ELEMENTE DE BAZA ALE

LIMBAJULUI C/C++
Notiuni introductive
Un limbaj de programare reprezinta un mijloc de
comunicare intre programator si calculator. Pentru a
defini cu rugozitate un limbaj de programare, trebuie sa
descriem trei aspecte ale limbajului:
sintaxa – reprezinta totalitatea regulilor pe baza carora se
obtin elementele limbajului;
semantica – defineste semnificatia constructiilor sintactic
corecte (a elementelor limbajului);
pragmatica – defineste modul de utilizare a elementelor
limbajului.
Descrierea unui algoritm intr-un limbaj de programare se
numeste program (succesiune de comenzi numite
instructiuni ce vor fi executate de calculator).
 Vocabularul limbajului
este format din totalitatea cuvintelor care pot fi
folosite intr-un program.
Setul de caractere folosit pentru construirea
cuvintelor este format din:
 literele mari si mici ale alfabetului latin (a-z, A-Z),
 cifrele sistemului de numeratie zecimal (0-9)
 caracterele speciale (spatiu,+,,*,/,
%,=, <,>,^,!,#, $,@,‘’,(,),[,],{,}, ;, :,.,etc.)
Cuvintele pot fi :
 Identificatorinume de obiecte folosite in program (cum

sunt, de exemplu, variabilele de memorie si functiile).

Identificatorul este o succesiune de litere, cifre sau
caracterul de subliniere (_), din care prima trebuie
obligatoriu sa nu fie cifra. Un identificator poate avea orice
lungime, dar sunt luate in consideratie numai primele 31 de
caractere.
De exemplu, sunt considerati identificatori corecti : a1, A1,
delta, _nr, nr_prim, dar nu sunt corecti identificatorii : 1A,
A B, A&B sau c.m.m.d.c.(Motivati!)
Observatie !
Limbajul C/C++ face diferenta intre literele
mari si mici ale alfabetului. De exemplu,
identificatorul A1 este diferit de identificatorul a1.
Recomandari :
Nu incepeti un nume de variabila de memorie cu
caracterul _ deoarece in functiile standard se
folosesc frecvent identificatori care incep cu acest
caracter.
Folositi litere mici pentru numele de variabile si
literele mari pentru numele de constante.
 Separatori(delimitatori) reprezinta simboluri ce se
folosesc pentru a separa entitatile. Se folosesc :
spatiul si caracterul tabulator(TAB) pentru a separa
cuvintele
; pentru a separa instructiunile sau declaratiile
ansamblul de caractere de control CR+LF generat la
apasarea tastei Enter pentru a separa liniile de text
, care separa elementele unei liste.
 Constante  sunt valori fixe reprezentand caractere, siruri
de caractere, numere intregi sau rationale.
 Cuvinte cheie(rezervate)  sunt
identificatori speciali, cu o semnificatie
precisa pentru limbaj, care nu pot fi folositi
intr-un alt context decat cel permis de
semantica limbajului (if - cuvant cheie care
descrie inceputul unei instructiuni
alternative ; while - cuvant cheie care descrie
inceputul unei instructiuni repetitive). Toate
cuvintele rezervate se scriu numai cu litere
mici!
 Comentarii  sunt texte explicative folosite in program pentru a-l face
mai usor de inteles. Ele nu sunt interpretate de compilator, pot fi scrise
oriunde in program si sunt delimitate de restul programului astfel :
daca ocupa mai multe randuri, se folosesc perechile de caractere /* si */
daca se scrie pe un singur rand, comentariul este precedat de
caracterele //.

De exemplu :
/* Acesta este
un comentariu */
sau
// Acesta este
// un comentariu
 Structura generala a unui program C/C++
In C/C++, elementul de baza al unui program
este functia. O functie este o sectiune de
program construita conform anumitor reguli
pentru declaratii si instructiuni de prelucrare a
datelor problemelor. Nu este permisa definirea
unei functii in interiorul altei functii.Un program
C/C++ este constituit dintr-o succesiune de
module, denumite functii. Structura cea mai
generala a unui program C/C++ este
urmatoarea :
Directive preprocesare
Declaratii globale
Functie1
Functie2
…………
main
Orice program contine functia main, care este
functia principala a unui program. Executia
programului incepe cu executia acestei functii!
 In C /C++, blocul(format din linii de text scrise in limbajul de
programare, ce contin una sau mai multe instructiuni) este unitatea de baza a
oricarui program.
Blocul contine doua parti :
 partea declarativa : contine definitii de obiecte cu ajutorul instructiunilor
declarative: tipuri de date, constante, variabile de
memorie,etc.
 partea executabila (procedurala) – contine instructiuni imperative care
descriu pasii algoritmului ce trebuie
implementat pentru rezolvarea
problemei :
- instructiunea expresie prin care se evalueaza o expresie
- instructiunea de control prin care se modifica ordinea de
executie a programului(corespunde
unei structuri de control dintr-un
algoritm).
 Definirea oricarei functii este constituita din antetul
functiei(numele functiei, tipul rezultatului pe care il
calculeaza functia si o lista de parametrii incadrata intre
paranteze rotunde, prin care functia comunica cu exteriorul
ei) si corpul functiei incadrat intre acolade si in care se vor
scrie declaratiile si instructiunile care trebuie sa fie executate
in aceasta functie.
tip_rezultat nume_functie (lista_parametrii)
{ //corpul functiei }
 Rezultatul returnat de functia main ( ) este preluat de sistemul de
operare si de obicei ofera indicatii despre modul de functionare a
programului. Cand executia unui program se termina cu succes, in mod
uzual, programul returneaza la incheierea executiei sale valoarea 0.
Cel mai simplu program C/C++ care nu face nimic, dar se termina
cu succes, arata astfel:
int main ( )
{ return 0;}

Instructiunea return este utilizata pentru a incheia executia unei

functii si a returna valoarea expresiei specificate in instructiunea return
ca valoare a functiei. Daca functia este main ( ), se incheie o data cu
functia main ( ) si executia programului.
Formatul general al instructiunii return este: return expresie;
 Exemplu pentru structura unui program!
Enuntul problemei : Se citesc doua numere intregi
a,b. Sa se calculeze suma lor.

Programul in limbajul C
# include <stdio.h>
using namespace std;
int main()
{
int a,b,s;
printf(“a=”); scanf(“%d”,&a);
printf(“b=”); scanf(“%d”,&b);
s=a+b;
printf(“suma=%d”,s)
return 0;
}
 Programul in limbajul C++
# include <iostream>
using namespace std;
int main()
{
int a,b,s;
cout<<”a= ”; cin>>a;
cout<<”b= ”; cin>>b;
s=a+b;
cout<<”suma= “<<s;
return 0;
}