11.

Dispozitiile legii tarii cu privire la organizarea armatei

Dupa intemeierea statelor feudale romanesti, fiecare boier avea armata proprie ca in situatie
de razboi sa se prezinte la chemarea domnului. Ca expresie a centralizarii statale incepand din sec
XV, se consolideaza armata proprie a boierului denumita oastea cea mica. Era formata din curte,
mica nobilime si tarani liberi. La nevoie, in caz de mare primejdie, se forma oastea cea mare, care
inseamna ridicarea la lupta a intregului popor. Domnul exercita conducerea armatei ajutat de anumiti
dregatori ca spatarul si banul Olteniei.

Dispozitiile legii tarii cu privire la organizarea fiscala

Aceasta s-a intemeiat pe sistemul rentei feudale potrivit caruia locuitarii tarii aveau fata de
stat obligatii in natura, munca si bani. Acestea erau numite dari. Taranii aserviti aveau asemenea
obligatii, atat fata de stat, cat si fata de boieri. Obligatiile in natura erau numite darile in natura sau
dijmele domnesti care erau numite zeciniala in T. Rom si deseatina in Moldova. Sunt numite astfel,
intrucat se percepea a 10 parte din cereale ori produse animaliere, peste si albinarit. Din sec XVI,
unele obligatii in natura au fost transformate in bani. Obligatiile in munca erau numite munci sau
slujbe. Se realizau prin indeprinirea de munci la cetati, podurri, paduri, efectuarea de transporturi,
gazduirea curierilor domnesti si procurarea de cai de la postalion.
Din sec 18, muncile puteau fi rascumaparate in bani, iar unele au fost transformate in
obligatii banesti. Acestea au fost numite darile in bani sau bil, constau in impozitul platit de toate
categoriile sociale, dar anumite categorii sociale ca dregatorii, curtenii si negustorii beneficiau de
substituiri de la plata impozitului. Ele erau percepute in sistemul cislei. Potrivit acestui sistem se fiza
o suma globala pentru fiecare localitate, dupa care era repartizata pe familii dupa puterea economica
a acestora. Baza fiscala a statului o constituiau taranii liberi. Dupa starea materiala apreciata in
functie de numarul vitelor, taranii erau impartiti in doua categorii: taranii instariti, care plateau
impozite mai mari si taranii mai saraci care plateau impozite mai mici. Starea materia a boierilor in
vederea impozitarii era apreciata dupa intinderea mosiei, cultivata prin munca taranilor aserviti.
Pentru perceperea impozitului se aplica principiul raspunderii colectivte. Conform acestui principiu,
daca o familie nu isi putea plati intreaga suna ce a fost fixata ca impozit, acel stat era eservit
domnului tarii sau unui boier care prelua plata acestei sume de bani.