbatul
doririlor'', cum l numeste Scriptura. Vezi ct smerenie a avut n inima lui cnd era n
groapa cu lei? De aceea fiarele nu l-au vtmat. Si nu numai o dat, ci si a doua oar cnd
a venit proorocul cu mncare de la Dumnezeu, s-a minunat si a zis din nou: ''Si-a adus
aminte Dumnezeu de mine?''.
Priviti smerenia sfintilor, n ce sfintire se aflau inimile lor! Nici cnd erau trimisi de
Dumnezeu n ajutorul oamenilor, cei cu adevrat smeriti nu primeau, fugind de prilejul de
a fi slviti. Astfel, Moise i-a zis lui Dumnezeu, cnd a fost chemat s scoat poporul din
robia Egiptului: ''M rog Tie, Doamne, trimite pe altul n locul meu, mai puternic, c eu
sunt slab la glas si zbavnic cu limba'' (Moise era gngav). Profetul Ieremia a zis: ''Sunt
prea tnr pentru misiunea pe care mi-o dai, Doamne". Si, simplu spunnd, fiecare dintre
sfinti avea aceast smerenie dobndit n urma mplinirii poruncilor lui Dumnezeu.
Nimeni nu poate s spun prin cuvnt cum se naste n suflet aceast smerenie, dac nu o
afl omul prin ncercare, prin fapt. Ea trebuie trit. S te smeresti cu adevrat, la
momentul potrivit si, astfel, capeti aceast virtute. Numai din auzite sau din pagini de
literatur bisericeasc nu poti dobndi smerenia. Citind numai, se scutur de pe noi ce am
reusit s adunm cu destul trud si rmnem tot goi, si tot sraci, si tot mndri, si tot
nestiutori.
Cnd avva Agaton din Pateric era s se sfrseasc, aflndu-se pe patul de moarte, l-au
ntrebat pe el fratii: ''Printe, te temi si tu de judecata lui Dumnezeu?''; iar el a zis: ''Am
fcut tot ce am putut ca s pzesc poruncile, dar om sunt si eu. De unde s stiu dac
lucrul meu a plcut lui Dumnezeu? Cci alta este judecata lui Dumnezeu si alta cea a
oamenilor". Iat cum Sfntul Agaton ne-a deschis ochii ca s pricepem cte ceva din taina
smereniei.
Cu alt prilej, un frate a ntrebat pe un btrn: ''Ce este smerenia, printe?'' Si a zis
btrnul: ''Smerenia este un lucru mare si dumnezeiesc, iar la smerire se ajunge prin
ostenelile trupesti n cunostint si prin a se socoti cineva mai prejos dect toti si a se ruga
totdeauna lui Dumnezeu.'' Cine mplineste aceste trei povete dobndeste aceast mare
tain, taina smereniei, care este o virtute dumnezeiasc si de nenteles.
Exemplul Mntuitorului
n ncheiere, adaug si aceast precizare: Sfintii Printi sunt unanim de acord c, prin
ntruparea Sa (fapt unic n tot Universul), Fiul lui Dumnezeu este cu adevrat modelul
smereniei. Prin ntrupare, trind viata Sa pmnteasc plin de umilint, plin de
smerenie si sfrsind prin moartea pe cruce, prin toate aceste fapte, Mntuitorul rmne,
pentru vesnicie, adevratul model al smereniei.
Acum, dup 2000 de ani de la ntruparea Sa, Domnul Iisus, prezent n Cer si pe pmnt,
continu s fie iubit, dar si hulit, njurat si tgduit. Maica Sa, Sfnta Fecioar Maria, de
asemenea, continu s fie hulit si tgduit. Gnditi-v la sectanti, ct o smeresc, ct o
umilesc pe Maica Domnului, aceast sfnt a sfintelor, aceast Sfnt Fecioar care a
ntrecut n curtie pe ngeri, dup cum se spune: cea <mai cinstit dect heruvimii si mai
mrit, fr de asemnare, dect serafimii> - asa i cntm Maicii Domnului. Pe aceasta
dusmanii ei o neag si aduc fel de fel de hule mpotriva ei. Iar Maica Domnului, bun
fiind, smerit fiind, i iart si i asteapt s se ntoarc la calea cea bun!
n sfnta Sa smerenie, smerenie plin de dragoste, Domnul nostru Iisus Hristos ne iart,
ne rabd si continu s ne iubeasc; asa cum a iertat pe ucigasii Si de pe cruce. Pe El sL rugm, din adncul inimilor, ca s sting rutatea si mndria din sufletele noastre si s
aprind n noi candela sfintei Sale smerenii plin de dumnezeiasc dragoste. Att... n
rest, urmeaz ca fiecare dintre noi - si dumneavoastr brbati si femei, studenti si studente
- s punem n aplicare aceast dumnezeiasc virtute a smereniei. Aceasta i place lui
Dumnezeu mai mult dect orice. Dumnezeu si Maica Sfnt s ne ajute!
***
- Multumim printelui Sofian. n continuare, n a doua parte a acestei ntlniri, v rugm
s i adresati ntrebri printelui staret.
Pentru nceput, o prim ntrebare: faptul c astzi, n Romnia, aproape toate merg ru, se
datoreaz si lipsei noastre de smerenie?
- Sunt convins!
Dac cei de care depinde starea fericit a trii noastre ar gndi mai sincer si cu mai mult
bun-cuviint, s-ar putea schimba multe lucruri n Romnia. Dar nu depinde numai de ei
ndreptarea lucrurilor. Trebuie o colaborare n aceast munc obsteasc, chiar dac, de
obicei, celor care conduc le este bine, iar celorlalti le este ru. n clipa cnd ieseam de la
mnstirea Antim m-au ntmpinat poate zece sraci, si mai n vrst, si copii, cerndu-mi
bani pentru pine. Asa am ajuns, cu acest Brgan plin de grne si Moldova la fel: s navem pine!
Dac nu avem pine, s avem credint si smerenie naintea lui Dumnezeu si s cerem
pinea noastr cea de toate zilele. Aceasta este, n primul rnd, pe ntelesul nostru, al
tuturor, pinea de fiecare zi, dar este mai presus de toate pinea mprtsaniei, pinea
Sfintei Euharistii. Aceasta este pinea cea spre fiint, spre existent.
Cti din cei care sunt aici s-au spovedit sau se spovedesc si cti se mprtsesc? Unii nu
se pot mprtsi dect mai rar, din cauza unor crime ascunse, din cauza unor pcate
tinuite, care pn la urm tip: avorturile. Cine este ucigas de fiinte nevinovate si fr
aprare nu se poate mprtsi imediat, pentru c si spurc trupul, acest templu al Duhului
Sfnt din noi, l spurc. Acolo locuieste Dumnezeu de la Sfntul Botez si, alungnd pe
Dumnezeu din noi, rmnem goi, numai cu diavolul, din cauza pcatelor noastre.
Si de aceea, rspunsul la prima ntrebare este c smerenia, dragostea si sinceritatea ne
sunt de foarte mare folos, pentru a se putea ndrepta viata noastr si a societtii romnesti
n general.
Falsa smerenie
- V rugm s ne vorbiti despre falsa smerenie.
- La noi n mnstire este cineva care face cteva plecciuni - asa, cnd este ntr-o toan
foarte bun - si, dac-l mai zgndri putin, spune: ''Iart-m, printe, c am fcut un gest
de smerenie bizantin'', adic un gest de smerenie fals. Sunt unii care mimeaz
smerenia: sunt tcuti, cuviinciosi, respectuosi, dar te lucreaz pe ascuns; te vorbesc de
ru, te hulesc si rutatea ascuns din inima lor alung acest duh al Mntuitorului Care
zice: ''nvtati-v de la Mine, c sunt blnd si smerit cu inima>. E vorba aici de o
smerenie interioar, plin de sinceritate, de curtie. Smerenia aceasta, numai a gurii, nu
are nici o valoare, dimpotriv, njoseste virtutea smereniei. Sunt falsuri dintr-acestea - s
m ierte cine m aude si nu-i convine - si n politic: politicianul promite foarte generos,
dar dup aceea face tot ce stie el. Dar acesta este un domeniu pe care-l cunoasteti foarte
bine si nu-i nevoie s-l mai discutm.
- n zilele noastre, a fi smerit nu echivaleaz cu a te lsa clcat n picioare? Cum rmne
atunci cu demnitatea noastr de crestini? Cum trebuie procedat pentru a nu face confuzie
ntre aceste lucruri?
- Stiu c este un gnd rspndit ntre crestini dup care smerenia este umilint netrebnic.
- E o problem foarte grea si foarte necesar. n Pateric un frate l-a ntrebat pe un avv:
''Printe, ce este smerenia?'' Si printele btrn i-a rspuns: ''Smerenia este dumnezeiasc
si nu se poate dobndi dect prin lucrare, prin lucrarea poruncilor, plinirea poruncilor".
Dac vrem s fim smeriti, s tinem rnduielile crestine. Cnd v ntlniti acas cu Noul
Testament, cititi predica de pe munte a Mntuitorului care se afl n capitolele V, VI si
VII de la Evanghelia dup Matei. Acolo este vorba despre smerenie, e vorba despre post,
e vorba despre generozitate, druire, e vorba despre pzirea n curtie a trupului, a acestui
templu al Duhului Sfnt. Multi, ncepnd din tinerete, si pervertesc trupul, dragi tineri si
vrstnici, si pervertesc trupul si au acest rspuns pentru printii sau prietenii lor: ''Lasm s-mi triesc viata". Ce-i viata pentru ei? Petrecere, desfru, lux si necredint. Nu au
nevoie de Dumnezeu.
Ca s fii smerit, v-am spus ce conditii ni se cer, dar depinde de fiecare dintre noi s le
mplinim. Spune printele din Pateric: ostenelile trupului conteaz foarte mult pentru
dobndirea smereniei. Adic postul, metaniile, asceza aceasta trupeasc si sufleteasc,
pzirea ochilor s nu vad desertciunile vietii, pzirea gurii s nu spun vorbe rele ''pune, Doamne, paz gurii mele si us de ngrdire mprejurul buzelor mele>, asa cum se
cnt la slujba de sear.
- V rugm s comentati un citat din Sfntul Siluan Athonitul: ''Noi nu suntem smeriti si
de aceea ne chinuim pe noi nsine si pe cei care triesc mpreun cu noi".
- Sfntul Siluan a scris o carte care circul mult n lumea crestin. Cnd am citit-o, am
simtit cum m luminez. Se gseste n aceast carte nssi esenta scopului vietii: a tri n
Duhul lui Dumnezeu. Asa cum spune el, dac trim aceast smerenie si aceast dragoste
si buntate la care ne ndeamn Mntuitorul, noi nsine, fiecare dintre noi suntem
multumiti, plini de viat, plini de doriri bune, de munc si avem relatii personale
autentice cu ceilalti oameni, relatii ntemeiate pe o dragoste adevrat.
Dac nu urmm calea lui Dumnezeu ne purtm ca niste dusmani unii fat de altii. Sunt n
familiile noastre persoane care, de douzeci sau treizeci de ani, nu-si vorbesc, desi provin
din aceeasi mam si din acelasi tat. Sunt persoane care de douzeci-treizeci de ani nu sau spovedit si nu s-au mprtsit. Nu se poate ca n asemenea vase de lut, mnjite de toate
pcatele, s rodeasc smerenia sau fapta cea bun. Trebuie nti curtit acest vas de lut
(asa este numit trupul de ctre Sfntul Pavel: vas de lut).
Asta suntem noi. Pentru trupul nostru facem totul n viat, chiar si sacrilegii. Facem totul
ca s fie ntretinut acest vas de lut din care, ntr-o bun zi, cedeaz ceva; iar acest aparat
extraordinar de mestesugit, alctuit de Dumnezeu, aceast masin unic mai presus de
orice masin sofisticat din lume, se stinge, se topeste si alearg la ea sobolanii si serpii si
toate jivinele pmntului ca s se hrneasc cu ceea ce noi, cu pretul vietii noastre, am
adunat si am pus n acest cort de lut, n acest trup omenesc.
De aceea, frati crestini, nu sunt pentru defimarea trupului, pentru c acesta poart ntru
el harul lui Dumnezeu, poart Sfnta Treime. Trupul acesta pe care-l purtm toat viata,
pe toate strzile, va nvia mpreun cu sufletul nostru. Astfel nct trupul nu trebuie
urgisit, el are nevoie si de ascez, dar trebuie s fie si ngrijit.
Asa s strbatem aceast viat pmnteasc, tinnd seama si de trup, si de suflet, ns
trupul s fie pe al doilea plan, deoarece atunci cnd vom muri, trupul va rmne trnei.
Sufletul va avea prioritate, el va fi judecat nti de Dumnezeu, pentru ca la sfrsitul
istoriei, n Ziua de Apoi, s fie judecat si trupul mpreun cu sufletul, primind atunci
rspuns si rsplat pentru toat viata noastr.
- Risipirea gndurilor este un semn al mndriei? Cel smerit are vreodat gndurile
risipite?
- Cel smerit are si el gnduri risipite, dup cum spune si Sfntul Agaton: ''Sunt om". Asa
si noi, suntem oameni si gndul ne zboar. La acest zbor contribuie foarte mult si
diavolul. Diavolul are un singur gnd, extraordinar de important: s nu ne lase s ne
rugm. ntreaga lui osteneal este pentru a tia aceast legtur dintre noi si Dumnezeu.
Atunci e satisfcut si atunci ne mpinge n risipirea gndurilor.
Cel smerit, care are permanent n el Duhul lui Dumnezeu, fr ndoial c, atunci cnd se
simte nstrinat de Dumnezeu, si d seama ndat, se mustr imediat n constiint,
oriunde se afl si cere de la Dumnezeu si de la Maica Domnului ajutor ca s deprteze
din inima si din viata lui acest nor de gnduri. Are si el gnduri, ca orice om, dar ia
repede msuri pentru a se elibera de ele. Pe cnd, n cazul celui mndru, asta-i pinea lui:
gnduri ptimase, fel de fel de amintiri, fel de fel de imagini si - mai ales n viata pe care
o trim acum - filmele de la televizor, acele filme de dup miezul noptii.
Eu nu am televizor si nici nu o s am vreodat. Nu vreau asa ceva si n-am timp s m uit.
Dar se plng multi, nu numai vrstnici, dar si tinerii se revolt mpotriva acestor gnduri,
mpotriva acestor imagini ticloase, pctoase, pe care le aduce televizorul n viata lor
sufleteasc. Nu le uit. Li se lipeste de minte cte o imagine spurcat si nu mai pot scpa
de ea. Parc a uitat-o, dar cnd face rugciune, chiar cnd e n biseric, n centrul Sfintei
Liturghii, i vine aceast plcint - iertati-mi cuvntul -, aceast imagine urt, l
murdreste si l spurc pe dinuntru.
Asa nct smeritul se roag s-l scape Dumnezeu de aceste risipiri, de aceast nstrinare
de Dumnezeu. Cel mndru se complace n astfel de lucruri; sfatul meu este s nu se mai
complac n asemenea gnduri rusinoase. Eu le spun: ''drag tinere student care ai
asemenea imagini spurcate si te desfteaz aceste filme erotice si parc ai sta numai lng
ele, aceasta este o irealitate, este o nselare, este o imagine mincinoas acolo, undeva, pe
ecran. Gndeste-te! Sunt tineri cstoriti, foarte multi, care si ating acest scop pe care
biatul sau fata l urmresc, acest lucru murdar, ntr-un fel''. Este bine s deprteze
asemenea nluciri care-l mnjesc si s se gndeasc la faptul c, dup cstorie, care este
fcut cu binecuvntarea lui Dumnezeu, vor tri toat viata mpreun, brbat si femeie.
Totusi, dac fericirea omeneasc ar consta numai n aceast legtur trupeasc, nu s-ar
ntmpla attea divorturi n lume, attea desprtiri si chiar crime ntre tinerii care s-au
cstorit. Unde-i ''fericirea'' dup care ai alergat toat viata, pn la cstorie? Unde-i
ceea ce ti s-a spus n film, artndu-ti numai lucruri foarte plcute si nfloritoare pe
dinafar? Erau niste minciuni. Adevrata viat este atunci cnd te cstoresti, cnd ai
copii, cnd te rogi, cnd ti nveti copiii s se roage, s posteasc si ei, s fie cuviinciosi,
sinceri si prietenosi cu cei din jur. De asta are nevoie lumea de astzi, de aceast prietenie
sincer, de aceast dragoste sincer, pe lng minciuna si trufia care ne coplesesc.
Cumptarea
- Cum se poate practica smerenia n cstorie?
- Foarte usor. n primul rnd, sotul si sotia s fie cuviinciosi unul fat de altul, s nu se
jigneasc unii pe altii, s fie de acord n cresterea copiilor. Se ntmpl n familii ca tata
s-si iubeasc copiii ntr-un anumit fel, respectndu-le toate gusturile si s-i fac astfel
obraznici. Mama caut s-i nvete s se roage, s posteasc, s nu spun vorbe de rusine.
Or, copilul ascult, e foarte inteligent si foarte atent, primeste si priveste n jurul lui, iar
acest dezacord ntre mam si tat este un dezastru pentru el.
Asa nct smerenia nseamn n primul rnd bun-cuviint si respect reciproc ntre sot si
sotie; nseamn lupta mpotriva mndriei. Acest lucru trebuie transmis n familie si, dac
se poate, nu numai copiilor. Copiii sunt influentati: ceea ce vd n cas, aceea fac n viata
lor.
Mai sunt ns si nepoti, strnepoti, cumnati si cumnate care au nevoie de aceast virtute
dumnezeiasc, de aceast smerenie, care nseamn, ntre altele, si buna-cuviint fat de
cellalt. S nu spui ceva prin care s-l umilesti pe cellalt, s-l rusinezi, ci s ncerci s-l
ajuti cu adevrat. Dac i spui sincer niste lucruri, el simte, te aude si te respect. Dac i
spui cu un aer de nvttor, atunci te nghite, dar nu respect ceea ce-i spui. De aceea,
sinceritatea si buna-cuviint sunt primele virtuti care ntresc si sustin virtutea smereniei
ntr-o csnicie.
- Unii Sfinti Printi consider c vrful virtutilor ar fi dreapta socoteal. Aceasta si pentru
c o smerenie nteleas gresit se poate transforma ntr-o lips total de atitudine. Ce ne
puteti spune?
- Sfntul Siluan Athonitul ne ndeamn s ne apropiem de aceast idee a Sfintilor Printi,
care se gseste si n Filocalie: aceea a dreptei socoteli. Dreapta socoteal sau echilibrul n
viata noastr nseamn a merge pe o cale dumnezeiasc, pe calea de mijloc. Acest
echilibru al vietii s-l avem totdeauna n fata noastr. Pentru c se ntmpl s fie abateri
la stnga sau la dreapta. Cineva care este evlavios si doreste s fac voia lui Dumnezeu si
s plineasc poruncile se angajeaz n post, n rugciune, n milostenie, n asprimea vietii
si este foarte bine. Dar s mearg pe o cale echilibrat.
Pentru c sunt unii care postesc, postesc foarte aspru, chiar post negru; si el lucreaz ntrun mediu toxic si mnnc, de pild, fr ulei, acuma n Postul Mare. Masina aceasta
omeneasc are ns nevoie de material pentru ntretinerea ei. Dac asuprim trupul prea
tare, ne mbolnvim, cerem ajutorul doctorului si el ne d regim de spital. Din cauza unei
asemenea boli pe care o are un postitor exagerat, el trebuie s mnnce mncruri n afara
postului, mncruri de carne si celelalte. Asta fiindc, n loc s posteasc dou zile pe
sptmn, miercurea si vinerea post mai aspru si n cellalt timp al sptmnii s
posteasc normal, cumptat, el a exagerat. Si atunci n loc s tin asa ntregul post,
mnnc de dulce n Vinerea Mare. Aceasta reprezint nedreapta socoteal, ntelegerea
strmb a acestei vieti duhovnicesti.
Sau n ceea ce priveste rugciunea. Sunt persoane care se roag foarte mult. Nu stiu cte
acatiste de-a lungul unei zile, ns uneori uit si ce acatist au citit. Si spune ''Tatl nostru''
si, la un moment dat, l mai spune nc o dat. Uit c l-a spus. Asa de risipit este mintea
lui. Aceasta nu mai este dreapt socoteal. Dreapt socoteal este acest echilibru, aceast
observare permanent a sufletului nostru; nseamn a ne stpni, a avea n mn toat
fiinta noastr. Cnd rtcim, cutm ndat s ne ntoarcem pe calea cea bun. Aceasta ar
fi dreapta socoteal la care ne ndeamn Sfintii Printi.
Acestia spuneau dup cum practicau si ei n viata lor particular. Sfntul Antonie, care
era un maestru duhovnicesc, spunea: Fratilor, am cunoscut mari postitori care, neavnd
cunostint de pilde duhovnicesti, au postit pn cnd n-au mai putut s triasc din cauza
mbolnvirii. Am vzut rugtori cu minte risipit, care n-au avut nici un folos din
rugciunile lor. Am vzut oameni milostivi, care si-au risipit toat averea lor dndu-o la
sraci si mai pe urm s-au mndrit si-au pierdut tot. Si tot el adaug c cea mai mare
virtute este dreapta socoteal, echilibrul n viata noastr, n fiecare zi din viata noastr.
S dm tuturor ceea ce li se cuvine si, n primul rnd, nou, acestui om luntric, care are
nevoie si el de hran si hrana noastr, asa cum spune Mntuitorul, nu este numai pinea,
ci este cuvntul lui Dumnezeu. Adic un om are nevoie si de pinea aceasta pentru viata
lui fizic, dar are nevoie si de pinea cea spre fiint, pe care o cerem n ''Tatl nostru'' ca
s putem continua o viat cumptat, n vederea mntuirii.
- Nationalismul crestin poate fi acuzat de lips de smerenie?
- Dac esti sincer, nu. Pentru c suntem datori s iubim pe aproapele nostru. Aproapele
nostru, spune Mntuitorul, este oricine, chiar un dusman; dar aproapele nostru este, n
primul rnd, fratele meu, sora mea de snge. Iubind pe acesti apropiati ai mei, iubesc si
neamul meu, poporul meu. Si atunci, dac iubesc (n sensul profund crestin) poporul
meu, m numesc nationalist. Dac este sincer aceast afirmatie, atunci smerenia nu ar
trebui s ne lipseasc.
La Voronet - cred c ati fost fiecare pe acolo - un perete ntreg de sus pn jos nftiseaz
Judecata Viitoare. Si acolo, ntre altele, sub toate elementele acestei Judecti, este si
nvierea neamurilor, venirea neamurilor la Judecata lui Dumnezeu. Vin grupati: evreii,
turcii, romnii, vin toti la Judecat, pe neamuri.
Atunci ne vom ntreba: dac un conational de-al meu, fiind clugr, meserias sau
politician, a fcut niste fapte bune, eu de ce n-am putut s fac? Aceleasi conditii au fost si
pentru mine.
Prin urmare, la Judecata viitoare se va avea n vedere si aceast grupare pe neamuri. n
cadrul acesta al neamului de-a lungul istoriei vom fi fiecare judecati. Neamul romnesc
are si sfinti foarte multi, avem si oameni de bun-credint, foarte cuviinciosi, avem ns
si criminali. Fiecare si va primi rspuns si rsplat dup cum si-a dus viata pmnteasc.
- Papa de la Roma, crezndu-se infailibil, are smerenie?
- Eu nu m gndesc la actualul pap, m gndesc istoric. Istoric, papalitatea a avut si
sfinti. Sfntul Grigore, de pild, Grigore Dialogul, care a fcut o liturghie ce se slujeste
numai n Postul Mare. Si a fost sfnt si pap.
Asa c eu nu acord important acestei calitti politice sau omenesti - c este infailibil, c
el nu greseste niciodat. Asta numai Dumnezeu o poate spune; totusi a nu gresi niciodat,
omeneste vorbind, este o minciun. Asta nu o spun eu, o spune Sfntul Ioan
Evanghelistul n prima sa epistol: ''dac zicem c pcat nu avem, ne amgim pe noi
nsine si adevrul nu este ntru noi''. Suntem pctosi, gresim, dar avem si aceast
posibilitate de ndreptare.
Dac Sfntul Printe - cum i se spune - nu greseste, Dumnezeu s-l binecuvnteze si s-l
ajute s nu greseasc, s fie cu adevrat infailibil, adic fr greseal. ns din cte stim,
numai Mntuitorul a fost fr greseal, fr pcat. A avut toate cele omenesti ca si fiecare
dintre noi, ns nu a avut pcate. <Cine dintre voi m vdeste de pcat?> spune Domnul
Hristos. Foarte multi dusmani a avut Mntuitorul si puteau s-L arate cu degetul, dar nu
gseau nici un pcat la El. Era fr pcat. El era infailibil. De pap nu rspundem.
<Nu dezndjdui!>
- Printe arhimandrit, v rugm mult s comentati cuvintele pe care le-a auzit Sfntul
Siluan: ''Tine-ti mintea n iad si nu dezndjdui''.
- Nu prea stiu s rspund... Ce nseamn a tine mintea n iad si a nu dezndjdui? Aceast
expresie n-am mai ntlnit-o la Sfintii Printi, dect la Sfntul Siluan Athonitul. Pentru
mine, mi-am explicat-o asa: n aceast viat, adeseori iadul este n inima fiecruia - cnd
avem scandaluri n familie sau la serviciu, viata noastr seamn atunci cu iadul. Dac
esti ntr-o asemenea atmosfer, ntr-o asemenea situatie, s nu dezndjduiesti!
Dumnezeu este si acolo, Dumnezeu te poate scoate si dintr-un asemenea iad. Dac nu
dezndjduim, dac nu ne descurajm n aceste neputinte omenesti si dac avem - prin
rugciune - aceast legtur trainic si permanent cu Dumnezeu, ne putem mntui.
Dar v puteti mntui si prin nedezlegarea acestei probleme, a acestei ntrebri. V puteti
mntui. Fiti smeriti cu adevrat si veti dobndi dragoste; dragoste smerit s aveti si v
asigur c v veti mntui. Asta cred eu acum si pentru mine.
- Cum ati nvtat si cum ati exersat smerenia n iadul nchisorilor comuniste?
- n nchisorile comuniste, unde am stat ctiva ani, toti cei care erau n celul cu mine se
rugau, se pociau, si depnau pcatele, regretau; erau niste oameni aflati pe calea
aceasta, a pocintei. Erau smeriti, cuviinciosi si duceau o viat crestin. V spun cinstit c
adeseori m-am simtit mai bine n nchisoare dect afar. De mic sunt n mnstire si aici
am avut tot ce mi-a trebuit pentru viata trupeasc si sufleteasc.
n nchisoare era cam aceeasi situatie; aveam strictul necesar ca s putem trece de la o zi
la alta. Era acolo o viat cu preocupri duhovnicesti. Se nvtau pe de rost texte din
Sfnta Scriptur, atunci cnd n nchisoare nu era voie s intre o fituic de hrtie sau un
vrf de creion. Pe talpa bocancului, uns cu spum de spun, se scria cu o grif (care era
furat de afar, o dat pe cnd fusesem scosi la aer curat). Si asa se scria un text din
Evanghelia lui Matei, un text din Evanghelia Sfntului Ioan, din epistola Sfntului Iacob.
Si cum se aflau aceste texte? Cioc, cioc, cioc, cu alfabetul Morse, prin perete. Erau
puscriasi mai vechi, care apucaser vremurile cnd n nchisoare intra si Biblia si acestia
au nvtat atunci texte din ea; au nvtat aceste lucruri sfinte si le transmiteau pe calea
auzului, prin alfabetul Morse n perete si asa se puteau nvta. Scriau cte un text scurt
nvtat pe de rost dup ce l scriau fiecare mai nti pe tabla inimii si a memoriei. Aceste
texte sfinte, cu aceste mijloace foarte srace.
Era o atmosfer crestin n nchisoare. Toate insultele de la anchete erau bobrnace
pentru a ne curti de mndrie. Erai smerit de nevoie, dar ni se cere s fim smeriti de bun
voie; dac nu suntem smeriti de bun voie, ne smeresc altii din afar, ne insult si ne spun
fel de fel de cuvinte grele. Asa nct era o atmosfer smerit n nchisoare. Smerit de
nevoie, dar si de voie, pentru c, n necazurile de acolo, aproape fiecare simtea vie n
inima sa pacea lui Iisus.
- Referitor la situatia din nchisoare si nu numai, care ar fi diferenta ntre a fi smerit si a fi
umilit?
- Se ajut una pe alta. Dac, din cauza mndriei, nu ne convine s fim umiliti, e una; si e
o suferint, pentru c nu acceptm, nu acceptm umilinta. S m fac cineva prost si toate
celelalte... si eu s nu reactionez, s nu m apr. ns numai n momentul n care
acceptm aceste umilinte din afar am ajuns la smerenie. Dac nu le accepti, e o suferint
pentru tine.
ntre umilint si smerenie este o apropiere, pentru c prin umilint vine smerenia, dac
umilinta este acceptat din interior. Mntuitorul a fost umilit, a fost umilit de oameni; dar
a fost si smerit prin dumnezeirea Lui, izvorul smereniei si al dragostei Lui. Dac nu este
acceptat umilinta, apare o revolt n noi. Dac este acceptat umilinta, devine smerenie
si atunci e unit si cu rugciunea si te rogi pentru dusmanul tu care te-a umilit. Dac
ajungi la aceast stare, ai smerenia si o porti naintea lui Dumnezeu.
- Printe, cum putem renunta la orgoliul intelectual?
- Orgoliul intelectual este un fel de nebunie. Pentru c ti se pare c toti se nvrtesc n
jurul tu, c tu esti stlpul de lumin pentru toat omenirea, si trecut, si viitoare. Acesta e
orgoliul cu gradul cel mai nalt. E o mare prostie, pentru c totdeauna au fost oameni mai
nvtati dect mine, mai priceputi dect mine, mai frumosi dect mine, mai ntelepti dect
mine; multi altii, dintre contemporani si din istorie, au fost n trecut si apar n viitor. nct
a m face pe mine centrul inteligentei, centrul centrelor, asta este o lips de bun-cuviint
n primul rnd. Si e bine s-si revin o astfel de persoan. Poate c nu de doctor are
nevoie, ci este bine s mai posteasc, s se mai roage lui Dumnezeu, s mai citeasc niste
lucruri duhovnicesti, s-si dea seama pe ce lume este. Si, dac e sincer n acelasi timp, se
vindec; dar, dac nu urmeaz calea lui Dumnezeu, moare nebun.
- Poate gresesc, dar mi se pare c unii oameni au o predispozitie mai mare spre smerenie.
Ce prere aveti?
- Sunt de acord cu idea si i felicit pe oamenii acestia, numai s fie cu adevrat smeriti.
Aceast virtute apropie desvrsirea sfinteniei. Sfintii au fost cu adevrat mari nevoitori,
nu puneau nimic pe seama lor, ci pe seama lui Dumnezeu.
Mie mi este fric de oamenii care socotesc smerenia lasitate. E o mare demnitate
smerenia, o demnitate la care ne ndeamn si Mntuitorul. Maica Domnului, aceast
fiint pmntean, care este mai presus dect toate femeile si dect toate fetele din lume,
este cea mai smerit fptur a lui Dumnezeu. Maica Domnului! Iar ea a fost
preabinecuvntat de Dumnezeu s nasc pe Iisus Hristos, ca s ne aduc adevrata
nvttur, adevrata pine a vietii, prin care s existm. Deci smerenia aceasta ct de
putin este, numai s fie corect, e foarte bine venit, ea ne apropie de smerenia si
desvrsirea sfintilor.
- Pentru a-i nvta pe ucenici smerenia, unii btrni folosesc asprimea. Este corect
aceast metod?
- Sunt niste exceptii. Sunt, de pild, pctosi, n Pateric si n viata de toate zilele, care vor
s se pociasc si nu-i las cineva dinluntru. Si atunci si mai dau niste palme. Cnd esti
acas singur cu tine, ti aduci aminte de pcatele tale si, ca s nu te pedepseasc
Dumnezeu, te pedepsesti tu.
n Pateric sunt cteva cazuri dintr-acestea: se pedepsesc btndu-se, autobtndu-se. Spre
exemplu, un tnr voia s se poat ruga cu lacrimi. Si le cerea si nu veneau - era mpietrit.
Si atunci a lsat cmasa si, cu un servet ud, fcut frnghie, se lovea peste spinare: ''Nu
vrei s plngi? ti dau eu tie lacrimi ca s plngi'', vorbea el cu sine nsusi. Asa c sunt
asemenea cazuri, asprimi ale smereniei.
Dac ti d Dumnezeu lacrimi, dac ti d aceast cint pentru pcatele tale, ai cptat
smerenia. ns trebuie mentinut dup aceea. E greu si de ntretinut smerenia. Dac nu o
cultivi, se stinge. Cine stie ce ispite dau peste tine si rmi cum ai fost mai nainte! Ca si
cu rugciunea lui Iisus; dac este spus continuu, cu smerenie si cu ascez, cu stpnire
de sine, se prinde de inima, de viata noastr, dar dac nu o mai practicm, se stinge,
nceteaz.
''Trim ntr-o epoc foarte primejduit si de aceea trebuie s fim tari, s fim
smeriti''
- Dac puteti s dati o definitie a smereniei pentru un tnr... Si care sunt metodele pentru
a ajunge la smerenie?
- Definitia smereniei este aceeasi si pentru un tnr, si pentru ceilalti crestini. Din tot ceea
ce am spus pn acum se poate extrage definitia smereniei. Un tnr, ca s poat s se
smereasc, ar trebui s-si fac mai des examen de constiint, cum fceau crestinii din
trecut. n fiecare sear crestinul se gndea, ncepnd de dimineat si pn atunci, ce-a
fcut bine si ce-a fcut ru si constata c a fcut mai mult ru dect bine. Azi asa, mine
asa, si atunci ncepea s se cunoasc pe sine, s cunoasc c n el domin mai mult
pcatul si rul dect binele si virtutea. Si atunci, dac-i om serios acest tnr, se angajeaz
pe o cale sincer a binelui.
Pentru c binele, dragi asculttori, binele este necesar si n viata aceasta si e de folos
societtii, dar si n viata de dincolo. Sfntul Pavel spune c n mprtia lui Dumnezeu nu
intr nimic necurat. Trebuie s ne purificm, s aruncm tot noroiul de pe noi, tot balastul
acesta al pcatelor, s ne curtim zi de zi ca s ajungem niste oameni, n primul rnd.
Scris cu O mare: Oameni. Asta vrea s ne fac Scriptura, Dumnezeu: s fim oameni cu
adevrat, s avem n noi omenia. Smerenia se poate asemna cu omenia.
Din pcate, n lumea de astzi este foarte putin omenie. Fiecare e hrpret, trage la sine
s fie plin de ct mai multe milioane si altul nu are nici de pine.
Asa nct, acest tnr s se gndeasc si la toate lucrurile pe care le-am spus. A tri viata
zadarnic, a o tri n patimi, n desfruri, n betii, n petreceri fr rost este o pierdere de
timp si pierderea vesniciei, vesnicia fericirii pentru care suntem creati. Domnul nu ne-a
fcut pentru iad, ne-a fcut pentru Rai, dar pentru Raiul unde nimic necurat nu intr.
Urmeaz ca n aceast viat s trim n asa fel nct s ne pregtim zi de zi pentru zorii
vietii vesnice, care e plin de lumin, de bucurie, de sfintenie si de pacea lui Dumnezeu.
- Printe, credeti c sunt exagerate afirmatiile care sustin c astzi sunt destul de evidente
semnele vremurilor de pe urm?
- Poate sunt exagerate ntr-un fel. E vorba de Antihrist, de numrul lui, de anumite lucruri
care vor veni. Mai nti anul 2000. A trecut un mileniu si vine acum cestlalt, al doilea,
iar lumea se asteapt la un cataclism, la ceva asemntor iadului. Un astfel de cataclism a
nceput ast-noapte n Serbia.
Noi nu stim ce gnduri are Dumnezeu cu acest sfrsit al lumii. Chiar apostolii l-au
ntrebat pe Domnul Iisus Hristos: <Spune-ne nou cnd vor fi acestea si care este semnul
venirii Tale si al sfrsitului veacului?>; Mntuitorul le-a rspuns: <de ziua aceea si de
ceasul acela nimeni nu stie, nici ngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatl>. El ca om,
Iisus Hristos ca om, nu stia cnd va fi sfrsitul lumii. n a doua sa epistol, Sfntul
Apostol Petru scrie c, dac se amn acest timp al sfrsitului lumii este pentru c
Dumnezeu vrea s poat cstiga mai multi credinciosi pentru mprtia Sa. Printre cei
care se zmislesc si care nu sunt ucisi prin avort sau alte mijloace, cine stie ce sfinti ne va
rndui Dumnezeu. Asa nct, dac Mntuitorul nu-si permite s le rspund apostolilor,
cum pot s-mi permit eu? Aceasta este o tain a lui Dumnezeu.
ns sfrsitul lumii pentru mine si pentru fiecare dintre dumneavoastr este atunci cnd
mor eu si cnd muriti dumneavoastr. Atunci totul este sfrsit. Dup moarte nu putem
face nici o fapt bun. Murim pentru totdeauna. Cred c acesta este rspunsul. Sfrsitul
lumii, de fapt, e sfrsitul nostru. Pn atunci ns trebuie s ne pregtim ca s ne facem
vrednici ct de ct pentru ce ne asteapt n vesnicie.
- Legat de ntrebarea anterioar, din experienta dumneavoastr ca duhovnic, cum puteti
aprecia n momentul de fat starea spiritual a romnilor sau n general a umanittii,
comparativ cu alte perioade? Unele afirmatii referitoare la sfrsitul lumii pleac de fapt si
de la felul cum este perceput atmosfera spiritual din zilele noastre.
- Despre Antihrist, de pild, vorbesc Sfntul Pavel si Sfntul Ioan Evanghelistul. ns, dea lungul istoriei, fr ndoial c au fost vremuri mai evlavioase, cu mai mult credint.
M gndesc la Evul Mediu; ntre cei de atunci, n mijlocul lor, cresteau multi sfinti, dar
erau si multi oameni ri. Proportia ns a celor buni parc era mai mare dect a celor ri.
Diavolul i vna si atunci pe crestini, ndemnndu-i spre pieire. Dar parc acum, n
vremea noastr, diavolul a cptat foarte mult putere n constiintele oamenilor lipsite de
evlavie si de Dumnezeu.
Am aflat, nu de mult, c n America de pild, ntr-un oras, e un templu al diavolului cu
sase etaje. Un templu al diavolului! Sunt satanisti - i stim - n societatea noastr de
astzi, satanisti care au niste jurminte, un nvtmnt si un crez al lor cu totul potrivnic
crestinismului.
n vechime erau pgnii si aveau temple, cum sunt acum, de pild, templele masonice.
Cine a fost n America a vzut c n orice oras e o biseric a Bunei-Vestiri, apoi un
templu masonic, o biseric a nltrii, apoi un templu masonic; exist multe temple
masonice pe strzile sau pe marile bulevarde ale Americii. Masonii nu sunt prietenii
crestinilor, sunt dusmanii lor. Acum sute si sute de ani erau templele pgne, dar venea
crestinismul nval peste aceste temple. Ori le drmau, ori le pustiau de credinciosii lor,
care treceau la crestinism. Acum sunt aceste institutii care vor rul total al crestinilor; si
n primul rnd este diavolul cu templele lui.
Asa c trim ntr-o epoc foarte primejduit si, de aceea, mai ales acum trebuie s fim
tari, este foarte necesar s fim smeriti. Diavolul este mndru, pe cnd Dumnezeu este
smerit. Si n numele mndriei diavolul cucereste, pentru c omului i place s fie mndru,
nu s fie smerit. Si atunci trec foarte multi - cu duiumul trec - de partea diavolului si se
ntreste mprtia lui. De aceea trebuie s ne pzim pe noi nsine, dar si pe cel de lng
tine s-l pzesti, s-l ajuti s mearg pe calea lui Dumnezeu, care este calea vietii.
Cealalt este calea mortii, a ntunericului, a nimicniciei. Att pot s v spun.
umilinta ei, desi avea acest impediment n inima ei sfnt si curat, i spune acel accept,
acel da: ''Fie mie dup cuvntul tu!''. A acceptat acest lucru care era imposibil dup toat
logica omeneasc: ca o femeie s nasc fr de brbat. Aici e smerenia ei.
Mai trziu Maica Domnului si d seama c slujeste lui Dumnezeu si mntuirii oamenilor
si rosteste acea cntare de multumire: ''Mreste suflete al meu pe Domnul'', si cu toate
celelalte stihuri care se cnt n Biseric. Stia ce rod va aduce aceast smerenie a ei, acest
accept al ei; stia ct bucurie va fi pentru lume si ct smerire va fi pentru ea. A fost si ea
huiduit si necjit toat viata, ns primeste cu modestie Vestea cea Bun si aduce pe
lume, ca rod al smereniei sale, pe Iisus Hristos, Fiul Tatlui ceresc. Aici este marea
smerenie a Maicii Domnului.
- Oare dac ne gndim vreodat c ne-am smerit, nu ne mndrim atunci?
- Cel care este cu adevrat smerit nu se gndeste la aceasta: ''Vai, ce smerit sunt!'' - rd si
curcile de noi. Dac esti smerit cu adevrat, nu-ti vine acest gnd, pur si simplu nu-ti
vine.
Sfintii ntotdeauna si vd cele mai mici pcate. O btrn de la tar, la spovedanie,
spunea: ''Printe, am un pcat: venea un pui de la closc lng mine si am dat asa cu
mna si l-am lovit pe nger si tare m mustr constiinta''. Fiindc a ndeprtat un pui de la
closc i s-a prut c a fcut un pcat. Aceast femeie era o fiint curat la suflet, smerit
cu adevrat. Asa sunt sfintii. Cele mai mici pete de pe constiinta lor sunt pentru ei mari
pcate, nct atunci cnd vine acest gnd - ''sunt smerit'', numai smerit nu esti. Sau sunt
frumoas, sau sunt desteapt, sau ce haine am eu si se uit n oglind toat ziua. Astea
sunt semnele mndriei acesteia prostesti.
- Printe, v rog s-mi spuneti cum s m port cu o persoan care respinge sfaturile
pentru credint cu mult agresivitate verbal? E bine s insist sau s tac si s m rog?
- S v rugati pentru el.
- Ce se ntmpl cu cei care spun: ''Eu stiu c Domnul m iubeste si m ajut, cci ori de
cte ori am avut nevoie mi-a ajutat> - si nu fac totusi nimic pentru a se apropia de
Dumnezeu? Ei cum pot fi ajutati s nteleag c drumul ctre Dumnezeu trece prin
smerenie?
- Dac triesc o viat corect n constiinta lor, se ntlnesc cu smerenia.
- Acum cteva sute de ani, n vremuri grele ca cele de acum, se cerea poporului un plus
de pocint, care ducea la smerenie. De ce nu se mai face asa ceva si astzi?
- Pentru srcia smereniei.
n anul 1947 tara noastr a fost bntuit de o foamete, foamete de jos pn sus. Pe atunci
era un biet muncitor, chiar la noi la mnstire - se fceau niste turle acolo la biserica mare
-, mos Iacob i se spunea. Cra cu roaba material de constructie. Si-l ntreb: ''Mos Iacob,
ce mai faci?'' Si el plngea: ''Uite, nu mai pot de foame. Primesc salariu 400.000 de lei n '47 - si nu-mi ajunge dect pentru un kilogram de mlai. Da' n-am cu ce-l mnca. Si nu
pot s-mi fac serviciul meu''. Asa srcie este si astzi ca atunci, dar n smerenie. De
aceea nu se poate mplini ceea ce doreste ntrebtorul.
- Printe, ce nseamn smerenia dinluntru si smerenia din afar?
- Da, e o mare deosebire; ca ntre trup si suflet. Smerenia dinluntru e smerenia
Mntuitorului, smerenia inimii; smerenia din afar sunt plecciunile acestea false si
cuvintele de felicitri false - te felicit n fat si pe la spate te njur: ''ce prost e sta!'' Si
cnd a spus asa, s-a deosebit de smerenia aceasta a inimii, care este statornic. Smerenia
inimii e smerenia de totdeauna. Cealalt, din afar, este foarte fals, mincinoas.
- Printe, v rugm s ne spuneti dac greutatea de a mrturisi pcatele la spovedanie se
datoreaz mndriei sau mai sunt si alte cauze si cum se poate lupta cu aceast dificultate?
- Cum se poate lupta? Dac, de pild, vine un bolnav la doctor si pe el desi l doare
ficatul, i spune doar: ''Domnule doctor, am niste simple ameteli''; iar doctorul i d
aspirin. Dar dac spune: <Domnule doctor, sunt nenorocit - de pild, este epileptic - cad
fr s-mi dau seama, m zvrcolesc, m lovesc, m doare dup aceea; ce s fac?'', atunci
doctorul i aplic tratamentul unui epileptic si l ajut. Dar, dac este nesincer fat de
doctor, e nesincer fat de propria lui constiint si nu poate fi ajutat.
La fel se ntmpl si cu cel care merge cu nesinceritate la doctorul de boli sufletesti, adic
la preotul duhovnic. Faptul c se spovedeste este pierdere de timp. La spovedanie trebuie
s vii cu lacrimi, s-ti asculti constiinta care este ncrcat cu fel de fel de lucruri
nedemne de om: fapte urte, primejdioase pentru aproapele meu, pentru familie, pentru
mine nsumi, pentru sufletul meu; m duc la spovedanie ncrcat de aceast cint si m
mrturisesc lui Dumnezeu care e martor atunci lng duhovnic. Apoi Dumnezeu l inspir
pe preot ca s spun ce trebuie celui care se spovedeste si n acest fel l ajut pe
credincios s se poat vindeca, primind rspunsul potrivit pentru starea lui de moarte.
- Cum s scpm de gndurile rele?
- Cu efort personal, adic s le alungi. Cum le alungi? Deschizi o carte, un album, te uiti
la un obiect, ncepi s te gndesti la el, s rupi gndul cel pctos. Nu poti asa usor, atunci
trebuie s te ciesti mai mult: ''Doamne, sunt naintea Ta Care le stii pe toate si m vezi
asa cum sunt. Ajut-m, Doamne, s alung acest nor de gnduri din viata mea''. Si se
ntmpl ceva atunci. Dar trebuie s fii plin de cint si de voint ca s te scuturi, s te
cureti de aceste gnduri nemernice.
- Dac rugciunea inimii nu reuseste, este bine s continum, adic s o spunem
mecanic?
- Nu este bine s o spunem mecanic fiindc asta nseamn c suntem nesinceri cu noi
nsine. n rugciunea inimii este angajat Iisus Hristos fat de noi. Si atunci, deci, este
foarte folositor s ne rugm cu atentie la fiecare cuvnt pe care l spunem naintea lui
Dumnezeu. Si chiar dac nu avem rspunsul imediat, trebuie s avem rbdare si trebuie
s stim c rspunsul la rugciunea inimii este acela clasic de coborre a mintii n inim.
Adic ceea ce gndesti aceea s si simti.
Dac spui cu atentie rugciunea, faptul c chemi numele lui Iisus Hristos n viata ta,
aceasta te ajut mult; ti d spor de credint, spor de evlavie, spor de omenie, spor de
ntoarcere ctre tine, umilit, cu cint. Pentru c e vorba de Numele lui Iisus care este un
nume plin de putere. Chemat n noi, lucreaz. Pn s se coboare mintea n inim este un
drum mai lung, dar, chemndu-l totusi cu atentie, cu luare-aminte si cu smerenie, acest
nume lucreaz n noi si ne ajut s sporim duhovniceste.
Conferint tinut n
Aula Universittii din Bucuresti,
25 III 1999
O scurt meditatie
''Nu m voi teme de mii de popoare,
care mprejur m mpresoar''.
(Psalmi 3, 6)
Nu m voi teme - zice psalmistul - de zeci de mii de noroade, avnd, Doamne, sprijinul si
ajutorul Tu; mpresurtori, numeste David - literal - pe Abesalom si pe ajuttorii lui care
l dusmneau, iar anagogic - pe diavoli, cci, dup Sfntul Maxim Mrturisitorul, diavolii
ne nconjoar n vrjmsia lor si ne dau rzboi n patru feluri:
1) din fat, cnd ne dau ndejdi de norociri si de buntti desarte;
2) din spate, cnd vor s ne spurce sufletele cu aducerea-aminte a pcatelor noastre
trecute, mai ales a celor trupesti;
3) din dreapta, cnd ne ajut pe ascuns a face fapt bun peste msur cu scopul de a ne
arunca n slava desart;
4) din stnga, cnd ne silesc s facem vreun pcat greu ntru cunostint.
Orbirea sufleteasc
Cum apare orbirea sufleteasc? - Nu trebuie s uitm
de ochii sufletesti! - ''Srguieste dar si te pocieste''
Frati crestini,
Multe boli si multe suferinte chinuiesc viata oamenilor. Dar cea mai grea suferint pare a
fi orbirea. Neputnd munci ca s poat tri, de obicei, orbii cersesc. Dintre toate
categoriile de cersetori din lumea aceasta, orbii impresioneaz n chip deosebit pe cei care
trec pe lng ei. Orict de zgrcit sau orict de pornit ar fi cineva mpotriva cersetorilor,
este cu neputint s nu-l nduioseze ct de putin mna ntins a unui orb.
Ceva asemntor s-a petrecut cu orbul din Ierihon - al crui nume era Bartimeu, dup
cum aflm din Evanghelia scris de Sfntul Marcu. El sedea jos, la marginea drumului si
cerea milostenie. Sedea lng drumul care venea din Ierihon si mergea spre Ierusalim. Pe
aceast cale trecea mult lume si cred c erau destui care l ajutau. Si totusi el continua s
rmn un nenorocit, orict milostenie ar fi adunat.
Nenorocirea lui consta n faptul c el nu-l vedea nici pe cel care i ddea milostenia, nu
vedea nici ceea ce-i ddea, nu-si vedea nici propria mn n care i se punea milostenia, nu
se vedea nici pe sine nsusi. Mcar pentru asemenea pricini putem spune c orbirea
trupeasc este o stare dintre cele mai nenorocite din viata unui om.
Omul are ochi nu numai trupesti, ci si ochi sufletesti. Cei trupesti sunt asemntori cu
ochii altor vietti de pe pmnt: cai, lupi si multe altele. Ochii cei sufletesti ns se
aseamn cu ochii ngerilor si cu ochii lui Dumnezeu.
Deci, pentru c omul are dou feluri de ochi, trupesti si sufletesti, apoi si orbirea omului
poate fi tot de dou feluri: trupeasc si sufleteasc. Orbirea trupeasc poate fi din nastere,
din pricina unui accident sau din pricina unei boli. Din pricina orbirii trupesti nu putem
vedea lumea aceasta material si nici pe noi nsine, nu putem merge fr cluz si nu ne
putem bucura de lumina, de culorile si de toate frumusetile lumii vzute.
Orbirea sufleteasc este ns cu mult mai primejdioas dect cea trupeasc si un
asemenea orb este mai nenorocit dect orbul Bartimeu din Sfnta Evanghelie de astzi.
Dac orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L vede pe
Soarele drepttii si Printele luminilor, cu strlucirea harului Su. Nu recunoaste pe Cel
care i d buntti nepieritoare: viat, suflet, nemurire si nu se vede nici pe sine nsusi asa
cum este cu adevrat.
Cum apare orbirea sufleteasc?
Orbit de pofta ochilor a fost mpratul David vznd pe Batseba, sotia lui Urie si, tot asa,
cei doi btrni din Babilon, vznd pe Suzana la baie. Orbit a fost Irod privind pe
Salomeea, fiica Irodiadei, jucnd si chiar nteleptul Solomon a fost orbit sufleteste de
femeile strine si a gresit si el naintea lui Dumnezeu (III Regi 11, 3-4).
Asemenea exemple sunt foarte multe n Sfnta Scriptur si, fr ndoial, cu mult mai
multe n viata oamenilor, de-a lungul istoriei.
Prin aceste ferestre deschise ale ochilor nostri, odat cu ispitele citate din Biblie, intr n
noi valuri ntregi de alte amgiri si pofte ca: mndria, lcomia dup avere si lux, invidia,
mnia, betia, spectacole ce tulbur nchipuirea s.a. Pe rnd sau toate laolalt, ntunec
lumina cea dinluntru a sufletului si zguduie ntreaga viat a omului.
Nu trebuie s uitm de ochii sufletesti!
Omul nu este fcut de Dumnezeu numai pentru aceast lume a pmntului. Ci aceast
lume este pentru noi numai un cmp de lupt, un stadion de ncercare a puterilor sufletesti
si trupesti, din care crestinul - fcnd bine si rspndind lumin n jurul lui - ncearc s
ias biruitor pentru ca s merite premiul, adic fericirea vietii viitoare si nesfrsite.
Pentru a ne descurca n aceast lume, ne sunt dati si ochii acestia trupesti, ca s vedem pe
unde mergem, s ne informm si s cunoastem realittile de aici si s ne bucurm n chip
nevinovat de toate lucrurile bune si frumoase care ne nconjoar.
Dar nu numai att. Acesti ochi trupesti ne sunt dati si ca s-i tinem mereu n legtur cu
ochii cei luminosi ai sufletului nostru, prin care putem ntelege rostul cel adevrat al
existentei si n acest fel s putem cunoaste pe nsusi Stpnul vietii, pe Cel care a zis: ''Eu
sunt Calea, Adevrul si Viata''.
De aceea, pe lng multele griji ale vietii noastre pmntesti, s nu uitm niciodat de
vzul cel dinluntru, de ochii cei sufletesti, ca nu cumva s fie umbriti sau ntunecati de
patimi, ci s fie curati si luminosi ca ochii pruncilor sau chiar ca ochii ngerilor. Si dac
se spune despre unele lucruri sau fiinte c ne sunt dragi ca lumina ochilor, apoi cu att
mai mult trebuie s ne fie drag lumina sufletului nostru, partea aceasta din noi care d
sensul si esentialul fiintei omenesti.
asupra voastr'', le zice Mntuitorul fariseilor (Ioan 9, 41). Cu alte cuvinte, Iisus le spune:
''Dac v-ati recunoaste orbi, n-ati avea pcat, pentru c M-ati ruga s v vindec. Dar voi
pretindeti c vedeti adevrul, cnd de fapt sunteti orbi si nu voiti s fiti vindecati de
Mine''.
Cnd omul si d seama c este bolnav cere un sfat de la cineva, alearg la doctor, se
roag lui Dumnezeu - face ceva ca s scape de boala care i amenint sntatea. Dar dac
rmne nepstor, boala progreseaz si ntr-o bun zi cade la pat si moare. Tot asa se
ntmpl si cu boala cea dinluntru, cu orbirea sau chiar cu moartea sufletului.
Pentru multi dintre noi se mplineste cuvntul din Apocalips, n care Dumnezeu ne
spune asa: ''Stiu faptele tale, c ai nume, c triesti, dar esti mort. Privegheaz si ntreste
ce a mai rmas si era s moar'' (Apocalips 3, 1-2).
Care sunt aceste fapte ucigtoare pe care le avem si le purtm cu noi, care ne ntunec
sufletul nct ajungem s murim, desi suntem nc n viat? Le-am amintit de curnd:
trufia, invidia, mnia, betia, desfrul, lcomia, lenea, superficialitatea, necredinta, lipsa de
dragoste, osndirea pe nedrept a semenilor nostri etc.
Cte familii nu se destram din pricina patimilor si a ncurcturilor nengduite pe care le
are unul sau altul dintre soti?!
Cte sotii nu-si plng amarul csniciei cnd sotul vine acas trziu si beat, face scandal, i
sperie si i bate pe ea si pe copii, iar mai apoi si prseste familia si se ncurc cu alta?!
Cti crestini nu se roag lui Dumnezeu numai cnd d peste ei cte un necaz, iar cnd le
merge bine uit si de Dumnezeu, si de suflet si duc o viat urt si strin de orice bine?!
Asemenea fapte, frati crestini, sunt ca niste umbre negre, umbre grele, care nvluie
sufletul si constiinta noastr, mbolnvindu-ne de moarte.
n ncheiere am s citez - tot din cartea Apocalipsei - cuvintele lui Dumnezeu care ni se
potrivesc, n msuri diferite, fiecruia dintre noi:
''Stiu faptele tale; c nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel,
fiindc esti cldicel - nici fierbinte, nici rece - am s te vrs din gura Mea. Fiindc tu zici:
Sunt bogat si m-am mbogtit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii c tu esti cel ticlos si
vrednic de plns, si srac si orb si gol!
Te sftuiesc s cumperi de la Mine aur lmurit n foc, ca s te mbogtesti, si vesminte
albe ca s te mbraci si s nu se dea pe fat rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi, ca s-ti
ungi ochii si s vezi.
Eu pe cti i iubesc i mustru si i pedepsesc; srguieste dar si te pocieste.
Iat, stau la us si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si
Puterea rugciunii
Rugciunea curat - mplinirea si foloasele rugciunii n Esenta vietuirii crestine Rugciunea inimii este de mare actualitate n viata modern mprtia lui Dumnezeu este n noi - ''Unde este comoara voastr, acolo este si inima
voastr''
Srbtorim n chip deosebit ziua de astzi; pstorul nostru sufletesc, Prea Fericitul Printe
Patriarh, mplineste acum zece ani de patriarhat. De dimineat, dup ce s-a slujit Sfnta
Liturghie la Catedrala Patriarhal (precum si la Biserica Sfntul Grigorie Palama din
Politehnic), s-au tinut mai multe cuvntri importante care au artat toat truda, tot
amarul si toate roadele frumoase aprute n acesti zece ani, prin grija, prin echilibrul, prin
ntelepciunea Printelui Patriarh Teoctist. Cu acest prilej, v rog s nchinati un gnd si o
rugciune n seara aceasta pentru anii ce vin. Dumnezeu s-l ocroteasc si s-l tin n
fruntea Bisericii, pentru c este un bun si adevrat printe sufletesc. S-i urm cu
adevrat, din toat inima, s triasc ntru multi si fericiti, rodnici ani.
Prea Fericitul Printe Patriarh nconjurat de tineri
de la filialele ASCOR si ale Ligii Tinerilor Crestini Ortodocsi Romni, noiembrie 2001
n afara acestei srbtoriri a Printelui Patriarh, ziua de 14 noiembrie ne prilejuieste si un
alt motiv de bucurie: prznuirea Sfntului Grigorie Palama, teologul rugciunii. ntr-o
vreme foarte grea pentru practicarea rugciunii lui Iisus - cnd erau multe nedumeriri si
multe critici nedrepte referitoare la o asemenea lucrare - apare acest mare teolog din
partea lui Dumnezeu, care, prin ntelepciunea sa, prin harul Sfntului Duh mai ales, a
lmurit foarte bine ce reprezint aceast rugciune care duce la unirea omului cu
Dumnezeu.
De ce este asezat aceast pomenire a Sfntului Grigorie Palama la nceput de post? Dup
cum stiti, de mine dimineat intrm n postul dinaintea Nasterii Mntuitorului. Si n post
avem nevoie de mult rugciune, la fel cum si rugciunea este ajutat mult de post. Fr o
comuniune ntre aceste dou practici, viata noastr duhovniceasc schioapt.
Asadar astzi, la invitatia fratilor studenti din ASCOR - mi-s frati sufletesti -, iat-m
aici, n fata dumneavoastr, ncercnd s spun cteva cuvinte despre rugciune.
Onorat asistent, Sfntul Apostol Pavel vorbind despre importanta rugciunii ne d acest
sfat: ''Rugati-v nencetat''. Dup cum stiti, Dumnezeu este duh si este prezent: ''Eu sunt
Cel ce sunt'', spune Dumnezeu proorocului Moise n fata rugului din Sinai. Si nu exist o
bucurie mai mare dect aceast comuniune a noastr cu Dumnezeu Cel Viu, prin
rugciune.
Rugciunea curat
Ce este rugciunea? Stim cu totii. Cnd am nceput cuvntul de aici, eram deja n
rugciune. Se cnta Paraclisul Maicii Domnului de la mnstirea Putna. n ''Filocalie''
citim c rugciune nseamn vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu.
Cnd ne rugm, cnd i spunem psurile noastre lui Dumnezeu si i cerem s ne ajute n
necazuri, se cuvine s deprtm din minte toat grija cea lumeasc - asa cum se cnt n
timpul Liturghiei, la Heruvic - si s cugetm numai la El. Vorbim cu nsusi Dumnezeu!
Nu este bine s ne rugm doar cu buzele, iar mintea s fie departe de cuvintele rugciunii.
Asta nseamn necuviint si pcat. ''Cum puteti pretinde lui Dumnezeu s ia aminte la
rugciunile voastre - ne ntreab un Sfnt Printe - dac voi nsiv nu luati aminte la
rugciunile voastre? Nu stiti ce spuneti!''
Rugciunea fcut cu evlavie, cu inim curat, cere o anumit pregtire, frati studenti,
cere supravegherea simturilor noastre. Moise proorocul n-a putut s se apropie de rugul
aprins din Sinai dect dup ce si-a deprtat toat ncltmintea din picioarele sale.
''Dezleag toat ncltmintea din picioarele tale - spunea Dumnezeu din rug - pentru c
locul pe care te afli este sfnt.'' Aproape orice loc unde ne rugm este sfnt, deoarece
Dumnezeu e de fat ntr-un chip tainic. De aceea suntem si noi gata ca acest reflector
luntric al vietii noastre s fie deschis pentru convorbirea mintii cu Dumnezeu. Ne
strduim ca, nainte de a ncepe rugciunea, s izgonim din inima noastr orice gnd
ptimas, cci inima noastr este templu al Duhului Sfnt, cum ne spune marele Apostol
Pavel.
Este folositor s-i acordm rugciunii cinstea cuvenit si astfel s ascultm pe
Mntuitorul care ne ndeamn: ''Iar tu cnd te rogi, intr n cmara ta, nchide usa si
roag-L pe Tatl tu, care este n ascuns''. Totdeauna este Dumnezeu de fat, ns este
ascuns de ochii trupesti. Cmara este inima, simturile sunt poarta. De aceea ele trebuie
bine zvorte, cci prin acestea vine sminteala n timpul rugciunilor.
Rugciunea trebuie fcut cu struint, dup cum avem multe exemple n Sfnta
Evanghelie. S ne aducem aminte de acea femeie pgn, acea canaaneanc care striga
disperat n urma Mntuitorului ca s-i vindece fiica ndrcit. Desi Mntuitorul pare c
nu o aude, pn la urm i vindec fiica si nc de la distant. S ne aducem aminte de
Bartimeu, acel orb din Ierihon. Lumea i cerea s tac, dar el, dimpotriv, striga si mai
tare. Si Iisus, Care l-a auzit, i-a tmduit orbirea lui.
Ne putem ntreba: cnd mplineste Dumnezeu mai repede rugciunile noastre? Rspunsul
poate fi dat n mai multe chipuri. O cale sigur este atunci cnd rugciunea noastr este
nsotit de post, de milostenie si viat fr prihan. Milostenia si postul sunt aripi care
nalt rugciunea, asa cum am spus la nceputul ntlnirii. Aceste trei fapte bune rugciunea, postul si milostenia - se ntreptrund si se ajut ntre ele pentru folosul nostru.
De asemenea rugciunile noastre sunt foarte repede ascultate cnd chemm n ajutor pe
Maica Domnului si pe sfintii (prietenii) lui Dumnezeu si cnd aceste rugciuni sunt
fcute de mai multi credinciosi mpreun. Sfntul Apostol Petru a fost nchis de Irod n
temnit, cu picioarele n butuci, iar rugciunile nencetate, fcute de multi credinciosi
pentru dnsul naintea lui Dumnezeu, au fost att de puternice nct Dumnezeu a trimis
un nger din Cer si n chip minunat l-a eliberat pe Sfntul Petru din temnit. Asa se
ntmpl adeseori ca Dumnezeu s rspund rugciunilor noastre.
mplinirea si foloasele rugciunii
Sunt ns destul de multe cazuri cnd Dumnezeu nu mplineste rugciunile noastre. Din
ce motiv? Pentru c multi, asa cum am spus, se roag numai cu buzele, iar mintea lor
colind pretutindeni. Ne zboar atentia de la cuvintele rugciunii. Mntuitorul nostru i
mustr pe cei care au o astfel de rugciune, zicnd: ''poporul acesta M cinsteste numai
cu buzele, iar inima lui e departe de Mine.''
De asemenea, Dumnezeu nu ne ascult rugciunile atunci cnd, fr s constientizm,
cerem ceva care ar putea fi nefolositor pentru propria noastr viat. Astfel, o persoan pe
care o cunosc, fiind n nchisoare, cerea mereu s fie scoas la munc; tot n nchisoare,
ns la munc, afar, sub cerul liber. Pentru c viata n celul devenise foarte grea si
insuportabil. Dumnezeu amna mereu rspunsul la cererea lui. Mai trziu s-a convins
ns de ce nu-i era ascultat rugmintea: unii dintre cei care plecaser la munca cmpului
- sub presiunile nchisorii, la munca silnic - au murit acolo, n balt sau la cmp, sau n
delt. Iar multi, aproape toti, s-au ntors bolnavi la celulele lor din temnit. Asa nct
Dumnezeu nu i-a ascultat cererea atunci cnd se ruga, pentru c putea s moar acolo.
Asa se ntmpl n unele cazuri atunci cnd i cerem un lucru lui Dumnezeu si nu-l
primim. Dumnezeu, Care stie precis tot cursul vietii noastre de cnd ne nastem si pn
simtim ajutorul Lui real n viata noastr. n rbdarea ispitelor si a necazurilor simtim cum
aceast rugciune ne ntreste n credint, ne sporeste dragostea fat de Dumnezeu si fat
de aproapele. Ne lumineaz mintea s ntelegem, s adncim, s ne plac Sfintele
Scripturi. Ne ajut s simtim c bucuriile ceresti sunt infinit mai mari si mai frumoase
dect bucuriile pmntesti.
Toate aceste binefaceri ceresti sunt ca o arvun pentru intrarea noastr n comuniune cu
Mntuitorul Hristos, cu harul lui Dumnezeu, gustnd cte putin n aceast lume din
bucuriile si viata fericit de dincolo, pe ct este cu putint nou, oamenilor.
S ne ajute Bunul Dumnezeu s atingem si acest sfnt ideal de unire a mintii cu inima, de
fapt de unire a noastr cu Dumnezeu. Atunci lupta cu noi nsine se usureaz, sfnta
rugciune se rosteste nencetat n inim, ziua si noaptea, dup cuvntul din Cntarea
Cntrilor: ''Eu dorm, dar inima mea vegheaz''; iar bucuriile duhovnicesti ntrec orice
bucurii pmntesti si dragostea lui Dumnezeu fat de cine pstreaz poruncile si cheam
nencetat numele su este cu adevrat mare, cu greu de tlmcit prin cuvinte omenesti.
Pn atunci ns s rostim cu smerenie, cu struint si cu dragoste, cu timp si fr timp,
cu ncredere n Dumnezeu si cu dor, aceast sfnt rugciune: Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m, pe mine, pctosul. Amin.
Rugciunea mintii este de mare actualitate n viata modern
Multumim printelui Sofian pentru aceste cuvinte att de folositoare. Asteptm ntrebrile
dumneavoastr. Pn atunci, o prim ntrebare: n ''Jurnalul fericirii'', printele Nicolae
Steinhardt spune c multi oameni cred c, atunci cnd se roag, se roag pentru a-i
asculta Dumnezeu, dar n realitate este exact invers. Omul cnd se roag, ncepe el s-L
asculte pe Dumnezeu. Ce ne puteti spune despre aceste afirmatii?
E adevrat c oamenii atunci cnd se roag asteapt ceva de la Dumnezeu, un ajutor pe
care nu-l poate da dect El. De multe ori rugmintile, cererile noastre ctre oameni sunt
zadarnice. ns, dac ncepem s ne rugm, ncepem si s ntelegem mai bine sfaturile lui
Dumnezeu n viata noastr, ceea ce este un mare folos, un adevrat cstig pentru noi. C
Dumnezeu niciodat nu ne nvat de ru, ci totdeauna spre folosul nostru.
- Ce ne puteti spune despre puterea de rugciune pe care au avut-o unii oameni n
nchisori?
- n nchisori eram asa de bine pziti, asa de constrnsi, c nu ne puteam gndi dect n
sus, pe vertical, la Dumnezeu. De obicei omul se roag cu putere cnd este n necazuri.
Si nchisorile erau cu adevrat niste mari necazuri. Rugciunile celor din temnitele
comunistilor erau primite de Dumnezeu; cu toat mizeria, cu toat rutatea comandat
mpotriva srmanilor detinuti, aveau toti o senintate si o bucurie care nu puteau s vin
dect de sus, de la Dumnezeu.
Rugciunile din nchisori erau niste rugciuni asemntoare cu ale Sfintilor Printi din
pustiu sau cu ale attor martiri arsi pe rug, care, atunci cnd focul clocotea sub ei, erau
veseli si multumeau lui Dumnezeu pentru aceast jertf pe care o aduceau naintea
sfinteniei Sale. Cam asa erau si aceste rugciuni din nchisori, pentru foarte multi dintre
detinutii politici. Pentru noi, cei de acum, zbuciumul lor, modul lor de viat ne sugereaz
gndul c este bine s ne smerim, s ne ostenim, s ducem o viat ascetic - pe ct e
posibil - prin post, prin rugciune, prin metanii, prin iertarea insultelor pe care le primim
n viat, prin rbdare fr crtire si atunci rugciunile noastre sunt primite naintea lui
Dumnezeu, asa cum au fost cele din nchisorile comuniste.
- n conditiile actuale de viat, cum putem primi darul rugciunii inimii, stiut fiind c
mprstierea mintii la crestinii de astzi este mult mai mare dect a celor de odinioar?
- Este adevrat ce spuneti, asa este; viata de astzi e zbuciumat, fr astmpr, o viat
plin de miscare. Rugciunile pustnicilor erau niste rugciuni de toat ziua si noaptea.
Spune un sfnt din Filocalie c se ruga de dimineat pn seara si cnd obosea rugnduse, citea toat Sfnta Scriptur. Viata lui era o viat angajat permanent n legtura cu
Dumnezeu; el avea o rugciune static, o rugciune care l obliga s stea pe loc.
Pentru viata modern, parc Dumnezeu a rnduit aceast rugciune scurt: ''Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul'', cum am spus-o si
cum o stiti; sau mcar limita rezumatului acesteia: ''Iisuse, miluieste-m''. Orict de
grbiti am fi n viata aceasta de toate zilele - poate suntem la lectii, ascultm un curs la
universitate, sau suntem la atelier, ori n fabric, sau pe drum, sau comunicm cu cineva putem spune totusi din cnd n cnd ''Iisuse, miluieste-m''. Pe de o parte <Iisuse> - care
lumineaz planul acesta al vietii noastre crestine, Dumnezeu cu toat mprtia Lui si, pe
de alt parte, ''miluieste-m'' - starea noastr de jos, starea de mizerie, de nevoie n care
ne aflm adeseori. Mcar aceste cuvinte s le rostim de-a lungul vietii.
n concluzie, putem spune c n viata modern, cu toat graba ei si cu tot neastmprul
nostru, ne putem hrni din aceast rugciune ntr-un chip cu adevrat multumitor.
- V rugm s ne spuneti cteva cuvinte despre gruparea duhovniceasc de la mnstirea
Antim care s-a numit <Rugul Aprins> si despre rolul pe care l-a avut rugciunea inimii
pentru cei care au fost acolo.
- Aceast miscare duhovniceasc a ''Rugului Aprins> a luat nastere n timpul stpnirii
comuniste. Pe strad si n viata de toate zilele era un zbucium si un efort din partea unor
puteri vrjmase pentru a schimba tot ce era vechi, asezat, frumos, statornic, cu o mod
nou, pe care o stim si-am trit-o.
n acest zbucium, la Mnstirea Antim, n bibliotec, se vorbea despre rugciunea lui
Iisus, despre aceast lucrare luntric bazat pe Traditia Sfnt, pe practica Sfintilor
Printi, pe toat experienta ascetic de dou mii de ani. Timp de vreo sase ani, ncepnd
din 1945, s-au organizat conferinte n fiecare duminic.
Aceast lucrare obsteasc era foarte plcut. Din pcate ns, ea se desfsura ntr-un cerc
restrns, ntruct nu se putea extinde prea mult din cauza zarvei din afara vietii noastre
mnstiresti.
Erau mari personalitti care ne ocroteau precum printele Stniloae, printele Benedict
Ghius, profesorul Alexandru Mironescu, medicul Vasile Voiculescu, scriitorul Ion Marin
Sadoveanu.
Participa mult tineret, multi studenti care dup aceea, sracii, au suferit n nchisoare.
Veneau setosi s afle si ei ceva despre aceast viat luntric.
Si plecau foarte bine hrniti sufleteste. Dup ce conferentiarul si termina cuvntul, erau
ntrebri din public; fel de fel de ntrebri, cum sunt ntrebat eu acum. Si rspundeau cei
care voiau si puteau s rspund. Era un dialog, o testur de idei, de gnduri si de
dorinte duhovnicesti care i hrneau foarte mult pe asculttori.
- Este adevrat c toti cei care au participat la <Rugul Aprins> au fost nchisi? Care a fost
motivul ce s-a invocat pentru a fi bgati la nchisoare?
- Exist un dicton: ''Cine nu este cu noi este mpotriva noastr''. Cei care ne stpneau ne
cereau tuturor s fim cu ei. Dar noi, fr s-i contrazicem, nu eram de acord cu marxistii.
Erau inteligenti - pentru c diavolul este foarte inteligent - si erau condusi de acest duh al
ruttii. Si-au dat seama c nu suntem cu ei, c suntem mpotriva lor si atunci ne-au
adunat de pe unde ne-au gsit si ne-au pzit cu strsnicie mai multi ani. Nu cumva s fim
mpotriva lor. Acesta a fost rezultatul acelor seri de lucru.
- Printe arhimandrit, care ar trebui s fie rnduiala zilnic de rugciune n cazul unui
student?
- Dup cum Sfntul Vasile cel Mare si Sfntul Grigorie Teologul nu cunosteau n anii
studentiei dect drumurile care duceau la scoal si la biseric, tot asa ar trebui s-si
mpleteasc viata si studentii de astzi: ntre studii si rugciune. Nu stiu cum si pot face
programul, ns, pe lng hrana trupeasc pe care, vrnd-nevrnd, cutm s ne-o
nsusim, avem nevoie si de hran sufleteasc, fr de care murim; murim, desi trim.
Murim sufleteste, devenim sterpi, mpietriti, uscati, nesimtitori, ri, gelosi, mndri si asa
mai departe.
Rugciunea - aceast legtur cu sfintenia, cu izvorul vietii si al ntelepciunii - ne ajut s
nvtm bine, s sfsiem ntunecimile de pe mintea noastr, pentru ca ea s devin
luminoas; ne ajut s sfsiem nvelisurile de pe inima noastr, nvelisuri care ne fac
nesimtitori n fata lui Dumnezeu. Asa nct s punem accentul pe aceast apropiere de
Dumnezeu si celelalte vin aproape automat. Adic s nu fie goluri n viata noastr,
rugciuni la cte o zi sau cte o clip si restul vietii petrecut cu celalalte preocupri.
Fiecare zi s fie marcat de rugciune si de celelalte ascultri omenesti, studentesti. Fr
aceast alternant, viata noastr schioapt, este o viat bolnav, o viat insuficient, o
viat stirbit.
- Cum ne dm seama care este calea pe care trebuie s mergem: cstorie sau clugrie?
- Cstoria este calea normal a vietii. De la nceputurile lumii a fost o pereche de
oameni: strmosii nostri, Adam si Eva. Chiar Dumnezeu le-a dat porunca s creasc si s
se nmulteasc. Deci familia este n primul rnd la temelia societtii omenesti. Prin
cstorie, brbatul si femeia devin creatori, nmultind neamul omenesc. Este o chemare
general pentru acest mod de viat, o chemare adresat tuturor oamenilor.
Monahismul este sfat evanghelic si se cere o chemare vie la acest mod de viat. Trebuie o
chemare, trebuie ndemn din miezul fiintei tnrului pentru a veni la clugrie. Si de
aceea este o mare deosebire ntre un mod si altul de viat; alt misiune are clugrul si
alt misiune are familia.
Pe familie se pune accentul ntr-o viat social. Viata familiei cu grijile ei, cu problemele
ei de fiecare zi, adeseori priveste numai n jos sau pe orizontal, nu are prea mult timp s
se uite si n sus. Fratele din mnstire care are chemare pentru acest tel special apropierea de Dumnezeu - poate interveni s atrag atentia, s lumineze mintea si
tendintele oamenilor, spunndu-le c mai exist si o alt viat, o viat nesfrsit dincolo
de lumea pmnteasc. Aceasta cred c este misiunea pe care o are n special clugrul,
fat de cel care duce o viat de familie. Cci agonisim si muncim din zori si pn n
noapte pentru pinea de toate zilele si pentru adpost si petreceri, dar uitm c vom muri
ntr-o bun zi si c vom da seama de orice timp desert folosit n viat, dup cum ne spune
nsusi Mntuitorul.
cnd harul lui Dumnezeu lucreaz asupra noastr n asa msur nct tot interiorul nostru
arde cu un foc asemntor cu Sfnta Lumin de la Ierusalim. Stiti c de sute de ani apare
n mod miraculos o lumin sfnt la Ierusalim n timpul nvierii. Aceast lumin la
nceput nu te arde; poti umbla cu mna prin ea, poti s-ti dai cu ea pe fat si tot nu te
arde. ns este lumin, este flacr, la fel ca flacra rugului aprins din Sinai care nu
mistuia rugul, pomul de acolo. Cam asa este si acest foc al inimii rugtoare despre care
vorbeste Sfntul Ioan Casian: un foc care nu mistuie, ci arde si lumineaz asa cum
lumineaz Dumnezeu mintea si inima noastr cnd dorim ceva dumnezeiesc.
- Rugciunea poate suplini Sfnta mprtsanie, asa cum citim n viata unor sihastri?
- Nu poate suplini Sfnta mprtsanie; aceasta are rolul ei, iar rugciunea are un rol
pregtitor pentru primirea Sfntului Trup si Sfntului Snge ale lui Iisus Hristos.
Sfnta Maria Egipteanca numai prin rugciune, fr Sfnta mprtsanie, dup 47 de ani
de sihstrie n pustiul Iordanului, ajunsese ca n timpul rugciunii s se nalte la un cot
mai sus de pmnt. ns cu totii avem nevoie de Sfnta mprtsanie. Sfntul Zosima care a venit la ea n pustiu si a mprtsit-o - a pus sigiliu si confirmare pe aceast
vrednicie adus prin rugciune, pn la acest stadiu de nltare a trupului; asa de usoar a
devenit materia din ea c se ridica prin rugciune. ns avea nevoie numaidect si de
Sfnta Euharistie; ea a venit si dup aceea sfnta s-a svrsit. A doua oar cnd a sosit
Sfntul Zosima cu Sfntul Trup si Snge, nu a mai gsit-o n viat. si luase portia ei de
sfintenie prin prima si ultima cuminecare, dup 47 de ani de viat pustniceasc. Asa nct
rugciunea are rostul ei, iar Sfnta mprtsanie este desvrsirea acestui rost.
- De ce este neaprat nevoie de un duhovnic cnd se practic rugciunea inimii?
- Este nevoie de un duhovnic pentru c aceast rugciune spus nencetat - spus foarte
des, de-a lungul mai multor ani - aduce niste stri speciale pentru cel care o practic. De
pild, apare o cldur aici, n dreptul inimii, mai sus de inima aceasta carnal. Apare un
semn si cel care se roag si nu stie ce rost are aceast rugciune, se poate mndri, cine
stie ce poate crede despre el nsusi. Si duhovnicul i poate spune c aceast stare de
nclzire este o stare fireasc: <Fii linistit, mergi mai departe!>. Adic pot aprea, pe
calea aceasta a rugciunii inimii, niste probleme noi pentru rugtor. El nu le cunoaste, nu
stie cum s le rezolve si duhovnicul care practic aceast rugciune i poate rspunde
precis la frmntrile lui.
- Ce rol are n deprinderea rugciunii inimii, rugciunea rostit cu gura?
- Omul mbrcat n rostiri si psalmi, si acatiste, si canoane, si poate rosti cu gura aceast
rugciune scurt de care am amintit. ns cnd rostesti cu gura, adeseori mintea colind
pe alte coclauri, dup cum am mai spus. Si de aceea este bine s facem un efort pentru a
ne concentra mai mult. Dac nu reusim dintr-o dat, putem repeta rugciunea. S-o
repetm si s ne cim pentru aceast rtcire a mintii si s-L rugm pe Dumnezeu s ne
ajute s ne adunm mintea n noi nsine. Asta pentru orice rugciune am face: cititul
psalmilor (psalmii sunt foarte frumosi, foarte puternici), Paraclisul Maicii Domnului,
Asa nct n fiecare dintre noi este un centru tainic, mistic. Din acest centru izvorsc toate
relatiile noastre personale: dragostea, buntatea, mila, smerenia noastr, bun-cuviinta,
toate sunt legate de acest centru mistic din noi, unde locuieste Dumnezeu si mprtia Sa.
Asa nct nu stiu cum ar putea arta o viat crestin fr rugciune, fr acest centru
mistic, fr acest loc al lui Dumnezeu din noi.
Viat social?! Si pgnii aveau o viat social, se ocupau numai de aceast orizontal a
existentei. Iisus Hristos ne spune ns si acel cuvnt n predica de pe munte: ''Cutati mai
nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor aduga vou''. Asa
nct nu cred c este o piedic pentru a lucra n viata social dac ai nluntrul tu un
izvor nesecat, datorat prezentei lui Dumnezeu.
- Rugciunile oamenilor care nu s-au spovedit de ani de zile sunt ascultate de Dumnezeu?
De asemenea, celor care triesc n pcate mari li se ascult rugciunile?
- Dac rugciunile sunt fcute la fel ca ale vamesului din Evanghelie - cu umilint, n
durerile inimii, neosndind pe altul, cerndu-si iertare pentru ticlosiile de pn atunci Dumnezeu l ascult pe oricare dintre oameni. Pentru pctosi S-a ntrupat Dumnezeu.
Tlharul de pe cruce a zis numai cteva cuvinte si s-a mntuit, a fost iertat. Spune
Fericitul Augustin despre el si acel cuvnt, pe care poate-l stiti unii dintre dumneavoastr:
<Fericit tlhar! Toat viata a furat, iar la urm a prdat si Raiul''.
Asa c Dumnezeu ascult rugciunea oricruia fcut cu umilint, cu cint, cu regret
pentru tot ce-a fost ru n viata lui de pn atunci, pn n clipa cnd s-a gndit c exist
un Dumnezeu si c are o rspundere pentru tot ce a fcut n viata pmnteasc.
- Exist n rugciune ispite de-a stnga si ispite de-a dreapta? Ce nseamn acest lucru?
- Da, sunt ispite de-a stnga si de-a dreapta. De-a stnga sunt foarte cunoscute: betia,
lenevia, desfrul, furtul, rzbunarea, mnia, toate sunt ispite de-a stnga. De-a dreapta
poate fi un post exagerat, adic obsedat de amnunte sau cu mult peste puterile trupesti.
De aceea este bun ntelepciunea pe care trebuie s o cerem de la Dumnezeu, ca s ne
lumineze drumul vietii pentru a putea fi echilibrati, pentru a nu gresi si pentru a putea s
mergem pe calea mprteasc, cum o numesc Sfintii Printi, pe aceast cale de aur - via
aurea. Postul s fie post, cu ntelepciune fcut, abstinenta s fie abstinent cu adevrat,
paza aceasta a simturilor s fie cu adevrat paz sincer, cinta s fie sincer, rugciunile
s fie ct de multe, dar s fie atente, cu umilint si cu smerenie, si atunci toate merg bine.
Orict ar fi de lungi rugciunile, dac sunt fcute numai cu buzele, nu sunt primite de
Dumnezeu. Sunt unii bieti crestini care fac acatiste si psalmi - multi psalmi si multe
acatiste - ns si dau seama trziu de tot c le-au fcut numai cu gura. Au fost absenti cu
inima si cu mintea de la ceea ce au spus. Aceste rugciuni ajut foarte putin. Dumnezeu
Altar se cnt ''Pe Tine te ludm" - cel mai sfnt moment de rugciune din Sfnta
Liturghie. Pun o ntrebare despre - stiu eu - cum se pregteste magiunul sau alt ntrebare
din viata comun. Si, n acest fel, l ntrerupe pe cel de lng el; acesta, la rndul lui, e
atent la ce i se spune, ns pierde harul rugciunii.
- Sincer, eu m poticnesc la rugciunile ctre Maica Domnului, la expresii precum
''singura grabnic folositoare". Cum s nteleg?
- Maica Domnului este Maica Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Mama ntotdeauna este
foarte sensibil fat de fiul su, de copilul su. Orice i se ntmpl copilului, maica este
foarte usor sensibilizat. Dac este ntr-o cumpn grea fiul ei, chiar dac s-a purtat mai
ru pn atunci cu ea, ea este foarte grabnic plin de griji si nu stie cum l-ar putea ajuta ca
s scape din acel impas. Mama pmnteasc! Am ntlnit multe cazuri de acestea n viata
mea de preot.
Mama Mntuitorului este o mare exceptie, este mama lui Dumnezeu ntrupat! Fiind Iisus
pe cruce, El a dat pe Maica Domnului n grija Sfntului Ioan, spunndu-i: ''aceasta este
mama ta''. Prin ncredintarea aceasta din timpul celui mai greu moment al vietii
pmntesti a Domnului Iisus Hristos, Maica Domnului devine mama noastr, a
pmntenilor. Ea se roag cu adevrat pentru noi si e mare mijlocitoare a noastr ctre
Dumnezeu.
Maica Domnului si Sfntul Ioan Boteztorul, acesti doi martori ai lui Iisus Hristos, au
foarte mult trecere naintea Mntuitorului. Adresndu-ne Maicii Domnului - neavnd
curajul, din pricina faptelor noastre rele, ca s ne adresm direct Mntuitorului -, ea
atunci mijloceste pentru noi: ''Doamne, eu care Te-am purtat n bratele mele, care Te-am
crescut n viata Ta pmnteasc, ajut-m n rugciunea mea si ajut pe acest om care se
roag mie". n Acatistul Acopermntului Maicii Domnului Sfnta Fecioar spune:
''mprate ceresc primeste pe tot omul ce se roag Tie si cheam numele meu ntru ajutor,
ca s nu plece nimeni de la fata mea neajutat si neascultat''. Dac te rogi cu adevrat,
rugciunea Maicii este primit de Fiul su, cci Fiul su e Dumnezeu plin de dragoste.
Mai stiu o scurt ntmplare de la cineva care a stat 20 de ani n nchisoare. ntr-o anchet
extraordinar de grea, i s-a terminat rbdarea si el si-a pus n gnd s gseasc un mijloc ca
s-si curme viata. Si-a adus ns aminte c, atunci cnd era liber, bunica i spunea: Cnd
dai de un necaz mare, s te rogi Maicii Domnului; si el nu ntelegea acest lucru. Si spunea
el: <Ctre Mntuitorul nu aveam curajul s m rog fiindc nu stiam dac ntelegea
greselile mele. Pe cnd la Maica Domnului, care a fost si ea pmntean ca si noi, m-am
rugat. Scurt, rugciune la disperare: ''Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile si
presiunile care mi se fac aici. Ajut-m''! Se ruga n celul. Si, peste cteva clipe, a vzut
intrnd pe usa nalt a celulei o fptur n alb, cu un prunc n brate care i-a spus cu
dragoste: ''M-ai chemat. O s te-ajut. Fii pe pace!''. Si a plecat mai departe. Dup aceea,
el nu a mai fost chemat la anchet; a fost mutat n alt parte, la Polul Nord, undeva. Apoi
toat viata lui - a trit nc foarte multi ani n nchisoare - a avut o liniste n suflet, desi
conditiile din afar erau destul de grele, din cnd n cnd. Maica Domnului l-a ajutat n
momentul urmtor dup rugciunea sa. Aceast ntmplare o stiu de la cel care-a ptit-o,
la ceea ce spunem. S cerem de la Dumnezeu aceast grabnic prospetime a rugciunii atunci, pe loc. Si se va ntmpla ceva cu noi.
- Printe, ce spuneti despre cei care practic rugciunea inimii, dar mprtsesc o
nvttur strin de cea ortodox, de pild yoga sau parapsihologie?
- Cred c Dumnezeu nu ascult rugciunile lor. Aceste practici sunt strine de neamul
nostru, de mentalitatea noastr si nu sunt nscute prin Hristos si pentru Hristos. E un fel
de ftrnicie a rugciunii sau o nselare. Amestec lucrurile ca s ne par c yoga, de
pild, e cu stirea lui Iisus. Ca de la cer la pmnt este deosebirea dintre acestea.
Exist de asemenea vrjitoare care ghicesc folosindu-se de anumite icoane. Este o
nselare a noastr dac cerem vreo consultatie de la vrjitoare. Nu se poate mpca Duhul
lui Dumnezeu cu minciuna, cu aceast ftrnicie. Dup fapta lor i veti cunoaste pe acesti
oameni care amestec rugciunea lui Iisus cu yoga. Dac ne uitm bine si atent la viata
lor, vedem c, de obicei, calc pe alturea; viata lor e alta dect cea crestin. Chiar n
yoga se ntmpl niste lucruri foarte discutabile, multe necuviinte. Cei care fac yoga stiu
la ce m refer.
- Cstoria poate constitui n vreun fel o piedic n calea rugciunii inimii?
- Poate constitui o piedic, dar eu cunosc persoane cstorite care se roag foarte rodnic
cu aceast rugciune. Adic eu cred c totusi este posibil ca o persoan s se poat ruga
chiar dac este cstorit, dac are familie. Dac reuseste s-si conving si restul familiei
s mearg pe aceast cale, atunci viata lor va fi mult mai usoar si mai frumoas.
- Si o ultim ntrebare: v rugm s comentati versetul biblic ''Unde este comoara voastr,
acolo este si inima voastr".
- Cred c nu-i nevoie de un comentariu complicat n aceast privint, dac ne gndim c,
ntr-adevr, ce ne pasioneaz mai mult aceea ne atrage si atentia noastr.
Comoara presupune n primul rnd bnutul sau dolarul. Sunt oameni care n-au alt grij
dect de a se mbogti. n vremea noastr sunt vreo trei categorii de oameni: oameni
sraci, mijlocii si foarte bogati. Cei foarte bogati cred c adeseori si au inima acolo unde
le sunt banii; se gndesc cum s-i adune si s-i pun unul peste altul, ca s-si creasc tot
mai mult acest venit, aceast comoar. n timpul rugciunii, n timpul citirii Sfintei
Scripturi, a Filocaliei si a altor texte binecuvntate, atentia lor se mparte ntre locul
comorii si mijloacele de a o spori si ceea ce se spune n textele sfinte; iar adeseori mintea
fuge mai mult acolo unde-i comoara material, dect la locul unde-i comoara spiritual,
adic ceea ce citesc pentru sufletul si pentru mntuirea lor. De aceea se spune: <unde este
comoara voastr, acolo este si inima voastr>. Asta cred c o poate recunoaste fiecare n
propria sa viat.
Sfintii au avut ns o alt gndire: Sfntul Antonie, de pild, s-a degajat, s-a desprins total
de averea aceasta pmnteasc dup moartea printilor si; a mprtit averea la sraci si
singur, doar cu o desag, a plecat la pustnicie. Avea un om care-i aducea din cnd n cnd
niste pesmeti si putin ap; iar de la toat cealalt avere - cci era bogat, de pe urma
printilor si - si-a desprins inima. Si atunci nu avea cum s se mai gndeasc la aceast
avere, la aceast comoar. Fiindc nu mai exista, fusese mprtit la sraci, iar el avea
alta n mprtia lui Dumnezeu. De aceea, unde era adevrata lui comoar, la Dumnezeu pentru care vnduse tot - acolo era si inima lui.
Asa au fcut toti acesti lepdati de averi, oamenii lui Dumnezeu care tot timpul triau n
rugciune si n meditatie, cu mintea lipit de aceast realitate, dincolo de viata
pmnteasc, n vesnicie. Aveau inima unde era comoara, unde era Dumnezeu, unde era
harul, unde erau Tainele, unde era bucuria pentru vesnicia de dup moarte.
Conferint tinut n
Aula Universittii din Bucuresti,
14 XI 1996
Cci iat:
Unul posteste, dar se ceart si se judec cu fratele su, ca s-i rpeasc pe nedrept
bunurile.
Altul posteste cu trupul, dar se mnie, vorbeste de ru, ocrste si defaim pe aproapele
su.
Cellalt are stomacul gol de hran, dar inima i este plin de rutate, de egoism, de
invidie si de gnduri spurcate. El nu mnc nici carne, nici lapte, dar ucide cinstea si
numele bun al confratelui su, prin calomnii, prin minciuni si prin osndiri viclene.
''Nu stiti voi postul care mi place?''
''Nu stiti voi postul care mi place?'', ntreab Domnul prin prorocul Isaia. ''Rupeti
lanturile nedrepttii, dezlegati legturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfrmati
jugul lor. mparte pinea ta cu cel flmnd, adposteste n cas pe cel srman, pe cel gol
mbrac-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
Atunci lumina ta va rsri ca zorile si tmduirea ta se va grbi. Dreptatea ta va merge
naintea ta, iar n urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la
strigtul tu El va zice: Iat-M!'' (Isaia 58, 6-9).
Deci, dac postesti cu adevrat, deschide inima ta egoist ctre cel nevoias si, precum
nfrnezi gura ta de la bucate, tot asa nfrneaz gura ta de la minciun, de la npstuire,
de la osndire, de la clevetire si de la tot pcatul care intr prin cuvnt.
Sfintii Printi, marii nvttori si asceti ai lumii laud foarte mult postul si-l recomand
cu struint.
Iat cteva din cuvintele lor:
''Postul este sntate si pace a sufletului si a trupului.''
''Postul este stingerea aprinderilor trupesti, eliberarea de vise urte, curtia rugciunii,
paza mintii, usa umilintei, smerita suspinare pentru pcate, nceputul si temeiul a toat
lucrarea cea duhovniceasc, bineplcut lui Dumnezeu.''
Iar Sfntul Vasile cel Mare adaug:
''Dac oamenii ar lua postul ca sftuitor al faptelor lor, o pace adnc ar domni n toat
lumea. Nu s-ar mai rscula popoarele unele mpotriva altora, nu s-ar mai furi arme, n-ar
mai fi tribunale si nici nchisori.
Pdurile si pustiurile n-ar mai avea tlhari si viata oamenilor n-ar mai fi att de plin de
Dreapta socoteal
- Experienta rugciunii inimii
- Printele Ioan Kulghin n Romnia. ntlnirile de la Rugul Aprins
- Capcanele falsei credinte - nsusirile tririi ortodoxe
- Discernmntul. Cum va fi sub domnia Antihristului?
-Importanta duhovnicului - Credinta tinerilor - Esentialul
V rugm s ne povestiti cteva lucruri importante despre una sau dou mari personalitti
duhovnicesti pe care le-ati cunoscut.
- M-as referi pe scurt la printele rus Ioan Kulghin, despre care am mai vorbit cu alt
ocazie. L-am cunoscut pe vremea cnd se retrgea din Rusia, ndat dup rzboi, cnd
rusii - ajutati de americani - au obligat armatele germane s se ntoarc din victoria lor.
Printele Ioan era n acea vreme duhovnicul mitropolitului Nicolae al Rostovului. Avea
pe atunci aproximativ 60 de ani.
Printele a intrat de mic n mnstirea Optina din nordul Moscovei. Ca frate - dup cum
spunea el - a trit mai mult n schitul Optina, care era aproape de mnstire, lipit de ea.
Dup Revolutie am avut dorinta s vd unde a crescut printele Ioan Kulghin si am fost
pn la mnstirea Optina. Este la marginea unei pduri. Biserica mare este astzi
restaurat, dup ce comunistii au tinut n ea tractoare. Le-am povestit clugrilor de acolo
despre printele Ioan. Ei nu stiau nimic despre el, deoarece printele a fost luat la canal
de comunisti cnd era doar frate de mnstire. Le-am istorisit despre el, iar ei l-au scris n
dipticele lor si acum printele este din nou acolo, la locul lui.
acestia deveniser ntre timp dusmanii revolutiei. De aceea comunistii voiau s afle ct
mai multe lucruri de la tinerii care au trit n Optina. Asa c printele Ioan a fost stors de
tot ce stia el, la vrsta aceea, despre alte persoane care interesau securitatea ruseasc.
Dup aceea a fost scos afar la munc, apoi iar bgat n temnit, asa nct a cunoscut
foarte bine nchisoarea comunist din acea perioad.
Cnd s-a mai slbit aceast prigoan bolsevic si s-au folosit alte metode de
supraveghere, s-a lsat libertate mai mult si Bisericii, astfel c si mitropolitul Rostovului
(de care se va lega destinul printelui Ioan) a nceput s duc o viat mai activ. ntre
timp nu mai erau preoti, deoarece majoritatea fuseser executati; rmseser cei care mai
ieseau din nchisoare. Si, fr ndoial, c printele Ioan era unul dintre ei. El si-a pstrat
aceast integritate pentru c, datorit rugciunii lui Iisus, nu s-a consumat prea mult, cu
toate prigoanele si suferintele pe care le-a ndurat ct a fost nchis.
Printele Kulghin era un om foarte integru si avea o memorie foarte bun. Deoarece era
foarte greu ca cineva s scrie si s mai citeasc pe undeva cteva pagini crestine masinile de scris si tipriturile fuseser cenzurate si strnse, nct nu se gseau crti
duhovnicesti - printele a fost obligat s nmagazineze, s tin minte unele scrieri ale
Sfintilor Printi. Cum avea o minte foarte limpede, a reusit s nvete multe lucruri pe de
rost. Cita - cum am auzit si pe printele Cleopa de la noi - cu foarte mult precizie scrieri
din Sfintii Printi filocalici. Si, n acelasi timp, stiti de ce era puternic cuvntul lui?
Pentru c el tria ce scriau Sfintii Printi. Iar cuvntul lui era un cuvnt care impresiona si
atrgea si asta l-a convins si pe Prea Sfintitul mitropolit Nicolae ca s-l ia ca protopop al
lui, desi era necstorit. Printele Ioan era astfel si duhovnic, si protoiereu al
mitropolitului.
Printele Ioan n Romnia.
ntlnirile de la Rugul Aprins
Dup un timp, balanta rzboiului prea s se ncline spre partea Germaniei care nainta cu
rapiditate pe teritoriile Uniunii Sovietice. ns pn la urm nemtii au fost obligati s se
retrag, iar mitropolitul Nicolae a fugit din Rusia cnd a aflat c bolsevicii sunt din nou
aproape de Rostov. Erau cu el printele Ioan, un diacon, sora mitropolitului - care era
maic - si o prieten a acesteia. Dup ce au ajuns n Bucuresti, mitropolitul a mers la
Patriarhie, cum era si normal. Pe vremea aceea era patriarh Prea Fericitul Nicodim
Munteanul, care n tinerete si fcuse studiile la Kiev, deci stia foarte bine ruseste; si s-a
nteles cu mitropolitul Rostovului ca tot acest grup s fie cazat la mnstirea Cernica, n
casa Nifon.
ntre timp, printele Ioan - care era un om duhovnicesc autentic - s-a interesat unde ar
putea s mai gseasc un loc ca s-si mprospteze viata sufleteasc. Cineva l-a ndrumat
ctre mnstirea Antim (pe vremea aceea ncepuse deja Rugul Aprins).
ntr-o bun zi a plecat singur de la Cernica spre Bucuresti. n oras a ntrebat, n tramvai,
unde e mnstirea Antim, iar un tnr i-a rspuns n ruseste: ''Stiu eu, v conduc dac
aveti nevoie, m numesc Leontie, sunt basarabean, stiu si ruseste, si romneste, asa nct
pot s v ajut''. Acel tnr era un fost soldat din armata sovietic (era mbrcat civil
atunci, armata fiind n descompunere). n acest fel a aprut printele Ioan n mnstirea
Antim, pe cnd eram si eu acolo, n anul 1945.
A venit la Antim ntr-o duminic sear, nainte de vecernie; si atunci, dup slujba
vecerniei, se cnta ca si astzi Paraclisul Maicii Domnului. L-am invitat mai nti la
slujb n biseric, iar dup aceea am nceput s ne cunoastem. Era prezent si printele
Benedict Ghius, era si fratele Andrei Scrima, ucenicul lui Anton Dumitriu - profesor de
logic si filosofie la facultate; era prezent si Sandu Tudor, care, mai trziu, va deveni
printele Daniil Teodorescu (el a fost de fapt initiatorul Rugului Aprins). Asadar printele
Ioan, ntr-o duminic sear din octombrie, a fcut cunostint cu acele persoane. A rmas
noaptea la noi si dup aceea, timp de doi ani, a venit n fiecare smbt seara, ca s fie si
la priveghere. Slujea cu noi mpreun si, dup Sfnta Liturghie de a doua zi, rmnea, iar
seara participa la aceast sedint a Rugului Aprins.
La aceste ntlniri era de obicei mai nti o conferint despre Rugul Aprins - care este un
simbol att al Maicii Domnului, ct si al rugciunii nencetate -, iar dup aceea, sub
form de seminar, erau ntrebri si desigur rspunsuri. Printele Ioan era si el prezent.
Conferintele se tineau n biblioteca mnstirii (n partea dreapt a incintei); ntotdeauna
sala si scrile erau ocupate cu auditoriu.
Odat, cnd a nceput partea a doua cu ntrebrile, printele Ioan a completat un rspuns
cu cteva sfaturi referitoare la rugciunea lui Iisus. Dup aceea a devenit o persoan
foarte important si aproape la fiecare sedint din duminicile care au urmat era si el
ntrebat n chip deosebit. Stia foarte multe lucruri, povestea frumos, n limba rus
binenteles, iar fratele Leontie traducea.
Astzi unii scriu despre Rugul Aprins nchipuindu-si fiecare cam ce am discutat, ce
probleme au fost abordate la acele conferinte.
Adevrul este c principalele probleme despre care se vorbea - din punct de vedere
practic, istoric si mistic - au fost Sfnta Liturghie si viata liturgic din Sfntul Altar,
precum si rugciunea lui Iisus. Asadar, de la Sfntul Altar la altarul inimii. Pentru c, asa
cum se spune si n imnul-acatist al Rugului Aprins, ''inima este liturghisitorul cel
adevrat''. Adic n fiecare din noi exist si se svrseste continuu o liturghie luntric.
Acesta este idealul.
Un ideal usor de mplinit dac n inim exist rvn pentru rugciunea lui Iisus. Miezul
ntlnirilor Rugului Aprins a fost, de fapt, aprofundarea si explicitarea rugciunii inimii.
Despre Rugul Aprins, dup cum stim foarte bine, se istoriseste n Sfnta Scriptur. Moise
proorocul, fugit din Egipt, a ajuns la muntele Sinai si a vzut acolo, chiar n fata sa, un
rug ca un pom, care ardea ncontinuu, fr s se mistuie. Acest rug este simbolul Maicii
Domnului. Desi foc ceresc era Iisus Hristos, Maica Domnului a rmas nears, ns
ndumnezeit prin Pruncul Sfnt. Pentru noi, cei care dup 1945 ne-am ales acest simbol
drept patron sfnt al ntlnirilor de la Mnstirea Antim, Rugul Aprins era si simbolul
rugciunii nencetate. Cine se roag nencetat se aseamn cu acel rug care ardea si nu se
mistuia. Crestinii care practic cu adevrat rugciunea inimii si pstreaz propria
identitate, desi sunt uniti cu Dumnezeu, sunt mereu uniti cu El prin harul, prin focul Lui,
prin acea nesfrsit vlvtaie de lumin si putere. Cu ct acesti rugtori ard mai mult
pentru rugciunea lui Iisus, cu att devin mai luminosi si mai apropiati de Dumnezeu.
n ianuarie 1947 printele Ioan a fost arestat de armata sovietic la mnstirea Cernica mpreun cu fratele Leontie - si dus n Bucuresti la tribunal, judecat si bgat n
nchisoare. Cu el erau ntemnitati si romni. Prin acestia printele tinea legtura cu noi.
Unii se eliberau, veneau pe la noi si ne aduceau vesti sau anumite lucruri de la printele
Kulghin. Atunci nchisorile erau mai putin severe dect n perioada ce a urmat; mai
trziu, cnd am fost si noi anchetati si nchisi, viata la puscrie si la securitate a devenit
foarte aspr.
Printele Ioan a fost condamnat s aleag ntre nchisoarea pe viat si pedeapsa cu
moartea. Printele a ales nchisoarea pe viat. Spunea c n temnitele comuniste sunt
foarte multi oameni descurajati care cred c totul se termin acolo, n puscrie, iar el
poate s-i ajute, s le ridice moralul. Si a preferat nchisoarea pe viat. ns a fost
transferat de la Bucuresti la Odessa, iar acolo, la un moment dat, pentru cumintenia,
btrnetea si trecutul lui, a fost scos din celul n curtea nchisorii, la aer (aerul a contat
foarte mult pentru cei care au fost nchisi). Era un fel de parc n acea curte si el se ocupa
cu ngrijitul florilor. Printele Ioan a murit n cele din urm n temnita de la Odessa.
Dumnezeu stie unde este nmormntat acolo, dac mai exist ceva din trupul lui. Aceasta
este pe scurt viata unui mare duhovnic pe care l-am cunoscut, printele Ioan Kulghin.
- Puteti s mai adugati si alte lucruri referitoare la portretul interior al printelui Ioan?
- Era un om foarte luminos la minte. Cnd l vedeai, ti se prea c nu dai nici un ban pe
el, nu-ti ddeai seama ce valoare duhovniceasc are. Era micut, blond, cu ochii albastri,
purta o mbrcminte simpl; era foarte modest. Dar cnd te apropiai de el si-l ntrebai
niste lucruri, rspundea magistral, ntruct era plin de acest mare har al rugciunii
nencetate.
De mai multi ani la printele Ioan chemarea Domnului coborse din minte n inim; el se
ruga si cnd vorbea, si cnd mnca, si cnd mergea. Rugciunea era pentru el ca si
respiratia. Si n somn se ruga... O stiu chiar de la el; eu l gzduiam n chilia mea de
smbt pn luni si vorbeam cu el multe lucruri care mi-au fost cu adevrat de mare
folos.
Odat l-am ispitit: printele vorbea foarte aprins cu cineva despre grozviile pe care le
ntlnise n temnitele comuniste din Rusia, iar eu i-am pus mna pe umr si l-am ntrebat:
''Printe Ioan, acum te rogi?''. Si mi-a rspuns simplu: ''Da, printe, m rog''. Pn atunci
nu ntlnisem un preot sau un mirean care s spun aceast rugciune cu adevrat
nencetat.
Cunostea toate volumele din Filocalie, cita texte lungi din ele si, mai ales, era un rugtor
adevrat; avea aceast rugciune nencetat care se fixase n inima lui. Si nu exist o
bucurie mai mare pentru o persoan dect aceea pe care o simte atunci cnd rugciunea
lucreaz n inima ei.
- Printe Sofian, v-ati nscut si ati trit mai multi ani n Basarabia si de aceea poate ne
lmuriti mai bine o problem: din mijlocul poporului rus au iesit mari personalitti
duhovnicesti, cum ar fi printele Ioan Kulghin pe care l-ati cunoscut. Nu mai vorbim de
sfintii apreciati astzi n ntreaga lume, precum Sfntul Serafim de Sarov, Sfintii de la
Lavra Pecerska sau Sfntul Siluan Athonitul. n acelasi timp ns tot rusi au fost si cei
care ne-au furat Basarabia, nordul Bucovinei, tezaurul (iar acum nu vor s ni le mai dea
napoi); tot rusi au fost si cei care au deportat sau au omort mii de romni. Cum se
explic faptul c n mijlocul aceluiasi popor exist simultan aceste dou extreme, oameni
radical deosebiti?
- Poporul rus este un popor mare, un popor urias, asa nct au loc laolalt si sfintii, si
oamenii fr suflet.
- Puteti s ne mai spuneti cteva cuvinte si despre alti mari duhovnici pe care i-ati
cunoscut?
- As mai spune cteva cuvinte despre printele Gheorghe Rosca, la care m-am spovedit
aproximativ zece ani. Si domnul profesor Virgil Cndea s-a spovedit la Prea Cucernicia
sa. Printele Rosca a fost un preot de mir foarte cult. Stia bine ruseste si a tradus n limba
romn mai multe scrieri cu adevrat folositoare, printre care as aminti n primul rnd
Sbornicul. Era tot basarabean. Cunostea foarte multe lucruri practice si duhovnicesti. Si
mai ales era un duhovnic foarte priceput, un bun ndrumtor al rugciunii inimii.
Mai amintesc pe printele Ghelasie (care era un fel de pustnic) si pe printele Teodosie; la
ei m-am spovedit ct timp am fcut seminarul la mnstirea Cernica (ntre anii 19321940). nainte de 1945 la mnstirea Sfntului Calinic a fost o viat duhovniceasc nalt,
datorat n special monahilor btrni, printre care erau si acesti doi sftuitori foarte buni.
Pentru noi, elevii de atunci, acesti printi erau niste oameni deosebiti.
Un alt mare duhovnic si un om cu un suflet foarte bun a fost printele Benedict Ghius.
Printele Benedict a primit de la printele Ioan Kulghin o binecuvntare special, egal
cu o initiere n rugciunea lui Iisus.
ntre cei 16 arestati (din noaptea de 13-14 iunie 1958) si condamnati la ani grei de
temnit (pentru ''activitti de uneltire'' n cadrul organizatiei Rugul Aprins), au fost, n
primul rnd, printele Daniil Teodorescu si printele Benedict Ghius - initiatorii acestei
miscri crestine, care ntretineau flacra Rugului Aprins, ce ardea si nu se mistuia.
Cu ocazia acestor sase ani de nchisoare am reusit s nteleg mai bine suferinta ntregului
popor romnesc, deoarece n viata de temnit am ntlnit oameni din toate categoriile
sociale.
Cei care am participat la conferintele de la Antim ne-am revzut cu totii pentru prima
dat de la arestare la proces, n sala de judecat a Tribunalului Militar Bucuresti, apoi la
Jilava. La Aiud nu ne-am vzut dect partial. Tot partial ne-am rentlnit peste patru ani,
n colonia de munc silnic de la Salcia, aproape de Brila.
Ct am stat la Jilava - nghesuiti ntr-o celul mare, cu peretii nnegriti de pcur -, unde,
n afar de noi, mai erau multi alti oropsiti, printele Benedict, luminos la chip, s-a impus
de la nceput, prin cuvntul su blnd, convingtor si ntelept, ca o mare mngiere
pentru toti cei de fat - civili, ofiteri, preoti, medici, monahi, tineri si vrstnici - nct
uitam cu totul de mizeria n care ne aflam.
Dup cei patru ani de viat aspr si grea de la Aiud, viat static, de celul, n conditii de
mizerie si de exterminare, am fost scosi la munc silnic. n regimul de la Aiud era
interzis orice activitate, ct de nensemnat. Trebuia s stai fr s faci nimic. Si era
foarte greu s nu ai voie s lucrezi. n regimul de munc silnic, dimpotriv, trebuia s
muncesti fr pic de odihn.
n colonia de munc silnic de la Salcia ne-am revzut cu printele Benedict si cu alti
colegi de la Rugul Aprins, timp de mai bine de doi ani. Mai ales duminicile, se formau
grupuri n curtea nchisorii si n fiecare grup se afla mcar un preot (la Salcia eram n jur
de o mie de detinuti, dintre care o sut eram preoti ortodocsi). Grupul cel mai mare dintre
toate era cel din jurul printelui Benedict.
Se ruga pentru toti, apoi ne vorbea din Sfnta Scriptur, din Sfintii Printi, din istorie si
din propria sa viat. Ne vorbea din bogtia inepuizabil a cunostintelor sale si din
plintatea inimii sale stpnite de har. Cuvintele printelui pline de lumin si de
mbrbtare mergeau direct la inim, ca o adevrat hran duhovniceasc, bucurndu-ne
si ntrindu-ne, nct suferintele nchisorii le suportam mult mai usor, sporindu-ne n
acelasi timp si ncrederea n Dumnezeul printilor nostri.
- Ce ne puteti spune despre Sandu Tudor, cel care a fost principalul initiator al miscrii
duhovnicesti a ''Rugului Aprins''?
- Era un om cu un suflet frumos si foarte dinamic, gndea mereu lucruri noi. Era curios,
n sensul bun al cuvntului, adic era un vesnic cuttor. Sandu Tudor avea un stil direct
si nu prea puteai s faci compromisuri cu el. Ti-o spunea direct n fat, fr vreun
ascunzis. Dup ce s-a clugrit a devenit si mai direct.
Am fost la el acas nainte de a se clugri. Avea o bibliotec impresionant - pe care i-au
risipit-o comunistii - si era foarte cult. Foarte cult! Dac aveai vreo ndoial, dup ce
discutai cu el ti-o lmureai. Citea ultimele crti aprute n special din literatur, chiar si
dup ce a ajuns la mnstirea Antim.
Alexandru Mironescu i spunea odat: ''M, Sandule - erau prieteni vechi -, tu esti un om
de nesuferit, dar esti extraordinar!''. Asa era. Trebuia s-i nduri mai multe accente prin
care ti spunea c esti un prost si alte asemenea, dar, n acelasi timp, avea un fel de a fi
care te fcea s treci peste tot ce-ti spusese si ajungeai n cele din urm s-l ndrgesti.
Dup ce s-a clugrit a devenit foarte simplu, n mncare, n toate. n nchisoarea de la
Aiud ne-am ntlnit o singur dat; ne-am zmbit unul altuia, dar n-am putut s vorbim
nimic. n cele din urm, printele Daniil - nume pe care si l-a luat atunci cnd a mbrcat
schima cea mare - a devenit martir si s-a dus cu rugciunea inimii n mprtia lui
Dumnezeu. El a fost ajutat si sftuit foarte mult n aceast lucrare a rugciunii nencetate
de ctre printele Ioan. Att Sandu Tudor, ct si Vasile Voiculescu au cptat n mod
autentic rugciunea lui Iisus, pentru c au cutat-o si si-au nsusit-o din toat inima.
Capcanele falsei credinte
- Printe arhimandrit, cum s ntelegem cuvntul Sfntului Siluan Athonitul: ''Tine mintea
n iad si nu dezndjdui''?
- Sfntul Siluan a scris o carte care i s-a comandat de sus; i s-a poruncit s scrie ceva
despre viata duhovniceasc. n ea vorbeste despre har, despre rugciune, despre smerenie,
despre Maica Domnului... Sunt niste lucruri extraordinar de frumoase. Mi se pare c este
o carte cu adevrat inspirat, de o nltime spiritual aproape egal cu Sfnta Scriptur.
Aici gsim si acest cuvnt despre care ati ntrebat. E un cuvnt mai greu.
Eu am aflat - si nu e deloc o noutate - c iadul nu este undeva n afar de pmnt, ci este
undeva chiar n pmnt. Si aceasta am aflat-o din catavasia a sasea a nvierii care spune
asa: ''Pogortu-Te-ai n cele mai de jos ale pmntului''.
Mntuitorul, dup ce trupul Su a fost rstignit pe cruce, a cobort sufletul Su n iad si ia scos pe toti dreptii care erau acolo, undeva n pmnt. Trupul Su a fost prohodit si
ngropat, pus sub peceti, iar sufletul Lui a cobort n iad. Exist o rugciune care explic
foarte frumos ce s-a ntmplat atunci: ''n mormnt cu trupul, n iad cu sufletul, ca un
Dumnezeu, n Rai cu tlharul si pe scaun mpreun cu Tatl si cu Duhul ai fost, Hristoase,
toate umplndu-le, Cel ce esti necuprins''. Adic Mntuitorul este prezent n aceste locuri
dup moartea Sa de pe cruce.
Iadul este ns si pe pmnt. Deci, exist n pmnt dar si pe pmnt, nct noi suntem
obisnuiti cu el. Iadul si-l fac multi dintre tritorii acestei lumi atunci cnd duc o viat fr
fric de Dumnezeu, el devine astfel descurajant, devine nimicitor. Dar a suporta iadul pe
pmnt cu aceast ncredere n Dumnezeu este un lucru foarte necesar pentru viata
noastr. Trim cu aceast ncredere c iadul va avea un sfrsit (si astfel vom fi cu
adevrat liberi si vom putea cu adevrat s ne ocupm de viata noastr luntric), n ciuda
descurajrii pe care ne-o aduce diavolul - pentru c el este n iad, dar este si n lume. Este
printul lumii care a cstigat foarte multi pmnteni pentru frtia lui.
- O alt capcan pentru tinerii care doresc s se apropie de Biseric, o capcan mai nou,
este criticismul. Unii sustin c trebuie s criticm ct mai mult pentru ca lucrurile s fie
mai dinamice, altfel ele pot s nlemneasc; dac vom critica, va aprea ceva nou, ceva
viu. Cum vedeti Sfintia voastr aceast problem?
- Aceast problem o vd mai simplu. Pentru mine aceast critic repetat se confund
adeseori cu judecarea aproapelui. Adic, criticismul este o pornire mpotriva poruncii
evanghelice de nu a judeca pe aproapele meu.
ntre anumite limite poate fi necesar si aceast critic, ns ea trebuie s fie obiectiv, s
fie cinstit. De obicei, judecarea aproapelui se face n lipsa celui judecat si de multe ori
este gresit, fals. Se judec si se condamn n lips si pentru asta este un pcat. Pentru
c, ni se spune n Scriptur: ''a Mea este judecata''; adic numai Dumnezeu are aceast
putere si aceast calitate de a judeca pe fiecare dintre noi, iar judecat Lui este corect cu
adevrat. Dumnezeu este fr greseal si este singurul care stie tot ce se ntmpl cu
fiecare persoan si cu toti laolalt.
Cnd cineva critic pe altul care nu-i de fat, i spune pcatele lui pe care le stie; dar cel
care e socotit vinovat si pctos are si el constiint si astfel se poate reabilita naintea lui
Dumnezeu prin pocint. Cel care judec nu poate ptrunde mai mult dect ceea ce vede
sau aude si de aceea el poate s rmn n greseala aceasta c l-a osndit, iar cel vinovat
se poate ndrepta. Dumnezeu l primeste pe acesta din urm, iar cel care a judecat este
osndit pentru clcarea poruncii de a nu judeca pentru a nu fi judecati (Matei 7, 1).
ns critica de care ati pomenit la nceput este si necesar, pentru c un om nu poate
mereu s vad totul n jurul lui. De aceea cteodat sunt necesare mai multe minti pentru
a rezolva o problem, iar o critic cinstit, fcut cu dragoste si sinceritate, poate aduce
ceva folositor. Poti critica ce nu-i bun, dar trebuie s aduci n locul acestui element gresit
ceva pozitiv. Si atunci se poate colabora pentru a se ajunge la un adevr ntreg, nu un
adevr stirbit sau un adevr insuficient.
nsusirile tririi ortodoxe
- Printe, cum i convingem pe tineri s vin la Biseric?
- Le propunem s fac o experient, dac tinerii sunt sinceri si caut cu adevrat ceva.
Pentru c viata obisnuit, viata de plcere pe care o are un tnr n jurul lui nu i este
suficient si simte deseori un gol nluntrul lui; asta o simte si fr s-i spun eu. Cum si
poate umple acest vid luntric? Trebuie s caute ceva. Dac-i usuratic, va rmne cu golul
acesta pn n golul mormntului. Dar dac este serios n ceea ce caut, va gsi ceva care
s-i vindece aceast neputint sufleteasc. Deci sinceritatea i trebuie n constientizarea si
rezolvarea acestei insuficiente personale.
De obicei, pe noi ne intereseaz - constient sau nu - multumirea sufleteasc, dar nu
multumirea aceasta pe care o ai dup ce mnnci si bei si petreci si te desftezi n alte
pcate, nu aceast multumire; tnjim dup acea multumire sufleteasc care s ne
nsoteasc permanent n viat. Cutm ceva care s ne ajute s crestem sufleteste. Spre
exemplu, poti s cunosti toat stiinta care exist n lume si nu esti totusi multumit si
atunci cauti altceva.
Un loc unde se gseste aceast mplinire sufleteasc este Biserica, pentru c acolo se spun
si se cnt niste adevruri lsate special n lume pentru a umple golul nostru luntric. De
la altar sau de la stran nu se spun niste idei oarecare, ci vorbesc aici tritori crestini care
au aflat aceast surs, acest izvor de cunoastere ce i mplineste, fiindc le rspunde la
problemele lor.
Dup aceea, binenteles c Biserica te ndeamn s citesti cel putin Noul Testament.
Citesti Evangheliile, scrierile Sfintilor Apostoli. Citesti c Sfntul Pavel a fost un rtcit,
a fost dusmanul lui Hristos si s-a ntlnit cu Hristos pe drumul Damascului. Dar anumite
persoane care-L caut cu sinceritate pe Dumnezeu se pot ntlni cu El nu numai n Noul
Testament, ci si pe un alt drum al Damascului.
Sau tnrul se poate ntlni cu un duhovnic si poate l ndeamn Dumnezeu s se
spovedeasc si atunci - tot n Biseric - gseste calea cea mai profund prin care poate
afla pacea sufleteasc.
- Cum s ntelegem cuvintele Mntuitorului ''mil voiesc, iar nu jertf>?
- Jertfa este un act prin care druiesti din ceea ce ai. Pe vremea aceea, la temple, erau
jertfele de animale. Omul avea oricnd o pasre sau un animal pentru jertf. Mntuitorul
ne spune ns c mai scump este naintea lui Dumnezeu dragostea.
Este si foarte greu s dobndesti aceast dragoste, care este de fapt mila. Dumnezeu caut
totdeauna ceva viu, ceva personal n jertf, iar jertfa de animale era un lucru foarte
cunoscut, uzat. n multe cazuri aceste jertfe ajunseser s se fac nu din dragoste, ci din
rutin; nu era ceva viu, nu era ceva din inim, din sufletul credinciosilor. Jertfa n sine
este ceva uscat, nu are mare valoare. Dac jertfa ns este unit cu mila, atunci ea este
bine primit de Dumnezeu.
- Dac ar fi s enumerati principalele nsusiri ale ortodoxiei, pe care dintre ele le-ati pune
primele?
- Smerenia si dragostea! Cele pe care le recomand Mntuitorul: ''nvtati-v de la Mine,
c sunt blnd si smerit cu inima si veti gsi odihn sufletelor voastre''. Domnul nostru
Iisus Hristos ne ndeamn aici s ncercm s dobndim smerenia si dragostea, care sunt
atributele lui Dumnezeu. De aceea cred c cu aceste dou virtuti se poate ncepe
descrierea ortodoxiei.
Discernmntul.
Cum va fi sub domnia Antihristului?
- ntruct trebuie s ne lmurim si s-i lmurim pe cei din jurul nostru asupra anumitor
- n primul rnd Sfntul Stefan a avut o cint foarte puternic pentru pcatele pe care lea fcut. O asemenea cint l poate conduce pe orice om la sfintenie. Nu trebuie uitat c
voievodul a avut un duhovnic sfnt (pe Cuviosul Daniil Sihastrul) la care se spovedea cu
fric de Dumnezeu si cu care se sftuia tot timpul. De asemenea, Sfntul Stefan a ridicat
multe biserici si mnstiri care au rmas pn astzi. Un lucru foarte important este c el
a reusit s apere crestintatea de pericolul musulman, cu smerenie, cu ncredere si cu
multe jertfe.
- Cum s ne raportm la ecumenism, miscarea
ecumenic?
- Nu prea sunt eu convins de aceast problem...
Mult lume credincioas nu este multumit de faptul c la noi n tar se recomand s se
fac slujbe religioase n comun cu neortodocsii, mai ales cu sectantii. Si se ntreab
credinciosii nostri cum se poate s se fac o Sfnt Liturghie sau o alt slujb alturi de
sectanti care exclud pe Maica Domnului din cultul crestin! Ei resping Sfnta Cruce,
icoanele, sfintii, martirii - toti cei care au murit pentru Hristos, toti cei care L-au slujit pe
Hristos n viata aceasta si pe care-i numim prietenii lui Hristos, cum i numeste nsusi
Mntuitorul. Cum se poate face o Sfnt Liturghie fr Maica Domnului, sau fr Sfnta
Cruce, sau fr sfinti, sau fr Taine, sau fr Sfnta Euharistie? Acesta este un aspect
negativ. Suntem obligati s participm la asemenea slujbe.
Pe de alt parte, ni se spune c ecumenismul este de folos ntr-un fel pentru cunoasterea
ortodoxiei de ctre celelalte culte.
Ortodoxia este viata integral a crestinismului. Noi am pstrat si ncercm s respectm
de la nceput tot ceea ce recomand Mntuitorul, Sfintii Apostoli si Sfintii Printi.
Se poate ns si pe alte ci s fie cunoscut credinta ortodox: prin conferinte sau lucrri
scrise. Dar asa, ca s slujesti cu sinceritate lui Dumnezeu si s vezi n acelasi timp c
cellalt se scarpin n cap sau c i este dor de o tigar...
De aceea n privinta ecumenismului si a miscrilor ecumenice sunt n aceast stare de
nedumerire si astept cu timpul s m lmuresc...
- Cum s ne raportm la asa-zisa intrare n Europa, mai ales c acum ni se impune, ca o
conditie la aceast integrare, s legalizm homosexualitatea?
- Da, aceasta este o problem foarte spinoas pentru mine. Si pentru ntreaga Europ.
Desigur, de la Europa Occidental avem de nvtat si niste lucruri frumoase cu adevrat,
dar nu atunci cnd este vorba s acceptm niste pcate. Mai ales cnd sunt n discutie
niste patimi despre care Biblia de la nceput ne spune c sunt att de periculoase nct,
pentru a se pedepsi asemenea spurcciuni, se coboar ngeri din cer ca s ard, s
desfiinteze niste orase mpreun cu locuitorii lor si s se aleag de ele numai fum de
pucioas... Am fost pn la Marea Moart, am bgat degetul n ap si l-am pus pe limb;
e o ap groas, amar si pe acolo miroase a sulf. Att a mai rmas din civilizatia celor
dou orase (Sodoma si Gomora), despre care ni se povesteste n Vechiul Testament.
Vedem astfel ct dispret arat Dumnezeu pentru asemenea pcate.
Pentru nici o alt patim nu se coboar cineva din cer ca s aduc pedepse. Si tocmai cu
astfel de pcate ne cere Europa ''civilizat'' si mndr ca s ne spurcm neamul nostru. Au
mai fcut oamenii asemenea greseli (c homosexuali au fost si sunt la noi, fr s fie
legiferati de Parlament), dar ele sunt probleme de spovedanie, de canon. Dac ns sunt
legalizate aceste patimi, le faci fr grij, sub acoperirea <Sfntului Parlament>.
Politicienii nostri sunt liberi s fac ce vor; iar ei, netinnd seama de credinta si
spiritualitatea acestui neam, aprob tot felul de frdelegi, pentru a putea s fie prieteni cu
asa-zisa Europ.
n concluzie, nu sunt de acord ca pentru niste bunuri pmntesti s primim o pedeaps
dumnezeiasc. Dac atunci s-au cobort ngeri din cer si-au ars Sodoma si Gomora, acum
Dumnezeu va trimite din cer niste pedepse asupra trii noastre, prin care s fie
sanctionate asemenea pcate legiferate. Dar ai nostri nu sunt convinsi; ei spun: ''astea sunt
popesti''.
Pe de alt parte, trebuie spus c crestinul este o personalitate bivalent, care face parte
dintr-un stat pmntean, dar face parte si dintr-un stat ceresc, este si cetteanul lui
Dumnezeu. El trebuie s pun accentul pe esential; trebuie s stie c este alctuit din dou
componente: omul material, pe care-l mnnc viermii n mormnt si sufletul care merge
la judecat dup ce se termin viata pmnteasc. Dac omul cade n acest pcat calc o
porunc veche, de la creatia lumii si va da socoteal n fata lui Dumnezeu. Cnd l face pe
om, Dumnezeu i spune: ''Cresteti si v nmultiti>. Cu aprobarea homosexualittii aceast
porunc fundamental este nclcat, pentru c brbatul nu poate naste copii si nu se
poate continua neamul omenesc asa cum a hotrt Dumnezeu de la nceput. Cnd omul se
deprinde cu aceast patim, ea nu-i d copii, dar i d probleme.
- Ce atitudine ar trebui s avem fat de masonerie?
- S ne facem datoria crestin pn la capt! Masoneria este o miscare universal care are
mijloace de a te obliga s taci. Si ntruct nu se mai pot lua msuri mpotriva ei, nu avem
altceva de fcut dect s ne pstrm credinta si s-L mrturisim pe Dumnezeu pn n
ultima clip a vietii noastre.
Cci va veni Antihrist si desigur c el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de
minuni, de scamatorii ca s-i nsele pe oameni. Mult lume va fi de acord cu el, nct
majoritatea celor care vor lua msuri mpotriva acestei miscri vor fi suprimati. Vor
rmne mai departe doar cei care triesc pentru viata aceasta. Cci nu toti vor fi mpotriva
masoneriei, cnd va intra ea n actiune.
Asa nct eu nu m pot lupta cu lumea ca s fie de acord cu mine. Eu mi fac datoria de
crestin. C toat lumea stie cum s fac un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru
pentru c asta oblig la niste sacrificii, iar omul este dispus s rezolve ct mai simplu
problemele vietii. Dac masoneria ti va da un numr cu care vei putea cumpra orice, vei
putea s mnnci, vei putea s te mbraci, s petreci, s cltoresti unde vrei, foarte mult
lume va fi de acord: ''Gata, drag, multumesc!''.
Atunci lumea va fi mprtit: fiecare si va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege
s sufere orice numai s fie alturi de Hristos vor fi o turm mic, asa cum spune
Scriptura. Este un cuvnt n Evanghelie n care Mntuitorul se ntreab dac va mai fi
credint pe pmnt...
- <Cnd va veni Fiul Omului, va mai gsi credint pe pmnt>?
- Da, da... Toate aceste probleme vor fi, dar mntuirea, credinta si atasamentul fat de
Mntuitorul vor rmne la alegerea fiecruia.
- Dup 1990 au aprut n limba romn dou crti scrise de monahi atoniti: ''La apusul
liberttii'' si ''Apocalipsa 13''. n esent n ele se sustine c toate aceste procese de creare a
Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalrii treptate a unei dictaturi
globale; iar aceast dictatur va culmina n cele din urm cu ntronarea Antihristului. Cei
doi monahi atoniti ne atentioneaz pe baza unor argumente n general pertinente c
lucrurile evolueaz spre un control deplin al ntregii populatii prin tehnicile moderne si
sofisticate retele de supraveghere. Adic ne ndreptm spre cea mai cumplit si subtil
nrobire a oamenilor care a existat pn acum n istorie. Vi se par exagerate asemenea
afirmatii?
- Nu! Nu mi se par exagerate!
Omenirea, prin felul cum gndeste si se comport astzi, merge ctre un sfrsit.
Dezordinea care exist acum n lume l supr pe Bunul Dumnezeu. M gndesc n
primul rnd la necredinta, la lepdarea de Dumnezeu n care ne aflm, ca si la faptele
noastre, pcatele noastre nnoite, pcate pe care Biblia le condamn total si pe care
Guvernul le aprob.
Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur c nu-I place lui Dumnezeu. De pild, s-i spun pe
nume unui pcat care acum este foarte ntins (si protejat de legi) n mai multe tri:
homosexualitatea. Am amintit nainte de cele dou cetti din Vechiul Testament unde
acest groaznic pcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rmas nimic din ele. De
aceea, gndindu-m si la un asemenea fapt istoric, cred c lumea se ndreapt ctre acest
sfrsit, poate inevitabil.
S-ar mai putea amna sfrsitul dac ar ncepe o mare pocint si ndreptare, ceea ce ns
este mai greu, nu se vede asa ceva.
Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fr ndoial c n lumea de
acum, care merge pe calea cea larg a plcerilor si a patimilor, trebuie s existe cineva, un
viata n Biseric. Atunci cnd esti la nceput te poti spovedi o dat sau de dou ori la
ctiva printi pentru a putea s te hotrsti asupra unuia singur.
Am cutat si eu un duhovnic, dar nu am gsit pe unul de care s m leg pentru toat viata.
Printele Ioan era insuficient pentru mine ntruct eu nu stiam atta limb rus nct s
nteleg sfatul unui duhovnic rus. Am cutat alt duhovnic pe vremea lui, folosindu-m de
toate mijloacele care pot s duc la gsirea acestuia. De aceea v sftuiesc s ntrebati din
om n om si pn la urm o s-l gsiti.
- n ce conditii ne putem schimba duhovnicul?
- Exist situatiile acestea cunoscute care-ti permit s schimbi duhovnicul: cnd el este
eretic sau te ndeamn la pcat, cnd este foarte bolnav si nu mai poate spovedi sau cnd
te muti ntr-o alt localitate, ori este un duhovnic foarte aglomerat si tu - din cauza
serviciului - nu mai ajungi s te spovedesti dect foarte rar.
Mai exist ns si niste cazuri de exceptie: se poate ntmpla s sporeasc o persoan si
duhovnicul s nu-i mai fie suficient. Si atunci caut altul. Acestea sunt ns cazuri rare
care apar la cei care vor s aib un ndrumtor pentru rugciunea inimii. Mai ales n
legtur cu problema aceasta a rugciunii lui Iisus, este greu s ai un povtuitor, este greu
s gsesti un duhovnic care s fie si tritor al acestei rugciuni si s spun ceva adevrat
si multumitor.
ns mai nti trebuie s fim atenti ca nu cumva s existe n noi niste probleme mari de
orgoliu sau de judecare a aproapelui, si atunci, n loc s ne cim, noi s dm vina pe
duhovnic. De aceea este bine s strigm la Dumnezeu cu sinceritate si insistent, din tot
sufletul, si atunci Dumnezeu ne va rndui duhovnicul de care avem nevoie.
Trebuie, de asemenea, s constientizm foarte limpede c toti preotii au harul, venit de la
Mntuitorul, pentru a ierta pcatele.
Oricum, dup ce te-ai mrturisit de cel putin trei-patru ori consecutiv la acelasi duhovnic,
trebuie s-i ceri binecuvntare dac te duci n alt parte la spovedit.
Nu trebuie s fim prea pretentiosi cu preotul la care ne mrturisim. Dac el este sincer si
cu fric de Dumnezeu, ne putem spovedi la el cu toat deschiderea. Este de mult folos
pentru noi s avem prere de ru pentru pcatele pe care le-am fcut si le mrturisim. Nu
este deloc bine s ne spovedim formal!
Este de asemenea foarte folositor ca toat viata s avem cint pentru pcatele pe care leam svrsit, chiar dac ele au fost iertate la spovedanie si chiar dac nu le-am mai repetat.
Este bine tot timpul s ne pstrm cinta nluntrul nostru fr a cdea n dezndejde, ci,
dimpotriv, trebuie s ne pstrm si ncrederea n buntatea lui Dumnezeu.
- Unii intelectuali sunt foarte pretentiosi atunci cnd si caut un duhovnic...
lor nimic altceva n afar de ceea ce spune acesta n general, nu neaprat n timpul tainei
Spovedaniei.
- Aici, cred c si ntr-o parte, si n alta, sunt niste greseli. Ce nu stie duhovnicul stie
Dumnezeu; un om care este duhovnic nu poate s stie tot. De aceea, pentru ce nu stim, i
trimitem pe credinciosi s citeasc din Sfntul Ioan Scrarul, Sfntul Ioan Gur de Aur
(care a fost un mare duhovnic), Sfntul Vasile cel Mare si fiecare si poate culege ceea ce
are nevoie de la acesti Sfinti Printi.
Oamenii nu pot s cunoasc n ntregime toate problemele vietii duhovnicesti; asa nct
duhovnicul nu poate s spun ceva definitiv, nu poate spune totul. Sunt ns anumite
lucruri pe care le poate zice: cum s te pzesti de patimi, ce s faci ca s scapi de ele; s
scapi, de pild, de desfrnare, care este o patim des ntlnit n rndul tinerilor. Sau cum
s scapi de patima fumatului (c si asta este o patim si aduce multe neplceri si
scandaluri n familie). Duhovnicul poate s-ti dea niste sfaturi pe care, dac le pui n
aplicare, scapi de aceste pcate. Dar prea departe nu mergem si atunci i trimitem pe
asemenea credinciosi la anumite crti, s citeasc si s se documenteze si s nteleag mai
mult dect se poate ntelege de la un om care este de obicei mrginit.
- Un printe contemporan spunea la un moment dat c vor veni vremuri de prigoan
mpotriva Bisericii si atunci mirenii vor avea un rol foarte important, iar preotii nu vor
mai putea face mare lucru. Cum apreciati aceast idee?
- Se va ntmpla, probabil, cum s-a ntmplat n timpul revolutiei sovietice, chiar de la
nceputul ei, cnd clerul si mai ales duhovnicii erau trecuti prin ascutisul sabiei. Si atunci
nu se mai gseau duhovnici; pur si simplu nu mai existau preoti la care s te spovedesti.
S ne gndim la ce se ntmpl astzi n America. Acolo nu exist dect foarte putini
duhovnici, n rest sunt psihiatri. Si un mare pctos merge la psihiatru ca s fie ajutat.
Psihiatrul de acolo, din America - ca si psihiatrii din vremea prigoanei care va veni - i
poate da sfaturi cu duiumul, dar nu-l poate ierta, cci nu are harul acesta. Nu noi, preotii,
iertm pcatele, ci, la spovedanie, ntotdeauna, n orice mprejurare, este si Hristos de fat
si ascult spovedania si El iart; eu, ca preot, rostesc numai formula de dezlegare.
Cnd se va ajunge s nu mai existe duhovnici si s fie numai laici care vor avea o foarte
mare important - cum ati spus dumneavoastr - atunci oamenii se vor linisti, se vor
multumi cu niste sfaturi de la acesti medici (priceputi oarecum n cele sufletesti), dar vor
rmne ncrcati de aceleasi patimi pe care le-au avut pn atunci.
Pcatele mrturisite sunt iertate deplin dac se respect canonul pe care l d duhovnicul.
Canonul este un fel de medicament, asemntor celui pe care l d doctorul unui bolnav.
Dac respecti cu smerenie canonul si cu aceast convingere c ti se iart pcatele, ele
chiar se iart si te vindeci treptat de bolile sufletului. Dar dac, n timpul canonului, faci
alte prostii, atunci pcatele vechi si cele noi nu sunt iertate si te ncarci mereu.
Prin urmare, duhovnicul, cu ajutorul harului preotiei pe care l-a primit prin succesiunea
apostolic, are aceast calitate de a ierta pcatele n numele lui Iisus Hristos. Iar un
psihiatru ti d numai ceea ce are el personal, din stiint.
Medicul psihiatru care nu este un crestin practicant (prin asta nteleg si faptul c nu d
prioritate nvtturilor inspirate ale Scripturii si ale Sfintilor Printi, n fata oricror altor
scrieri) ti poate oferi niste ndrumri nendestultoare pentru suflet pe care le poti lua n
serios atunci cnd ti lipsesc sfaturile venite de la Dumnezeu prin duhovnic. Mai trziu,
ns, uiti aceste ndrumri si ti duci viata ta amrt mai departe.
Credinta tinerilor
- Care credeti c a fost rolul pe care l-a avut ASCOR-ul dup 1990 pn acum si ce le-ati
recomanda s fac n continuare tinerilor care fac parte din aceast organizatie?
- ASCOR-ul a ncercat dup 1990 s mplineasc o lucrare foarte necesar: s
rspndeasc nvttura lui Dumnezeu n facultti, printre studenti. S-au fcut lucruri
frumoase, ns insuficiente n comparatie cu nevoile sufletesti ale studentilor. Poate c
ascor-istii ar trebui ajutati mai mult pentru a-si putea mbogti activittile. Eu sunt tare
bucuros c, n timpurile acestea att de tulburi pe care le trim, exist si tineri cu
preocupri crestinesti care s-au grupat ntr-o asemenea asociatie.
Este bine c tinerii din ASCOR au fost uniti si porniti s realizeze ceva atunci cnd
Biserica a fost confruntat cu niste probleme. ASCOR-ul a fost de prerea Bisericii si a
aprat pozitia ei.
n timp s-a mai maturizat aceast organizatie. Ascor-istii capt experient unii de la altii;
pe de o parte sunt cei care termin studiile si se retrag n viata lor, la posturile lor, iar pe
de alt parte sunt ceilalti, care vin si ncep aceeasi cale. Totusi cei tineri beneficiaz de
experienta celor mai vechi si pot astfel s fac si altceva mai ndrznet.
Sfatul meu este ca membrii ASCOR s se asocieze ct mai mult cu viata Bisericii, s
colaboreze cu Biserica n problemele ei.
De asemenea, trebuie s ne dm seama c sunt o sumedenie de lucruri pe care poporul nu
le stie, iar ascor-istii sunt niste tineri nvtati, abia iesiti de pe bncile universittilor. Dac
un tnr absolvent de facultate ar sta de vorb, de pild, cu un tran, i-ar putea transmite
acestuia din urm multe cunostinte. C ASCOR-istii nu sunt numai teologi, sunt si de la
alte facultti. Ar trebui s existe aceste dialoguri ntre un tnr si unul sau mai multi
cetteni simpli, ntruct este destul nestiint n popor, nu numai n ceea ce priveste
religia.
Apoi, acesti studenti care fac parte din organizatie, fiecare dintre ei, binenteles c trebuie
s aib curaj si s fie putin mai organizati. Sunt probleme sociale grave fat de care este
bine s se ia atitudine, ca de pild aceste noutti urte - ncercarea de a legaliza
homosexualitatea si prostitutia. Ascor-istii nu trebuie s fie numaidect teologi, ci oameni
cu bun simt, tineri de la diverse facultti - psihologie de pild - care ar putea s aib un
lor poate s aib putere. Un om care este ticlosit n viata aceasta trupeasc are timiditate,
nesigurant n ceea ce spune, iar cu Dumnezeu (Care este izvorul ntelepciunii si al
sfinteniei) este certat. De aceea, un tnr care vrea s ajung cineva trebuie s-si pstreze
aceast curtie trupeasc, s si-o pzeasc.
Ca s vorbesti astzi despre propunerea mea, cred c multi ar rde, ar face semne cu ochii
si ar spune: ''sta-i un prostnac!''. Asemenea sfaturi s dai astzi, cnd printele
ndeamn pe copil: ''Du-te, caut-ti o fat si f asa...!''? Din pcate cunosc astfel de cazuri.
De la pcat este foarte greu s-l opresti pe tnr astzi. Asa nct eu rmn la aceast
metod de a-l ndruma pe tnr - care este nc abia ajuns n pragul vietii de majorat - ssi pstreze aceast stare trupeasc si sufleteasc, asa cum recomand Dumnezeu.
Sunt ns si multi tineri astzi care vor s asculte acest sfat, chiar fr voia sau acordul
printilor. Printele l ndeamn s-si caute drum deschis, cum a trit si el la vremea lui.
Sunt persoane, oameni naintati n vrst, care nc nu s-au cununat si nu s-au spovedit de
20 sau 30 de ani. Si mor asa. Si atunci ce educatie d el tnrului care vrea s duc o viat
crestin? Tnrul (sau tnra) se retrage ntr-o camer si citeste niste rugciuni de sear
sau psalmii. Mama se uit pe gaura cheii si, cnd vede c citeste o rugciune, atunci
deschide usa cu brutalitate si i spune: ''Nu mai citi, nu te mai ruga asa, c ai s
nnebunesti!''. Ce s aleag tnrul sau tnra, care simte niste bucurii cnd se roag si i
spune mama asa ceva? Mama nu se roag, trieste n pcat, necununat si cu fel de fel de
avorturi si fel de fel de pcate care o covrsesc si o ntunec si este de acord cu diavolul,
fr s-si dea seama. Si ndeamn pe fiica sau pe fiul ei s fie la fel ca si ea. Atunci
tnrul si ia libertatea s-si triasc viata cum a nteles-o el acum, la vrsta lui. Se
ntmpl astzi multe cazuri de acestea, pe care le aflu si eu la spovedanie.
Din pcate multi dintre btrnii si adultii de astzi au un fel de mpietrire n necredint. n
schimb, exist acum si multi tineri care se orienteaz dup calea luminoas a credintei.
Este regretabil c printii nu pot s sftuiasc pe copiii lor - care pot s ajung sfinti -, asa
cum ne ndeamn Dumnezeu.
Viata este lsat pentru fiecare dintre noi ca s ne strduim s adunm un capital de fapte
bune si de viat crestin care va fi foarte folositor pentru vesnicie, la lumin. Toti trebuie
s trim n aceast perspectiv a vietii viitoare; s nu trim ca animalele doar pentru viata
aceasta pmnteasc. Mnnci, bei, te nmultesti si te distrezi cum se distreaz animalele,
n felul lor! Viata noastr omeneasc are un alt ideal si un alt scop mult mai nalt. De la
Mntuitorul stim c viata omeneasc are n viitor aceast perspectiv a vesniciei si a
liberttii totale ntru Hristos; pentru ea trim.
n concluzie, pe linia aceasta, a neascultrii de Dumnezeu, se poate spune c pcatul este
o piedic mpotriva liberttii fiecrui om.
- Pentru multi dintre tinerii credinciosi care triesc sau studiaz n marile orase, o
problem important este c nu-si pot gsi pacea interioar, ntruct sunt risipiti n prea
multe probleme. Ce-i sftuiti s fac?
- S-si fac un program pentru suflet. Golul si aceast nemultumire a lor este n ei nsisi.
S-si fac deci program si s umpl acest gol sufletesc cu rugciunea si cu viata n
Dumnezeu.
- Care sunt principalele motive pentru care se ajunge la certuri n cuplurile tinerilor si
cum pot fi depsite acestea?
- Foarte greu pot fi depsite, pentru c, de obicei, atractiile ntre un tnr si o tnr se
mrginesc la formele anatomice si la plcerile trupesti. Rari sunt tinerii care se gndesc s
discute nainte de cstorie despre cum ntelege unul sau altul viata, scopul vietii. Este
important s se stie dac au amndoi un scop crestin n viat, adic s nu aib n vedere
numai mbogtirea. Dac el sau ea au masin, gata - li se pare unora - e un avantaj si un
motiv de cstorie; dac are niste bani pusi n banc, atunci gata, s-a aranjat ntelegerea si
cstoria. Dac ns tinerii se mrginesc numai la acest aspect material, atunci de le
nceput este compromis cstoria.
n afar de aceste probleme materiale, pmntesti - masin, pmnt, avere - mai sunt si
niste conditii de ordin sufletesc. De pild, dac acestor tineri - care vor s se asocieze
ntr-o familie - le place credinta, dac gsesc satisfactie n credint, n problemele
religioase. Cci, dac unul este crestin si altul este ateu sau i e scrb de credint,
recomand cu toat energia s nu ndrzneasc s se cstoreasc, pentru c el sau ea este
frumos sau frumoas si nu stiu ce alte lucruri omenesti; toate acestea la un moment dat se
deterioreaz si tinerii rmn ntr-o situatie destul de trist si si continu viata n
probleme, n durere. Asa nct credinta si acordul n credint sunt conditii foarte
importante pentru ntemeierea unei familii.
Dac printii sunt credinciosi, atunci si cresc copiii n credint si n cumintenie, n
aceast viat de respect si comuniune cu ceilalti oameni. Dac numai unul dintre printi
este credincios, pentru el viata este un adevrat chin. Ea merge la biseric si el la
petrecere, sau la teatru, sau la cinematograf, sau la alte distractii. El ajunge beat acas, iar
ea vine de la Biseric. Si atunci ce asociere, ce comuniune, ce discutii s aib ei
mpreun? De aceea am spus c credinta este un element esential ntr-o familie. Mcar
aceste dou lucruri s fie: un acord n sinceritate si credint. Pentru c unii promit la
nceput ca s se vad cstoriti, iar dup aceea schimb placa si ncep o viat sincer n
ru, care duce la nefericirea si nenorocirea ambilor soti pentru ntreaga viat. Am
cunoscut fel de fel de familii si de aceea o spun cu mult convingere.
Mai sunt si alte aspecte. De pild, se cstoreste un tnr ortodox cu o catolic. Am
ntlnit niste cazuri de acestea. Ea, de pild, si are cercul ei catolic, prietenele ei, colegii,
colegele ei, srbtorile lor, Pastele lor; cealalt parte, brbatul care este ortodox are si el
prietenii lui, slujbele la biseric si celelalte. Ea merge la Biseric pentru a srbtori
Pastele catolic (atunci cnd noi prznuim Floriile) si mnnc ou rosii. El mnnc de
post si a doua zi ncepe Sptmna Patimilor. El posteste mai aspru, iar ea mnnc de
dulce. Parc n-ar fi asa de important, dar este destul de trist si o asemenea asociere. De
la nceput e bine ca tinerii s fie prudenti si s-si aranjeze un climat care s le fie de folos
pentru toat viata.
Esentialul
- n ce msur monahismul este o chemare de la Dumnezeu si n ce msur este un act al
alegerii personale?
- Binenteles cnd este o lucrare de la Dumnezeu, atunci este o chemare: cutare este
chemat de Dumnezeu n monahism ca, prin acest mod de existent, s-si pregteasc o
viat plcut lui Dumnezeu.
Exist si cazuri cnd cineva pleac la mnstire asa, de la sine, fr s aib o chemare de
la Dumnezeu, spunnd c i place viata monahal. Cu multi ani n urm, am cunoscut un
astfel de caz, n viata femeilor. Unei tinere i plcea s ajung clugrit, dar eu i
spuneam: <Domnisoar, termin-ti mai nti studiile - era student la medicin - si dup
aceea ai s vezi ce mai gndesti>. Ea m asculta, iar apoi fcea tot ce-i dicta inima ei.
Stiu c se mbrca n haine de clugrit, se uita n oglind s vad cum i st. Pn la
urm eu am plecat din tar pentru un timp si cnd am revenit, am aflat c fata a fost pe la
niste mnstiri si nu i-a plcut acolo si s-a ntors din nou n viata obisnuit. Medicina nu a
fcut-o mai departe ntruct nu-i plcea marxismul la care era obligat s asiste si s
rspund, binenteles.
Mai trziu am aflat c a plecat undeva, prin Africa. S-a ncurcat cu cineva de acolo si s-a
cstorit. Dup un alt timp am aflat c s-a ntors n tar pentru printi. Tatl ei era avocat
si mama sa casnic. A plecat apoi ntr-o tar nordic, Suedia sau Norvegia, cu acest tnr
si aveau si o fetit. Asta mi-a dovedit c pentru viata clugreasc trebuie s ai ct de ct
o chemare de la Dumnezeu, altfel te ncurci pe parcurs, cum s-a ncurcat si ea, srmana.
Si, culmea culmilor, ntr-o bun zi vine ea cu sotul la mine, la mnstirea Antim. Ce-a
fost si ce-a ajuns ideala clugrit!
Dac nu este chemare de la Dumnezeu, s nu intri n aceast viat clugreasc. Desi
pcatele sunt comune tuturor oamenilor, dac esti chemat de Dumnezeu n mnstire,
chiar dac gresesti cumva, ai aceast posibilitate de a te poci. Avnd biserica n curtea
mnstirii, avnd toaca, avnd clopotele care te trezesc n orice zi pentru a-ti ntri dorul
ctre Dumnezeu, dac ai rbdare, cu toate patimile care te cerceteaz, la un moment dat
reusesti s le biruiesti. Cci Dumnezeu ne ajut n mod sigur, mai ales atunci cnd ne
rugm.
Cine ns nu are nici un fel de chemare sufleteasc pentru viata monahal si colcie n el
sngele - patima aceasta trupeasc sub diferitele ei forme -, acela trebuie s asculte glasul
sngelui si s urmeze calea traditional a familiei; si si face o viat de familie. Cine are
ns o nclinatie ctre rugciune, ctre niste idealuri duhovnicesti mai nalte, ctre Sfintii
Printi, cine se simte impresionat de un cuvnt al Sfntului Ioan Damaschin sau al
Sfntului Grigorie Palama sau al Sfntului Vasile, al Sfntului Ioan si suspin dup niste
gnduri bune, Dumnezeu l ajut si el progreseaz n viata monahal.
Chiar cnd un gnd de viat monahal apare fr s existe si o chemare special, dac
fratele are ct de ct nceput bun, intr n problemele clugresti, d de izvor, din cnd n
cnd scade, d n niste patimi, Dumnezeu nu-l las, ngerul pzitor l ajut si el sporeste si
se adnceste n viata mnstireasc si poate s ajung un om foarte util pentru ceilalti.
Dar, dac este ndeosebi chemat, atunci are si mai mult succes, mai mult har. Pentru c
harului i place s gseasc un teren curat. Acolo se adposteste harul lui Dumnezeu.
Sfintenia e ceva foarte fin, foarte delicat, foarte albstriu, foarte greu de obtinut asa, ntr-o
viat obisnuit. Sfintenia are ceva dumnezeiesc n ea. Cnd harul cuprinde un asemenea
trup omenesc, l salt, l ajut s creasc uimitor de frumos fat de ceilalti oameni.
- Care credeti c este principalul lucru care ar trebui ndreptat n monahismul romnesc
de astzi?
- S trim clugreste, asa cum triau tinerii si btrnii din trecut. nvtturi sunt tare
multe. Noi s trim mai bine zis cele trei voturi: srcia neconditionat, curtia (fecioria)
sufleteasc si trupeasc, precum si ascultarea.
Este bine ca monahul s asculte de conductorul mnstirii. Pentru c tuturor staretilor le
place s fie ordine n mnstire; ei vor ca monahii s triasc o adevrat viat
clugreasc si s fie de folos att lor nsilor, ct si credinciosilor care vin la mnstire ca
s se nvioreze sufleteste.
Pelerinii, atunci cnd poposesc ntr-o atmosfer clugreasc, cnd particip la slujbe,
cnd se spovedesc sau cnd prind putere de la exemplul monahului, atunci ei se ndreapt
sufleteste si merg acas mai ntriti. Acesta este rolul mnstirii: mntuirea vietuitorilor ei
si a celor care o viziteaz.
- Ne apropiem de sfrsitul acestui foarte folositor interviu. Printe staret, din ce cauz cei
mai multi dintre noi nu reusim s practicm rugciunea inimii?
- De ce? Pentru c rugciunea inimii presupune struint n chemarea numelui Domnului.
Struint cu mult luare-aminte si ntr-un duh smerit. Cei care se angajeaz la aceast
rugciune, auzind multe lucruri despre ea, vor s si-o nsuseasc, dar nu au cu ei si
mijloacele ajuttoare.
Adic, n primul rnd nu au rbdare s o zic continuu. Se cheam rugciunea nencetat,
asa i spune Sfntul Apostol Pavel. n viata noastr obisnuit sunt fel de fel de preocupri
care ne atrag; suntem risipiti si aceast rugciune se ntrerupe foarte des. Nu avem
continuitate duhovniceasc, nu putem s ne pstrm n duh de rugciune cnd chemm
numele Domnului. Mintea noastr zboar chiar n momentul cnd spunem: Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul. Mintea noastr
deseori rtceste, se ntlneste cu fel de fel de alte probleme strine de rugciune. Si, de
fapt, nu ne rugm ncontinuu, iar asta duneaz foarte mult.
Pe urm, atunci cnd ne rugm avem de obicei nluntrul nostru niste rmsite de ur.
Suntem certati cu cineva, dar nu bgm de seam. ns, cnd suntem certati cu cineva, nu
prinde rugciunea; nu se prinde, ne rugm ca la un obiect. E o trncneal din gur. Si
lipsit de Duhul Sfnt. Fiecare crestin a primit mcar o dat Duhul Sfnt, la Botez.
Trebuie de asemenea spus c o bun parte din minunile si semnele vzute de la
nceputurile crestinismului s-au produs atunci si au fost necesare pentru acele vremuri.
Unii sectanti (penticostalii) ncearc si azi s reproduc - exact ca atunci - anumite
manifestri materiale. Felul cum actioneaz este o blasfemie, denaturndu-se adevrul,
cci o singur dat n istorie s-au produs semnele materiale de la Rusalii.
Substanta evenimentului Cincizecimii - adic Pogorrea Sfntului Duh n fiinta uman exist dintotdeauna n Biseric, iar crestinii au datoria de a fi cuttori si pstrtori ai
Duhului Sfnt, ns nu toti reusesc acest lucru.
n istoria Bisericii exist perioade cnd Duhul Sfnt se revars n viata oamenilor mai
mult sau mai putin. n zilele noastre, se resimte o criz a Duhului Sfnt n viata
crestinilor. A avea Duh Sfnt nseamn a tri n Dumnezeu, a fi unit cu Dumnezeu, a avea
dragostea lui Dumnezeu. n Biserica vzut, n comunitatea social, se resimte lipsa
Duhului Sfnt.
Mrturia pentru Hristos
Problema este urmtoarea: ce atitudine avem fat de Duhul Sfnt? Suntem plini sau nu de
puterea Lui?
Ca s putem rspunde corect la aceste ntrebri, este bine s cercetm cu atentie ce s-a
ntmplat cu Sfntul Apostol Petru la zece zile dup nltarea Domnului.
Dup Coborrea Duhului Sfnt Apostolul Petru a tinut prima predic. l cunoastem pe
Sfntul Petru n diferite ipostaze: curajos, uneori iluminat fcnd mrturisiri
fundamentale, alteori sovitor, plin de gnduri omenesti, nfricosndu-se si lepdndu-se
de Hristos n curtea arhiereului.
Dup Pogorrea Sfntului Duh, Apostolul Petru este un om cu totul nou, cu un curaj
infinit, este ca un monolit de granit, cu o puternic lumin interioar. El predic
Evanghelia simplu, fr talent oratoric, face numai unele mustrri cu scopul de a ndrepta
pe cei pctosi. Predica lui ns are un efect formidabil, cci se convertesc 3000 de
suflete.
Datorit Duhului Sfnt, Apostolul Petru este dispus la orice sacrificiu. La fel au fost toti
sfintii, cci prezenta Duhului Sfnt se vdeste n roade. Predica Sfntului Petru a trezit
constiintele si a trezit credinta puternic (ce se naste din pocint). n fond nu este o
predic, ci o mrturie pentru Domnul Iisus Hristos.
De 2000 de ani n lume se dezbate procesul deschis de satana mpotriva Mntuitorului
Iisus. Stpnitorul acestei lumi (Ioan 12, 31) nu vrea s se lipseasc de supusii si.
De 2000 de ani Biserica este prigonit pe pmnt, adeseori chiar de cei dinluntrul ei.
Fiecare generatie si fiecare membru al Bisericii trebuie s depun mrturie n acest proces
care depseste orice timp si orice spatiu. Pe cei care l mrturisesc pe Hristos, Domnul
Iisus i va recunoaste n fata Tatlui Su.
La captul acestui proces se va nvedera tuturor cum L-am cunoscut pe Domnul si ct de
mult am simtit puterea Duhului Sfnt n viata noastr, ct de mult ne-am cit de pcate,
ct de mult Duhul Sfnt a strpuns inimile noastre. Asadar, ne sunt de neaprat trebuint
pocinta, spovedania si apoi - ca rezultat - viata nou n aceast lume, viat trit n
Dumnezeu.
Adevrul c Dumnezeu exist, c Dumnezeu este Iubire, nu trebuie mrturisit prin tomuri
de predici, ci prin viata celor care cred. Credinta este viat.
Nu de ru s ne plngem, ci de lipsa binelui. Lipsesc martorii lui Hristos n lume!
Lipseste Duhul Sfnt n viata noastr. Nu bomba atomic trebuie s ne nspimnte, ci
bomba mniei lui Dumnezeu care apare pentru pcatele noastre grele si pentru lipsa
noastr de pocint!
S ne ntoarcem la viata n Dumnezeu, ceea ce depinde numai de noi. S chemm Duhul
Sfnt n toate mprejurrile, n orice gnd sau fapt, si atunci cnd El va fi prezent n viata
noastr vom merita s ne chemm crestini.
1958, nainte de arestare
SCHIMBAREA
Mai poate fi schimbat societatea? - Treptele rugciunii inimii
Ne puteti spune un cuvnt de folos?
- Sunteti lacomi s strngeti de la mine ceva foarte pretios, dar eu - asa cum sunt acum,
bolnav - sunt mai putin darnic cu asemenea sfaturi. V arunc cte o vorb, cte un
ndemn care nu sunt att pretioase, dar fceti-le mcar pe acestea.
S v rugati! S nu rmneti fr rugciune! Dumnezeu este prezent n fiecare clip, la
ndemna noastr, e prezent pretutindeni. Oricnd, n orice zi, mcar ct de putin, rugativ cu mare atentie, nu asa, cu superficialitate. Rugati-v de pild cu un Tatl nostru, spus
ncet, concentrat, mcar o dat, de dou ori pe zi.
Chiar dac sunteti studenti si aveti de nvtat, este totusi bine s fiti activi, s faceti ceva
pentru aproapele vostru. Ne putem mntui si ne putem valorifica numai prin ceea ce
lucrm pentru cel de lng noi. n fiecare zi este bine s facem mcar o fapt de
milostenie.
Sfntul Ierarh Mucenic Antim Ivireanul,
icoan pe lemn de la Sfnta Mnstire Antim (1991-1992)
Uitati-v la Sfntul Antim Ivireanul care luda foarte mult fapta bun; desi era un strin
pentru noi, a fcut multe lucruri bune n cei peste douzeci si cinci de ani ct a trit n
Tara Romneasc.
Pe lng alte ndatoriri pe care le mpliniti, nu uitati s cercetati si bolnavii; ajutati-i cum
si ct puteti. Un bolnav are nevoie ntotdeauna de un ban sau de un medicament.
n concluzie, s ncercm s facem n fiecare zi o fapt bun, ct de mic. Mntuitorul ne
spune c si pentru un pahar de ap pe care l-am dat unui nsetat, nu ne vom pierde plata.
noastr, a fiecruia, coboar pn acolo nct apare n persoana unui srac si ti cere s-L
ajuti. Iar tu, dac-l vezi mai tnr, i strigi: ''La munc!''; nu-ti dai seama c de fapt nu Lai ajutat pe Hristos. Sunt oameni care termin totul si nu mai au ce s mnnce. Este
foarte greu de rezistat n asemenea conditii, mai ales cnd trebuie s aib grij si de niste
copii. Atunci, dac noi i ajutm, ei ne rmn recunosctori si ne ajut apoi chiar ei cnd
devin mai avuti; si astfel viata merge normal.
Este bine ca cel srac s se spovedeasc cu maxim sinceritate si s ierte din inim pe toti
cei cu care este n suprare, de multe ori din cauza unor simple mofturi (sau mcar s se
roage zilnic pentru ei); iar dac el nu crteste si nu se revolt mpotriva celor care au si nu
vor s-i dea, la timpul critic, cnd nu mai poate cu adevrat, este ajutat de Dumnezeu.
Dac n loc s se roage lui Dumnezeu, el njur si blestem pe cei care au, atunci pe lng
srcia material, o are si pe cea duhovniceasc si este pierdut si el pentru Dumnezeu. Nu
toti sracii se mntuiesc, ci doar cei care au buntate, care au o trire duhovniceasc.
Exist de asemenea milionari si miliardari. Acestia trebuie s fie constienti de faptul c,
dac nu sunt milostivi n aceast viat, se vor duce acolo unde nu vor avea nimic. Iar cei
care nu au nimic aici, dar respect rnduiala crestin, vor avea dincolo totul. Dac eu
strng bani si nu-i dau la nimeni, asta arat c triesc ntr-o minciun continu. Cnd ns
l ajut pe aproapele meu s duc o viat decent, ne putem mntui mai usor cu totii.
- Printe, unii ne spun c, ntruct suntem o asociatie studenteasc, trebuie s luptm
pentru schimbarea societtii. Ce s le rspundem?
- V sftuiesc s nu luati niciodat n serios asemenea ndemnuri: c voi, tinerii din
ASCOR, sunteti chemati s schimbati societatea. O s fiti desfiintati cu totul. Trebuie
doar ca noi s ne facem niste crestini buni, niste oameni sociabili. Declamatori si
organizatori de parad sunt sectantii.
Este foarte greu acum s schimbi societatea. Ea merge nainte pe drumul pe care a
apucat-o. Ceea ce putem face astzi este s ne schimbm pe noi nsine si s devenim o
lumin pentru cei din jur, fie c suntem acas, fie c suntem la serviciu.
Apoi gnditi-v si la faptul c exista securitate chiar pe vremea Mntuitorului, ca si
astzi. Si atunci - ca si acum - erau unii care notau fiecare cuvnt pe care l spunea
Domnul Iisus Hristos pentru ca s-L poat prinde cu ceva. Iar bietii credinciosi - ca n
toate vremurile ce au urmat pn acum - alergau dup Cuvntul lui Dumnezeu, dup
Adevr...
Asa nct ASCOR-ul s-si propun s fie n pace cu Dumnezeu, iar fiecare membru din
asociatie s fie un fiu al lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile plcute cu adevrat lui
Dumnezeu. Pentru asta S-a ntrupat Fiul Cel Vesnic, pentru asta a murit pe cruce, ca s ne
apropie, s ne mpace cu Dumnezeu.
Foarte important pentru voi este s nu v mndriti. Dac v trufiti, nu aveti nici un spor
duhovnicesc. Fiti cuviinciosi, fiti modesti. Nu te mndri, pentru c tot ceea ce avem noi
ne este dat ori de la Dumnezeu, ori de la profesorii nostri, ori de la oamenii mai vechi
dect noi. Totul ne este dat.
Eu v urez ca Dumnezeu s v ajute s sporiti n tot ceea ce este bun si valoros si s
terminati examenele si studiile universitare n care sunteti angajati. Cnd le veti termina
s v spuneti cuvintele pe care i le spunea un tat fiului su ce tocmai luase bacalaureatul:
<Dragul meu, abia de acum ncep studiile tale>. Si eu am urmat dou facultti: pictura si
teologia. Iar dup ce le-am terminat am nvtat n continuare. nct... v urez s nvtati
bine, fiindc lumea pune pret pe un licentiat, pe un crturar.
Stiti c Sfntul Pavel spune c n mprtia lui Dumnezeu nu intr nimic necurat. De
aceea este bine s pstrati aceast sfintenie a vietii. S spui adevrul! Dumnezeu este
Adevr!
S cutati deci apropierea de Dumnezeu si de voi nsiv, si de cinstea sufleteasc. Pstrati
aceast sinceritate n inim, curtia aceasta, cinstea fat de ceilalti, c mincinosi avem
destui. S fiti curati! Dumnezeu s v dea sntate!
- Un tnr care a lucrat mai multi ani n mass-media spunea c, pe zi ce trece, televizorul
devine cel mai mare dusman vzut al vietii spirituale a omului. Cum vi se pare aceast
afirmatie?
- Foarte adevrat! Din ceea ce aud si eu n special de la tineri, cred c afirmatia este
foarte adevrat. Acestia mi povestesc despre dezgustul, despre golul pe care l las n
sufletul lor televizorul. Si nu este vorba numai de acest gol, ci de niste spurcciuni care
ptrund n mintile lor. Mai ales sunt unele programe de dup miezul noptii care pur si
simplu i pervertesc pe tineri, i mnjesc, i spurc!
Eu nu am televizor, dar aud si eu cum se plnge lumea. De aceea nici n-am vrut s-mi
cumpr. Odat cineva mi-a druit un televizor, ns l-am refuzat. Televizorul ti ia ochii, e
un fel de a te orbi, iar apoi ti transmite niste lucruri care te spurc. Apoi televizorul ti
fur timpul n care ai putea s citesti o carte, s te rogi, s meditezi, s te odihnesti. Dar
tu, dac te concentrezi s fii atent la emisiune ca s nu scapi ceva si s pierzi legtura cu
restul filmului, atunci televizorul ajunge n cele din urm s te prelucreze n asa fel nct
iesi pgubit sufleteste.
Treptele rugciunii inimii
- Lucrarea specific a ASCOR-ului este propovduirea credintei n mediul studentesc. Ce
sfaturi ne puteti da, ca s putem ndeplini ct mai bine aceast misiune?
- Accentul trebuie pus pe rugciune, avnd constiinta faptului c nu noi facem o lucrare
pozitiv, ci Dumnezeu nsusi.
- Printe staret, eu sunt student la Teologie. Aici ni se predau multe lucruri, ns este greu
numele lui Iisus, rostind de multe ori aceast rugciune, cu mult atentie asupra fiecrui
cuvnt. Este foarte folositor s avem constiinta c invocm pe Cineva, c ne adresm
Cuiva. Este bine s ne dm seama c suntem slbnogi si neajutorati, iar acest ''miluiestem'' cuprinde ntr-un singur cuvnt toate rugciunile Bisericii si tot strigtul nostru dup
Dumnezeu. S ncepem simplu, rostind aceste cuvinte peste tot, oriunde ne aflm, dar cu
foarte mult atentie. Si, n acelasi timp, cu grij s lepdm de la noi toate patimile si
gndurile cele spurcate.
Si ncet-ncet, pe msura umilintei noastre, se lumineaz acest luntru al nostru si simtim
c nu suntem singuri, simtim c este Cineva cu noi n fiecare clip si ne poart de grij.
Totodat creste rvna noastr pentru cele sfinte (fat de care n mod obisnuit suntem
foarte ndrtnici si nepstori). Poate ati observat si dumneavoastr c seara, cnd vrei
s te rogi, adormi cu capul pe ceaslov - din oboseal sau din plictiseal; dac ns ar
trebui s faci ceva care ti place (n afar de rugciune), ai putea s veghezi usor toat
noaptea...
Printii Bisericii ne spun c atunci cnd rugciunea se lipeste de noi (cu ajutorul lui
Dumnezeu si prin chemarea numelui lui Iisus), atunci lsm toate celelalte si este o
adevrat bucurie numai gndul la rugciune. Parc ne mistuie dorul de rugciune.
Simtim ca un glas, ca o mustrare nluntrul nostru; e ceva care ne ndeamn mereu: Nu te
rogi? Roag-te! nssi rugciunea ne nvat s ne rugm si mai apoi ea se rosteste singur
n inima noastr, chiar noaptea. Dar, pentru ca s ajungem la aceste roade, trebuie mult
strdanie, mult struint, mult rbdare si mai ales mult smerenie. Si ncet-ncet, cu
mila lui Dumnezeu, rugciunea ncepe s curg n noi.
La nceput e greu, mintea fuge peste tot, dar ne ajut harul lui Dumnezeu. Asa spun
Sfintii Printi: <D-i pe Doamne Iisuse acestei minti nestatornice>. Rugciunea inimii
este o adevrat hran duhovniceasc. Uneori este scurtat la dou cuvinte: <Iisuse,
miluieste-m!> Din rugciunea lui Iisus a izvort acest <Doamne, miluieste> cu care ne
rugm de obicei la slujbe; din aceast chemare a numelui Domnului, cel plin de putere...
Rugciunea mintii ne ajut foarte mult s ne curtim pe dinuntru, s nsmntm n noi
dragostea pentru ceea ce este cu adevrat frumos si nlttor n viat, nu pentru lucrurile
acestea mrunte, n care ne ncurcm cu atta nechibzuint.
De aceea, dimineata, dac n-ai avut timp s te rogi cu rgaz n fata icoanei, spune mcar
pe strad, pe drumul pe care mergi, spune <Doamne Iisuse> n taina inimii tale. Pentru c
mintea noastr, oricum, nu st degeaba. Se ceart, amenint... Asa c mai bine s chemm
numele Domnului, care ne poate ocroti si sfinti cu adevrat. Mntuitorul spune: <Cereti si
vi se va da>. Prin toate faptele bune putem cstiga dragostea pentru Dumnezeu, dar prin
nici una ca prin rugciune. De aceea trebuie spus ct mai des si cu ct mai mult atentie.
De altfel este si o mare jignire, o adevrat blasfemie adus lui Dumnezeu, aceast lips a
atentiei atunci cnd stm n fata Lui. Dumnezeu este foarte bun si foarte atent cu viata
fiecruia dintre noi. Dac nici firul de pr si nici gza cea mai nensemnat nu sunt
trecute cu vederea n ochii Lui, cu att mai mult se ndreapt aceast atentie a lui
Dumnezeu spre fiinta omeneasc. Numai noi suntem absenti de la aceast ntlnire cu El.
De aceea Dumnezeu asteapt de la noi nu o rugciune formal, ci o rugciune constient,
vie. S ai constiinta aceasta c l chemi pe Dumnezeu n viata ta si c El ti rspunde si te
poate ajuta... Rugciunea atrage aceast ocrotire din partea lui Dumnezeu asupra ta si cu
att mai mult se ntmpl acest lucru atunci cnd spui rugciunea inimii.
Exist si acea rugciune numit mai mult vedere duhovniceasc sau rugciune
contemplativ; cnd crestinul ajunge la aceast treapt, el este ptruns de Duhul Sfnt si
vede si ntelege niste lucruri care l umplu de uimire, acea uimire de care vorbeste Sfntul
Pavel: <Si-l stiu pe un astfel de om - fie n trup, fie n afar de trup, nu stiu, Dumnezeu
stie - c a fost rpit n Rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului s le
griasc> (II Cor. 12, 3-4).
Noi nu am ajuns pn acolo. S o lum ns de jos. S ncepem prin aceast lupt cu
gndurile care ne vin n timpul rugciunii si cu grijile vietii care ne ocup mintea zi si
noapte. S rpim ct mai multe clipe din timpul nostru si s le nchinm lui Dumnezeu
rugndu-ne. S ne tinem tari, cu toat energia, mpotriva vrjmasului care vrea s ne fure
aceast pictur de timp nchinat lui Dumnezeu. Si ncet-ncet, cu ajutorul Bunului
Dumnezeu, vom urca si noi spre rugciunea cea curat.
Decembrie 2001
Iubirea duhovniceasc
Pune n sufletul meu sporirea dragostei ctre Tine.
F-m s nteleg smerenia Ta, n care ai trit pe pmnt.
Exist o iubire duhovniceasc. Dup cum este o hran trupeasc si una duhovniceasc, o
butur dup trup si alta dup duh, asa exist o dragoste a crnii care vine de la Satan si o
alt dragoste a Duhului, la Dumnezeu avndu-si nceputul; nimeni nu poate fi stpnit de
amndou aceste iubiri. Dac esti iubitor al trupului, dragostea Duhului nu o poti
cuprinde.
Dac pe toate cele trupesti le-ai dispretuit - nu spun numai carnea si sngele, argintul si
averile, dar si pmntul nsusi si chiar cerul, pentru c toate acestea vor trece - si dac de
nici una din ele nu-i legat sufletul tu, dac nu esti robit de nici o iubire de patimi, vei
putea atunci si iubirea duhovniceasc s o ntelegi.
Sfntul Apostol Ioan, Teologul Iubirii
2. Cine se abtine de la vorbria desart si de la patimile de tot felul, de la plcerile
trectoare - nu din dispret fat de oameni si de viat, ci din focul unei prea mari iubiri fat
de Dumnezeu -, un asemenea om, dac nu fuge el dup oameni, fug acestia dup el. Unde
e flacra mare n suflet, acolo se adun oamenii s-si nclzeasc sufletele lor reci.
3. Gnditi-v la ''Tatl nostru''. Dac esti certat cu cineva, chemarea acestui Tat sfnt se
preface n blestem: ''nu m ierta, Doamne, precum nici eu nu pot s iert''. Contradictia
dintre ceea ce spunem si ceea ce facem anuleaz rugciunile noastre.
Iertarea noastr de ctre Dumnezeu depinde de iertarea noastr fat de aproapele. Aici nu
e vorb goal, e nenorocire. Cine nu iart nu iubeste. Cine nu iart si cine nu-l iubeste pe
om nici pe Dumnezeu nu-L iubeste.
n viata de toate zilele ne ntepm unul pe altul, ne mhnim si fr ndoial ne tulburm,
ne rzvrtim. Vin aici, la noi, cei care au niste dusmani si ncep s se roage: ''s-i
trsneasc Dumnezeu'', ''s-i fac praf si pulbere''... Uitm c avem de mplinit niste
porunci dumnezeiesti, c trebuie s ne rugm pentru dusmanii nostri.
Poate c cea mai mare virtute este iubirea de vrjmasi; sau mcar s te rogi pentru ei, sau
mcar s nu te rzbuni pe ei. Las-L pe Dumnezeu s fac dreptate. Nu judeca, slug
strin! ''A Mea este rzbunarea'' - zice Domnul. Este bine s fim constienti c exist o
pronie dumnezeiasc si c nimic nu se ntmpl n lumea aceasta fr ca s nu stie
Dumnezeu.
4. Cea mai important arm mpotriva rului care vine asupra noastr este smerita
cugetare. S-L rugm cu umilint pe Dumnezeu s potoleasc acest ru si s ne acopere
cu harul si iubirea Sa.
5. Fiecare are relatia lui personal cu Dumnezeu. Nu exist un sablon prin care s se
mntuiasc toti oamenii.
Este necesar s avem din cnd n cnd aceast ntoarcere ctre sine, pentru c toti suntem
n lips fat de ceea ce ar trebui s fim. S ne cim cu aceast constatare sincer c
suntem nevrednici. Iar Dumnezeu Care nu ne face procese - asa cum ne fac oamenii -, ne
va primi cu toat dragostea Lui. Dragostea lui Dumnezeu este mai presus de orice
dragoste omeneasc. n orice stadiu de viat am fi, s ne cerem n mod profund iertare, cu
lacrimi, cu cint.
6. Niciodat nu suntem singuri, totdeauna suntem cu Dumnezeu. El este cu att mai
prezent n viata ta cu ct l chemi mai des.
Exist o rugciune pe care trebuie s o spun monahul, o rugciune de invocare a
numelui lui Dumnezeu: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe
mine pctosul. Aceast rugciune suntem datori - dup rnduial - s o spunem mereu.
Si ncet-ncet, aceast datorie se transform ntr-o chemare de dragoste.
Dac aceast rugciune e fcut struitor, mai mult timp, rezultatele ei sunt deosebite. Se
produce o cldur duhovniceasc n inima rugtorului, i sporeste credinta si dragostea
pentru Dumnezeu, pentru oameni si pentru ntreaga creatie. Este ptruns de acest
sentiment de trire n Dumnezeu. Asa cum trieste pestele n ap, asa trieste monahul n
Dumnezeu, n aceast atmosfer n care te simti deplin n Dumnezeu.
M refer la monahii care vietuiesc dup rnduiala lui Dumnezeu. Cci si peste noi
npdesc tot felul de curente ale vietii pmntesti; practic nu suntem deloc fiinte ceresti,
desi am vrea s fim. Ne strduim ca prin chemarea lui Dumnezeu n viata noastr s
devenim fiinte nesingure. Dac reusim s-I facem loc lui Dumnezeu n noi, cu att mai
bine pentru noi, dar si pentru altii...
7. Sfintenia sau desvrsirea nu presupune numaidect semne si minuni, asa cum suntem
obisnuiti s credem. Nu toti sfintii au fcut minuni n viata aceasta.
Mntuitorul ne-a spus niste cuvinte care pe multi ar trebui s-i pun pe gnduri: ''Multi
mi vor zice n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit si nu n
numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut? Si atunci voi
mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce lucrati
frdelegea'' (Matei 7, 22-23). Minuni care pot s uimeasc pe oameni ajung s fac si
vrjitorii, ajutati de puterile ntunericului; dar sfintenia nu pot s o dobndeasc dect cei
blnzi si smeriti cu inima, cei plini de dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele lor.
8. Unii oameni se nasc cu o putere mai mare de a primi si a drui iubire. Altii primesc
darul dragostei dup ce se ostenesc mai mult timp pentru a duce o viat deplin n
Dumnezeu. Cci ascultarea si supunerea fat de Dumnezeu l ajut pe om s intre ntru
bucuria iubirii dumnezeiesti.
9. Iubirea de Mam a Sfintei Fecioare o ndeamn s sar imediat n ajutor acolo unde
este chemat si cinstit Prea Sfntul Nume al Fiului ei Cel Unul Nscut si acolo unde fiii ei
dup har - credinciosii rvnitori - o cinstesc si pe ea ca pe o adevrat Maic a Domnului.
Asadar, cnd suntem tulburati de necazuri, bntuiti si arsi de patimi, s ne ndreptm cu
ncredere mai ales ctre Maica Domnului, care este si Mama noastr, a pmntenilor,
stiind c rugciunea mamei mult poate naintea Fiului ei. S ne rugm cu umilint, zicnd
ctre Dnsa asa:
Prea Sfnt Nsctoare de Dumnezeu, care ai adus pe pmnt Lumina ntregii zidiri,
lumineaz ntunericul mintii si al inimilor noastre, ca s ne cunoastem pcatele, s ne
cim pentru ele si ca s nu le mai svrsim.
Maica Domnului - simbolul Bisericii
Tu, care ai nscut cu trup pe mpratul pcii, sdeste n noi pacea Fiului tu si goneste din
sufletele noastre viforul patimilor.
Tu, care esti izvor nesecat de vindecri, tmduieste neputintele noastre si ne alin
durerile, c toate le poti cte le voiesti, ca o Maic a Celui Atotputernic. Amin.
10. Nu cunosc un cuvnt mai dulce, auzit din gura Domnului, dect acela pe care l
adreseaz poporului Su prin profetul Maleahi:
''Iubitu-v-am pe voi...''
Si n acelasi timp nu stiu un cuvnt mai aspru si mai nedrept, dect rspunsul acestui
popor:
''Cum ne-ai iubit Tu?...''
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov i scosese din robia Egiptului, i
adusese ntr-o tar bogat unde curgea miere si lapte, i cluzise prin profetii Si; iar El
rezuma toate acestea prin: ''Iubitu-v-am pe voi...''
11. Nu te msura cu cei mai slabi dintre oameni, ci mai degrab cu cei naintati n iubire,
adic n virtute.
12. Cununia este Taina Dragostei pentru c la temelia ei st Dumnezeu, Care este
dragoste. ntr-o csnicie adevrat exist mai ales iubirea jertfelnic, despre care vorbeste
Sfntul Apostol Pavel n imnul de la I Corinteni 13. Dragostea jertfelnic este singura
care nu se stinge dincolo de moarte.
Nu exist un obstacol ntre ascultare si dragoste n viata de familie. Dragostea sfrm
toate piedicile si atunci sotii se ascult unul pe altul si ascult unul de altul, dar capul
familiei rmne brbatul. Este bine ca cei doi tineri cstoriti s aib un acelasi duhovnic
la care s se mrturiseasc.
Si n viata de mnstire, atunci cnd exist iubire te deschizi si asculti, iar ceea ce faci n
ascultare este bine primit naintea lui Dumnezeu. Dac monahul simte c nu are dragoste
fat de staret sau n general fat de oameni, atunci trebuie s-L roage pe Dumnezeu cu
struint s-i druiasc smerenia si dragostea, asa cum fcea Sfntul Siluan.
da socoteal n Ziua Judectii. Cci din cuvintele tale vei fi gsit drept, si din cuvintele
tale vei fi osndit'' (Matei 12, 36-37).
Gndindu-ne numai la aceste spuse ale Mntuitorului, ntelegem ct de mult se expune
unei ndoite judecti - din partea lui Dumnezeu si a asculttorilor si - cel care
ndrzneste s vorbeasc despre ceea ce stie foarte bine c st deasupra oricror cuvinte,
adic despre Dreapta Judecat a Domnului nostru Iisus Hristos. n fata Acestuia ne vom
gsi la un moment dat fiecare dintre noi pentru a ne cstiga dreptul la vesnicie, n functie
si de felul cum am stiut s ne chivernisim propriile cuvinte n cursul vietii pmntesti.
S realizm, asadar, cu ct atentie va fi judecat un cuvnt pe care l-am spus despre
Judecata Universal. Cu ce grij trebuie s ne apropiem de ntelesurile acestei nfricosate
clipe de tain, ce va pecetlui pentru totdeauna viata noastr si asa destul de tainic! Unei
evidente nevrednicii personale vine s i se adauge n acest caz si o anumit dificultate n
sine a subiectului anuntat.
A vorbi despre ''Clugrul n fata Dreptei Judecti'' nseamn mai putin a rezolva o
problem, ct mai ales a o formula just. Cci descoperirea deplin a adevratei asezri
sufletesti pe care a avut-o monahul fat de realitatea Judectii Viitoare nu se va svrsi obsteste - dect numai la sfrsitul acestui veac. Pn atunci simtirea prezentei aievea, vii,
a Zilei Judectii este pstrat doar ctorva alesi, numai acelor uriasi ai Duhului, care chiar n msurile acestui veac fiind - se nvrednicesc totusi s vad mprtia lui
Dumnezeu venind cu putere n taina inimii lor, celei mai dinluntru, dup nssi
fgduinta Domnului.
Oprindu-ne asadar asupra temei anuntate, putem deslusi trei idei esentiale. Mai nti este
firesc s zbovim o clip asupra ntelesului notiunii de Dreapta Judecat si a rostului ei n
viata noastr. n al doilea rnd va trebui s cercetm pozitia aparte pe care o va avea
clugrul n fata acestei supreme instante. n sfrsit, ntr-un al treilea moment, vom
ncerca s desprindem unele concluzii practice (valabile n conditiile concrete ale vietii
noastre de toate zilele), care ne descoper faptul c noi suntem nc de pe acum ntr-o
legtur efectiv - si de cele mai multe ori nebnuit - cu Dreapta Judecat a lui
Dumnezeu.
Suntem cu adevrat constienti de Ziua Judectii?
Ne gsim, prin urmare, n fata acestei prime ntrebri. Ce nteles si ce rost se cuvine s
deslusim pentru noi nsine n notiunea de Dreapt Judecat a lui Dumnezeu? Nu e vorba
s analizm aici nvttura dogmatic a Bisericii, ci - ntemeiati pe descoperirile
neclintite ale Scripturii si ale Sfintilor Printi - vom ncerca s limpezim functiunea pe
care trebuie s o aib pentru noi, fiinte tritoare nc nluntrul acestui veac, gndul si
realitatea Judectii Viitoare.
Trebuie s recunoastem nc de la nceput c rare sunt lucrurile care s se bucure mai
putin de atentia noastr serioas si treaz, dect gndul la Judecata ce va s fie.
Exist limite pentru cele ngduite omului, limite puse nu din bunul plac al lui
Dumnezeu, ci ele exist chiar prin legile profunde ale vietii; trecnd peste acestea
devenim propriii nostri cli.
Faptul c vom trece printr-o Judecat Final ne ajut de pe acum s ntelegem c omul e
ncadrat ntr-o ordine, ntr-o rnduial, de pstrarea creia este rspunztor. Eu sunt dator
s m port cu cei din jurul meu nu dup voia mea, adesea rtcit datorit pcatelor, ci
dup o rnduial de peste noi ce m ocroteste deopotriv si pe mine, si pe ei.
Dreapta Judecat devine astfel - pentru cel care i ntelege rostul - un adevrat temei de
comuniune social. n numele ei suntem chemati s realizm nc de pe acum o
nemincinoas mpreun-trire, o vietuire obsteasc ntr-un duh de dragoste si de
ngduint. Omenirea n ceasul Judectii va aprea ca un singur trup de obste si atunci ni
se va cere fiecruia socoteal de ceea ce am fcut cu fratele nostru, care este un mdular
al aceluiasi trup obstesc. De aceea, frica si cutremurul pe care n mod firesc trebuie s le
trezeasc n noi amintirea Judectii din urm nu sunt nicidecum niste simtminte josnice
si oarbe, ci ele se nasc, dimpotriv, din naltul sentiment al responsabilittii fat de cei din
jur si fat de mine nsumi.
Prin faptul c vom fi chemati s rspundem de noi nsine n fata lui Dumnezeu se vdeste
pentru mine ncredintarea c eu am o misiune de ndeplinit pe acest pmnt, sunt
rspunztor de mine nsumi, reprezint deci o valoare n ochii Domnului meu. De aceea,
trebuie s m port cu grij duhovniceasc nu numai fat de cei din jur, ci si fat de mine
nsumi (aceasta nsemnnd cu totul altceva dect egoismul).
n sfrsit, o alt mplinire de sine, prilejuit n acest veac de asteptarea trezvitoare a
Judectii Viitoare, este ndeprtarea credinciosului de la judectile dinainte de vreme,
adic de la clevetirea si osndirea aproapelui. De-abia la confruntarea final a lumii cu
Dumnezeu se va descoperi cu adevrat distinctia dintre bine si ru. Binele si rul nu sunt
cu adevrat limpede deosebite dect n ochii Celui Atoatestiutor; de aceea, Lui singur I se
cuvine s fac desprtirea absolut, definitiv, ntre ele, la sfrsitul veacului. Cci numai
Dumnezeu singur cunoaste planul de ansamblu si intentia ultim a ntregii Sale Creatii.
Noi, fpturile Lui mrginite, trind o existent limitat, avnd posibilitti restrnse de
cunoastere, nu putem s ne dm seama de adevratele urmri si semnificatii ale actelor
semenilor nostri. Pentru aceasta, oricine judec pe aproapele su se substituie lui
Dumnezeu si se asaz singur sub osnda Judectii care este nemilostiv celor ce judec.
n virtutea marii ntrebri de la sfrsitul veacului, viata noastr se cere trit n duhul
osndirii de sine si nu de aproapele, singura cale prin care nu avem nimic de pierdut, ci
numai de cstigat.
Cum apare clugrul n fata Judectii Viitoare?
Am spus mai nainte c, stiut sau nestiut de noi, adevratul sens al lumii acesteia st
dincolo de ea, anume la captul su, n Ziua Judectii. Atunci va fi ceasul deplinelor si
surprinztoarelor descoperiri de noi nsine si de altii, n fata ntregii zidiri adunate
laolalt. Pn atunci nimeni dintre noi nu apare cu adevrat asa cum este: cci n aceast
viat putem nsela pe altii, ne putem nsela pe noi nsine, dar nu vom putea nsela Dreapta
Judecat a lui Dumnezeu. n fata ei fiecare dintre noi va sta conform propriei asezri
sufletesti pentru care s-a ostenit.
Care va fi deci pozitia specific a clugrului la Judecata din urm? Ce i se va cere si ce
va rspunde el atunci, deosebit de ceilalti semeni ai si? Cci ntr-adevr starea
monahului la acest prag al vesniciei va fi cu totul aparte fat de starea celorlalti oameni.
Este ngduit pentru altii s se ndeletniceasc - desigur, n chip cuviincios - cu treburile
acestei lumi si s-si pregteasc, indirect, rspunsul la Dreapta Judecat si dup felul cum
si chivernisesc viata pmnteasc. De la clugr ns se asteapt s-si aseze constient si
organizat ntreaga sa trire, sub lumina Judectii din urm.
Este firesc pentru credinciosii din lume ca s poarte grij de nftisrile si problemele
felurite pe care le pune aceast viat. Clugrului ns, ca unuia ce a murit lumii acesteia,
i este firesc s poarte grija, n primul rnd, de problemele vietii celeilalte si s se fereasc
de ispitele celei de aici. Altfel spus, n msura n care un vietuitor din lume este dator s
nu uite c trieste n ea si de aceea trebuie s se poarte cuviincios, dup ntocmirile ei, n
aceeasi msur un clugr este obligat s-si aminteasc pururi c el este chemat s
triasc (nc de pe acum) viata veacului viitor, adic el are menirea s se poarte dup
rnduielile acesteia. Aici st taina si pretul de nespus al vietii clugresti.
Cinul monahicesc a fost lsat de Dumnezeu n mijlocul acestui veac ca o solie, o naintevestire a mprtiei Ceresti ce va s fie. Asa au nteles si au trit Printii viata
clugreasc: ca o prghie de transformare a lumii dup chipul vietii nestriccioase de
dup Judecata Universal, astfel ca oamenii - dup chiar cuvntul Mntuitorului - s nu
vin la Judecat, ci s se mute din moarte la viat.
Adevratul monah trieste, se misc si respir mereu n vzduhul clipei celei nfricosate a
Dreptei Judecti si n acest fel - dup cuvntul Sfntului Isaac Sirul - poate pune pe
pmnt ''nceput mprtiei Cerurilor''. Gndul la nfricostoarea Judecat i devine
temeiul cel mai puternic al biruintei si al desvrsirii de sine.
''Biseric a harului - spune Sfntul Grigorie Teologul - este cel care s-a pierdut pe sine n
Dumnezeu si trieste cu grij de Judecata Lui.
Dar cum este cel care s-a pierdut n Dumnezeu? Si ce este grija de Judecat? Ce alta
dect s cauti pururi odihna Lui, s fii mereu cu grij si s te ntristezi n tot timpul
ntruct nu poti s ajungi la desvrsire din pricina neputintei firii tale?! Si astfel se
slsluieste Dumnezeu n suflet, cci l ai mereu prezent n tine prin aducerea-aminte''.
Faptul c monahul realizeaz prin viata lui o anticipare, o nainte-svrsire a Dreptei
Judecti, are un neasemuit pret duhovnicesc pentru ntreaga umanitate. Monahismul
devine astfel centrul spiritual al lumii acesteia, dincolo de constiinta sau vrednicia
clugrilor. Acestia - ca unii ce triesc n lume, dar sunt nc de pe acum dincolo de ea -
pun n fata omenirii modelul bun de urmat al ntregii vietuiri crestinesti. Fr ndoial, nu
toti oamenii sunt chemati s devin clugri. Viata monahal druieste ns tuturor celor
din afara ei un criteriu, un semn vesnic si neclintit al desvrsirii crestine. ''Cele trei
lepdri - spune Sfntul Ioan Scrarul - sunt semnele de biruint ale clugrilor si lumea
nu le poate cuprinde pe acestea; cci dac le-ar cuprinde, atunci n-ar mai fi nevoie de
monahism si de fuga din lume''.
Trebuie subliniat si faptul c rspunderea cu care monahul va veni ncrcat n fata Dreptei
Judecti va fi nespus mai mare dect a oricrui alt om! Cel care nu avea pe pmnt nimic
deasupra lui care s-l depseasc - fiindc monahul este un nger n trup - va trebui atunci
s dea socoteal n fata Celui Atoatestiutor de felul cum si-a chivernisit viata spre a fi un
ndreptar pentru cei din jurul su. O sarcin urias apas pe umerii monahului ce se
nftiseaz naintea Neftarnicului Judector. Ne spune Sfntul Ioan n ''Scara'': ''Lumini
pentru monahi sunt ngerii, iar lumina pentru toti oamenii este vietuirea monahal. De
aceea, monahii s se nevoiasc s fie pild bun ntru toate, fr s dea poticnire cuiva n
ceva, nici prin fapte, nici prin cuvinte. Iar dac lumina aceasta e ntuneric, apoi
ntunericul acela - adic cele ce se petrec n lume - cu att mai mult se ntunec''.
n fata Judectii de Apoi clugrul va descoperi un lucru poate nebnuit adesea n aceast
viat: desi lepdat de lume, desi iesit din ea - sau mai bine zis tocmai de aceea -, el nu
rmne rupt de soarta duhovniceasc a omenirii. Dimpotriv, am putea spune c de-abia
acum el intr mai adnc n viat si ntr-o legtur vie cu semenii si.
De grumajii celui mai umil dintre monahi, de felul cum ntelege si se strduieste s-si
poarte crucea rscumprtoare a fgduintelor lui, atrn mntuirea unei prti a semenilor
si. n fata Dreptei Judecti, clugrul si va da seama ct de apropiat trebuia s fie viata
lui de a Apostolilor si de a Mntuitorului, Care a purtat n chip pilduitor jugul pcatelor
omenirii. Este adevrat c nu poate fi pentru un om o chemare mai grea dect clugria,
dar nici nu exist o alt chemare mai nalt.
''Un monah neagonisitor - ne spune tot Sfntul Ioan Scrarul - este stpnul lumii care a
ncredintat lui Dumnezeu grija despre sine, iar prin credint i are robi (duhovnicesti) pe
toti''. Clugrul se leapd de grija lumii si de grija sa proprie, nu printr-o tgduire a
vietii, ci, dimpotriv, din dragoste fat de ea. El fuge nu de lume, ci de lumesc, adic de
aspectul pctos, corupt al creaturii, aspect care l mpiedic s se apropie duhovniceste
de ea. Deprtndu-se de lume si de sine nsusi (adic de omul vechi), monahul rmne
liber pentru slujirea lui Dumnezeu si a vicarului Su: aproapele nostru (cci, ntr-un
anume fel, aproapele nostru este loctiitorul permanent al lui Dumnezeu pe pmnt).
n Ziua nfricosatei Judecti Fiul Omului va mprti neamul omenesc n dou cete, dup
cum a fost sau nu slujit cu dragoste ntr-unul din fratii si mai mici. Clugrul va fi n
chip deosebit chemat s dea socoteal att pentru cele trei jurminte pe care le-a fcut, ct
si pentru felul cum a ngrijit - prin fapt, rugciune si ntreaga sa viat - de cei lipsiti
duhovniceste ai lumii acesteia, sub chipul crora se ascundea nsusi Hristos.
dintre ele ne-a fost dat ca s ne ridicm iarsi de unde am czut si s ne rentoarcem n
Dumnezeu, de unde ne-am desprins. Chezsia acestor adevruri este tocmai nvierea
Domnului, ce ne asteapt la captul Presimilor.
Vremea sfntului si marelui post ni se deschide astfel ca o suprafireasc prescurtare a
celor mai nalte ntelesuri si fapte duhovnicesti. Gndul la Judecata Viitoare ca si
semnificatia urmtoarelor duminici ale Triodului ne aduc aminte de singura cale a
mntuirii: de la cderea celui dinti Adam, printele omului, trebuie s ne ridicm la
nvierea Celui de-al doilea Adam, Hristos Dumnezeu, Fiul Omului.
Dac orice crestin este dator s urmeze Mntuitorului n toat viata lui, cu att mai mult
monahul - si mai cu seam n acest timp al Presimilor - e obligat s nteleag si s ia
asupr-si crucea mntuitoare a Domnului Iisus Hristos. Este obligat s nteleag c ntreg
sensul crestinismului si toat slujirea monahismului const n aceste trei fapte: s iei
asupra ta rul care este n lume, s mori cu acest ru prin desptimirea de sine si s
renviezi n curtie. Pentru toate aceste slujiri este cu deosebire prielnic rstimpul de
pocint si de cunoastere de sine al marelului post.
Toate nvtturile prezentate n seara aceasta - pe care cu nevrednicie le-am adunat din
scrierile Bisericii - sunt foarte greu de mplinit pentru noi, monahii vremurilor de acum.
S-I cerem ns cu umilint ajutorul Bunului Dumnezeu, iar El ne va ntri ca s putem fi
ct mai aproape de trirea acestor frumoase nvtminte si ca s ne putem nsusi
chemarea de foc - nfricosat si mntuitoare - cu care fiul tunetului pecetluieste
deopotriv Sfnta Scriptur si inimile noastre:
''Amin! Vino, Doamne Iisuse!''.
1946, conferint tinut la ntlnirile Rugului Aprins
Al saselea cuget pe care l gsim des exprimat n Sfnta Scriptur si n scrierile Sfintilor
Printi este teama de chinurile iadului. Despre acestea proorocul Isaia spune: ''viermele
lor nu va muri si focul lor nu se va stinge'' (Isaia 66, 24). Viermele este constiinta celor
ajunsi n iad, cci cei osnditi n acest loc vor cunoaste c sufer asemenea chinuri pentru
faptele lor.
n al saptelea rnd este bine s avem pururea n minte viata vesnic, ca s dorim a ajunge
acolo unde sfintii mostenesc bucuria ntru Hristos, fericirea de unde a fugit suferinta si
frica.
Cu aceste sapte cugetri sufletul celui drept se apr de diavol si cu ele poate s-l nving
pe vrjmasul mntuirii noastre. Necontenita amintire a acestora si mai ales cugetarea la
Dumnezeu ne fac s-L iubim mai mult dect toate. Iar prin ajutorul si puterea Sa, dup
veacul acesta, l vom putea iubi n veci cu ngerii, cu arhanghelii si cu toti sfintii. Amin.
nvierea
ntr-un an, de Pasti, fiind n nchisoare am simtit bucuria nvierii si a rugciunii mai
profund dect n libertate.
La srbtoarea nvierii timpul parc se opreste si credinciosii au alte chipuri, sunt mai
luminosi. Atunci poti tri aproape deplin aceast nval a dragostei. Toat natura este
plin de harul nvierii. Dac suntem cu adevrat pregtiti pentru acest praznic al
praznicelor, firea noastr se deschide si simtim cum Dumnezeu este deschis total ctre noi
prin iubirea Sa.
''Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Cel ale Crui urme se vd pe plaja
stelelor
La trmul lui Dumnezeu
A venit ntr-un grunte si acolo
ntre pustiul mic si pustiul apei sub
mslini
a fost rstignit.
Lumea nu are dect o singur justificare - nvierea!''
Fragment din nvierea, de Daniel Turcea
Postfat
<S nu uitati, oameni buni, c am plecat cu sufletul curat si c am murit din prea mult
dragoste! S nu credeti cumva c
n-am stiut ce fac; toti am stiut! Si, cteodat, cnd clcati mai apsat, amintiti-v c
pmntul acesta se sprijin pe piepturile noastre.>
- sora martirului Dragos Mladinovici
(20 de ani, omort n decembrie 1989) ,
vorbind n numele lui n toamna anului 2001, ctiva tineri i-am fcut o vizit domnului academician Virgil
Cndea. Cu aceast ocazie i-am relatat despre intentia noastr de a edita o carte care s
reuneasc o bun parte din cuvintele de folos pe care printele arhimandrit Sofian Boghiu
le-a adresat tinerilor n cadrul ntlnirilor organizate de Asociatia Studentilor Crestini
Ortodocsi Romni (ASCOR). Domnul profesor ne-a sftuit atunci s adugm la
cuprinsul acestei scrieri si o mrturie referitoare la experienta pe care au acumulat-o n
acest mediu misionar studentesc unii dintre membrii reprezentativi ai asociatiei.
Domnia sa a accentuat faptul c o astfel de mrturie nu trebuie s se piard, ea putnd s
devin - peste multi ani - foarte util. Printele Sofian, aflnd despre o asemenea
propunere, a ncuviintat s scriem o postfat care, plecnd de la problemele cu care ne-am
confruntat n ASCOR, s prezinte niste concluzii ct mai practice pentru tinerii ce doresc
s se apropie de Biseric.
V ntrebati, probabil, care este legtura dintre sfaturile printelui staret si frmntrile
ascor-istilor. Rspunsul este simplu: printele Sofian Boghiu a fost pn n 1998 unul
dintre cei mai importanti povtuitori duhovnicesti ai tinerilor din ASCOR Bucuresti. n
aceast postfat vom prezenta felul n care am ncercat s aplicm n viata asociatiei
ndemnurile printelui, precum si problemele de care ne-am lovit n acest demers.
Putem spune c aceast carte ne prezint, poate, cel mai bine calea pe care au dorit s se
mentin tinerii din ASCOR, dup 1990.
n acea stare de har, de efervescent spiritual care predomina n societatea romneasc
imediat dup 1989, nzuiam cu totii s continum, ntr-un duh de sinceritate si jertf,
lucrarea nceput de tinerii martiri din decembrie. Fr sfatul permanent al printelui
Sofian, credem c nu am fi ncercat s ne asumm - la nivelul nostru, studentesc - aceast
linie de echilibru si deschidere duhovniceasc, ce mbin armonios credinta practic cu
aprofundarea nvtturii bisericesti, fapta cu rugciunea si care si are originea n <veacul
de aur al ortodoxiei romnesti>, cum numea Nichifor Crainic epoca Sfntului Paisie
Velicikovski.
Ca un fir nentrerupt, influenta paisian a ajuns la mnstirea Optina din Rusia, iar de aici
s-a rentors pe pmntul romnesc prin ieromonahul Ioan Kulghin, duhovnicul att de
iubit al printelui Sofian. n acest fel ne-am mprtsit si noi, dup putint, din duhul care
a nsufletit rennoirea isihast romneasc din secolul al XVIII-lea. Abia mult mai trziu
ns aveam s constientizm importanta acestei filiatii duhovnicesti.
Filocalia n mediul studentesc
Una dintre problemele foarte importante care s-au pus n ASCOR, ncepnd cu 1994 cnd au avut loc primele ntlniri la nivel national -, a fost cum s-ar putea sintetiza cel
mai bine orientarea spiritual pe care trebuie s o aib studentii crestini care doresc s
fac misiune n cadrul acestei organizatii. Dup multe discutii, am czut cu totii de acord
s nscriem n statut ceea ce am considerat a fi mesajul cel mai actual si mai necesar al
generatiei noastre: scopul asociatiei este promovarea n mediul universitar a credintei
ortodoxe, n duhul filocalic redescoperit de printele profesor Dumitru Stniloae.
S-a nteles atunci c ncercarea de a ne asuma nvttura Bisericii, avnd ca model viata
si scrierile Printilor filocalici, este calea renasterii duhovnicesti a neamului romnesc.
Aceast ncercare de a merge pe calea filocalic, legturile statornice cu marii duhovnici,
precum si lucrarea mrturisitoare (fr nici un interes personal) a celor care s-au implicat
cu dragoste si hotrre n asociatie, toate acestea au fcut ca ASCOR-ul s rmn - prin
purtarea de grij a lui Dumnezeu - o prezent vie, cu un mesaj aparte pentru studentii din
mai multe centre universitare.
Ne ntlneam uneori cu fosti studenti pe care nu-i remarcaserm pn atunci, dar care ne
spuneau c unele din actiunile ASCOR-ului au fost pentru ei o adevrat scoal
duhovniceasc care le-a schimbat cursul vietii, determinndu-i s se spovedeasc pentru
prima dat, s se nscrie la Facultatea de Teologie, s renunte la yoga, la secte sau la
muzica rock etc.
ortodocsi. Adic, trim cu civilizatia pe care pietismul a produs-o si vrem, n acelasi timp,
s fim fiinte ecleziale, adic s vietuim n comunitatea de iubire a Bisericii.
Acesta e motivul pentru care am vorbit de schizofrenie. Dac ajungem s avem constiinta
acestei schizofrenii, cred c se ntrezreste o sperant. Acum situatia este foarte dificil,
pentru c pietismul domneste aproape peste tot>. Am dat acest citat pentru a ne da seama
c notiunea de pietism cuprinde mai multe semnificatii dect pare a avea la prima vedere.
Mai departe ne vom referi doar la felul cum am perceput noi aceast ispit, fiind n
contact direct cu tineri de la diferite facultti. La nceput am respins doar
sentimentalismul ieftin - echivalat de obicei cu pietismul - prin care se promova tabloul
religios n locul icoanei si corala n locul muzicii psaltice.
Apoi din lucrarea practic misionar am observat c pietismul se mai caracterizeaz prin
cel putin una din urmtoarele trei nsusiri: individualism, incapacitatea de a sesiza
esentialul si risipirea ntr-un sentimentalism nerealist, ignorant, superstitios si dulceag.
Putem spune c suntem pietisti si atunci cnd observm n viata noastr religioas alte
simptome, precum: ncptnare orgolioas, ifose de trire <autentic>, mimarea
comuniunii, duhul contrazicerii, obsesia amnuntelor, confuzia valorilor si a planurilor
(n sensul de nencadrare corect a unei probleme), artificialitate spiritual datorat si
abuzului de termeni sau sfaturi duhovnicesti, bnuial cronic, formalism al gesturilor
bisericesti, zpceal si lips de coerent, nesinceritate bine camuflat, instabilitate
duhovniceasc (ce ne face usor manipulabili tocmai de ctre cei care nu triesc n duh
ortodox), activism misionar - sau dimpotriv pasivitate - fr discernmnt,
superficialitate, stilul contradictoriu si sucit, dulcegrii si superstitii de orice nuant,
ignorant suficient siesi unit cu prerea de sine, nentelegere a felului cum trebuie
mpletit dragostea cu fermitatea si neputint de a vedea o problem n ansamblul ei. De
obicei pietistii rmn cu o idee fix, pe care nu o pot schimba ani de-a rndul.
Ne-am oprit cu struint asupra unora dintre trsturile pietismului din cauza nocivittii
pe care acesta o are asupra vietii crestine de astzi, nu numai n cadrul unor organizatii
misionare. Gndirea pietist poate fi si un revers la dimensiunea ideologic si
impersonal a societtii moderne, fiind boala sufleteasc a omului ce-si doreste s aib o
viat religioas, dar cruia nu-i este nc clar ce nseamn acest lucru.
Dintr-o perspectiv realist, putem spune c majoritatea persoanelor care descoper
Biserica si doresc s se apropie de ea trec, n devenirea lor spiritual, printr-o etap
caracterizat de pietism; el poate mbrca diverse forme, de la cele usor sesizabile, pn
la cele profund patologice, de tip sectar.
ntr-o asociatie format n general din tineri fr experient duhovniceasc, care se
deosebeau de ceilalti colegi ai lor printr-un anumit gen de lucrare mrturisitoare, aceast
rtcire putea foarte usor s ia amploare. Datorit ns sfaturilor printilor duhovnici, a
ascultrii de ierarhie si mai cu seam prin iconomia lui Dumnezeu - vdit si n
mustrrile pe care le primeam, cu sau fr dreptate, de la cei din jur - credem c am
reusit, cel putin la nivelul majorittii actiunilor asociatiei, s fim pziti de aceast ispit.
La nivelul vietii duhovnicesti personale, sperm c Bunul Dumnezeu ne va ajuta mereu
pentru a putea vedea unde gresim si pentru a ne putea ndrepta.
Zelotismul
Referitor la problema zelotismului este necesar s rememorm putin momentul n care s-a
decis rstignirea Mntuitorului. Pontiu Pilat a pus n fata multimii iudeilor urmtoarea
alternativ: s elibereze pe Domnul Iisus Hristos sau pe Baraba, cel ce fusese nchis
mpreun cu o seam de rzvrtiti <care n rscoal svrsiser ucidere> (Marcu 15, 7).
Evreii dezlntuiti au preferat s fie liber zelotul Baraba - cel care, n asteptarea lui Mesia,
apra Legea veche cu arma n mn - n locul Celui care era chiar <mplinirea legii>
(Romani 13, 10). Orbirea zelotist i-a mpins atunci pe iudei att de departe nct au
strigat cu acele nfricostoare cuvinte: ''Sngele Lui asupra noastr si asupra copiilor
nostri!''.
De ce am dat acest exemplu? ntruct exist o categorie de crestini care merg pe aceast
linie zelotist a unui puritanism militant, ns, neavnd dreapt socoteal, pun naintea
dragostei sabia legii si a drepttii, fcnd astfel ca rvna lor pentru credint s fie
confiscat de diavol, care o ndreapt n cele din urm mpotriva Domnului Iisus Hristos.
Tot la fel s-a ntmplat n cazul lui Baraba si a altor conationali de ai si, care - mergnd
dup litera legii, iar nu dup duhul dragostei - nu L-au recunoscut pe Mesia, pe care l
asteptau cu nfrigurare de atta timp.
Zelotistii sunt activi si bine intentionati. Ei vor s apere crestinismul, ns, din cauza
stilului lor exaltat, rzvrtit, ncrncenat, repezit si ncremenit n clisee, mai ru ncurc
lucrurile. Prin actiunile lor nechibzuite trezesc reactii adverse foarte categorice si astfel
ajung s fac deservicii Bisericii pe care vor s o slujeasc.
Acestia promoveaz n general o atitudine care favorizeaz concentrarea pe exterioritate
n detrimentul interiorittii, o asemenea stare fiind vizibil n dorinta lor de a face n
primul rnd schimbri pozitive n jur, iar nu n propriul suflet. Credinciosii cu o gndire
zelotist sunt oricnd gata s tin lectii celor cu care se ntlnesc, fiindc ei oricum ''se
pricep'' s abordeze aproape orice tem.
Zelotistii observ foarte usor unde gresesc ceilalti, dar mai greu unde gresesc ei. De
asemenea, ei nu constientizeaz faptul c exagerarea si orice fel de teribilism sunt o
form de a (te) minti (de altfel, acestia sunt fermi convinsi c toate verdictele pe care le
dau n aproape orice problem sunt ''foarte sigure'', ''definitive'' si ''n deplin cunostint'').
Desi pot s sustin cu ndrjire unele adevruri teologice, istorice sau de alt natur,
nefiind ns atenti la dimensiunea duhovniceasc a vietii, ajung totusi s produc
dezbinare sau certuri.
Zelotistii, de obicei, nu nteleg si mai ales nu simt n profunzime faptul c pe un crestin
trebuie s-l intereseze n primul rnd dreptatea prin iubirea si voia lui Dumnezeu, iar nu
dreptatea dup mintea omeneasc sau reforma social ori bisericeasc. n unele cazuri,
acestia nu analizeaz cu atentie dac jertfa pe care sunt dispusi s o fac pentru binele
obstesc este cu adevrat ntemeiat pe ascultarea de Dumnezeu, dac este cu adevrat
plcut lui Dumnezeu.
Zelotismul este o reactie superficial (dar care poate prinde usor la tineri), aprut n
urma constatrii cresterii vizibile a lucrrilor malefice n lumea contemporan. Problema
la care trebuie s meditm se rezuma ns la urmtoarea ntrebare: militantismul ortodox
este acelasi lucru cu calea duhovniceasc a Sfintilor Printi? Cu alte cuvinte, demascarea
agitat a racilelor social-bisericesti este acelasi lucru cu asumarea rului din lume ca
avndu-si izvorul principal n propriile mele pcate?
n concluzie, putem depista n noi nsine tendinte zelotiste n cel putin trei cazuri:
1. atunci cnd ne propunem cu o nfumurare zgomotoas lucruri mult mai mari dect
putem duce;
2. atunci cnd facem confuzia ntre a fi activ si foarte hotrt n virtutea unor principii
moral-civice, si a avea o lucrare ferm pentru si ntru Hristos;
3. atunci cnd abordm ostentativ problemele credintei, dar ne lipsesc blndetea si
modestia, care si au izvorul n rugciunea curat.
Este foarte greu, atunci cnd esti tnr, cnd esti plin de ardoare si dinamism, dar esti
lipsit de frna dreptei msuri, s nu aluneci n aceast ispit. Ceea ce stim ns cu
sigurant este c rugciunea sincer si bunvointa, smerenia si dragostea, cluzite de
duhovnic prin spovedanie, sunt paveze sigure n biruirea acestui vrjmas al mntuirii.
Intelectualismul
Cu toate c din ASCOR fac parte studenti de la diverse facultti, care au prin urmare un
orizont cultural mai larg dect cel religios, ispita aceasta a intelectualismului - a unui
crestinism livresc, rational, abstract, suficient siesi - a marcat putin viata asociatiei
noastre.
Acest lucru s-a datorat, poate, faptului c majoritatea tinerilor care s-au apropiat de
Biseric dup 1990 si au intrat n ASCOR au fcut aceasta nu n urma unui demers
intelectual, pur rational, ci ca un rspuns la o chemare tainic a lui Dumnezeu,
manifestat ntr-o sete neostoit de religios, de sens si adevr. Si dintre noi am fost totusi
ctiva care am avut la nceput tendinte intelectualiste si o viziune pur culturalist asupra
crestinismului. Odat ns cu integrarea noastr n ASCOR, s-a produs simultan si o
mbrtisare treptat a teologiei practice ce presupune n primul rnd participarea la
slujbele Bisericii, mentinerea legturii cu mnstirile si cu marii duhovnici, spovedania
regulat si constientizarea propriilor neputinte n lucrarea de mrturisire a adevrului
crestin n fata colegilor de generatie.
Au existat de asemenea influente intelectualiste mai ales la filialele care erau n contact
Problema implicrii n miscrile internationale ecumenice a frmntat ctiva ani ASCORul, la nivel national. Stiam c cei mai mari dogmatisti ortodocsi ai secolului XX printele Dumitru Stniloae si printele Justin Popovici - au numit ecumenismul <panerezia timpului nostru>. Desigur, acestia nu s-au referit la ecumenismul nteles ca dialog
sincer, de frtietate si iubire, ce trebuie s existe la nivel local si personal ntre membrii
diferitelor religii sau confesiuni, fr a fi nevoie de un cadru special finantat de interesele
politice. Nu s-au referit n vreun fel nici la ncrctura semantic pe care o mostenesc din
primul mileniu crestin expresiile ''ortodoxie ecumenic'' (adic universal, soborniceasc)
si ''sinod ecumenic'' (a toat Biserica). Distinsii printi profesori au vizat prin aceast
afirmatie n special <nevinovatele> si mai ales <apoliticele> miscri internationale
ecumenice care si desfsoar activitatea sub umbrela sincretist a directivelor politicomasonice.
Fr s existe o hotrre sau mcar o dezbatere a membrilor ori a conducerii ASCOR,
printr-o initiativ individual, mnat de anumite interese, asociatia noastr a devenit
membr afiliat la Federatia Mondial a Studentilor Crestini (WSCF) prin anii 19901991. Aceast organizatie cuprindea peste 90% asociatii protestante si reprezentanti de
tineret ai ctorva culte neoprotestante.
Ispita ntlnirilor ecumenice organizate de WSCF consta n faptul c tinerilor din ASCOR
li se propuneau cltorii n strintate, mese festive si alte avantaje materiale; astfel c
ncepuser deja s apar ctiva oportunisti care voiau s fac <misiune> n Occident si
care ar fi putut schimba orientarea asociatiei, transformnd-o ntr-o agentie ortodox de
turism.
Dincolo de faptul c majoritatea ascor-istilor nu aveau vrsta si pregtirea necesar
pentru a reprezenta Biserica Ortodox la acest tip de ntlniri politico-ecumenice, nssi
participarea lor la asemenea manifestri, compromisurile, experientele pe care le aveau i
schimbau mult, pn la pierderea aproape cu desvrsire a duhului ortodox. Prin urmare,
la sfrsitul anului 1993, ASCOR Bucuresti, pentru a nltura riscurile pe care le
presupuneau legturile cu WSCF, a ntrerupt orice contact cu aceast asociatie. Dup
aceast dat, la ntlnirile pe tar, o singur filial (care derula multe activitti peste
hotare) sustinea, n mod constant, implicarea n WSCF.
n toamna anului 1995, la Bucuresti, a avut loc o Consftuire National n care s-a hotrt
s se discute oportunitatea rmnerii noastre n aceast international ecumenic
studenteasc. ASCOR Bucuresti a adunat o serie de materiale prin care demonstra c
WSCF este o organizatie politic cu puternice tendinte sincretiste si apostate. Discutiile
au fost ncinse, reprosndu-ni-se c nu acceptm dialogul ntre confesiuni. Rspunsul
firesc a fost c este normal ca, mai nti, noi, ortodocsii, s ne cunoastem unii pe altii, s
dialogm si s aflm problemele cu care se confrunt fratii nostri ortodocsi din alte tri.
Iar dup aceea putem s depunem eforturi pentru a-i recupera - att ct este posibil - pe
cei care au iesit din snul Bisericii Ortodoxe Romne si au trecut la alte confesiuni sau
chiar la alte religii.
Printre cele mai importante argumente mpotriva mentinerii legturii cu aceast federatie
a fost faptul c n brosurile editate sau rspndite de WSCF se gseau tot felul de
ciudtenii. De exemplu, la un moment dat, n <liturghia> femeilor, se spunea: <Doamne,
nu mai vreau s mi te nchipui ca un brbat, vreau s mi te nchipui ca o femeie si s m
rog Tie>; n alt parte Mntuitorul aprea cu coroana de spini si cu o tigar n gur, iar
dedesubt scria: <o nou viziune asupra lui Hristos>; ntr-una din brosurile rspndite de
WSCF chiar n Romnia si intitulat <Teologia homosexualilor si a lesbienelor>, li se
propunea tinerilor s ia legtura cu diversi homosexuali si lesbiene din ntreaga lume...
Pn la urm s-a votat, n unanimitate - eram aproximativ 50 de reprezentanti din
majoritatea centrelor universitare - pentru iesirea din WSCF.
ASCOR-ul si unele ispite de-a dreapta
Dorinta noastr de a respecta ntru totul predania ortodox a fost pndit n unele cazuri
de pericolul ispitelor de-a dreapta.
De pild, exista riscul de a fi elitisti; adic exist pericolul de a ne considera mai buni
dect cei care nu ncearc si ei s urmeze linia filocalic.
Sau, ncercnd s facem activitti cu caracter duhovnicesc care aveau o desfsurare si o
finalitate bine calculate, se ajungea uneori la o institutionalizare de tip occidental, ce
dizolva tocmai vioiciunea tinereasc si relatiile personale. Adic se tindea spre o
organizare perfect n ceea ce priveste lucrarea misionar n mediul studentesc, dar
cteodat neglijam involuntar tocmai problemele sufletesti ale celui de lng noi.
Institutionalizarea este una dintre cele mai profunde amgiri care poate mbolnvi
aproape orice aspiratie de propovduire a credintei la nivel colectiv. Ea mbrac multiple
fatete, dintre care mai amintim doar promovarea cantittii n defavoarea calittii
duhovnicesti, precum si folosirea cu precdere pentru combaterea rului din jur a gndirii
si mijloacelor lumesti, atunci cnd, n cele mai multe cazuri, prioritatea (sau chiar
exclusivitatea) trebuie s o aib armele Duhului.
Pe de alt parte, pentru a se pstran viata asociatiei spontaneitatea si pentru a se evita
institutionalizarea si activismul, se aluneca n unele situatii ntr-o alt extrem:
dezorganizare enervant, lips de initiativ si de responsabilitti precise.
Cei care au pus suflet pentru realizarea comunittii ASCOR sper ca pe viitor noile
generatii s aib discernmntul necesar pentru a ocoli orice ispit si pentru a merge pe
calea de mijloc, calea mprteasc recomandat de Sfintii Printi.
Ar mai trebui fcute cteva precizri necesare: capcanele spirituale descrise n aceast
postfat nu sunt prezentate de pe o pozitie elitist, a unor credinciosi adevrati care nu au
gresit, iar acum dau sfaturi. Dimpotriv!
De asemenea, este foarte important s ntelegem din aceste rnduri c trebuie s ne ferim
Trebuie spus faptul c n organizatia noastr nu prea se luau n seam criticile nesincere
(privitoare la problemele asociatiei), adic cele care ascundeau o alt motivatie dect cea
afisat. De exemplu, unii erau suprati pe noi fiindc nu i invitasem niciodat s
conferentieze, dar, cnd ne criticau, invocau cu totul alte motive; altii pstrau ceva
resentimente de pe vremea cnd li se tiase avntul prin ASCOR, datorit oportunismului,
trufiei exagerate sau vicleniei de care dduser dovad.
Cei care puneam umrul s realizm o actiune fceam si greseli sau nu eram tot timpul de
acord ntre noi. ns prin discutii, polemici, diferite ntmplri, se rezolvau problemele
aprute, fiindc aproape nimeni nu se supra cnd era criticat, cu dragoste si simplitate,
de un coleg, mai ales c lucrul cel mai important care ne-a interesat dintotdeauna a fost s
facem lucrurile dup voia lui Dumnezeu si nu dup voia noastr.
ntruct stim c nu am reusit ntotdeauna s facem ceea ce trebuie, ne cerem iertare fat
de toti cei care sunt suprati pe noi ntr-un fel sau altul, fie din cauza unor actiuni ale
asociatiei, fie din cauza felului nostru de a fi.
Viata cettii
Foarte criticate au fost manifestrile organizatiei n arena social-politic (desi ele nu au
constituit nici pe departe centrul preocuprilor noastre asa cum li se poate prea unora).
Una dintre acuzele care ni se aduceau era ideea nerealist - si n acelasi timp foarte
comod - conform creia nu exist vreo legtur ntre filocalie, duhovnicie si faptul de a
lua atitudine fat de o grav incorectitudine politic sau social, care vine ntr-o
contradictie flagrant cu nvttura Mntuitorului. Ca si cum cel care este preocupat de
rugciune nu se mai implic deloc n viata cettii, atunci cnd, lng el, se ntmpl ceva
foarte important, care pune ntr-un mare pericol viata sufleteasc a semenilor si.
Binenteles c n aceast implicare este foarte necesar ca valorile si exigentele
duhovnicesti s primeze; adic n primul rnd punctul de pornire al unor asemenea
manifestri s fie convingerea c Fiul lui Dumnezeu S-a ntrupat pentru a-l ajuta pe om s
se schimbe si nu pentru ca s reformeze societatea.
La temelia unor astfel de atitudini este necesar s existe n acelasi timp un anumit simt al
proportiilor si discernmnt, pentru a nu te arunca orbeste cu capul nainte. Aceasta mai
ales n zilele noastre, cnd ipocrizia si cinismul politic au atins poate, la nivel global,
cotele cele mai rafinate din ntreaga istorie a umanittii, iar majoritatea crestinilor - fiind
intoxicati cu attea informatii false - nu mai nteleg aproape nimic din adevrata fat a
propagandei politice (iar cteodat nici mcar nu mai pot bnui existenta nenumratelor
metamorfoze ale intruziunii politicului).
n ceea ce ne priveste, se vede foarte clar acum c aproape toate manifestrile noastre
publice de dup 1992 - cu privire la anumite probleme social-politice - au fost perfect
justificate. Vom da un singur exemplu: lupta mpotriva legalizrii homosexualittii.
Criticile adresate cu aceast ocazie ascor-istilor din partea societtii <curat> civile au fost
foarte virulente, iar unora (chiar dintre cei care, n mod normal, ar fi trebuit s ne sprijine)
li s-a prut c am exagerat cu actiunile noastre n aceast privint. ns brosura pe care
am editat-o cu aceast ocazie si am nmnat-o oamenilor politici - ca si alte initiative - a
avut un impact destul de puternic, contribuind n mod semnificativ la amnarea cu ctiva
ani a oficializrii sodomiei, dup cum au lsat s se nteleag unii parlamentari si
reprezentantii de la Comisia International a Drepturilor Homosexualilor si Lesbienelor.
Romnia a fost astfel, pentru ctva timp, printre foarte putinele state europene unde se
mai sanctiona penal homosexualitatea, acest lucru fiind atunci pentru noi o sperant c nu
ne va prsi ajutorul lui Dumnezeu. Actiunile noastre nu au fost ns suficiente pentru a
se putea stopa rul.
Pentru a ne da mai bine seama ct de ''exagerati'' am fost n aceast problem, vom
prezenta pe scurt situatia la care s-a ajuns n momentul de fat (iunie 2002).
n privinta legiferrii inversiunilor sexuale, lucrurile au avansat nepermis de mult, ntr-un
sens negativ. Alesii nostri, dup ce s-au vzut cu sacii n crut (parlament), au sters cu
totul din Codul Penal referirea la sodomie, nelsnd-o nici mcar la perversiuni (ca s nu
mai vorbim si de o alt initiativ la fel de ''benefic'': oficializarea prostitutiei). Cu alte
cuvinte, pentru prima dat n istorie statul romn - prins acum ntre ciocan si nicoval ncearc prin presiunea legilor s prezinte anormalitatea ca normalitate, s modifice
constiinta poporului care de dou mii de ani consider homosexualitatea un pcat
strigtor la cer.
Odat lsat deschis poarta rului, au nceput deja s apar primele complicatii evidente.
n toamna anului 2001 am reusit cu totii s ne dm mai bine seama ct de ''mrinimos''
reactioneaz stpnii acestei lumi atunci cnd sunt contrazisi n privinta unor legi pe care
vor s le impun n toate trile. Astfel, romnilor li s-a adus la cunostint c Statele Unite
au trimis n Romnia un ambasador homosexual, cu tot cu amantul su. Interesant este
faptul c, desi majoritatea populatiei Romniei nu a fost, nu este si nu va fi de acord cu o
asemenea anomalie, aproape nimeni nu a avut curajul s ia atitudine n mod public. Trim
o epoc nfloritoare, de libertate si democratie, nu-i asa?
Continuitatea
AScor a continuat dup 1990, n mediul studentesc, lucrarea spiritual nceput de
Asociatia Studentilor Crestini din Romnia (A.S.C.R.), nfiintat la Bucuresti n 1921. Ca
un arc peste timp ntre cele dou organizatii studentesti se pot gsi mai multe trsturi
importante n comun, dintre care amintim: apolitismul si ncercarea de a promova
ortodoxia autentic prin manifestri culturale (conferinte, reviste etc.).
Din A.s.c.R. au fcut parte diverse personalitti care se vor impune peste ani n cultura
romneasc sau chiar universal, printre care se numr: Mircea Vulcnescu, Gheorghe
Racoveanu, Arsavir Acterian, Eugen Ionescu, Sergiu Condrea, Maria Droc sau Constantin
Noica.
Ceea ce se stie mai putin este faptul c initiatorul ntlnirilor de la ''Rugul Aprins'', poetul
Sandu Tudor, a fost unul dintre membrii marcanti ai asociatiei; de altfel, la acele
conferinte duhovnicesti din incinta mnstirii Antim s-au rentlnit dup 1945 o parte
dintre vechii A.s.c.R.-isti, cum ar fi scriitorul Paul Sterian, cunoscutul bizantinist
Alexandru Elian sau arhitectul Constantin Joja. Este impresionant si faptul c cei doi
tineri care au condus ctva timp ntlnirile A.s.c.R.-iste - Mircea Vulcnescu si Sandu
Tudor - aveau s mprtseasc, n cele din urm, un acelasi sfrsit mucenicesc n
temnitele comuniste.
La rndul su, ''Rugul Aprins'' a constituit una dintre cele mai profunde forme de
rezistent spiritual pe care le-a dat poporul romn n fata agresiunii bolsevice, att prin
tematica duhovniceasc abordat la aceste ntlniri, ct si prin importanta participantilor.
Aici au conlucrat, sub acopermntul mnstiresc, trei categorii sociale care au avut
ntotdeauna un rol cheie n perpetuarea valorilor romnesti: clericii (dimpreun cu
monahii), crturarii si studentii. n acest sens, printele arhimandrit Roman Braga - unul
dintre fostii studenti care s-au format n acele timpuri la conferintele de la mnstirea
Antim - observa n 1991: ''Guvernul comunist de la Bucuresti intrase n panic. S-a
speriat de "Rugul Aprins" mai mult dect de toate centrele de rezistent din Carpati.
Pentru partizani exista pedeapsa cu nchisoarea si moartea. Dar ce te faci cu acel "centru"
din om pe care nimeni nu-l poate controla si despre care Lunacearski i spunea lui Lenin
ntr-o scrisoare: "Dac vrei s-l stpnesti pe om, ucide-i intimitatea!">.
Lund n considerare toate cele spuse mai sus, ct si noul tip de rzboi care se duce - cel
putin la nivel cultural si informational - mpotriva poporului romn, ncepnd cu anul
1990, se poate ntelege ntr-o alt lumin importanta pe care au avut-o si o au multe din
actiunile ASCOR-ului; acestea vizeaz tocmai construirea unor punti de legtur ntre
mediile universitare si slujitorii sfintiti ai Bisericii, ele situndu-se n prelungirea nu
numai a rvnei a.s.c.R.-iste, ci si - la o alt dimensiune - a problematicii si fervoarei
duhovnicesti prezente la ''Rugul Aprins''.
ntr-o discutie pe care am avut-o cu printele Sofian, referitoare la perioada de dinainte de
1945, Prea Cuviosia sa ne-a atras atentia c, pentru a fi cu adevrat n continuitatea celor
de atunci, trebuie s aprofundm att viata duhovniceasc, ct si pregtirea cultural;
dup care, a adugat:
''Pe vremea aceea romnii erau liberi; acum, dup ce s-au amestecat comunistii (care au
fost dusmanii credintei), lucrurile sunt foarte schimbate. Multi dintre tinerii din perioada
interbelic aveau o rvn duhovniceasc aproape natural, cum este a copiilor; parc
Dumnezeu i-a ridicat asa si parc El se ocupa direct de ei, mai mult dect printii lor.
Parc Dumnezeu i pregtea si le ddea ntelepciune, ca si unor tineri din vremea noastr.
Tinerii de atunci au fost pregtiti pentru aceast grea ncercare - comunismul; s-ar putea
ca, ntr-un fel, lucrurile s se repete si n zilele noastre.
Lucrul cel mai important pe care ar fi bine s-l nvtm din acesti peste 40 de ani de
ocupatie comunist este c trebuie s ncercm tot timpul s fim buni crestini, s
ncercm s avem mai mult dragoste''.
Romnia Real
Am observat c de multe ori criticismul se mpleteste cu o viziune pesimist si
dezarmant privitoare la verticalitatea poporului nostru, la societatea n care trim, la
viitorul care ne asteapt. Niciodat nu am aderat la o asemenea stare de spirit; dar nici nu
am sustinut n schimb neaosismul sau vreo alt variant a nationalismului demagogic.
Poate c motivul principal al apropierii noastre de firescul crestin si national romnesc a
fost tocmai cunoasterea - n special prin intermediul ASCOR-ului - a unor romni
adevrati, din toate categoriile sociale. Cu purtarea de grij a dragostei lui Dumnezeu, am
reusit ca prin acesti oameni - de o calitate sufleteasc exceptional - s descoperim o cu
totul alt lume dect Romnia oficial sau Romnia manualelor alternative. Pentru noi,
acestia reprezint Romnia Real si nu blciul care ni se ofer zilnic, cu cinism si
<obiectivitate>, la posturile de televiziune sau n ziare. De aceea ne dor vicrelile
dezgusttoare ale unor oameni care cred c, lovind n poporul din care s-au nscut, si
rezolv propriile complexe de inferioritate.
Adevrata Romnie am ntlnit-o si n atmosfera foarte vie, realist, plin de sensibilitate,
comuniune si cldur sufleteasc din ASCOR si din paraclisul studentesc ocrotit de
Sfntul Nicolae. n aceste dou medii prielnice cresterii duhovnicesti, s-au legat prietenii
pentru ntreaga Viat, care ne-au ajutat s depsim multe obstacole.
Tot aici am descoperit cu bucurie, la unii studenti din domenii diferite, o dorint puternic
si oarecum instinctiv de a avea, laolalt cu alti tineri, o mpreun-lucrare misionar n
duhul ortodoxiei autentice promovate de ctre Marii Apostoli si Printi ai Bisericii,
precum: Sfntul Apostol Andrei, Sfntul Grigorie Palama, Sfntul Paisie Velicikovski,
Sfntul Serafim de Sarov, Sfntul Ierarh Calinic de la Cernica, Printele Dumitru
Stniloae, Printele Justin Popovici, Cuviosul Serafim Rose sau Sfntul Siluan Athonitul.
Interesant este c unii dintre tinerii pe care i-am cunoscut simteau mai nti o chemare
tainic spre acesti Sfinti sau Printi si de abia dup aceea le citeau scrierile.
Tinnd cont si de toate aceste realitti, gndindu-ne si la rugciunile pe care le fac pentru
poporul nostru martirii de la Revolutie, mucenicii din nchisorile comuniste si totii sfintii
acestui pmnt binecuvntat, nu ntelegem de ce ar trebui s fim pesimisti, atunci cnd
sensul vietii noastre este dobndirea mprtiei lui Dumnezeu, dup cum ne spune nsusi
Mntuitorul: <cutati mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea Lui>!
Omul duhovnicesc
Majoritatea tinerilor preocupati cu adevrat de credint nu mai sunt acum impresionati de
discursurile frumoase. Dup attea deziluzii aprute n ultimii ani n societatea
romneasc, dar si pe fondul unei febrile cutri spirituale n ntreaga lume crestin,
acesti tineri si orienteaz tot mai mult viata dup oamenii duhovnicesti. Fr prezenta
acestora din urm, crestinismul ar deveni o simpl ideologie colorat religios, fariseic,
activist social si moralizatoare.
Simbolismul Crucii
<M bucur, iubiti tineri, c pretuiti att de mult Sfnta Cruce si vreti s ridicati aceste
cruci ca un simbol al orientrii voastre n viat si ca o cinstire a memoriei celor care si-au
nsusit crucea, primind moartea pentru neamul acesta. Crucea reprezint pentru noi pentru crestini, pentru poporul care si face semnul nainte de orice fapt si la toate
rugciunile - suprema iubire a unuia pentru altul si suprema iubire a fiilor pentru neamul
lor.
Crucea nsemneaz c mergi pn la moarte, de bunvoie, pentru ceilalti. Hristos, prin
Cuprins
Cuvnt nainte 9
Scurte repere biografice 13
''Voi cine ziceti c sunt Eu?'' 17
Despre ceasul neasteptat al mortii 21
De multe ori moartea i prinde pe oameni nepregtiti! 23/ De ce Dumnezeu nu ngduie
s ne cunoastem momentul mortii? 26/ Ce este bine s facem? 28/
Valoarea sufletului 31
Sufletul rmne o mare Tain 32/ Chipul lui Dumnezeu n om 34/ ''Putem pierde orice,
afar de suflet, cci dac ne rmne acesta nc n-am pierdut nimic'' 36/ Suntem atenti cu
adevrat la dorurile sufletului? 38/
nvtturi despre smerenie 43
Arma cea mai puternic mpotriva diavolului 44/ Ce este smerenia? 46/ Smerenia sfintilor
48/ Exemplul Mntuitorului 50/ Falsa smerenie 53/ Cumptarea 61/ ''Nu dzndjdui!''
66/ ''Trim ntr-o epoc foarte primejduit si de aceea trebuie s fim tari, s fim smeriti''
71/ Cea mai smerit fptur uman 76/
O scurt meditatie 84
Orbirea sufleteasc 85
Cum apare orbirea sufleteasc? 87/ Nu trebuie s uitm de ochii sufletesti! 89/
''Srguieste dar si te pocieste'' 91/
Puterea rugciunii 95
Rugciunea curat 97 / mplinirea si foloasele rugciunii 100 / Esenta vietuirii crestine
103 / Rugciunea inimii este de mare actualitate n viata modern 108/ mprtia lui
Dumnezeu este n noi 115/ ''Unde este comoara voastr, acolo este si inima voastr'' 123/
Cuvinte la nceput de post 132
Dreapta socoteal 136
Experienta rugciunii inimii 138/ Printele Ioan Kulghin n Romnia. ntlnirile de la
Rugul Aprins 141/ Capcanele falsei credinte 151/ nsusirile tririi ortodoxe 156/
Discernmntul. Cum va fi sub domnia Antihristului? 159/ Importanta duhovnicului 168/
Credinta tinerilor 176/ Esentialul 184/
Prezenta Sfntului Duh 193
Schimbarea 197
Mai poate fi schimbat societatea? 199/ Treptele rugciunii inimii 203/
Iubirea duhovniceasc 211