Povestea lui Harap Alb de Ion Creanga

Caracterizare personaj

Basmul Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga a fost publicat in annul 1877 in
revista Convorbiri literare si este considerat o veritabila sinteza a basmului
romanesc in care autorul cult supune modelul popular al specie unui process de
inovatie.
Harap-Alb este personajul principal al basmului fiind prezentat in evolutie
pe parcursul tuturor momentelor subiectului. Din punct de vedere social, el este
mezinul craiului, nepotul lui Verde-Imparat, dar si sluga spanului pentru o
perioada limitata de timp. Tanarul este principalul exponent al fortelor binelui,
portretul sau moral fiind dominant de trasaturi precum bunatatea, calitate
esentiala care il va ajuta sa treaca cu bine peste toate probele, sensibilitatea,
integritatea, demnitatea, naivitatea. Protagonistul este singurul personaj
complex al operei deoarece este prezentat in evolutie psihologica si este
construit nu doar din calitati exceptionale, ci si din defecte. Sensul devenirii sale
va fi inspre depasirea slabiciunilor si descoperirea calitatilor cele mai alese.
Conflictul principal dintre protagonist si span, este polul declansator al calatoriei
initiatice a tanarului.
Actiunea este densa si dezvolta tiparul narativ fix al specie: situatia de
echilibru initial este perturbata de un eveniment intriga, aventura de confruntare
cu fortele raului pentru recuperarea echilibrului pierdut si situatia de echilibru din
final, adusa de izbanda asupra raului. Cele 8 secvente narrative, relative
auonome, sunt unite prin tehnica inlantuirii. La insirarea lor contribuie cele 7
formule mediane, cu rol de recaptare a interesului cititorului. Pe parcursul actiunii
destinul protagonistului cunoaste 3 ipostaze: cea initiala de mezin al craiului,
imatur si neinitiat, dar curajos si preocupat sa si ajute familia, apoi Harap-Alb,
ucenic al spanului. Drumul initierii este oresarat cu 3 probe initiatorice: aducerea
salatilor din Gradina Ursului (maturizare fizica), aducerea capului cerbului
fermecat (maturizare spiritual), si petirea, in numele spanului, a fetei imparatului
Rosu ( maturizare afectiva).
Incipitul si finalul sunt reprezentate de formula introductive si finala cu rol
de a plasa actiunea in timp si spatiu nedeterminate, de a amplifica rupture dintre
realitate si fabulosul specie. In mod original, la Creanga ele sunt orientate spe
crearea unei lumi verosimile, caci autorul cult umple de continut realist
atemporalitatea si aspatialitatea basmului popular Amu cica era odata intr-o
taraindepartata un crai. Oferind detalii explicative numeroase (pe vremile
acelea drumurile erau primejdie), dimensiunea fabulosului pare sa aiba logica
apropiata de a realului cunoscut cititorului. Atitudinea lidica a naratorului la final,
cand sugereaza ca ar fi fost invitat la ospat ( un pacat de povestariu fara bani si
buzunariu) are acelasi effect.
Perspectiva narativa este obiectiva, cu naratiune la persoana a III-a a
unui narrator omniscient atent la detalii. In unele pasaje naratorul devine mai
implicat, prin comntarii adesea gazlii sau rimate ( Lumea asta e pe dos, toate
merg cu capu-n jos). Pentru a crea suspans acesta dialogheaza direct cu

cititorul, renuntand la omniscienta Ce-mi pasa mie? Eu sunt dator sa spun

povestea si va rog sa ascultati.
Naivitatea si lipsa de experienta ale mezinului de creai sunt illustrate
in scena inselarii eroului de catre span si padurea labirint. Robirea de catre rau
se realizeaza nu prin puteri supranaturale, ci prin defecte si comportamente tipic
omenesti. Adversarul profita de naivitatea mezinului, care este excesiv de credul
si care se lasa deposedat de palos si coboara in fantana, care devine symbol al
temnitei infernale. Spanul ii preia apoi toate semnele identitatii, punandu-l sa
jure ca ii va fi rob credincios pana va muri si iar va invia Insa, conform regulilor
basmului si ale moralei traditionale , oricat va incerca raul sa-l piarda pe erou,
acesta devine mai puternic. Bunatatea, perseverenta si onoarea ii vor fi
rasplatite lui Harap-Alb, in timp ce lipsa de omenie a Spanului se cere pedepsita.
O a doua secventa illustrative pentru bunatatea protagonistului este cea
in care acesta se imprieteneste cu Gerila, Flamanzila, Ochila, Setila, Pasari-LatiLungila, personaje adjuvante care il vor ajuta /sprijini in calatorai sa initiatica.
Cele 5 personaje miraculoase poseda calitati supranaturale, care au rezultat din
exagerarea unor trasaturi specific unmane. De asemenea, acesta se dovedeste
marinimos ajutand furnicile si albinele prin fapte nobile care nu intarzie sa-si afle
rasplata.
Alaturi de tehnica inlantuirii se remarca tehnica triplicarii, gratie careia
inaintarea actiunii se realizeaza prin repetitii: tatal isi testeaza in acelasi fel toti
trei fii, Spanul trebuie sa apara de trei ori in fata eroului pentru a-l convinge sa
incalce sfatul parintesc sis a-l accepte calauza apoi eroul are de trecut trei probe.
In mod original, Creanga supraliciteaza procedeul compositional al triplicarii, cu
rol de a alimenta suspansul si de amana deznodamantul previzibil. Astfel, ultima
proba este constituita dintr-un lant de alte probe cerute de imparatul Rosu:
gazduirea in camera incinsa, ospatul, separarea macului de nisim si alte
trei:pazirea fetei pasare pet imp de noapte, recunoasterea ei de fata de lapte din
imparatie si intrecerea turturicii fete pentru a adduce apa vie,apa moarta si cele
3 smicele de mar dulce de unde se bat muntii cap in cap.
In opinia mea, basmul lui Creanga este un veritabil bildungsroman cu un
adanc mesaj educative: raul are, adeseori un rol pozitiv in formarea caracterului
uma. Aces mesaj se face vizibil prin vocea unor personaje care exprima
conceptia autorului, calul si Sfanta Duminica: ca si rau-n lumea asta prinde bine
la ceva. De aceea cel mai important rol in initierea eroului il atribuie adversarul,
Spanul, pedagog aspru si adjuvant implicit pentru ca ii cere imposibilul sub
amenintarea pedepsei maxime, fortandu-l astfel sa-si descopere cele mai
ascunse insusiri. In concluzie,se reflecta o filosofie de viata ce deriva din
intelepciunea folclorica fitrata prin viziunea povestitorului realist.