NEUROLEPTICE

Se mai numesc si medicamente neuroplegice, antipsihotice sau tranchilizante

majore. Etimologic -neuroleptic inseamna paralizia transmiterii prin
anumite sinapse neuronale. Sunt medicamente antipsihotice indicate in
tratamentul schizofreniei, parafreniei, paranoiei si a episoadelor maniacale.
Aceste medicamente atenueaza simptomele psihotice care constau in halucinatii,
delir, autism, comportament maniacal. Asupra autismului sunt eficace
neurolepticele dezinhibitorii sau incisive. Efectele neurolepticelor (NL) difera la
omul normal, la pacientul psihotic si la animal.
La omul normal sau sanatos, NL determina un sindrom caracterizat prin:
incetinire psihomotorie, o linistire emotiva si ataraxie - o indiferenta fata de
mediu;
La bolnavul psihotic se observa: ataraxie, atenuarea sau disparitia fenomenelor
psihotice, fenomene vegetative si endocrine complexe, tulburari extrapiramidale;
La animalul de experienta se observa: antagonizarea roaderii fortate dupa
apomorfina sau amfetamina (echivalentul stereotipiilor din schizofreniE),
diminuarea sau antagonizarea toxicitatii de grup a amfetaminei.
Alte efecte ale NL: unele sunt puternic sedative si potenteaza efectul deprimant
al altor medicamente - prudenta in asocieri (cu hipnotice, anestezice generale
etC); unele produc hipotermie altele hipertermie; antagonizeaza efectul de
producere al psihozelor de catre unele substante, cum ar fi LSD = dietilamida
acidului lisergic si mescalina.
Indicatii terapeutice: schizofrenia acuta si cronica, sindromul maniacal,
sindromul de la Tourette, ca antivomitive, in preanestezie droperidolul in asociere
cu fentaniluL).
Efectele adverse ale NL. Sunt multiple si uneori grave. Apar mai ales la
administrarea de doze mari si timp indelungat. Pe primul plan sunt tulburarile
extrapiramidale, care sunt de mai multe tipuri:
distoniile musculare acute, constau in spasme tonice acompaniate de grimase
faciale, scoaterea limbii, crize oculogire, scolioza, lordoza - apar mai ales la copii
si adulti tineri, la inceputul tratamentului. Cedeaza la anticolinergice
antiparkinsoniene sau la oprirea tratamentului.
acatisia, se manifesta prin tendinta la miscare permanenta, agitatie motorie cedeaza partial la anticolinergice.
sindromul parkinsonian, caracterizat prin tremor, rigiditate, bradikinezie,
facies imobil; apare mai ales la varstnici si se poate trata cu antiparkinsoniene
anticolinergice (trihexifenidiL).
diskineziile tardive, apar dupa luni si ani de tratament. Reprezinta o
complicatie grava, bolnavii prezinta dikinezii ale fetei, miscari de mestecare; in
cazurile grave apar si miscari coreo-atetozice. Nu dispar si nu sunt ameliorate de
antiparkinsonjenejej anticolinerice (pot fi chiar agravatE).
Alte efecte adverse ale NL: hipertermia maligna, hipotensiune ortostatica,
agranulocitoza (rara dar periculoasA), icter colestatic, depuneri pigmentare
in cornee si cristalin, cardiotoxicitate la unele NL si in doze mari. Tot in categoria
efectelor adverse sunt incluse si influentele endocrine ale NL: creste secretia de
prolactina si vasopresina, scade secretie de STH. Unele NL au efecte
anticolinergice-: uscaciunea gurii, tulburari de vedere si de mictiune.
Contraindicatii: alergia la NL, hepatitele grave, glaucomul, comele, sindromul
malign, adenomul de prostata, gravidele si femeile care alapteaza.
Interactiuni medicamentoase: actioneaza sinergie cu toate deprimantele SNC
(hipnotice, sedative, tranchilizante, analgezice opioide, anestezice generalE) si nu

se recomanda aceste asocieri. Nu se asociaza cu atropina si cu antidepresivele

triciclice.
Mecanismul de actiune al neurolepticelor. Efectele mu tipie si diverse ale
NL se explica prin actiunea acestora la nivelul mai multor tipuri de receptori,
astfel:
- prin blocarea receptorilor alfa-adrenergici se
produce hipertensiunea arteriala ortostatica;
- prin blocarea receptorilor muscarinici apar fenomenele anticolinergice
(atropinicE) - agravarea glaucomului si a adenomului de prostata;
prin blocarea receptorilor histaminergici (HI) se explica efectul antialergic
al unor NL (prometazina sau romerganul si alimemazinA);
unele NL blocheaza si receptorii serotoninergici (5-HT2). Efectul
antipsihotic al NL rezulta in urma jblocarii unor receptori ai dopaminei acestia sunt de 5 tipuri dar doua tipuri sunt principale (D1 si D2). Receptorii
D1 sunt cuplati cu adenilatciclaza iar stimularea lor conduce la cresterea
AMPc; sunt responsabili pentru efectele periferice ale dopaminei: efect
inotrop pozitiv, vasodilatatie etc. Receptorii D2 sunt responsabili pentru
efectul antipsihotic al NL si au 2 subtipuri: D2 care inhiba adenilaciclaza si
D2 care stimuleaza desfacerea fosfatidilinozitolului in IP3 si DAG. Caile
dopaminergice asupra carora actioneaza NL sunt urmatoarele: calea
mezencefal-sistemul limbic (nucleul accumbenS) - blocarea receptorilor D2
de la acest nivel este responsabila de efectul antipsihotic al NL; calea nigrostriatala - blocarea receptorilor dopaminergici de la acest nivel este
responsabila de efectele extrapiramidale ale NL; C).neuronii din trigger-ul
vomei, actiunea la acest nivel determinand efectul antiemetic al NL;
neuronii ce se gasesc in eminenta mediana a hipotalamusului, cu rol in
secretia unor hormoni (efectele endocrine ale NL).
-

Clasificarea neurolepticelor. Dupa efectul preponderent in psihoze NL se

impart in doua clase: NL inhibitoare (antiproductivE) si NL incisive
(activatoarE).

Dupa structura chimica NL se impart in patru clase:

NL fenotiazinice. Sunt compusi triciclici si care contin in structura azot (N) si
sulf (S). La atomul de N din pozitia 10 exista trei tipuri de radicali substituiti
si care dau nastere la trei tipuri de fenotiazine: alifatice, piperidinice si
piperazinice. intre aceste trei tipuri exista deosebiri importante. Cele cu
catena laterala alifatica si cele piperidinice sunt reunite in clasa
antipsihoticelor inhibitoare care produc o sedare puternica a SNC (indicate
in starile de agitatiE).
La. Fenotiazinele aii/atice sunt: clorpromazina, Jevomepromazina,
triflupromazina si alimemazina.
Fenotiazinelepiperidinice sunt: tioridazina, piperacizina. Fenotiazinele
piperazinice sunt: trifluoperazina, flufenazina.
NL tioxantenice. clopentixolul, clorprotixenul, flupentixolul si tiotixenul.
NL butirofenonice si inrudite: haloperidolul, trifluperodolul, droperidolul si
pimozidul.
NL cu structura chimica diversa: sulpiridul, clozapina, risperidona si
olanzapina.

NLfenotiazinice.