Facultatea de Teologie ,,Dumitru Staniloae Iasi

Perspectiva vieii i a morii n

opera lui Miron Costin (Viaa lumii)

Profesor:
Prof.Dr.Carmen-Maria Bolocan

Student:
Dressnandt Alexandru

Facultatea de Teologie ,,Dumitru Staniloae Iasi

n Predoslovia voroav la cititor prezint scopul lucrrii: de a arta n romnete

ce este stihul. Opera pune n circulaie mai multe motive: timpul trector i
ireversibil, viaa ca vis, amintirea, soarta nedreapt. Miron Costin (1633-1691) este
un carturar de tip renascentist, cu o insemnata cultura,. Este in acelasi timp un
istoric lucid, cu o vasta informatie in domeniu,framantat sa nu se piarda in negura
anilor faptele insemnate ale neamului, pe care incearca sa le recupereze in scrierile
sale cele mai importante, "Letopisetul Tarii Moldovei" si "De neamul
moldovenilor". Poemul filozofic "Viiata lumii" a fost scris intre 1671 si 1673,
avand o tema cunoscuta inca din antichitate, "desertaciunea desertaciunilor si toate
sunt desarte" sau fortuna Iabilis (soarta schimbatoare).Poemul debuteaza cu ideea
vietii ca o ata subtire: "Viata lumii" are drept concluzie o privire moralista asupra
conditiei umane: pentru a fi fericit, omul trebuie sa faca pe pamant numai fapte
bune. Tema baroca a lumii schimbatoare este descrisa de cronicarul moldovean in
imagini elocvente: "A lumii cantu cu jale viiata.Cu grije si primejdii cum iaste si
ata:/ Preasubtire si-n scurta vreme traitoare."1
Comparatia lumii cu ata ilustreaza tema fortuna Iabilis, a sortii schimbatoare,
lipsita de stabilitate. Imaginea unei lumi eterne, linistiteeste inselatoare: "O, lume
hicleana, lume inselatoare!/ Trec zilile ca umbra, ca umbrade vara,/ Cele ce trecu
nu mai vin, nici sa-ntorcu iara .Poetul, ca un martor imaginar al vremurilor
apuse, are viziunea descendentei negative a lumii, a destramarii universale.
Lucrurile se "pravalesc" catre cel "nepravalit, nestramutat",."Omul este supus in
permanenta timpului, clipei schimbatoare: "Norocul la un loc nusta, intr-un ceas
schimba pasul."
Vremea este responsabila si de trecerea anilor si a imparatiilor, de ruinarea
perpetua a eforturilor umane, tema fortuna labilis asociindu-se cu motivul biblic
ubi sunt: "Vremea incepe tarile, vremea le sfarsaste./ indelungateimparatii vremea
primeneste./ Vremea petrece toate; nici o imparatie/ Sa stea in vecinu o lasa, nici o
avutie in poemul "Viiata lumii" Miron Costin concentreaza teme literare de mare
raspandire si rasunet, reluate mai tarziu de poetii romantici romani si indeosebi de
1.Miron Costin, Opere, ed. critic, cu un studiu introductiv, note comentarii,
variante, indice i glosarde P.P. Panaitescu, Bucureti, Editura de Stat pentru
Literatur i Art, 1958, pp. 319323.

Facultatea de Teologie ,,Dumitru Staniloae Iasi

Mihai Eminescu. Finalul operei este moralizator: dac viaa lumii este o iluzie,
singura consolare a omului este credina n Dumnezeu.
George Cosbuc inscrie astfel viata si moartea, riturile de trecere, intr-un tipar
arhaic al satului ardelean, pliindu-se pe o filozofie devenita matrice existentiala a
unui intreg popor.
Poetul da textului, prin incipit, aspectul fulgurant al baladelor culte
romantice, cu un tablou dinamic, in care un sol aduce de pe campul de lupta vestea
naprasnica a mortii lui Fulger. Semnul nefast al trecerii in nefiinta al celui mai iubit
erou vine din zarea indepartata, care se inchide treptat, pana la imaginea cavalcadei
disperate a mesagerului:
"in goana roibului un sol,
Cu frau-n dinti si-n capul gol,
Rasare, creste-n zari venind,
Si zarile de-abia-l cuprind,
Si-n urma corbii croncanind
Moartea lui Fulger este, aadar, un poem a crui principal tem ar fi
exprimarea atitudinii n faa morii, dar balada conine ca subtem i prezentarea
unor obiceiuri i rituri funerare. Poezia incepe cu o strofa prolog care prevesteste
apropierea dramei, solul care vine sa anunte vestea tragica este cuprins de disperare
stare ce reiese si din infatisarea lui ravasita.Acest sol aduce regelui, vestea morti
fiului sau si trupul acestuia, cu mare forta emotionala este exprimata tristetea
regelui la vederea cortului mutilat al fiului sau.Reginei parul sa albit strigand si
blestemand.
Se sugereaza suferinta mamei de a mai putea aduce fiul la viata.Datina
priveghiului este relatata prin ritualul privind pregatirile mortului pentru trecerea in
lumea cealalta relevata prin vocetul mamaei pe pieptul fiului.Dupa inmormantare
urmeaza ritualul traditional cand intreg poporul il conduce pe ultimul drum.Regina
il considera pe Dumnezeu un nedrept stapan care a invidiat-o pentru norocul de a
avea un fiu atat de inzestrat.Evocarea desertaciunilor umane ale mamei ii
impresioneaza pe toti cei veniti la inmormantare, un sfetnic batran sa oprit in fata
reginei si ii explica ca Fulger nu e mort ci traieste in vecie. Plansul este scornit de
nebuni si femei si care o indeamna sa-si traieasca viata si sa incerce sa dezlege

Facultatea de Teologie ,,Dumitru Staniloae Iasi

taina morti.Ultima strofa cu un verset biblic prin care un mort se adreseaza celor
vii aratand ca omul este viu.In concluzie George Cosbuc este dur si in acelasi timp
critic cu Dumnezeu pe care Il considera Nedrept si oarecum vinovat pentru
moartea lui Fulger pe cand Miron Costin este mai bland acesta ajungand la
concluzia ca dca viata este o iluzie atunci singura consolare a omului ar fi credinta
in Dumnezeu.

Bibliografie:

1. Miron Costin, Opere, ed. critic, cu un studiu

introductiv, note comentarii, variante, indice i
glosar de P.P. Panaitescu, Bucureti, Editura de
Stat pentru Literatur i Art, 1958.
2. http://crispedia.ro/moartea-lui-fulger-degeorge-cosbuc-comentariu-literar-rezumatliterar.
3. https://ro.scribd.com/doc/93699143/Moartealui-Fulger.