Cine a sters moartea lui Decebal de pe

Columna?
Sep 29, 2012 Diverse 29

Columna lui Traian adaposteste multe mistere, pe care istoria se

incapataneaza sa le treaca cu vederea. Degradat, prost interpretat,
magnificul monument nu prea ii mai intereseaza pe istoricii nostri. S-au
scris cateva studii, s-au dat cateva interpretari si s-a inchis dosarul. Se
asterne praful peste o istorie a dacilor scrisa cu condeiul rupt, de niste
istorici grabiti, o istorie din care adevarul inca nu s-a aratat decat in mica
masura.

Primul film de razboi din istorie

Victoria lui Traian asupra dacilor a fost mai mult decat o simpla victorie
militara: a fost inceputul unui jaf care a scos Imperiul roman din criza.
Tezaurul dacic regal, estimat la cifre fabuloase conform autorilor vremii
(mii de tone de aur si argint, rectificate de istorici la cateva sute, prin
stergerea unui zero), a dus la o scadere a pretului aurului in imperiu, la
scutirea cetatenilor romani de impozite pe timp de un an, la spectacole
si jocuri ce au durat 123 de zile cele mai lungi din istoria imperiului.
Romanii si-au exprimat bucuria pentru infrangerea dacilor, punand sa fie
ucisi in jocurile de circ 10 000 de gladiatori sclavi si 11 000 de fiare
salbatice.
Minele Daciei au furnizat in continuare aur imperiului, finantand ample
programe de constructii, intre care si grandiosul for al lui Traian. Pentru
realizarea acestuia s-a excavat un deal intreg, iar pentru a marca acest
efort a fost inaltata o columna. Era o columna alba, goala, iar inscriptia
de pe soclul sau spunea ca acest monument s-a ridicat pentru a marca

inaltimea colinei excavate. Era viitoarea Columna a lui Traian. La un

moment dat, la scurta vreme dupa inaugare, cuiva i-a venit ideea
decorarii columnei. Probabil arhitectului Apollodor din Damasc.

Monumentul, inalt de 38 m, a fost decorat cu benzi sapate in spirala,

acoperite cu scene de lupta, asemenea cadrelor unui film, reprezentand
desfasurarea celor doua razboaie daco-romane. Multi specialisti sustin
chiar ca reprezentarile de pe columna erau in culori, ca marmura a fost
pictata. Astfel a luat nastere unul dintre cele mai grandioase monumente
din cate a avut antichitatea, admirat si imitat de-a lungul timpului. Doar
inscriptia a ramas aceeasi, fara sa pomeneasca nimic de razboaiele cu
dacii.
Pe columna apar foarte multe scene in miscare, complexe, elaborate,
compuse pe mai multe planuri. Figurile sunt expresive si, desi sunt
peste 2500 de fete reprezentate pe columna, rareori se gasesc unele
care sa semene intre ele. Nimic nu este repetitiv, totul este plin de
dinamism, de durere si compasiune. Desi romanii sunt prezentati mereu
invingatori, desi nu exista nici o imagine de roman ucis in lupta, in vreme
ce dacii sunt aratati zdrobiti in toate infruntarile, chirciti, cazuti sub
copitele cailor, sagetati, decapitati, cu toate acestea, se desprind din
aceste reprezentari o mare compasiune si admiratie a autorului fata de
daci.
Dacii lupta pana in ultima clipa pentru a-si apara libertatea si pamantul.
Mai mult, in afara de celebra scena a sinuciderii lui Decebal, exista mai
multe scene de sinucidere in masa a dacilor, care nu au acceptat sa
ajunga prizonieri in mainile romanilor: fie isi strapung pieptul sau gatul
cu pumnalul, fie, intr-o scena mult discutata, beau otrava. (Dupa alte

interpretari, ar fi vorba de impartirea ultimelor provizii de apa, nu de

impartirea otravii.) Scena este una dintre cele mai dramatice de pe
Columna. Durerea este sfasietoare, dar este mai mult durerea infrangerii
decat chinul mortii.
Multi dintre cei ce au studiat temeinic reliefurile de pe columna au
afirmat ca la baza povestirii ilustrate pe acest monument se afla cartea
pierduta a imparatului Traian despre razboaiele cu dacii; ca, de fapt,
columna nu este decat ilustratia acelei carti, respectand succesiunea
episoadelor, evenimentele, personajele si descrierile din carte. Multe din
episoadele columnei sunt enigmatice. Ele erau probabil intelese de
romani, care erau familiarizati cu textul cartii lui Traian si recunosteau
usor pe fusul columnei cele descrise in carte. Pentru noi insa, care nu
am avut sub ochi aceasta carte, ele raman o enigma.

Misterul unei scene sterse de pe Columna

Desi timpul si-a lasat amprenta pe suprafata columnei, ea a ramas

totusi intreaga, dupa aproape doua mii de ani. Culorile s-au sters
primele, apoi numeroase detalii s-au tocit, elementele metalice
adaugate s-au pierdut (armele din mainile razboinicilor erau dificil de
reprezentat in marmura, in relief, din pricina fragilitatii lor, asa incat au
fost inserate arme metalice). La Muzeul de Istorie a Romaniei exista o
copie a columnei in marime naturala, executata in anii 30, si ajunsa in
tara in 1967.
Dar in vreme ce scenele de pe columna de la Roma cresc in spirala de
la baza spre inaltime, unde nu mai pot fi vazute de la distanta, copia de
la Bucuresti nu este compusa pe inaltime, ci este desfasurata pe
orizontala, scena cu scena, in asa fel incat sa poata fi vazute toate

detaliile. (In antichitate, columna putea fi citita din cladirile care o

inconjurau, si care aveau cel putin doua etaje.)
Undeva spre varful columnei, sub capitel, unde ochiul privitorului ajunge
cu greu, iar detaliile sunt aproape imposibil de distins, se desfasoara
scenele cele mai dramatice: caderea Sarmizegetusei, sinuciderea lui
Decebal si sfarsitul razboiului. De fapt, sfarsitul istoriei unui neam. Dupa
ce Decebal a inteles ca nu mai are scapare, a ales sa-si curme singur
viata, pentru a nu trai dezonoarea de a fi legat de carul triumfal al lui

Traian.
Urmarit prin padure de un grup de romani, Decebal alearga calare,
alaturi de alti nobili daci. Este ajuns din urma, iar in momentul in care
soldatul din spate ii intinde mana intr-un gest care ii oferea viata (dar si
sclavia), Decebal se lasa sa cada de pe cal si isi duce spre gat sabia
incovoiata. In scena urmatoare, doi copii daci sunt capturati de romani,
probabil fiii lui Decebal.

Iar in scena imediat urmatoare, doi soldati prezinta

unei multimi, pe un scut, capul lui Decebal. Ambii au privirea intoarsa,
nici unul nu se uita spre scut si spre capul sangerand al regelui dac.
Sursele scrise spun ca atat capul cat si mainile regelui au fost duse la
Roma si azvarlite pe treptele templului Gemoniilor.

In scena imediat urmatoare, trei nobili daci, cu siguranta de mare vaza,

sunt prinsi in munti de un grup numeros de soldati romani. Intre ei poate
se aflau si fratele lui Decebal, Diegis, si marele preot, Vezina. Pentru
prinderea celor trei a fost mobilizat un numar foarte mare de soldati
romani, dupa cum rezulta din ilustrarea a nu mai putin de 16 figuri de
legionari.
Ultimele rezistente dacice sunt inabusite in munti. Un grup de daci, cu
bagaje, se intorc la casele lor (sau, din contra, parasesc tara ocupata),
apoi un sir de animale domestice inchide lungul sir al reliefurilor de pe
coloana. Nu urmeaza nici o procesiune, nici un mars triumfal, nici o
defilare glorioasa a armatei, nici o intrare stralucitoare in Roma. Un final
neasteptat pentru un monument care trebuia sa celebreze victoria,
triumful, gloria lui Traian, un final macabru si plin de tragism.
Episodul prezentarii capului lui Decebal de pe Columna este confirmat
de un izvor cu cel mai mare grad de autenticitate posibila. Acum cateva
decenii s-a descoperit la Grammeni, pe teritoriul fostei provincii romane
Macedonia, un monument funerar inchinat lui Tiberius Claudius
Maximus, cel care i-a dus lui Traian capul lui Decebal. Mormantul
contine o inscriptie care confirmafapta acestui soldat si un relief
reprezentand un calaret care se repede la un om prabusit la pamant,
invesmantat in straie de dac, si din mainile caruia cade un pumnal
incovoiat: este vorba de regele-erou, care tocmai isi luase viata.
Scena sinuciderii lui Decebal apare reprezentata si pe obiecte de
ceramica din Gallia si din Spania, dovada ca i-a impresionat pe
contemporani. Cu totul ciudat este faptul ca relieful de pe Columna, in
care capul lui Decebal este prezentat pe scut (sau pe o tava) a fost
distrus prin ciocanire minutioasa, milimetru cu milimetru. Nu se mai vad
decat contururile care sugereaza, vag, despre ce este vorba: un castru,
in interiorul caruia se vede un cort militar, in fata caruia doua personaje
prezinta unei multimi, alcatuita din soldati romani si daci prizonieri, un
scut pe care este asezat un cap uman.

Cine a distrus aceasta scena si de ce? Cine putea ajunge la varful

Columnei, inarmat cu o unealta de zdrobit, probabil un ciocan, si ce l-a
determinat sa stearga de pe Columna aceasta scena ? Caci un lucru e
sigur: nu este vorba de o distrugere accidentala, nici de eroziune din
pricina intemperiilor. Este mana cuiva care a vrut sa faca sa dispara din
istorie aceast cumplit episod.

Crestinii, acuzati pe nedrept

Specialistii care au studiat Columna au oferit o interpretare total

nesatisfacatoare si necredibila: crestinii ar fi sters scena! In anul 1536,
soclul Columnei a fost eliberat din ruinele forului lui Traian din ordinul
Papei Paul al Iii-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea
lui, incepand cu 1558. In sfarsit, in 1589-1590, in varful Columnei, in
locul statuii lui Traian, disparuta inca din antichitate, a fost asezata
statuia Sfantului Petru. Se presupune ca scena prezentarii capului lui
Decebal a disparut in aceasta perioada, deoarece atingea sensibilitatea
crestinilor, era prea macabra pentru gustul lor si de aceea a fost stearsa.

Totusi, pe columna apar reprezentari cel putin la fel

de macabre, inca din primele scene: soldati romani prezentand
imparatului capete de daci, capete de daci infipte in pari in fata unui
castru, un soldat tinand in dinti, de par, un cap de dac desprins de corp
etc. Apoi, pentru secolul al Xvi-lea, astfel de reprezentari nu erau
macabre. Mai mult, crestinii erau familiarizati, din Noul Testament, chiar
cu imaginea Salomeei purtand tava cu capul Sfantului Ioan Botezatorul.

Sa fie vorba de apararea memoriei lui Traian, prezentat ca un ucigas,

asa cum au sugerat alti cercetatori? Dar cum ar fi putut ofensa o
asemenea scena imaginea lui Traian, mai mult decat intreg razboiul de
distrugere a neamului dacilor pe care l-a purtat? Si pe cine ar fi putut
deranja acest lucru, la un mileniu si jumatate dupa moartea lui Traian?
Daca a vrut cineva sa apere cu adevarat memoria lui Traian, ar fi trebuit
sa sterga mult mai multe scene de pe Columna, nu sa se catere pana
sub capitel si sa distruga doar scena finala, oricum greu vizibila de jos, o
scena in care apare si Traian, pentru ultima data pe Columna. Deci,
scena de final cea mai importanta, cea in care regele dac si imparatul
roman par sa se intalneasca pentru ultima oara, simbolic, scena care
simbolizeaza infrangerea definitiva a dacilor si victoria absoluta a
romanilor a fost inlaturata.
Cei care au atribuit gestul distrugerii crestinilor din secolul al Xvi-lea nu
au cunoscut suficient istoria Columnei. Intre acestia se numara, in mod
surprinzator, si cel mai mare expert al Columnei, Conrad Cichorius
(sfarsitul sec. al Xix-lea), iar ipoteza sa a fost preluata si de Radu Vulpe
si de alti cercetatori romani, care au interpretat scenele de pe acest
monument. Ei nu au studiat indeajuns istoria Columnei de-a lungul
timpului si au tras concluzii pripite.

Un martor incomod

Columna a fost obiect de mare admiratie, inca de timpuriu. Multi artisti

ai Renasterii s-au inspirat din reliefurile sale, iar regii Europei au vrut sa
aiba, nu de putine ori, o copie sau o columna similara. S-au facut
desene si gravuri dupa reliefuri, inca de pe la 1400. Cele mai precise au

fost executate de artistul Sante Pietro Bartoli, la inceputul secolului al

Xvii-lea, cand Ludovic al Xvi-lea a comandat o copie dupa columna.
Pentru realizarea mulajelor au fost ridicate schele pana in varful
columnei. Bartoli a profitat de aceasta oportunitate si, urcandu-se pe
schele, a copiat in cel mai mic detaliu toate scenele de pe Columna.
In desenele lui, scena astazi distrusa este intreaga, cu toate amanuntele
sale. Albumul sau de gravuri, dedicat lui Ludovic, pe care il numeste
Traian al Frantei a fost editat in 1673. Deci, la o prima analiza,
zdrobirea scenei nu poate fi atribuita initiativelor Bisericii din secolul
anterior, asa cum s-a afirmat. Lipsa de interes si de informare a celor
care ar fi trebuit sa se ocupe de studierea si interpretarea scenelor de
pe Columna a dus la tainuirea, cu sau fara voie, a unui episod de mare
importanta pentru istoria noastra. Orice studiu temeinic al imaginilor de
pe fusul Columnei trebuie sa plece de la analiza imaginilor copiate, fie
prin mulaje, fie prin desen, in perioada secolelor Xv-Xviii. Si acestea nu

sunt putine!
Albumul de desene al lui Sante Pietro Bartoli exista si in Romania, in
cateva exemplare. Unul se afla la cabinetul de stampe al Bibliotecii
Nationale a Romaniei, iar un altul la Sibiu, daruit bibliotecii Astra de
catre Badea Cartan Da, acel Badea Cartan, ciobanul care a rupt cinci
perechi de opinci mergand pe jos pana la Roma, anume ca sa vada
Columna. Acel Badea Cartan care a presarat in jurul Columnei pamant
adus de acasa si boabe de grau. Acel roman patriot, despre care ziarele
Romei au scris ca este un dac coborat de pe Columna. A carat de-a
lungul vietii cu spinarea, peste munti, mii de carti in limba romana, din
Romania libera, in Ardealul ocupat. Intre ele, si aceste nepretuite

reproduceri dupa reliefurile Columnei, pe care specialistii continua sa le

ignore.
Unii cercetatori sustin ca Bartoli ar fi reprodus din imaginatie unele
detalii disparute de pe Columna. Nu putem sti deocamdata daca scena
cu capul lui Decebal este reconstituita de artist sau chiar exista intacta
in secolul al Xvii-lea, pe piatra monumentului. Alfonso Chacon, un
calugar spaniol care a scris comentarii despre Columna in limba latina,
in secolul al Xvi-lea, spune ca alaturi de cap se aflau si cele doua maini
taiate ale regelui, dar in desenul lui Bartoli nu vedem decat capul. Exista
doua explicatii: fie calugarul nu a vazut detaliile scenei, deoarece era
deja stearsa, si s-a orientat in descriere dupa stirile din izvoare, care
sustineau ca atat capul cat si mainile regelui au fost duse la Roma, fie a
vazut scena originala, a descris-o cu exactitate, dar Bartoli a gasit-o
deja stearsa si a reconstituit-o fara cele doua maini. Singurul mod in
care se poate afla perioada in care scena a fost distrusa este
consultarea tuturor reproducerilor dupa Columna existente, de la cele
mai vechi, datand de pe la 1400, pana la cele mai recente.

Enigmaticul justitiar

Cine a fost, totusi, autorul faptei? Nu puteau ajunge la varful Columnei

decat cei care urcau pe schele. Trebuie sa fi fost, asadar, fie vreunul
dintre cei care se ocupau de executarea mulajelor, fie cineva care a
profitat, la fel ca Bartoli, de existenta schelelor si a urcat pe ele. Totusi,
trebuie sa fie vorba de un cunoscator, caci doar cineva care stia foarte
bine ce scena se afla sub capitelul columnei s-ar fi urcat sa o distruga.
Inainte de comanda lui Ludovic, a mai existat o comanda, in 1541, din
partea regelui Francisc I al Frantei, cand s-a facut prima copie dupa
Columna, azi disparuta.

Atunci s-au ridicat primele schele. Insa momentul distrugerii acestei

scene nu poate fi stabilit decat studiind toate reproducerile existente in
acea perioada. Am putea avea surpriza sa descoperim ca fapta s-a
produs mult mai tarziu, in secolele Xviii-Xix, sau poate foarte de
timpuriu, chiar din antichitate, caci interpretarile s-au facut (si continua
sa se faca) doar dupa copiile mai noi ale columnei.
Pe langa cele doua copii recente, cea de la Bucuresti, si o a doua, aflata
la Roma, la Muzeul Civilizatiei Romane, mai exista alte doua copii,
ambele din secolul al Xix-lea, una in Franta, facuta la cererea lui
Napoleon al Iii-lea, din cupru galvanizat, iar cea de-a doua, expusa in
Anglia, la Albert and Victoria Museum din Londra. Abia dupa studierea
tuturor acestor reproduceri vom putea sti mai multe.
Ramanand deocamdata in domeniul speculatiilor, putem presupune,
fara a ne teme ca ne departam prea tare de adevar, ca cel care a sters
scena a vrut sa apere nu memoria lui Traian, cum s-a sugerat pana
acum, ci pe cea a lui Decebal. Sinuciderea regelui era un episod demn
de toata admiratia, in fata caruia contemporanii si-au plecat capul: un
rege care a luptat pana in ultima clipa pentru poporul sau si care nu a
acceptat sa fie prins si dus sclav la Roma. Insa scena prezentarii
capului sau desprins de trup (poate impreuna cu mainile taiate, asa cum
indica sursele) era o imagine umilitoare si dureroasa pentru daci, pentru
urmasii lor si pentru amintirea regelui dac.
Aruncarea acestui trofeu pe scarile Gemoniei si lasarea lui ca prada
batjocurii romanilor a dus umilinta pana la limitele ei cele mai greu de
suportat. Cel mai probabil, cineva a vrut sa stearga din istorie acest
episod sangeros, tragic si umilitor. Lipsa totala de preocupare a
specialistilor pentru acest incident semnificativ a dus la ingroparea unei
informatii de mare interes. Poate intr-o zi vom afla numele acestui
justitiar. Dar chiar daca va ramane anonim, fapta lui trebuie investigata,
pentru a-i afla motivatia, ca si epoca in care un astfel de gest s-ar fi
putut produce.

Pedepsirea lui Traian

Traian a avut o faima buna printre contemporani si chiar multa vreme

dupa moartea sa. Ziua lui de nastere era inca sarbatoare nationala in
secolul al Iv-lea. Chiar daca unii istorici antici l-au mai criticat, in
ansamblu a fost considerat un imparat bun, un model. Pentru romani,
desigur. Pentru daci a fost un exterminator, masacrand forta de lupta a
dacilor si ducand la Roma o jumatate de milion de prizonieri, daca e sa
dam crezare surselor vremii. Si totusi, ceva s-a intamplat cu posteritatea
lui Traian. Este de neinteles cum aproape toate scrierile din vremea lui
Traian, in care se pomenea de daci, au disparut. Cu greu ne putem
imagina ce s-a intamplat.

Intr-o scurta enumerare, au disparut: jurnalul de

razboi al lui Traian, intitulat Dacica (sau De bello dacico); cartea
medicului lui Traian, Crito, intitulata Getica; scrierea lui Apollodor din
Damasc, despre constructia podului de la Drobeta; toate operele
istoricilor de curte ai lui Traian (cel putin patru la numar), care au scris
despre imparat si despre razboaiele sale cu dacii; biografia lui Traian,
scrisa de Tacitus; capitolele din istoria aceluiasi autor, in care erau
infatisate luptele cu dacii; istoria Daciei scrisa de Dio Chrysostomos,
invatat exilat in Dacia in vremea lui Domitian, dar foarte iubit de Traian;
edictul lui Traian, in care erau consemnate toate operatiunile din timpul
celor doua razboaie, ca si cheltuielile de razboi; scrierile lui Pliniu cel
Tanar, prieten apropiat al lui Traian, care a povestit si el pe larg despre
cucerirea Daciei; poemul lui Caninius, un bun prieten al lui Pliniu, care a

scris in versuri istoria razboaielor cu dacii; istoria Daciei, cuprinsa in

capitolul 22 al istoriei lui Appianus; biografia lui Traian, scrisa de Plutarh,
celebrul istoric grec; capitolele despre Dacia din istoria lui Ammianus
Marcellinus; istoria domniei lui Traian semnata de Dio Cassius;
capitolele din istoria romana a aceluiasi autor, care tratau despre
razboaiele lui Domitian si expeditiile lui Traian in Dacia. Doar din
acestea din urma ne-au ramas niste rezumate stangace: singurele
informatii care au ajuns pana la noi despre razboaiele cu Traian. In rest,
totul s-a pierdut! Absolut tot. Pana la noi nu a ajuns nici macar un rand!
Este oare o coincidenta, o simpla intamplare, disparitia tuturor acestor
documente? Sau a avut loc, din motive necunoscute si la o data greu de
precizat, o incercare de stergere a memoriei lui Traian din istorie, ori cel
putin a episodului dacic? Inca si mai ciudat este ca si monumentele lui
Traian, cele mai multe dintre ele, au avut o soarta asemanatoare cu cea
a cartilor.
Doar Columna, mare, impunatoare si greu de doborat, a ramas in
picioare. Putina lume stie ca a existat un fel de continuare a subiectului
Columnei, conceputa si realizata exact in acelasi stil si cu acelasi talent
ca si reliefurile de pe Columna, dar pe o suprafata plana. Este vorba de
marea friza a lui Traian, ce masura 32 de metri (dupa unii chiar peste
100 m!) si impodobea Basilica Ulpia ori un arc triumfal grandios,
disparut astazi.
Abia in aceasta friza, care condenseaza intr-un fel razboaiele cu dacii,
este reprezentat triumful lui Traian, procesiunea glorioasa. Dupa numai
doua secole, forul lui Traian este profanat de urmasi, friza sparta in mai
multe bucati, dintre care patru au fost incastrate in Arcul lui Constantin,
precum si opt statui de daci, utilizate la impodobirea aceluiasi Arc.
Imparatul Constantin cel Mare se nascuse la sudul Dunarii, la putini ani
dupa retragerea romanilor din Dacia, zona locuita de daci. Nu este
exclus ca aceasta obarsie moeso-daca a lui Constantin sa-l fi
determinat pe imparat sa-si impodobeasca Arcul cu statui de daci si sa

distruga monumentul lui Traian, pentru a-l incorpora in al sau. Stim,

asadar, ca la doar doua secole dupa moartea sa, forul lui Traian incepea
sa fie descompus.
Un astfel de gest nu se poate explica decat prin caderea in dizgratie a
lui Traian, caci romanii aveau un cult pentru inaintasii lor. In acest fel sar putea explica disparitia aproape in totalitate a documentelor lui si ale
celor despre el, precum si spolierea monumentelor inchinate lui.
Probabil tot atunci a fost doborata de pe Columna statuia colosala de
bronz aurit a imparatului, probabil atunci a fost jefuita si urna de aur ce ii
adapostea cenusa, asezata in soclul Columnei. E adevarat, nu avem
absolut nici o informatie directa in acest sens. Dar daca aceste
presupuneri nu sunt gresite, putem intelege de ce, odata cu Traian, au
disparut din istorie si dacii.
Ramane insa o mare enigma: care ar fi fost motivul unei asemenea
pedepse, caci Traian avea, in ochii compatriotilor lui, imaginea unui
imparat bun si drept. Poate vreunul dintre imparatii Romei de origine
dacica, despre care istoria noastra nu pomeneste niciodata, a vrut sa
razbune tragica soarta a dacilor.
Sau poate altcineva, mult mai tirziu, caci unele scrieri despre daci inca
erau citate in secolul al Vi-lea. Sau poate e doar o simpla razbunare a
sortii Oricum ar fi, important este ca, de-a lungul vremii, durerea si
revolta pentru inrobirea Daciei au dainuit, iar gestul stergerii de pe
Columna a scenei celei mai umilitoare pentru daci este o dovada
limpede in acest sens.

un articol de Aurora Petan (preluat din Formula AS)

Inscrie-te la Newsletter(pe Home) i afl primul despre cele mai

importante articole pe care le postm! Sprijin munca pe care o facem
i distribuie mai departe materialele pe care i le trimitem! Mulumim!

Cltorete n locurile de tain ale Romniei! Un proiect unic de

turismhttp://locuridetaina.ro/